Impozitarea bancilor

Voi incerca sa va prezint cateva elemente care sa ajute la o analiza serioasa a configuratiei si functionarii sistemului bancar din Romania :

1. Cat din active si cota de piata detin bancile straine in Romania?

  • Băncile străine deţin o cotă totală de piaţă de 86%.
  • Cota de piata a institutiilor de credit in functie de structura actionariatului la 30 iunie 2010
    1. Austria – 38,38%
    2. Grecia – 16,99%
    3. Franta – 14,80%
    4. Romania – 13,97%
    5. Olanda – 7,12%
    6. Italia – 2,21%
    7. Alte tari – 6,43%
  • Structura capitalului social a institutiilor de credit in functie de tara de origine la 30 iunie 2010 (pondere in total capital social privat strain)
    1. Grecia – 33,79%
    2. Austria – 21,89%
    3. Olanda – 14%
    4. Ungaria – 5,60%
    5. Franta – 4,50%
    6. Alte tari – 20,22%
  • Gradul de concentrare a sistemului bancar romanesc este sub media UE, pastrându-şi trendul descendent inceput in urma cu patru ani pana la sfarsitul anului 2009;
  • Indicele Herfindahl-Hirschmann a scăzut de la 1264 (concentrare medie) în anul 2003 la 857 în 2009, după care a crescut la 865 în primul trimestru din 2010 şi la 874 în al doilea trimestru din 2010; valorile mai mici de 100 ale IHH se referă la o piaţă bancară slab concentrată; IHH în UE-27 a fost 1100;
  • Primele 5 bănci deţin 53% din total active, faţă de 64% în 2003;
  • Băncile cu capital străin deţin o pondere de 86,1% din totalul activelor bancare (iulie 2010), faţă de 88,2% în 2008 şi 62,5% în 2004;
  • Gradul de intermediere financiară din România (ponderea activelor bancare în PIB) a fost în 2009 de aproximativ 60% faţă de o medie comunitară de 340%. Ponderea creditelor în PIB a fost de 50% în 2009, faţă de 150% în UE-27.

2. Cât a fost profitul băncilor în ultimii 10 ani?

  • Ponderea creditelor clasificate drept pierdere (peste 90 de zile) a ajuns la 10% în iunie 2010, faţă de 2% în mai 2008;
  • Ponderea creditelor neperformante în total credite a ajuns la 8% în 2009, faţă de 6% în Bulgaria şi Ungaria, 7% în Polonia, 5,5% în Cehia; în 2007, ponderea creditelor neperformante din România a fost de 2,2%;
  • Cele mai importante şase bănci din România au înregistrat o creştere a profitului (în milioane lei) până în 2008, iar în 2009 au scăzut la niveluri similare cu cel din 2006 (în termeni reali);
  • De exemplu, în 2009 faţă de anul 2004:

Ø  profitul net al BCR a crescut cu 731 milioane de lei, adică de 2,35 ori (în termeni reali, preţurile din 2004);

Ø  profitul net al BRD s-a majorat cu 867 milioane de lei, adică de 1,9 ori în termeni reali;

Ø  profitul net al RZB a crescut cu 473 milioane de lei, adică de 4,65 ori în termeni reali.

  • Scăderea profiturilor este generată în mare parte de creşterea provizioanelor generate de creşterea ponderii creditelor neperformante;
  • În primul semestru din 2010, sistemul bancar a înregistrat o pierdere netă de 234 mil lei, faţă de un câştig de 90 mil lei în primul semestru din 2009; provizioanele constituite au fost cu 80% mai mari, iar creditele restante si îndoielnice duble faţă de iulie 2009

3. Cât este rata dobânzii în alte ţări?

România Media zonei euro
Credite în euro/iulie 2010
Rata medie a dobânzii la creditele ipotecare noi (peste 10 ani ani) 5,18%(DAE = 7,3%) 3,84%
Rata medie a dobânzii la creditele noi de consum şi alte tipuri de credite acordate populaţiei (peste 5 ani), 5,45%(DAE = 9,45%) 7,7%
Rata medie a dobânzii la creditele acordate firmelor 6,09% 3,85%

Sursa BNR, BCE

  • În septembrie 2010 (România), rata dobânzii la creditele ipotecare noi (în euro) prin „prima casă” este de aproximativ 4,5% şi de aproximativ 6,4% pentru celelalte credite ipotecare (în euro)!!!
  • Rata dobânzii la creditele ipotecare în euro este de 2,75% în Franţa, 7% în Bulgaria şi 3,2% în Portugalia;
  • Rata dobânzii la euro este influenţată în mod decisiv de riscul de ţară:

Ø  Conform agenţiilor de rating, România are un climat economic şi politic instabil;

Ø  Conform COFACE, România are un rating B, în timp ce Ungaria are A4, Polonia şi Slovacia au A3, iar Cehia A2;

Ø  Cu cât riscul de ţară este mai ridicat, cu atât prima de risc este mai mare, mărind şi rata dobânzii la care se împrumută agenţii economici din România (statul, băncile, populaţia…).

  • DE CE ROMANIA NU POATE AVEA RATELE DOBANZILOR DIN FRANTA, GERMANIA…?

Ø  băncile din România se împrumută de la bănci din străinătate pentru a oferi credite în euro – apare un cost de refinanţare (peste Euribor);

Ø  fiecare bancă din străinătate are la rândul său un anumit grad de risc, ceea ce măreşte rata dobânzii la care ea obtine  fonduri;

Ø  în plus, împrumuturile acordate băncilor din România ţin cont de prima de risc a ţării noastre (aproximată a fi similară cu prima de risc asociată titlurilor de stat în euro pe 5 ani);

Ø  în prezent România are una din cele mai ridicate prime de risc din UE (cu excepţia Greciei, Portugaliei) – aproximativ 360 de puncte (adică aproximativ 3,6 puncte procentuale în plus la rata dobânzii la creditele în euro).

  • Rata dobânzii la creditele în euro ar trebui să fie de cel puţin 4,9% (3,6% riscul de ţară
    + 1,3% rata de finanţare ale celor mai puternice bănci europene)

4. Supraimpozitarea băncilor

  • Varianta germană: băncile contribuie cu o parte din profit la un fond destinat sprijinirii băncilor aflate în dificultate (pentru a nu mai exista un efort de la bugetul de stat);
  • În Marea Britanie activele băncilor vor fi taxate cu 0,04% în 2011 şi cu 0,06% în 2012;
  • Varianta maghiară: vor fi taxate cu 0,45% activele nete totale ale băncilor (peste 180 mil euro), timp de trei ani (nu profitul ca în varianta germană), sumele colectându-se la bugetul de stat (se estimează încasări de 700 mil euro – aproximativ 0,5% din PIB anual); pentru activele sub 180 mil. euro, taxa este de 0,15%;
  • În Polonia, s-a propus impozitarea suplimentară a băncilor cu 0,07% din activele bancare;
  • În Cehia şi Slovacia s-au respins propunerile de suprataxare ale băncilor;

5. Ce ţări au subvenţionat dobânzile la credite?

  • · deducerea dobânzii plătite pentru un credit ipotecar din venitul personal (Austria, Belgia, Bulgaria, 17 din statele europene);
  • îngheţarea cu 1 an a ratelor bancare pentru debitorii cu probleme financiare (de la 1 ian.2010) – Italia;
  • adoptarea unui program de tip „prima casă”, în care statul plăteşte jumătate din dobândă timp de 8 ani – Polonia;

6. Suprataxarea băncilor şi subvenţionării dobânzilor

  • Suprataxarea băncilor va scumpi creditele, iar subvenţionarea dobânzilor le va ieftini. Se vor colecta bani la buget care vor fi folosiţi pentru subvenţionarea dobânzilor. Efectul s-ar putea să fie nul, iar dobânzile să rămână aceleaşi.
  • Dacă decidem să impozităm băncile, ce soluţie alegem?

Ø  Dacă impozităm suplimentar profitul băncilor, rezultatul va fi nesemnificativ. Deja sistemul bancar din România înregistrează pierderi, iar o taxă mai mare asupra profitului bancar le-ar determina să externalizeze într-o măsură mai mare câştigul şi să internalizeze pierderea;

Ø  Prin urmare, ar putea fi impozitate băncile prin aplicarea unei cote asupra activelor bancare (nete, precum în Ungaria, Polonia, Marea Britanie);

Ø  Activele bancare nete au fost la sfârşitul lui 2009 de 76 mld euro. Dacă s-ar aplica o taxă de 0.04% (varianta britanică) s-ar colecta la bugetul de stat 30,4 mil euro, iar dacă s-ar impune o taxă de 0,20% (apropiată de nivelul minim în Ungaria) s-ar colecta 152 mil euro (0,12% PIB).

  • Dacă decidem să subvenţionăm dobânzile, cine vor fi beneficiarii?

Ø  Subvenţionarea dobânzilor doar la creditele noi nu va avea efectele aşteptate. În prezent, există dobânzi subvenţionate pentru creditele de reabilitare a locuinţelor, pentu fermieri…Totuşi, în condiţii de recesiune economică, numărul celor care vor lua credite va fi redus, în ciuda scăderii costului creditului.

Ø  De asemenea, trebuie  stabilit dacă se vor subvenţiona dobânzile la toate tipurile de credite sau doar la cele ipotecare. În prezent, ca urmare a acţiunilor ANPC ratele dobânzilor la creditele noi (mai ales la cele ipotecare) au coborât la minime istorice pentru România; de exemplu, marja practicată de bănci este de numai aproximativ 2,5% la creditele ipotecare în lei/euro (prin prima casă) şi de aproximativ 3% (lei) şi 5% (euro) pentru celelalte credite ipotecare. Marja la euro este inferioară riscului de ţară.

Ø  Referitor la beneficiari, una din soluţii ar putea fi stabilirea unui plafon pentu acordarea de subvenţii: de exemplu, cei cu restanţe la bănci sau cei a căror rată reprezintă mai mult de x% din venitul familiei s.a.m.d. Totuşi, acest plafon ar conduce la hazard moral în rândul clienţilor băncilor şi la situaţii asemănătoare creditelor subprime.

Ø  PROBLEMA : Subvenţionăm doar dobânzile la credite sau şi pe cele ale clienţilor IFN? Subvenţionăm doar pe cei cu credite ipotecare sau cu orice tip de credite? Subvenţionăm doar noii clienţi sau şi pe vechii clienţi? Cum distingem pe cei care au nevoi de subvenţionarea dobânzilor (sunt şi rău-platnici, mai ales pentru creditele de nevoi personale, dar şi persoane care nu-şi mai permit plata ratelor)? Ajutăm şi firmele sau doar populaţia?

Ø  La sfârşitul lui iulie 2010, restanţele la creditele ipotecare au fost de 190 milioane de euro (3% din sold), iar la creditele de consum garantate cu ipoteci au fost de 400 mil euro (6% din sold); 10% dintre creditele de consum negarantate cu ipoteci şi 12% din cardurile de credit sunt neperformante;

Ø  Numărul clienţilor cu restanţe mai mari de 20.000 de lei a fost de 231.000 în iunie 2010. De la începutul anului 2010 s-au înregistrat 161 de noi restanţieri în fiecare zi. Numărul total al restanţierilor la credite a fost de 714.000, iar restanţa medie de 6.245 lei (în creştere cu 50%, faţă de sfârşitul lui 2009).

Ø  Aproximativ 160.000 de români au credite ipotecare, cu o valoare medie de 32.000 de euro, iar durata medie este de 25 de ani; de asemenea există aproximativ 4,8 milioane de credite de consum;

Ø  Valoarea totală a creditelor acordate populaţiei este de 25 mld euro, iar creditul mediu este de aproximativ 5.000 de euro.

  • Dacă statul ar strânge 152 mil euro din suprataxarea băncior, nu ar putea să subvenţioneze decât pe cei cu credite ipotecare (160.000 persoane); statul ar putea suporta aproximativ 80 de euro din rata lunară a respectivilor debitori. Rata lunară s-ar reduce cu aproximativ 30%.
  • Subvenţia de 80 de euro corespunde unei reduceri a ratei dobânzii cu aproximativ 4 puncte procentuale.
  • Dacă în urma taxării suplimentare, băncile ar majora dobânzile cu 1-2 puncte procentuale, atunci statul ar suporta aproximativ 70 de euro din costul lunar al creditului.
  • Dacă statul ar folosi banii colectaţi din suprataxă pentru a-i ajuta pe restanţieri, ar reduce rata lunară a acestora cu 18 euro! (care reprezintă 5,5% din câştigul lunar net la nivel naţional).

PS  Apare si o concluzie colaterala. Multi dintre bugetari sunt datornici la banci pe termene lungi. Iesirea in strada pentru actiuni de protest, in conditiile in care aceste actiuni sunt filmate, monitorizate si raportate, poate duce la pierderea locurilor de munca. Si in conditiile in care oricum numarul de posturi in administratie va fi redus in anii viitori. Asa incat, transformati in sclavi moderni (ai bancilor), salariatii se tem sa iasa la manifestatii de strada, pentru a-si exprima nemultumirea.

Anunțuri

174 Responses to “Impozitarea bancilor”


  1. 1 Mihnea Georgescu Octombrie 1, 2010 la 12:53 pm

    Nu pricep nimic, cu excepţia paragrafului final. That does make sense!

  2. 2 Mihnea Georgescu Octombrie 1, 2010 la 12:54 pm

    Dvs. chiar credeţi că Statul are cojones să se ia de finanţa internaţională? A mai încercat nea Nicu în ’89 şi l-au mierlit la Malta, ştiţi dvs. mai bine… 😉

    Ori sunteţi comunist, ceea ce nu cred, ori idealist, ceea ce ar fi mai grav. 🙂

  3. 3 Socrate Octombrie 1, 2010 la 1:16 pm

    Excelent studiu. Felicitari. Studiul reliefeaza o mare greseala – sistemul bancar romanesc a ajuns controlat majoritar de capitalul strain ( Băncile străine deţin o cotă totală de piaţă de 86%. ). Ar fi interesant sa publicati si ponderea capitalului bancar strain in alte tari UE. Eu cred ca ar trebui capitalizat, sustinut si dezvoltat CEC-ul.

  4. 4 Vlad Octombrie 1, 2010 la 1:27 pm

    Problemele cu bancile nu vin neaparat din dobanda practicata la credite ci de la restul comisioanelor inventate pentru a suge mai mult.
    Nu inteleg, riscul creditarii pentru romania a crescut cam cu aprox 5%? deoarece in momentul in care am luat eu creditul aveam o dobanda cu 0.9 peste EURIBOR-ul de la acea data, iar acum as avea o dobanda cu peste 4.7 peste euribor.
    Totusi de ce ar trebui ca bancile sa-si transfere incapacitatea lor de a da credite performante mie? Nu eu i-am obligat sa dea credite cu buletinul la tot poporul! Ei si-au asumat acest risc deci este normal ca ele sa piarda nu eu!
    Parerea mea este ca bancile ar trebui obligate ca macar jumatate din portofoliul lor sa-l investeasca in romania! si nu sa-l scoata din tara. Si proiecte in care ar putea finanta sunt destule.
    Trebuie ca acesti camatari legali sa mai faca ceva pentru tara din care castiga!

  5. 5 Marcus Octombrie 1, 2010 la 1:30 pm

    @All; imi cer scuze pentru actualizare, dar ultimile evenimente au cerut-o:

    Pax Baseasca

    Suparat este chiombila si e tare-ngrijorat
    Babele si un mos gures au pus-o de-un atentat.
    Toata presa cea pupina i-a sarit in ajutor,
    Manioasa ea condamna conjuratii din popor,

    Ce c-o carja si-o ocara vor sa dea o lovitura
    Pe chiombila de pe tronu-i jos sa-l dea c-o palitura.
    Mai nou politistii, neica, au pus-o de-un puci armat
    C-un chipiu si cinci chistoale, vor pe voda daramat.

    Drept urmare sfatu’ tarii, chiombu-n grab-a adunat.
    Si-o ancheta ca la carte cu glas aspru-a ordonat,
    Vinovatii sa-i gaseasca pentru asta fapta rea
    Si c-o cizma-n cur afara, de-indata sa ii dea.

    Nou ministru la interne, o paiata de doi bani,
    Isi tine subordonatii, drept o gasca de golani.
    Hotii, sutii si smenarii au trecut in plan secund,
    Noua tinta-s politistii contestandu-l pe bolund.

    Pax Baseasca vrea in tara, chiombu’ pus pe dictatura
    Nu vrea strigate la poarta, nici proteste-n batatura.
    Vrea in schimb ca politistii sa comita-un fratricid
    Corolar care confirma al natiunii genocid.

    Sa-l sustina pe chiombila un cotoi sare la cearta
    Pe moguli el ii ataca si-i acuza c-ar vrea japca
    Croita pe presedinte si facuta-n cardasie
    Cu alti doi mahari politici, asta da ticalosie!

    Boc cel mic si far-de minte vine din urma zburdalnic
    Si-mpreuna cu Udroaica se dezlantuie navalnic
    Vrand pulimea s-o prosteasca c-un scenariu comunist
    Cum ca presa parsivita il vrea jos pe securist.

    Numai ca precum urcioru’ spart de-atata folosit
    Tot asa si gogonata repetata nesfarsit
    Nu mai prinde la multimea ce azi e cu buza fripta
    Dupa ce-l vota pe voda, ce i-a arvunit de-o cripta.

  6. 6 contele Octombrie 1, 2010 la 1:52 pm

    Finalul este superb …Iată de ce nu sunt mari manifestaţii de stradă , iată de ce rezistă regimul Băsescu , … Domnule Năstase , din punct de vedere politic ,mesajul este excelent !

    P.S. Îmi explică cineva de ce şmecherii ăştia de poliţişti n-au rate la bancă ?! Că la ce-au făcut la manifestaţia aia , sigur n-au .

  7. 7 Larisa Octombrie 1, 2010 la 2:11 pm

    Unul dintre Articolele din Carta drepturilor omului care este incalcat in mod curent in Romania este Protectia datelor cu caracter personal:

    http://clubulconventiadoamnelor.wordpress.com/2010/10/01/drepturile-omului-ombudsmanul-european/

  8. 8 Blizzard Octombrie 1, 2010 la 2:12 pm

    Concluzia (PS-ul articolului) face toti banii.
    Descrie perfect sistemul „performant” din Romania. Din pacate cei mai afectati sunt aia de la baza piramidei, care intamplator se intampla sa fie taman cei care duc greul, ca pe aia de la varful piramidei (in marea lor majoritate jigodii), nu prea-i afecteaza ca DNA-ul si justitia se ocupa cu altele, nicidecum cu lupta anticoruptie.
    Desigur, pare lucru derizoriu ce scriu eu aici, numai ca astia sunt vreo 1.5 mil. romani populatie activa. Adica, au o „cota de piata” mare.

    Oricum, pe multi nu-i plang pentru ca s-au indatorat crezand ca e mega-oferta sa-ti iei apartament cu 1500 euro/mp!!!

    Dar statul trebuie sa capitalizeze permanent Cec-ul si Eximbank-ul si sa le dezvolte, pentru ca nu poti sa nu ai si tu stat un cuvant de spus in sistemul bancar comercial. Oare de prosti italienii nu permit vreunei banci cu capital italian sa fie preluata de straini?!?
    Macar atata lucru au reusit si carnatii aia sa faca, pentru ca intre noi si italieni nu-i mare diferenta (ma refer la structura si spirit, desi ei au fost dintotdeauna un popor liber si noi un popor de aserviti – aici apare diferenta de ADN).

  9. 9 Karakas Octombrie 1, 2010 la 2:21 pm

    Toata clasa mijlocie e sclava la banci in capitalism. Judecind dupa ratele de dobinda cerute de bancile straine in Romania, se pare ca strategia lor e sa suplineasca pierderile de profit de pe alte piete fortind aceste rate umflate cu pompa. Asta inseamna sa nu ai competitie autohtona. Ma rog, nu sunt specialist in domeniul bancar, dare pare ca cineva ii ia de fraieri pe romani, in corpore.

  10. 10 Blizzard Octombrie 1, 2010 la 2:28 pm

    Acum, tehnic vorbind, dvs. scrieti pe tabla ca daca statul ar strange 152 mil. euro din suprataxarea bancilor, ar face si ar drege…niste maruntisuri.

    Gasesc ca e chiar ridicol sa ridicati in discutie problema suprataxarii bancilor pentru ca statul sa stranga 150-200-300 mil. euro. Pe astia ii toaca un singur dir. de la Min. Transporturilor intr-un trimestru cu ploaie, lapovita si ninsoare.

    Domnule Nastase, gasiti domnule alte cai sa strangeti bani ca e ridicol sa iritati bancile straine cu discutii d-astea. Clasa politica actuala si statul roman din prezent nu au nicio sansa reala sa impuna ceva bancilor (majoritar straine). E ca si cum trimiti pisica sa alunge cainele vecinului din propria-ti gradina, ca sa nu-ti mai urineze ala pe la flori.

    Inca nu ati inteles ca in tara asta, an de an se fura ori se invart la negru, MILIARDE de euro ?!?
    Cata vreme nu ne vorbiti despre acele MILIARDE, nu pot sa iau decat palavrageala electorala, chestia asta cu bancile si cu strangerea a 100-200 mil. euro.
    Apropo, banii astia, 152 mil. euro, va ajung pentru o campanie electorala de criza?!?

  11. 11 Spiridus Octombrie 1, 2010 la 3:19 pm

    Diagnosticul – corect.
    Problema e ca nici un partid nu poate atrage oameni de valoare, mai ales tineri, din zona finantelor, pietelor de capital etc.
    Cei mai cu experienta nu dau slujba buna pe care o au pe nimicuri politice. Ce sa faca? Sa stea langa Udrea, Hrebenciuc sau Adomnitei? (Am luat niste nume la intamplare, puteti pune multe altele, din pacate…).
    Cei tineri nu intrevad o perspectiva serioasa daca adera politic. Mai ales cand vad ce tineri sunt propusi de partide, inclusiv pentru Parlament (pentru exmplificare, vedeti ce lista circula pentru guvernul din umbra al PSD; jalnic!). Asa ca, se indeparteaza de politica.
    Si aici ajungem la partea lipsa din studiul de mai sus: solutii de schimbare a situatiei. Pentru ca e clar ca e nevoie sa se faca ceva. Insa domeniul e sensibil si trebuie lucrat cu bisturiul.
    In concluzie – diagnosticul corect constituie punctul bun de plecare. Dar nu se vede drumul, luminita…

  12. 12 virgil Octombrie 1, 2010 la 3:19 pm

    oare bugetarii nu sunt facuti din otel? de ce oare le este frica?
    in strainatate le era frica? In Polonia, celor din solidaritatea le era frica?
    In romania 40% din oameni cred ca soarele se invarte in jurul pamantului. Tot atatia vroiau la un moment dat sa voteze cu PDL in 2008. Tot cam atatia vor sa voteze in 2010 cu PSD. In ce tara traim?
    A propos de banci- am o cunostinta care a dat cadouri la banca sa obtina cu salar de bugetar imprumut de 120.000 eur pt apt de doua camere- stiti ce spune acum? Fir-ar sa fie de banca, cum a putut sa-mi dea MIE imprumut care sunt vai de mama mea?
    NIMENI din clasa politica nu a tras in 2007-2008 un semnal de alarma… acum plang toti pe umerii bugetarilor.
    Totusi, NIMENI nu a votat legea falimentului personal… DE CE?

  13. 13 Mihnea Georgescu Octombrie 1, 2010 la 4:40 pm

    Kapitalul nu are naţionalitate, ar trebui să ştiţi asta!

  14. 14 Dragos Octombrie 1, 2010 la 4:52 pm

    Mihnea Georgescu,

    noblesse oblige: va uitati la o traducere Google a filmului Robin Hood
    (regizor Ridley Scott).

    Atata doar ca in rolul lui Russell Crowe joaca Le petit Titulesco, Cate Blanchett este inlocuita de Lily Antonesco, pelicula este Azomures, studiourile Universal Pictures au fost inlocuite de A3-RTV iar sunetul Dolby digital de viori a fost inlocuit cu o fanfara de tromboane.

    Acesta este chapitre in care actorii scrijelesc copacii cu PSDNL+Romania=l’amour.

    ps: la baza / in original baiatul ramane cu fata, dar, sa nu uitam ca noi, romanii, am intinat si nobilele idealuri ale comunismului (Ion Iliescu)

  15. 15 florin m. Octombrie 1, 2010 la 5:00 pm

    Eu nu mai inteleg nimic.

    Orice taxa ajunge sa fie platita de catre client. Cu alte cuvinte, clientii buni platnici vor suporta oalele sparte si vor deveni asiguratorul bancii, prin intermediul statului. In conditiile in care taxa ar folosi sa subventioneze clientul rau platnic, bancii ii scade riscul si va tinde sa acorde mai mult credite sub prime.

    Aceste idei sunt pur si simplu otrava pentru functionarea sanatoasa a creditului si nu e mult timp de cand s-a vazut asta.

  16. 17 Doru Coarna Octombrie 1, 2010 la 5:06 pm

    @ Adrian Nastase

    Dupa ce statul roman a legiferat slush 20 de ani in avantajul bancilor n-spe mii de legi si prevederi, acum ii va taxa? Un stat amarat impotriva singurului sistem, colos, mondial si real? E ca si cum m-as lua eu de Obama…

    Eu cred ca mai important ar fi ca Romania sa-si recupereze BNR-ul, daca mai poate. Si nu mai poate, nici macar n-are curajul sa recunoasca jocurile private si antiromanesti ale acestei banci „nationale”! Guvernul roman nu le-a putut reduce salariile si acestor bugetari cu 25%…deci, ai cui sunt ei? Ca de platit ii platim „noi”…

    Sigur, ceva modic acolo, asa cum propune textul, merge, da bine la imagine, dar tot clientii vor suporta taxarea asta, adica „noi”…

    BANCA NOUA CAPITALIZATA PRIN/DIN/PENTRU INVESTITII SANATOASE! Asta-i singura solutie rationala, daca Romania ar mai apartine inca romanilor si si-ar dori o sansa minimala pentru viitor.

    PS Treaba asta cu investitiile sanatoase sperie precum tamaia, nici macar un singur om de pe planeta nu are curajul sa rosteasca public aceste cuvinte, ar fi „ucis” imediat deoarece ar rasturna instantaneu toata globalizarea, urmariti ideea si va veti convinge singuri! Este cel mai antisemit subiect in aceste vremuri, neadevarat desigur, dar asa ar impune Reuter imediat! Asta-i insa solutia, medicamentul suprem. Este clasificat „tabu”. Dar cand nu exista alta varianta, decat sa-ti pierzi tara, duca-se si Reuter…

    Daca Basescu ar fi „barbat” asa ar pune problema fara mult zgomot, dar el este barbat prin fata pe la Cireshica, prin spatele serviciilor, pe dupa fustele baragladinelor de tot felul, mare barbat, mare caracter…
    Daca ar tranti o asemenea abordare „etatizata” vor scade dobanzile si va creste leul pronto, ia sa vezi, numai sa nu cumva sa incerce ce spune…

    Ideea nuda este: „saracie=naivitate”. Cu astia trebuie abordari nude, altminteri iti iau si pisica si te fac pe tine sa spui „miau!.

  17. 18 blogideologic Octombrie 1, 2010 la 5:07 pm

    Dennis Gartman : „Aurul este hiper-super-evaluat.”

  18. 19 Karakas Octombrie 1, 2010 la 5:31 pm

    Mihnea, zici tu: capitalul nu are „nationalitate”, si e adevarat, banii nu par sa se lipeasca de buzunar in mod patriotic. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam doar la informatia pe care ne-a furnizat-o dl Nastase, majoritatea bancilor sunt straine, sunt banii lor, ale actorilor privati greci, austrieci, francezi, olandezi (apropo, unde sunt bancile Licuriciului?). Deci au nationalitate. Banii nostri sunt banii lor 🙂

    Asta e ca si discutia despre renminbi: chinezii se jura ca nu isi mentin rata jos ca sa bage Occidentul la apa prin cumparare masiva de moneda straina, dar americanii i-au prins – intr-un tirziu – cu rata (Peking Duck) in gura. Ofticati fiind americanii ca ai lor bani s-au lipit de fuduletzele zburatoare ale iubitilor de capitalisti nepatrioti, in final, au prins un pic de curaj, macar asa pentru ochii publicului, si au adoptat Legea Levin. Ca pina acum le tremurau glascioarele doar cind se punea intrebarea : ce facem cu tovarasii capitalisti chinezi?

    Pe de alta parte, romaneasca: ce fel de capitalism e ala in care bossul bancii nationale se roaga de bancheri sa reduca ratele la dobinda?

    http://www.gandul.info/financiar/isarescu-drumul-spre-iad-e-presarat-cu-populism-cum-platesc-doar-fraierii-impozit-7433836

  19. 20 Blizzard Octombrie 1, 2010 la 5:37 pm

    @Mihnea Georgescu

    Eu as zice ca are nationalitate doar ca „profesorii lor” asta vor sa invatam noi, astia mai saraci. Si noua ne place sa asimilam ce ne spun ei, ne fac mai inteligenti si ne place sa si aratam asta in timp ce ei ne fac la buzunare.

    Cei bogati le spun celor saraci ca nu are nationalitate. Realitatea e taman pe dos si ea imparte tarile in trei categorii: tari care au un cuvant de spus, tari care urmeaza cuvantul impus de primele (sa ma exprim elegant, sa nu zica lumea ca-s prea radical) si tari care nu conteaza si nici nu prezinta interes pe termen scurt-mediu.

    Capitalul e munitia in razboiul economiei de piata. Crezi ca se poate duce un razboi fara munitie ?!?

  20. 21 Pali Octombrie 1, 2010 la 5:45 pm

    Referitor la P.S.-ul dvs. Dl. Nastase ce pot sa spun…anii trecuti a fugit tot romanul la banci si s-au lafait in masini de lux,vile si concedii pe datorie. Ehhh, acum sa plateasca ,…multi dintre ei NU si-au facut nici un fel de calcul;au profitat de „creditul cu buletinul” pina la refuz…si iata apar si rezultatele. Imi aduc aminte de avertismentul lansat de Guv.Mugur Isarescu inca din anul 2007 referitor la avalansa de credite !!!

  21. 22 Observator Octombrie 1, 2010 la 5:51 pm

    Cred ca fiind sfarsit de saptamana inteleg eu mai putin. Care era ideea ce ar fi trebuit s-o prind? Exista o propunere PSD pe care nu o intrezaresc? Sau doar faceti pregatirea pentru popor: nu ne vom certa cu bancile ca oricum nu avem cum sa va ajutam. Oricum, eu chiar nu cred ca trebuie sa va certati cu bancile. Cat despre „sclavagism”, i-a obligat cineva sa se indatoreze atat? Le-a bagat cineva pe gat creditul? Tot din datele dvs rezulta ca „Ponderea creditelor în PIB a fost de 50% în 2009, faţă de 150% în UE-27”. Deci mai era loc. Asa ca, eu ma intorc la educatie – sa ne educam semenii ca un credit se ia numai pentru un bun de folosinta indelungata. Pentru vacante si distractie acumulezi si in functie de cat iti permiti cheltui din ce ai acumulat.

  22. 23 Mihnea Georgescu Octombrie 1, 2010 la 6:28 pm

    @ Karakas, Blizzard

    Domnii mei, aveţi dreptate. Ideea mea era una stimulatoare pentru iniţiativa privată, indiferent de naţionalitate. Marile companii internaţionale au o problemă cu naţionalitatea-cetăţenia, practic ele tind să se substituie conceptului învechit de Stat Naţional. Asta e perspectiva mea. Fireşte că aveţi şi dumneavoastră dreptate, doar că acum avem o solidaritate internaţională doar a celor cu Capital.

  23. 24 Const Octombrie 1, 2010 la 6:29 pm

    @nastase

    Ideile despre ceea ce ar trebui sa faca un guvern de criza (si observatiile din Impozitarea bancilor…, Dezechilibrele guvernarii… si Ce ne asteapta…) suna bine. Recomandarile sint in general valide–ceea ce este neclar este modul de analiza din spatele lor, “modelul economic”, asa-numit. Absenta unuia nu invalideaza ideile, bineinteles—dar economia unei tari este de o complexitate covirsitoare. Mai mult, un efort de a merge inapoi la status quo ante trebuie nuantat cu grija—“sageata timpului” (Eddington, NG-R) nu se intoarce. Chiar acolo existau probleme—acestea trebuiesc rezolvate in status quo post-criza, ca sa zicem asa.

    Un mod de a aranja elementele in asa fel incit sa creeze un intreg cit de cit inteligibil si care sa poata fi folosit pentru administrarea complexitatii este inevitabil pentru o politica economica coerenta. Altfel se va promova un mediu in care ideile/deciziile sint ad hoc sau punctuale pe probleme stringente politic/retoric dar nu realmente importante sau in care se reinventeaza roata. Nici un model nu e perfect, cu siguranta—dar unul care aproximeaza realitatea locala cu un epsilon acceptabil de mic este de dorit. Un model plauzibil si aplicabil pe liniile economiei, durabilitatii si sustenabilitatii *Romaniei* se poate afla in Nicolas Georgescu-Roegen si este recomandabil. Intuitiile ce il sustin provin in mare parte din experienta lui in Romania si recomandarile pot fi specifice tarii. NGR s-a dovedit un adept convins al ideii ca modelul economic trebuie aplicat domeniilor specifice (tara, industrii, agricultura, servicii, etc.) si trebuie sa contina industrii viabile vis-a-vis de sustenabilitate, mediu si societate—acest lucru contrazice pretentiile neo-clasicismului economic de a fi un sistem universal, aplicabil oricarei tari si oricarui domeniu de activitate; si ii vedem consecintele in Romania astazi. Mai mult, un astfel de sistem poate extinde analiza micro-economica (firme, cooperatii, partneriate, asociatii, sectoare, industrii, agricultura) la nivel macro-economic dind astfel o fundamentare politicii economice si un mod consistent de prelucrare a interdependetelor dintre actorii economici, politici si sociali.

