Impozitarea bancilor

Voi incerca sa va prezint cateva elemente care sa ajute la o analiza serioasa a configuratiei si functionarii sistemului bancar din Romania :

1. Cat din active si cota de piata detin bancile straine in Romania?

• Băncile străine deţin o cotă totală de piaţă de 86%.
• Cota de piata a institutiilor de credit in functie de structura actionariatului la 30 iunie 2010
  1. Austria – 38,38%
  2. Grecia – 16,99%
  3. Franta – 14,80%
  4. Romania – 13,97%
  5. Olanda – 7,12%
  6. Italia – 2,21%
  7. Alte tari – 6,43%
• Structura capitalului social a institutiilor de credit in functie de tara de origine la 30 iunie 2010 (pondere in total capital social privat strain)
  1. Grecia – 33,79%
  2. Austria – 21,89%
  3. Olanda – 14%
  4. Ungaria – 5,60%
  5. Franta – 4,50%
  6. Alte tari – 20,22%
• Gradul de concentrare a sistemului bancar romanesc este sub media UE, pastrându-şi trendul descendent inceput in urma cu patru ani pana la sfarsitul anului 2009;
• Indicele Herfindahl-Hirschmann a scăzut de la 1264 (concentrare medie) în anul 2003 la 857 în 2009, după care a crescut la 865 în primul trimestru din 2010 şi la 874 în al doilea trimestru din 2010; valorile mai mici de 100 ale IHH se referă la o piaţă bancară slab concentrată; IHH în UE-27 a fost 1100;
• Primele 5 bănci deţin 53% din total active, faţă de 64% în 2003;
• Băncile cu capital străin deţin o pondere de 86,1% din totalul activelor bancare (iulie 2010), faţă de 88,2% în 2008 şi 62,5% în 2004;
• Gradul de intermediere financiară din România (ponderea activelor bancare în PIB) a fost în 2009 de aproximativ 60% faţă de o medie comunitară de 340%. Ponderea creditelor în PIB a fost de 50% în 2009, faţă de 150% în UE-27.

2. Cât a fost profitul băncilor în ultimii 10 ani?

• Ponderea creditelor clasificate drept pierdere (peste 90 de zile) a ajuns la 10% în iunie 2010, faţă de 2% în mai 2008;
• Ponderea creditelor neperformante în total credite a ajuns la 8% în 2009, faţă de 6% în Bulgaria şi Ungaria, 7% în Polonia, 5,5% în Cehia; în 2007, ponderea creditelor neperformante din România a fost de 2,2%;
• Cele mai importante şase bănci din România au înregistrat o creştere a profitului (în milioane lei) până în 2008, iar în 2009 au scăzut la niveluri similare cu cel din 2006 (în termeni reali);
• De exemplu, în 2009 faţă de anul 2004:

Ø  profitul net al BCR a crescut cu 731 milioane de lei, adică de 2,35 ori (în termeni reali, preţurile din 2004);

Ø  profitul net al BRD s-a majorat cu 867 milioane de lei, adică de 1,9 ori în termeni reali;

Ø  profitul net al RZB a crescut cu 473 milioane de lei, adică de 4,65 ori în termeni reali.

• Scăderea profiturilor este generată în mare parte de creşterea provizioanelor generate de creşterea ponderii creditelor neperformante;
• În primul semestru din 2010, sistemul bancar a înregistrat o pierdere netă de 234 mil lei, faţă de un câştig de 90 mil lei în primul semestru din 2009; provizioanele constituite au fost cu 80% mai mari, iar creditele restante si îndoielnice duble faţă de iulie 2009

3. Cât este rata dobânzii în alte ţări?

	România	Media zonei euro
	Credite în euro/iulie 2010
Rata medie a dobânzii la creditele ipotecare noi (peste 10 ani ani)	5,18%(DAE = 7,3%)	3,84%
Rata medie a dobânzii la creditele noi de consum şi alte tipuri de credite acordate populaţiei (peste 5 ani),	5,45%(DAE = 9,45%)	7,7%
Rata medie a dobânzii la creditele acordate firmelor	6,09%	3,85%

Sursa BNR, BCE

• În septembrie 2010 (România), rata dobânzii la creditele ipotecare noi (în euro) prin „prima casă” este de aproximativ 4,5% şi de aproximativ 6,4% pentru celelalte credite ipotecare (în euro)!!!
• Rata dobânzii la creditele ipotecare în euro este de 2,75% în Franţa, 7% în Bulgaria şi 3,2% în Portugalia;
• Rata dobânzii la euro este influenţată în mod decisiv de riscul de ţară:

Ø  Conform agenţiilor de rating, România are un climat economic şi politic instabil;

Ø  Conform COFACE, România are un rating B, în timp ce Ungaria are A4, Polonia şi Slovacia au A3, iar Cehia A2;

Ø  Cu cât riscul de ţară este mai ridicat, cu atât prima de risc este mai mare, mărind şi rata dobânzii la care se împrumută agenţii economici din România (statul, băncile, populaţia…).