    Asa cum spuneati, modelul capitalismului financiar este falimentar. Ceea ce il va inlocui *in Romania* va fi extrem de important. Neo-clasicismul economic s-a infundat. Va trebui dezvoltata o analiza a activitatilor economice daca e sa generati un model de guvernare si stabilizare a tarii. Metode operationale de redresare exista (e.g., o aplicare macro inspirata din metodele micro de redresare a firmelor insolvente) dar odata stabilizata, economia va trebui administrata pentru propasirea romanilor.

    De exemplu, ideea taxarii activelor bancilor este binevenita (o face cu succes si Ungaria, WSJ, June 9, „Hungary Plans Bank Tax”, http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703302604575294350538068826.html, si Franta, Germania, GB, etc.), dar care sint consecintele (vor creste oare comisoanele?) si cum sint abordate. Mai mult, aceste fonduri pot fi folosite pentru ajutorarea insolventilor—dar problema trece dincolo de acest aspect: ar trebui studiat efectul activitatilor bancare asupra economiei in general, incluzind exportul de capital. Atunci poate ar avea sens si o impozitare a capitalui „repatriat” de bancile straine cu operatii in Romania, cit si o incurajare in lege si in practica a alternativelor (e.g., banci in asociatie/populare), precum si o defalcare a expunerilor financiare ale bancilor de datoriile si riscul suveran al tarii. Pecunia olet, totusi (cum intuieste si karakas mai sus). Ori asta este foarte dificil fara o vizune de ansamblu. Si pentru ca prezentul este un efect al viitorului, cum spunea cineva, ar fi ideal ca o astfel de viziune sa preceada si [in]formeze actiunile de redresare.

    Desi oarecum „oblique” in recomandarile specifice, Wall Street Journal arata ca chiar si SUA se vede in fata nevoii de a avea o politica economic coerenta (Jeremy Wiesen, “The US Needs Its Own Industrial Policy”, http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703597204575483580272717818.html), o idée care pina la criza ar fi fost perceputa ca perfect prosteasca pentru o economie asa de vasta. Cu atit mai mult pentru economia Romaniei—asa cum spuneti, anumite sectoare trebuiesc incurajate. Pentru Romania problema e mult mai stringenta iar selectarea acestor domenii e mult mai critica, resursele fiind limitate, iar actiunile mai “dirigiste” (in sens general) decit ar fi cazul in SUA. Mai mult, un set „oficial” de domenii de focalizare a investitiilor in mod strategic pentru tara poate forma o pirghie pentru aplicarea politicii economice in contextul economiei politice. Ar avea, de exemplu, implicatii asupra politicii vamale care, precum in China, ar de-favoriza importul pentru industriile incluse in set, poate chiar inainte de a produce un singur produs in Romania, pentru ca este imposibil de a avea aceleasi politici economice in tarile deja avansate si in cele care sint la stadiul de dezvoltare a abilitatilor; chiar si acele tari au ajuns „avansate” prin astfel de metode de economie politica, de fapt. Nevoia unui model, a unui plan si a unui mod de masurare a succesului sau lipsei lui pare deci clara.

    Const

  24. 25 eficientaenerg Octombrie 1, 2010 la 6:38 pm

    YES!Herr viitor Prim Ministru-te pricepi! Vorba dulce/si cu mine 12 DePutin….a adus voturi;dar,Romania…s-a dus la Polul Nord….Deci:actioneaza!

  25. 26 Harabula Octombrie 1, 2010 la 7:37 pm

    Daca pamfletele anti-Basescu, ale domnului Nastase, sunt intampinate cu entiziasm debordant, cu urale si poezele submediocre, comentariile sale economice sunt primite cu rezerve.
    Dar, oricate obiectii ar fi la programul economic al PSD, entuziasmul adeptilor nu scade.
    Este normal intr-o tara in care TOATE alegerile au fost castigate pe baza de sentimente.
    Atat opinia publica (prietenii si adversarii) cat si lumea politica au cerut mereu partidelor din opozitie solutii, programe. Ei bine, este gresit sa se raspunda acestei solicitari. Propaganda electorala de succes nu se poate desfasura decat cu lozinci generale, promisiuni vagi si atacuri impotriva regimului.
    Nici n-au apucat bine pesedistii sa lanseze optiunea pentru impozitul progresiv, ca au si aparut criticile din partea expertilor.
    Dealtfel insusi domnul Nastase spune ca acum se concep si se testeaza modelele. Mie imi pare curios ca intai sa se aleaga o solutie si apoi sa fie testata prin modele. Intodeauna am crezut ca procesul este invers.
    Dar la urma urmei nu cred ca PSD ar putea gresi atat de mult incat sa nu castige alegerile. Toata chestia este cu cate procente.
    Asa ca oportunistii care nu s-au inscris inca in acest partid, ar trebui s-o faca.

  26. 27 Bibliotecaru Octombrie 1, 2010 la 7:57 pm

    Eu cred că în România există o problemă cu două tăişuri.

    Pe de o parte creditele sunt pentru consum şi nu pentru investiţii în zona de producţie, pe de altă parte cine doreşte investiţii pentru producţie fie are probleme în a accesa împrumutul, fie are probleme în a-şi derula investiţia, din cauza întârzierii birocratice, ceea ce înseamnă un credit neperformant.

    Eu cred că ar trebui înăsprite condiţiile de creditare pentru consum şi flexibilizate condiţiile în care se acordă creditele pentru investiţiile în sfera producţiei.

  27. 28 Spiridus Octombrie 1, 2010 la 8:01 pm

    „Ovidiu Nicolaescu: Impozitul progresiv ar prelungi criza din Romania.” (www.ziare.com, 1 octombrie).

    Poate ca e bine ca specialistii (ma abtin cu greu sa nu pun ghilimele) PSD sa tina cont si de ce spun cei care se mai pricep la economie. Niciodata o parere avizata nu face rau.

  28. 29 un alegator Octombrie 1, 2010 la 8:27 pm

    suprataxarea bancilor … aplicarea unei cote asupra activelor … subventionarea dobanzilor … am impresia ca esti de la pesede

  29. 30 http://titelpetrescu.blogspot.com/ Octombrie 1, 2010 la 8:57 pm

    Bancile au datorii mari la stat! Si nu le achita.Ba mai mult Bancile in ROmania fac CAMATARIE nu CREDITARE! Rusine lor,incurajeaza creditele,ca sa puna mana pe apartamente,pe case si pe afaceri cu profit mare!

  30. 31 Aya Octombrie 1, 2010 la 8:57 pm

    @

    Larisa

    Ai drepatate.
    Abia acum ai aflat?

  31. 32 casandra Octombrie 1, 2010 la 9:00 pm

    @A.N.

    1. Nu stiu cum se face ca la noi mai toti economistii vocali fie ies din buzunarul lui von Mises, fie din cel al lui Milton Friedman. Sunt asa de siguri pe cunoasterea lor, incat declara pe Krugman, Stiglitz sau Spence ca fiind niste imbecili care au luat si ei acolo un Nobel!. Daca deschizi publicatiile economice din Occident, lucrurile se schimba mult de tot si baietii care au tot dictat ideile economice din ultimele trei decenii mai si tac din gura. Ca ideile lor, impuse ca dogma, au adus lumea pe marginea prapastiei. Sa fie scoala economica romaneasca asa, cam surda de o ureche? Sa fie entuziasmul neofitului? Nu stiu. Oricum, am remarcat si opinii mai rationale in privinta economiei. Pe langa mai cunoscutul domn Voinea de la GEA, l-am observat cu placere pe dl. Cristian Socol. Publica destul de des si in media electronica. Mi-a placut mult ce a scris (http://standard.money.ro/cristiansocol/page/4) despre aplicarea cotei unice si efectele sale: munca la negru s-a extins, polarizare sociala, dezechilibrele balantei comerciale, etc.

    Nu va lasati demoralizat de rezervele exprimate in spatiul public. Verificati-le, dar mergeti inainte. Impozitarea progresiva actioneaza ca un stabilizator automat in economie. Cand lucrurile „se infierbanta” si banii curg pe toate ulitele, impozitul progresiv mai pune lucrurile in ordine si (cand exista crestere sustinuta) creeaza excedente bugetare, „bani albi pentru zile negre”. Cand este criza, pune povara fiscala mai corect pe umerii cetatenilor.
    Sigur, cei care vor pierde fie si un singur leu nu vor fi multumiti. Dar de aceea aveti un partid, pentru a apara interesele unei parti…fara a uita de interesul general, acela de a nu ne mai pierde capul, financiar vorbind.

    2. Daca am constatat cu cifre (lecturati articolele dlui Socol dedicate cotei unice) ca si cu o cota unica de impozitare tot exista masiv evaziune fiscala in toate formele (unii prefera sa nu plateasca nimic statului, daca riscul este depasit de beneficiu), impozitul progresiv va fi un imbold serios catre evaziune pentru cei deja obisnuiti sa fenteze Fiscul si pentru cei convinsi ca statul trebuie sa piara. Cu atat mai mult cu cat acum se pot inregistra prin paradisurile fiscale nu numai holdingurile, companiile mari, mijlocii sau mici, dar si companiile pe care unii isi incaseaza banii de la unicul lor „client”, care ar fi, de fapt, angajatorul lor. Este plin Internetul cu sute de cabinete de consultanta care ne ajuta sa ne „optimizam” fiscal…
    Trebuie sa gasiti o formula fiscala in care angajatorul sa fie interesat sa declare salariile reale si sa aiba de pierdut daca nu le declara.
    Impozitul pe profit platit de companii nu este deajuns intr-o economie globalizata si in care nu doar profiturile se „repatriaza” repede-repede, ci banii se mai scurg si pentru diferite „servicii” efectuate tot peste granita si care intra in costurile exercitiului. Am vazut, din executiile bugetare, ca si in anii de glorie 2005-2008,sumele colectate cu titlu de impozit pe profit nu au depasit 2,8% din PIB. Cine crede ca s-au obtinut rate ale profitului atat de mici incat sa genereze impozite de doar 2,8% din PIB sau chiar mai mici?
    Tipurile de impozite actuale sunt inventate (cu exceptia ecotaxelor) inainte de globalizare, inainte de aparitia si dominatia capitalismului financiar. Poate ca este necesara o aducere la zi a structurii fiscalitatii si a tipurilor de taxe/impozite, pentru a reflecta realitatea de azi. Nu ar fi pentru prima data. In ultimii 3000 de ani, pe masura ce societatile s-au schimbat, fiscalitatea s-a schimbat si ea.

  32. 33 Victor V. Octombrie 1, 2010 la 9:14 pm

    @ Adrian Năstase

    152 milioane de Euro din suprataxarea băncilor? La 25 de miliarde de euro credite? Chiar merită? Economic nu, politic sigur că merită. Tot dumneavoastră spuneți: „numărul total al restanţierilor la credite a fost de 714.000”. Și tot atâtea voturi. Mai sunt și cine știe câte milioane de pensionari. Apoi bugetarii. Din nefericire, pentru noi ceilalți, populismul se vinde mai bine decât logica.

    Oare la cine se referea Mugur Isărescu când spunea ieri: „Capcana populismului ne pândeşte, este aproape dominantă în discursul public de astăzi şi este exact drumul spre iad pentru România. Riscul de a confunda dorinţa cu putinţa a făcut deja suficient de mult rău economiei. Acest risc ne pândeşte pentru că alegerile se apropie. Tentaţia de a promite mai mult decât poate să dea economia va reapărea.”

    „Bineînţeles că avem probleme sociale, bineînţeles că avem categorii sociale care suferă, avem datorii între generaţii. Dar toate problemele sociale, toate datoriile pe care încercăm să le plătim nu pot să se rezolve decât prin activitate economică, prin muncă. Descurajarea muncii pentru obţinerea de voturi – evidentă pentru că ţara are mai mulţi votanţi pensionari decât votanţi contribuabili, nu înseamnă decât drumul spre iad pentru România.”

    Mi se pare trist că și dumneavoastră – până acum vocea rațiunii și bunului simț pentru mine – ați ales varianta aceasta.

  33. 34 Aya Octombrie 1, 2010 la 9:24 pm

    @

    Spiridus

    Eu nu-l pot credita pe Nicolaescu drept specialist in economie.

    In schimb, ca principiu, sustin cota unica. As mai spus asta si nu ma dezic.
    PSD trebuie sa demonstreze (inainte de aplicarea cotei diferentiate) prin argumene foarte clare cat va castiga fiecare in parte daca va sti sa cheltuiasca in mod inteligent (acesta trebuind sa fie principiul cotei diferentiate), dar si in ce masura si CUM (concret, nu „discursiv”) beneficiile cotei diferentiate se vor reflecta asupra populatiei.
    Poate ca guvernarea Boc, asa criminala cum e, va fi avut rolul ei istoric: acela de a trezi definitiv la realitate electoratul.
    PSD nu trebuie sa creada ca asta inseamna imediat, la alegeri, sustinerea electoratului. „Trezirea” inseamna altceva decat pur si simplu balansarea votului in cealalta parte (cu toate indiscutabilele rezultate notabile ale guvernarii Nastase, populatia traieste in prezent!).

    In proportie coplesitoare, electoratul are nevoie de argumente concrete, efective, palpabile, „calculabile” si cu efecte rapide pentru a avea incredere si a acorda votul. S-a ajuns in situatia in care nici daca alegerile ar fi peste sase luni, nici daca ar fi la termen-,populatia nu va da votul pe discursuri si posibile rezolvari viitoare (eventual, nu ar iesi la urne- sau, daca ar fi, intr-un fel sau altul, obkligata, ar scrie ce stie mai neaos pe buletinele de vot).
    Revin la cota diferentiata si la rezervele pe care le am fata de aceasta.
    In conditiile in care se deduc cheltuielile cu care se confrunta permanent un cetatean obisnuit, in viata de zi cu zi (nu cele pentru achizitioarea unui elicoter, de exemplu) pot sustine cota diferentiata.
    Dar, daca, in principiu, ea presupune doar deduceri privind cheltuielile cu repararea locuintelor (care se fac o data la niste ani- si doar cei cu un salariu peste mediepot prezenta facturi, intrucat ceilalti fie repara personal, ce si cum pot, fie apeleaza la prieteni sau cunoscuti), asigurari suplimentare de sanatare (pe care tot cei doar cu venituri peste medie si le pot permite) inseamna ca aceasta cota diferentiata ii va favoriza, cu adevarat, pe cei cu venituri remarcabile si va adanci decalajele (dar, cel mai grav, este ca indivizii cu venituri mici si medii vor pierde si bruma de plus pe care o aveau dupa introducerea cotei unice- asa va fi perceput totul; orice alta explicatie nu are relevanta pentru populatie daca fluturasul de salariu indica bani mai putini decat cei primiti inaintea criminalei decizii de reducerea salariilor cu 25% si a taierii unor drepturi; cei din zona politicului care nu vor sa inteleaga asta, sa nu se mire de ce vor primi voturi mai putine decat estimeaza).

  34. 35 Ghita Bizonu' Octombrie 1, 2010 la 10:21 pm

    Fraierilor , voi suntei cetateni ca sa platiti !

    Extras :

    În întreaga lume, multe ţări maresc cotele de TVA pentru a reduce cele ale impozitului pe profit. Aceasta este, de asemenea, cea mai mare parteneriat public-privat, deoarece companiile sunt cele care oferă – fără plată – colectarea TVA-ului. Dupa Ine Lejeune, partener la PricewaterhouseCoopers, este timpul pentru a reforma sistemul. Sfârşitul crizei părea o oportunitate unică de a introduce modificările necesare şi să se investească în viitor.

    Încet, dar sigur, centrul de greutate al sarcinii noastre fiscale de trece de la impozitele directe către impozitele indirecte. O tendinţă generală apare în întreaga lume, la reducerea a ceea ce numim impozitului pe profit («Corporate Income Tax»). În cadrul UE, rata a fost a scăzut de la o medie de 35% în 1995 la aproximativ 23% în 2010. În Japonia, de exemplu, a trecut de la mai mult de 50% în 1995 la aproximativ 30% în 2010 şi a anunţat o reducere de la 25% pentru 2011. În ţările BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China), impozitul pe profit au scăzut cu aproape 40% în 1995 la mai puţin de 30% în 2010.

    Cu toate acestea, tendinţa din TVA / TBS este mai degrabă în creştere. TBS este presscurtarea pentru „Taxe pe Bunuri şi Servicii”, un impozit care, impreună cu taxa pe valoarea adăugată, este cea mai comună formă de impozitare a consumului din lume.
    Peste 150 de ţări sunt supuse TVA-ului sau TBS. În Europa, cota standard de TVA a crescut de la puţin peste 19% în medie în 2000 la peste 20% în 2010. Cota de TVA / TBS în creşterea impozitului total a cescut aşadar. În 1985, TVA / TBS a însumat peste 17% din impozitul total pentru masa fiscala totala din ţările europene membre ale OECD. În 2006, această proporţie a crescut la 20,1%. Studiul PwC demonstrează că, în UE a celor 27 de state membre , TVA / TBS reprezintă o medie de 7% din PIB, sau aproape de nivelul atins de către Belgia. Acesta a fost cem mai mic în Spania, (aproximativ 5%) şi în Bulgaria este cea mai mare (aproximativ 11,5%).

    Media TVAului perceput în lume s-a ridicat la 16,4%. Tariful standard cel mai mic al TVA / TBS este de 5%, rata aplicată în special în Canada. Premiul pentru cel mai mare rarif revine unelor ţări scandinave cu 25%. Cu rata standard cele mai frecvente (21%), Belgia nu este departe.

    „Ca o formă de impozitare, TVA / TBS, prin urmare, câştigă în importanţă, dar sistemul este în mare nevoie de reforma”, a declarat Ine Lejeune, seful de consultanti la nivel mondial PwC specializati in impozitelor indirecte. „Europa este prima regiune care a introdus acest tip de impozit.

    Am introdus sistemul de TVA, acum peste 50 de ani, şi totuşi suntem mereu în căutarea pentru cele mai bune exemple, cum ar fi Noua Zeelandă, Singapore şi Australia.La zece ani de la introducerea sistemului, Elveţia a lansat, de asemenea, un amplu proiect de reformă şi simplificare. Rata de TVA este de 8% începând cu 1 ianuarie 2010. China şi India, de asemenea, fac reforma sistemului lor de TVA. Sistemele de TVA cele mai avansate se caracterizeaza ptintr-un nivel ridicat de acoperire, un nivle scăzut de bază şi o utilizare pe scară largă a TIC, atât de către autorităţile fiscale şi de către companii. O altă caracteristică este impunerea de TVA / TBS perntru de toate bunurile şi serviciile – compensate prin acordarea de subvenţii pentru cei mai defavorizati .. Un astfel de sistem oferă un randament mai bun pentru stat, reducând investiţii;e in timp al intreprinderilor , ce a ce este mai economic „, a declarat Ine Lejeune.

    „La urma urmei, taxa trebuie să creeze o situaţie de” win-win pentru guverne, întreprinderi şi cetăţeni „, spune ea. „Veniturile ar trebui să genereze locuri de muncă pe termen lung şi investiţii pentru viitor.”

    sursa : PricewaterhouseCoopers

    Deci mai multe impozite indirecte . Mai putine impozite directe . Deci mai la de la saraci, mai putin de la bogati . Mai mult catre bogati .
    1789.

  35. 36 Ghita Bizonu' Octombrie 1, 2010 la 10:51 pm

    ODA Antreprenorului roman

    Da Cinste antreprenorului roman si muncii sale neobosite. Sa-i preamarti realizarile : rafinaria de la Midia ! Hidrocentrala de pe Dunare ! Combinatul Gagati ! Aro ! pardon astea is a lu Impuscatu’ . Apaca Pardon s-a cam fleoscait …
    Realizarile is deobicei Maybachuri , vile si deficit comercial. In spatele realizarilor sunt de multe ori ruinele intreprinderilor demontate si vandute la fier vechi. Si localurile “accesate” naiba stie cum. Localuri construite tot in iepoca blamata . Specula de terenuri si vanzarea de cherestea . Statiuni darapanate.
    Jos lupta de clasa ! traiasca lupta antreprenorului ptr o halca cat mai mare din carnea poporului !! Pe baza de deficit comecial . Fiindca antreprenorul roman care vinde produse pe piata libera este in gnl detalistul unui grup strain . El antreprenorul roman nu prea creaza decat deficit, pe care trebe sa-l acopere prostimea . In gnl este un comprador.
    un slugoi . Gata sa o prostitueze si pa ma-sa ptr un ce castig acolo …

  36. 37 Dl.Goe Octombrie 1, 2010 la 11:18 pm

    De fiecare data dl. Nastase imi aminteste de cate cineva. Ba de cate altcineva. Acum mi-l aminteste pe personajul Bubba explicandu-i lui Forest Gump, in filmul omonim, in cate feluri se pot gåti crevetii. Pofta buna!

  37. 38 Spiridus Octombrie 1, 2010 la 11:28 pm

    @Aya
    E o greseala a http://www.ziare.com pe care nu am corectat-o.
    In realitate, este vorba de prof. Ovidiu Nicolescu de la ASE, Fac. de management, care chiar e un specialist in economie. Pot sa garantez pentru asta.
    Nu e Nicolaescu ala de la liberali. Ca as fi de acord cu aprecierea.
    Altfel, se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

  38. 39 Victor V. Octombrie 1, 2010 la 11:32 pm

    @ Bibliotecaru

    Spuneți: „Eu cred că ar trebui înăsprite condiţiile de creditare pentru consum şi flexibilizate condiţiile în care se acordă creditele pentru investiţiile în sfera producţiei.”

    Și cum propuneți să se facă acest lucru? Prin lege, Hotărâre de Guvern, referendum? Pentru că altfel, departamentele de risc ale băncilor au propriile analize de marketing, norme metodologice, criterii de eligibilitate, scoring, etc. Toate sunt mai întâi aprobate intern, iar apoi de către BNR. Nici măcar președintele băncii, întrega conducere executivă sau chiar proprietarul bancii (acționariatul) nu pot decide schimbarea lor după bunul plac.

  39. 40 Nicolae Octombrie 1, 2010 la 11:34 pm

    Foarte multe date puse cu copy/paste din Word, dar nu vad nicio idee proprie, cu exceptia, poate, a PS-ului. Nu apelati la opiniile proprii pentru ca sunt confuze in aceasta situatie, sau de teama sa nu va puneti rau cu cine nu trebuie?

    Oricum, in situatia in care se gaseste guvernul in prezent, atat intern cat si pe plan international, nu se poate face nimic. Doar daca regulile nu vor veni din afara, ceea ce nu prea cred.

    Se poate si mai rau, si vom avea ocazia sa ne convingem de asta cat de curand.

  40. 41 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 12:53 am

    @ casandra

    Dacă vă uitați și din alt unghi, atât Krugman, cât și Stiglitz sunt citați când vrei și când nu vrei, corect sau incorect, de diverși analiști, ziariști sau comentatori, care au descoperit America: lumea e în criză. Iar vinovatul de serviciu e piața liberă.

    Spuneați: „Mi-a placut mult ce a scris (http://standard.money.ro/cristiansocol/page/4) despre aplicarea cotei unice si efectele sale: munca la negru s-a extins, polarizare sociala, dezechilibrele balantei comerciale, etc”. Citind articolul m-am mai liniștit, mie mi s-a părut o „varză”, deci cu siguranță avem gusturi diferite.

    Am încercat să citesc și restul comentariului dumneavoastră, sperând să găsesc macar un argument palpabil în defavoarea cotei unice, dar în afara unor trimiteri generice către articolele d-lui Socol, nu am găsit decât false pretenții: „Daca am constatat cu cifre (lecturati articolele dlui Socol dedicate cotei unice) ca si cu o cota unica de impozitare tot exista masiv evaziune fiscala in toate formele”.

    La modul acesta, putem „constata cu cifre” și existența marțienilor verzi: se pare că există gheață pe Marte; viața are nevoie de apă, deci ar putea exista viață (putem firește să-i numim marțieni) și nu există nici un indiciu că nu ar fi verzi.

    Comentariul dumneavoastră este la fiecare paragraf o continuă sursă de uimire: „sumele colectate cu titlu de impozit pe profit nu au depasit 2,8% din PIB. Cine crede ca s-au obtinut rate ale profitului atat de mici incat sa genereze impozite de doar 2,8% din PIB sau chiar mai mici?” – nu reușesc să mă dumiresc: de ce vi se par mici? Cât vă așteptați să fie? Dacă impozitul pe profit este de 2.8% din PIB, cât credeți că este rata profitului?

    După fervoarea cu care apărați DREPTUL STATULUI de a ne impune impozite, cu greu aș putea crede că sunteți angajată în mediul privat sau că ați putea avea propria firmă. M-aș bucura să-mi spuneți că mă înșel. Și poate așa voi fi întâlnit și eu prima persoană dispusă să-și verse benevol veniturile proprii, sub formă de impozite, pentru fi făcute scrum de Băsescu, Boc, Udrea & Co.

  41. 42 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 1:06 am

    @ casandra

    Ca să nu vă rămăn dator – eu prefer articolele lui Octavian-Dragomir Jora din Economistul. Sunt mai clare, fără „date statistice” interpretate urechist. Vă recomand, spre exemplu: http://www.economistul.ro/privatizare-si-dereglementare-nu-taxe-mari-si-indatorare_octavian-dragomir-jora-o152/

  42. 43 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 1:50 am

    @ casandra

    Ați văzut și articolul acesta: http://standard.money.ro/macro/11-solutii-pentru-a-salva-economia-romaneasca-cazuta-in-prapastie-10655.html ?

    „11. Impozitarea tuturor pensiilor. Plus implementarea legii salarizării unitare mi-ar rezolva problema deficitului sistemului public de pensii pe termen de 3-5 ani. Mi-ar debloca cel puţin un miliard de euro pentru investiţii.”

  43. 44 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 2:18 am

    @ Adrian Năstase
    Văd că lipseşte din analiză o estimare (în procente PIB) a costului total pentru menţinerea reţelei contactelor de proximitate ale sistemului bancar din Romania.

  44. 45 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 3:39 am

    @ Adrian Năstase
    Care este costul riscului de funcţionare a sistemului bancar din România ?

  45. 46 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 4:02 am

    @ Adrian Năstase
    Am fost preocupat în opinii exprimate pe alte fire de felul cum a crescut datoria suverană a României prin linia de politică macroeconomică a preşedintelui Traian Băsescu, personaj care funciarmente gândeşte anti- România. În martie 2009, Traian Băsescu a urmat obedient indicaţiile grupului de experţi G20 ca datoria privată a băncilor străine cu filiale în România să fie inclusă în datoria suverană a României. Văd că aceste date nu sunt prezentate în analiza dumneavoastră/analiza PSD. Apoi, teoria impozitării băncilor pleacă de la nişte idei formulate de nobelul James Tobin. Cum vă raportaţi la ele ? Din analiza PSD lipsesc aceste referinţe.

  46. 47 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 4:57 am

    @ Karakas spune : „bossul bancii nationale se roaga de bancheri sa reduca ratele la dobinda”
    Este bună observaţia. Vreau să augmentez realitatea aceasta. Ratele dobânzii bancare trebuie totuşi să fie suficient de mari încât băncile să îşi acopere costurile totale pentru menţinerea reţelei contactelor de proximitate, să îşi acopere costul riscului de funcţionare, şi să extragă de asemenea un profit rezonabil din activitatea lor în România. Am certitudinea că băncile străine din România se încadrează bine, chiar foarte bine, la toate cele trei puncte. Problema este aceea că opinia publică din România, mai ales indivizii care alcătuiesc cămaşa de zale a Leviatanului adică au votat pro-Traian Băsescu, nu ştiu, nu cunosc atât din lipsă de transparenţă bancară, cât şi din lipsa de analiză a forurilor îndrituite din România (preşedinţia şi guvernul), decât cifrele privind rata dobânzii bancare, celelalte se află sub o cenzură totală. Şi persoanele-zale care îl protejeză pe sarmatul Băsescu prin “vot pe găleată” nici nu vor să ştie mai mult ! “România – stat democratic”, cine să creadă?

  47. 48 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 5:17 am

    Leviatanul şi cămaşa de zale care îl ocoperă http://en.wikipedia.org/wiki/File:Leviathan_gr.jpg . Cămaşa de zale protectoare este alcătuită din indivizi care formează „societatea civilă” ori „opinia publică”.

  48. 49 Doru Coarna Octombrie 2, 2010 la 6:51 am

    @ Adrian Nastase

    Adevarul este mereu la mijloc si in sus, spre Dumnezeu:

    Cota unica in cazul populatiei (simplitate, reducerea birocratiei, altminteri toata tara sta sa verifice chitante pt deduceri) si cota diferentiata in cazul agentilor economici, inclusiv persoane fizice (care permite guvernului sa-si adapteze politicile economice in functie de interesele de perspectiva si nevoile de moment ale statului, asigurand usor finantarea bugetara).

    Mai degraba ar trebui gandit un alt sistem de contabilitate adaptat si eficient, ca sa nu cerem cizmarului aceleasi documente pe care le cerem unei mari companii. Asta pt sanatatea mintala a natiunii si guvernantilor.

    PS. Este foarte interesant modul in care se face asta in tarile arabe: negustorul imprumuta niste bani de la parinti, socrii sau rude (NICIODATA DE LA BANCI!!!), inchiriaza un spatiu, cumpara sau produce marfa si incepe sa vanda! Nu-i trebuie nici macar autorizatie de la primarie pt firma… ori alte tampenii provenite din zona fonfaita a Europei. Apoi apare un nene, negustorul se vaita, ii spune fratele meu, ii ofera o tratatie si un scaunel iar asta sta cat vrea. Imaginea tipilor care stau la o cafea sau ceai in pravalie este binecunoscuta. Daca-l intrebi pe negustor iti va zice ca e fratele lui. Este agentul fiscal. Dupa o dimineata sau o dupaamiaza, el ii spune negustorului cat trebuie sa plateasca. Platile se desfasoara in cash, intotdeauna vineri pm. Lunar apare fratele mai mare, asta este supervizor, are ochiul format si verifica daca primul frate a colectat OK. Negustorul ii prezinta astuia registrul (ATENTIE, nu si celui dintai! cel dintai impoziteaza la concret, la cat se vinde in orele alea) unde cand deschizi catastiful, pe pagina din stanga este creditul, pe dreapta debitul, jos totalurile si diferenta si sus de tot capitalul iar intre pagini sunt facturi, chitante (intotdeauna de utilitati): orice foaie inseamna 1 saptamana, usor de verificat. Supervizorul are ochiul format, stie cat ar fi trebuit sa fixeze primul si-l verifica nu pe negustor ci pe primul, cati bani a luat vineri de la fiecare si daca i-a dus pe toti la primarie (nu la guvern, primariile trimit bani la guvern prin acelasi mecanism si cash, fara banci).
    Daca exista evaziune,acolo se confisca marfa pe loc si gata.
    La marile companii este la fel iar negocierile sunt la sange iar platile esalonate. Sistemul nu permite evaziunea caci dispar ierarhic toti pana la cel care a constat-o, fara tribunale, avocati si povesti, iar marfa intotdeauna se confisca. Poti primi marfa pe profil confiscata si ai 1/2 din castig, restul primaria.
    Exista supervizor trimestrial si anual, oameni care se plimba si taxeaza.
    Abuzurile sunt imposibile caci fiecare are interesul sa promoveze si poate demonstra abuzul intr-un comitet al primariei care functioneaza permanent. Punct.

    Stiu, nu e cu revizori contabili, CD-uri, tone de maculatura, imprimante, etc, dar merge fara cusur si cheltuieli. Ah, toti inspectorii, adica „fratii”, sunt comisionati, astfel ca nimeni nu are probleme cu colectarea ori cheltuielile aferente. D-asta si vin arabetii pe la noi, acolo nu tine sa ocolesti impozitele…
    Si mai remarcati ca bancile sunt shotronate cat se poate…

    La noi, dupa ce impunem ca si un leu sa treaca prin banca, ne intrebam cum de fac bancile astea alish-verish din Romania…

  49. 50 Doru Coarna Octombrie 2, 2010 la 7:03 am

    @ Victor V.,

    citezi din Isarescu ca din Biblie, nu e cam mult?
    Sau, altfel spus, esti sigur ca asa e bine? A fost vreodata bine din ’90 in aceasta ordine de idei? S-au verificat/indeplinit vreodata aceste mesaje?
    Gandeste-te ca NU de acolo ai aflat initial despre criza financiara!

  50. 51 Vasile, Octombrie 2, 2010 la 7:21 am

    Aya,

    Daca ar fi sa ma regasesc intr-o anumita directie a productiei editorialiste , parca as rezona cu Harabula , spun parca…dar daca si cu parca nu merge ,dansul atat de apreciat de altetele voastre princiare pe post de pupincurist pseudo literar si artistic confunda atunci cind este vorba de prea iubitul fiu al poporului chiar notiunile ,teoria si scopul anumitui gen literar de rolul literaturii daca doriti in societate.
    Va rog sa- transmiteti ca mai bine mananca Vasile un I sau o diacritica, decit sa mananci public boc afirmand, citez din memorie „pamflete lui Nastase ,anti-basescu..” Explicatii dumneavoastra pe limbajul princiar ca pamfletul nu este anti este doar o creatie satirica , care infiereaza o atitudine si este menita sa corecteze
    aspectele negative , dar ce si cu ce sa gandeasca un individ care sufera de intoxicatie cronica la nivel superior!

  51. 52 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 8:40 am

    @ Doru Coarna

    Personal, nu am niciun dubiu în ceea ce-l privește dl. Isărescu. Iar despre criza iminentă AM AFLAT de la BNR. Mai întâi au fost avertizarile din perioada 2006-2007 privitoare la „bubble”-ul din zona de nord a Bucureștiului (așa m-am hotarât să nu investesc un leu acolo, deși prețurile creșteau în continuu).

    Ca referință îți recomand un search cu „Mugur Isărescu piața imobiliară bubble”. De exemplu: http://old.cotidianul.ro/isarescu_si_consiliul_concurentei_ataca_piata_imobiliara-43043.html

    Cu aceeași ocazie BNR a încercat să înăsprească condițiile de creditare, avertizând că o creștere prea abruptă a creditării se poate întoarce împotriva băncilor. Avertismentul s-a materializat prin: Regulamentul 11 din 19 aug.2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice”. La vremea respectivă toată lumea a protestat că astfel se limitează libertatea de mișcare a bancilor și aceasta va afecta profitabilitatea lor.

    Oricum BNR-ul a încercat să limiteze (mai putin brutal) expansiunea abrupta a creditarii încă din 2007: Regulament 3 din 12 mar.2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.

    Acum, scuză-mă că te întreb, tu la ce te refereai atunci când ai zis: „Gandeste-te ca NU de acolo ai aflat initial despre criza financiara!”

    PS: Vorbeai serios atunci când prezentai modelul arab? Pe cuvânt de onoare că nu îmi pot imagina scena în care eu îi spun inspectorului de la fisc „fratele meu” și-l servesc cu un ceai, așteptând să ne viziteze și „fratele” mai mare. Iar bomboana de pe colivă a fost „fara tribunale, avocati si povesti”.

  52. 53 Bibliotecaru Octombrie 2, 2010 la 8:42 am

    @ Victor V.
    Regulile sunt stabilite de către Banca Naţională, aşa cum aţi spus, şi, când e cazul, există şi o reglementare prin lege.

    De exemplu, prin Legea insolvenţei se poate face o reglementare care să conducă la un concept diferenţiat pentru valoarea provizioanelor obligatorii pentru bănci. Astfel băncile ar putea fi încurajate să adopte o politică preferenţială pentru fondurile de investiţii în producţie şi o politică prohibitivă în creditele de consum, prin simpla prevedere a unor condiţii ce conduc la provizioane spre un procent apropiat de 100% în cazul creditelor de consum, alături de creditele neperformante, şi un procent mai mic al provizionelor pentru creditele de investiţii în liniile de producţie. Să nu uităm că PSD are cel mai mare specialist în falimente din România, pe doamna Ana Birchall. Trebuie doar ca specialiştii să fie folosiţi.

  53. 54 Vasile, Octombrie 2, 2010 la 8:56 am

    Intrebare cu exclamare:

    Ce a pierdut Bulgaria o buna parte din vreme fara BN si ce a cistigat Romania in aceiasi perioada , cel putin atata timp cind bulgarii , cica, iar sunt in fata Romaniei!

  54. 55 florin m. Octombrie 2, 2010 la 8:57 am

    Victor V.

    De acord cu observatia facuta Bibliotecarului.

    Exista aceasta obsesie in legatura cu faptul ca creditul pentru productie e bun, creditul pentru consum e rau.

    Dar mai exista si multe altele, toate izvorate din ideea ca statul ar trebui sa stie ce sa faca in legatura cu sistemul bancar, cu productia, cu consumul. Ei bine, nu stie. Statul are el insusi o singura obsesie evidenta: sa stranga destule taxe. Pe rand, partidele politice se perinda la putere, iar toata politica se rezuma la a strange taxe mai multe, pentru a cheltui mai zdravan. Pe diferite cai, e adevarat.

    Cresterea taxelor indirecte, asa cum rezulta si din exemplul citat de Ghita, este o tendinta generata de faptul ca aceste incasari sunt mai sigure decat cele din impozitele directe. Statul, ca oricine altcineva, sesizeaza de unde vin bani mai multi si siguri si comuta in directia respectiva. Trec peste povestea cu „mai putin de la bogati”, intrucat chiar nu cred ca asta este intentia. Pe de alta parte, un bogat care cumpara un Ferrari plateste mai mult TVA la o astfel de cumparatura decat va plati o viata intreaga un muncitor roman, de exemplu, prin toate achizitiile sale. Nu, intentia este aceea de a strange mai multe taxe, si atat. Nu ma intereseaza discursul politic care serveste de motivatie, indiferent de unde vine el.

    Cea mai moderna marota a guvernelor, de cateva zeci de ani incoace, este macroeconomia. Nu este altceva decat o teorie, iar realitatea arata ca de fapt ea nu functioneaza, intrucat altfel nu am avea crize economice. Insa o teorie care sugereaza ca modelarea matematica a fenomenelor economice si ingineria sociala sunt posibile, nu putea sa nu exercite o atractie fatala asupra statelor si guvernelor, devenind main stream in economie politica. Cu toate astea, este evident ca simplul fapt ca se pot desprinde anume concluzii, intr-o oarecare masura, despre CE se intampla atunci cand anumiti parametrii variaza, nu ne dau in nici un caz raspunsul la DE CE se intampla ca ei sa varieze. In zona asta, vorbim inca in mare masura despre supozitii.
    Prin urmare, singurul loc unde macroeconomia isi gaseste intregul ei sens, este in politica si guvernare, intrucat ofera justificarea interventionismului si legtimizeaza ideea unor guverne cu atributii sporite. Si de cate ori acesta da gres, se mai gaseste cate un mare economist care sa vina si sa zica „nu era bine asa, incearca ASTA”… Posibilitatea ca entitati relativ mici, Partidele, Guvernul si reprezentantii sai, sa genereze astfel de experimente economico-sociale pe scara foarte larga, sugereaza adevarata cauza a crizelor economice.
    Nici in cazul unor experimente de genul socialismului, national-socialismului ori bolsevismului, lucrurile nu au stat altfel. Si la baza acestora s-au aflat teorii, ce s-au autoproclamat drept stiintifice si care declarativ urmareau sa creeze o lume mai buna.
    Dar, asa cum bine spune proverbul, si iadul e pavat cu intentii bune.

  55. 56 M.Voicu Octombrie 2, 2010 la 8:59 am

    @ Aya octombrie 1, 2010 la 9:24 pm spune, EXEMPLIFICATIV: „dacã, în principiu, ea (cota de impozitare) presupune doar deduceri privind cheltuielile cu repararea locuinţelor (care se fac o datã la nişte ani – şi doar cei cu un salariu peste medie pot prezenta facturi, întrucât ceilalţi fie reparã personal, ce şi cum pot, fie apeleazã la prieteni sau cunoscuţi)…”
    • * * * Deci, CINE VREA, POATE ŞI FÃRÃ DEDUCERI. „Deducerile” se acordã prin ierarhia care aprobã – care (ÎNCÃ) e numitã politic. E chiar lafel cum se acordã dreptul la sume forfetare, case de la RAPPS, cum se acordã creditele de cãtre bãnci, cum se fac/plãtesc investiţiile… Lungã lista, mult loc de-ntors ! Poate întâi ar trebui sã se vadã LA CINE SUNT ARIERATELE CARE NU SE MAI RECUPEREAZÃ; cele de la Bancorex nu le-am mai vãzut, dar cele de la bãncile strãine (care le sustrag profiturile de la impozitare), le-a analizat ANAF ?

  56. 57 eficientaenerg Octombrie 2, 2010 la 9:03 am

    Vorba dulce…NU mai aduce nimic! Sondaje-cu ce doreste Romanul,care cu mii de firme se transfera în Bulgaria, unde taxele mai mici şi reglementările stabile ii mentin afacerea! “1/2 dintre români ar vota, în cazul unui referendum, pentru reintroducerea pedepsei cu moartea;topul încrederii populaţiei în instituţii-ultimile: sunt ocupate de Preşedinţie-17%, Parlament-14%, Guvern-13% şi Partide-12%;presa este destul de importantă pentru democraţie-86%.

  57. 58 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 9:09 am

    @ blogideologic

    Ma bucur că pot fi de acord cu tine. Ai spus foarte corect: „Ratele dobânzii bancare trebuie totuşi să fie suficient de mari încât băncile să îşi acopere costurile totale pentru menţinerea reţelei contactelor de proximitate, să îşi acopere costul riscului de funcţionare, şi să extragă de asemenea un profit rezonabil din activitatea lor în România. Am certitudinea că băncile străine din România se încadrează bine, chiar foarte bine, la toate cele trei puncte.”

    Partea mai puțin plăcută este că lucrile încep să devină complicate și aici. Este de așteptat ca 2010 să fie primul an când majoritatea băncilor vor anunța pierderi.

    Nu am înțeles partea cu „cămaşa de zale a Leviatanului” (presupun că a fost o metaforă), atunci când spui: „nu cunosc atât din lipsă de transparenţă bancară, cât şi din lipsa de analiză a forurilor îndrituite din România (preşedinţia şi guvernul), decât cifrele privind rata dobânzii bancare, celelalte se află sub o cenzură totală.”

    Datele se raportează la BNR într-un mod foarte transparent . Nu cred că e treaba Președinției sau a Guvernului să controleze băncile. Din datele raportate de bănci, BNR pregătește rapoarte și/sau serii de date statistice care sunt disponibile public. Editorialul d-lui Năstase (mai puțin ultimul paragraf) pare a fi un astfel de raport ușor prelucrat.

  58. 59 Draghi Puterity Octombrie 2, 2010 la 10:01 am

    Foarte interesanta analiza. Trebuie sa reflectez mai mult pentru a putea comenta pe marginea ei. La prima vedere mi se pare ca pune problema in mod corect, pune intrebarile corecte, prezinta avantajele si dezavantajele unor solutzii si lasa politicului decizia – lucru necesar pentru implementarea unor politici coerente.

    In schimb am ceva de zis legat de PS. Ce ii impiedica pe protestatari sa isi acopere fatza, daca nu vor sa fie recunoscuti? Ca si aici 😉

  59. 60 Liviu Octombrie 2, 2010 la 10:49 am

    @Victor V.

    Nu ai dreptate. BNR a avut o pozitie politica partizana iresponsabila, iar o partea situatiei in care ne aflam ii se datoreaza personal lui Mugur Isarescu.

    Apel la memorie.

    octombrie 2008 Mugur Isarescu – in plina campanie electorala – in Parlamentul Romaniei:
    „Subliniez de la început că Banca Naţională a României îşi reiterează şi aici, în faţa dumneavoastră, punctul de vedere conform căruia aceste tensiuni, fenomene de criză nu au afectat şi nu credem că au potenţialul să afecteze direct economia şi sectorul bancar din ţara noastră

    februarie 2009: Traian Basescu(sfatuit de Mugur Isarescu): „Nu avem nevoie de un imprumut de la FMI”

  60. 61 Doru Coarna Octombrie 2, 2010 la 10:58 am

    @ Victor V.,

    pe cuvant de onoare ca este real, am un ff bun amic, Aref, care a mostenit imperiul comercial pt lumea araba al lui tac-su, Samadi Co., care asigura cu carne de import (berbecuti si taurasi) toata lumea araba: peste 640 de macelarii, d-alea de ale lor, dupa Coran. De la noi s-a retras prin 2000 dupa ce satelitii lui au carat tot ce se putea cara, carne, din toata Europa de Est. De la el stiu, altminteri, arabii in materie de afaceri nu sufla nimic, in comparatie cu ei japonezii sunt „guralivi”!

    In ceea ce priveste BNR-ul, eu am rezervele mele ca lucrurile evolueaza „ca la carte” si in sensul benefic strict Romaniei…
    Gandeste-te ca semnalele de alarma au fost trase intotdeauna „dupa”, tardiv, avanpremiera fiind vorbe goale… Poate iti reamintesti cum iesisem si din gura lui Isarescu din criza, dupa ce „ne-a scos” marele macro-economist Basescu… Nu ma intelege gresit, tipul este bun acolo, dar interesul Romaniei este mai presus de cel al BNR, asta i-as reprosa. Totusi, jos palaria, blana faceau smecherii si BNR-ul daca Isarescu era slab. Dar e prea „tare”…

    Criza facea deja ravagii in SUA cand Isarescu a recunoscut-o public, nu stiu, poate „apara” marea finanta, poate juca, precum incurabilii, la negare-impotrivire-acceptare, nu stiu, dar cu banii altora n-ai voie sa oscilezi!

  61. 62 Aya Octombrie 2, 2010 la 11:03 am

    @

    Spiridus

    Daca e vorba de profesorul Nicolescu lucrurile se schimba.

  62. 63 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 11:12 am

    @ Bibliotecaru

    Doamne ferește! Asta ar mai lipsi – ca lumea politică să interfereze și cu politicile bancare. A răspuns ceva mai devreme florin m. foarte elegant cum „macroeconomia” folosită în politică și guvernare, se transformă dintr-un instrument de studiu util, în „doctrină”, pretext de experimente sociale (comunism, nazism, etc).

    Mă bucur că doamna Ana Birchall este specialistă în falimente. Însă asta nu o face specialistă în risc bancar. Iar faptul că este politician, o face a priori incompatibilă cu vreo funcție relevantă în sistemul bancar privat. Nu pentru că există vreo lege în acest sens, ci pentru că băncile și în general piața liberă au din instinct o puternică aversiune către politicul implicat economic (excepție face „clientela politică” de care ne-am bucura cu toții să scăpăm).

    Cred că ne-am săturat cu toții de „președintele jucător” și de „echipa lui”. Ne dorim un președinte „arbitru” și dacă se poate un o lume politică „nejucătoare”.

    Analizele domnului Năstase, cum este cea din comentariul de față sunt foarte interesante, atât timp cât nu-și propun să „schimbe” (pentru a câta oară) societatea. Un singur comentariu, cel din ultimul paragraf: „Asa incat, transformati in sclavi moderni (ai bancilor), salariatii se tem sa iasa la manifestatii de strada, pentru a-si exprima nemultumirea.” – transformă o analiză pertinentă într-un manifest „comunistoid”.

    Populismul („the dark side”) este din păcate mai puternic decât rațiunea. Și în plus nu are culoare politică.

  63. 64 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 11:19 am

    @ Liviu

    Cred că judeci superficial afirmația Guvernatorului. Economia României și băncile nu au avut expunere DIRECTĂ la criza „subprime”. România nu a avut credite sub-prime în adevăratul înțeles al cuvântului. A început să le dea, DUPĂ criză, prin prin programul „Prima Casă”.

    Dar a presupune că o criză mondială nu va afecta DELOC România, ar fi complet nerealist și nu acesta a fost sensul mesajului d-lui Mugur Isărescu.

  64. 65 casandra Octombrie 2, 2010 la 11:21 am

    @Victor V.

    1. Despre cum stau lucrurile cu colectarea impozitului pe profit, va recomand sa-l ascultam pe dl. Radulescu de la BNR:
    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7875314-video-eugen-radulescu-bnr-pib-romaniei-creste-3-daca-taxele-colecta-nivelul-din-bulgaria.htm
    V-as spune doar ca o alta tara fosta comunista, Cehia, colecta 4,84% din PIB din impozitul pe profit in 2008.

    2. In privinta principiului de impozitare a veniturilor populatiei suntem de acord. Toate veniturile trebuie sa fie impozitate, unele foarte putin, altele mai mult. Mie imi place sistemul fiscal olandez, unde inclusiv impozitul pe profit este diferentiat, in functie de volumul profitului. Ar da o gura de oxigen microintreprinderilor. Dar, din pacate, performantele Fiscului nostru sunt absolut dezamagitoare. Iar pasiunea contribuabilului roman catre „clandestinitate” – evaziune fiscala cu orice prilej si orice pret! – este teribila.

    3. Aveti dreptate in privinta preferintelor de lectura. Probabil ca avem perspective foarte diferite asupra societatii. Nu-i bai!

    4. O sa ma scuzati ca nu accept viziunea dvs. reductionista si periculoasa „privat vs. public”. Nu va raspund la aceasta intrebare. Resping ca fiind primitiva si toxica aceasta viziune care nu tine cont ca toti avem nevoie si chiar exploatam bunurile publice.

  65. 66 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 11:24 am

    @ Victor V.
    Eu scrisesem : „Am fost preocupat în opinii exprimate pe alte fire de felul cum a crescut datoria suverană a României prin linia de politică macroeconomică a preşedintelui Traian Băsescu, personaj care funciarmente gândeşte anti- România. În martie 2009, Traian Băsescu a urmat obedient indicaţiile grupului de experţi G20 ca datoria privată a băncilor străine cu filiale în România să fie inclusă în datoria suverană a României.”
    Deci este vorba despre linia de politică macroeconomică, nu despre controlul băncilor, eu nu am spus nicicând că „e treaba Președinției sau a Guvernului să controleze băncile”.

  66. 67 blogideologic Octombrie 2, 2010 la 11:26 am

    Este o analogie între situaţia din România şi situaţia din Letonia ?

  67. 68 Aya Octombrie 2, 2010 la 11:28 am

    @

    All

    Dupa o noapte in care nu am dormit o secunda am vrut sa ies din sferele teoretice. Cum sa pot reveni mai repede la realitate altfel decat privind ceva la televizor?

    Am apasat, la intamplare, pe un buton al telecomenzii si pe ecran a aparut un individ cu figura caraghioasa care isi zburatacea mainile, isi dadea ochii peste cap si le spunea celor prezenti alaturi de el (printre care Victor Socaciu) ca populatia este bine, multumita si ca Romania se indreapta intr-o directie buna.
    Cei care, obligati de situatie, stateau cu el la aceeasi masa, prezentau argumentat realitatea cumplita- nu doar sociala, dar si economica si perspectiva cumplita a prabusirii totale intucat, mergand pe acest drum, urmeaza sa se opereze noi si noi concedieri masive, de zeci de mii de persoane, ceea ce ar duce la faliment general.
    Tinel- asa il chema pe cel de la PDL- dadea replici cretinoide (ceea ce afirma, contrazicandu-i pe ceilalti legat de o realitate socanta, depaseste ideea de minciuna flagranta).

    Am retinut, insa, ceva care mi-a atras atentia si care trebuie retinut din spusele cretinoidale ale lui Tinel.
    Urmeaza reduceri masive de personal (aproape 100.000 de oameni un acest trimestru).
    Se deducea clar ca, prin aceasta masura, pe o baza falsa (asta e mentiunea mea) se va inregistra o minimala crestere economica (undeva la nivel de 0,0…) dar, care, alaturata infinitezimalei cresteri inregistrate tot pe o baza falsa (taierea salariilor bugetarilor cu 25%) ar da, teoretic, falsa impresie ca am iesit din recesiune!
    O astfel de situatie ar fi o dezinformare tipica, extrem de periculoasa, eventual legitimanta pentru un plus de imprumuturi externe (nu exclud o „intelegere” a PDL cu „o anumita parte a finantei” externe pentru ca, in cunostinta de cauza, sa accepte acea falsa realitate si sa „vireze” catre Romania alte imprumuturi care ar produce efecte sinistre in viitor, prin cresterea gradului de indatorare).

    Pentru cei care au preluat guvernarea si s-au inlocuit unii cu altii:
    MAMA LOR LA TOTI!

  68. 69 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 11:38 am

    Aya, cred ca sunt ecouri la o magistrala cuvintare, de imensa valoare teoretica si practica, a dlui Boc de ieri de la TVR: am vazut doar citeva clipe din acea emisiune, clipe in care dl Boc tocmai se plingea ca nu ii sunt recunoascute realizarile guvernamentale in combaterea crizei, de exemplu tocmai zicea el, a crescut productia de otel. Aya, ma sfiesc sa il intreb pe gigantul politic neinteles de noi, pigmeii, asa incit te intreb pe tine: stii cumva care mai sunt producatorii romani de otel?

  69. 70 Fragmentarium Politic Octombrie 2, 2010 la 12:12 pm

    Pe vremea cand buchiseam carti si tratate de economie la ASE, un amic din bransa, stiind ca faceam destul de bine cu totul altceva, m-a intrebat la ce-mi va folosi un asemenea efort. La raspunsul meu ca vreau sa devin antreprenor, mi-a replicat ca nu am nevoie de asa ceva, pentru ca „logica profitului” nu se adapa din stiinta, „tehnica stoarcerii” lui fiind extrem de simpla (acestea au fost cuvintele lui), dar pe care, datorita felului meu de a fi, nu o voi putea aplica niciodata. Atunci nu am priceput ce a vrut sa zica, dar astazi cred ca m-am apropiat, cel putin intuitiv, de o anumita intelegere, privind la apocalipsa economica din jurul nostru… In 1990, cand „cainii” pietei „libere” au fost zloboziti spre Est, tarile estice au fost sfasiate cu usurinta, care nu s-au aparat in niciun fel, pentru ca nu era de ton-bon sa te opui „libertatii” pietei… Astazi stim foarte bine ca „libertatea” in cauza nu se referea in niciun fel la cea a tarii sau cetateanului, ci la libertatea jafului, fara nicio opreliste. Aproape ca-ti vine sa razi, daca nu ar fi de plans, uitandu-ne la cauzele si efectele crizei mondiale, de naivitatea celebrei maxime neoliberale care spunea ca pentru piata cea mai buna regula este de a nu avea nicio regula (Jefferson, daca nu ma insel, spunea acest lucru, in care credea in mod sincer) ori a a faptului ca singura ingradire a pietei ar veni sau ar trebui sa vina numai din partea moralei (Adam Smith), ca si cand corporatismul s-ar conduce dupa criterii morale (!). Ar cam fi cazul sa ne trezim la realitate (altii au facut-o deja de mult !), pentru ca, intr-adevar, „nu gandeste nimeni pentru tine”, in cazul de fata pentru Romania… Nu sunt adeptul simplificarilor vulgarizatoare, dar nici al indoctrinarii in continuare cu politica economica neoliberala, despre piata „libera”, adica libera de orice reglementari, despre care s-au scris tomuri intregi, dar care au fost infirmate de realitatea economica. Cu atat mai mult cu cat aceiasi economisti incearca sa dea iar lectii, ca si cand usturoi nu au mancat, gura nici nu le miroase. Sa fim seriosi.

  70. 71 Sibilla Octombrie 2, 2010 la 1:25 pm

    La postarea :
    * Ce ar trebui sa faca un Guvern de criza *

    personajul * aya *, spune , oferind o * replica * unui comentator , citez :
    Aya spune:
    octombrie 2, 2010 la 7:49 am

    @

    Mirceateorean

    * Psihanaliza textelor e chiar specialitatea mea. ( … ) *

    Această duduie, * aya *, fie habar NU are nimic despre metapsihanaliză, fie * se specializează * pe blogul AN-ului după cum i se căşună.
    Să scaneze actele doveditoare şi să le posteze sau să recunoască neruşinarea cu care MINTE ori de câte ori primeşte nimic mai mult decât ceea ce cere cu insistenţă, adicătelea foarte des.
    Auzi chestie, * specialistă în psihanaluza textelor *, poate pasionată de…
    Să răstălmăceşti, interpretezi, manipulezi după cum ai chef, după cum ai impresia c-ar da bine, după cum ţi se căşună, etc NU înseamnă a avea specialitate în psihanaluza textelor! Specialiştii în psianaliză, inclusiv psihanaliza textelor, au o pregătire de bază, se ştie care, apoi anii de specializare, apoi anii de practică, experienţă, nu doar cunoştinţe teoretice, va să zică.
    Dacă nu face dovada spuselor sale, duduia cu pricin(i)a demonstrează, nu c-ar mai fi nevoie pentru cineva, că e fie de folox pe acest blog şi-atunci bătutul miriştilor îi e îngăduit şi tolerat, deci un soi de impostoare dar şi un lache de pază al spaţiului, fie e cu acoperişul mansardei zdruncinat iremediabil. Personal înclin să cred că e o îmbinare nefericită a ambelor variante. Un psihiatru psihanalist se impune, însă deşi i-ar fi de ajutor, sunt convinsă că ar refuza, totuşi, ceva îmi spune că a apelat deja la… atât că acum se crede specialist, cine altul decât… pacientul. E mai grav decât părea, punct.

    P.S. Ar putea repara corectând * psihanaliza textelor e plăcerea mea/hoby-ul meu, , etc… *, menţinând afirmaţia * e specialitatea mea * şi-a mai dat unul din examene. Al neruşinării.

    P.P.S. la facultatea de jurnalism şi ştiinţele comunicării se abordează la unele cursuri psihanaliza textelor, nu iese nimeni specialist în psihanaliza textelor…

  71. 72 Sibilla Octombrie 2, 2010 la 1:26 pm

    Societatea civilă portocalie cere desfiinţarea unor sindicate!

    Băiatul din imagine este Adrian Moraru şi se autointitulează director adjunct la Institutul pentru Politici Publice (IPP- acel institut care şi-a arogat rolul de contabil al absenţelor parlamentarilor şi nu numai pe bani publici). Am tot scris de IPP şi cum este acest institut „de utilitate publică” conectat la bugetul statului. A fost ieri „invitat” la Realitatea TV în Emisiunea Fabrica unde ne-a spus că „sindicatele ar trebui desfiinţate pentru că fac solicitări politice!”.

    Am stat şi eu la televizor să aud ce solicitări politice s-au făcut de sindicaliştii din Sanitas la protestele de ieri la la Iaşi. Ce credeţi că produce domnul bugetar de la ONG? Că a scanda „jos Băsescu, Boc demisia, jos Guvernul, jos cu hoţii, jos cu Mafia” sunt solicitări politice şi că aşa ceva nu se face şi autorităţile ar trebui să ia măsuri.

    Hm… Am impresia că domnul Moraru citeşte prea des prin punctajele zilnice furnizate din Modrogran de şefa Biroului de presă al PDL, Ada Meseşan 🙂 Păi cum adică domnule? Ai auzit pe cineva strigând „jos cu PDL-ul, sus cu PSD sau PNL?” sau „schimbaţi sistemul de vot?” sau „demisia Băsescu pentru că eşti de partea PDL?” sau „sus cu Igaş, jos cu Blaga?” sau altceva de acest gen? NU! Atunci înseamnă că scandările sindicale sunt doar sociale şi nu politice. Asta aşa… o mică lecţie despre ce e politica politică şi nu număratul absenţelor de la Parlament 🙂

    PS: Eu ştiu că manifestările din ultima perioadă deranjează… dar mă aştept ca ONG-urile să fie organizaţii civice şi nu anexe de partid. Că nu place cuiva PSD sau PNL sau orice alt partid de opoziţie pot să înţeleg, dar să aperi Puterea doar pe criterii financiare e mai greu de înţeles… totuşi nu imposibil 🙂

    sursa : http://www.pesurse.ro/2010/10/2/societatea-civil-portocalie-cere-desfiinarea-unor-.html

  72. 73 Marcus Octombrie 2, 2010 la 1:36 pm

    Recunoastere Internationala Pentru Basescu

    Agentia de presa Erevan News isi informeaza pe aceasta cale cititorii, despre fulminantul succes international obtinut, in sfarsit, de d-l Presedine, Basescu Traian, in recunoasterea meritelor si calitatilor sale la nivel mondial.
    Ieri, in cadrul unei conferinte de presa tinuta in orasul scotian Aberdeen, purtatoarea de cuvant a celebrei firme producatoare de whisky marca Chivas Regal, a prezentat bilantul companiei, companie care nu numai ca a fost salvata miraculos de la faliment, dar a inregistrat si un profit net de 150 milioane L.S.
    In aceasta prezentare purtatoarea de cuvant a tinut sa sublinieze ca acest succes este datorat aproape in totalitate vanzarilor masive catre Presedintia Romaniei, cantitati de whisky destinate in exclusivitate consumului personal al d-lui presedinte si care au dus intr-un termen relativ scurt la rezultate remarcabile inregistrate in redresarea economica a casei producatoare.
    Ca urmare a acestui rezultat memorabil, Adunarea Generala a Actionarilor a hotarat cu entuziasm si in unanimitate rebranduirea produsului susamintit, motiv pentru care incepand de anul viitor el va fi comercializat sub numele “Ochii si lacrima lu’ Basescu”, fapt care indreptateste conducerea firmei sa spere intr-o crestere exponentiala a vanzarilor ca urmare a imensului prestigiu si recunoastere internationala a numelui Basescu pe toate meridianele lumii.
    Tot ca o recunoastere a meritelor sale, locuitorii orasului scotian Aberdeen au decis ca odata cu acordarea titlului de Cetatean de Onoare al Orasului d-lui presedinte, Basescu Traian, sa fie inaugurata si o statuie ecvestra reprezentandu-l pe erou, cu o sticla de whisky in mana, calare pe iapa sa preferata, Elena, in lupta sa dreapta cu mogulii si presa din Romania.

    A consemnat ptr. Dvs
    Vartan Vosganian

  73. 74 Aya Octombrie 2, 2010 la 2:02 pm

    @

    DlNimeni

    OTEL: LEGAT DE ROMANIA, NU- DE LUXEMBURG, DA

    Legat de otel- pot sa-ti dau un raspuns, dar nu legat de productia romaneasca.

    Am aflat de la persoane de a caror seriozitate nu am cum sa ma indoiesc (e indelung verificata!) ca „soli guvernamentali” au mers in Luxemburg pentru a facilita procurarea (CU BANII JOS!) unui numar de cel putin 50.000 de rulote. Solcitarea a fost de procurare urgenta.
    Discutiile s-au purtat si cu repezentanti ai sindicatelor din Luxemburg (care, acolo, au o forta colosala). In mod cert nu trebuie sa-ti detaliez ce pozitie ocupa Luxemburgul in domeniul otelului si ca siderurgia domina sectorul industrial.
    Subliniez faptul ca cererea a fost facuta in conditiile platii cash!

    Iti spune ceva, iti „sugereaza” ceva aceasta stire?

    P.S.
    In cu totul alta ordine de idei.
    Nestiind daca vei mai incerca sa vezi daca iti voi raspunde la sectiunea legata de pictorul Moise Bercovici, iti adresez aici o rugaminte. Discutia o putem continua la sectiunea respectiva- decizia iti apartine.

    Sunt pe cale de a ajunge la un punct pe care il consider revelator.
    Dar…
    Intrucat, pentru mine, calculatorul este doar o masina de scris mai performanta, nu am priceperea necesara pentru a cauta anumite lucruri (desi stiu ce sa caut, nu stiu cum, de multe ori- cazul de acum).
    Ma jenez sa scriu la Paris pentru lucruri pe care, banuiesc, le-as putea gasi pe Internet (dar, repet, nu stiu eu sa le gasesc)- ced ca este mult mai important sa folosesc acele conexiuni pentru situatii sensibile, in care nua s puta patrunde altfel (stii la ce ma refer in cazul de fata- nefiind singura situatie in care am apelat la „parizienii mei”, cu mentiunea ca totdeauna au fost chestiuni in cazul carora era clar ca nu ma puteam implica direct de la Bucuresti- si, nemediat, chiar daca m-as afla la Paris, in acel moment; enfin, nu as putea sau nu ar fi indicat).

    Am descoperit un element care imi pare dintre cele cheie legat de lamurirea motivului (de fapt, decriptarii semnalului) pentru care, incalcand rigoarea de ceasornic, „moartea programata” a lui Moise Bercovici, la Drancy, a aparut in 27 septembrie 1942- desi ar fi trebuit sa apara pe 25 septembrie 1942.

    Intre 25 si 30 septembrie 1942 au plecat, de la Drancy, spre Auschwitz, CEL PUTIN trei convoaie:
    – lamuritorul Convoi 37 care a „dat” nu mai putin de 112 asasinate politice la Auschwitz- a facut parte si pictorul Moise Bercovici, care a plecat din Drancy in 25 septembrie 1942;-
    – convoiul 38, plecat de la Drancy in 28 septembrie 1942- care a cuprins 75 de indivizi asasinati politic la Auschwitz;
    – convoiul plecat din Drancy, catre Auschwitz, in 30 septembrie 1942.

    As dori sa aflu- ca fiindu-mi absolut necesare informatiile (si, daca ai putea,sa-mi trimit link-urile sau, si cuvintele cheie pentru cautare):
    – cate convoaie au existat intre 25-30 septembrie 1942 de la Drancy catre Auschwitz? in ce date?
    – a existat si un convoi, fie si mai putin numeros, in 27 septembrie 1942? (iti precizez ca NU am in vedere ca pictorul Moise Bercovici sa fi facut parte dintr-un astfel de posibil convoi- in pofida mentionarii numelui sau in convoiul 37- ci altceva, dar revelant in si pentru demersul cognitic);
    – lista Convoiului 38 plecat din Drancy, catre Auschwitz, in 28 septembrie 1942 (acesta a existat, cu sigurata)- lista, eventual cu detalii suplimetare, e foarte, foarte importanta;
    – in ipoteza in care exista un convoi plecat din Drancy catre Auschwitz in 27 septembrie, lista acestuia.

    Te rog, ajuta-ma!

  74. 75 plano10 Octombrie 2, 2010 la 2:09 pm

    Cat de bine o duc spaniolii si portughezii!
    Si ce autostrazi si plantatii si-au tras. Cu bani europeni!
    Si totusi, mai prin toate orasele am vazut mitinguri de protest… pentru te miri ce fleac.

  75. 76 Mihnea Georgescu Octombrie 2, 2010 la 2:10 pm

    Ce mă amuz când văd că o nulitate intelectuală şi morală ca Sibilla se ia de o fină intelectuală şi o adevărată Doamnă ca Aya… De fapt, sunt consternat, dar apoi mă amuz când îmi dau seama de ridicolul situaţiei… Sibilla nu este vrednică să dezlege încălţămintea Ayei, ca să folosesc o metaforă nou-testamentală… 🙂

  76. 77 Aya Octombrie 2, 2010 la 2:11 pm

    @

    PENTRU CEI INTERESATI

    Psihanaliza textului este specialitatea mea.
    Daca nu a fost clar: sunt unul dintre bunii specialistii in psihanaliza textului.
    Nu este elegant sa spun eu daca sunt cel mai bun specialist in domeniu, dar sigur sunt foarte putini de nivelul meu (oricum, pot fi numarati pe degete respectivii specialisti).