• DE CE ROMANIA NU POATE AVEA RATELE DOBANZILOR DIN FRANTA, GERMANIA…?

Ø  băncile din România se împrumută de la bănci din străinătate pentru a oferi credite în euro – apare un cost de refinanţare (peste Euribor);

Ø  fiecare bancă din străinătate are la rândul său un anumit grad de risc, ceea ce măreşte rata dobânzii la care ea obtine  fonduri;

Ø  în plus, împrumuturile acordate băncilor din România ţin cont de prima de risc a ţării noastre (aproximată a fi similară cu prima de risc asociată titlurilor de stat în euro pe 5 ani);

Ø  în prezent România are una din cele mai ridicate prime de risc din UE (cu excepţia Greciei, Portugaliei) – aproximativ 360 de puncte (adică aproximativ 3,6 puncte procentuale în plus la rata dobânzii la creditele în euro).

• Rata dobânzii la creditele în euro ar trebui să fie de cel puţin 4,9% (3,6% riscul de ţară
  + 1,3% rata de finanţare ale celor mai puternice bănci europene)

4. Supraimpozitarea băncilor

• Varianta germană: băncile contribuie cu o parte din profit la un fond destinat sprijinirii băncilor aflate în dificultate (pentru a nu mai exista un efort de la bugetul de stat);
• În Marea Britanie activele băncilor vor fi taxate cu 0,04% în 2011 şi cu 0,06% în 2012;
• Varianta maghiară: vor fi taxate cu 0,45% activele nete totale ale băncilor (peste 180 mil euro), timp de trei ani (nu profitul ca în varianta germană), sumele colectându-se la bugetul de stat (se estimează încasări de 700 mil euro – aproximativ 0,5% din PIB anual); pentru activele sub 180 mil. euro, taxa este de 0,15%;
• În Polonia, s-a propus impozitarea suplimentară a băncilor cu 0,07% din activele bancare;
• În Cehia şi Slovacia s-au respins propunerile de suprataxare ale băncilor;

5. Ce ţări au subvenţionat dobânzile la credite?

• · deducerea dobânzii plătite pentru un credit ipotecar din venitul personal (Austria, Belgia, Bulgaria, 17 din statele europene);
• îngheţarea cu 1 an a ratelor bancare pentru debitorii cu probleme financiare (de la 1 ian.2010) – Italia;

• adoptarea unui program de tip „prima casă”, în care statul plăteşte jumătate din dobândă timp de 8 ani – Polonia;

6. Suprataxarea băncilor şi subvenţionării dobânzilor

• Suprataxarea băncilor va scumpi creditele, iar subvenţionarea dobânzilor le va ieftini. Se vor colecta bani la buget care vor fi folosiţi pentru subvenţionarea dobânzilor. Efectul s-ar putea să fie nul, iar dobânzile să rămână aceleaşi.
• Dacă decidem să impozităm băncile, ce soluţie alegem?

Ø  Dacă impozităm suplimentar profitul băncilor, rezultatul va fi nesemnificativ. Deja sistemul bancar din România înregistrează pierderi, iar o taxă mai mare asupra profitului bancar le-ar determina să externalizeze într-o măsură mai mare câştigul şi să internalizeze pierderea;

Ø  Prin urmare, ar putea fi impozitate băncile prin aplicarea unei cote asupra activelor bancare (nete, precum în Ungaria, Polonia, Marea Britanie);

Ø  Activele bancare nete au fost la sfârşitul lui 2009 de 76 mld euro. Dacă s-ar aplica o taxă de 0.04% (varianta britanică) s-ar colecta la bugetul de stat 30,4 mil euro, iar dacă s-ar impune o taxă de 0,20% (apropiată de nivelul minim în Ungaria) s-ar colecta 152 mil euro (0,12% PIB).

• Dacă decidem să subvenţionăm dobânzile, cine vor fi beneficiarii?