  77. 78 Mihnea Georgescu Octombrie 2, 2010 la 2:15 pm

    Stimată Doamnă Aya veţi avea mereu în mine un modest admirator!

  78. 79 Aya Octombrie 2, 2010 la 2:23 pm

    @

    A SE VEDEA CUM II SUSTINE SIBILLA PE CEI CARE IL INJURA, EXPLICIT, PE ADRIAN NASTASE- IN SPETA, PE MIRCEA TEOREAN

    Reproduc schimbul de mesaje intre mine si abjectul Mircea Teorean (la sectiunea „Ce ar trebui sa faca un Guvern de criza”:

    1. mirceateorean spune:
    septembrie 29, 2010 la 7:24 pm

    Măi dragă, domnule Năstase, dacă ai fi început aşa: “Şi noi (adică tu) v-am minţit, şi noi v-am belit, şi noi (psd, adică) v-am furat, şi noi v-am înşelat, dar iată, subit, vă iubim şi ne cerem iertare…”, mai că te-aş fi crezut, că aşa-s provincialii ardeleni creduli şi sentimentali. La aşa o abordare, însă, nu muşcăm… Asta-i discurs al unui nou sosit de pe Marte, nu al unuia care, până nu de mult era cu ai lui la guvernare. Să fim serioşi!

    1. Aya spune:
    octombrie 1, 2010 la 6:05 pm
    @
    Mirceateorean
    Am ceritudinea ca nu faci altceva decat sa castigi o bucata de paine amarata cu postarile astea. Nu trebuie sa fie facuta psihanaliza textului tau pentru a se realiza ca scrii cu imens dezgust ceea ce “trebuie”, in favoarea stapanilor tai pedelisti, care iti arunca niste bani cat sa nu mori de foame.
    Doar nu-mi vei spune (in ipoteza ca nu te-ar “auzi” cei care te platesc pentru bietele tale auto-umilinte publice) ca iti e mai bine acum, cu venituri reduse decat in vreme guvernarii Nastase sau in vremea guvernarii Tariceanu (nu trebuie sa fii bugetar, acum, pentru a avea veniturile reduse- toti, inclusiv patronii, se afla in aceasta situatie, exceptie facand cei carora li s-au acordat contracte din bani publici pentru a-si insusi o buna parte din bani, pe propriul risc, urmand sa “verse” majoritatea sumei deturnate in conturile care alimenteaza PDL; dupa cum te manifesti, nu pari a face parte din aceasta categorie de privilegiati).

    Stiu ce sperante secrete nutresti: ca va prelua PSD puterea si iti va fi bine, chiar daca acum te umilesti scriind ceea ce nici tu nu crezi, pentru niste stapani pedelisti pe care ii dispretuiesti.

    1. mirceateorean spune:
    octombrie 1, 2010 la 8:14 pm
    aya
    Abia acum mă umilesc când iti răspund, când nu vreau să rămân dator… Îmi pare că mă umilesc pentru că nici nu ai un nume, esti doar o “aia”, pentru că habar n-ai cu ce se mănâncă psihanaliza, pentru că am impresia că răspund căţelei de serviciu,Aya… Prea latri la toţi cei ce nu-l iubesc pe Năstase… M-ai confundat. Eu n-am partid, nici stăpâni şi nu scriu la comandă dar e adevărat, am scris cu un profund dezgust, căci se potriveşte cu ceea ce simt pentru clasa noastră politică, dacă, prin absurd, noi am avea aşa ceva. Nu te obosi să-mi răspunzi, nu vreau oasele tale, nu-ţi urăsc stăpânul, mi-e doar scârbă de el. Înţelegi diferenţa? E cam aşa: tu mi-ai scris cu ură, eu îţi răspund cu lehamite.

    1. Aya spune:
    octombrie 2, 2010 la 7:49 am
    @
    Mirceateorean
    Psihanaliza textelor e chiar specialitatea mea.
    Nu are sens sa merg in “profunzinile” replicii tale pentru ca totul este evident.
    Misiunea ta era sa scrii acea biata ocara balbaita si sa te retragi fara a provoca replici- sau, eventual, doar unele injurioase (in lumea stapanilor tai, asta inseamna ca ai avut succes caci i-ai enervat pe ceilalti). Pentru reusita (pe care ai ratat-o) ai fi primit, probabil, pentru ca e week-end, o franzela, o casoleta cu trei linguri de pilaf si doua chiftele. Din pacate pentru tine, vei primi tot un codru de paine pe care il vei manca langa o shaormarie, ca de obicei, pentru ca, amagindu-te cu mirosul, sa crezi ca deglutezi ceva mai consistent si mai gustos.
    Ti-am spus toate aceste adevaruri dureroase si umilitoare pentru tine pentru ca ai fost obraznic.
    Daca ai fi avut un comportament reverentios, te-as fi menajat.
    Oricum, stiu ca te rogi in secret sa vina PSD la guvernare pentru ca, remediind situatia generala, sa-ti mearga si tie mai bine.

  79. 80 Aya Octombrie 2, 2010 la 2:57 pm

    @

    Doru Coarna

    Tocmai iti scriam un mesaj cand am apasat pe o tasta si „a disparut”.
    Daca „apare”, trebuie sa stii ca e incomplet.
    Reiau.

    Ai fost cel putin nedrept cu Mugur Isarescu.
    Daca economia Romaniei nu s-a prabusit in perioada 2009- 2010 acest lucru s-a datorat discretelor eforturi- dar eficiente- ale guvernatorului BNR de a tine piept genocidarelor politici guvernamentale.

    Marii finantisti (guvernatorii bancilor centrale, in general) sunt persoane extrem de discrete, iar mesajele pe care le transmit sunt formulate „incriptat”, fiind destinate cu precadere specialistilor.
    Mugur Isarescu a lansat (si) astfel de mesaje.

    Daca guvernatorul unei banci centale iese cu declaratii accesibile si nespecialistilor, inseamna ca pana si politica sa discreta si eficienta este amenintata de politica guvernamentala. Este ceea ce a facut Mugur Isarescu in ultima perioada.

    Repet: sansa Romaniei, in 2009- 2010 s-a numit Mugur Isarescu iar rolul sau, de si mai amre greutate, abia incepe.

    Iti amintesc (sunt sigura ca stii) ca si in perioada 1998- 1999 politca lui Mugur Isaescu a salvat Romania, efectiv.
    (Romania a avut, atunci, de platit datorii externe colosale, iar economia era puternic amenintata. Salariile nu au fost platite luni in sir.
    Obiectivele industriale erau, programat, privatizate catre mafia fierului vechi. Utilajele erau taiate si vandute ca fier vechi, iar cladirile si terenurile erau folosite la „tunuri imobiliare”.
    Asa s-a intamplat, de exemplu, in mod fraudulos, cu utilajele de la Tepro Iasi. Poate iti amintesti ca a existat, legat de acea situatie, o crima, in 2000. A fost ucis liderul sindical Sahleanu care protestase public- si legal, cunoscand adevarul- dupa ce Tepro Iasi fusese vanduta pe nimic si taiata in bucati, inca din 1998- 1999, cu implicarea „firmei de acoperire” Zelezarni Vesely”. In acest subiect „imi pot da doctoratul”, ca si, de exemplu, in Rosia montana sau FNI).

    Pe fond, situatia este aceeasi in prezent (difera doar elementele de detaliu).
    Si acum- ca si atunci- se aud public, suficient de explicit, mesajele lui Mugur Isarescu (ceea ce inseamna un semnal important si de retinut, in sensul mentionat, legat de modul specific de „comunicare”).

    Am totala incredere in guvernatorul BNR si cred ca este parte a norocului care a salvat mereu Romania de prabusire.

  80. 81 Aya Octombrie 2, 2010 la 3:03 pm

    @

    Victor V

    Citez:
    „Economia României și băncile nu au avut expunere DIRECTĂ la criza “subprime”. România nu a avut credite sub-prime în adevăratul înțeles al cuvântului.”

    Asa este!

  81. 82 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 3:35 pm

    @ blogideologic

    Și de data aceasta sunt (parțial) de acord cu tine: Traian Băsescu este principalul responsabil (ca președinte „jucator”) de creșterea datoriei României „în timpul mandatului lui”.

    Nu prea înțeleg însă partea cu transformarea datoriei private a băncilor în datorie de stat. Dar nu te mai întreb, pentru că oricum nu o să-mi răspunzi.

  82. 83 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 4:12 pm

    @ casandra

    Sunteți chiar simpatică. Mă invitați să-l ascult pe dl. Rădulescu care vă contrazice pe toată linia. În primul rând că vorbește de colectarea TVA-ului nu a impozitului pe profit: „„Numai din TVA, dacă ar exista voinţă politică şi am colecta aşa cum colectează bulgarii, am avea un plus de 3% din PIB, echivalent cu tot impozitul pe venit””

    Dacă aveați răbdare să vedeți ce a mai zis dl. Rădulescu ați fi găsit și: „cea mai importantă măsură de politică fiscală care s-a făcut în ultimii ani a fost reducerea unor impozite şi taxe esenţiale. ‘Mă refer la reducerea impozitului pe profit şi pe venituri. Ca urmare a acestei decizii, am avut o creştere a veniturilor bugetare pe toate categoriile de venit’, a explicat Rădulescu.”

    La finalul comentariului spuneți: „O sa ma scuzati ca nu accept viziunea dvs. reductionista si periculoasa “privat vs. public”. Nu va raspund la aceasta intrebare. Resping ca fiind primitiva si toxica aceasta viziune care nu tine cont ca toti avem nevoie si chiar exploatam bunurile publice.”

    Cred că deturnați sensul celor spuse de mine. Pe mine mă amuză că cei care vorbesc de creșterea taxelor la COMPANIILE PRIVATE și salariații acestora sunt cei care trăiesc din taxele astfel colectate.

    Este ca și cum soția casnică, iar spune soțului să-și ia și al doilea serviciu, pentru că nu-i ajung banii de coafor. Iar dacă acesta sugerează reducerea cheltuielilor, răspunsul este ca e un primitiv și un toxic, care nu-i înțelege nevoile.

    Mai bine renunțați la statul de casnică (bugetară) și vă luați un job din care să plătiți taxe statului. Zău că nu aș mai comenta propunerea să muncim mai mult ca să plătim taxe mai mari.

    Spre exemplu, dacă d-na Observator (care lucrează în mediul privat) mi-ar spune că vrea ca impozitul pe profit, venit, etc să crească la 25% sau la 40% pentru ca statul să aibă bani de gradinițe și școli, aș accepta liniștit punctul de vedere.

  83. 85 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 4:38 pm

    Dom tov Nastase

    unele cestii se fac nu se vorovesc, De ex impozitarea bancilor. Sau taierea ungiilor (gheareleor) lor . Asa cum ne-a aratat tov Stalin* este inutil sa ameninti (amenintatu isi poa lua diverse masuri de aparrare inclusiv uscheala) . Amenitintarile sunt pre cei slabi (atat in putirinta de aplicare cat si in cea de riposta) . Se recomada lovititura prin surprindere , fara preaviz si fara putinta de aparare . Daca lovestii ucizi sau te abtii (Niccolò Machiavelli ). A zice ca doresti sa impozitezi bancile este ori o greseala tactica ori o dovada de slabiciune din pozitia unui ins ca dvoastra .
    Io neica nmeni imi permita sa sustin ca bancile isi permit cam multe in Romania (clauze leonine , contracte de adeziune fara limita , magarii dpv civil) da io-a Ninemi Gheorghe rage bizonu’. Daca as fi in pozitia dvoastra nu as zice niic depsre banci … insa le-as baga pe gat dispozitiile codului civil roman de la 1866 ! Fara preaviz . Fiindca bancile sunt adversari redutabili, mai ales cand au putori straine in spate.
    A bon entendeur salut !

    * sigur era un,,,,,, Ins unu priceput In definitiv majoritatea bolsevicilor din 1914 au avut motive sa regrete laxitudinea Ohranei …Si Jaguariveci Visinki a condamnat mai eficient vechii bolsevici ca procuror stalinist decat ca procuror tarist (de fapt Ianuarevici .. Jaguarevici este peiorativ )

  84. 86 Bibliotecaru Octombrie 2, 2010 la 4:40 pm

    @ florin m., Victor V.

    Nu m-aţi înţeles. Eu nu vorbeam ca partidele politice să facă acest lucru, ci doar să existe voinţa politică care să se transforme într-o politică a băncii naţionale. Banca Naţională stabileşte strategia şi Parlamentul legiferează, ca de fiecare dată.

    Cele ce le spuneţi sunt corecte din anumit punct de vedere, anume dacă priviţi prin prisma consumatorului şi nu a economistului.

    Să vă explic de ce creditele de consum nu sunt bune şi cele pentru producţie/investiţii sunt bune.

    Să presupunem un credit de consum pentru cinci ani pentru un autoturism.
    Se ia creditul, te foloseşti cinci ani de autoturism (partea bună a creditului) şi, la finalul celor cinci ani, ai un autoturism cu o valoare la 25% din valoarea de achiziţionare, costul creditului are şi el o valoare importantă, să spunem 80% (iau o sumă generică, nu are legătură cu realitatea). La finele celor 5 ani clientul băncii rămâne cu 25% şi plăteşte 180%.

    Să presupunem acum un credit de investiţie pentru cinci ani pentru o linie de ambalat orez.
    Se ia creditul, în primul an se efectuează investiţia, şi în ceilalţi patru ani investiţia începe să producă şi să se amortizeze. După patru ani clientul băncii plăteşte 180%, rămâne cu o investiţie cu o valoare de 80% din valoarea iniţială şi care produce în continuare, în timpul acesta a scos cel puţin cei 180% care reprezintă plata către bancă.

    În primul caz omul plăteşte 180% şi rămâne cu 25% din valoarea iniţială, în al doilea caz clientul nu plăteşte nimic, pentru că investiţia s-a amortizat din ceea ce produce, poate că are şi un mic profit din cei 4 ani de funcţionare, maşina are şi în continuare o valoare foarte mare, 80%, şi maşina produce în continuare şi face profit.

    Prima investiţie produce pentru societate de pe urma produsului numit autoturism plus taxe şi impozite, consum de benzină… A doua investiţie înseamnă PIB, locuri de muncă, taxe şi impozite pe termen lung.

    Din creditul pe consum nu câştigă absolut nimeni (nici măcar banca, pentru că creditul de consum are o „şansă” mare să fie credit neperformant). Singurul lucru benefic este un moment scurt de supra-încălzire facilă a economiei (doi ani, maxim trei ani) prin creşterea în sistem „turbo” (auto-accelerat) a economiei, pe seama creditului pentru a acoperi deficitul bugetar. Creşterea însă nu este una sustenabilă, este un fel de balon de săpun, şi se poate folosi doar cu scopul obţinerii unor fonduri bugetare ce trebuie investite în sisteme care generează economie sustenabilă pe seama producţiei.

    Părerea mea.

  85. 87 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 4:49 pm

    Victor v

    ref dreptul statlui de a ne impune (nici io nu ma omor sa platesc impozite)
    ia zi ce dracu este statu? Cum de a aparut? CUm de ne impune impozite ?
    Ai sau nu ai nevoie de el ? Cine crezi ca merita sa i se zica : banii sau viat – eu sau tu ? hai te rog un mic eseu de 2 pagini ca cum erati voi capitalisti fericiti si veni statu din WARP si v-a invadat luandu-va aurul si argntul !(Prost a fots ca nu v-a facut sclavi!) . Si voi a zice sa ju gasesc similae pe internet ..
    Si baga in spatiul dintre urechi – consider ca poti, ca esti in stare sa scrii 2 pagini cu cap si cu coada.. Daca te derobezi ca nu am dreptul sa=ti cer ATUNCI consider ca am dreptul sa zic ca tu nu esti in stare ….decat sa fi de parerea activistilor recepte ….

  86. 88 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 4:52 pm

    @ Ghiță Bizonu’ (ODA Antreprenorului roman)

    Îți simt furia și frustrarea, dar cred că este greșit direcționată. De ce împrăștii cu noroi munca unor oameni pe care chiar tu recunoști că-i respecți și care nu ți-au făcut nimic (cum e Talpeș , de exemplu). Nu ți-au furat banii, nici măcar cei din bugetul public, pentru că nu fac afaceri cu statul. Nu te-au agresat în nici un mod. Pentru că nu interacționezi cu ei.

    Mă întreb cum poți să spui: „El antreprenorul roman nu prea creaza decat deficit, pe care trebe sa-l acopere prostimea . In gnl este un comprador. un slugoi . Gata sa o prostitueze si pa ma-sa ptr un ce castig acolo”

    Nu păreai grosolan sau frustrat. LePrince chiar a zis că „ai un bun simț funciar”.

    Dacă te enervează Jiji și Maybach-ul lui, stilul lui de analfabet și mitocan cu bani, ironizează-l. Pe el, nu pe toți ceilalți care au ghinionul să fie puși de tine în aceiași tagmă cu el.

    Te-a supărat „patronul” tău pentru că te pune să muncești prea mult pentru prea puțini bani. Trimite-l la dracu și schimbă-ți job-ul sau fă-ți propria firmă. Nu-i umple de vomă pe toți „patronii” din țara asta, pentru că unii din ei au o viață mai grea decât a ta.

    Mă opresc aici, înainte să mă enervez și eu și să-ți spun ceva ce aș regreta. Te înțeleg că ești frustrat. Probabil că și eu m-aș frustra dacă aș fi în locul tău. Dacă ești nemulțumit de starea ta, schimb-o, nu te irosi în mizerii tipărite pe bloguri.

  87. 89 ionut Octombrie 2, 2010 la 4:56 pm

    ABUZ FARA MARGINI
    Va scriu in numele unui grup de tinere avocate din Iasi supunandu-va atentiei urmatorul fapt abuziv :
    in urma hotararii luate de UNIUNEA NAŢIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA-CONSILIUL UNIUNII nr. 845Bis privind stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap,
    până la împlinirea vârstei de 3 ani din11 septembrie 2010 ,femeilor avocat li s-a luat dreptul la indemnizatia de crestere a copilului. Esta o hotarare abuziva si o insulta la adresa breslei. V arog sa luati atitudine pentru a impiedica punerea in aplicare a unei hotarari ce aduce atingere drepturilor fundamentale ale femeii. Mai exact pana acum orice femeie avocat putea beneficia de indemnizatie de creste a copilului in cuantum de 85% din veiturile incasate dar nu mai mult de 2300lei ,cu conditia sa fi cotizat cel putin 12 luni la casa de asigurari a avocatilor. Ei ,in urma hotaririi 845bis se reduce cuantumul la 40% dar marea smecherie este ca au introdus in hotarare urmatoarea chestiune:”Indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, se acordă doar asiguraţilor care nu au dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului din sistemul public” .Astfel le exclude pe toate femeile avocat deoarece de la sistemul public poate beneficia toata lumea care respecta legislatia si isi plateste impozitele la stat.Asadar, chiar daca au cotizat ani de zile, in momentul in care vor sa-si cresca copilul casa de asigurari refuza sa mai dea un drept garantat in momentul hotararii de a avea un copil.

    Nebunia merge mai departe pe toata perioada in care beneficiaza de indemnizatia de crestere a copilului (perioada in care nu are voie sa-si exercite meseria si sa incaseze onorarii) trebuie sa plateasca taxe la barou in valoare de minim 230lei, indiferent daca beneficiaza de indemnizatie de crestere de la casa de asigurari a avocatilor sau de la stat.

    Va rog sa ne ajutati in demersul nostru de a stopa o hotarare abuziva care aduce o pata neagra asupra intregii bresle a avocatilor si atingere drepturilor unor femei care muncesc corect si isi achita cu constiinciozitate taxele fata de stat si fata de asociatia profesionala din care fac parte!

    Hotararea nr. 845Bis poate fi gasita in integralitate la :http://unbr.ro/index.php?id=1&lg=1

  88. 90 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 4:59 pm

    @ Aya

    Pe mine mă interesează psihanaliza textului. Crezi că poate fi făcută și automat? Ce date poți extrage din text? Starea, emoțiile celui ce scrie comentariul?

    Poți încerca cu textul lui Ghiță Bizonu’ (ODA Antreprenorului roman)? Sau cu răspunsul meu către el?

    Mulțumesc!

  89. 91 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 5:13 pm

    @ Aya

    Pot să mă amestec în „discuția” cu Mircea Teorean? Eu sunt curios de ce spune: „nu-ţi urăsc stăpânul, mi-e doar scârbă de el.”

    1. De ce ar trebui să-l urască pe AN?
    2. De ce i-ar fi scârbă (tâmpită emoție)? De ce nu dispreț?
    3. Ce ar trebui să facă AN/PSD pentru a-i câștiga încrederea/prețuirea?
    4. De ce a postat aici, unde avea mari șanse să fie șters la moderare?
    5. E conștient că aproape toți comentatorii de aici îl apreciază sincer pe AN?

  90. 92 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 5:18 pm

    Aya, nu stiu cit te pot ajuta, dar am o surpriza: pagina http://www.yadvashem.org/wps/portal/!ut/p/_s.7_0_A/7_0_FL?last_name=bercovici&first_name=moise&location=&next_form=results pune in evidenta nu mai putin de trei (!) Moise Bercovici, toti nascuti la Iasi in 1904, toti traitori in Paris si toti asasinati in lagar in 1942. Unul trimis in convoiul 37, unul trimis in convoiul 38 iar al treilea nespecificat decit data de 25.09.1942. Acest al treilea Moise Bercovici este cel nascut la 1 iulie. Nici unuia dintre ei nu ii este amintita profesia sau ocupatia.

  91. 93 Sibilla Octombrie 2, 2010 la 5:35 pm

    pentyru cei interesaţi…
    ( ziceam numai, că s-a cam lămurit suflarea ce şi cum cu rolul * ayei * în acest spaţiu… )
    Dovada * ayei * ??? NU e..
    Cum nici spcialist în psihanaliza textului, NU ESTE !

    Dumnemea NU apără un comentator care are o opinie vis a vis de persoana d-lui AN, nici NU am intrat în acesty subiect, dimpotrivă am spus limpede, omul o pusese la punct ca atât de mulţi alţii pe * aya * care, ca de obicei face singurul lucru la care se pricepe, adicătelea : O ÎNTOARCE CA LA KOSOVO SĂ FIE CUM VREA EA C-AŞA ZICE EA … evident şi repet, ca de obicei, introduce în discuţie numele… AN-ului, în speranţa că asta ar salva-o de la ridicolul în care de bunăvoie şi nesilită de nimeni în lume, se aruncă şi tooot scaldă.
    Ca să fiu LIMPEDE, sunt de acord cu aceste cuvinte din interpelarea comentatorului Mircea Teorea :
    *pentru că habar n-ai cu ce se mănâncă psihanaliza, pentru că am impresia că răspund căţelei de serviciu,Aya… Prea latri la toţi cei ce nu-l iubesc pe Năstase… *
    ceea ce am mai spus şi alţii… AŞA ESTE !
    În rest, omul e liber să aducă argumente în favoarea spuselor sale sau să nu mai revină, decizia îi aparţine, ca şi dezgustul, nu-s eu în măsură să spun de-o fi justificat au ba, pt că nu am informaţii suficiente vis a vis de argumentele informaţiile deţinute de d-l respectiv. Personal pot afirma doar că NU împărtăşesc dezgustul vis a vis de d-l AN.

    * aya * NU ESTE SPECIALIST ÎN PSIHANALIZA TEXTULUI.
    * AYA * ESTE SANCHI SPECIALIST ÎN RĂSTĂLMĂCIT, INTERPRETĂRI , MANIPULARE, CHESTII DE GENUL.
    * aya * NU e specialist îm psihanaliză pe text. MINTE.

  92. 94 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 6:05 pm

    @ Aya

    Ideea ta cu psihanaliza, ca și „schimbul de idei” cu dl. Teorean mi-a mai dat o idee despre un subiect la care m-am gândit de multe ori. Cu riscul să fiu nepoliticos față dl. Adrian Năstase, mă gândesc că discuția (deși complicată) s-ar putea să fie utilă.

    De ce a fost perceput dl. Năstase ca fiind „rece” și „pedant” (Victor Ponta pe blog) sau „arogant”? Ce ar trebui schimbat aici (dacă trebuie)?

    Dacă nu ai chef să discutăm subiectul, fiind mai degrabă riscant decât util, ignoră comentariul.

  93. 95 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 6:39 pm

    Aya, la link-ul http://de.wikipedia.org/wiki/Montparnasse vei gasi in cuprins urmatorul text: Moïse Bercovici Erco, (1904–1944), französischer Maler, lebte von 1931-1942 in Montparnasse, 1942 deportiert über Drancy nach Auschwitz/Blechhammer, 1944 von den Nazis erschossen

  94. 96 Aya Octombrie 2, 2010 la 6:47 pm

    @

    Adrian Nastase

    Pentru a-l parafraza pe Mugur Isarescu: daca se va trage de sistemul bancar, acesta se va rupe.

    Imi pare rau sa o spun, dar impresia este ca aceasta analiza a fost facuta de un contabil (chiar daca nu se va fi recomandand ca atare) care nu priveste lucrurile sistemic.
    Intr-un spatiu in care dominant este echilibrul instabil acesta ar putea fi iremediabil compromis in conditiile presiunii puse asupra bancilor.
    Supraimpozitarea lor- indiferent de forma si de nivel- ar duce, logic, la reactivitatea sistemului bancar.
    Nivelul mare al dobanzilor este generat de riscul de tara. Sigur ca bancile profita de pe urma situatiei, dar nu e ceva nefiresc. Cu riscul de a formula un truism: remedierea si echilibrarea situatiei sunt urmarea reducerii riscului de tara, impunerea unei poveri asupra sistemului bancar nefiind favorabila in acest sens.

    Eu cred ca atunci cand se face o analiza trebuie tinut cont si de elementele profunde ale specificului domeniului, nu doar de „masinaria” lui.
    Spercifica lumii finantelor este capacitatea de a influenta discret, pe cai nevizibile, zonele ce exercita puterea reala si care- indiferent de faptul ca acest lucru place, sau nu- in functie de semnalele sensibile pe care le primesc, re-actioneaza asupra mediului (romanesc, in speta).
    Un stat a carui forta economica este precara- situatia Romaniei- nu-si poate permite sa asume riscurile (sau, dupa caz, sa faca greselile) unei tari care nu are „suflu scurt si dureros”.
    Romania rezista greu acum, respira sincopat si cu intepaturi la nivelul „plamanilor”. Sub nici o forma nu avem nevoie sa provocam aparitia unui nou factor de risc.
    As putea intelege sa fie, totusi, asumat riscul daca ar putea fi prognozat un beneficiu financiar care sa aduca economiei cel putin o parte din oxigenul de care are nevoie. Supraimpozitarea bancilor nu ar aduce beneficii in schimb ar produce iritare si reactii imprevizibile atat in privinta domeniilor cat si ale fortei si timpului manifestarii efectelor.

    Este lesne sesizabila structura sistemului financiar- bancar din Romania din perspectiva capitalului. Una dintre reactiile absolut previzibile ar fi externalizarea unor mari sume, dand o puternica lovitura Romaniei.
    In general, interventia politicului in delicatul si complexul sistem al relatiilor bancare nu produce efecte pozitive.
    Imi amintesc de enorma presiune pusa de politic in 2009 asupra lui Mugur Isarescu pentru a reduce rezervele minime obligatorii. Imi amintesc de rezistenta lui la „solutie” si de replica in care a spus aproape transparent (la limita discretiei admisibile intr-o astfel de lume) ca sumele respective nu vor intra in economia romanesca, dar vor fi externalizate.
    Eu nu am geniul lui Mugur Isarescu in materie de finante- banci, dar imi amintesc ca am afirmat acelasi lucru. Ceea ce era cat se poate de previzibil nu a fost crezut de politic. Urmarea? A fost asa cum a spus guvernatorul BNR- si nu putea fi altfel mai ales in acea conjunctura.

    Solutia este stimularea rapida a economiei si reveniea veniturilor la nivelul anterior criminalei decizii de aplicare a unui intreg sir de taieri.
    In felul acesta, se vor plati creditele restante, repornind in forta si activitatea bancara in toata complexitatea ei.

    Bancile inca „respira”. Tot ce ne-ar mai lipsi ar fi doua- trei falimente bancare, fie ele si „auto- induse”, pentru a nu ne mai putea reveni. Suntem in situatia in care putem- SI TREBUIE- sa asumam un singur risc: cel al investitiilor masive, in sectoare puternic reactive, care sa reporneasca economia in forta.
    Bancile ar putea fi de un real folos in acest sens.
    Nu supraimpozitarea lor, dar o reglementare rapida si atractiva, un parteneriat (public- privat) care sa le determine sa investeasca, sa elibereze bani in economie este solutia. In aceste conditii, statul ar putea acorda garantii, dar strict legat de acele investitii.

    O discutie cu Mugur Isarescu ar putea scoate la lumina solutii pe care alti finantisti nu le au (Mugur Isarescu are cu adevarat geniul finantelor).
    Nu cunosc in cel fel se poate implica BNR, de tipul (generic) „deschiderii ferestrei scontului”. Stiu ca, in SUA, Trezoreria poate face acest lucru (chiar poate „lasa deschisa” acea „ferestra”- desigur, daca accepta implicarea). Astfel a putut fi depasita, la un moment dat, pana si una dintre crizele de pe marile piete de capital (New-York).
    Subliniez, am in vedere (in masura in care acest lucru e posibil) implicarea BNR, nu folosirea unei „banci de scont” (merci, nu SOV!).

    Mugur Isarescu este in masura sa discute cu bancherii din Romania si, in limitele permise de regulamente si reglementari (dar si de estimarea riscurilor- el poate face cel mai bine asta) se poate gasi o solutie de finantare si identifica un sistem de garantii.
    Afirmand toate acestea NU am in vedere propunerile de investitii facute de banci, dar acceptarea de catre acestea a implicarii, printr-un parteneriat- plan investitional economic.

    Ca solutie sociala: cred ca statul se poate implica intr-o singura directie (daca m-ar intreba cineva pe mine ce as face, asa as proceda): subventionarea dobanzilor DOAR la creditele ipotecare, atat in cazul clientilor vechi cat si al celor noi, atat pentru persoane fizice cat pentru persoane si juridice (in acest ultim caz, se previne inchiderea unor afaceri) in conditiile unui parteneriat cu bancile privind regimul garantiilor ipotecare.

    P.S.
    In analiza nu a fost surpins un fenomen despre care nu se vorbeste sau se vorbeste mult prea putin.
    Dupa ce Romania a dobandit statutul de membru UE, cel putin la nivelul investitorilor au fost facute credite in strainatate, unde dobanzile sunt mult mai mici si, in general, conditiile de creditare mai relaxate.
    A aparut o migratie a clientilor seriosi, cu forta. Este tot un fel de a externaliza valuta, prin dobanzi.
    Este posibil- chiar probabil- ca si acesta sa fie unul dintre motivele pentru care bancile cu capital strain (majoritare!) sa nu fie interesate in scaderea dobanzilor in Romania.
    Desigur, nu se pune problema restrictionarii obtinerii de credite de la „banca mama”- si nici nu s-ar putea face asa ceva.
    Altceva am in vedere.
    Identificarea unei solutii in sensul unor intelegeri (nu stiu daca se pot da reglementari in acest sens) cu bancile astfel incat daca clientii romani iau credite de la banca- mama, dobanda sa intre, pentru un timp prestabilit, in circuitul romanesc, sub forma de investitie a bancii din Romania in sistemul partenerial la care m-am referit.
    Dobanda ar putea fi garantata (sau subventionata- desi as inclina catre garantare) de stat.
    In acest fel, bancile din Romania ar obtine un plus de lichiditati (care s-ar investi in economie, aducand profit) si nu ar trebui sa se mai imprumute, scump, din strainatate. Evident, pentru folosirea acelor sume bancii i-ar reveni o dobanda.

  95. 97 Doru Coarna Octombrie 2, 2010 la 6:59 pm

    @ Aya,

    nu stiu daca ai citit cumva ceea ce am postat mai la deal, dar nu crezi ca suntem frumos invatati sa facem ca pisica „miau” dupa ce ni s-a luat pisica, insa trebuie sa credem naiv in continuare, noi sau vecinii de pe planeta, din pudoarea aceea caprina, ca inca o mai avem? Pisica!

    Eu nu inteleg si pace de ce trebuie sa te imprumuti si sa dai dobanda cand ai bani in BNR! Aaa, pt ca asa ai imagine de tara aliniata? Pai, nu costa cam mult? Si ce semnale pozitive am primit noi, Romania, pt ca ne-am „aliniat” in randul saracilor planetei pt vreo 10 ani de acum incolo? Si de ce Franta nu se aliniaza si ea?

    Vezi, raspunsurile posibile intra in sfera povestilor. Realitatea este ca nu stim de ce si pt cine, insa in timp ce ni se spune ca avem bani garla in BNR, trebuie sa ne imprumutam fara sansa de a restitui vreodata (zic eu, daca raman Boc si Basescu) si mai grav, fara sansa de a mai iesi la lumina din criza asta! Eu asta nu inteleg! E ca si cum ai lua un credit de la banca pt a-l tine in seiful tau… este ilogic, si eu pot intelege foarte multe, insa pe asta n-o pricep si pace!!!

    Daca insa BNR-ul a facut plasamente la dobanzi mai mari decat cele ale FMI atunci Jos palaria!, insa nu ar trebui sa i se serveasca poporului melodia cu criza, si nici austeritatea crunta din viitorul apropiat cand vom trebui sa platim noi ratele… Daca BNR joaca creditul, sa-l plateasca el, BNR!

    Da-mi voie sa raman la parerea mea: singurul merit al lui Isarescu este ca a ferit BNR de spargatorii de banci… dar confiscarea valutei firmelor nu este o metoda „subtire”, putea avertiza, ca si acum, ca CDR-ul a luat-o razna, dar… NU! WHY?

    Seara placuta.

  96. 98 Victor V. Octombrie 2, 2010 la 7:06 pm

    @ Doru Coarnă

    Modelul arab este interesant, dar cred că este dificil de adaptat într-un cadru (est) european.

    Referitor la BNR, cred că așteptăm prea mult de la ei. Treaba lor este să se asigure că sistemul bancar este stabil și că bancile nu își asumă necugetat riscuri pe care să nu le poată gestiona. Că sistemule de plăți și decontări funcționează corect. Și nu în ultimul rând că inflația și cursul de schimb sunt într-o zonă corectă.

    Așa cum spunea și Aya, de obicei, Guvernatorii nu sunt prea vorbăreți. Atunci când fac declarații, deja înseamnă că ceva important se întâmplă. De data aceasta dl. Mugur Isărescu a fost neobișnuit de expansiv, condamnând deschis și foarte vehement discursurile populiste (am postat mai sus citatele).

    Presupun că puterea, nemulțumită de pierderea de imagine, se pregătește de pomeni electorale.

  97. 99 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 7:17 pm

    Aya, numele lui Moise Bercovici nu apare in certificatele de deces de la Birkenau , la adresa http://cleveland.indymedia.org/news/2007/03/24630_comment.php , care suntin majoritate pentru 1942 si nimic pentru 1944. Adica se confirma informatia de mai sus ca Moise Bercovici nu a fost dus la Birkenau si sunt sanse mici sa fi murit in 1942.

  98. 100 Larisa Octombrie 2, 2010 la 7:26 pm

    @Aya

    Abia acum am avut certitudinea despre acest lucru.

  99. 101 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 7:42 pm

    Aya, acum atentie: conform informatiilor de pe net, http://en.wikipedia.org/wiki/Blechhammer, sub-lagarul de la Belchhammer nu era unul de exterminare ci un lagar de munca, care asigura prizonieri pentru munca in constructie si pentru o foarte importanta uzina de petrol sintetic. Datorita acestei uzine, fortele aeriene americane au aruncat 7082 tone bombe (echivalent a 14164 bombe de 500Kg sau a peste 29000 de bombe de 500 livre) peste Blechhammer, doar dupa iunie 1944 (an in care avem mai sus informatia ca ar fi murit Moise Bercovici Erco. Asa incit am putea avea nu un Moise Bercovici ucis de nazisti, ci unul „victima colaterala” a bombardamentelor americane.

  100. 102 Harabula Octombrie 2, 2010 la 8:08 pm

    Domnul Nastase nu este omul care sa compatimeasca pierzatorii de pe la Caritas si FNI, sau pe cei care s-au indatorat, au cheltuit banii si apoi vor sa fie ajutati de stat.
    Imi amintesc cum domnia sa ironiza niste pagubasi: „vor obtine despagubirile si banii obtinuti îi vor depune in alt joc piramidal” (am citat din memorie)
    Cu toate acestea nimic nu-l impiedica sa mimeze ingrijorarea fata de pagubasi. Doar este vorba de multe voturi!
    Mai nostima este „compasiunea” exprimata la sfarsitul comentariului de mai sus. Nu ca ar ramane saraci lipiti îl framanta pe domnul Nastase, ci faptul ca nu ar putea protesta. Cu alte cuvinte, ce folos ca-i calic, daca nu ne foloseste?

  101. 103 Daniel Octombrie 2, 2010 la 8:10 pm

    <>
    Gordon Gekko, Wall Street: Money Never Sleeps 2010

    Inteleg ca propuneti supraimpozitarea bancilor pe motivul, presupus, ca profitul lor este mult prea mare in raport cu serviciile prestate catre clienti. Presupunerea mi se pare corecta si mie, dar inteleg ca problema nu ar fi ca spolizaza cetateanul ci faptul ca nu impart prada cu statul. Deci pe dvs. nu va deranjeaza neaparat ca dintr-un catalizator al schimburilor comerciale bancile tind sa devina o piedica si un parazit pe sistemul economic, inrautatind climatul de afaceri si nivelul de trai in ultima instanta, problema e ca nu impart si cu politicul. Ma scuzati, dar nu vad unde apare interesul meu ca cetatean in aceasta ecuatie. Da, poate, in final, un mic procent se va intoarce si catre mine dupa ce clientela politica va fi multumita.
    Daca vrem sa ne ocupam serios de problema trebuie implementate norme de management al riscului pe de o parte, iar pe de alta parte trebuie spart cartelul tacit format de banci cu privire la taxe, comisioane si spread-uri, care ajung sa depaseasca si de cateva sute de ori costurile reale ale operatiunilor. Un adaos comercial de 40000%, ce buticar nu ar visa la asa ceva? Taxe pentru administrarea contului, pai atunci de ce nu exista si taxa pentru administrarea banilor luati prin credit de catre client? Taxa procentuala la lichidarea depozitelor care uneori ajunge sa depaseasca dobanzile asstfel incat clientii ajunga sa plateasca banca pentru a le folosi banii! Acesta este cartelul d-le Nastase!
    Daca imi cereti parerea, eu as folosi bancile statului pe post de reglator de piata, unde comisioanele sa fie de bun simt, atat cat trebuie sa fie (cum sunt in strainatate, daca vreti un benchmark) astfel incat numai cine este indiferent fata de banii lui sa mai foloseasca bancile care isi permit sa isi bata joc de clienti. Iata cum ar putea veni venituri suplimentare la companii de stat in schimbul serviciilor oferite si o varianta prin care cetateanul ar fi foarte bucuros sa ii dea bani statului!
    Spargeti cartelul, societatea este esenta unui stat, nu imbogatirea prin orice mijloace!

  102. 104 Daniel Octombrie 2, 2010 la 8:12 pm

    Vad ca nu a ajuns citatul din preambul:

    Somebody reminded me the other night I once said „Greed is good.” Now it seems it’s legal.
    Gordon Gekko, Wall Street: Money Never Sleeps 2010

  103. 106 dlnimeni Octombrie 2, 2010 la 8:23 pm

    Aya, in 10 septembrie a avut loc in Luxembourg tirgul international pentru vehicule comerciale, asa incit nu era nevoie de ascunzisuri intr-o deplasare acolo. Depinde de unde este informatia: in engleza, cuvintele rulota si remorca sunt desemnate prin trailer, asa incit ar putea fi un interes pentru achizitia de remorci si nu de rulote. 50000 este un numar foarte mare, costul lor ar putea depasi o jumatate de miliard de dolari, asa incit informatia este de verificat. Nu cred ca in Luxembourg e vreo firma capabila sa fabrice 50000 de remorci sau rulote, anual.
    Legat de Moise Bercovici: mi-am petrecut o buna parte din zi in cautari si lecturi posibil legate de subiect pe internet, asa incit ma opresc aici. Reiau ultimele date: datarea nasterii sale in 1904 confirmata, cu siguranta este unul dintre cei trei Moise Bercovici trimisi de la Drancy in 1942, doar ca informatiile citite azi ii afirma moartea in 1944 si nu tot in 1942, iar asta intr-un sub lagar de munca bombardat de americani din greu in 1944. Asa incit afirmatia de „disparut” e cumva confirmata: Moise Bercovici pare a dispare in 1944 fie ucis de nazisti in crematoriu, fie ca urmare a epuizarii datorita muncii fortate ori a unei boli, fie ca victima colaterala a unui dintre bombardamentele americane, cu sub ipoteza ca in acest caz s-ar putea sa nu mai fi ramas nimic din el. Daca imi permiti si un dram de umor negru exista si infima sansa sa fi evadat in 1944 si sa fi ajuns la rusi, unde a pictat tablori ale lui Stalin si poate a fost executat de rusi fiindca lui Stalin nu i-a placut cum i-a pictat pipa. Daca doresti sa faci eforturi mai departe, atunci poti merge la adresa http://www.its-arolsen.org , a unei organizatii despre care se spune ca ar detine date despre 17 milioane de victime ale ww2, dar va trebui probabil sa le trimiti un mesaj in care sa ii intrebi ce stiu ei despre Moise Bercovici Erco. Eu nu mai caut.

  104. 107 florin m. Octombrie 2, 2010 la 8:47 pm

    Bibliotecaru

    Este corect si gresit in acelasi timp.
    Creditul facil este la fel de periculos, indiferent de domeniu. Suprainvestitia cere si ea corectura – piata este aceeasi, doar comportamentul actorilor, respectiv preferinta acestora pentru momentul si modul achizitie se schimba functie de semnalele pe care le primesc si felul in care le interpreteaza. Legatura intre consumator si antreprenor in piata este una relativ intuitiva, daca nu este tulburata de catre semnale false, datorate celor care doresc sa accelereze realizarea de beneficii. Tinand cont de nevoia de credibilitate pentru ca piata sa te urmeze, doua entitati pot crea aceasta accelerare artificiala pe scara larga: statul si bancile centrale, acestea din urma prin gradul de libertate oferit bancilor.

    Basel 3 a stabilit ridicarea nivelului capitalurilor proprii obligatorii a bancilor la 6%. Pare incredibil, nu? Era de 4% pana atunci. Si mai incredibil. Cu toate astea, este greu de crezut ca asta reprezinta o solutie la viitoare excese de expunere a bancilor, avand in vedere ca Lehman avea un nivel de 11% capitaluri proprii…

  105. 108 florin m. Octombrie 2, 2010 la 9:01 pm

    Ghita Bizonu

    Cum nu faci vreo afirmatie limpede, cu argumentatie trasabila, nu am de gand sa contrazic ceva.
    Doar sa-ti aduc aminte de o intrebare pe care o puneai acum ceva vreme. Precum si de faptul ca aducerea unor acuze colective, reprezinta numai o masura a gradului personal de neintelegere si incapacitate analitica si nu are legatura cu vreun efort intelectual menit sa lamureasca ceva.

  106. 109 florin m. Octombrie 2, 2010 la 9:03 pm

    Ghita Bizonu

    Mea culpa, am uitat sa mentionez ca era vorba despre comentariul tau intitulat „Oda antreprenorului roman”

  107. 110 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 9:32 pm

    Victor V

    intleg ca esti frustat. Ca nu te scufunda nimeni cu un titan de calibrul lu JP Morgan si nu ti se ridica osanele. Ca nu esti in stare sa fii egalul aluia de a creat Oracle samd . Si ca vrei ca toti sa cadem in admiratia ta .
    Insa tu insuti te pui pe aceiasi treapta cu niste isi care hai sa fim sinceri in primul rand sunt jmecheri .
    Eu despre astaia vorbesc.
    Uita-te imprejur, Dupa 20 de ani ce mama dracului a facut capitalismu vost in afara de niste vile ( de multe ori de prost gust) si deficit ?!
    Eu despre asta zic. Sunteti niste pigmei care va doriti zei.
    In 1990 cu toate hibele economiei romanesti era o baza de plecare ptr o dezvoltare care sa ne plaeseze peste Grecia sau Portugalia. Insa am demolat si am vadut fierul vechi. Si din exportu asta intreprinzatorul roman si-a ridicat luxul ,
    Acu daca tu iti pui palma in cap pesemne ca stii de ce.
    Si lasa-am cu cestii basesti precum frustat (asta este limbaj pedelac daca nu ai observat. Zici ca Boc este incompetent el iti zice ca esti . frustat) Care este deficitu comercila la Romaniei ?! la asta sa raspunzi.
    C8m s-a creat acest deficit ? Prin munca neobosita a antrepenorului roman care doreste doar sa importe. Care nu este in stare sa creeze ci doar sa fie auziliar. Asta este adevaru.
    Daca tu te recuosti in cele zise de mine , nu este vina mea. Doar a ta!
    (apropos de frustat. Se pare ca Jiji te complexeza … cioban cioban da cu jetu la scara …)

  108. 111 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 9:42 pm

    florin m

    in obraznicia ta marca mises scrrii Cresterea taxelor indirecte, asa cum rezulta si din exemplul citat de Ghita,
    In cazul in care nu ai „observat” este un document emanat de la PricewaterhouseCoopers . O organizatie mai stimabila decat „institulu Mises” (o adunatura de trepadusi si politruci platita de insi gen PricewaterhouseCoopers ). Bucata dintr-un comunicat de presa.
    Iti mai atrag atentia ca un bogat care cumpara un Ferrari plateste mai mult TVA la o astfel de cumparatura decat va plati o viata intreaga un muncitor roman, de exemplu, produce deficit care apasa asupara monedei nationale si aduce beneficiu statului italian si lu Fiat, nu benfficiu statuluyi roman. Si ptr deficitu ala statu roaman se imprumuta de la FMI si parlitui din Romania va plati si el si nepotii lui. Ala de isi ia Ferrari nu face nici un serviciu statului si nici importatpru de Ferrari.

  109. 112 Aya Octombrie 2, 2010 la 10:10 pm

    @

    DlNimeni

    Doua lucruri (in afara faptului ca se spune clar: nu sunt toate numele- exceptand anii in care lipsesc total).

    Ti-am scris la sectiunea cu numele pictorului, repet si aici (am si gasit pe lista cu certificatele de deces o informatie interesanta).

    Pictorul Moise Bercovici era casatorit (nu stiu numele sotiei- dar nu exclud ca „Erco” sa fi fost al ei).
    A locuit la Paris, dar si-a pastrat cetatenia romana.

    Din cate am inteles, numele lui real (cel din Romania) era Moshe Berkovitz (Moise Bercovici fiind cel parizian).

    Tatal lui se numea Berkovitz Arie Leib
    Mama lui se numea Berkovitz Lea Sheina

    La Litera „B” (lista certificatelor de deces eliberate la Auschwitz) apare numele Bercovici Ira Leib, nascut la Iasi in 26 iulie 1892- mort la Auschwitz in 5 august 1942, domiciliat in Paris, Arondismentul XI.
    Cel mai probabil, sunt rude apropiate. Voi verifica.

    Altceva e mai important.
    Am luat legatura cu Yad Vashen. De acolo am numele tatalui si al mamei lui. Acolo exista si numele lui- asa cum au existat intitial, apoi cum s-a schimbat. Tot de acolo am aflat ca era casatorit.
    Datele despre el fusesera furnizate de un prieten de familie, Yosef Shargil.

    Aparea ca e mort la Auschwitz in 25 septembrie 1942.
    Le-am transmis cele doua liste (cea a Convoiului 37 si cealalta, publicata in echivalentul Monitorului Oficial din Franta, in care apare mentiunea „mort in 30 septembrie 1942 la Auschwitz nu in 27 septembrie 1942 la Drancy)- iti multumesc pentru ele.
    Urmeaza sa verifice si sa faca rectificarile.

    Daca apare mort la Auschwitz, pe lista din echivalentul MO, sigur asa e.
    Mai mult, nu te poti indoi de lista publicata in „Monitorul Oficial” francez.
    Ai vazut cata rigoare exista- au cercetat atat evidentele de la Drancy cat si cele de la Auschwitz.
    Mai mult, este clar ca au avut acces la certificatele de deces intrucat se aduc rectificari de precizie in cazul celor despre care se mentionasera doar date vagi (gasesti, de exemplu „mort in data de… la Auschwitz, nu intre.. si intre… in loc neprecizat asa cum, evident, se scrisese anterior).

    Pictorul Moise Bercovici nu a ajus in lagarul de munca.
    Abia s-a dezmeticit dupa ce a ajuns la Auschwitz (27 septembrie 1942) si a fost gazat dupa trei zile (30 septembrie 1942).

    P.S.
    Te rog, incearca sa cauti lista convoiului 38- din 28 septembrie 1942.
    E vorba de o conexiune foarte interesanta pe care am facut-o, legat de o situatie.

  110. 113 iceberge Octombrie 2, 2010 la 10:39 pm

    @daniel

    Nu achiesa asa repede la teoria d-lui Nastase!Supraimpozitarea sistemului bancar este o idee stupefianta! Vorbim de aceasta perioada grea in care reducerile de impozite-in special cele directe-dau o sansa tuturor contribuabililor! Si nu uita :ponderea capitalului nu este romanesc! Ideea ar fi,cred,daca mai este posibil,banca romaneasca puternica(sic!). Banca statului reglator de piete? Nu ne-am saturat de interventiile statului in economie?

  111. 114 George Serban Octombrie 2, 2010 la 10:44 pm

    SA GLUMIM … SERIOS

    Nu v-am contestat niciodata umorul. Nici atunci cand v-ati aflat in situatii dificile. Este unul dintre motivele pentru care aveti simpatia si prietenia mea.

    Dar …
    Apreciez sincer preocuparea PSD si a dumneavoastra, in mod special, pentru un program politic amplu si fundamentat. Il voi citi cu interes atunci cand va devein public. Banuiesc ca unele lucruri le cunosc, urmarindu-va blogul.
    Sunt sigur ca in situatia unei viitoare guvernari, in masura in care nu se vor repeta erorile constituirii coalitiilor de guvernare din 1996-2000 sau, mai recent, din 2009, dezastrul ramas in urma aceste guvernari va putea fi compensat. Sper ca, in sfarsit, impartirea responsabilitatilor la guvernare sa se faca prin impartirea obiectivelor programului comun si nu prin asigurarea “aspiratiilor” unor ministeriabili.
    Este insa ceva care ma preocupa mai mult.
    Nici un partid, nici PNL, nici PSD sau PC, nu pare preocupat sa contureze statul in care se vor aplica programele politice, cel mai probabil un program comun negociat.
    Pana acum, ne-am obisnuit cu “teoria algoritmului”. Posturile, vointa politica sunt consecinta raportului dintre putere si opozitie, dintre partied, atunci cand este vorba de coalitii.
    Un singur lucru nu ne-a preocupat in 20 de ani de democratie. Ca ar putea veni cineva la putere, o persoana sau un partid, in jurul caruia sa se constituie o majoritate care sa incerce sa supuna algoritmului insasi democratia. Am constatat cu uimire ca: institutiile statului trebuie golite de continut si supuse vointei persoanei majoritare; justitia trebuie subordonata nu legilor ci vointei persoanei majoritare si ca insusi statul de drept devine un stat algoritmic, nu in doctrina sau ideologie ci in esenta democratiei.
    Timp de 20 de ani, nu ne-am gandit la asta pentru ca ne-am amagit ca democratia ar fi ireversibila, ca Europa nu va permite … Ei bine, iata ca deficitul de democratie poate inregistra si „cresteri negative”. Iata ca in Europa incep sa apara tot mai multe modele de cabotini politici, dispusi sa se tolereze unii pe altii.
    Este ceea ce ma ingrijoreaza mai mult decat un program de guvernare adaptat din mers. Cum vom reconstrui un stat, pe ruinele celui de azi, pentru ca asa ceva sa nu se mai poata repeta?

  112. 115 Mihnea Georgescu Octombrie 2, 2010 la 10:49 pm

    O frumoasă dedicaţie – regală! imperială! – pentru Distinsa Doamnă @ AYA, la Ceas de Noapte – Maestrul Herbert von Karajan dirijează AN DIE SCHONEN BLAUEN DONAU:

  113. 116 Karakas Octombrie 2, 2010 la 10:51 pm

    @Harabula, putem sa intoarcem si pe fata si pe dos cuvintele domnului Nastase, si sa scoatem alternativ, ciorapi, pulovere si final, manusi. Mie mi s-a parut ca este un comentariu foarte tehnic, din care s-a tras colateral o concluzie de om politic. Intotdeauna mi s-a parut ca telul primordial al mesajului omului politic Nastase a fost sa convinga electoratul de validitatea mesajului partidului. Sa nu exageram cu vinatul de voturi, mai ales ca domnului Nastase am inteles ca ii place si vinatul sportiv.

    Am retinut citeva comentarii interesante aici (Victor V, florin m, blogideologic). In orice caz, Victor V, aduagind adjectivul „comunistoid” nu cred ca ajuta la descrierea unui text militant. Orice om politic militeaza pentru ceva si vede schimbarea intr-un anumit mod. Nu vad nimic „comunistoid” in comenariul domnului Nastase. Si in SUA, si in Europa, politicienii se „bat” cu bancile, pentru ca mult prea multi bancheri au participat activ la cel mai mare furt din istoria recenta, care s-a concretizat in criza asta, cu precedent, dar foarte grava. Asa ca eu unul sunt total de acord ca cineva cu autoritate sa le dea putin (mai mult) peste bot acelor hulpavi fara margine care au distrus vietile a milioane de oameni, peste tot in lume, doar pentru ca ei sa mai adauge un munte de bani la lantul lor banos.

    Vreti, nu vreti, sunt milioane ca mine care gasesc aceasta discutie „emotionala”. Degeaba discutam teorie, cind oamenii sunt nemultumiti, inclusiv de reactia palida a politicienilor in ce priveste adoptarea unor reglementari bancare care sa minimizeze riscul activitatilor speculative in aceasta industrie.

  114. 117 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 10:54 pm

    Victor v

    ia cu lamaie e scrie Aya la octombrie 2, 2010 la 2:57 pm ref la bravul antreprenor roman care vindea fier vechi … si acu zi-mi daca astia nu si-ar prostitua si mamele !

  115. 118 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 11:22 pm

    Mai usor cu Mugur Isarescu pe scari !!

    Nu zic ca gagiu nu ar fi bun … dimpotriva zic ca politica lui de provizioane mari a salvat chiar si filialele din Romania ale bancilor austriece (curios cum Austria de 2 ori … deh scoala galitiana !).
    Insa gagiul este cam subordonat politic.
    In 1996 a bagat dracii in mondeda nationala creind un corner fabulos – de la 3500 la 8500 dolaru, ca apoi „corectie: la 7500 (mama cum au castigat unii atunci !) si apoi s-a zbatut ca un leu si 15 bani sa tina dolaru sus ! Se plangea saracutu cat de mult trebe sa cheltuie sa „sterilizeze” surplusukl de valuta … iar economia in picaj …
    Apoi vei premier Mugur Isarescu si a stopat caderea … Bun asa . Insa ce este curios ca premierul Mugur Isarescu a beneficiat si de o politica de creditare mai , sa zicem „indulgenta” …. Adica ca sa zic asa guvernatorul secondeaza putoare ca asa e el independent ….
    Asa ca iesirea lui la rampa acum este un sprijin al putorii actuale. Adica ce face Boc este inevitabil , nimeni nu poa sa schimbe nimic deci lasati putoare asta in pace … ca altfel ne ia naiba ! Nu va luati dupa populistii de la PSD si PNL ca hbar nu ai ce zic …

    Si da are dreptate. Am distrus si viitorul nepotilor nostri … si ai stranepotilor tai Victore ! Insa zis-a el ceva cand se facu imprumutu prim ? NU !!!

    O da si as mai adauga ceva despre Mulgurel, Avem monede de 1, 5, 10 si 50 de bani. Bacnote de 1, 5 , 10 si 50 de lei. Sute – o suta , doua sute si cinci sute… Parca este ciudat … nu avem polu da avem 200 lei. Si va rog nu ma luati ca asa e in ERRORpa . Ca am asa ca amuzament o piesa de 2 euro (frumoasa) . Sunt monezi de 20 de eurocenti. Fiindca asta este normalul.. da nu in Romania !!

  116. 119 Draghi Puterity Octombrie 2, 2010 la 11:26 pm

    @Daniel

    dintr-un catalizator al schimburilor comerciale bancile tind sa devina o piedica si un parazit pe sistemul economic, inrautatind climatul de afaceri si nivelul de trai in ultima instanta

    Perfect sintetizat! In final nu conteaza prea mult daca „comunistii” sau bancherii sunt cei care pervertesc legile pietzii. O fac pentru ca pot. Pentru ca au prea multa putere. In consecintza orice diminuare a puterii lor e benefica. Stiu ca aici ma desparte de tine, pentru ca tu nu crezi ca statul nu poate fi reprezentantul puterii societatzii ci doar un alt pervertitor al pietzii. Totusi ma bucura ca suntem de acord cu prima parte.

    In alta ordine de idei, Daniel, te-ai gandit vreodata cate minti luminate ale planetei, cati matematicieni si economisti de geniu au fost confiscatzii de „bubuli” pentru a-i ajuta sa-si mareasca si mai mult puterea falsificand functia primara a banului, accea de informatie asupra valorii? Cate dintre problemele acute ale omenirii ar putea fi astazi rezolvate daca acestia si-ar folosi geniul pentru rezolvarea lor?

  117. 120 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 11:32 pm

    capitalul nu are “nationalitate” ? Credeam ca doar proletariatul in fanteziile marxiste .
    Imi este frica ca capitalu ca si proletariatu are nationalitate si se intereseaza de trebile lui de acasa…
    Si vine aici impreuna cu firmele sale si acorda avantaje netrsparente firmelor sale ..
    O da . Cica firma aia de neferoase de la Tulcea era cu profit zero acu 7 ani. Privatizata catre un grecotei . Si profit zero fiindca cumpara tot printr-o firmulita grecesca . Scump . Si vindwea tot printr-o firmulita greceasca. Ieftin. Da nu d eprost ci de grec , Fiindca profitu era astfel al firmelor din Grecistan care plateau impozite statului elen . Sa zic asa in cazu ala capitalu avea o nationalitate ….
    Si oare in cate alte cazuri?
    O da . Capitalul bancar ( si nu numai) din Romania nu are nationalitate romaneasca. Ci colonialista . Fiindca ma dezromanizat cu frenezie . Ne-am despuita noi ca sa traisca bine altii . Si aia altii u prelucrat nitse jui care vin aici si tipa ca asa trebuie sa fie. Sa fim noi slugi . Cu asa elita va garantez ca Algeria pri Vietnamu erau colonii franceze. Iar SUA nu se egzista …

  118. 121 Horea Closca Octombrie 2, 2010 la 11:39 pm

    Absolut corect, suntem tinuti in latz. Asta da tema de discutat in CSAT. Si ce veti face cand veniti la putere? Le natzionalizati? N-ar fi rau….

  119. 122 Aya Octombrie 2, 2010 la 11:41 pm

    @

    Victor V.

    In seara asta l-am vazut la TV pe Mugur Isarescu si mai ferm, si vorbaret.
    A afirmat fara echivoc ca Romania nu trebuie sa ia un nou imprumut de la FMI.
    Se incing foarte tare spiritele daca nu demult „Mutulica” (Mihai Tanasescu- asa i se spunea cand era ministru de Finante pentru ca semana la figura cu personajul omonim din „Alba ca zapada”) iar acum Mugur Isarescu spun, explicit, ca Romania nu trebuie sa contracteze un nou imprumut.

  120. 123 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 11:42 pm

    O da .. imi scapae o cestie misto !!
    florin m scrie :Trec peste povestea cu “mai putin de la bogati”, intrucat chiar nu cred ca asta este intentia. Pe de alta parte, un bogat care cumpara un Ferrari plateste mai mult TVA la o astfel de cumparatura decat va plati o viata intreaga un muncitor roman, de exemplu, prin toate achizitiile sale.
    eci se pare ca iesirea din criza ar fi sa se cumpere mai multe Ferrari . Sau RR. Vuitoane . Ca asa se aduc mai multi bani la buget ….
    O nu nu ii fac procest de intentie . Nu a scris el asta. Dar daca sa cautati o sa gasiti idei din astea …. ca consumu de lux favorizeaza dezvoltarea economica . Insa inevitabil este urmnat de stransul curelei . Austeritate da st ! asta nu se mai discuta !

  121. 124 Aya Octombrie 2, 2010 la 11:44 pm

    @

    Doru Coarna

    Garantia stabilitatii noastre este forta Bancii Natinale, ceea ce presupune o foarte solida rezerva. In seara asta Mugur Isarescu a precizat ca la acest capitol stam foarte bine.
    De banii aceia nu trebuie sa se atinga nimeni- dimpotriva, trebuie sporiti.

  122. 125 Ghita Bizonu' Octombrie 2, 2010 la 11:48 pm

    Salariatii se mai tem si de faptu ca se stiu cu musca pe caciula .. Destui dintre ei au votatara portocaliu.
    Ei mai stiu ca nu doresc sa sprijine PSD prin greve si demonstratii . Asa ca mai bine asteapta .. ce?!
    Ei stiu ca este ceva in legatura cu o lovitua de stat si nu vor . Ei stiu ca Base a zis ca am iesit ori o sa iesim din criza si au incredere in El.
    In sfarsit ei nu ies fiindca le este frica de Nastase 4 case si de comunism . Ca Nastase are tablouri da Traian Duster … asa ca nu ies !

    Si in final scuze ca m-am intins atat de mult ..

  123. 126 Aya Octombrie 3, 2010 la 12:03 am

    @

    DlNimeni

    Limk-ul http://www.yadvashem.org/wps/portal trimite la Yad Vased.
    Eu am gasit un singur Moise Bercovici cu caracteristicile respective.

    M-as bucura daca mi-ai soune unde ai gasit lista cu cei care au facut parte din convoiul 38.

    Iata datele:
    Bercovici Moise
    PARIS SEINE FRANCE 1904 Page of Testimony (PDF)

    Moise Bercovici was born in Yasi in 1904 to Arie and Lea. He was married. Prior to WWII he lived in Paris, France. During the war he was in Paris, France. Moise perished in 1942 in Auschwitz, Camp. This information is based on a Page of Testimony (PDF) (displayed on left) submitted by his FAMILY FRIEND

    Full Record Details for Bercovici Moise

    Source Pages of Testimony
    Last Name BERCOVICI
    Last Name BERKOVITZ
    First Name MOISE
    First Name MOSHE
    Father’s First Name ARIE
    Father’s First Name LEIB
    Father’s Last Name BERKOVITZ
    Mother’s First Name LEA
    Mother’s First Name SHEINA
    Gender Male
    Date of Birth 1/7/1904
    Place of Birth YASI,IASI,MOLDAVIA,ROMANIA
    Citizenship ROMANIA
    Marital Status MARRIED
    Permanent residence PARIS,SEINE,FRANCE
    Place during the war PARIS,SEINE,FRANCE
    Place of Death AUSCHWITZ,Camp
    Date of Death 25/9/1942
    Cause of Death GAS CHAMBERS
    Type of material Page of Testimony (PDF)
    Submitter’s Last Name SHARGIL
    Submitter’s First Name YOSEF
    Relationship to victim FAMILY FRIEND
    Is the Submitter a Survivor? NO

  124. 127 Aya Octombrie 3, 2010 la 12:04 am

    @

    DlNimeni

    Corect: „Yad Vashem”

  125. 128 blogideologic Octombrie 3, 2010 la 2:49 am

    @ Victor V.
    Am scris : „În martie 2009, Traian Băsescu a urmat obedient indicaţiile grupului de experţi G20 ca datoria privată a băncilor străine cu filiale în România să fie inclusă în datoria suverană a României.”
    Există chiar declaraţia lui Traian Băsescu la televiziuni în martie 2009. Care marca un U-turn faţă de ce declara în februarie 2009.

  126. 129 blogideologic Octombrie 3, 2010 la 3:36 am

    «Nicio lege nu îi obligă pe membrii Guvernului să aibă studii superioare. »
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/legal-ministrul-educatiei-daniel-funeriu-are-doar-11-clase-201353.html Ceea ce şi dovedesc.

  127. 130 blogideologic Octombrie 3, 2010 la 3:54 am

    Will Hutton (socialist britanic şi vicepreşedinte al grupului de reflecţie ‘The Work Foundation’) : Stânga europeană este obligată să propună cetăţenilor un nou Contract Social. Sursa http://www.lemonde.fr/politique/article/2010/10/02/will-hutton-la-gauche-francaise-doit-proposer-un-new-deal-aux-salaries_1419235_823448.html

  128. 131 blogideologic Octombrie 3, 2010 la 5:55 am

    Teleptualii Steampunk / Sigur, termenul foarte reuşit “teleptual” a fost inventat de colegul @Ghita Bizonu’ şi propus prima oară pe acest blog. Eu foloseam mai mult sintagma „culturnicii de elită” de la GDS, SAR, IPP şi alte ONG-uri neruşinat stipendiate, colega noastră @Sibilla îi ştie pe toţi. Dar certamente se poate spune că intelectualii membri la Grupul pentru Dialog Social, la Societatea Academică Română, la Institutul pentru Politici Publice (ca şi cum ar exista şi ‘politici private’ :-), aceea se cheamă civerniseală, ‘tovarăşi dragi’!) sunt teleptualii Steampunk care privesc lumea prin telectroscop (miraculoasă invenţie nonfuncţională din cultura Victorian/Edwardiană) şi văd trecutul, prezentul şi viitorul. Când privesc şi ascult ‘abureala discursului’ ţinut la televiziuni de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Adina Mungiu-Pippidi, Vladimir Tismăneanu, şi Sorin Ioniţă, când privesc spectacolul ostentativ al “transpiraţiei intelectuale”, ineluctabil îi văd ca pe o garnitură de teleptuali Steampunk, garnitură alcătuită din personaje de ONG-uri care nu pot avansa pe axa intelectuală universalistă întrucât rotiţele lor de gândire nu sunt angrenate pe realitatea românească.