Ø  Subvenţionarea dobânzilor doar la creditele noi nu va avea efectele aşteptate. În prezent, există dobânzi subvenţionate pentru creditele de reabilitare a locuinţelor, pentu fermieri…Totuşi, în condiţii de recesiune economică, numărul celor care vor lua credite va fi redus, în ciuda scăderii costului creditului.

Ø  De asemenea, trebuie  stabilit dacă se vor subvenţiona dobânzile la toate tipurile de credite sau doar la cele ipotecare. În prezent, ca urmare a acţiunilor ANPC ratele dobânzilor la creditele noi (mai ales la cele ipotecare) au coborât la minime istorice pentru România; de exemplu, marja practicată de bănci este de numai aproximativ 2,5% la creditele ipotecare în lei/euro (prin prima casă) şi de aproximativ 3% (lei) şi 5% (euro) pentru celelalte credite ipotecare. Marja la euro este inferioară riscului de ţară.

Ø  Referitor la beneficiari, una din soluţii ar putea fi stabilirea unui plafon pentu acordarea de subvenţii: de exemplu, cei cu restanţe la bănci sau cei a căror rată reprezintă mai mult de x% din venitul familiei s.a.m.d. Totuşi, acest plafon ar conduce la hazard moral în rândul clienţilor băncilor şi la situaţii asemănătoare creditelor subprime.

Ø  PROBLEMA : Subvenţionăm doar dobânzile la credite sau şi pe cele ale clienţilor IFN? Subvenţionăm doar pe cei cu credite ipotecare sau cu orice tip de credite? Subvenţionăm doar noii clienţi sau şi pe vechii clienţi? Cum distingem pe cei care au nevoi de subvenţionarea dobânzilor (sunt şi rău-platnici, mai ales pentru creditele de nevoi personale, dar şi persoane care nu-şi mai permit plata ratelor)? Ajutăm şi firmele sau doar populaţia?

Ø  La sfârşitul lui iulie 2010, restanţele la creditele ipotecare au fost de 190 milioane de euro (3% din sold), iar la creditele de consum garantate cu ipoteci au fost de 400 mil euro (6% din sold); 10% dintre creditele de consum negarantate cu ipoteci şi 12% din cardurile de credit sunt neperformante;

Ø  Numărul clienţilor cu restanţe mai mari de 20.000 de lei a fost de 231.000 în iunie 2010. De la începutul anului 2010 s-au înregistrat 161 de noi restanţieri în fiecare zi. Numărul total al restanţierilor la credite a fost de 714.000, iar restanţa medie de 6.245 lei (în creştere cu 50%, faţă de sfârşitul lui 2009).

Ø  Aproximativ 160.000 de români au credite ipotecare, cu o valoare medie de 32.000 de euro, iar durata medie este de 25 de ani; de asemenea există aproximativ 4,8 milioane de credite de consum;

Ø  Valoarea totală a creditelor acordate populaţiei este de 25 mld euro, iar creditul mediu este de aproximativ 5.000 de euro.

• Dacă statul ar strânge 152 mil euro din suprataxarea băncior, nu ar putea să subvenţioneze decât pe cei cu credite ipotecare (160.000 persoane); statul ar putea suporta aproximativ 80 de euro din rata lunară a respectivilor debitori. Rata lunară s-ar reduce cu aproximativ 30%.
• Subvenţia de 80 de euro corespunde unei reduceri a ratei dobânzii cu aproximativ 4 puncte procentuale.
• Dacă în urma taxării suplimentare, băncile ar majora dobânzile cu 1-2 puncte procentuale, atunci statul ar suporta aproximativ 70 de euro din costul lunar al creditului.
• Dacă statul ar folosi banii colectaţi din suprataxă pentru a-i ajuta pe restanţieri, ar reduce rata lunară a acestora cu 18 euro! (care reprezintă 5,5% din câştigul lunar net la nivel naţional).

PS  Apare si o concluzie colaterala. Multi dintre bugetari sunt datornici la banci pe termene lungi. Iesirea in strada pentru actiuni de protest, in conditiile in care aceste actiuni sunt filmate, monitorizate si raportate, poate duce la pierderea locurilor de munca. Si in conditiile in care oricum numarul de posturi in administratie va fi redus in anii viitori. Asa incat, transformati in sclavi moderni (ai bancilor), salariatii se tem sa iasa la manifestatii de strada, pentru a-si exprima nemultumirea.