  129. 132 Louis Auguste de Bourbon Octombrie 3, 2010 la 6:02 am

    Juraminte

    Jurmantul presedintelui Traian Basescu

    Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială personala si a slugilor mele.
    , să incalc Constituţia şi legile ţării de cate ori pot si am chef sa-i fraieresc pe romanii astia,
    să distrug democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.
    Aşa să-mi ajut eu mie ca de aia am fost capitan de vas si in primul rand jur sa o … licuriciului mare daca ma lasa si nu e prea mare… si jur sa tai pensile dar nu licuriciului

    Juramantul lui Cocos

    Jur sa nu pun niciodata mana pe amanta presedintelui adica sotia mea si a oricui vrea ea. Jur sa ma uit zilnic pe gaura cheii la baie fara ma excit . Jur sa nu spun nimanui ca Elena foloseste numai produse „farmec”, pt ca numai asa se mai excita presedintele. Jur sa nu spun nimanui ca presedintele se spala cu sapun cheia si ca eu tin lumanarea cand sotia se iubeste cu el. Jur sa nu ma imbrac public in postas ca sa nu devina presedintele gelos caci asta e costumatia mea cand tin lumanarea. Jur sa nu spun ca Elena miroase din gura pentru ca sa culcat cu presedintele Norvegiei pe care la intalnit pe cand facea autostopul. Jur sa nu spun ca Elena a castigat diploma de jurist la euro tele bingo. Jur sa nu spun ca Elena se epileaza zilnic pe picioare , sub brat, jos, pe fata pe sani si pe dinti. Jur sa fac cotcodac de fiecare data de cate ori presedintele o cere si ma lasa sa fur tot ce prind. Jur sa nu spun ca sotia mea poarta din obisnuita chiloti rosii tetra din turcia si ca pantofi ei sunt imitatii. Jur sa tin in pat locul presedintelui mereu cald si sa dorm in sufragerie pe canapea cand el intra pe geam si nu vrea sa le tin lumanarea. Jur sa nu spun nimanui ca port furoul sotiei mele cand sunt singur acasa. Asa sa imi ajute Traian Basescu cotcodac cotcodac cotcodac.

    Variatii muzicale ale numelui Basescu

    eu ma besescu , tu te basescu , el si ea se basescu. Lui i se base scul.
    Noi ne besescu si ei se besescu. Mi se base scul.
    Bascism – Ideologia PDL. Bas-cizm felul de gandii in PDL. Bas-cizmic – caracterizarea scurta a lui Sever Cotoi. Gandire besh-cizmica – gandirea lui Lazaroiu. Basexu – al treilea sex. Ba se scul-a , Ba se scula ula,
    Basciznic , Bascist , Bas-cinas . Bascarici

  130. 133 Doru Coarna Octombrie 3, 2010 la 6:57 am

    @ Victor V.,

    asa cred si eu, ori datorita scaderii in sondaje, ori datorita transei ce va veni, ori pur si simplu nu-i merge telegutza numai de la bugetul de stat si au nevoie de „aer proaspat” de la BNR.

  131. 134 Doru Coarna Octombrie 3, 2010 la 7:04 am

    @ Victor V.,

    am uitat, sigur ca modelul arab n-ar merge la noi, aia isi zic „frati” pt ca mi se pare ca prin Coran scrie asta, nu stiu exact, oricum este specificul lor oriental. Ai vazut desigur cum permanent se tot muta marfa dintr-o pravalie in alta, cu totul: ala nu si-a platit darile si fratele ii confisca marfa si o da unuia care isi plateste corect si care are cei mai multi copii!

    Eu am descris pe scurt un model aparent inedit noua, insa functional, si asta pt ca ai nostri se vaita ca nu pot colecta: pai ca sa executi iti trebuie hotarare judecatoreasca,etc, etc,etc… Corolarul e ca numai fricosii si prostii platesc darile in Romania, qed. In momentul cand se va schimba regimul, toate se vor sterge cu buretele in bunul stil romanesc…

  132. 135 Doru Coarna Octombrie 3, 2010 la 7:15 am

    @ Daniel,

    Ai perfecta dreptate, este cartel, insa nu vad cum cateva banci romanesti cu dobanzi de bun simt ar putea concura cartelul: ori ar ramane fara bani datorita cererii uriase, ori cartelul isi va trimite „clientii” sa le decapitalizeze, cum s-a mai intamplat…

    Singura solutie este sa le faci viata atat de grea incat sa se care de unde au venit, insa va trebui sa te descurci fara bani (???). Deci, iti pui intai economia pe picioare printr-o abordare geniala, sanatoasa, apoi ii poti speria. Altfel este doar ceea ce ai observat, impartirea prazii cu politicul. Si asta se si intampla, insa cu politicul de la ei, nu de la noi…

  133. 136 Adrian-Andrei Arhire Octombrie 3, 2010 la 8:50 am

    Abia acum vedem cat ne costa faptul ca am maritat prea repede bancile, si statul nu are un instrument prin care sa intervina!!!!Poate puternica recapitalizare a CEC Bank si cota cat mai mare de piata a sa mai poate salva cate ceva.

  134. 137 dlnimeni Octombrie 3, 2010 la 9:20 am

    Aya, Erco trebuie ca vine de la bERCOvici, un derivat al prescurtarii Berco. Listele pe convoaie nu sunt de gasit, in particular exista lista convoiului 37. Mentiunile istorice spun ca germanii au ars documentele de la Drancy la eliberarea Parisului si ca ultimii prizonieri de acolo au fost eliberati la insistente diplomatice. Asa incit mai totul este bazat pe marturii si reconstituiri, in destula lipsa de documente. Germanii, cu predilectie in 1942, au scris la Auschwitz un numar de circa 65000 de certificate de deces, care mai ajuta cit de cit. Mai exista liste de deportati facute zonal, de exemplu cele de deportati din Normandia (in 4 convoaie). Ciudat, dar Moise Bercovici nu apare nici in listele cu oameni remarcabili deportati in lagarele naziste, desi acolo dam peste numele primului regizor roman de filme porno („inventator” al hardcore-ului) – si el evreu roman traind in Franta ca regizor la Pathe. Oricum, din cele peste 60 de convoaie de deportati din Franta nu am dat decit de lista convoiului 37 si de acea mentiune ca ar mai fi existat un Moise Bercovici in convoiul 38 (plecat in 28 septembrie). Apropo, ai idee in ce arondisment este Montparnasse? Majoritatea evreilor romani din Paris deportati unde am reusit sa dau si de zona din care erau, erau indicati ca fiind din arondismentul XI. Lipsa documentelor si bazarea pe marturii si reconstituri face credibila si informatia (germana, ea nu apare in versiunea franceza a articolului wikipedic despre Montparnasse) ca Moise Bercovici ar fi murit in 1944: spre deosebire de informatiile dinspre Drancy (dinspre francezi), informatia germana ne da exact sublagarul de la Auschwitz in care ar fi ajuns Moise Bercovici (erau mai multe sublagare acolo) si probabil ca exista o marturie sau vreun document ca sa ateste ca era in viata dupa 1942. De aceea repet sugestia de a-i contacta pe cei de la ITS (daca nu cer bani cumva), fiindca organizatia respectiva este germana si fiindca ei au adunat foarte multe documente, kilometri intregi. M-am uitat si eu pe site-ul acela. ti-am si indicat link-ul, in ideea ca nu cumva sa fie vorba de acelasi personaj semnalat de trei ori, nu mi s-a parut a fi asta. Dar, referitor la Moise Bercovici, ma degajez de subiect, am si altele de facut.

  135. 138 Geta Octombrie 3, 2010 la 10:02 am

    Dupa acesti primi 20 de ani am constatat ca degeaba am avut reprezentanti prin banci internationale intrucat tot avem probleme in sistemul bancar si tot cea mai mare dobanda la credite si tot nu puteam lipsi din astfel de topuri penibile si care au dus o data in plus la sclavagizarea Romaniei -cu exceptiile de rigoare,evident- si tot asteptam „sfaturi” utile de la o „personalitate” careia ii datoram de 2 ori taieri de zero-uri la bancnota romaneasca -dl.M.Isarescu cel care are impresia ca este Dumnezeul Romaniei, cand de fapt, el si generatia dumnealui de „specialisiti economisti” a contribuit substantial la dezastrul financiar in care suntem acum.
    Mai am cateva ganduri legate de BNR si „gasca” de acolo, dar le las sa mai dospeasca. 🙂

  136. 139 Victor V. Octombrie 3, 2010 la 2:04 pm

    @ Ghiță Bizonu’

    „Uita-te imprejur, Dupa 20 de ani ce mama dracului a facut capitalismu vost in afara de niste vile ( de multe ori de prost gust) si deficit ?!”

    Tu ce-ai făcut Bizoane în ăștia 20 de ani? Nu-i și capitalismul tău? Ți-a plăcut mai mult Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată? Te înțeleg… era „mai bună și mai dreaptă”. Puteai să stai ca boul și avea ea grijă de tine.

    Pentru mine SSMD-ul tău însemna că după 5 ani de Electronică, chiar și sefii de promoție (dacă nu aveau cele 50 de sutimi de la ASC) ajungeau la țară. Cine prindea Curtea de Argeș sau releul de Tâmpa era un om făcut. Asta în timp ce vânzătoarele de la alimentara, măcelarii și mecanici auto se purtau ca milionarii.

    Am uitat mult prea repede cât de „bine” ne era înainte de ’89. Dacă PSD-ul e fericit cu electoratul de tipul tău să-i fie de bine. Cum zicea domnul Năstase: „transformati in sclavi moderni (ai bancilor), salariatii se tem sa iasa la manifestatii de strada, pentru a-si exprima nemultumirea.” A uitat să încheie cu: „Jos burghezia! Trăiască clasa muncitoare!”

  137. 140 Doru Coarna Octombrie 3, 2010 la 2:18 pm

    @ Geta,

    spune-le mai repede si cu curaj, nu iti vor mari dobanda…

  138. 141 florin m. Octombrie 3, 2010 la 2:20 pm

    Ghita Bizonu

    Nu prea imi sta in fire sa ma enervez si sa si scriu in aceasta stare, dar interventiile tale devin uneori de o stupizenie fara seaman.

    Cu toate astea, am sa ma abtin si am sa-ti arat ca mai am rabdare cu tine:

    – am preluat exemplul tau cu taxele indirecte penru ca era corect in sine, prin citat imi intaream spusele. Acelasi lucru il sustineam si eu, evident fara sa iau in consideratie motivatia infantila cu bogatii si saracii, care m-ar mira sa fie de la Pricewater Coopers.
    – Ferrari ul putea fi cumparat si in Italia,discutia despre taxe si TVA nu se referea la Romania. Pe de alta parte, doar un om cu un serios handicap isi imagineaza ca este bine sa consumi doar ceea ce produci tu. Mintea aia a ta de care esti asa de mandru, dar care din punctul meu de vedere nu face diferente elementare, lucrand de fapt cu un numar restrans de etichete pe care le lipeste la intamplare, ar trebui sa priceapa macar regulile elementare ale schimburilor si comertului. Sa sustii ca este gresit sa achizitionezi un bun intrucat nu este facut la tine in batatura, intrucat altfel faci „deficit”, explica probabil destul de bine conditia ta intelectuala, ori frustrarile-ti personale, dar altceva nimic.
    Nu ca ar fi ceva nou.
    Ai aceeasi idee cand cumperi ulei de masline facut in Grecia? Sau spaghete fabricate in Italia? Cand iti achizionezi DVD urile, televizorul? Cand cumperi un autor strain? Cand achizitionezi o licenta Microsoft?
    Crezi ca este posibil doar sa exporti, fara sa importi? Crezi ca deficitul comercial este in sine rau, iar excedentul bun?
    Ghita Bizonu, te invit sa-ti lamuresti niste notiuni elementare, iar apoi sa-ti incerci din nou puterile. NU are sens sa incerci sa impresionezi cu un vocabular colorat, un stil colturos, ori cu propria-ti descriere privitoare la intinderea lecturilor sau cuprinderea bibliotecii, este suficient sa poti sustine o argumentatie care, daca nu este infailbila, sa fie macar dominata de logica, bun simt intelectual si coerenta ansamblului. E tot ce pot cere de la mine, asa ca nu as putea pretinde mai mult de la altcineva.

  139. 142 Victor V. Octombrie 3, 2010 la 3:59 pm

    @ Karakas

    Să o luam pe rând:

    1. „Toata clasa mijlocie e sclava la banci in capitalism. Judecind dupa ratele de dobinda cerute de bancile straine in Romania, se pare ca strategia lor e sa suplineasca pierderile de profit de pe alte piete fortind aceste rate umflate cu pompa. Asta inseamna sa nu ai competitie autohtona.” – am vrut să-ți răspund mai de mult, dar am uitat.

    Piața bancară românească este foarte competitivă, iar o înțelegere „in corpore” a băncilor străine nu este fezabilă. Există, competiție autohtonă, de bună calitate – CEC, care este condusă de bancheri cu experiență, nu de politicieni. Iar ratele lor la credite sunt MAI MARI decât cele ale băncilor străine. Verifică de exemplu pe site-urile CEC, ING și Raiffeisen, DAE pentru creditele ipotecare. Răspunsul este foarte simplu, CEC are ca ținta, clienții „low-end”, de obicei din mediul rural, unde competiția este mai slabă. Riscul fiind mai mare, dobănzile sunt mai mari.

    2. „Pe de alta parte, romaneasca: ce fel de capitalism e ala in care bossul bancii nationale se roaga de bancheri sa reduca ratele la dobinda?”

    Într-o economie normală, lucrurile chiar așa se întâmplă. Piața reglează nivelul dobânzii la creditele de retail, nu banca centrală. Banca centrală, poate doar stimula scaderea dobânzilor, pin reducerea dobânzii de referință, sperând apoi că piața (cererea și oferta de credite) se va alinia.

    3. „Si in SUA, si in Europa, politicienii se “bat” cu bancile” – greșești! Nu toată lumea se bate cu băncile. Există totuși un val de populism politic, care încearcă să câștige teren pe seama celor ignoranți. Riscul acesta există și în Romania, iar Mugur Isărescu a făcut o atenționare publică către putere să nu încerce să „spargă pușculița” pentru subvenții.

    Din păcate, se pare că domnul Năstase a crezut că aici este o oportunitate pentru a câștiga „populist” procente, ignorând că în lumea civilizată (WASP), populismul te exclude din elită.

    4. „prea multi bancheri au participat activ la cel mai mare furt din istoria recenta, care s-a concretizat in criza asta”

    Am discutat de foarte multe ori subiectul crizei. Criza a fost declanșată de subvențiile de stat de tipul „prima casă” livrate de Fannie Mae și Freddie Mac. Băncile au „vina” de a fi amplificat prin „leverage” problema și de a fi „ascuns” riscurile prin impachetare.

    România nu a participat direct la această nebunie, dar a beneficiat de „banii ieftini” care inundaseră piața. Mediul bancar românesc a fost cât se poate de prudent, în condițiile date. Din acest motiv NICIO bancă prezentă în România nu a dat faliment.

    Dacă și în acest context, politicieni ca dl. Năstase, pot emite „idei” ca: „transformati in sclavi moderni (ai bancilor), salariații se tem sa iasa la manifestatii de strada, pentru a-si exprima nemultumirea.” – se coboară sub cel mai jos nivel atins vreodată de vreun politician (poate doar dl. Iliescu în perioada „comunismului cu față umană”). Așa cum am mai spus ideea este „comunistoidă” și îi produce d-lui Năstase grave prejudicii de imagine. Nici măcar Băsescu nu a fost atât de populist.

  140. 143 Aya Octombrie 3, 2010 la 5:54 pm

    @

    DlNimeni

    VIA PICTORUL MOISE BERCOVICI: „CHEIA” ASASINATELOR POLITICE COMISE LA AUSCHWITZ (601 ROMANI) SI A SINISTREI COMPLICITARI MOSCOVA- BUCURESTI- BERLIN (1942)

    Iti reproduc expresia pariziana:”Quand on dit Montarnasse, on dit XIV-eme”.

    Fara sa vreau, am facut acum o legatura.
    Ca un fel de „replica” la Montmartre, intr-o anumita zona din Montparnasse au locuit artisti din perioada interbelica.
    Stiu bine asta de la matusa mea, Andreea, care a avut un apartament pe Rue Georges de Porto Riche (in care a locuit impreuna cu surorile ei- tot voci cunoscute ale scenei pariziene; a ei a fost una colosala). L-a parasit dupa ocupatie, cand a revenit definitiv in Romania „cu ultimul simplon” cum imi spunea.

    Rue Georges de Porto Riche se afla aproape de Parcul Montsouris.
    De fiecare data cand ajung la Paris fac un drum (dintre cele pe care le pot numi rituale) pe acea strada si ma opresc, gandindu-ma la Andreea, in fata imobilului unde avea apartamentul (imi spusese adresa cand imi vorbise- nu o data- de acel loc, de artistii din Montparnasse).
    Strada nu este lunga. Pe ea sunt imobile chic desi inalte, impozante (nu am numarat etajele, dar nu cred ca sunt mai putin de 6-8; evident, multe apartamente) situate in curti, fiecare cu cate o cabina a portarului.
    Nu exclud ca pictorul Moise Bercovici sa fi stat in zona- daca nu pe acea strada, pe una din preajma.

    Am retinut importantul amanunt biografic, pentru reconstituire, anume ca pictorul Moise Bercovici a trait in Montparnasse pana in 1942 (cand a fost dus in lagar). Amintindu-mi de cele povestite de Andreea (legate de „concetratia” de artisti din acel loc) lucrurile se leaga foarte bine.

    (Stii, desigur, ca si Brancusi a avut atelierul in Montparnasse.)

    Pe lista publiata in „MO” francez apare o singura data numele Moise Bercovici, cu datele corespunzand celor ale pictorului.
    Mentiunea „mort in 30 septembrie 1942 la Auschwitz nu in 27 august 1942 la Drancy” demonstreaza o cercetare serioasa, amanuntita. Cine ar fi putut sti cum si unde sa gaseasca inscrisurile de la Drancy daca nu francezii (nu uita ca Petain a trimis acolo Jandarmeria sa pazeasza lagarul)?
    Pe lista Convoiului 37 apare (o singura data) numele Moise Bercovici- or, acel convoi a plecat de la Drancy in 25 august 1942, ceea ce face ca toate celelalte date si elemente de informatie sa se lege perfect intre ele.
    Pictorul apare si in Enciclopedia dedicata de Adrian Darmon artistilor plastici evrei morti in lagarele naziste de exterminare.
    La Yad Vashem, Moise Bercovici apare (aici, conform marturiei unui prieten de familie, caruia i se mentioneaza numele) ca mort la Auschwitz (e drept, in ziua plecarii Convoiului 37 de la Drancy- dar, daca ne gandim la „dubla moarte”, „cei cu morti programate” fiind mentionati ca decedati in ziua plecarii convoiului catre Auschwitz si la faptul ca rectificarea in „MO” francez e recenta, nu e de mirare „abaterea” de doua zile referitore la Dracy; oricum, chiar si asa, asta intareste faptul ca era „programat”, inca de la Drancy sa moara la Auschwitz in 30 septembrie 1942, odata cu ceilalti „insemnati” inca din lagarul francez).

    In mentiunile germane apare ca impuscat in 1944, ceea ce e de necrezut.
    Este de necrezut, ca fiind si contrar oricarei logici, ca a fost dus la Auschwitz (lucru incontestabil) unde, fara urma de dubiu, scopul era „camera de gazare” pentru a fi impuscat intr-un an in care cei deportati acolo erau gazati „in serie”!

    Din nou apare intrebarea: CINE si DE CE a avut interesul sa incerce sa acopere urmele pictorului Moise Bercovici- caci nu putea sa i le stearga, celebritatea obtinuta ca „tete d’affiche” la Salonul de toamna, ani in sir, neputand si stearsa?
    Intrebarea devine si mai acuta in urma concluziei ca fusese dus in lagar ca politic- si ca a fost victima unui asasinat politic in 30 septembrie 1942 la Auschwitz
    Aici poate aparea o explicatie absolut logica. Asa cum ai spus, in 1942 nazistii erau inca preocupati de salvarea aparentelor si disimulau crimele politice. Am toate motivele sa cred ca francezii vor sa scape de situatia in care s-ar demonstra ca au fost complici cu nazistii nemti in asasinate politice (asa explicandu-se „dubla moarte” prin mentiunile de la Drancy).
    La randul lor, nici nemtii nu au cum sa fie „multumiti” de acuza ca ar fi comis crime politice la Auschwitz- este logic ca incearca sa ramana „doar” cu acuza crimelor pe criterii etnice, pe acelea neputandu-le ascunde).

    Ciudata disparitie a documentelor de la Auschwitz din 1944, coroborata cu ciudatenia disparitiei unor certificte de deces din 1942, de exemplu- dar evidentele oficiale franceze publicate in „MO” atesta mortile respective, in acel an, in „uzina mortii”- duce usor la concluzia ca s-a incercat, pe cat posibil, ascunderea asasinatelor politice, cel putin in cazul unor nume celebre (de la acestea ajungandu-se la toate celelalte).

    Revin la o idee importanta a ta: in acea perioada, Moscova- foarte influenta in Paris!- era interesata in reducerea la tacere a unor personaje de stanga cu alta viziune decat cea „pe linie”, mai ales daca, prin pozitia si influenta lor in anumite cercuri, aveau voci care „se auzeau”.
    Or, la Moscova s-au aflat toate documentele de la Auschwitz, pana in 1989, cand Gorbaciov a decis sa le inapoieze nemtilor. Este consemnat faptul ca nemtii le-ar fi abadonat la Auschwutz, ca rusii le-ar fi recuperat si ca ar fi fost duse la Moscova unde ar fi fost „uitate” in arhive pana in 1989.

    Pe site-ul indicat de tine (multumesc!) se spune ca lipsesc certificatele de deces din 1944- ceea ce inseamna ca Moscova, din anumite ratiuni, a decis sa nu le scoata la lumina; de asemenea, se spune ca nici cele din ceilalti ani nu au parvenit in totalitate.

    Intrebare:
    Daca toate documentele de la Auschwitz, inclusiv certificatele de deces, s-au aflat la Moscova pana in 1989, si de acolo nu a fost predat nici unul dintre certificatele din 1944, cat de veridica este informatia (prezenta pe un site ce induce ideea de „oficial”!) ca un personaj a fost impuscat in acel lagar in 1944? De unde aceasta infomatie atata vreme cat se spune clar ca nu exista vreun certificat de deces din 1944, de la Auschwitz (in cazul anului 1944 Moscova- detinatorea intregii arhive- nepedand ceva in acest sens)?

    Raspuns logic:
    Informatia nu este veridica.
    Dimpotriva, atrage atentia lipsa ei de veridicitate, ceea ce poate naste ideea de a fi fost expres mistificata.

    Toate acestea INTARESC OPINIA conform careia CINEVA, asociabil unei structuri organizationale puternice, a avut interesul, in 1942, ca pictorul Moise Bercovici sa fie ucis.
    Asasinatul fiind politic, s-a incercat stergerea urmelor acestui adevar prin ascunderea documentelor care ar fi dus sau ar putut duce la el.

    Faptul ca exista in continuare acest interes este denotat de lansarea unei false informatii, pe un site german (care sugereaza „oficialul”), in legatura cu data mortii si cu modul in care a fost asasinat- falsul informatiei fiind evident in urma coroborarii sale cu „detaliul” ca certificatele de deces din 1944, prezentat (mistificat) ca an al uciderii pictorului Moise Bercovici, nu au parvenit de la Moscova, unde se afla in continuare in arhive impreuna cu „alte cateva” acte de la „uzina mortii”.

    Disiparea operei pictorului Moise Bercovici apare explicabila intentional prin incercarea de a induce dezinteresul fata de ea si fata de autor, pe de o parte si, pe de alta parte, de a descuraja eventualele incercari de a merge pe urmele vietii acestuia, reconstutindu-i biografia, ceea ce, previzibil, ar fi condus si la aflarea adevarului atat despre moartea sa cat si despre cei aflati in spatele acesteia care, fara indoiala, sunt nume publice.
    Mai poate fi adaugat logicul interes al Mosovei, Berlinului si Bucurestilor ca acel adevar sa nu fie aflat.

    Desigur, in situatia pictorului Moise Bercovici sunt multi romani asasinati politic la Auschwitz: alti 600, daca am numarat corect- deci, cu el, 601.

    Daca legat de acestia nu a facut cineva vreo cercetare in sensul celei de acum- si, astfel, nu s-a ajuns la concluzia expusa- este pentru ca aceia nu aveau celebritatea pictorului Moise Bercovici.

    Sper ca in urma investigatiei legate de pictor sa se ajunga la devoalarea acelui sinistru adevar istoric si la numele- unele de rasunet si respectate in cercurile intelectuale, nu ma indoiesc- ale celor ce vor fi contribuit la aceste crime in calitate de complici, cu implicare directa sau indirecta.

    Cineva comenta, aici, legat de cum a fost adus in discutie „cazul Moise Bercovici”: pe ce cai, cu totul neasteptate, lucreaza Marele Arhitect.

    A fost nevoie de un sir de intamplari (la nivelul unui „plan superior” ele apar ca parte a unui tip cu totul aparte de predestinare) pentru a se contura ideea unor sinistre complicitati Moscova- Bucuresti- Berlin in 1942 pentru asasinarea politica (disimulata) a unor romani aflati la Paris.

    A fost nevoie ca la o licitatie sa nu fie vandut un tablou al pictorului Moise Bercovici- Erco, acel tablou sa ajunga la un anticar din Paris si sa fie uitat intr-un colt, in acel anticariat sa intre un colectionar caruia panza sa-i atraga atentia si sa aiba curiozitatea de a vedea si verso-ul unde gaseste o notita legata de autor (cu mentiunea „pictor roman disparut in 1942, a expus la Salonul de toamna”), sa il cumpere, sa il inrameze si sa se gandeasca la soarta celui care l-a pictat.
    A fost nevoie ca acel colectionar sa nu fie altul decat Adrian Nastase, care sa deschida subiectul pe blogul lui.
    A mai fost nevoie ca pe acest blog sa fie prezente personaje care sa vina cu diverse detalii si cai care, pas cu pas, duc la Moise Bercovici.
    A fost nevoie ca aici existam noi doi- Aya si DlNimeni (ordinea e alfabetica), sa dezbatem intens „cazul Moise Bercovici-Erco”- uneori completandu-ne, alteori contrazicandu-ne- pentru a se ajunge la ESENTA sinistrei complicitati Moscova- Bucuresti- Berlin (cu certitudine, implicand nume rasunatoare- foarte probabil, si cel al lui Eugen Ionescu) legata de asasinatele politice ale caror victime au fost romani traitori la Paris in anii ’40 si la CHEIA dezlegarii destinului a 601 oameni.

  141. 144 Aya Octombrie 3, 2010 la 6:26 pm

    @

    DlNimeni

    Era vorba despre rulote.
    Cel care mi-a dat informatia (si care o cunoaste de la sursa luxemburgheza!!!) a pronuntat clar cuvantul rulota.
    Ma amuza faptul ca si tu manifesti aceeasi nedumerire pe care am avut-o si eu la aflarea stirii.
    L-am intrebat pe respectivul ce intelege prin rulota, in acel context, mai exact sa-mi spuna cum arata „obiectele” cerute, intr-un numar foarte mare, cu bani cash, nevenindu-mi sa cred ca inteleg eu bine.
    A parut chiar foarte nedumerit: „Rulota, ce nu intelegi? Cea in care se poate locui si care poate fi transportata”.

  142. 145 dlnimeni Octombrie 3, 2010 la 9:53 pm

    Aya, nu, nu sunt nedumerit de rulote ci de ideea unei deplasari confidentiale cred ca la un tirg international la care au fost sigur si rulote. Asta daca nu cumva deplasarea in scop comercial pe care o afirmi a fost facuta dupa 10 septembrie, iar la tirg a fost doar vizionarea modelelor. E normal sa iti cer verificare si precizare atunci cind putem avea ambiguitate de termeni. 50K rulote por fi cumparate cu plata cash in avans – dar transfer bancar – (ori cu scrisoare de credit) dar greu cu bani gheata, ar fi vorba de citiva metri cubi de bancnote (undeva, cred pe la 0,5 miliarde usd). Plata in avans este normala de la o suma de plata incolo, la comenzi mari nu prea livreaza nimeni cu plata dupa livrare, macar fara a se acoperi la risc cu alte garantii. 50K rulote pot gazdui intre 100K-250K persoane, vezi si tu pe unde ar fi nevoie de un asa numar. Altfel, rulotele ar putea fi interesante in turism ( sa zicem niste campinguri in care ar fi puse rulote in loc de casute, cu facilitati ceva mai mari pentru turisti, locuibile inclusiv pe vreme mai rea in care turistii nu se simt prea comod in casute). Ar mai fi interesante in conditiile deplasarii cvasi continue a fortei de munca, ori intr-o modernizare a populatiei nomade, poate si in alte utilizari. Ar putea fi vorba de o afacere pura: cineva are aranjata o livrare de rulote altcuiva si trebuie sa procure rulotele.

  143. 146 Aya Octombrie 3, 2010 la 11:15 pm

    @

    DlNimeni

    URMA PICTORULUI- FENOMEN MOISE BERCOVICI ERCO (TETE D’AFFICHE SI IN 1939)!

    „Erco” din numele pictorului Moise Bercovici Erco nu poate veni de la bERCOvici, asa cum sugerezi.
    Daca ar fi fost asa, nu si l-ar fi adaugat- semneaza Moise Bercovici Erco (asa apare ca tete d’affiche la toate Saloanele de toamna 1932-1938).
    Ar fi semnat pur si simplu Moise Erco (nom de guerre).

    Referitor la „urma” pictorului si de ce sunt greu de gasit referinte despre el.
    De pe acel site indicat de tine (inca o data iti multumesc) se poate ajunge la diverse „divizii” (Wikipedia, e drept- dar, in lipsa de altceva, pot fi luate ca referinta urmand sa fie continuata documentarea).

    Se pare ca pictorul Moise Bercovici Erco a fost tete d’affiche si la salonul de toamna din 1939.
    Iata de ce fac aceasta afirmatie.
    La „divizia” ” Salon de toamna” (Wikipedia in germana), sectiunea „Selectii” (evident, tetes d’affiche) este unicul care apare, constant, intre 1932 si 1938- impartind gloria de tete d’affiche doar in 1932 cu Andre Marchand, in 1933 cu Eric Isenburg si in 1938 cu Jean Le Moal (in 1933, 1934, 1935, 1936 si 1937 fiind tete d’affiche singur).
    In 1939 nu apare vreun tete d’affiche .
    Intrucat, acolo cel putin, mai exista ani fata tetes d’affiche, s-ar putea crede ca ar fi o omisiune DACA nu ar aparea (tot pornind de la site-ul german indicat de tine, pentru care inca o data iti multumesc) O ALTA INFORMATIE la „Societe des Artistes Independents” (tot Wikipedia in germana). Cunosti, fara discutie, relatia stransa cu Salonul de toamna.
    La sectiunea „Expozanti” (selectie!) apare mentiunea Moise Bercovici Erco 1932 1939.
    Or, in cazul unui SINGUR NUME mai apar doi ani mentionati- al lui Vincent van Gogh (1889 si 1890).
    In mod evident van Gogh a impartit gloria de tete d’affiche in 1889 cu Henri de Toulouse- Lautrec, intrucat si in dreptul acestuia apare „1889”.

    Deci, in cazul pictorului Moise Bercovici Erco nu ne aflam doar in fata unui pictor foarte talentat, dar in fata unuia care a dominat lumea artistica pariziana, in mod constant, cat a expus la Salon d’automne. Pana la el doar Vincent van Gogh a mai fost tete d’affice „la plural”- doi ani- in timp ce Moise Bercovici Erco a fost tete d’affiche, constant, consecutiv, timp de opt ani.

    Faptul ca numele nu ii apare, la sectiunea „Salonul de toamna” 1939 (unde lipseste tete d’affiche- postura in care apare, insa, mentionat pictorul Moise Bercovici Erco la „Societe des Artistes Indepedents”) ar putea avea o explicatie- cu grad foarte mare de probabilitate- in „aplicarea extinsa” a „Listei lui Otto”, publicata in 28 septembrie 1940 (redactata de Henri Filipacchi, seful serviciului librarii de la Hachette).

    Aceasta cuprindea 1060 de titluri de carti interzise, eseuri critice la adresa Germaniei, texte ale autoritlor evrei, comunisti, opozanti ai regimului (avea sa fie completata cu scrieri marxiste, iar in 8 iulie 1942 avea sa apara o alta lista a lui Otto- dupa numele lui Otto Abetz, ambasadorul Germaniei la Paris- cuprinzand 1170 de titluri interzise, printre care si opere ale scriitorilor evrei SAU DEDICATE evreilor; in 1943 a fost completata cu o anexa cuprinzand 739 de „scriitori evrei de limba franceza”).

    Este extrem de probabil ca imediat dupa 28 septembrie 1940- ziua aplicarii listei- sa fi fost retras, fiind in circulatie, atunci, Catalogul salonului din 1939 (Salonul din 1940 inca nu avusese loc) atata vreme cat tete d’affiche era Moise Bercovici Erco (repet, prin „extinderea” efectelor listei initiale a lui Otto).

    Daca au fost documentate separat cele doua sectiuni Wikipedia la care m-am referit, cea cu titlul „Salon d’automne” avand ca reper Cataloagele (spre deosebire de sectiunea „La Societe des Artistes Independents”, a carei documentare a mers pe arhivele Societatii) omisiunea se explica.

    De asemenea, apare ca inexplicabila logic lipsa (sau lipsa aparenta) a unor referiri publice, din epoca, la pictorul Moise Bercovici Erco, mai ales ca a fost nu doar marea vedeta a picturii pariziene intre (cel putin) 1932- 1938 (fapt denotat incontestabil prin aceea ca a fost tete d’affiche, constant, la salon, in acea perioada- si in 1939) dar POZITIA LUI A FOST INEGALABILA IN ISTORIA SALONULUI DE TOAMNA, doar Vincent van Gogh reusind sa fie (anterior) tete d’affiche si (doar) doi ani- dintre care in primul, 1889, a impartit gloria cu Toulouse- Lautrec.

    Or, cand un pictor nu este doar cotat, in cadrul aceluiasi prestigios Salon, la fel cu (de exemplu) van Gogh si Toulouse Lautrec (nume sunt mult mai multe) dar se si mentine la acelasi nivel al valorii si aprecierii de cel mai bun, timp de opt ani consecutiv (dupa care, fara discutie, nu a mai putut expune) inseamna ca ne aflam in fata unui fenomen artistic.

    Un astfel de fenomen nu putea scapa marii critici de arta.
    In mod clar, ii vor fi fost reproduse picturile in albume (poate, dedicate doar lui- sigur, impreuna cu altii, dar ocupand cel mai important loc) si, indiscutabil, va fi fost „prins” si „amanuntit” in texte inserate in volume de critica de arta.

    Lipsa unor astfel de volume (si albume) se explica FOARTE CLAR prin efectele (obligatorii, in epoca) ale celei de a doua liste a lui Otto, din 8 iulie 1942 cand, in urma documentarii facute prin consultare editorilor (ca si prima oara, in 1941) au fost retrase- ca fiind interzise- (si) toate lucrarile dedicate evreilor.

    Cum au fost „aplicate” listele lui Otto?
    Prima (din 28 septembrie 1941) a fost difuzata prin Propaganda Abteilung si Propaganda Staffel in toate librariile si bibliotecile din zona ocupata, imediat urmand descinderile politienesti in urma carora au fost confiscate 713832 de carti si duse intr-un depozit de pe Boulevard de la Grande Armee inainte de a fi distruse (dupa cateva luni, lista avea sa fie aplicata si in zona libera, urmare a initiativei guvernului de la Vichy).
    La fel avea sa se procedeze si cu cea adaugita, din 8 iulie 1942- si, apoi, cu cea din 1943.

    Inventarierea titlurilor, autorilor si continutului cartilor trecute pe lista lui Otto (incepand cu prima, din 28 septembrie 1941) a fost extrem de riguroasa, Henri Filippachi (de la Hachette) care a intocmit-o discutand, pentru a se documenta, cu toti editorii.
    Oricum, textele dedicate pictorului Moise Bercovici Erco- nume nu doar celebru, dar si de „stricta contemporaneitate”- cuprinse in carti de specialitate, nu aveau cum sa „scape”.

    Situatia se regaseste, ca principiu, si in cazul publicatiilor- si mai devreme decat aplicarea „listei lui Otto”, in cazul careia documetarea a cerut mai mult timp.
    Incepand cu iunie 1940, autoritatea ocupanta- initial cu sprijinul si prin Ambasada Gemaniei la Paris- va supraveghea publicatiile, spectacolele si emisiunile radiofonice, actiunea fiind ulterior preluata de „Propaganda-Abteilung Frankreich” care a organizat, in toate zonele, servicii de propaganda si de cenzura numite Propagandastaffel.
    Fiecare Propagandastaffel, condusa de un comandant, avea cate 30 de angajati si directori speciali (Sonderführer) pentru fiecare domeniu: cenzura spectacolelor si pieselor de teatru, edituri si presa, filme, publicitate si discursuri publice. Directorii, alesi in baza specializarii si competentei demonstrate in viata civila, purtau uniforma si se supuneau unui regulament militar.
    (Propagandastaffel din Paris, care isi avea sediul la Hotel Majestic si tinea direct de Reich- Ministerul Educatiei Poporului si Propagandei- s-a ocupat direct de recenzia cartilor interzise si cuprinse in listele la care m-am referit- existand si o lista din iunie 1940, „lista Bernhard”).
    Propaganda-Abteilung dirija prioritar hartia de tipar catre editurile si ziarele (publicatiile) care se manifestau favorabil la adresa politicii de ocupatie, si rezervandu-si 20% din totalul hartiei. Comitetul de cenzura citea articolele din ziare inaintea publicarii, iar sefii cenzurii si-au plasat oameni devotati in fruntea redactiilor si trusturilor de presa.

    Revenind: este lesne de realizat ca, in aceste conditii, dupa iunie 1940, este de-a dreptul imposibil ca in ziare si publicatiile de specialitate vor mai fi aparut articole referitoare la pictorul Moise Bercovici Erco.

    Toate acestea nu inseamna ca vor fi disparut toate referirile scrise legate de pictorul Moise Bercovici Erco, marea celebritate pariziana a plasticii anilor ’40.
    Este imposibil (macar daca ne gandim pe ce cai a „lucrat acum Marele Arhitect”, ca sa parafrazez o elocventa formulare!) ca volume in care se regasesc referiri ample la el, albume de arta, sa nu existe in biblioteci particulare franceze- sau, chiar sa fi trecut frontiera si sa fi ajuns in Romania, tara natala a pictorului Moise Bercovici Erco, care a avut pana la moarte cetatenie romana.
    De asemenea, este imposibil sa nu poata fi gasite referiri (ample) la el in presa pariziana (si, in mod sigur, nu doar in cea pariziana, dat fiind realul fenomen cu numele Moise Bercovici Erco) dinaintea cenzurii cumplite instituite in iunie 1940.
    Altfel spus, documentarea e posibila si, sunt ferm convinsa, ar fi de succes.

    P.S.
    Intr-o ordine conexa de idei, referitor la Rue Georges de Porto Riche, pe care a locuit matusa mea:
    In timpul ocupatiei, s-a numarat printre cele pe care capitanul Paul Sezille, directorul Institut d’etude des questions juives (care functiona la Paris) a vrut sa le marcheze cu o stea galbena, data fiind originea etnica a dramaturgului al carui nume il purta. Nu a reusit.

  144. 147 dlnimeni Octombrie 3, 2010 la 11:19 pm

    Aya, cu Moise Bercovici noi prindem si o perioada proasta in care cautarea unor victime din ww2 nu mai este facilitata, probabil din ratiunea ca a trecut prea mult timp si ca nu ar mai putea cineva sa afle ceva peste ceea ce a fost aflat pina acum. Astfel, am gasit unele link-uri date acum citiva ani pentru cautarea online a unor date despre victime, insa link-urile respective nu mai functioneaza acum. Unul dintre ele este chiar al acelui muzeu (sau memorial) american al holocaustului la care director, daca nu ma insel, este un roman. Ca o concluzie generala, il avem pe Moise Bercovici datat acum ca nascut in 1904 si decedat fie in 1942 (cel mai probabil, conform opiniei tale) fie in 1944 (de acceptat si aceasta varianta). Tot ca si concluzie generala, surprind o serie de detalii referitoare la viata si moartea lui Moise Bercovici, detalii care ma conduc la ideea (si pe tine) a unei „confidentializari” a vietii si operei pictorului. Sa le enumar: pe site-ul acela din care ai extras tu datele, nu apar date pretioase referitoare la profesie si ocupatie iar asta la nici unul dintre cei trei Moise Bercovici gasiti de mine, desi inteleg ca anunturile respective au fost facute totusi de cunoscuti, care stiau despre ei. Asta in timp ce alte persoane de la grupa respectiva de nume (de exemplu Maurice Bercovici, ori chiar niste Moise Bercovici din Galati) au profesiile ori ocupatiile mentionate: agent, macelar,… Asta duce la o prima ambiguitate, in sensul ca nu esti in nici un caz perfect sigur ca l-ai gasit pe Moise Bercovici pictorul. Tot asa, de la un punct incolo dispare porecla Erco, asta nu numai pe acel site (unde, cei care au publicat informatia ar fi fost normal sa faca precizarea ca este vorba de Erco si nu de un posibil alt Moise Bercovici) ci si pe celelalte care se refera la deportari si victime: peste tot pe unde urmarim, de la Drancy incolo, nu intilnim porecla. Singurul care face precizarea Erco este acel articol wikipedic german care ii dateaza moartea in 1944 si care specifica faptul ca este vorba de Erco. Acesta este si motivul pentru care acord un credit acelui site. Sigur ca mi se pare curios si faptul ca acel articol wikipedic este reluat pe mai multe site-uri germane (l-am mai gasit pe inca doua si nu ma insistat pe asta) dintre care unul pare a fi site-ul unor fabricanti de medicamente (uite ca nu m-am uitat atent la el,cautam altceva atunci). Sa fim, deci atenti: pe partea evreilor (nu in sensul site-ului despre victime) pluteste ambiguitatea, din ceea ce vedem pe net dinspre francezi la fel, nemtii zic insa: ala e si nu altul. Indiferent ca nemtii dau corect anul mortii lui Bercovici ori ba, deci indiferent ca o fi 1942 ori 1944, nemtii sunt cei care nu il lasa pe pictorul Moise Bercovici in uitare, ma refer la net. Ei il localizeaza in Montparnasse, precizeaza perioada de domiciliu (sau de atelier) acolo (1931-1939, atentie, Franta intra in razboi in acel an), ei dau o data a mortii (poate corecta sau poate nu) si ei zic ca este vorba de Erco, fara a mai lasa sa pluteasca dubii. Precizarea sublagarului din „complexul” Auschwitz si indicarea anului mortii ca fiind 1944 este si o formula de a nega premeditarea asasinarii lui Erco. Nu, par ei sa spuna, noi nu l-am ucis premeditat pe Erco, el nu a fost gazat la sosire, nici nu a fost dus intr-un sublagar in care exterminarea era larg practicata, de exemplu Birkenau, ci a fost dus intr-un lagar de munca, unde a murit de o moarte relativ comuna in razboi, fiindca impuscarea de care pomenesti sugereaza fie o tentativa de evadare, fie o epuizare in mars; in orice caz, zic ei, Erco nu a fost gazat. Intr-un singur rind, nemtii zic pe net (adevarat sau fals in legatura cu moartea lui Erco) mai mult decit ceilalti la un loc. Ei mai ofera un detaliu: anul 1939. Anul intrarii Frantei in razboi este anul in care Erco pleaca din Montparnasse. Unde? In alt loc din Paris? In alt loc din Franta? In alt loc din afara Frantei si se intoarce in Franta mai inainte de invazia germana din 1940? Ori Erco s-a inrolat in armata franceza in 1939 (avea atunci 35 de ani)?. Intr-un fel, nemtii ne atrag atentia ca anul 1939 este un an important in viata lui Erco. Si imi mai pun o intrebare: cui spun nemtii toate acestea si cui nu le spun ceilalti? Dar sa continui cu detaliile: nimeni nu pare interesat sa intretina memoria lui Erco, cel putin pe net: nu apare pe listele victimelor cunoscute (in sens de celebre) ale nazismului, liste pe care apar personaje mult mai dubioase cultural (ti-am pomenit de regizorul de filme porno), iar referirile la personaj lasa loc de interpretari si ambiguitati. Picturile sale nu mai sunt astazi, cu claritate, in circuitul artistic si, dupa informatia de cost aflata, sunt oricum prost cotate: daca un domn comentator nu ar mai fi pomenit si despre alte citeva tablouri, am fi crezut poate ca a fost un pictor care a pictat un singur tablou. Sigur ca, daca luam in considerare si posibilul politic, atunci putem considera o teorie a conspiratiei. In 1938, Leon Sedov, fiu al lui Trotski, moare nu in alta parte decit la Paris, probabil asasinat de serviciile lui Stalin. Trotski insusi este asasinat in Mexic in 1940, iar pe linga faptul in sine, biografia sa indica faptul ca Trotski publica destul de intens in acea perioada, printre altele Revolutia rusa tradata (1937) si Stalin(1941), carti care cu siguranta ca au facut vilva in epoca din moment ce la ele se refera un personaj ca George Bernard Show. Ne putem imagina un Erco cu simpatii trotskiste, din moment ce am putea identifica si astazi urme ale unui trecut trotskist chiar la unele personaje din UE. Tot asa cum ne putem imagina un Erco nu neaparat trotskist, dar cu simpatii de stinga si suficient de cirtitor la adresa ocupantilor germani ca sa ajunga a fi arestat si deportat de acestia. Si tot asa cum ne putem imagina o combinatie Moscova-Paris (prin PCF) dar fara Berlin, din moment ce nemtii sugereaza ca ei nu au premeditat in cazul lui Erco. Bucurestii? Complicat. Eugen Ionescu? Cu ce il impiedica Erco? Nu cine, ma intreb, fiindca daca pornim pe teoria conspiratiei atunci ar fi destui de cine, ci ma intreb de ce. Si cred ca acesta chiar ca a for ultimul comentariu pe acest subiect.

  145. 148 dlnimeni Octombrie 3, 2010 la 11:21 pm

    Aya, si, desigur, cui ii foloseste ceea ce se intimpla cu Moise Bercovici?

  146. 149 Daniel Octombrie 4, 2010 la 1:07 am

    @iceberge
    M-ai inteles gresit. Nu sunt de acord cu supraimpozitarea bancilor si in principiu cu nici o supraimpozitare, mai ales daca nu este din profit. Alternativa era ca in loc ca bancile sa imparta prada cu politicul, iar cetateanul sa ramana cu buza umflata si cu satisfactia imbecila ca „-Na! Le-a tras-o si lor!”, aceasta pozitie de monopol al bancilor sa fie sparta prin mijloace legale si de piata astfel incat sa rezolvam problema cetateanului, nu pe a politicienilor care tinjesc dupa borcanul cu miere. Mai auzi cate un ziarist imbecil la televizor ca sa se impoziteze averea furata. Poti sa impozitezi si cu 90%, intotdeauna hotul poate mari rulajul si iesi pe profit. Hotia trebuie eradicata, nu impozitata!
    Spuneai de interventia statului in economie sau in piata, as completa eu. Eu vorbeam de interventia statului in apararea pietei. Monopolul este dusmanul pietei, al liberului schimb. De aceea exista legi antimonopol si anticartel in toata lumea capitalista, ca si practici de piata acceptate si practici de piata neacceptate, ce pot distorsiona mecanismul concurential.

    @ Draghi
    „te-ai gandit vreodata cate minti luminate ale planetei, cati matematicieni si economisti de geniu au fost confiscatzii de “bubuli” pentru a-i ajuta sa-si mareasca si mai mult puterea falsificand functia primara a banului, accea de informatie asupra valorii? Cate dintre problemele acute ale omenirii ar putea fi astazi rezolvate daca acestia si-ar folosi geniul pentru rezolvarea lor?”
    Pai pentru asta ar trebui sa fie si cineva interesat sa ii foloseasca. Sa luam exemplul tau, implicat politic, baiat inteligent, iti dau 135 la IQ fara sa clipesc. Asta te-ar situa in top 1% din populatie, dar cred ca esti mai sus. Stii ce inseamna asta? Ca de cate ori intri intr-o sala cu 30 de oameni vei fi cel mai capabil dintre ei, aproape fara exceptie. Acum intrebarea: cate oferte ai primit, nu de la PSD, de la orice formatiune politica sau institutie a statului in care in mod absolut sigur te-ar putea utiliza oriunde si in mod sigur, populatia, votantii daca vrei, ar fi extrem de castigati? Pe mine nu ma tenteaza, poate ca nici pe tine, insa daca maine ar veni Merlin cu bagheta magica si m-ar pune PM (nu ca mi-as dori, dar sa zicem ca as fi obligat) as fi extrem de persuasiv. Te asigur ca te-as presa pana ai accepta. Daca nu ai accepta as insista atata timp cat as percepe potential in aceasta solutie. Dar asta sunt eu, stiu sa citesc oamenii, o fac constant, si as simti ca am o raspundere. Cred ca asta ma face foarte diferit de 99% din clasa politica.
    Atunci cei norocosi se apuca de soft-uri (de exemplu), altii mai putin norocosi se apuca de escrocherii. Cei ghinionisti se lamenteaza cat de rea este lumea in care traiesc intrucat nu corespunde modelului cu care au fost indoctrinati (faza prin care trecem toti la un moment dat).
    Nu trebuie sa ne iluzionam! Traim intr-o societate primitiva cu conducatori primitivi. Nu incerca foarte mult sa folosesti empatia, caci nu te va ajuta foarte mult! Insa ceea ce ai deja te va duce mult mai departe decat iti poti imagina.

    @Doru Coarna
    De acord cu ce spui, cel putin la nivel teoretic. Daca vei citi mai atent ce am scris vei observa ca m-am referit la comisioane, nu la dobanzi. Jocul dobanzilor este unul mult mai fragil si de aceea nu l-am abordat. Aici trebuie intervenit pe partea educativa a consumatorului de produse financiare. Este o actiune fara nici un risc. Reglarea concreta a dobanzii e un proces extrem de complex si totodata dinamic, rezervat numai marilor specialisti.

  147. 150 Ghita Bizonu' Octombrie 4, 2010 la 3:50 am

    florin m.

    citatul (fragment) din cominicatul de presa a lu Pricewater Coopers este ala in italic . sursa este boldita .Restu is comentarile mele.
    Daca ai nevoie de astfel de explicatii si iti permiti sa iti expimi indoiala asupra sursei , ori confunzi comnetariile mele cu citatul identificat prin italice , atunci TU NU AI CUNOSTINTELE ELEMENTARE !!! Alea de baza care sa iti permita sa intelegi ce dracu citesti ….
    Nu ai decat obraznicie ….

  148. 151 Ghita Bizonu' Octombrie 4, 2010 la 3:59 am

    Aya

    ia mai lasa-ma cu pictorul Moise Bercovici …. Vorbesc depre pictor ca atare opera samd. Moartea sa nu poate da calitate operei sale … Nu se poa compara cu Modigliani de pilda. A fost unu din sutele de pictori care arata bine pe peretii unei camere de locuit sau birou dar care nu vor atarna niciodat pe peretii unui muzeu (poa doar la Dorohoi ….)
    Si cam pe acolo este tot restu .. complotu samd ….

  149. 152 Ghita Bizonu' Octombrie 4, 2010 la 4:18 am

    Victor V

    Eu nu sunt capitalist. Adica propretar de firma samd.
    Asa ca doar observ cam pasiv maretele voastre realizari .. pardon demolari .
    Si nu sunt nici nostalgic al SSM Demolate . Asta o scoti din burta ta.
    Uiti de aemenea ca in contrapartida cu repartitiile socialiste azi destui absolventi de politehnica au diverse ocupatii gen TCMist promovat sef de sala la McDonald ori sters la fund batrani in Italia .Insa seful de promotie de la Electronica alegea primul … asa ca in Bucale putea alege intre Electronica , Electroaprataj, FEA , Automatica si naiba mai stie cate . Apoi mai putea alege post in Craiova (Electroputere) , Timisoara , Iasi, samd . Ma rog putea sa ajunga si la Tampa , daca asta alegea . Asta dupa 1980, ca inainte putea sa aleaga direct un isntitut de cercetare .
    Si lasa-ma cu UASCR ul ca de acolo provin majoritatea propagandistilor capitalisti de azi ….
    Le cam minti Victore …
    Oricum daca tu ai stat ca boul si ai asteptat sa aiba altii grija de tine … eu am muncit si in anii aia … Fiindca unii mai trebuiau sa si munceasca , nu toti erau profitori ordinari , ca altfel nu se platea datoria aia .. si nnici tu nu ai fi avut calculator I 100 pe care sa inveti programarea ….Curios insa este faptul cati dintre profitorii ordinari de atunci azi sunt afaceristi – si eu vorbessc doar despre insi pe care i-am cunoscut personal . Ma rog cum zicea unul dintre ei : cine-i harnic si munceste ori e prost ori nu gandeste !

  150. 153 Aya Octombrie 4, 2010 la 4:58 am

    @

    DlNimeni

    Nu a fost vorba despre targ.
    Plata a fost oferita in cash (exclus transferul bancar sau cecul).
    Contactele au fost la nivel „respectabil”- inclusiv sindical (repet, in Luxermburg sindicatele sunt extrem de puternice; pe o anumita organizare, de exemplu unii dintre ministri- nu ma insel nominalizand portofoliul Muncii- sunt „subordonatii” conducerii sindicale la nivel national).

  151. 154 Aya Octombrie 4, 2010 la 5:10 am

    @

    Mihnea Georgescu

    In replica, pentru delicatetea ta, o bijuterie muzicala pe care, ascultand-o, cred ca lumea poate deveni perfecta:

  152. 155 Doru Coarna Octombrie 4, 2010 la 7:30 am

    @ Daniel,

    nu vad marii specialisti ai dobanzilor: tu te referi la cei care au saltat dobanzile pana cand nimeni nu mai ia credite? Pai si fostul meu catzel Bobitza putea face fix acelasi lucru, interdictia! Intreaba-te daca au mai avut profit din creditare, altfel decat pe linia de credit a guvernului Boc.

    Victor V. greseste si el aducand ca argument ca la noi, masurile au fost atat de echilibrate incat, cu toata criza, nicio banca n-a dat faliment: pai nicaieri bancile nu au saltat unilateral dobanzile fara sa-si intrebe/negocieze/consulte clientii, si de aici raspunsul printr-o intrebare

    VOI ATI VAZUT UN CAMATAR IN FALIMENT?

    Oameni buni, a doua institutie importanta in capitalism este si trebuie sa fie FALIMENTUL! Daca bancile isi pastrau contractele, scapam de ele urgent, insa legislatia si impotenta statului roman le-a permis sa comita o incalcare atat de grosolana a contractelor de creditare incat in orice tara serioasa baietii platea despagubiri infinite pt pagubele create clientilor…

    Ma rog, poate lucrati prin banci si le tineti partea, insa daca ai creditat prea mult poti da si faliment: numai bancile nu pot da faliment, DE CE? Adica prin cresterea dobanzilor sa acopere clientii riscul bancii? Pai ce contract este asta? Doar nu vorbim de un contract social…

    Ideea nuda si jegoasa este ca in acea banca are si politicianul X banii ori ceva interese si atunci banca nu poate da faliment, ci trebuie ca toti clientii sa accepte dobanzi mari ca sa nu-si riste X „veniturile”, OK? Si asa peste tot. Li s-a injectat chiar capital pt asta, la noi s-a imprumutat statul la FMI, la americani la FRB, etc…

    Nu tata, a cazut sistemul in cap, inseamna ca n-a fost bun, recuperam proportional ce se mai poate recupera si schimbam modul de joaca al bancilor. Daca nu le place, sa crediteze pe Marte. Punct.

    Ceea ce vedeti, abuzurilor bancilor, se numeste GLOBALIZARE, si ei lupta impotriva tuturor. Eu sunt contra dar o accept intrucat nu ma duce mintea la ceva mai bun deocamdata…
    Poate doar la treaba aia cu abordarea stricta a investitiilor sanatoase… insa nu e treaba mea ci a guvernantilor.

  153. 156 florin m. Octombrie 4, 2010 la 8:43 am

    Doru Coarna

    Nu are nici o legatura nivelul dobanzii cu posibilitatea unei banci de a da sau nu faliment. Asa cum falimentul nu are legatura cu nivelul preturilor. Ci doar cu lichiditatea. Poti sa fii profitabil si sa dai faliment, daca vinzi fara sa incasezi, respectiv imprumuti fara sa recuperezi. Cu atat mai mult intr-un sistem cu rezerve fractionare, unde capitalurile proprii sunt o fractiune din operatiuni.
    La banci, falimentele sunt inregistrate in special atunci cand depunatorii se hotarasc brusc, din ratiuni de incredere, sa-si retraga toti banii, iar expunerea bancii este extrem de ridicata. Indiferent la ce dobanzi.

  154. 157 Victor V. Octombrie 4, 2010 la 10:46 am

    @ Doru Coarna

    Sunt de acord cu tine că băncile au abuzat de poziția lor dominantă în relația cu clienții și le-au impus contracte „standard”. Aici, cred că BNR ar putea interveni printr-o reglementare care să oblige la folosirea unor indicatori publici (LIBOR, EURIBOR, etc). Din păcate, s-a produs deja intervenția politicului, care a gândit cu picioarele și mai mult a stricat.

    Nu cred că vorbești serios când spui: „Daca bancile isi pastrau contractele, scapam de ele urgent”. Tu chiar crezi că falimentul băncilor ne va ajuta? Dacă o singura bancă intra in faliment, majoritatea vor cadea prin efect de domino și vom avea un colaps economic total.

    Sigur, putem face ca Islanda și apelăm la ajutorul „marelui frate de la rasărit”, dar presupun că nu asta îți dorești. Deși replica: „Ceea ce vedeti, abuzurilor bancilor, se numeste GLOBALIZARE, si ei lupta impotriva tuturor.” este des folosită de regimul „democratic” de acolo. Nu înțeleg ce ai cu globalizarea? Ce rău ți-a făcut?

    Nu sunt de acord cu tine nici când spui: „Ideea nuda si jegoasa este ca in acea banca are si politicianul X banii ori ceva interese si atunci banca nu poate da faliment, ci trebuie ca toti clientii sa accepte dobanzi mari ca sa nu-si riste X “veniturile”, OK?”

    Zilele trecute am citit o știre de spre Boureanu, „marele” politician PDL. Tocmai l-a executat o bancă. Poate încerci să dai și tu un exemplu concret înainte să acuzi sistemul bancar în totalitate.

  155. 158 Aya Octombrie 4, 2010 la 6:13 pm

    @

    Doru Coarna

    Citez:
    „Oameni buni, a doua institutie importanta in capitalism este si trebuie sa fie FALIMENTUL! Daca bancile isi pastrau contractele, scapam de ele urgent, insa legislatia si impotenta statului roman le-a permis sa comita o incalcare atat de grosolana a contractelor de creditare incat in orice tara serioasa baietii platea despagubiri infinite pt pagubele create clientilor…”

    Falimentele bancare produc cutremure si in state cu economii puternice- la noi ar fi produs un cataclism.
    Daca bancile dadeau faliment in Romania (sau doar o banca puternica- instalandu-se efectul de domino) am fi existat ca stat doar teoretic.

  156. 159 Daniel Octombrie 4, 2010 la 6:14 pm

    @Doru Coarna
    Ceea ce doream sa spun este ca pentru a interveni eficient in acest domeniu este nevoie de multa, foarte multa expertiza. Sigur ca oricine poate sa ia decizii arbitrare sau pe care le considera bune, dar asta nu il face nici expert, nici nu inseamna ca actioneaza corect vis-a-vis de scopul propus. In sistemele unde functioneaza piata asa cum trebuie, aceasta este cea care stabileste dobanda. Fed-ul sau alte institutii doar accepta trendul pietei.
    Daca s-au incalcat contractele de creditare este o chestiune extrem de grava, dar ce nu se incalca in tara asta? Ai cartelul impotriva cetateanului si statul caruia nu ii pasa sau, mai rau, e de partea celui puternic, nu de partea legii.

  157. 160 Aya Octombrie 4, 2010 la 6:41 pm

    @

    Liviu

    Citatele pe care le dai din Mugur Isarescu in octombrie 2, 2010 la 10:49 am subliniaza exact ideea contrara celei pe care ai vrut sa o induci (se vede ca nu-ti place guvernatiorul BNR- mie, da): in 2008 si la inceputul lui 2009 NU eram in criza (Romania o ocolise miraculos) si nu aveam nevoie de imprumutul de la FMI.
    Bref, Mugur Isarescu a avut dreptate 100% in afirmatiile sale (in speta, cele citate).
    Mai mult, imprumutul, deopotrica cu tipul de politica criminala deseori pusa, mincinos, pe seama celor „impuse” de FMI au impins Romania intr-o situatie precara.

    Faptul ca in Romania nu s-au inregistrat falimente bancare- in pofida situatiei generale caracterizata prin echilibre instabile- dovedeste cat se poate de clar ca Mugur Isarescu a avut dreptate in afirmatiile sale legate de stabilitatea sistemului bancar romanesc.

    Repet ce am mai spus: daca Romania nu e falimentara in ciuda politicilor genocidare (ma refer si la economie) ale puterii, acest lucru se datoreaza geniului lui Mugur Isarescu.
    Tot guvernatorului BNR ii datoram faptul ca nu am ajuns in faliment de tara in 1998 si 1999. Tot lui i se datoreaza, in acea perioada, stoparea caderii economice si inregistrarea cresterii reale, in 2000.

  158. 161 Aya Octombrie 4, 2010 la 9:06 pm

    @

    DlNimeni

    EXPORTUL DE HOLOCAUST POLITIC DE CATRE BUCURESTII ANILOR ’40-BERLINUL, „CALAU” CE EXECUTA LA COMANDA ASASINATE POLITICE

    Legat de pictorul Moise Berfcovici Erco: nu este credibila informatia de pe site-ul german, anume ca ar fi murit „impuscat” la Auschwitz, in 1944.

    In primul rand, toate certificatele de deces din 1944 se afla la Moscova, care nu a catadicsit sa le scoata din arhive (Gorbaciov predandu-le selectiv in 1989- nu este greu de realizat de ce, din perspectiva depistarii faptului ca in „uzina mortii” se comiteau si asasinate politice, cu complicitatea axei Moscova- Bucuresti- Berlin- sustin in continuare aceasta idee, in cazul unor romani evrei, desigur).

    In al doilea rand, este deopotriva neveridica „impuscarea” cuiva la Auschwitz. Epuizat (de munca ori din cauza traiului) sau nu, era predestinat gazarii- pentru asta erau adusi acolo cu totii (chiar comentariul tau, anume ca atunci cand ajungea un convoi la Auschwitz erau selectati cei foarte slabiti si gazati rapid, contrazice „mai nobila moarte” prin impuscare).

    Subiectul „industrializarii mortii” la Auschwitz si Shoah m-au interesat in mod deosebit.
    Nu am intalnit referiri la executii prin impuscare in lagarul respectiv (cel putin, nu in cazul deportatilor- nu ma refer la soarta vreunui gardian care, de exemplu, incalca foarte strictul regulament).
    „Industrializarea mortii” in lagarul de la Auschwitz se leaga la camera de gazare.

    Informatia de pe site-ul german, evident neadevarata (pana si logic) atrage atentia tocmai prin precizia ei in conditiile in care, in rest, apare o tot evidenta incercare de a oculta urmele (nu au putut fi sterse, ca in cazul celorlalti 600 de romani evrei marcati cu „dubla moarte”, pentru ca, in cazul pictorului Moise Bercovici Erco exista indubitabila dovada a faptului ca a fost un fenomen artistic: tete d’affiche timp de opt ani la Salonul de toamna, performanta nemaiegalata vreodata de cineva; or, pornindu-se de la elucidarea cazului Moise Bercovici Erco, se ajunge la elucidarea executiilor politice in cazul tuturor celor 601 romani evrei).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca la Auschwitz se faceau executii politice sub acoperirea represaliilor si a „solutiei finale”- pe aceea nu o pot nega- o acuza de tipul celalalt dezechilibrand puternic balanta in defavoarea sa cand ecourile Nurnbergului inca nu s-au stins.

    Berlinul nu doreste sa se afle ca la Auschwitz se faceau executii politice LA COMANDA („dubla moarte”- respectiv mentiunile de la Drancy urmate de executarea celor astfel „marcati”, totdeauna dupa cinci zile de la plecarea convoiului, data care corespundea cu cea a falsei morti- demonstreaza „acceptarea” de catre nazistii germani a executarii unor deportati pe criterii politice, „comanda” venind prin/de la Drancy).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca, dincolo de dementa nazista care a nascut „solutia finala” (fapt cunoscut si „asezat” istoric, chiar daca, in continuare, firesc blamat) nemtii erau SI „calaii” Europei care actionau pe banda rulanta facand executii politice de indata ce le era trimis cineva „insemnat” printr-un tip de cod care acum a fost descifrat.

    Berlinul nu doreste sa se stie ca nemtii erau „calai” care executau politic, orbeste, pe oricine la ordinul (fie si indirect) al Moscovei (in cazul celor 601 de romani evrei, sigur si prin mijlocirea Ambasadei romane de la Paris, prin extensie, a Bucurestilor unde se afla maresalul Antonescu intitulat „Seful Statului”- ca si Petain).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca nemtii s-au postat deliberat pe pozitia asasinilor in cazul „exportului de holocaust politic” de catre Bucuresti, de exemplu (desi, banuiesc ca nu doar romani au fost executati politic la Auschwitz- dar despre acestia discutam acum).

    Existenta unei celebritati de talia pictorului Moise Bercovici Erco printre cei executati politic la Auschwitz incurca foarte puternic planurile Berlinului de a ascunde postura de „calau la comanda” pentru „exportul de holocaust politic”.
    In mod evident, in aceasta situatie, incearca sa deturneze realitatea, indicand mult prea clar date care, daca ar fi reale- dar nu sunt- i-ar disculpa. Nefirescul claritatii unor date neveridice atrage atentia.

    Pictorul Moise Bercovici Erco nu a plecat din Montaparnasse (nici macar site-ul german nu indrazneste sa mistifice acest foarte credibil amanunt biografic- precizeaza clar ca acolo locuia cand a fost dus la Drancy in 1942). Cel mai probabil, de acolo a fost ridicat (daca nu cumva, in urma unui denunt, va fi fost cautat si gasit intr-un loc in care se afla in vizita).
    Nici nu ar fi avut motive sa plece de acolo. Nicaieri nu se putea simti mai bine (dupa ocupatie, cel putin, sufleteste) ca in lumea artistica din Montparnasse.

    La ce servesc toate acestea, de ce incerc- si sigur voi reusi- sa-i merg pe urme, deslusindu-i-le?
    Pentru ca pictorul Moise Bercovici Erco a fost un fenomen artistic, dominand autoritar pictura pariziana- ceea ce era foarte greu- timp de opt ani (nu stim ce s-ar fi intamplat mai departe, dar nu avem motive sa ne indoim ca s-ar fi mentinut in top) si pentru ca este roman.
    Ar fi suficiente motive pentru a considera ca trebuie restituite biografia si opera sa.

    Dar mai apare ceva, foarte important la nivel istoric- dincolo de arta:
    Deslusirea sotii lui este „cheia” deslusirii complicitatilor criminale (sustin ideea axei Moscova- Bucuresti- Berlin) care a dus la asasinarea politica, la Auschwitz, a 601 romani (romani evrei).
    Mai apare postura deliberata a Berlinului de „calau” al exponentilor „exportului de holocaust politic” cel putin din Romania anilor ’40.
    Exportul de holocaust politic (cel putin, din Romania) a fost, pana acum, un „amanunt” sinistru foarte bine ascuns dincolo de perdelele de fum ale istoriei. Iata ca iese la iveala.

    Legat de pictorul Moise Bercovici Erco trebuie lamurit CINE si DE CE a avut interesul nu doar sa-l „livreze” calaului (Berlinul, generic) care, la Auschwitz, executa asasinate politica la comanda, dar sa-i si disipeze opera, incercand sa oculteze acest fenomen artistic.

    Mai prezinta interes documentarea in sensul aflarii adevarului legat de implicarea (in opinia mea, directa a) lui Eugen Ionescu in aceasta dubla crima, umana si artistica si contributia acestuia la executarea ordinelor privitoare la „exportul de hococaust” din Romania.
    Este imposibil de crezut (ca fiind ilogic sub toate aspectele) ca acei 601 cetateni romani au fost asasinati (pe criterii politice) la Auschwitz fara stirea si acceptul autoritatilor romane (legat de problema in speta, reprezentate prin Eugen Ionescu- iar in cazul pictorului Moise Bercovici Erco, situatia este si mai clara, E.I. fiind atasat cultural).
    Cred ca prezinta interes sa fie aflat daca in cazul pictorului Moise Bercovici Erco va fi existat o „comanda prealabila” de la Bucuresti (sau mai din „est”) sau daca va fi fost decizia personala a lui Eugen Ionescu.

  159. 162 Aya Octombrie 4, 2010 la 9:51 pm

    @

    Ghita Bizonu

    Inteleg ca esti atat de bine informat in privinta pictorului Moise Bercovici Erco si a valorii sale artistice, incat esti in masura sa afirmi ca tablourile lui sunt bune doar pentru „un muzeu din Dorohoi”.
    Inteleg ca argumentele tale sunt atat de solide incat poti contrazice neiertatoarea selectie artistica pariziana a anilor ’30, pe care Moise Bercovici Erco i-a dominat autoritar prin pictura sa.
    Inteleg ca ai vazut multe tablouri ale pictorului Moise Bercovici Erco, le-ai studiat si ai ratiuni intemeiate pentru a contrazice „superficiala” selectie facuta la Salonul de toamna, unde romanul a fost tete d’affiche timp de opt ani.

    Nu contesta cineva importanta lui Modigliagni- pe care il invoci in contrapartida- dar priveste, te rog, parcurgand numele care au fost tetes d’affiche la Salonul de toamna, cum era pozitionat acesta, in ierarhia artistica, prin comparatie cu Moise Bercovici Erco:

    1903 Paul Cézanne
    1903 Henri Matisse
    1904 Othon Friesz
    1905 Aristide Maillol
    1905 Kees van Dongen
    1905 Raymond Duchamp-Villon
    1905 Louis Marcoussis
    1906 Georges Dufrénoy
    1906 Constantin Brâncuși
    1907 Amedeo Modigliani
    1907 Auguste Herbin
    1908 André Dunoyer Segonzac
    1908 Marie Vassilieff
    1908 Felix Albrecht Harta
    1908 Moissey Kogan
    1909 Marcel Duchamp
    1909 Hanns Bolz
    1910 Amédée Ozenfant
    1910 Alexander Archipenko
    1911 Jeanne Rij-Rousseau
    1911 Jean Metzinger
    1911 Giorgio de Chirico
    1912 Wadim Meller
    1912 Ignaz Beth
    1912 František Kupka
    1916 Nina Hamnett
    1922 Jules-Émile Leleu
    1922 Paul Welsch
    1923 David Herman
    1923 André Lanskoy
    1924 Tsuguharu Foujita
    1925 Jan si Joël Martel
    1925 Josef Floch
    1927 Eduard Wiiralt
    1929 Charlotte Perriand
    1932 André Marchand
    1932–1938 Moïse Bercovici Erco
    1933 Eric Isenburger
    1938 Jean Le Moal
    1940 Lucien Adrion
    1942 Alfred Manessier
    1943 Lajos Barta
    1952 Shungo Sekiguchi
    1981 Jean Piaubert
    1981 Hans-Günther Baass
    2002 Dalva Duarte
    2005 Thomas Cavelius

    Studiind numele si cand au fost tetes d’affiche observam ca:
    Modigliani este tete d’affiche o singura data, impartind gloria cu Auguste Herbin in 1907.
    Mai observam ca, de exemplu, Matisse este tete d’affiche o singura data, impartind gloria cu Cezanne (1903).

    Mai observam ca si (indiscutabila) valoare Brancusi este tete d’affiche o singura data, in 1906, cand imparte gloria cu Georges Dufrénoy.

    In schimb, se observa usor ca pictorul Moise Bercovici Erco a reusit sa se impuna si sa ramana tete d’affiche timp de opt ani consecutiv, intre care patru fara a imparti aceasta glorie cu cineva.

    1932 Moïse Bercovici Erco si André Marchand
    1933 Moïse Bercovici Erco si Eric Isenburger
    1934 Moïse Bercovici Erco
    1935 Moïse Bercovici Erco
    1936 Moïse Bercovici Erco
    1937 Moïse Bercovici Erco
    1938 Moïse Bercovici Erco si Jean Le Moal

    Dar, desigur, ce vor fi stiut necrutatorii critici de arta de la Paris legat de valoarea cuiva desemnat tete d’affiche timp de opt ani consecutiv la Salon d’automne, daca acela- conform avizatei tale pareri, nu ma indoiesc- ar merita sa aiba expuse tablourile „doar” la Dorohoi!

    P.S.
    O parafraza dupa Svejk, rimand cu opinia ta: ce e Parisul pe langa Dorohoi!

  160. 163 Ghita Bizonu' Octombrie 4, 2010 la 10:52 pm

    Aya

    De unii dintre pictorii aia am auzit. Ba pe Cezane si Matisse i-am si vazut . Chirico as dori sa vaz pe alea din prima lui perioada .
    Insa observ ca pe lista aia nu apare sa zicem Picasso. Si nici Avida Dolars .
    Sa inteleg ca Erco e mai bun decat ei ?!
    O fi egalul lu Vermeer ? (am vqazut chiar si un Vermeer – pesemne ca singuru lipsit de interes Femeie la clavecin).
    Oricat te stradui nu ma vei convinge ca Erco ala este mai mult decat un pictor de hai sa fi cinstiti mana a 4 a ! Ca primele 2 maini sunt in muzee.
    Orium nu este unicul care fiind onorat cu premii nu a a ajuns in muzee . Oricum daca era atat de bun , sase ani la Paris ar fi trebuit sa-l impuna lumii amatorilor de arta plastica …. si nici un complot nu l-ar fi scos din circulatie . Si se pare ca nici nu a fost trecut in lista autorilor de arta „degenerata”- curis cum aia au ramas in circulatie ….
    Ma rog nu cunosc valoarea si lucarirle lui …Bine ca le cunosti tu … intreaga opera. Iti urez succes si anunta-ma cand un Erco din asta se va vinde macar la pretul unui Van Meegeren . Sau al unuimChirico din prima perioasa .. Pardon. Asta nu se mai vinde este bloct in marile muzee ale lumii ….

  161. 164 Doru Coarna Octombrie 5, 2010 la 9:10 am

    @ Aya, Daniel, Florin, Victor

    In Romania au dat atatea banci faliment si nu s-a intamplat nimic, au aparut altele mai puternice. Este ceva natural, dupa faliment apare altceva mai bun, mai tare, mai adaptat vremurilor si nevoilor, este legea progresului…

    Tentatia de a da bani cu imprumut nu va dispare nici daca ar da faliment Banca Mondiala. Problema este ca aceasta tentatie este deturnata politic inspre globalizare, deci non-ideologic, adica non-stiitific, non-formal!

    Daca globalistii spuneau: copii, suntem 5.5 miliarde si ca sa avem ce manca trebuie o abordare integrata, globala, era absolut OK!

    Dar sa creezi saracie ca sa poti imprumuta si apoi domina, este prea perfid.
    Isi fac singuri probleme inutile, mai ales ca atunci cand poate vei ajunge sa detii chiar totul, costurile administrative iti vor deveni imposibile. Ca si cu vechile imperii, se prabuseau datorita lungimii liniilor logistice, imposibil de stapanit, de mentinut, de aparat, de intretinut. Mai ales ca dispare concurenta, deci ultima reduta de aparare a populatiilor. Astfel, globalismul asa cum este el croit acum, va insemna o sinistra dictatura care sigur ca nu va rezista, dar care atunci cand va cade va face victime, nu jucarie. Merita? Si de ce, cand de fapt nu este vorba decat de o abordare mai simpla, mai stiintifica, care sa faca apel la ratiunea popoarelor.

    Stiti? A aduna bani nu inseamna absolut nimic, bani au si tiganii…

  162. 165 Aya Octombrie 5, 2010 la 2:46 pm

    @

    Ghita Bizonu

    Dupa criteriile de selectie si apreciere (indiscutabil, severe) ale criticii pariziene de arta din anii ’30 si ale Salonului, fara indoiala Moise Bercovici Erco era considerat un pictor- fenomen.
    Insist pe faptul ca nu a fost tete d’affiche doar un an, dar opt- dintre care patru fara a imparti gloria cu altcineva.

    Il aduci in discutie pe Picasso (legat de Salon, pentru ca acela era referinta).
    Stii desigur ca Picasso nu a avut relatii cordiale cu Salonul.
    Nici nu se putea, arta acestuia fiind acceptada doar in unele cercuri (banuiesc ca nu vei incerca, doar pentru a ma contrazice, sa „amesteci” perioadele, invocand cum este cotat acum).

    Fara a insista asupra subiectului Picasso: fiind vorba de un nume celebru, am vorbit nu o data pe matusa mea (care l-a cunoscut) despre el. Am avut sansa sa aflu de la ea mult din anecdotica artistica pariziana a acelor ani fabulosi.
    Chiar si in cercurile artistice (in sensul mai larg- nu doar cele ale plasticii) Picasso nu avea cel mai bun renume si nu se bucura de apreciere unanima (sunt generoasa!).
    Andreea, de exemplu, nu-i agrea pictura (lasa ca nu-l agrea nici ca individ!).
    Sper ca de aici sa nu pui repede concluzia ca matusa mea ramasese cantonata in realism, neacceptand deschiderea catre alte tipuri de exprimare artistica. Nu era asa.

    (Entre nous: nu vad cum poti compara pictori care, in mod evident, folosesc limbaje artistice diferite. Observ ca il aduci pe Vermeer in discutie. Cu cine il asociezi- sau compari? Cu Picasso? Nu vad cum sunt comparabili. Dincolo de asta, daca, subtextual, l-ai avut in vedere pe acel Picasso de pana in 1904, cred ca nu ti-ar face placere sa auzi parerea mea. Pentru a ramane in zona elegantei, ma rezum la a spune ca picturile lui din acea perioada nu au ceva remarcabil. Daca ramanea „acolo”, probabil ar fi fost cotat mediocru, in cel mai bun caz. Marea lui inspiratie a fost desprinderea de acel gen pe care, evident, era incapabil sa-l „serveasca” bine. Ca o parere personala: unica „tendinta”- pentru ca a ramas, din pacate, la atat- extraordinara este cea suprarealista. Din nefericire, nu a reusit sa se descatuseze personal pentru a fi un suprarealist veritabil. Doar in acest caz spun: pacat!)

    Cred ca este hazardata idee ta ca picturile lui Moise Bercovici Erco nu s-ar regasi in muzee. Iata, colegul nostru Pali a vazut o pictura a acestuia la Budapesta. Daca vei citi prima parte a comentariilor de la sectiunea dedicata pictorului, vei vedea ca exista preocupari pentru depistarea picturilor sale si locurilor unde se afla expuse.

    Dincolo de asta, insa, intorcandu-ma la soarta lui- care, din pacate, a afectat, la nivelul posteritatii, si arta sa- banuiesc ca nu m-ai asteptat pe mine sa-ti spun ca „manifestarile artitice” ale evreilor au fost „puse un debarale” in perioada Ocupatiei (ma refer la Paris, evident).
    Am insistat pe evidenta incercare de a oculta urmele pictorului Moise Bercovici Erco inclusiv prin disiparea operei sale.
    Este limpede (pentru mine, cel putin) ca a fost victima unui asasinat politic comis la Auschwitz sub „acoperirea” represaliilor (si a „solutiei finale” asumate de nemti).
    Este limpede ca nemtii au indeplinit (si in cazul pictorului roman) rolul de „calau” care executa crime politice la comanda (dovada logica- „dubla moarte” in cazul celor „marcati” inca de la Drancy, in ziua plecarii convoiului catre Auschwitz; faptul ca in cazul lui Moise Bercovici Erco se face o exceptie prin abaterea de la rigoarea de ceasornic a „marcajului”- aparand mort la Drancy cu trei zile inainte de gazarea la Auschwitz, nu cu cinci, ca in cazul celorlalti, aflati in aceeasi situatie- dovedeste ca pictorul a fost considerat „un caz special”, atragandu-se atentia asupra lui; fara indoiala, nu in sens pozitiv!).
    In astfel de cazuri totdeauna se incearca stergerea urmelor adevarului. Sau, cel putin, ocultarea lor daca este vorba de o celebritate-cazul Moise Bercovici Erco- in speranta ca aceia care vor incerca sa le descopere vor fi descurajati de dificultatea gasirii drumul cel bun prin labirintul special creat prin cai false si date mistificate. E nevoie, intr-adevar, de multa rabdare, vointa de a reusi si, as spune, iubire pentru a gasi acel drum.

    Nu ma indoiesc de faptul ca unele dintre picturile lui se gasesc in colectii particulare. Altele, sunt raspandite prin muzee.

    Ma mir, insa, ca nu se gandeste cineva SI la alta posibilitate: o buna parte a picturilor lui se se afle- posibil, bine conservate in urma „impachetarii”- in „pivnitele, podurile si debaralele” de la Societe des Artistes Independents, de exemplu (sau, de ce nu la Beaux- Arts; la Beaux- Arts cred ca ar fi cel mai usor de aflat daca exista tablouri ale lui Moise Bercovici Erco- si, probabil, ar fi chiar dispusi sa scotoceasca in colturi prafuite daca ar fi incitati).

    Nu trebuie uitat si altceva.
    Un pictor care a dominat autoritar zona recunoasterii pariziene timp de opt ani nu avea cum sa nu aiba si dusmani in lumea artei.
    Cunosti, desigur, puternicele orgolii artistice si nu exclud ca „ne- prietenii” sa fi „dat o mana de ajutor” la „ascunderea” tablourilor lui. Sunt sigura, insa, ca nu le-au distrus (asa ceva nu se face in lumea artei).

    Ar mai fi ceva.
    Pictorii expuneau nu doar la marile expozitii, dar si in galerii particulare, de unde vindeau mult mai bine (vindeau si din atelier, dar cei mai multi clienti veneau in galerii, unde negustorii de arta se ocupau de afacere).
    Este indubitabil ca, pornind cel putin de la pozitia pictorului Moise Bercovici Erco, proprietarii de galerii doreau sa-i gazduiasca tablourile (care, logic, se si vindeau bine).
    In mod sigur cel putin cateva tablouri ale lui au ramas intr-o galerie.
    Unii dintre cei mai buni galeristi erau evrei si este chiar extrem de probabil ca unul dintre acestia sa-i fi gazduit tablouri.
    Or, din nefericire, in acea perioada galeriile evreilor au suferit efectul tavalugului nazist.
    Chiar daca s-ar fi aflat intr-o galerie a unui „ne-evreu”, tablourile lui au trebuit scoase din zona de expozitie. Nu cred ca au fost distruse, dimpotriva.
    Pe de alta parte, existand, insa, evidenta stradanie de a-i fi ascunse urmele pictorului Moise Bercovici Erco, ulterior au fsot „uitate” in colturi.

    Nu exclud ca tabloul descoperit de Adrian Nastase la un anticar parizian sa fi parvenit de la cineva care l-a descopeirt in colturile unei astfel de galerii.

    Te asigur ca odata scos la lumina drumul sau si descoperite tablourile unde au fost „uitate” (denicher- verbul este extrem de potrivit in acest caz) isi va redobandi foarte repede locul pe care il merita.

    P.S.
    A propos de Picasso al tau. In viata de toate zilele nu era defel cum lasa literatura a se intelege. Era un tip macint de frustrari si foarte rar acceptat de o femeie (cand a devenit bogat, nu a mai fost o problema).
    Era, ceea ce se cheama „un fustangiu” (un coureur) care umbla de colo- colo nu pentru ca se satura repede de o femeie si cauta alta, dar in cautare de o femeie care sa-l accepte.
    „Un coureur qui courait la pretanteine” din ratiunile pe care ti le-am spus.

    Matusa mea Andreea radea de cate ori isi amintea cum era Picasso.
    Intamplarea a facut ca ea sa fie un nume mare (si cu o remarcabila situatie financiara) si sa aiba mult succes artistic atat in vremea cand el era in cautare de a vinde un tablou pentru a avea din ce trai cat si cand banii nu mai erau o problema pentru el.

    O remarcase de la inceput si, asa cum era de asteptat pentru un tip ca Picasso, incerca sa-i intre Andreei in gratzii.
    Andreei ii displacea profund ca barbat si il trata intr-un stil moqueur.
    Cand Picasso a devenit „explicit” insistent, a incercat intai sa-i sugereze ca nu e cazul sa spere la mai mult de o conversatie cand se intampla sa se intalneasca in cercuri comune. Era o femeie care, in general, obisnuia sa se exprime elegant.
    Apoi, pentru ca Picasso devenise agasant cu manifestarea focului ce-l ardea (Andreea il gasea nu doar respingator, dar si libidinos-realizezi ca sentimentele s-au adancit odata cu insistentele lui pofticioase) i-a expus „pe limba lui” (ma rog, in frantuzeste- ma refer la un „anumit” tip de exprimare) ce parere are despre el si despre avansurile lui amoroase (imi amintesc cuvintele acelea si rad- dar nu le reproduc).

    Andreea radea si mai tare amintindu-si cum s-a umflat Picasso ca un cocos, ramanand fara aer si replicandu-i ca el e celebru si nu intelege de ce… si cum e posibil ca… (altfel spus, era si penibil ca individ).
    I-a „explicat” Andreea de ce (in acelasi limbaj). De atunci a continuat sa o dezbrace cu privirea de la distanta, dar s-a abtinut sa-i faca propuneri.

    (Mama si Andreea aveau acelasi mod de a desemna, pe fond- repet, doar pe fond- faptul ca nu ar accepta o relatie cu un anumit barbat pentru ca acela e profund respingator.
    Mama- mai „invaluitoare”- spunea „eu si el sa fim pe lume si nu mi-ar trebui”.
    Andreea, mai direct expresiva spunea „j’aurais pu crever les jambes en l’air et les pieds en eventail”.
    Cam asa ceva i-a „explicat” si lui Picasso.)

    Nu voi repeta, insa, cum l-a refuzat, initial. Dar te asigur ca, dincolo de a fi frusta, constructia verbala e de un haz nebun prin multipla sugestia).

  163. 166 Ghita Bizonu' Octombrie 5, 2010 la 11:02 pm

    Aya

    un individ care ia premiul de salon 6 ani la rand pe cand Chirico o singura data si Salvator Dali nici atat ….Adica 6 ani mare speranta . Se mai inatmpla (sunt si premii Nobel la literatura uitate in anu urmator ).
    Si iti permiti sa it inchipui prea multe. Din Pcaso nu inght decat
    perioada albastra (oricum a vazut iute viata in roz desi Salonu zici ca nu-l iubea).
    Si intelegi alandala. Eu am scris ca un pictor de oaresce calibru se afla in muzee . Nu am comparat pe Vermeer cu nimeni .
    Daca tu vrei sa vezi in Bercovici un titan neintels treaba ta. Gusturile tale . Nu i-am vazut tablorile asa ca nu pot sa zic sigur daca tipul are sau nu valoare. Ca sa te linsitesc nu-mi place nici Cezanne si nici Le Douanier insa gustu meu particular este una si valoarea este alta (prefer impresionistii, unii postimpresionisti si restu pe bucati -adica tabloul ca atare. Plus sec XVII flamand , sec XIX englez , ceva spanioli sec XVI si Goya , gotic iar renasterea, academismu, barocu francez samd sa le ia dracu ! A da si cel mai mare talou – la propriu si figurat – este Ecce homo , daca nu l-ai vazut in natura nu cauta reproduceri . O sa zici ceva academism insa artistu depaseste cu mult idiotia aia). Insa merg pe principiu ca unu de valoarea prezumata de tine ramane in muzee. Si nu ma lua cu Adolf ca in definitv „arta degenerata” i-a supravietuit si de multe ori este in muzee mari Ma bazez pe faptul ca dupa ce s-au fript cu impresionistii negustorii nu ar mai fi indraznit sa ignore un artist de valoare …(si la naiba cati escroci au profitat ca inoitori ! )

    Oricum succes in cruciada ta ptr Bercovici si anunta-ma cand va fi expus la Metroplitan ori Prado . (oricum nu le-am vizitat si nici nu o sa imi permit )

    A da. pot compara pictorii intre ei chiar daca sunt din epoci diferite si folosesc cum scrii ? folosesc limbaje artistice diferite .Aia buni sunt buni iar zugravii is zugravi oricat de mult ar scrie criticii despre ei ! Daca nu poti sa faci diferenta intre „imi place” si „are valoare” (tehnica, forta , suflu vital, impresie , putere de sugerare si inca naiba mai ste ce este intr-un tablou al unui pictor bun) si te limitezi la vorbe mestesugite ce nu zic nimic atunci , scuze habar nu ai ce-i aia tablou ….

  164. 167 Aya Octombrie 5, 2010 la 11:26 pm

    @

    Doru Coarna

    Imi pare halucinat ca faci apologia falimentelor bancare si ca doresti ca acest lucru sa se intample in Romania!
    Intr-o situatie precum cea prezenta, daca in cazul falimentului unei firme puternice s-ar produce o zguduire economica, in cazul falimentului unei banci (nu discut de mai multe!) s-ar produce un cutremur naprasnic, care ar pune la pamant zeci de firme. Ar fi primul dintre efectele unei catastrofale reactii in lant.

  165. 168 Mihai P. Octombrie 6, 2010 la 12:52 am

    E prima oara cand intru pe acest blog.
    Am petrecut o gramada de timp citind cateva articole si o parte din nenumaratele comment-uri.

    Recunosc ca m-a amuzat teribil dialogul dintre Victor V. si Ghita Bizonu` din acest articol.
    Cu riscul de a intra in polemica, parerea mea e ca Victor V. investeste prea mult efort cu un Ghita care mananca prea multe litere cand tasteaza. Fac aceasta observatie si pentru ca m-a enervat grozav sa ma opresc la fiecare 2 cuvinte sa incerc sa descifrez ce scrie (e ca si cum ar scrie manual (si nu scrie citet)), iar la sfarsit sa nu gasesc nici un argument care sa dea sens.

    O alta surpriza a fost sa vad ca exista destui oameni de dreapta pe blogul domnului Nastase, care desi a actionat ca un om de dreapta, este perceput ca un om de stanga.
    As remarca aici pe Doru Coarna cu care sunt de acord ca indiferent de cat de mare e o anumita institutie (in cazul nostru o banca) sa fie lasata sa intre in faliment daca e neperformanta. Altfel, cineva trebuie sa suporte costurile sustinerii artificiale, piata nu ar mai fi libera, selectia naturala nu ar mai functiona, iar pe termen lung efectul s-ar putea sa fie o alta criza.

    As mai vrea sa spun ceva legat de ce a zis Victor V.: „dacă d-na Observator (care lucrează în mediul privat) mi-ar spune că vrea ca impozitul pe profit, venit, etc să crească la 25% sau la 40% pentru ca statul să aibă bani de gradinițe și școli, aș accepta liniștit punctul de vedere.”
    Scoala ar fi probabil printre putinele lucruri cu care as fi de acord ca ajutor social, in ideea ca fiecare copil trebuie sa aiba sansa lui in viata, indiferent de cati bani au putut sa faca parintii lui.

    Cred insa ca deja se impoziteaza prea mult munca cinstita si prea putin specula. Eu sunt pentru TVA mare si cota unica mica (in sistemul nostru actual). Am inteles ca ar fi o propunere legislativa sa se micsoreze cota unica la 10% (mai ales ca vecinii nostri unguri si bulgari au deja impozit de 10% 🙂 ).

    Imi surade ideea estrema in care rolul statului ar fi doar sa asigure drepturile cetatenilor (politia) si sa se asigure ca pe piata nu exista abuzuri, furturi etc (justitie, DNA etc). Nu imi e inca foarte clar cum ar trebui procedat la nivel de detaliu. De ex: cum ar trebui procedat cu drumurile din orase? Daca le face o entitate privata cum isi recupereaza banii? Pune bariera (taxa)? La cum se circula in Bucuresti, bariere ar mai lipsi. 🙂

  166. 169 liviu iliescu Octombrie 7, 2010 la 8:12 am

    Domnule Adrian Nastase

    Folosesc acest mijloc pentru a ma adresa dumneavoastra cu convingerea ca subtilitatile si rafinamentul politic, care va caracterizeaza, este dublat de o deosebita sensibilitate in ce priveste comunicarea prin artele vizuale.

    Cu zeci de ani in urma am facut oficiul de curier amator, pentru a va aduce la corectare texte juridice. Cand privirea mea a intarziat pe o pictura m-ati observat si am beneficiat de acea improvizatie in comentare, care stârnita de pasiune emotioneaza pe interlocutor.

    Amintirle s-au legat si am gasit fireasca actiunea dumneavoastra de a infiinta pinacoteca artei contemporane

    Ce scenariu trist s-a produs, cand in atmosfera in care vibrau sentimentele colectionarului, au navalit persoane interesate in inventarierea de rame.

    De ce va scriu ?
    Eu fac parte din contigentul 1923 si am exersat o viata formele comunicarlor vizule, linii si culori, potenţate de modalitati optice.

    In apropierea neantului, am simtit nevoia unei depuneri de acumulari affective , ca la un fel de banca specializata in ale emotiilor provocate de arte. Sper sa mai gasec un loc la dumneavoastra, macar cat cuprinde cateva informatii despre unele reusite (evaluate) in artele plastice.

    Va trimit o investigatie pe Google privind pozitia mea in domeniul de larga generalitate definit de cuvintele chee: fine arts visual sense.
    (trebuie postat cu rigurozitate)
    Se obtine trmitere la textele mele si figura emblematica de pe coperta cartii subsemnatului cu titlul: The paired off visual signal.

    Am considerat ca aspectele teoretice in Fine Arts trebuie legate de studii conjugate cu simţul vederii (se confirma prin ultimele investigatii pe Google), aceasta fiind tematica cercetarilor personale dezvoltate timp de peste 50 ani.

    Este vorba de pozitia mea in: Google com in English pe care l-am testat
    ca fiind valabil si in Canada .

    La cuvintele chee: fine arts visual sense am obtinut selectia la texte pe locul opt (8) din 11.000.000 rezultate si pe locul intai la figuri sustinute de texte din 15.000.000 rezultate !!!?? Textele care sustin figura pot fi accesate facand Ctrl+click pe figura.

    Probabil in lume sunt asalturi date tematicii ce o prezint in capitolul
    Visual –Sense-Storming pe care l-am introdus cu cateva luni in urma in site-ul meu www. binocular-rivalry.ro ; desigur in concurenta cu publicatii ale unor cercetatori si artisti, fara ca acestia sa ia la cunostinta de cele scrise de mine.

    In cazul cuvintelor chee de mai sus selectiea Google este foarte sofisticata
    Unii din algoritmii si criteriile pe care le folosesc nu sunt dezvaluite.
    O trecere in revista a procesului este facuta in Wikipedia, la pagina:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Search_Engine_Optimization
    sau pagina in engleza, mai ampla:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Search_engine_optimization

    Rezulta că este posibil ca Google sa aplice pentru selectie
    peste 300 de factori!!!, folosind operatii logice pe o imensitate de informatii.

    Ar fi ca si cum am participat la un concurs anonim cu milioane de concurenti.

    Multumesc adunand, pentru mai multe, recunostinta oamenilor de buna credinta.

    Cu deosebita stima
    Iliescu Liviu

  167. 170 liliana Octombrie 8, 2010 la 9:40 am

    Am tot respectul pentru d-stra, pentru familia d-stra, pentru tot ceea ce reprezentati, pentru ceea ce veti ramana in amintirea romanilor, pentru umorul d-stra, si de aceea mi-e foarte greu sa ma gindesc ca veti citi ceea ce scriu.
    Suntem cca 50.000, cu familie care ne-au fost afectate, mult mai multi. Suntem absolventii SPIRU HARET, pe care d-na Ecaterina Andronescu vrea sa ne termine. A inceput in 2009, o perioada a fost de acord cu noi, a reinceput acum cu un proiect de lege, in urma caruia ne termina definitiv.
    Cind ne-am inscris promotiile 2005-2008, era stipulat in lege ca daca o universitate are acreditata forma la ZI, poate desfasura cursuri si la celelalte forme FR si ID. Ne-am inscris legal, bucurosi ca putem sa si muncim, ne imparteam concediul de odihna in 2 sesiuni, au trecut anii, cu mai bine, cu mai putin bine, am dat licenta, unii am continuat alte cursuri, ne-am inscris la master, si dintr-o data d-na Ecaterina Andronescu isi aduce aminte ca intr-un lagar de concentrare, ca mai are de gazat 50.000.
    Am vazut-o la televizor cu lacrimi in ochi la o emisiune TV in dialog cu o profesoara in greva foamei. Juca perfect, daca pentru un singur om la a carei nenorocire ai conlucrat ( nu a negat ca a luat parte la proiectul in urma caruia s-a intimplat nebunia din invatamint) plingi, inseamna ca pentru ceea ce a facut si greu se mai poate repara la SPIRU HARET, ar trebui atirnata in Piata Revolutiei, cu transmiterea in direct a executiei…
    Nu stiu in ce masura d-stra ca personalitate in partid, puteti schimba ideile dinsei, pe care in adincul constiintei stie ca ne-a terminat gratuit, dar n-o vad recunoscind.
    Pe noi 50.000 de romani, ne-a terminat politica d-nei, desi prin analogie, politica PDS. Asta reiese, chiar daca prin politica partidului d-stra, ocrotiti si ajutati pe cei napastuiti. In cazul nostru, este invers.
    Nu credeam ca ceea ce a inceput , culmea si in pragul alegerilor, este adevarat. Nu avea nici o explicatie plauzibila, era de necrezut ceea ce ni se intimpla. Cind a declarat dupa citeva zile ca diplomele raman valabile,
    ne-am linistit. A durat doar foarte putin. Si-a revenit repede.
    Incerc cunoscindu-va stilul si clasa, sa sper ca puteti face cit de putin pentru noi.
    Oricum, nu ne pierdeti.

  168. 171 Daniela Martie 15, 2011 la 1:32 pm

    Părăsit încă de la naştere
    Mihai Caldararu
    Încă de când a văzut lumina zilei, Mihai a fost abandonat în centrul de plasament numărul 5 din Capitală. De la vârsta de şapte ani a fost mutat la centrul de plasament numărul 6, iar la 13 ani a fost agresat sexual de doi indivizi mai mari, de care şi acum îi este teamă. Când credea că ar putea să depăşească trauma, Mihăiţă a fost mutat la un alt centru, unde a fost din nou supus relelor tratamente: „La 15 ani am fost mutat la centrul de plasament numărul 2 „Casa Speranţei”, unde primeam bătaie seara de la nişte indivizi mai mari. De atunci am rămas cu sechele”.

    Şcoala populară de artă

    După ce a terminat Şcoala de Arte şi Meserii cu profilul confecţii-îmbrăcăminte, pe care a absolvit-o cu nota 9, a urmat şi Şcoala populară de Artă, unde a obţinut un certificat de la OSIM, pentru solist vocal. La 18 ani a fost reintegrat în familia sa. Cu toate acestea, a găsit o mamă bolnavă de hepatita C, iar condiţiile în care trăia sunt greu de explicat. Chiar şi aşa, Mihai nu s-a dat bătut. Deşi şi el suferă de epilepsie, şi-a propus să triumfe în viaţă prin propriile forţe nedându-se bătut de la nimic. Astfel, l-a auzit cântând compozitorul Adrian Ordean care l-a ajutat să-şi înregistreze câteva melodii, iar Star Print l-a ajutat să îşi înregistreze gratuit şase piese: „Cea mai mare dorinţă a mea este să mă lansez, însă nu dispun de resursele financiare necesare pentru a iniţia astfel de demersuri. Am putut doar să înregistrez un număr de şase melodii, iar câteva piese sunt compuse de mine. Înregistrările le-am putut finaliza chiar de Sfintele Sărbători de Paşte”. 0724713999

  169. 172 Edu adrian Noiembrie 13, 2014 la 11:40 pm

    Domnul Adrian Nastase este un om destept din toate punctele de vedere si imi pare rau ca nu mai este la puterea psd-ului – Puscaria este pentru Pnl si Pdl de cateva zile foarte multi Parlamentari si Baroni sunt arestati si condamnati pe buna dreptate. Asa ca Psd-ul trebuie sa castige toate alegerile.


  1. 1 * Blestemaţi fie dictatorii care au crezut că nu sunt dictatori. * – AMIN. « Sfinxul Trackback pe Octombrie 1, 2010 la 3:58 pm
  2. 2 Top cele mai interesante bloguri de politicieni | Blogul Monicai Marinescu Trackback pe Octombrie 2, 2010 la 8:30 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: