Bercovici Moise Erco, peintre roumain

In urma cu ceva timp, am gasit la Paris, la un negustor de arta, un tablou uitat intr-un colt de magazin. O pictura frumoasa (fara rama) : un buchet de flori in culori vii . Nu trezea prea multa atentie. Curios de felul meu, l-am intors sa vad panza si sasiul. Am fost surprins sa gasesc o mentiune :” Bercovici Erco Moise, peintre roumain, ne a Iassy, disparu en 1942.  A expose  au Salon d’automne etc”.

L-am cumparat  (foarte ieftin) si de atunci il tin in birou la mine. Ma gandesc si imi imaginez adeseori destinul acelui om despre care nu stiu aproape  nimic

260 Responses to “Bercovici Moise Erco, peintre roumain”


  1. 1 Iepurele de Martie septembrie 26, 2010 la 11:57 am

    @ Leoprans

    Vezi ca ti-am raspuns in josul articolului „Basescu renunta la popor”, pauvre con.

  2. 4 mihaela septembrie 26, 2010 la 12:09 pm

    Stiu ca nu are legatura cu subiectul, dar astept strangerea de semnaturi din partea PSD pentru demiterea presedintelui. Am scris acest lucru si pe blogul domnului Ponta.

  3. 5 Mihnea Georgescu septembrie 26, 2010 la 12:10 pm

    Îndrăznesc să previzionez că peste 100 politicianul Adrian Năstase nu va mai fi cunoscut. Colecţionarul şi Omul de Cultură Adrian Năstase, însă, da.

  4. 6 Mihnea Georgescu septembrie 26, 2010 la 12:13 pm

    * „peste 100 DE ANI politicianul…”

  5. 7 Mélanie septembrie 26, 2010 la 12:25 pm

    Domnule Nastase,

    va multumesc pentru precizarile dvs. Aveti dreptate: imaginea (subiectiva!) despre România si români e dincolo de „îngrijoratoare” în UE… Trist, frustrant, dureros, caci nimic pozitiv, încurajator despre România în ultimii ani… 😦

    Cât despre articolul si imaginile din DM(ah, „perfidu’ Albion”!), veti fi remarcat ca cei doi prezi au cravate „nuantzate”: navy-blue & bleu-ciel, cherchez l’erreur!(ou l’horreur?!), iar gluma lui Basescu nu l-a descrâncenat pe Sarko, banuiesc ca va fi fost „a sick joke”, relatata în broken English… 😀

    ===

    Stiu ca iubiti arta, în general si muzeele pariziene, în special… Daca veti reveni la Paris, v-as sugera sa vizitati expozitia-Claude Monet, la Grand Palais, deschisa acum câteva zile, pâna pe 24/1/11; e vorba de-un eveniment exceptional, caci de 30 ani nu s-a mai organizat o expozitie-Monet!!! Si înca un „must-see”: casa si gradina de vis a celebrului pictor de la Giverny.

    Salutari toulousene cordiale.

  6. 8 Iepurele de Martie septembrie 26, 2010 la 12:28 pm

    @ Mihnea Georgescu

    Previziunea ta e ridicola. Nu numai ca, cel putin deocamdata, Adrian Nastase este cel mai eficient premier roman postrevolutionar, dar, in orice istorie in date te-ai uita, a oricarui stat, vei constata ca exista doua liste exhaustive: una cu sefii statului (presedinti, monarhi), alta cu premierii, de la originile statului pana in prezent. Nu si una cu oamenii de cultura si colectionarii.

  7. 9 casandra septembrie 26, 2010 la 12:30 pm

    @AN

    S-ar putea sa fi facut parte din Convoiul 37. Peste 700 de evrei romani au fost deportati din Franta spre Auschwitz in 1942.

    http://d-d.natanson.pagesperso-orange.fr/convoi37.htm

  8. 10 Harabula septembrie 26, 2010 la 12:40 pm

    Tabloul se cheama „Natura moarta cu buchet de flori, mere si cutit” si a fost expus in 2006. S-a cerut 1800 euro.

  9. 11 nastase septembrie 26, 2010 la 12:54 pm

    Harabula.
    Asa este. Era evaluat intre 1800-2000 de euro la licitatia din Paris. Nu rezulta, din informatiile mele, ca ar fi fost cumparat atunci. Cred ca a fost dus de catre proprietar la un anticar, unde a ramas mai multi ani, pana cand l-am gasit eu.

  10. 12 Aya septembrie 26, 2010 la 1:12 pm

    @

    Adrian Nastase

    Bercovici- Erco Moise (mai exact, Bercovici-Erco Moshe) apare in „Encyclopedie des peintres et sculpteurs juifs”- „Liste des peintres juifs n’ayant pas traité de thèmes judaïques”.

    Mentiunea este foarte putin generoasa in informatii:
    „Bercovici-Erco Moshe (Romanian).
    Il s’installa à Paris et exposa au salon d’Automne entre 1932 et 1938. ”

    Daca privim precizarea de pe spatele panzei „disparu en 1942”, ma tem ca se numara printre cei carora le-a fost dedicata enciclopedia:
    „A la mémoire des artistes qui périrent dans les camps de concentration allemands.”

  11. 13 Gabriel Badea-Päun septembrie 26, 2010 la 2:03 pm

    Tocmai lucrez la o carte despre „Pictori români în Franta, 1834-1932” si am întâlnit de mai multe ori numele lui în cataloagele Saloanelor de Toamna (SA); Independentilor (SI), Tuileries (ST). Iata mai jos lista lor completa mai jos.

    Daca s-ar putea si at fi de accord as vrea sa reproduc acest tablou în lucrarea mea.

    Cu bunele mele salutari,
    Gabriel Badea-Päun

    Moise BERCOVICI-ERCO (nascut la Iasi, data necunoscuta – + Paris, 1942)
    1934 : 1, square Delambre, Paris ; 26, rue Monsieur le Prince, Paris.
    ? ? ? ST 1934, picturi: n°179 Portrait de jeune homme à l’échec ; n°180 Portrait, étude ; n°181 Jardin du Luxembourg, Théâtre Guignol ; n°182 Jardin du Luxembourg, printemps.
    SA 1932 : n°126 Fleurs (pictura)
    SI 1932 : n°308 Nature morte : objets de prières juifs (pictura, 2200 frs) ; n°309 Toits de Paris (pictura, 1800 frs).
    SA 1934 : n°128 Nature morte (pictura) ; n°129 Paysage (Luxembourg).
    ST 1934, picturi ; n°149 Portrait ; n°150 Intérieur ; n°151 Camp naturiste (Montmorency) ; n°152 Paysage à Montmorency.
    ST 1935, picturi : n°160 Les colporteurs ; n°161 Jardin du Luxembourg ; n°162 Jardin du Luxembourg ; n°163 Nature morte.
    SA 1936, picturi : n°80 La Seine à Saint-Cloud ; n°81 Nature morte.
    SI 1936 : n°275 Peinture ; n°276 Peinture.
    SA 1937, picturi : n°123 Terrasse de Luxembourg, paysage.
    SI 1937 : n°242 Peinture (1000 frs) ; n°243 Peinture (800 frs).
    SA 1938, pictura : n°136 Nature morte, fleurs et pommes.
    SI 1938 : n°327 Le musicien – composition (2000 frs) ; n°328 Peinture (1000 frs).
    ST 1938, picturi: n°163 Paysage d’Automne, Auteuil ; n°164 Paysage de printemps à Palaiseau ; n°165 Portait en fichu ; n°166 Femme couchée.
    SI 1939 : n° 197 Portrait de l’artiste et de sa compagne ; n°198 Maisons à Chatou (paysage).

  12. 14 Mihnea Georgescu septembrie 26, 2010 la 2:14 pm

    @ Iepurele de Martie

    Pe de altă parte, nu avem o stradă P. P. CARP în Bucureşti (Primul Ministru de acum 100 de ani), dar avem o celebră stradă Muzeul ZAMBACCIAN. Eu am vorbit despre percepţia populară, nu despre enciclopedii… Ţin prea mult la AN ca să nu mă doară când îl văd cum se consumă în politică.

  13. 15 The_engineer septembrie 26, 2010 la 2:17 pm

    are ceva pictura asta chiar imi place in special compozitia culorilor, o atmosfera destul de optimista

    nici o grija base nu are ce sa va faca , am sa revin mai tarziu cu un text despre basescu pe care il coc de cateva zile

    vizavi de proteste se pot face si la vila lac 2 acolo unde sta securistu national , doar el a anuntat masurile astea de austeritate fascisto-basciste deci pt el sunt protestele. Am totusi o dilema de ce Hosu a oprit demonstratia in fata palatului Cotroceni…

  14. 16 Aya septembrie 26, 2010 la 2:42 pm

    @

    Casandra

    Afirmi, referitor la pictorul Bercovici- Erco Moise:
    „S-ar putea sa fi facut parte din Convoiul 37. Peste 700 de evrei romani au fost deportati din Franta spre Auschwitz in 1942.”

    Ma tem ca ai dreptate. Este si parerea mea.

  15. 17 Harabula septembrie 26, 2010 la 2:46 pm

    @Casandra
    Cred ca aveti dreptate. Moshe Bercovici Erco a trait intre 1904 si 1944.
    In 1942 a fost internar in lagarul de la Drancy si apoi trimis la Auschwitz unde a murit in 1944.
    In lista la care ne-ati facut link-ul este un Bercovici Moshe, nascut la Iasi in 1904.

  16. 18 ellasarya septembrie 26, 2010 la 3:11 pm

    Frumoase culori. Dacă Net-ul le redă la adevărata lor valoare…
    Pictura ne redă perfect – prin dezordinea culorilor – starea de spirit a autorului.
    Şi ce vă imaginaţi în legătură cu destinul său?
    Poate ar fi frumos să deschideţi şi subiecte cu tentă literară aici sau pe un alt blog… Aţi scrie şi articole apolitice în felul acesta. Poate că ar fi mult mai interesante. 🙂

  17. 19 Treby septembrie 26, 2010 la 3:11 pm

    Cu titlu de gluma, o fi ruda cu Berceanu?

  18. 20 Aya septembrie 26, 2010 la 3:13 pm

    @

    Adrian Nastase

    Cred ca, asa cum spune Casandra, pictorul Moise Bercovici a fost deportat, din Franta, la Auschwitz, in 1942, cu Convoiul 37 (in care s-au regasit 729 de evrei romani).

    In „LISTE ALPHABETIQUE DU CONVOI N°37” apare numele „Bercovici Moise” nascut in Romania, la Iasi, in data de 1 iulie 1904.

    Inainte de lista, cel care a intocmit-o (pentru neuitare; avem datoria sa nu uitam, fie ca suntem- sau nu- evrei!) apare scris, simplu si rascolitor:

    „Un convoi de 1004 déportés, dont 729 juifs roumains, parti le 25 septembre 1942 de Drancy, arrivé à Auschwitz le 27 septembre 1942.

    C’est dans ce convoi que furent déportés Aron Natanson, mon grand-père, et Miryam Natanson, sa fille, âgée de 13 ans.”

  19. 22 Pali septembrie 26, 2010 la 4:06 pm

    @ iepurele de martie

    Partial adevarat observatia dvs.!

  20. 23 Pali septembrie 26, 2010 la 4:08 pm

    Am vazut un tablou de Bercovici M E la Budapesta in urma cu trei ani la galeria POLGAR;daca nu ma inseala memoria la un pret apropiat de cel precizat ,…frumos,chiar foarte frumos!

  21. 24 Aya septembrie 26, 2010 la 4:42 pm

    @

    Le Prince

    Ti-am lasat un mesaj lamuritor la sectiunea „Scenariile de impozitare diferentiata –in lucru!”.
    Te rog, spune-mi ce crezi.

    P.S.
    Iti multumesc pentru minunata delicatete!

  22. 25 casandra septembrie 26, 2010 la 5:13 pm

    @AN
    @Aya
    @Harabula

    Ce ziceti, Marele Arhitect da cateodata semnale subtile ca nu doarme?

    Panza nefericitului pictor, pierduta intr-un anticariat parizian, ajunge iar acasa, chiar daca el a sfarsit atat de dureros cu multa vreme in urma.
    Care era probabilitatea ca un roman iubitor de arta sa o gaseasca si sa o puna in lumina in Romania?

  23. 26 Iepurele de Martie septembrie 26, 2010 la 5:14 pm

    @ Mihnea Georgescu

    I se pot imputa multe omului politic Adrian Nastase, dar nu ca „se consuma in politica”. Fara a prelua o apreciere devenita, de mult, un loc comun, eu chiar cred ca Adrian Nastase este cel mai eficient prim-ministru postrevolutionar. In asemenea conditii, mi se pare putin exagerata afirmatia ta, cum ca domnule Nastase „se consuma in politica”. La urma urmelor, trebuie sa avem o alternativa la premierul actual, Traian Basescu.

    Oricum, nu vreau sa intru intr-o polemica pe aceasta tema. Ba chiar incepe sa-mi para rau ca am comentat mesajul tau. Ai tot dreptul la o parere, iar eu as incepe sa seman prea mult cu Leoprans si Aya, care nu tolereaza parerile opuse.

  24. 27 cornel septembrie 26, 2010 la 5:32 pm

    Cred ca desfasurarea de evinimente, dupa protestul de vineri, impune luari de pozitie ferme si elaborate din partea psd si a d.-voastra personal. Una din ele este ca exzista o perceptie de bun augur, dar care intra ciudat in constiinta publica. Este vorba de realibilitarea institutiei, politia. Acei politisti cca. 6000, pot readuce politia in constiinta publica, ca un organism onest, ce apartine populatiei si o deserveste. In cateva tari civilizate din lume in care am lucrat, am putut constata ca politia/politistii erau prieteni/camarazi oamenilor de buna credinta. Desigur ca exzista mult mai bune planuri de judecare a celor ce au avut loc, a celor in curs de desfasurare. Necesara este o anticipare multi/pluri/interdisciplinara. Personal mai important in momentul actual este contracararea/neutralizarea diferitelor actiuni subterane sau la vedere ale lui basescu + acoliti. Atentie marita la acoliti, reducerea lor numerica va insemna sigur mult mai multa virulenta si rafinament negativ. Toate cele de bine, cornel. NB Nu am educatia cat de cat adecvata ptr. lucrari de arta plastica, sa ma pot exprima adecvat. Stiu numai ca i-mi place sincer. cornel.

  25. 28 Doru Coarna septembrie 26, 2010 la 5:33 pm

    @ Adrian Nastase,

    Lipseste culoare in multe locuri, se vede panza, este deteriorat sau artistul a dus o viata extrem de grea acolo?

    Sigur ca nu ma pricep dar „tehnic” vorbind…

  26. 29 nastase septembrie 26, 2010 la 5:44 pm

    Doru Coarna,

    Este vina mea. Am folosit blitzul. Lucrarea este in stare perfecta.

  27. 30 Harabula septembrie 26, 2010 la 5:54 pm

    @Casandra
    Deduc, din modul dv. de a va exprima, ca sunteti barbat si mason.

  28. 31 nastase septembrie 26, 2010 la 6:00 pm

    casandra,

    se pare ca este vorba de cel mentionat in lista pe care mi-ati transmis-o. Puteti citi cateva detalii suplimentare in comentariul lui Badea-Paun.

  29. 32 The_engineer septembrie 26, 2010 la 6:09 pm

    sa ne aducem aminte !!!

  30. 33 Mélanie septembrie 26, 2010 la 6:14 pm

    Cred ca va fi lapsusul-cactus al anului…

    Am vazut-o si auzit-o „en direct-live”:

    L’embarrassant lapsus de Rachida Dati… 😀

    http://www.leparisien.fr/actualite-people-medias/video-l-embarrassant-lapsus-de-rachida-dati-26-09-2010-1083266.php

    ===

    @D-na/D-ra ellasarya, ader la sugestia dvs de la „septembrie 26, 2010 la 3:11 pm”, mai ales ca unele postari par copiate de pe site-uri matrimoniale!!! Simpatic avatar „ciclopic”… 😉

    ===

    @Vasile si Augustin… de ce continuati sa trageti în ambulantze?! V-am asteptat ieri Place du Capitole(Hôtel de Ville) degeaba, mi-ati pus un iepure(de septembrie!)… 🙂

  31. 34 casandra septembrie 26, 2010 la 6:15 pm

    @Harabula.

    Nu. Si nu.
    Dar gasesc inteligent modul lor de a evita lezarea sentimentelor religioase particulare. Si expresia reflecta cel mai fidel si modul meu de raportare la Divinitate. Sper ca nu-mi vor cere sa le platesc drepturi de autor…

  32. 35 Harabula septembrie 26, 2010 la 7:08 pm

    @Casandra
    Intr-adevar mi-a atras atentia modul mai putin obisnuit in care va raportati la Divinitate: Mare Arhitect.
    Masonii fiind constructori cred in Marele Arhitect al Universului.

  33. 36 The_engineer septembrie 26, 2010 la 7:10 pm

    O seara ciudata de decembrie

    era ziua de 6 decembrie 2009 si ma pregateam sa merg undeva in zona pietei universitatii sa il votez pe prostanac. Imi pregatisem din timp o sticla de sampanie si una de whiskey si eram sigur ca prostanacul va castiga cu cel putin 5 % in fata piratului securist.
    De ce sa nu recunoastem peste tot era o atmosfera de schimbare de se de speranta. Era ceva in aer ! Ascultam obsesiv piesa Wind of Change a lui Scorpions.

    Piesa dedicata unificarii Germaniei dar si lui Gorbaciov care prin perestroika si glasnost a dat o speranta oamenilor din estul Europei si a facut posibila eliberarea de tirania comunista.
    Revazusem inca o data filmul Red Heat cu Arnold Schwarzenegger pe care il vazusem in anul 1989 inaintea caderii lui Ceausescu.

    Avusesem inainte acestei zile diverse discutii cu diversi tineri si tinere in baruri bucurestene despre alegeri si le-am spus clar ca il voi vota pe prostanac. Majoritatea si-au exprimat pararea ca nu vor vota un comunist si ca mai bine nu voteaza. Nu il mai vroiau pe base dar nu vroiau nici un comunist. De acea simtisem nevoia sa revad filmul Red Heat. Incepusem sa cred ca sunt un comunist. Eu ala de ascultam in anii 80 europa libera si chiuleam de la ore unde discutam cu alti elevi „dizidenti” ce sa mai zis la europa libera (era sa scriu antena 3) si vocea americii.
    Eram pregatit in acea zi de 6 decembrie ca dupa ce voi vota sa merg intrun bar al unui prieten si sa beau pana cad pe jos in cinstea victoriei prostanacului.
    Zis si facut am plecat spre centrul de votare din zona Piata Universitatii. Am ajuns la nu stiu ce centru de votare ditrun spital. Ma simteam parca implicat in filmul RED Heat. Eram fericit ca astazi vom scapa de basescu si altceva nu ma mai interesa. Asteptasem ani de zile clipa asta. Eu chiar il detest pe presedinte, chiar imi provoaca constipatie si stare de greata acest om.
    M-am asezat la coada. Am stat si am stat si am stat. Trecusera 2 ore si coada mergea incet incet. Undeva mai in spatele cozii l-am recunscut pe un tanar moderator de la acasa tv care se uita pe pereti sa nu fie recunoscut. Stiti voi ala de repeta intruna la naiba. Eu si o fata care si ea l-a recunoscut am inceput sa radem pe seama lui ca omul chiar era funny in special de cum il prezentau Mondenii.
    Mi-am zis: la naiba cu sistemul asta. A mai trecut ceva timp. In mod ciudat intamplator asa cum a aparut si basescu in viata nostra. (Si chiar ma intreb de ce nu a fost luat stolo draga la bani marunti sa spuna de cine a fost amenintat atunci in octombrie 2004) deci in mod intamplator in spatele meu a aparut un individ. Nu i-am dat atentie. A inceput o discutie cu mine. Asa cum incep multe „discutii” intre necunscuti si cei implicati politic. Nu mai stiu daca inainte de discutie sau dupa discutia vorbise cu cineva la telefon, discutie in care ia spus celuiltat interlocutor „E mic hai sa il lasam in pace, sunt altii de care trebe sa ne ocupam”. Ei ma intreaba el pe mine: cine crezi ca castiga ? Eu m-am eschivat la inceput pt ca am un nas extrem de fin si dibui personaje de acest gen. basescu castiga sigur a zis el, sa vazut in cazu vantu SRI nu l-a lasat din mana pe base si asta e semn ca base va castiga. Ma gandam sa il pocnesc. Era genul ala de bucurestean asa cum cunoscusem si in Germania, genul acela de om care nu e bun la nimic. Om marunt.
    Apoi a continuat cu alte argumente inclusiv acela cu comunistii ca sa vada cu cine votez. La un moment ma infuriat atat de tare si i-am replicat: „Romania este o tara in comunitatea Europeana in care trebuie sa predomine democratia. Ce cauta servicile secrete in alegeri ? Oamenii trebuie sa isi aleaga singuri destinul.”
    Reusise sa imi strice cheful iar efectul frigului imi strica cheful de vot si mai mult. In sfarsit am votat intr-o sala spartana care arata mai degraba ca spatele unei scene de teatru.
    Era deja aproape 9 seara cand mergeam inspre statia de metro din Piata Universitatii. Am sunat prietenul in al carui bar vroiam sa sarbatoresc victoria lui Geoanache. Nu imi placea Geonache dar imi era atat de sila de basescu, atat de sila. Ma gandeam ca Nastase si Iliescu vor recupera partidul apoi si vor impune politica lor ca sa pot si eu sa traiesc linistit in tara asta. Prietenul pe care il sunasem mi-a zis ca inchide barul si merge la niste amici. Asta a fost primul semn ca seara nu va fi cum trebuie.
    M-am hotarat sa merg in centrul istoric. A sosit ora anuntarii rezultatelor. Eram in fata vitrinei unui bar de pe Lipscani cand am vazut intr-o plasma mare din acel bar ca Geonache castigase. Imediat am sarit in sus. Lumea din juru meu , profitorii sistemului basescian erau tristi, era logic eram in sanul, celor care au creat acest sistem de rahat. Ma uitam cu dispret la ei si ma gandeam ca acum e timpul meu. Sa ma tine-ti si voi ciocu mic ma basescilor de prost gust mi-am zis.
    Am luat telefonul si am sunat-o pe o fosta prietena de a mea din Sibiu. Ea devenise dupa despartirea de mine basista. Si am luat-o la misto. Vazand ca Geoanache a castigat, ea sa resemnat si mi-a zis ca nu ii mai place de base ca nu intelege ce poate sa imi placa la Geoana. Nu ma interesa ce zicea oricum stiam ca minte , vroiam doar sa simt disperarea unui basist atata tot. Mi-a mai zis hai sa vedem intai dupa ce vor numara voturile ca astea de acum sunt doar sondaje. Tot basista ramasese dar ce nu stia ea ca studenta intretinuta de doi parinti cadre didactice ca in mai 2010 tatucu lor le va face o surpriza. Anul acesta am revazut-o la un concert , amandoi stiam ca ei ii scazuse nivelul de trai si era bine asa.
    Am plecat acasa in acea seara de decembrie urmand ceremonialul bine cunoscut metrou tramvai. Acasa am deschis sticla de whiskey si sampanie si am inceput sa beau. M-am ametit bine de tot. Adormisem lat.
    Ma trezesc brusc la ora 5 dimineata si aprind televizorul. basescu castigase alegerile si sondajele de la urne fusesera „false”, aratau pe antena 3 faza cu ciuruitu si alte scarbosenii cu videanu. Mi sa facu rau si m-am dus la wc sa vomit.
    Cateva zile mai tarziu au anuntat la tv ca un primar PSD sa sinucis fiindca a fost reales basescu.

    Astazi am acelasi sentiment ca inainte de alegerile din 6 septembrie dar stiu ca acum cand ma voi culca si apoi ma voi trezii ca nu voi avea alt cosmar ca acela din dimineata zile de 7 decembrie

    si cred ca ar fi bine sa nu ne culcam pana nu scapam de tiran

  34. 37 Aya septembrie 26, 2010 la 7:12 pm

    @

    Treby

    Daca poti face glume penibile pe seama talentului artistic ucis la Auschwitz (iata, avem „gratie” fascistilor, si un holocaust in domeniul artei) nu esti om, chiar daca ai chip uman.

  35. 38 Harabula septembrie 26, 2010 la 7:25 pm

    @Mihnea Georgescu
    Josef Schmidt a murit intr-un lagar din Elvetia.
    Nu vreau s-o fac pe-a desteptul cu informatii care se gasesc pe internet.

  36. 39 Aya septembrie 26, 2010 la 7:27 pm

    @

    Casandra

    Marele Arhitect da semne ca nu doarme ori de cate ori ar putea fi pe cale sa se piarda un mesaj important.
    Mi-a fost dat sa pot spune acest lucru gratie unor „momente personale”.

    P.S.
    Ceea ce cred ca trebuie spus este ca lui Adrian Nastase ii sunt „transmise” astfel de semne (nu este singurul- dar sa ramanem la cel de aici) parca stiindu-se ca va asuma restituirea adevarului si reconfigurarea intregului, salvarea valorii.

    Textul pe care l-a postat si incheierea (citez): „Ma gandesc si imi imaginez adeseori destinul acelui om despre care nu stiu aproape nimic” a declansat discutia pe blog.
    S-au adus date, s-au emis pareri- si cred ca suntem in pragul adevarului.
    De aici, pana la cercetarea datelor care au ramas la Auschwitz este un pas posibil a fi facut de cei care vor si pot sa aiba acces la datele istorice.

    Pe de alta parte, un coleg de blog (Pali) a semnalat existenta unui tablou al pictorului Moise Bercovici Erco la Budapesta.

    Informatiile se aduna si se leaga, deja.
    Banuiesc ca nu-ti spun ceva surprinzator: pornind de la Adrian Nastase- si prin el- va fi restituita creatia acestui artist roman cu un nefericit destin.

  37. 40 Viorica Buda septembrie 26, 2010 la 7:47 pm

    D-l Nastase , ce faceti la ora asta ?, urmariti MoneY Chanel ? Si eu ,si constat ca sinteti tare acasa in tot ce vorbiti. Sinteti cu mult mai bun , cu toate ca eu imi tot doresc sa fiti presedinte ,(pentru fusul orar actual ).

  38. 41 Aya septembrie 26, 2010 la 7:50 pm

    @

    Casandra

    Legat de faptul ca, pornind de la un „simplu” (in planul acelor semnale subtile si dincolo de noi toti, e „simplu” in sens de firesc) text postat pe blog si de faptul ca, astfel, se va ajunge la restituirea creatiei pictorului Moise Bercovici Erco, subliniez elocventul mesaj adresat de Gabriel Badea-Päun (in septembrie 26, 2010 la 2:03 pm) lui Adrian Nastase.
    Citez:
    „Tocmai lucrez la o carte despre “Pictori români în Franta, 1834-1932″ si am întâlnit de mai multe ori numele lui în cataloagele Saloanelor de Toamna (SA); Independentilor (SI), Tuileries (ST). Iata mai jos lista lor completa mai jos.

    Daca s-ar putea si ati fi de accord as vrea sa reproduc acest tablou în lucrarea mea.”

  39. 42 Bibliotecaru septembrie 26, 2010 la 7:50 pm

    @ Adrian Năstase
    O poveste interesantă…

    Am regăsit tabloul dumneavoastră pe internet.

    Moïse Bercovici Erco – Nature morte au bouquet de fleurs, pommes et couteau

    Ar trebui să ne mai spuneţi asemenea poveşti, personal sunt interesant de astfel de amintiri apolitice.

  40. 43 Dragos septembrie 26, 2010 la 8:05 pm

    Doru Coarna,

    a) aflati de la mine ca tablourile nu-s rachete, nu-i necesar sa fie in stare tehnica impecabila.

    b) in privinta vioara – violoncel – contrabas, pentru a nu va face de ras, puteti folosi pe viitor urmatoarea schema: violoncelul arde mai mult decat decat vioara iar contrabasul mai mult decat violoncelul.

  41. 44 Harabula septembrie 26, 2010 la 8:26 pm

    Daca se cauta pe google „arcadia auction” veti putea vedea tabloul domnului Nastase, dar si un o alta pictura a lui Bercovici Erco. Un peisaj suprarealist.

  42. 45 Mihai Dumitru septembrie 26, 2010 la 8:32 pm

    Frumoasa povestea – e nevoie de un om deosebit ca sa repatrieze o opera de arta a unui pictor necunoscut in Romania. Dintr-o liga total diferita de repatrierea pe multi bani de la buget a bratarilor dacice de o autenticitate indoielnica.

    Chiar daca nu la nivelul dlui Nastase, am trait acest sentiment achizitionand din Belgia o moneda romaneasca de pe vremea lui Carol I, un 5 lei 1880, tocit, pe care vanzatorul magazinului numismatic mi l-a vandut la pretul materialului (argint), probabil bucuros ca s-a interesat cineva de acea moneda. Cu toate ca am si alte exemplare mai bine pastrate ale editiei monetare 5 lei din 1880, o pastrez pe aceea intr-un loc privilegiat in colectia mea.

    Pur si simplu imi place sa ma gandesc prin cate maini a trecut din Romania in Belgia pana sa ajunga la mine si sa o readuc in tzara.

  43. 46 The_engineer septembrie 26, 2010 la 8:42 pm

    @AN

    imi aduc aminte ca acum cativa ani a-ti postat o imagine cu desktopul dumneavoastra de pe laptopul Sony Vayo cu Vista pe el. Si deontologii se mirau ca avea-ti wide screen ceva relativ nou pe atunci. Altii comentau ca nu folositi Linux. Habar nu am de ce va recomand sa folositi Linux dar se pare ca a-ti devenit pasionat de calculatoare.
    Cel mai bun sistem de operare gratis la liber este Mandriva Spring 2010
    http://www2.mandriva.com/downloads/free/
    pe Linux sunt mai multe interfete grafice, eu recomand KDE.

  44. 47 Harabula septembrie 26, 2010 la 8:44 pm

    Atrag atentia ca „arcada auction” da ca data de nastere a pictorului 1900. In schimb, daca cautati pe wikipedia „Montparnasse” (limba germana) se dau anii vietii lui Bercovici Erco !904-1944

  45. 48 S 4 septembrie 26, 2010 la 9:07 pm

    ADRIAN NASTASE ESTE SINGURA SOLUTIE A PSD SI A ROMANIEI!

  46. 49 The_engineer septembrie 26, 2010 la 11:30 pm

    Dopul social si tara ca o sticla de rom

    Introducere

    In clipa cand ma apuc sa scriu aceasta povestire stau si imi aprind o tigara si e mult timp de cand nu am mai fumat. Fumez ca sa am inspiratie, nu ca sa imi scad vibratia. Mi s-au terminat chibriturile si am gasit in apartamentul in care stau cu chirie o bricheta electorala portocalie pe care scrie Radu F Alexandru. Maine promit sa arunc la gunoi acea bricheta chiar daca nu este a mea. Nu am altceva la indemana sa aprind tigara asa ca o voi folosii , trebuie sa mentionez ca am sters cu markeru sigla pdl si numele domnului Alexandru senator pdl. (am folosit un marker din acela de chipurile distruge CD-uri pe care e filmul cu palma presedintelui). Sincer mi-a placut acel film unde domnul Alexandru a scris un scenariu excelent despre un politician corupt. basescu este mult mai vicios decat acel personaj de film. Sa incepem povestirea.

    Dopul social si tara ca o sticla de rom

    iunie 1990

    traian basescu se afla in biroul sau din ministerul transporturilor mobilat cu o mobila grea cu iz sovietic facuta din lemn romanesc. Sta tolanit in scaun cu picioarele pe masa, e cald, aerul e statut si el basescu e doar subsecretar de stat.
    E ingandurat , au venit minerii in Bucuresti, chiar el a avut grija sa ajunga cu bine baietii acestia de care se simte foarte apropiat, oameni dntr-o bucata duri cu o intensa pasiunea pentru sticla.
    Valmaseala asta il facea sa se simta bine , se simtea sigur. Nimeni nu se va gandii ca a fost securist ca a delapidat banii Navromului ca facut bisnita si ca a jucat poker, a pierdut la poker banii Navromului si a trebuit ca sa scape sa se angajeze pentru diverse servici straine. Nici el nu mai stia numarul servicilor pentru care lucra. Juca mai bine poker ca ei dar pierdea ca disparea cu cate o fata si ceilalati isi masluiau cartile in lipsa lui domnule, fete frumoase din Brazilia, atat de mult il excitau fetitele astea de uita si de poker si de orice. Nici el nu mai stia pentru cate servicii lucra. Si revolutia la ajutat chiar daca il placea pe Ceausescu ,o place si pe Elena dar cel mai mult ii place de Nicu care era un tip violent ca el.
    Isi daduse jos pantofii si era doar in sosete. Mirosul de transpiratie inunda odaia unde se afla biroul. El nu simtea ca ii miroseau picioarele fiindca era racit inca din Belgia si lua un medicament alb prafos pt asta care il energiza de fiecare data, dar secretara lui simtea mirosul picioarelor pana la ea in camera. Sorbea cafeaua amestecata cu coniac, oricum era ultima sticla de coniac fin de ala de gadila pereti burtii din interior. Un fost coleg de la securitate era plecat zilele astea in vest si trebuie sa ii aduca 10 sticle de whiskey si 7 de cognac din acela bun. Pe masa avea o sticla mare de rom , in caz ca minerii vor da buzna sa vada ca e unul de-a lor adica bea rom muncitoresc. In povestirea asta sticla de rom joaca rolul principal. Romul era unul romanesc destul de bun pe care era o eticheta cu o corabie. Pe caldura asta isi aducea aminte cum traversa el marea neagra mai lin ca o barca pe un lac rusesc si briza ii batea in parul lui ravasit pe laterele capului.
    Isi aprinse o tigara Dunhill si tragea pofticios din ea , unul din ciorapii lui albastrii adusi din Belgia erau rupti. Se vedeau unghile picioarelor care erau galbene si incovoiate. Isi freca degetele de la picioare unul de altul si lua o gura de cafea cu cognac. Nervos si-a stins Dunhilul in scrumiera aducandu-si aminte de furia proletara a minerilor. Nu am voie sa ma vada fumand Dunhill si-a zis. Era prevazator juca dur stia el ce stia. Si-a aprins apoi o Carpata de Sf Gheorge. Mmmm exclama el ce bune sunt mai bune ca porcarile occidentalilor. Carpatele de Sf Gheorge erau chiar bune. Carpati un simbol al Romaniei care va dainuii mereu.(Nota care nu are de a face cu povestirea: Chiar nu mai au de gand asta sa deschida fabrica din sf gheorge)
    Mancase fasole cu ciolan si salata de varza rosie si bause o bere parca sau 322 de beri oricum nu mai conta pentru ca fasolea cu ciolan isi spunea cuvantul. Scaunul de la birou lui era marcat de mesele luate la cantina. Avea mereu o paturica pe scaun sa nu creada lumea ca e gaozar. Berea lui prefeta era berea Grivco, o bere buna domnule blonda.
    Veneau minerii si se auzea asta, Calea Grivitei vuia , nu era departe de gara de Nord, ii vedea peste parc. Erau fratii lui , se bucura ca vin . Lua un ziar si incepu sa citeasca. Pe pagina a doua a ziarului intitulat „femeia mov” era un articol interesant. Profesorul de yoga Gregorian Bivolaru intemeiase un grup de meditatie cu nenumarate fete tinere si frumoase care practica sexul in grup si urinoterapia. Il lasa gura apa la imaginea fetelor ilustrate in ziar, fete din grupul celor integrati in absolut. La sfarsitul articolului Gregorian isi exprima suportul pentru demonstrantii din piata universitatii si ingrijorarea pentru venirea minerilor. Si eu ii cunosc pe multi din piata univesitatii se gandea traian, sunt copii fostilor lui colegi din securitate si ai activistilor de partid. Isi pierdusera pozitia priveligiata si acum strigau ca sa furat revolutia si jos Iliescu. traian avea un servici bun era din nou privilegiat si incepuse primele tunuri. Se freca pe tampla si parca nu mai tinea atat de mult cu minerii chiar daca el aranjase ca ei sa vina cu trenuri si autocare confortabile la Bucuresti. Ii placea violenta minerilor dar ii placea si sexul. Se linistii totusi se gandii ca sexul violenta si bautura fac casa buna. Inca o data mai glasuii fasolea consumata la cantina ministerului.
    Avea chef de muzica , prefera muzica de mahala ii placea de Romica Puceanu, ii placea muzica turceasca si sarbeasca dar si muzica disco. Daca ar fi exista un stil de muzica care sa le contina pe toate la un loc ar fi saltat si inima lui de bucurie. Sa fie o muzica ca o merdenea cu toate in ea, o merdenea ca o manea visa el cu picioarele pe birou si mainile in buzunar.
    Vroia sa fie si miner si sectant. In fond el iubea pe toata lumea chiar pe toti si isi dorea ca toti sa traiasca bine daca el era acela care traia cel mai bine.
    De luni de zile protestatarii din piata universitatii tineau in sah un presedinte ales cu peste 85 % din voturi. In fond cei mai multi romani din tara erau cu Iliescu. Domnule cum o mana de cam 5 % pot tine in frau o tara intreaga – se gandi traian. Adica acesti 5 % impotriva lui Iliescu sunt ca dopul de pluta infipt in sticla de Rom. Si minerii sunt desfactorul tiribuson.
    Ce ar fi daca tiribusonul ar fi mai mic si dopul mai mare ? Ce ar fi daca dopul ar fi de 2-3 ori mai mare si nu ar fi nici un tiribuson. Ce ar fi sa dam tiribusonu la topit sau dam tiribusonu la export. Baaaaaa ce ar fi daca as da eu la topit toate navele lu Ceausescu sa le arata cine sunt eu chiar daca sunt numai subsecretar de stat si ce bani as face cu asta. Daca eu nu mai am parte de vaporul meu nici ei sa nu mai aibe parte de vapoarele lor. Gandul ii fu din nou oprit de reactia stomacului la fasole.
    traian auzii niste voci in camera secretarei. Ce ma deranjeaza Irina asta in loc sa munceasca sau sa se culce cu mine sta de vorba cu nu stiu cine. Deschise usa catre camera secretarei si dadu buzna , acolo era secretara cu o fetita inchisa la ten. Irinaaa urla el catre secretara. Cine e tiganca asta imputita la tine in birou ? E fiica dumneavoastra Elena domnule basescu – ia rasuns secretara. Ahh Elena tu esti. Da tati – raspunse micuta Elena. Am venit de la spital sa iti spun ca i-ai rupt un picior la mama si ca ea mai sta o saptamana in spital si ca o doare si fatza rau de tot. M..e tiam zis … sa nu vi la mine la servici. Spunei la mata ca o sa imi iau alt sac de box daca nu ii convine. Am sa trec diseara pe la ea sa ii duc niste portocale de la magazinu Guliver din gara adauga el. Ia 10 lei si carate. Cu aceste cuvinte traian basescu disparu in birou.
    traian adormii. Dormii vreo 3 ore cu picioarele pe masa frecand din cand in cand degetele picioarele unul de altul, lumea stia ca e pe teren si ca e un om de baza in minister. Oricum muncea foarte mult, cate 16 ore pe zi si foarte des il ajuta si secretara lui si a sefului. I se facu sete. Irinaaaa urla el secretarei, dute si ada-mi ceva suc. In scurt timp Irina sa intors cu o sticla de frucola si golii continutul intrun pahar greu de cristal la ea in birou. Traian era setos si bau cu pofta pana cand la un moment i se facu scarba. Irina ce e porcaria asta ? intreba el. E frucola domnule basescu. Daca mai imi aduci porcarie de asta comunista te pun eu aici pe masa sa iti arat cum se face treaba comunisto, hai dute si adu-mi o sticla de suc Ashkaver de Kiwi de ala turcesc si pune sticla in chiuveta la rece.
    Era tot in ciorapi cu toate ca podeaua era plina de praf. Burta i se umfla de frucola in asa hal incat intrecu si mestesugia fasolii cu ciolan de la cantina.
    Romanii astia nu stiu sa faca nimic bun, romaniilor nu stiti nici macar sa traiti bine. A trebuit sa vin eu din Anvers ca sa traiti bine.
    Intre timp secretara ii aduseses un pahar de suc turcesc de Kiwi Akaskaver de la bisnitza. Era rece si bun. Pe eticheta scria numai E 520 E 740 E 666 E E si E. E bun domle. Totdeauna m-am simtit apropiat de poporul turcilor. Astia stiu sa faca un suc bun. Astia avea haremuri domnule.
    Is baga niste rom in paharul de suc si acum era si mai bun. Ii placea povestea aia cu Stefan cel Mare pe cand era copil si se juca dea moldovenii si tatarii cu alti copii. Si cum au venit dintr-o data tatarii adevarati si iau tras o sulita nenorocitului aluia de copil care era si cel mai bun prieten a lui Stefan. Avea o simpatie deosebita pentru acel han tataresc. Un Han e mai mare decat un Presedinte domnule. La Han poti sa mananci , poti sa bei , la han sunt femei. Ce are presedintele domnule ? Numai proteste. Si se uita din nou la sticla de rom de pe masa. Sticla asta plina de continut delicios era infundata de un dop. Ca si demonstrantii din Piata Universitatii statea dopul ala in ea. O tara intreaga adica continutul sticlei era infundata de un dop. Pai daca dopu ala ar fi de 3 ori mai mare si nu ar exista desfacator si eu as fi presedinte peste sticla adica mai bine han peste sticla si sticla ar fi a mea si as da tiribusonu la topit pai ce bine ar fi atunci.
    Gandu ii fu intrerupt de un telefon. Silvian la telefon – ia raspuns vocea de la capatul firului. Sa traiti domnule colonel striga traian speriat. Stai ba linistit soptii vocea de la capatul liniei. Asa m-am obisnuit cu tine Ionescule de cand imi erai tu sef – raspunse acum mai linistit traian basescu. Ionescu hai pe la mine sa vorbim de tunu ala cu vagoanele din RFG. Vreau sa achizitionez niste vagoane second din Germania dar nu pot ca nu sunt inca ministru, inca un pic si il mazilesc pe asta , hai pe la mine, salut Ionescu – spuse traian basescu si puse ganditor receptorul in furca.

    octombrie 2003

    Primaria capitalei . traian basescu este primar general. In biroul primarului general intra teodor stolojan in timp ce traian basescu se freca pe cap. Ce ai traiane ce te freci la cap ? Au aflat astia ca am fost securisti – adauga stolojan ? Nu ma stolo stai linistit , i-am dat un cap in gura unui arab – a raspuns bucalatul traian.
    Hai ia loc ca trebe sa vina Bivolaru pe la noi. Ai probleme cu vecinu de la unu ? – intreba stolojan. Da ma tot inunda si trebe sa apelez si la Bivolaru sa vedem cum il rezolva el pe vecin. Ai nevoie de vo gagica de la Bivolaru stolo, una din alea de fac urinoterapie ? – scuipa cuvintele ca pe niste seminte de floarea soarelui basescu. O am pe tatarcan – raspune stolojan. Da tataroaicele sunt cele mai bune – comenta basescu. Mie imi plac tatarii, ii iubesc pe romani, dar nu imi place de ei ca nu stiu sa traiasca bine mai stolo.
    Auzi stolo vezi sticla asta de rom. Daca partidele noastre ar fi dopul din sticla adica cat avem noi acuma 15 % si restul populatiei ar fi continutul din sticla , nici nu ar trebuii sa castigam noi alegerile ca ii tinem inchisi cu forta uite asa pac. Nu tie frica de mineri ? – inteba stolo . Ha ! nu ma aia sunt de mult disponibilizati. Gata sa zis cu tiribusonu mineresc – ia intors-o traian . Punem noi dopu pe sticla si gata cu toti romanii astia !

    Octombrie 2010

    Comentariu autorului
    PDL + jumate din PNL sunt fostii din piata universitatii care stau si tin sticla asta inchisa ermetic pentru interesu lor. Cred ca e cazu pentru un nou desfacator de sticla ceva mai strasnic de data asta

  47. 50 Sibilla septembrie 26, 2010 la 11:50 pm

    Dupa o zi * cu * Ponta, iaca si-o veste care spune multe, multe… zice Bădin A pe facebook : Blaga a demisionat …
    Adevăru-i ???
    Se cutremură PDL!!

  48. 51 Aya septembrie 27, 2010 la 12:30 am

    @

    Harabula

    Voyons!
    (septembrie 26, 2010 la 5:54 pm)

  49. 52 Aya septembrie 27, 2010 la 1:35 am

    @

    Pali

    Pe fond, eu sunt de acord cu felul in care priveste problema Mihnea Georgescu legat de omul de cultura, intelectualul Adrian Nastase.

    Tu esti mai degraba inclinat sa-i dai dreptate Iepurelui de martie. Eu, nu.

    Depinde ce „liste” urmarim.
    Sigur ca manualele de istorie, asa cum se predau la scoala, contin date legate de cine si cand a ocupat primele pozitii in stat.
    Alte volume, redactate in baza criteriilor culturale, contin „liste” dar si referiri mai mult sau mai putin detaliate legate de oamenii de cultura, de cei are s-au implicat in fenomenul cultural si chiar de colectionari celebri.

    Adrian Nastase si-ar binemerita locul intr-un astfel de volum, nu doar prin colectia sa de arta.
    Iti dau doar doua exemple cunoscute de public:
    Adrian Nastase este intemeietorul „Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi”, infiintat in aprilie 2003 (Daniela si Adrian Nastase au donat peste 900 de harti vechi si gravuri). Colectia situează muzeul printre primele trei din Europa, fiind unicul din Romania cu acest profil.
    In 2008, tanarul Muzeu National al Hartilor si Cartii Vechi a fost nominalizat de European Museum Forum – aflat sub patronajul Majestatii Sale Regina Fabiola a Belgiei si sub auspiciile Consiliului Europei- in vederea decernarii premiului anual (2007) pentru calitatea si organizarea colectiilor.

    Adrian Nastase este considerat ctitorul Muzeului National de Arta Contemporana (cu sediul in cladirea care adaposteste si Parlamentul).

  50. 53 Doru Coarna septembrie 27, 2010 la 6:03 am

    @ Dragos,

    Poate nu stiai, asa ca afla ca eu chiar cant foarte bine la vioara din copilarie, rigorile mamei, ce vrei, m-a chinuit cu un profesor particular 10 ani, Arcadie Dante se numea, era pe vremea aia prim-solist in nu stiu ce orchestra sau filarmonica, la fiecare serbare de la scoala trebuia sa ma produc in timp ce colegii din sala ma injurau in sinea lor, nu-i interesa scartaiala, asa am aflat ca viata de artist e ingrata si am evitat-o, insa n-ar fi trebuit sa aduci vioara in discutie pe blogul unui iubitor al artelor plastice…

    Trimiterea la rachete -nu e prima oara- ma onoreaza desi stiu ca de jos, de pe sol, arata a fi ceva complicat. Mie mi se par disciplinele juridice ca fiind inutil de alambicate in formulari, este acelasi lucru. Ideea este insa sa ataci acolo unde te pricepi.

    Daca maresti mult poza tabloului, vei vedea lipsa de culoare in jurul cupelor din stanga-sus, se vede insa panza. Dl Nastase ma asigura insa ca tabloul e in stare perfecta. Deci blitzul folosit a avut o culoare, adica o lungime de unda la care o anumita culoare a pictorului devine transparenta si de aici impresia ca lipseste zonal.

    Concluzia este ca nu trebuie folosit blitzul pt tablouri. Dealtfel, in toate muzeele lumii care mai permit totusi fotografiatul, este strict interzisa folosirea blitzului.

    Uite cum se fotografiaza tablouri ne-electronic: pui un teleobiectiv si reglezi focalizarea astfel incat sa vezi extrem de clar de la 2m, apoi pozezi, fara blitz, evitand si stralucirea. Poti poza asa si chipuri, se vad si porii.
    Dar uite unde am ajuns la topicul asta.

  51. 54 blogideologic septembrie 27, 2010 la 7:25 am

    Cyborghizarea lui Adrian Năstase, –în sensul folosirii cu eficienţă intensă a mijloacelor TIC-, aminteşte succesul înregistrat de JFK asupra unui politician versatil şi rezilient, prin utilizarea TV. A fost un moment care a schimbat cursul istoriei în SUA. Va produce şi cyborghizarea lui Adrian Năstase o schimbare majoră în istoria României ? Cred că aceasta depinde în ultimă instanţă de un factor mărunt, aproape frivol : sferele de influenţă din PSD controlate de “baronii locali”, nu doar cei din mărunta provincie, ci şi din Capitală. Sînt foarte sceptic, totuşi, că ei vor înţelege, că ei pot măcar înţelege!, linia de evoluţie a României. Câţi dintre baronii PSD, dar şi baronii din oricare partid, chiar partidele care se pretind „istorice”!, au legătură cu doctrina Partidei Naţionale ? Dar calea pentru evoluţia pozitivă a României nu poate fi deschisă decât prin înţelegerea acestei doctrine a Partidei Naţionale. Unor baroni şi statelor majore angrenate de ei în campania politică, deschiderea către politica pentru România le este funciarmente imposibilă. Ne putem doar exprima speranţa că vreo perturbaţie pozitivă de ultim moment, “spin” dacă doriţi ideea în globish, se va dezvolta într-un turbion al schimbării. Pentru PSD aceasta din nou înseamnă, ca şi în cazul concret, realizat, al liderului Adrian Năstase, o schimbare prin cyborghizare. Iar pentru noi, bloggerii de aici, schimbarea s-ar concretiza prin acceptarea „măsuţei bloggerilor” la construirea proiectului aşezat sănătos pe baze intelectualiste şi voluntariste, vorbesc de proiectul politicii macroeconomice a ofertei pe termen lung pentru România. Aşa cum am mai spus, mă interesează schimbarea în şcoală şi prin şcoală, dincolo de făgaşul malefic în care şcoala românească publică a fost afundată de diverşi pseudo-reformatori precum Mihai Şora sau Mircea Miclea.

  52. 55 Pali septembrie 27, 2010 la 8:21 am

    @ Aya

    Nu imi spui absolut nimic.Cunosc toate „ctitoriile” omului politic sau a colectionarului Adrian Nastase! Muzee,…? Parca 24 la numar.Defapt sunt convins ca,este singurul Premier care se poate lauda cu asa ceva dupa ’89 !

  53. 56 Harabula septembrie 27, 2010 la 9:27 am

    @The_engineer
    Inainte de a comite literatura, mai invata ceva ortografie. Desigur multe greseli se intampla din cauza tastarii gresite. Dar cum explici „a-ti postat o imagine” si „a-ti devenit pasionat” intr-un comenteriu de mai sus. De doua ori intr-un text scurt e prea mult.

    Am observat ca de multe ori isi baga picioarele in literatura, „compunand opere” tocmai semidoctii. Si pe acest blog, stilul „artistic” l-au adoptat cei cu o cultura literara precara.

  54. 57 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 10:02 am

    @ Aya

    Scrii: „Sigur ca manualele de istorie, asa cum se predau la scoala, contin date legate de cine si cand a ocupat primele pozitii in stat”.

    Eu n-am vorbit despre „manualele de istorie, asa cum se predau la scoala”. Listele cu sefi de stat si de guvern nu se gasesc in manualele de scoala. Eu vorbeam despre asa-numitele istorii in date. Adica despre la grande histoire.

    Sunt de acord cu tine, cand scrii ca „Alte volume, redactate in baza criteriilor culturale, contin “liste” dar si referiri mai mult sau mai putin detaliate legate de oamenii de cultura”, dar aici vorbim, deja, despre la petite histoire.

  55. 58 Aya septembrie 27, 2010 la 10:39 am

    @

    Doru Coarna

    Citez: „n-ar fi trebuit sa aduci vioara in discutie pe blogul unui iubitor al artelor plastice…”

    Iti spun un secret (chiar nu cred ca stiu multi acest „amanunt”): Adrian Nastase a studiat vioara in copilarie.

    Dincolo de partea serioasa a lucrurilor (solida cultura muzicala pe care a inceput sa o dobandeasca inca din primii ani de viata) poate va voi vreodata sa relateze niste ispravi legate de o vioara cu totul aparte si de „multumirile” pe care le-a primit.

    P.S.
    Adrian Nastase canta si la chitara.

  56. 59 Aya septembrie 27, 2010 la 11:10 am

    @

    Harabula

    TULBURATOR!

    Cred ca pictorul Moise Bercovici Erco s-a nascut in 1904.
    Creditez informatiile din „Liste alphabetique du convoi n°37″ care contine numele si datele de nastere ale 1004 deportati, dintre care 729 evrei romani. Convoiul a plecat in 25 septembrie 1942 din Drancy si a ajuns la Auschwitz in 27 septembrie 1942.

    Pe lista apare numele “Bercovici Moise” nascut in Romania, la Iasi, in data de 1 iulie 1904.

    INTERESANT!
    Astazi, cand il evocam pe Moise Bercovici, este 27 septembrie (2010).
    Pictorul Moise Bercovici a ajuns la Auschwitz in 27 septembrie (1942).

    P.S.
    Cineva (ne-)a pus o intrebare care pare a dobandi mult tâlc daca privim lucrurile fara a ne amagi ca sunt „coincidente” (nu cred in coincidente):

    „Ce ziceti, Marele Arhitect da cateodata semnale subtile ca nu doarme?

    Panza nefericitului pictor, pierduta intr-un anticariat parizian, ajunge iar acasa, chiar daca el a sfarsit atat de dureros cu multa vreme in urma.
    Care era probabilitatea ca un roman iubitor de arta sa o gaseasca si sa o puna in lumina in Romania?”

    Nu doar ca panza a fost „pusa in lumina” acasa, in Romania, dar in 27 septembrie 2010, exact in ziua implinirii a 68 de ani de cand Moise Bercovici a trecut pragul „uzinei mortii” (Auschwitz)- soarta lui fiind, astfel, pecetluita- se poate spune ca, in acest spatiu virtual, dincolo de omagierea pictorului, s-au pus bazele restitutirii operei sale.

  57. 60 Arpad Dobre septembrie 27, 2010 la 11:20 am

    Domnule Adrian Nastase

    am gasit cateva informati in plus in legatura cu pictorul Bercovici. Iata un link: http://www.artnet.com/Artists/LotDetailPage.aspx?lot_id=84BBB7F57F54D7356469839A7953DF74

    Respecte,

    Arpad

  58. 61 Aya septembrie 27, 2010 la 11:25 am

    @

    Iepurele de martie

    Daca in opinia ta, istoria culturii inseamna „petite histoire”, nu mai e ceva de adaugat in legatura cu nivelul tau spiritual.

    P.S.
    Cutura este singura care dainuie. Marea istorie se scrie luand repere culturale, nicidecum politice.
    In timp, politica a dus- in functie de cei care au ajuns la putere- la inflorirea generala sau la dezastre.
    Unicele puncte de referinta pentru umanitate sunt cele culturale.
    Personalitatile- reper apartinand sferei politice si de stat sunt cele care au sprijinit cultura. O incursiune (chiar fara „oboseala” analizei) in istoria umanitatii dovedeste acest adevar.

  59. 62 Pali septembrie 27, 2010 la 11:45 am

    S 4

    Vivat ! Asa este !

  60. 63 Mihnea Georgescu septembrie 27, 2010 la 11:46 am

    @ Aya

    Impresionantă pledoarie pentru perenitatea faptului cultural!

  61. 64 Observator septembrie 27, 2010 la 12:05 pm

    Sa lea iau pe rand.

    In primul rand nu mi se pare normal ca atunci cand esti politist sa incalci legea. Chiar daca ti-a ajuns cutitul la os, nu cred ca era normal sa te deplasezi la Cotroceni cand aveai autorizatie doar pentru Guvern, chiar si atunci cand stii ca decidentul s-ar afla acolo. Si cu atat mai mult mi-e greu sa accept jignirile. Toate acestea sunt impotriva principiilor mele, asa cum nu pot accepta ca un presedinte de stat sa interpreteze Constitutia propriei tari dupa bunul sau plac, sau sa o faca pe smecherul ori de cate ori are ocazia. Acest comportamanet al presedintelui a condus inevitabil la starea actuala din Romania. Si e si mai josnic sa premeditezi astfel de lucruri ca sa platesti niste polite colegilor de partid.

    Continui cu ceva ce pare ca ma atinge mult mai puternic si anume impozitarea diferentiata. Nu cred ca este in beneficiul PSD-ului acesata aruncare in eter a franturilor din noul plan la care se gandesc. Au aparut multe mesaje de nemultumire pentru ca margica aruncata spune ca se lucreaza la impozitarea diferentiata a veniturilor. Ce sa inteleg de aici? Ca daca pana acum plateam 43% din venit taxe la stat, urmeaza sa platesc mai mult daca va castiga PSD alegerile? Spuneti ca pentru veniturile foarte mari (apropo ce inseamna venit foarte mare?) impozitul nu va depasi 25%. Adica daca pana acum cumulul de taxe era 43% din venitul meu, dupa ce PSD va ajunge la guvernare voi avea nesansa sa platesc 52%. Sau , daca aplicati si reducere de 3% la CAS, ajung la 49% – adica imediat sub Belgia care e prima in Europa cu 50%.

  62. 65 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 12:08 pm

    @ Aya

    Ca de obicei, intelegi greu! Iar eu nu mai sunt dispus sa-mi pierd timpul explicandu-ti.

    P.S.: Scrii: „Daca in opinia ta, istoria culturii inseamna “petite histoire”, nu mai e ceva de adaugat in legatura cu nivelul tau spiritual”. Te rog mult, mare oamă de cultura, inlocuieste, printr-o erata, „ceva”-ul ala cu „nimic”!

  63. 66 contele septembrie 27, 2010 la 12:11 pm

    Trebuie să-mi cer scuze faţă de poliţiştii care-au manifestat . Acum am aflat de la liderul lor de sindicat că de fapt ” javră ” înseamnă ” om slab ” . Ei , se schimbă datele problemei . Printr-un simplu raţionament putem ajunge la concluzia că „ordinar ” înseamnă , evident ” obişnuit , normal ” .
    Deci ” Ieşi afară , javră ordinară ” înseamnă ” Pofteşte te rog până afară , că oi fi şi tu la fel ca noi , un om slab , obişnuit ” . Cred că este varianta mai hard al popularului colind : ” Om bun deschide-ne poarta Dă-ne o coajă şi nu ne goni
    În schimb îţi vom alunga tristeţea Cu vesele cântece şi ghiduşii „.
    „M…e „înseamnă , cum altfel , gură , sindicaliştii reproşând-i lui Blaga că ” îi duce cu muia ” , adică îi duce cu vorba .
    Acel portret al dlui Boc era evident o încercare stilizată a unui poliţist care face la seral şcoala de meserii şi arte populare . Un fan Picasso .

    În acestă cheie se poate interpreta demonstraţia , apărând astfel premisele pentru reconcilierea celor două instituţii . Urmează , firesc , un gest de amiciţie al dlui Preşedinte prin …prin…ei , aici nu mai ştiu . Dă cineva vreo idee ? Dar nu de genul o masă la Golden Şpriţ … Ceva mai intelectual … Poate o donaţie de carte către sindicatul poliţiştilor ? ” Levantul ” de Cărtărescu ? Decât să mucegăiască…

  64. 67 Aya septembrie 27, 2010 la 12:21 pm

    @

    Arpad Dobre

    Esti Arpi, dragul meu (fost) coleg la „Cronica romana”?
    Oricum, bine-ai venit!

  65. 68 Dragos septembrie 27, 2010 la 12:24 pm

    Doru Coarna,

    scuze ! nu mi-am dat seama ca cultura o aveti la degetul mic. Am vrut doar sa elimin, din fasa, orice idee de a repara aceasta frumoasa pictura cu ajutorul trafaletului de zugravit si a vopselei lavabile cu teflon.

    Daca tot ati adus vorba de profesorul Arcadie ce v-a chinuit 10 ani, nu-i asa ca domnul Dumitru Coarna de la SNPPC va este ruda ?

  66. 69 contele septembrie 27, 2010 la 12:35 pm

    @ Observator

    Te lămuresc eu . Parcurgând rapid postările am văzut , după foarte mult timp , o postare de bun simţ al unuia care …dar nu mai intru în detalii , ei , vreau să zic c-am avut o revelaţie . Să-ţi explic .
    O persoană cu nickul ” zigzag ” , sex feminin , se plângea de acest impozit , exact ca şi tine . Răspunsul a venit de la o persoană ” dragă „mie care-i explica franc : trebuie să plătească acest impozit pentru ca cei săraci să nu ajungă să-i dea la cap . Brusc , am avut o revelaţie ! Impozitul diferenţiat , cu cotele astea astronomice nu reprezintă de fapt taxa de succes , nu reprezintă taxa de solidaritate , reprezintă de fapt …TAXA DE PROTECŢIE . Mai departe nu merg cu demonstraţia şi cu similitudinile că-mi urc în cap toată social-democraţia de pe blog .

  67. 70 Aya septembrie 27, 2010 la 12:38 pm

    @

    Mihnea Georgescu

    Cred cu tarie ca politica- oricat de valoroasa- dusa de cineva ramane, la nivel de istorie, un punct intr-o insiruire de date.
    In schimb, sprijinul adus culturii de un personaj cu forta decizionala- cazul lui Adrian Nastase- il transforma pe acela in reper cultural.

    Iti dau un exemplu.
    Cati stiu ca admiterea Romaniei in Consiliul Europei este, de fapt, opera lui Adrian Nastase, ca ministru de Externe?
    Cei mai multi il asociaza, in urma unei false perceptii, pe Melescanu cu acel eveniment de mare importanta, retinandu-se doar momentul semnarii documentelor statutare si a Conventiei Europene a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia summit-ului CE de la Viena, in 1993 (doar cei care au fost interesati de istorie clipa de clipa si care au vazut timbrele oficiale emise de CE cu acea ocazie- pe care apare Adrian Nastase- sau cunosc existenta lor stiu adevarul in profunzime).

    Iti mai dau un exemplu, previzibil pentru viitor
    Cati vor sti ca admiterea Romaniei in UE este opera lui Adrian Nastase care, in calitate de premier, a finalizat negocierile pentru aderare in octombrie 2004?
    Va fi retinuta data admiterii efective- 1 ianuarie 2007- asociata cu premierul Calin Tariceanu, desi momentul astral al Romaniei se leaga de premierul Adrian Nastase.

    In schimb, numele Adrian Nastase, ctitor de muzee (dintre care, unele, precum „Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi” sunt raritati la nivel european) va dainui.
    Pornindu-se de la reperul cultural, in viitor (nu ma refer la cel apropiat) va fi restituita, permanent, si contributia meritorie, in spatiul public romanesc, a omului de stat Adrian Nastase.

  68. 71 Viorel Dobre septembrie 27, 2010 la 12:48 pm

    @ Observator

    Ati descris foarte bine problema pe care o au in acest moment locuitorii Romaniei: chiar daca inteleg faptul ca nu mai merge asa cum este acum, alternativa nu ii convinge.
    Acesta este motivul pentru care se anunta 20.000 oameni la miting si vin 10.000.
    Modul de comunicare al PSD este etilist, desi se vrea un partid al tuturor categoriilor sociale. Din aceasta cauza nespecialistii au mari probleme in a intelege mesajul transmis. Practic oamenii nu inteleg mai nimic si atunci asculta cliseele gata fabricate pentru ei, venite din partea cealalta.

  69. 72 Harabula septembrie 27, 2010 la 12:52 pm

    @Aya
    Multe si nebanuite sunt caile Domnului. In lumea artei si lui Dumnezeu îi este mai usor sa faca miracole. Este atat de restransa!

  70. 73 Aya septembrie 27, 2010 la 12:54 pm

    @

    Pali

    Ai vrut sa-mi transmiti, banuiesc, ca nu ti-am spus nimic nou (da, sunt 24 de muzee- dadusem doar doua exemple).
    Nicidecum numarul muzeelor ctitorite de Adrian Nastase, dar importanta sa ca reper cultural si prevalenta unor asemenea repere in istorie dau sensul mesajului meu si ma apropie de opinia lui Mihnea Georgescu.

    Raspunsul pe care i l-am adresat, mai sus, lui Mihnea, in septembrie 27, 2010 la 12:38 pm, este valabil si pentru tine.

  71. 74 Aya septembrie 27, 2010 la 1:04 pm

    @

    Contele

    E amuzanta viziuna ta ironica asupra „prestatiilor” de la mitingul poitistilor, in acea inedita „cheie”.
    Din pacate, strici totul in final, printr-o sharja care nu-si are rostul- dar, mai ales, locul.
    Ce cauta numele talentatului scriitor Cartarescu langa neaosismele asociabile, de exemplu, felului in care s-ar putea traduce (in acea cheie) faptul ca un anumit ministru duce protestatarii in cauza cu vorba?
    Est modus in rebus!

  72. 75 Aya septembrie 27, 2010 la 1:10 pm

    @

    Arpad Dobre

    Iti amintesti de indelungatele nostre discutii (in 1997, de exemplu) legate de Adrian Nastase, de felul in care il „vedeai”- si cum cadeam de acord?
    Nu ma mira ca esti aici!
    Incet, incet, ne strangem laolalta.

    P.S.
    Nu e cazul sa sugeram macar acele discutii pentru ca ne vor sari in cap unii care cred ca, aici, lumea se cade sa fie „intepenita” in stangisme.
    Spun, totusi: a reusit sa constuiasca PSD, un partid social democrat nemarxist.
    Mai departe, sa depanam in gand ce spuneam si credeam amandoi.

  73. 76 J septembrie 27, 2010 la 1:11 pm

    Da, frumos tablou.
    Mai trist e ca la Metropolitan in NY, la operele lui Brancusi scrie: French, born in Romania….

  74. 77 Aya septembrie 27, 2010 la 1:15 pm

    @

    Harabula

    Restransa lume a artei este (ca) o cheie- care nu va avea vreodata dimensiuni impresionante tocmai pentru a putea descuia usor portile cu ea si, astfel, patrunde in marile palate.

  75. 78 Observator septembrie 27, 2010 la 1:15 pm

    @contele – bine ca m-ai luminat. Era cat pe ce sa ma apuc sa ma vait aiurea si sa nu vad esenta. Ideea e sa dorm linistita, cineva lucreaza pentru mine si are grija sa fiu protejata.
    Ca pana la urma ce e si bugetul asta de stat? Un mare FNI.

    Daca as fi convinsa cei 50% din venitul meu ar fi folositi pentru modernizarea drumurilor (si nu de mantuiala ca sa necesite reparatii de 2 ori pe an) sau chiar ar fi folositi pentru protectia mea si imediat ce s-ar aplica taxele marite am fi mai in siguranta pe strada parca, parca nu as ofta chiar asa. Dar cand ma gandesc ca aceste taxe mari sunt numai si numai ca sa ingroase niste buzunare flamande ale unor persoane care se ocupa numai cu cheltuirea banului public ma apuca asa o jale ca as tine-o numai intr-un bocet.

    Cu bine,

  76. 79 Observator septembrie 27, 2010 la 1:18 pm

    @Viorel Dobre – am zis eu ca mesajul trimis e deficitar, dar chiar etilist nu-mi permit sa spun ca este. Nu de alta, dar necunoscandu-i personal pe domnii de la PSD ma abtin in a face astfel de comentarii:-). Si nu-l definesc nici elitist, ci mai curand criptic si superficial, nefundamentat. Poate ca solutia impozitarii diferentiate va ajuta, dar sa aduci in discutie acest subiect care pare, cel putin la prima vedere, foarte tepos pentru o mare parte din cei care muncesc legal fara sa pregatesti inainte terenul, fara sa arati ca acea cota unica de 16% e doar o poezie, fara sa prezinti studii de caz concrete prin care sa dovedesti ca intr-adevar reduci impozitul pe munca mi se pare copilaresc. Asa ca nu pot decat sa raman la parearea lui @florin m, cum ca “singurul incentiv real al PSD pentru cota progresiva este speranta ca s-ar putea atrage mai multi bani la buget, din zona salariilor mari”

    Cu bine,

  77. 80 contele septembrie 27, 2010 la 1:20 pm

    Bizonule ,

    Notează în calendar : 27.09.2010 . Orele …vezi şi tu cât e ora ( numa mură-n gură vrei …)
    Zi mare pentru tine , bizoane , mi-am aplecat privirea-mi scrutătoare asupra ta . Am coborât din înălţimi în colb . Şi-ţi vorbesc .

    În adresarea plină de admiraţie pe care mi-o adresezi îţi începi micul elogiu către mine cu titlul : ” Contelui de Malotru de la Crasse du Villain de la Routure des Buissons Verts ” . Trebuie să recunosc că nu mai e mult şi titlul o să depăşească mesajul propriu-zis . Felicitări !
    Dar vroiam să aduc în discuţie un alt aspect . Pricepui eu ce vrei să zici cu titlurile astea nobiliare , pricepui şi ce va să zică expresiile . Dar , cum să mă exprim eu mai bine , eu merg pe principiul că ” furculision ” se scrie , ” furculision ” se citeşte … La mine-n dicţionar ” Villain ” înseamnă ” lepră ” . Aşa că eu consider că m-ai făcut lepră .

    Expresiile astea trebuie folosite cu mare grijă , mai ales când sunt într-o limbă străină . Se pot interpreta foarte uşor . Eu , de exemplu , sunt foarte atent şi la cele din limba română . Într-o postare adresată ţie m-aş feri ca de dracu să folosesc expresii de genul : ” trag ca boul în jug ” , ” s-a dus bou şi s-a întors vacă ” , ” a nu-i fi cuiva toţi boii acasă ” , ” a scoate pe cineva din boii lui ” . Trebuie , pe cât posibil , să nu lăsăm să planeze vreo urmă de indoială asupra caracterului neinjurios al interpelării .

    Eu , în postarea către Augustin , am zis că te ” văd ” în stare . Dacă tu zici că nu , aşa să fie . Te cred , posibil să fi avut eu o deficienţă în evaluare . Dar tu de ce nu ma crezi că-s conte ?

    Ei , eu am cam terminat mesajul şi ca să nu mă mai uit în colb ca un viţel la poartă nouă îmi voi ridica privirea iar în înălţimi , acolo unde şi gândul se ” sparie ” să ajungă .
    Te salut , bizonule … De data asta nici cu , nici fără consideraţie …Te salut normal .

  78. 81 Aya septembrie 27, 2010 la 1:21 pm

    @

    Iepurele de martie

    Este corect, in context, cuvantul „ceva”- folosit de mine- nicidecum „nimic”-ul pe care-l propui.
    Ceea ce separa „ceva”-ul meu de „nimic”-ul tau este diferenta intre valoarea spirituala si nonvaloarea clamata de tine.

  79. 82 Doru Coarna septembrie 27, 2010 la 1:22 pm

    @ Dragos,

    nici vorba, nu-mi este ruda, singurul posesor al numelui Coarna din neamul meu sunt eu si sunt ultimul, toti avem doar fete, inclusiv eu, deci numele se va stinge odata cu mine.

    Exista insa multi Coarna, un doctor, un cercetator chimist, o doamna de pe la Agronomie si altii, vezi cartea de telefon. In zona Olteniei de unde provenea tatal meu, numele asta este destul de comun, probabil fiecare comuna are pe cineva, in bunul spirit oltenesc. Cand s-a retrocedat cadrilaterul, oltenii dizlocati acolo au fost stramutati in zona Capului Midia, evident si posesorii numelui de Coarna, asa ca si pe acolo gasesti destui.

    Profesorul „Arcadie” nu era profesor, era prim-solist violonist in nu stiu care ansamblu, parca Doina al armetei. Parca, sunt zeci de ani doar. Facea si el un ciubuc iar eu am suportat cu stoicism ambitia mamei, asta-i tot.

    Sper ca te-ai lamurit, n-am nimic cu Politia in afara unei amenzi de acum 19 ani, de prin 1991, cand am reusit sa intrec viteza sunetului undeva pe la intrarea in Constanta. Poate acum poti intelege mai bine totul.

    Ca o gluma, prin anul 1 de facultate aveam un coleg Bala, se numea exact ca pro-rectorul IPB de atunci. Radu Voinea, rectorul, l-a intrebat daca-i e ruda, el a spus ca nu, iar RV l-a invatat sa raspunda in astfel de situatii prin: „nu direct!” ca sa profite totusi…

    In ceea ce priveste cultura, nimeni nu o poate avea la degetul cel mic, ea nu este Romania si nici eu nu sunt basescu, nu?

    Insa poate dl Dumitru Coarna de la sindicat ar putea face un exercitiu de vorbire despre sarcina echipajelor MI din decembrie de la turul 2 cand pazeau sectiile, poate despre escortarea tiganilor votanti PDL de pretutindeni carati cu cohorte de autobuze, poate… asa, ca sa simtim toti mirosul mai bine. Ce bine le legashi, dle! Iti raman dator.

  80. 83 Aya septembrie 27, 2010 la 1:26 pm

    @

    Observator

    Citez din referirile tale la mitingul politistilor:
    „nu cred ca era normal sa te deplasezi la Cotroceni cand aveai autorizatie doar pentru Guvern”.

    Banuiesc ca nu ai citit textul meu in care dadeam o informatie lamuritoare, in context.
    Ieri, pe posturile TV, a fost difuzata stirea (Sorin Oprescu fiind sursa) ca mitingul politistilor, din fata Cotrocenilor, era autorizat de primarul general al Capitalei.
    Deci, orice posibila concluzie legata de ilegalitatea acelui demers este lipsita de fundament.

  81. 84 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 1:26 pm

    @ Aya

    O ultima tentativa, totusi, de a te face sa-ntelegi: istoria o fac oamenii politici, nu colectionarii.

  82. 85 contele septembrie 27, 2010 la 1:29 pm

    Aya

    Dar Cărtărescu este unul din preferaţii mei … Se pare că am pus un lacăt şi s-a potrivit şi o altă cheie . Eu văd ultima şarjă într-un alt registru . Ca s-o explic , nu mai are niciun rost .
    Mai încercăm , mai încercăm , nici chiar eu nu-s perfect .

  83. 86 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 1:32 pm

    @ Aya

    Vezi ca, in josul articolului „Basescu renunta la popor”, am precizat ce inteleg eu (si, cred, mai toata lumea) prin „obscen”.

  84. 87 Aya septembrie 27, 2010 la 1:34 pm

    @

    Adrian Nastase

    Recitind mesajul pe care i l-ai transmis lui Harabula (legat de opinia ca tabloul nu a fost vandul la licitatie, a fost dus de proprietar la anticariat si „uitat” acolo) mi-a fulgerat prin minte: nu cumva, mergand inapoi, pe fir, de la anticar se poate ajunge la (fostul) proprietar?
    Exista o posibilitate, fie si minimala, ca acela sa stie mai multe despre viata si opera lui Moise Bercovici- sau, cel putin, sa poata da un alt capat de fir.

  85. 88 blogideologic septembrie 27, 2010 la 1:39 pm

    Pe 23 Septembrie 2010, RL consemna „Pe cine vede Băsescu preşedinte în 2014: Preda, Voinescu sau Macovei” http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/pe-cine-vede-basescu-presedinte-in-2014-preda-voinescu-sau-macovei-200420.html . @Victor V. spunea pe blogul AN în septembrie 25, 2010 la 2:03 pm : „Nu reușesc să găsesc pe nimeni reprezentativ la PDL (nici măcar pe Sever Voinescu, care deși nu e un idiot, se lasă amăgit de TB).” Se pare că @Victor V. ştie deja numele preşedintelui din 2014.

  86. 89 Dragos septembrie 27, 2010 la 1:59 pm

    Viorel Dobre: „Modul de comunicare al PSD este etilist…”

    hâc !

  87. 91 ramo septembrie 27, 2010 la 2:51 pm

    Si eu am doua tablouri Lucretia Megyesi pe care am vrut sa le vand ieftin…fara sa tin cont de cumparator. E unul dintre cele mai hidoase ganduri care mi-au bantuit creierasul. Le-am si primit cadou de ziua mea. Macar cel de la care ai cumparat tabloul ti l-a vandut TIE chiar daca ieftin. Astfel tabloul a redevenit valoros asa cum merita. Promit cu aceasta ocazie ca voi face tot posibilul sa pastrez tablourile Lucretiei. 🙂

  88. 92 Dragos septembrie 27, 2010 la 2:56 pm

    @

    Mihnea Georgescu

    referitor la 1-I-2007, data admiterii Romaniei in UE, dvs. trebuie sa retineti doar faptul ca acest „momentul astral” s-a petrecut in mandatul domnului presedinte Traian Basescu.
    Departe de mine gandul ca Aya n-ar sti, zic doar ca s-a complicat cu detalii nesemnificative istoric.

  89. 93 ramo septembrie 27, 2010 la 2:59 pm

    Ete cel mai superb tablou pe care l-am vazut in viata mea: http://www.pensiunea-magura.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=43&Itemid=54&lang=ro. Cand voi avea foarte multi bani…VA FI AL MEU!:)

  90. 94 ramo septembrie 27, 2010 la 3:11 pm

    Ups! Nu trimite direct la poza. Este cea cu baietelul si cu testoasa. Mai este un tablou cu regele nebun si o tabla de sah care-mi place foarte mult (dar nu apare pe site). Cred ca trebuie sa fii aproape schizofrenic pentru a picta asa ceva. Atata cunoastere intr-o imagine….aa si inca un tablou cu Iisus Hristos tinand mana intr-un anumit fel…acelasi autor( putin arogant, de aceea l-am si jignit, dar genial)!

  91. 95 Vasile, septembrie 27, 2010 la 3:15 pm

    Mel acum am vazut,

    Nu toate crucile rosii sunt si ambulante!

  92. 96 ellasarya septembrie 27, 2010 la 3:17 pm

    Mulţumesc, domnule Coarnă! Aşa m-am lămurit că „dezordinea culorilor” nu e urmarea stării de spirit a pictorului… ci a bliţului buclucaş.
    Şi, mai cântaţi la vioară?

  93. 97 Ghita Bizonu' septembrie 27, 2010 la 3:22 pm

    Monsiu le comte de la Crapule

    ala este adevarul pe care nu ti-l va zice decat Bizonu’ .
    Pretul pacii sociale nu este guitzatu „elitei” impotriva luptei de clasa , este asigurarea unor conditii de trai care sa faca lupta de clasa ridicola . Ca dobitocii aia din mai 68 rasculati nu se stie ptr ce – aveau drepturi cacalau (primu cuvant romanesc invatat de Carol Voda, al doilea fiind se pare :mana!! si al treilea „Bice !!! – astea ptr ca sa bage vizitiu viteza), si bunuri cum nu visam noi aia din paradisu „insurgentilor” de pe Champs de Hades.
    Dicutia dintre Carnegie (ma pot insela aici ) si FDR : Si daca nu facetti New Deal ce o sa fie dom pres? o mica revolutie ! Ok sir luati cecu asta si daca mai este nevoie am destule milioane !!
    Sau daca reusesti sa prostesti prostimea destul ai sitautia din Amerlocia – cea mai mare populatie carcerala , cartiere „inchise” ptr politie unde gangesterii sunt LEGEA , criminalitatea ca mijloc de promovare , cartiere „rezidentiale” cu gard si paza , daca te ratacesti cu masina de lux pe un nu trebe ala esti ! samd . Pana la urma refuzand protectia sociala stabimea Americii plateste politie cacalu, inchisori scumpe, politii private samd. Mi-e frica ca pana la urma ajunge tot la aceleasi costuri dar cu o insecuritate mai mare . Ca oricat de jmecher te dai nu esti buletproof.
    A da uitasem . Si din insecuritate se fac bani – bani ptr sisteme de alarma, bani ptr puscarii (privartizate unele) , bani ptr „securitate” samd . raiul pe pamant !(daca e pe asa atunci e preferabila Brazilia , unde daca poti sa-ti platesti vreo 100 de sicari ai o viata de vis ca nimeni nu se intereseaza despre preferintele tale intime … si unde daca o faci mai discret poti sa impusti si sarantoci . Nus tiu de ce SUA si nu Brazilia este locatia preferata a bogatasilor… daca as avea maine vreo 10 mld in Brazilia m-as duce !!!)
    In plus ca beneficu al cheltuielilor sociale ai o piata mai dezvolatata …
    Asa ca la alegere- bani ptr protectie gnla si unicu deranj este mosule ai un foc ? (sau mai mult” mosule din intamplare nu ai o tigara , te rog?!) si sa stai cu fica unui viata ca-ti iau banii !!

  94. 98 Ghita Bizonu' septembrie 27, 2010 la 3:45 pm

    Conte du vilain

    poate ai un dictionar ptr scolari . Primul sens al lu vilain este taranoi ori badaran . Persona din vulg fara titlu . Ma rog ma mir ca un ins de „calibru” atu nu stei astfel de amanunte . Sau mai precis ma asteptam.

  95. 99 contele septembrie 27, 2010 la 4:01 pm

    Bizoane ,

    O ultimă întrebare înainte să mă retrag : despre care ” elite ” vorbeşti , domle ? Despre salariatul ăla de la privat care munceşte de crapă 6 zile pe sătămână , 11 ore pe zi , pentru un salariu de 3000 – 4000 RON ? Care are o săptămână concediu pe an ? Atenţie , eu nu vorbesc aici de cazurile în care este obligat de şef , eu vorbesc de multele cazuri în care trebuie s-o facă ca să reziste pe piaţă , el cu firma unde lucrează . Eu despre ăştia vorbesc atunci când vorbim de impozit diferenţiat . Şi pe ei îi mai jupuim un pic . Ca să aibe Oprişan şi Vanghelie bani de paranghelii sau ca să dăm pensie la un orb care vede mai bine ca mine sau la un ciung care face suta-n 13 sec. .
    Eu nu vorbesc aici de Dinu Patriciu şi alţi mahări . Asta-i altă discuţie pentru altă lună , deja am fost cam vorbăreţ .
    Te salut normal .

  96. 100 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 4:05 pm

    @ Aya

    Scrii: „Este corect, in context, cuvantul “ceva”- folosit de mine- nicidecum “nimic”-ul pe care-l propui”.

    Ba nu, NU este corect. „Nu mai e ceva de adaugat” suna ca dracu’, ca sa-l citez pe Petre Roman. Inteleg ca mai gresesti, dar nu-nteleg de ce perseverezi in greseli. Sa stii ca nu-i nici o rusine sa recunosti cand ai gresit. N-a murit nimeni din asta.

  97. 101 florin m. septembrie 27, 2010 la 4:08 pm

    Contele

    Taxa de protectie se cheama, cu adevarat.
    Imi scot palaria.

  98. 102 Viorel Dobre septembrie 27, 2010 la 4:10 pm

    @ Observator

    Un coleg de blog a facut unele calcule din care rezulta ca se pierd mai multi bani din cota 0% pentru salariile sub 1000 lei decat s-ar putea castiga din impozitarea cu 25% a salariilor peste 4.000 lei. Probabil a socotit corect, nu stiu.
    Cred ca scopul este altul, de exemplu scaderea taxarii celor cu venituri mai mici. Banii raman in alta zona a economiei si automat consumul este de alt tip. Un exemplu extem: 10 angajati beneficiaza de impozit 0 in echivalent sa zicem 1500 lei in total. Acesti bani ar putea sa mearga in alimente pentru cei 25 membri de ai familiilor lor. O parte din alimente ar putea fi produse in Romania in micile gospodarii taranesti. De partea cealalta, cineva are un salariu de 10.000 lei. Ar putea pierde aproximativ 600 lei. Intr-un an 72.000 lei, bani cu care ar sta cu familia in Antalia o saptamana. Repet, exemplul este extrem, nu inseamna ca cei 10 nu si-ar putea cumpara alccol fara taxe iar cel cu salariu mare nu ar putea cheltui banii in tara in concediu sau pe carti si meditatii pentru copii.
    Pur si simplu prin acest tip de impozitare poti schimba destinatia banilor care raman in economie.

    Din punctul meu de vedere impozitarea progresiva pentru venituri atat persoane fizice cat si firme, si un sistem de deduceri care sa incurajeze intoarcerea banilor in economie este cel mai bun. Evident, poate fi un punct de vedere gresit.

  99. 103 Doru Coarna septembrie 27, 2010 la 4:13 pm

    @ ellasarya,

    e ca bicicleta, n-o poti uita iar daca incerci te trezesti ca simulezi totusi in aer cu degetele cate ceva. La mine „canta singura” o Barcarolla, nici eu nu stiu de ce a ramas asta in „memoria mainii”, dar asta e, poate au patit si altii, pianistii ma gandesc. Sigur ca acum mi-au slabit mult coordonarea si agilitatea, asa ca ma multumesc sa ascult profesionistii…uneori insa cant si retraiesc copilaria, vremuri demult apuse pt mine, DAR:

    EU AS VREA SA-MI RETRAIESC ADOLESCENTA!!! Si pt asta nu am metoda, alta decat inotul…

    (Poate imi face careva vreo trimitere la „memoria mainii” ca sa ma supar crunt…) Ha!

  100. 104 contele septembrie 27, 2010 la 4:14 pm

    Bizoane ,

    Te hotărăşti odată cum scrii ” villain ” ? Mă exasperezi … Ba îl scrii cu un singur ” l” , ba îl scrii cu doi . Ba ” villain ” , ba ” vilain ” . În prima postare ai scris „villain ” . Dar ce mă miră , la dispreţul pe care-l ai pentru interlocutor , ţi-e indiferent cum îl scrii , te scoţi din vorbe una- două …
    ” Vilain ” înseamnă ţărănoi iar ” villain ” înseamnă lepră . Că dau cu dicţionaru de pământ acuma …
    Ia fă-mi tu cadou un dicţionar mai performant , ca să te iert pentru toate vorbele de ocară …

  101. 105 Observator septembrie 27, 2010 la 4:30 pm

    @Aya – multumesc de precizare, am vazut si eu ulterior informatiile care spuneau ca acel mars catre Cotroceni a fost legal. Numai ca tot nu sunt de acord cu „versurile” sindicalistilor. .

  102. 106 Aya septembrie 27, 2010 la 4:34 pm

    @

    Dragos

    Eu cred ca tocmai determinarile (y compris istorice) sunt semnificative chiar daca, asa cum se intampla cu cele profunde (semnificaNt), nu sunt sesizabile pentru profani.

  103. 107 Aya septembrie 27, 2010 la 4:38 pm

    @

    Dragos

    Nu te astepta ca Viorel Dobre sa aiba proprietatea termenilor.
    Pentru el etilist si elitist inseamna acelasi lucru, asa cum are impresia si despre exclusivist si excluzivist. In primul caz ii pare ireleventa „permutarea” literelor, in cel de al doilea diferenta de consoane.

  104. 108 Doru Coarna septembrie 27, 2010 la 4:44 pm

    @ Dragos,

    imi esti simpatic, ma distreaza ce-mi spui insa nu te iert pt aluzia ca Marcus si-ar fi sabordat „Carbunesti”-ul…

    Navele comerciale nu pot fi sabordate, doar cele militare. Ca sa scufunzi un vas comercial trebuie sa-l arunci in aer sau sa-l lasi incarcat in voia marii cu toate alea deschise. Daca valurile au inaltimea mai mare decat a 7-a parte a lungimii navei, aceasta intra intr-un rulir mortal care pana la urma o rastoarna. Totusi, orice nava, inclusiv cele comerciale, se scufunda singure in timp daca le opresti pompele de santina, mai ales daca sunt in mars. Navele militare se pot saborda cu scopul ca inamicul sa nu puna mana pe harti, coduri, instalatiile de teledetectie avansata tip radar, comunicatie, interogare/raspuns, etc. Totusi, nu cred ca au fost sabordate si alte nave in istorie cu exceptia flotei militare franceze dupa capitularea in fata Germaniei naziste cand cu guvernul de la Vichy…
    Cand nava te poarta, ajungi sa o iubesti.

  105. 109 Aya septembrie 27, 2010 la 4:44 pm

    @

    Iepurele de martie

    Te inseli in legatura cu istoria.
    Nu conteaza cine o „face” (tu spui, oamenii politici- unii ar crede ca, prevalent, oamenii de stat, cei politici avand, la randu-le, importanta lor; dar, asta e o alta discutie).
    Important este cine „colectioneaza” datele si cine se ingrijeste de „aranjarea” lor in scris.
    Altfel spus, intr-un sens profund, colectionarii sunt cei care aduc istoria spre cunoastere si neuitare.

  106. 110 Marcus septembrie 27, 2010 la 4:45 pm

    Comunicat

    Administratia Prezidentiala este imputernicita sa dea urmatorul comunicat:

    Avand in vedere situatia creata la Ministerul Administratiei si Internelor, dupa demonstratia cadrelor in fata Palatului Cotroceni, insotita de scandari gen: “iesi afara, javra ordinara!” si de manifestari reprobabile, gen aruncat sapca scoasa din uz catre gardul prezidential, plus flegme in aceeasi directie situatie care a dus la demisia fostului ministru, d-l Blaga, si tinand cont pe de-o parte o noua mainfestatie a organelor de ordine politienesti planificata pentru data de 07.10.2010, data care se suprapune peste sedinte de tragere in toate unitatile politienesti, pentru detensionarea situatiei create cat si pentru indeplinirea obiectivului tragerilor de antrenament d-l presedinte, Basescu Traian, a hotarat:

    Art.1 Pe data de 07.10.2010 se va organiza la Palatul Cotroceni, un mare concurs national de tragere la tinta cu pistoletul din dotarea fortelor de ordine politiensti din tara noastra.

    Art. 2 Traditionala tinta piept va fi inlocuita cu poza d-lui presedinte fata/profil, fiecare participant, dupa consumarea concursului, avand posibilitatea sa ia tinta cu punctajul realizat acasa spre a se lauda la vecini (tintele contin si autograful d-lui presedinte)

    Art. 3 Premiile vor fi urmatoarele;

    Premiul I- o duzina de fotografii surprinzand-o pe d-na E.U. nud (pozitiile vor avea si text cu legenda), in timpul desfasurarii unor activitati generatoare de placere d-lui presedinte

    Premiul II- o duzina de fotografii surpinzand-o (in copilarie) pe d-na A.B. executand un numar de streaptease (pana la chilotei), in beneficiul d-lui presedinte

    Premiul III- o duzina de fotografii surpinzand-o pe d-na R.A. nud (cu text explicativ al pozitiilor), in timpul prestarii unor favoruri sexuale in folosul comunitatii, prin parcari si toaletele de la noul loc de munca.

    Mentiune- o duzina de fotografii surprinzand-o pe d-na Pora nud, in timpul satisfacerii unor placeri sexuale de una singura (nu s-a gasit niciun amator pentru o poza mai de Doamne Ajuta!, la propunerea facuta, toti cei intrebati fugind ca dracu’ de tamaie).

    Consileri prezidential
    A.Tucal

  107. 111 Aya septembrie 27, 2010 la 4:46 pm

    @

    Contele

    Si eu il iubesc pe Cartarescu. De aceea am intervenit.

    P.S.
    Nu te nelinisti, nu esti singur pe lume. Avem amandoi acea „calitate”.

  108. 112 csa septembrie 27, 2010 la 5:03 pm

    igash are ordin de la wa sa intre in forta. De aceea s-a facut rocada. blaga s-ar fi compromis asa un tanar care nu stie ce face e mai probababil

  109. 113 Viorel Dobre septembrie 27, 2010 la 5:07 pm

    @ Observator
    @ Dragos

    Elitist. Scuze!

  110. 114 Dragos septembrie 27, 2010 la 5:37 pm

    Aya (26.09.2010, 10:17 pm) – „Astazi a aparut pe posturile TV stirea ca marsul si mitingul politistilor (catre si la Cotroceni) au fost autorizate de primarul general al capitalei (sursa stirii- Sorin Oprescu).

    Hotnews (27.09.2010, 5:18 pm) – Sorin Oprescu: „Nu am aprobat marsul politistilor din fata Palatului Cotroceni, a fost o actiune spontana” (sursa stirii- Sorin Oprescu).

    ?

  111. 115 dlnimeni septembrie 27, 2010 la 5:40 pm

    Aya, un link wikipedic cu participanti la Salonul de Toamna. Impresionant.
    http://nl.wikipedia.org/wiki/Salon_d'Automne

    Am gasit aceasta mentiune pe http://textes.droit.org/JORF/2007/11/08/0259/0078/ Bercovici (Moïse), né le 29 juin 1904 à Jassy (Roumanie), décédé le 30 septembre 1942 à Auschwitz (Pologne) et non le 27 septembre 1942 à Drancy (Seine).
    La fel, pe http://www.mortsdanslescamps.com/monde_fichiers/99114.xml?titre=RO
    Se pare, deci, ca pictorul, lasind la o parte diferenta de data a nasterii de citeva zile din diferite surse (dar citi Moise Bercovici se puteau naste in Iasi in 4-5 zile?). In acest caz, tabloul acesta ar putea fi ultimul sau tablou.

    Totusi, imi este foarte greu acum sa vad lucrurile asa de trist, incit imi las imaginatia libera, pe marginea urmatoarei notite publicate de The London Gazette, la 12 iunie 1942.

    NOTICE is hereby given that MOISE BERCOVICI
    known as Maurice Berkovitch of ” Claremont ”
    Waterpark Road in the city of Salford, a naturalised
    British ‘ subject, intends after the expiration of
    twenty-one days from the date of publication of this
    notice to assume the name .of Maurice Barclay in lieu
    and in substitution for his present name of Moise
    Bercovici or Maurice Berkovitch.—Dated this gth day
    of June 1942.
    LINDER MYERS and PARISER, 7, Brazennose
    (153) Street, Manchester 2, Solicitors.

  112. 118 Dragos septembrie 27, 2010 la 5:48 pm

    SABORDÁ, sabordez, vb. I. Tranz. A scufunda propria navă (pentru a nu o lăsa în mâinile dușmanului). ♦ A găuri corpul unei nave scufundate spre a-i putea scoate încărcătura. – Din fr. saborder.

    Sursa: DEX ’98 | Adăugată de spall | Greșeală de tipar | Permalink

    A SABORDÁ ~éz tranz. 1) (nave) A supune unui sabordaj. 2) (corpul navelor scufundate) A sparge, făcând o intrare (pentru a putea scoate încărcătura). /<fr. saborder

    Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

    SABORDÁ vb. tr. a scufunda intenționat propria navă pentru a nu se zdrobi de stânci sau a nu fi capturată de inamic. (< fr. saborder)

    Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

    SABORDÁ vb. I. tr. A scufunda intenționat propria navă pentru a nu cădea în mâinile inamicului. [< fr. saborder].

    Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

    sabordá vb., ind. prez. 1 sg. sabordéz, 3 sg. și pl. sabordeáză

    Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

  113. 119 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 6:00 pm

    @ Aya

    Scrii: „Altfel spus, intr-un sens profund, colectionarii sunt cei care aduc istoria spre cunoastere si neuitare”.

    Ce bine le-ntorci, doar ca sa ai dreptate!!! Gata, m-ai „convins”, ca sa n-o mai lungim.

  114. 120 lupi septembrie 27, 2010 la 6:10 pm

    Oare catzi ani de ocna ar strange adunatura de madarfackari[e] prezenta in acest moment pe sticla ????

  115. 121 Iepurele de Martie septembrie 27, 2010 la 6:13 pm

    @ Aya

    Oricum, sa faci istorie e una, iar sa „colectionezi” datele si se le „aranjezi” in scris e cu totul altceva. Este ca si cum ai spune ca Charles Diehl a fost bazileu si a facut istorie in Imperiul Bizantin, pentru ca a scris lucrari de istorie bizantina. Sau, si mai bine, ca, daca a scris „Viata lui Ludovic cel Sfant”, Jean de Joinville a fost regele Frantei.

    Oricum, repet: m-ai „convins”, n-are rost s-o lungim.

  116. 122 Observator septembrie 27, 2010 la 6:35 pm

    @Viorel Dobre

    Am citit „exemplul extrem” si nu vreau sa-l comentez.

    Sunt de acord cu tine insa ca ideal ar fi ca banii sa se intoarca in economie. Prin economie intelegand si asigurari din sisteme private, etc. Atentie insa, taxele mari nu vor face decat sa creasca evaziunea. Nu e de mirarea ca la 43% taxe pentru munca nenumarate persoane erau platite prin inginerii de genul drepturi de autor, chiar daca respectivele persoane nu faceau altceva decat sa dea cu matura.

    Ponderea cea mai mare o reprezinta contributiile la sistemul de pensii, sistem aflat in colaps. Urmeaza impozitul propriu-zis si contributiile la sistemul de sanatate. Cum va modifica aceste ponderi propunera PSD cu impozitarea diferentiata si cum isi va tine PSD promisiunea referitoare la „mutarea accentului impozitării de pe muncă şi salarii pe capital şi speculaţii financiare”, in conditiile in care nici acum nu avem din ce sa platim pensionarii, iar sistemul public de sanatate este la pamant?

  117. 123 Ghita Bizonu' septembrie 27, 2010 la 6:43 pm

    Dragos

    din cate am citit termenul de a saborda este folosit numai ptr scufudndarea intentionata a navei ca sa se evite capturarea.. In gnl nave miliatare. Alea civile sunt scufundate fraudulos sau esutae in cadrul unor excrocherii. Navele (civile sau militare) care sunt scufundate intentionat din vari motive legitime se zice ca au fost scufundate (de ex ca sa formeze un recif artificial.).
    Sa zic asa termenul este „specializat” ca si „copenhagare” (totusi copenhagarea a fost cam unica .. s-a mai incercat .. sa zicem poa la Sinope da nu-s sigur). Ce este mai sigur este ca autorii DEX nu au citit despre batalii navale cat am citit io (cestie de dambla …. istoria cursei dintre Ariel si Taeping mi se pare mai fascinata decat orice „ptr adulti”).
    Si Doru Coarna uita – scuze Dorule – ca unu din cuirasetele de buzunar s-a sabordat in dreptul lui Montevideo (dezamagind o mutime de lume care venise sa priveasca o batalie navala !) si idem variag la 1905 (da dintai variag aoist bumbacit zdravan ! Ti-am zis is damblache )

  118. 124 virus septembrie 27, 2010 la 6:52 pm

    Pana si ducerea gunoiului te supune uneori la cazne.Nu fizice,ci psihice. Odisea incepe cand sotia iti da de inteles,ori prin mimica fetei,ori prin viu grai, ca ti-a venit din nou randul sa iei drumul… toboganului sau ghenei.Momentul pelerinajului este hotarat,culmea,tocma i cand tu,cel ales pentru incursiunea de salubrizare,te desfatai cu citirea unui articol interesant de presa,butonai ceva pe net sau priveai la tv una din emisiunile tale preferate Contrariat de situatia fara iesire si rememorand una din injuraturile tale preferate(Tui gunoiu’ ma-sii), pornesti cu sentimentul celui umilit si cu motoarele la minimum, pe drumul Golgotei(casa scarii).Bineinteles ,ca iei in calcul si intalnirea cu fro gospodina,care,dupa binetzurile de rigoare,te blagosloveste cu:”Azi iar imi merge bine,mi-ati iesit cu..plin!”E posibil ca in mintea-ti ravasita ,sa mai cauti o injuratura,dar din respectul mostenit,ii acorzi o bezea,satisfacut ca in mana ai doar un simplu sac cu gunoi.Finalul calatoriei (diurne sau nocturne)iti mai rezerva niste surprize(de fapt, le iei in calcul).Imbatat de miasmele care te napadesc in valuri,arunci punga,acompaniat de pisicile maidaneze ,cocotate pe tomberoane,care te privesc sfidator,suparate ca le-ai deranjat tihna rontzaitului de oase.(asta daca n-ai surpriza sa -ti sara freuna-n piept din negura tomberonului).Misiun ea fiind indeplinita,ajungi din nou la nava mama,unde ,drept recompensa ,esti „uns” cu cuvintele de bun venit:”Gata,l-ai dus?” „L-am dus!” zici tu,privind ecranul tv-ului ,unde deja se terminase emisiunea ta preferata…

  119. 125 virus septembrie 27, 2010 la 6:56 pm

    Pai se putea……..sa nu-si dea si ea obstescul sfarsit?Cine va veti intreba,fireste…In stalatia de apa calda de sub „masca” chiuvetei de la baie…Pusa de firma de specialitate in montari apometre.Normal,pe conducta de pexal o doare-n duda de utilizator,asa ca s-a gandit sa cedeze si sa crape…Bunaoara ,io ce drac sa fac in sitatia asta?Nimeni nu garanteaza ca daca mai ai ceva scule(cheie franceza,ciocan,suru belnitza si patent) problemele tale au luat sfarsit…Cat ai avea sange-n „instalatzie” ,tot catzi un instalator..Cu mentziunea „ne-ntzelegem noi la pretz”…Mai ales ca vecina de jos,intrata in alerta de gradu’ unu, imi trimitea „bezele” ,ca i se scurge apa-n baie pe perete…Ma fratzilor,nu doresc la nimeni sa treaca prin chinurile facerii(doua ore juma’ de mesterit) O saptamana de-acu in colo, voi visa numa’ holendere,teuri,mufe ,nipluri,caltzi,robi netzi si pe vecina de „sub mine”,care-mi comunica pe gura de „aerisire”, ca a terminat deja un pachet de tzigari din cauza dracilor care navalisera in capu’ ei…

  120. 126 Ghita Bizonu' septembrie 27, 2010 la 6:59 pm

    Conte de rutura

    mai gresesc si io .. mai les cu tastele si cand am ca un puseu de tensiune …
    Insa nu-ti fa aluzii ca ti-as zice lepra (in definitiv Perigord care era la fel de nobil ca si regele a intrat in istoire ca fiind le mot de Cambronne dans un bas de soie) .. ci toparlan . Adica nenobil . Adicatelea cam bizon si matele.

  121. 127 Ghita Bizonu' septembrie 27, 2010 la 7:03 pm

    Observator

    poa ar fi bine sa se verifice si pe ce se duc banii aia … ajutoare ptr insi care nu au nevoie ,,,, bani ptr firmele prietene samd . Se pare ca mai ales la contrxcte se duc multi bani transoframti apoi cu succesuri in kentuilei (obrazu subtire cu Kent uila se tine era gluma de acu 30-35 ani- cand Kentu costa 21 lei si BT ul 8, Snagovu tot 8…)

  122. 128 Harabula septembrie 27, 2010 la 7:10 pm

    Autorii de opere literare de pe acest blog imi amintesc despre o poveste interesanta din timpul comunismuli.

    O fetiscana din orasul nostru, frumoasa foc, n-a mai avut rabdare sa termine opt clase si s-a aruncat in valtoarea vietii. A terminat prin a se casatori cu un italian mai batran si a plecat in Italia. Venea odata pe an in Romania ca sa compenseze viata casnica de peste an.
    Putinii botosaneni care ajungeau in Italia gaseau la ea ajutor si indrumare.
    Ei bine, doamna respectiva observa ca oameni demni de respect se dadeau de ceasul mortii sa viziteze galeriile de pictura din orasele Italiei. Nu intelegea ce naiba gaseau ei in fata unui tablou pe care, credea ea, l-ar putea picta si ea insăsi. Era convinsa ca poate picta si ea o madona ca Giotto sau Duccio. Cand a mai auzit ca picturie astea fac si multe parale, a căpiat de tot.
    Zis si facut. S-a apucat de pictat. Copia dupa carti postale cu pisici si caini, dar cel mai mult îi placea sa picteze cai. Cate trei, patru,
    capete de cai intr-un tablou.
    Era convinsa ca picturile ei erau tot atat de valoroase cât cele din muzee.

    Ei bine, unii comentatori de pe acest blog, cuprinsi de boala autorlâcului, îmi amintesc de doamna respectiva. Le este greu sa construiasca o fraza curata, clara si indraznesc sa scrie poezii, sa pactice un stil literaturizant, adica sa faca literatura.

  123. 129 Doru Coarna septembrie 27, 2010 la 7:16 pm

    @ Ghita,

    de ce iti ceri scuze? Eu sunt un simplu iubitor de nave cu vele si chiar ma joc cu una reala, mica dar reala. Singura nava serioasa pe care am urcat vreodata a fost Polar 7, la un whisky cu comandantul, ceva de protocol la acea vreme (pe vremuri). Era amarata la Galati si m-a lasat sa-i actionez din padelele laterale carma si imi arata cum datorita curentului Dunarii, nava se departa intanzandu-si legaturile, sau se apropia de mal. Cu motorul oprit.

    Nu stiu multe despre istoria lor, pe mine ma pasioneaza -si asta rau de tot!- istoria paleonavigatiei, populatiile LAPITA, canoele din Pacific, velele lor si modul ingenios cum rezolvau multitudinea de probleme ale acestora. Si continui pana la epoca vikingilor. Dupa, nu ma mai intereseaza, deja au inceput sa se faca prostii tehnice. Imi imaginez insa cum acei oameni din epoca pietrei au cucerit oceanul planetar cu o gramada de lemne plus o carpa, montate in modul cel mai ingenios. Si stii ceva? Nici pana astazi nu s-au gasit solutii mai bune!!! Asta-i fascinant, erau inapoiati ori rescriem istoria, caci istoria navigatiei este istoria speciei, pana intr-un punct. James Cook a gasit aceeasi populatie prin insulele Pacificului si s-a mirat cum au colonizat astia oceanul.
    Daca iti pare interesant, continuam…

  124. 130 Harabula septembrie 27, 2010 la 7:36 pm

    Imi cer iertare, dar am uitat sa va spun cum s-a terminat aventura artistica a doamnei respective.
    A pictat multe tablouri cu pisici, caini si cai. A organizat o ezpozitie in comuna de pe langa Brescia unde locuia. A pus si un afis mare: Popescu (sa zicem) Gabriela-Romania. Era convinsa convinsa ca face un serviciu tarii, asa ca s-a suparat ca n-a venit nimeni de la ambasada, dar la vernisaj a venit primarul comunei. Era, cum am spus, pe vremea comunismului.
    Cum nu a vandut nici un tablou, s-a lasat de pictura.

  125. 131 Fragmentarium Politic septembrie 27, 2010 la 7:50 pm

    Nu cred ca ar putea fi ceva mai rau pentru o tara decat faptul de a ramane prinsa in menghina unui management guvernamental neperformant si a unui status-quo bantuit de tot felul de crize, asa cum se intampla cu Romania Guvernului Boc.

    Nici nu s-au stins ecourile remanierii guvernamentale de la inceputul lunii septembrie, ca o noua si grava criza ii loveste in plin pe guvernanti, demisia ministrului de interne, Vasile Blaga, ca urmare a scandalului care l-a opus (si expus) pe Traian Basescu mitingului politistilor si jandarmilor, in urma caruia, in mod neverosimil, seful statului a renuntat la serviciile institutiei statului de ordine si siguranta publica.

    Dintre toate semnalele pe care le comunica spatiului public acest ultim conflict intrastatal, unul mi se pare a fi cel mai ingrijorator, care se adauga, precum bomboana pe coliva, deasupra tuturor crizelor guvernarii de dreapta: criza de viitor. Si aceasta pentru ca nesiguranta si neincrederea, impotriva carora cele doua institutii fundamentale ale statului de drept trebuie sa faca front comun, nu au facut niciodata casa buna cu viitorul, pe o astfel de fundatie subreda neputandu-se construi nimic durabil.

    Suntem deja la al cincilea Guvern Boc, si nimic nu s-a miscat in directia cea buna: criza statului continua sa se adanceasca, prin debilitarea si antagonizarea institutiilor acestuia, criza economica roade linistita mai departe la ce a mai ramas din economie, criza sociala ia amploare, prin saracie si proteste fara precedent si, tot asa, lantul crizelor se alungeste, ferecand Romania, in timp ce coalitia de guvernare da semne de slabiciune extrema si incompetenta crasa, PDL, principalul partid de la putere, parand sa fi ajuns la fundul sacului solutiilor de criza… Va urma oare al saselea Guvern Boc, cautionand pe mai departe si in acelasi mod criza de viitor a Romaniei ?!

  126. 132 Marcus septembrie 27, 2010 la 8:02 pm

    @Bah, Dragos! Pentru a nu te umili si a-ti transmite o chestie de la Caragiale citire, adicatelea: „Amice, asta e cusuru’ tau, esti idiot!”, am crezut ca ti-am dat un hint elegant si o explicatie ce tine strict de calificarea mea, in ceea ce priveste notiunea de „sabordare”. Faci in continuare valuri, sunt sigur ca prima data ai mers cu trenul si ai vazut marea cand fostul sistem comunist te-a trimis in tabara pe litoral, habar n-ai de terminologia marinareasca, dar continui sa te comporti ca un dobitoc. Adica, revenim la maestrul Caragiale. Amice, ai ceva sa-mi comunici, do it, man ! nu blajmaji in mari necunoscute, ca jeaba sare d-na aya cu autocratia ei pe acest blog, in a te credita ca baiat cu o clasa in plus fata de tren, te fac arsice, baiatule! Esti singura persoana de pe Blog-ul d-lui Nastase care ai reusit sa ma enervezi atat de tare incat mai am putin si incep sa-ti scandez in postari succesive apelativul cu care l-au gratulat politistii pe idolul tau.
    Haide, pace, si sa fii iubit si calm in banca ta (o fi gazda generoasa, dar nici noi nu suntem Basescu!)
    marcus

  127. 133 Victor V. septembrie 27, 2010 la 8:14 pm

    @ Fragmentarium Politic.

    „Va urma oare al saselea Guvern Boc, cautionand pe mai departe si in acelasi mod criza de viitor a Romaniei ?!”

    Nu – ne va „scoate” din criză primul guvern Udrea. Iar la sfârșitul mandatului, Udrea și Băsescu vor face rocadă. Și tot așa.

    Congo sau Ghana?

  128. 134 Viorel Dobre septembrie 27, 2010 la 8:22 pm

    @ Observator

    Asa este, impozitarea pe forta de munca trebuie sa scada pentru ca altfel economia se gatuie.
    Dar una dintre metode este si introducerea impozitarii diferentiate. Este adevarat ca cel care castiga de 30-40 ori cat salariul minim va plati practic cota maxima. Dar cel care castiga doar de 3-4 ori cat salariul minim va plati practic jumatate din cat plateste acum. Pentru el impozitarea scade.

    Singura problema reala ar fi dupa parerea mea faptul ca ar exista impresia ca cel munceste mai mult si castiga mai mult este impozitat suplimentar, deci este pedepsit pentru ca munceste. Aparent asa este.
    In realitate lucrurile sunt mai nuantate. De exemplu o asistenta medicala in Romania castiga probabil undeva in 400 euro. Aceeasi asistenta ar castiga probabil 1500 euro (in GBP) daca ar lucra in Anglia.
    Sau 100 Euro daca s-ar duce in Albania. Deci exista cel putin doua componente care determina nivelul castigului. O componenta ar fi cantitatea de munca efectuata. Iar cealalta ar fi nivelul general al economiei. Si nivelul general se mentine prin contributia tuturor actorilor.
    Cea mai raspandita metoda de contributie este impozitarea diferentiata.
    Daca in acest tip de economie poti sa castigi mult, atunci trebuie sa platesti mai mult procentual din castigul tau pentru a sustine economia si a putea sa castigi mult in continuare.

  129. 135 Dl.Goe septembrie 27, 2010 la 8:57 pm

    O mare, de comentarii, pe un topic, de arta, al unui colectionar. Iata ce a devenit blogul. Probabil ca atunci cand dl. Harabula ne asigura ca daca ar fi fortat sa emigreze, desi n-ar mai fi ce a fost, totusi dl. Nastase si-ar putea castiga existenta (spre mirarea mea; de Harabula ma miram) cred ca la asta se gandise ca meserie pentru dl. Nastase: dealer de arta.

  130. 136 Anonimul Venetian septembrie 27, 2010 la 8:59 pm

    @Aya,

    Spuneti:
    „Ceea ce nici eu nu voi spune (ghicesti de ce?) este CUM a castigat analfabetul grobian Vanghelie, de trei ori, primaria sectorului 5”.

    Va spun eu, Doamna, cu VOTURI.
    Oricate malversatii banuiti ca ar fi facut Vanghelie, tot n-ar fi fost suficient sa castige de trei ori primaria.
    Asa ca, chiar daca va displace, Vanghelie a castigat pentru ca a fost considerat de electorat mai bun gospodar decat ceilalti contracandidati. Punct.

    La asa electorat, asa primar.

    Iar in ce priveste teama dumneavoastra si a Printului, cum ca cineva l-ar putea confunda pe Vanghelie cu Nastase, ce sa zic, ma bufneste rasul, nici Vanghelie, in imensa lui dorinta de parvenire politica, nu cred ca, pentru o clipa macar, s-ar putea compara cu Adrian Nastase.
    Tipul e megaloman, agramat, dar nu si prost.

    Cu consideratie.

  131. 137 Observator septembrie 27, 2010 la 9:14 pm

    @Iepurele de martie – ca nu ma baga nimeni in seama zisei sa ma bag de una singura, ca daca o iesi cu laturi mi-s obisnuita. Dar mata alta ocupatie nu ai decat sa te iei de una sau de altul pe aici? Nu vazui nicio parere buna, rea la adreasa vreunui post al gazdei ci te iei numai de vreo doi invitati. Faci ce faci si esti iepure si harciog la un loc. Ba chiar, daca ma iau dupa semnele de nepolitete esti chiar si palarier.

    @LePrince – eu zic sa nu iei seama la ce spune LeLapin ca nu stiu de ce, dar am impresia ca zace-n el un dram in plus de rautate.

    Cu bine, pentru amandoi

  132. 139 ellasarya septembrie 27, 2010 la 9:26 pm

    Da, domnule Coarnă, înotul e cel mai bun „memorizator” al tinereţii. Şi eu, când mă aflu în braţele mării, uit ce vârstă am şi-mi retrăiesc cu drag copilăria şi adolescenţa. Nu pot spune că-n Bucureşti n-am ocazia să-not, dar îmi lipseşte căldura mării…
    Cu pianul este la fel…
    Eu cred că vioara a ajutat sufletul dv. sensibil să-şi arate frumuseţea, chiar dacă a rămas doar „violon d’Ingres”. Şi uite aşa, ajungem iar la pictori…

  133. 140 Aya septembrie 27, 2010 la 11:01 pm

    @

    Dl Goe

    Comentariul tau din septembrie 27, 2010 la 8:57 pm pare a ascunde ceva venin si o urma de regret pentru a nu fi intalnit aici „intepenite” posturi politice si nimic mai mult. Trebuie sa-ti calci pe inima pentru a critica un om de cultura, nu-i asa? Te inteleg!

  134. 141 Aya septembrie 27, 2010 la 11:40 pm

    @

    Anonimul Venetian

    Pari a nu fi receptat corect afirmatia mea.
    Nu luasem in discutie „cu ce” a castigat analfabetul grobian Vanghelie primaria, dar CUM. Repet, nu voi spune, cum.
    Nu eu- dar tu te-ai referit la malversatiuni. Probabil, subiectul iti este familiar daca l-ai abordat direct, fara existenta unei „punti”.
    Mie imi este foarte putin cunoscuta situatia (citez) „malversatiunilor” in cazul rezultatului cursei electorale pentru primarie, la care a participat si „almanahe-asfalte”- pe care observ ca o stapanesti.

    In schimb, cunosc foarte bine malversatiunile de la asa-zisele alegeri pentru presedintia PSD Bucuresti, in cazul carora analfabetul grobian Vanghelie a comis o frauda de talia celei a carei autoare este Roberta Anastase, in Camera Deputatilor, la votul pentru Legea pensiilor.

    Incercand sa deturnezi sensul afirmatiilor mele si ale Printului, aluneci pe o panta care, in mod evident, nu este specifica nici nivelului tau intelectual, nici tipului tau de spirit. Ma intreb de ce procedezi astfel, expunandu-te. Enfin, pana la un punct, e doar problema ta, de ce.

    Incerci sa insinuezi- fara abilitate care, oricum, este pana si logic exclusa din start in cazul de fata- ca Printul si cu mine ne-am fi „temut” ca analfabetul Vanghelie ar putea fi „confundat” cu Adrian Nastase.
    Cred ca rad si mediocrii de o asemenea jenanta deturnare a afimatiilor noastre (cele care ne apartin Printului si mie).

    Problema nu s-a pus vreodata in sensul de a fi „confundat” analfabetul Vanghelie cu intelectualul Adrian Nastase, dar cu totul altfel.
    Au existat cateva tentative de legitimare, prin translatie, a cate unui demers vanghelistic, dupa asocierea publica a respectivului cu Adrian Nastase.
    A fost cazul incalificabilei prestatii a analfabetului Vanghelie la Neptun, care a comentat abject strategia de comunicare lansata de Adrian Nastase.
    Intentia „scenaristilor” a fost ca, translativ, opiniile imunde ale lui Vanghelie privitoare, de exemplu, la presa sa fie legitimate prin simplul fapt ca „se legau” de- culmea coincidentei!- comunicare (la care se referise Adrian Nastase), in cazul careia mass media reprezinta o importanta interfata.
    De fapt, a fost vizat un dublu efect (din fericire, ratat): pe de o parte falsa legitimare „la distanta” a lui Vanghelie prin asocierea cu Adrian Nastase (e vorba de jocul politic care, luand o astfel de cale, ar fi devenit greu de controlat) si, pe de alta parte, delegitimarea lui Adrian Nastase in urma falsei asocieri cu grobianul Vanghelie.

    Nu ma indoiesc ca ti-a fost clar totul de la inceput, dar ai crezut ca poti deturna subiectul mimand „naivitatea”.
    Nu esti naiv defel si rolul nu ti se potriveste.

    P.S.
    Daca insisti pe subiect, este posibil ca, pana la urma, sa te creada cineva in sensul ca admiri intelectul analfabetului grobian Vanghelie.
    Sa nu te mire cand ti se va spune: daca apreciezi genul, este de inteles ca, pentru tine, Marean care-este-almanahe-asfalte e irezistibil.

  135. 142 Ioan septembrie 27, 2010 la 11:53 pm

    Am auzit de nenumarate ori ca Boc (1,2,3,4,5) este un om slab. Si aici pe blog, cu exceptia catorva nick-uri, aprecierea este imbratisata fara rezerve. Azi, si nu spun o noutate, s-a produs un eveniment care asaza actiunea Boc pe un palier ceva mai inalt. El a tinut neaparat sa-si arate muschii si i-a dat branci lui Blaga desi era dezechilibrat de votul celor cinci din Modrogan. Si nu spun prin asta o noautate, har Domnului media a vuit la tema de ne-a ametit. Gestul nu este spontan, caci o astfel de creatura trebuie sa fie bagata in priza sa dea niscaiva semne de viata; sau, ca in povestirea mea, sa-si aminteasca de ceva anume. S-a intamplat in perioada guvernului Boc 1, pe cand V Blaga era ministru si la Dezvoltare. Si ce si-a spus el atunci, gandindu-se la misia lor de capatai „tot mai multe investitii si agentii guvernamentale acasa” Au fost parasutate astfel la Oradea si patru agentii guvernamentale, (dintre cele reduse de premier) dintre care si una cu activitate in zona disciplinei in constructii. Si premieru’ ce sa faca ca doar nu putea sa stea cu mainile la piept. Cu diecretie, a transferat agentiile buclucase de la Oradea la Cluj; fara personal. In presa clujeana s-a sris despre cca 250-260 de persoane. Atunci, au scris doi jurnalisti clujeni, s-a produs cica si prima schisma in relatiile dintre cei doi. Ruptura s-a produs insa cand la Oradea au inceput sa se inaugureze una dupa alta sala de sport cu bazin olimpic, sali de sport la toate liceele din oras si chiar in comuna natala a dlui Blaga, patinoare; toate dar absolut toate construite de firma cunoscutului consilier, ruda apropiata a ministrului demisionar. Un scandal a izbucnit in cabinetul premierului de curand, in septembrie a.c., dupa inaugurarea la Oradea a unui centru NATO de instruire a personalului pentru o specialitate care imi scapa. Si cand te gandesti ca pentru un modest teren de tenis acoperit cu zgura dl Aadrian Nastase a facut doi ani naveta Bucuresti-Mizil. Evident, ca sa fiu bine inteles, nu numai pentru acel teren. Dar toate, absolut toate aceste faradelegi pedeliste sunt o nimica toata pe langa nazbatiile primarului de la trei. Pentru edificare, doara timpul e frumos, ii rog pe riverani sa faca o plimbare pe str Rotunda. Acolo se poate vedea, printre altele, o mare realizare. Imaginati-va o parcare imensa sub forma unei oale, in care marginea ii este data de inaltimea a doua borduri pusa una peste alta, plina ochi cu bitum, da, cu bitum. Intuiti in ce criza se afla basisti, ce criza traiesc? Este, in opinia mea, criza parandaratului atat de util apropiatelor alegeri prezidentiale si parlamentare

  136. 143 Victor V. septembrie 28, 2010 la 12:00 am

    @ Observator

    Ai văzut ce logic ți-a răspuns Viorel Dobre? Să zici mersi că nu lucrezi în Anglia. Și că nu ești asistentă. Ce impozit ai fi avut acolo… ceva de groază.

    Eu m-am liniștit. Dacă asta e cea mai răspândită metodă de contribuție (pentru a susține economia), eu nu mai am nimic de zis. Voi contribui cumințel la creșterea economiei.

  137. 144 Victor V. septembrie 28, 2010 la 12:10 am

    @ Viorel Dobre

    Faceți parte din echipa de economiști a PSD-ului? Ce frumos explicați dumneavoastră lucrurile, așa pe înțelesul nostru. Pentru prima dată am priceput și eu de ce viitorul aparține impozitării diferențiate. Pentru că marea majoritate înțelege lucrurile așa… mai nuanțat.

    În plus este datoria noastră să contribuim la creșterea economiei.

  138. 145 Ioan septembrie 28, 2010 la 12:13 am

    @ Harabula,

    Domnule. Amintiti mai sus de „boala autorlucului, rogu-va cateva detalii. Eventual cauze apaitie, evolutii, medicatie, urmari; ca nu e de joaca doar prin denumire, daca nu ma insel, are o radacina in zona auto. Cu multumiri.

  139. 146 Dragos septembrie 28, 2010 la 12:21 am

    Rectorul Radu Voinea…academicianul ?… Google => wikipedia =>
    1972-1981 rectorul Institutului Politehnic București…=> Doru Coarna nu-i
    caşchetar MApN…=> Doru Coarna e politehnist de-al meu…pfuuuii! =>

    @Doru Coarna

    bata-te norocu’ sa te bata, mai Dorule, mai ! Cum m-ai indus tu in eroare cu imensa ura revarsata in unele comentarii/exprimari (ingineresti ce-i drept, de neinteles) la adresa tipului care l-a invins pe Prostanac.
    Oare cati stiu ca Dumnezeu este de meserie inginer ?

    ps: cutitul din tablou este bont.

  140. 147 Motanul Incaltat septembrie 28, 2010 la 12:44 am

    Un tablou foarte frumos. Cat despre autorul lui… nu cred ca se cunosc prea multe… Interesant de aflat daca mai sunt, daca s-au pastrat si alte tablouri ce poarta semnatura acestuia. Am gasit, totusi, ceva in Wikipedia in limba germana:
    http://de.wikipedia.org/wiki/Montparnasse
    Aici este mentionat Moïse Bercovici Erco si redau ce scrie despre el in site-ul de mai sus: „Moïse Bercovici Erco, (1904–1944), französischer Maler, lebte von 1931-1942 in Montparnasse, 1942 deportiert über Drancy nach Auschwitz/Blechhammer, 1944 von den Nazis erschossen”. In traducere ar suna cam asa:”Moïse Bercovici Erco (1904-1944) pictor francez, ce a trait intre 1931-1942 in Montparnasse, 1942 deportat din Drancy la Auschwitz/Blechhammer, 1944 impuscat de catre nazisti” Dupa cum se vede Wikipedia in limba germana il consemneaza ca pictor francez. Dar cred ca este vorba de cel care a pictat tabloul. Nu sunt insa sigur… Probabil ca il consemneaza drept francez pentru ca a trait, a pictat si a expus in Franta. Aici scrie ca a murit in 1944 si nu in 1942… De observat ca specifica faptul ca a fost un pictor.

  141. 148 blogideologic septembrie 28, 2010 la 2:00 am

    @ Aya
    Ceea ce a scris poetul postmodern Mircea Cărtărescu despre Mihai Eminescu în numărul 265 din revista DILEMA, http://www.algoritma.ro/dilema/arhiva_dilema/265/ http://www.algoritma.ro/dilema/arhiva_dilema/265/cartares.htm , numai un reprezentant din mediul idiota (sensul termenului este împrumutat din teologia catolică) putea scrie. Mircea Cărtărescu este unul dintre scriitorii postomodernişti de la noi. În lucrarea „Postmodernismul românesc” (Humanitas, 1999), Mircea Cărtărescu se proclamă pe sine însuşi drept cel mai de seamă poet postmodernist român. Postmodernismul este caracterizat în mai multe feluri. Teoreticienii culturii îl definesc, printre altele, şi ca un timp de utilizare intensă a tropului pervertit. Însă Mircea Cărtărescu nu spune ce fel de trop pervertit foloseşte. Spunem noi : oximoronul. Şi nici nu este greu demonstrabil. În Cântul al şaptelea din Levantul, Mircea Cărtărescu scrie: “Bul dă cuarţ ce nici o lume nu să laudă că ţine,/Dar în fiecare lume îşi trimite el lumine,/Căci sunt lumile cu astre, cu planeţi, cu aurora/Oglindirea pă perete-a globului neperitori./Lumi în lumi, telescopate dân mărunturi în înalturi,/Microcosm şi macrocosmos între valvele dă smalţuri/Ale scoicii gea a minţii au în mijloc mărgărint/Globul dă cristal dân palma principesei Hyacint./Poate că scrisei „Levantul” doar să aflu globul ista/ Ce-l cătase Lionardo şi-l cătase Gianbattista”. Or, aici în mod evident este vorba despre inducerea ideii de anacronism tehnologic. Căci tehnologiile pentru a fabrica sferele de cuarţ sunt inventate abia în cea de a doua jumătate a secolului XIX. Oximoronul are în el incongruenţa crasă. Ceea ce conţine din plin şi poezia lui Mircea Cărtărescu. În tropul pervertit, cititorul stabileşte valoarea şi sensul. Pentru incongruenţele şi anacronismele sale, Mircea Cărtărescu a primit de la cititorul român mediu, cel care se teme să nu fie declarat Zoil, o valoare imensă.

  142. 149 Aya septembrie 28, 2010 la 3:32 am

    @

    DlNimeni

    O INFORMATIE CUTREMURATOARE ASCUNSA IN SPATELE LISTELOR- SI (SAU, POATE, MAI ALES) DESPRE PICTORUL MOISE BERCOVICI!

    Documenele descoperite de tine adauga, ca importanta, Listei cuprinzand cei 1004 deportati- dintre care 729 evrei romani- plecati de la Drancy in 25 septembrie 1942, ajunsi la Auschwitz in 27 septembrie 1942 (Convoiul 37).

    Reproduc „Lista decedatilor” (copiata din textul tau) ca fiind de maximala importanta pentru ingrozitoarea concluzie la care am ajuns.
    De fapt, acest document postat de tine a revelat un adevar bine ascuns.

    http://www.mortsdanslescamps.com/monde_fichiers/99114.xml?titre=RO

    Pe Lista decedatilor (care se regaseste in mesajul tau) apare si numele pictorului Moise Bercovici in dreptul caruia (asa cum ai precizat) apar doua mentiuni: mort la Auschwitz in 30 septembrie 1942, NU la Drancy (Seine) in 27 septembrie 1942.
    Initial, mi-a atras atentia „coincidenta” intre data la care, cel mai probabil, aparuse (initial, fals) ca decedat in evidentele franceze si cea a ajungerii Convoiului 37 (din care facea parte) la Auschwitz.

    Am realizat ca astfel de „coincidente” apareau in dreptul mai multor nume.

    In dreptul tuturor acelora aparea mentiunea „mort la Auschwitz in 30 septembrie 1942, NU la Drancy in 25 septembrie 1942” (data ajungerii convoiului la Auschwitz; n.A.).
    INTR-UN SINGUR CAZ (cel al pictorului Moise Bercovici) apare „NU la Drancy, in 27 septembrie 1942 ” (data plecarii convoiului spre Auschwitz.

    Pe o logica sinistra a mortii programate, asta arata ca in unele dintre cazuri, uciderea fusese programata, individual, pentru Auschwitz, inca de la Drancy (motiv pentru care legat de data plecarii convoiului apar acele false mentiuni initiale- corectate ulterior- la Drancy, respectivii fiind prezentati ca „decedati”, desi fie abia plecasera catre, fie, in cazul UNIC al pictorului Moise Bercovici, abia ajunsese la Auschwitz).

    Intre momentul plecarii Convoiului 37 de la Drancy si pana la ajungerea la Auschwitz au trecut doua zile (25-27 septembrie 1942).

    Intre momentul plecarii convoiului 37 de la Drancy si uciderea la Auschwitz au trecut cinci zile.

    M-a fulgerat gandul ca, daca, intr-adevar este vorba despre morti programate individual, aceste perioade ar trebui sa se repete si in cazul altor date calendaristice, mentionate in dreptul altor nume (care ar putea fi „grupate” dupa acest criteriu)- probabil, alte convoaie.
    Am constat ca schema se repeta matematic.

    Iti dau cateva exemple (nu neaparat in ordine cronologica):
    In dreptul ALTORA (nu unul singur- mai multi) apar mentiuni precum:
    „mort in 23 septembrie 1942 la Auschwitz, NU in 18 septembrie 1942 la Drancy”;
    „mort in 30 septembrie 1942 la Auschwitz- nu in 25 septembrie 1942 la Drancy;
    „mort in 11 noiembrie 1942 la Auschwitz- nu in 6 noiembrie 1942 la Drancy;
    „mort in 5 octombrie 1942 la Auschwitz- nu in 30 septembrie 1942 la Drancy;
    „mort in 9 noiembrie 1942 la Auschwitz- nu in 4 noiembrie 1942 la Drancy;
    „mort in 7 septembrie 1943 la Auschwitz- nu in 2 septembrie 1943 la Drancy;
    „mort in 12 octombrie 1942 la Auschwitz- nu in 7 octombrie 1943 la Drancy;
    „mort in 5 august 1944 la Auschwitz- nu in 31 august 1944 la Drancy”.

    Opresc aici insiruirea sinistrelor exemple.
    (Nu am cercetat daca exista o periodicitate asemanatoare in cazul celor in dreptul carora exista mentiunea ” mort la Auschwitz in…nu la Campiegne (Oise) in…- sau in Fresnes (Seine), sau in Angers (Maine-et-Loire).

    Nu cred in coincidente.
    Toate acestea arata ca a existat, in cazul UNORA dintre cei deportati la Auschwitz (de la Drancy, cel putin) o programare individuala a uciderii lor in „uzina mortii”- si ca, invariabil, intre momentul „programarii” (al plecarii convoaielor?) si cel al uciderii erau exact cinci zile.

    Sigur ca nu erau ucisi doar aceia in respectiva zi- dar ei erau PROGRAMATI sa fie ucisi intr-o zi anume, exact la cinci zile dupa ce aparea (ca „amprenta” a programarii) falsa mentiune „mort” in evidentele franceze.

    ABATEREA CIUDATA DE LA REGULA
    In cazul pictorului Moise Bercovici apare o „abatere” de la regula, ceea ce atrage atentia.
    Moartea lui este trecuta (fals) in evidentele franceze, la Drancy, in 27 septembrie 1942 (data ajungerii convoiului la Auschwitz)- el fiind ucis, de fapt, in 30 septembrie 1942 la Auschwitz (impreuna cu altii, din acelasi convoi, dar a caror moarte apare fals mentionata in evidentele de la Drancy in 25 septembrie, data plecarii Convoiului 37).

    Reproduc, din lista decedatilor (copiata din textul tau) mentiunile legate de pictorul Moise Bercovici (se observa ca sunt oficiale- mentionate in echivalentul Monitorului Oficial din Franta) COMPARATIV cu mentiunile din dreptul altor nume (din acelasi convoi si avand aceeasi soarta programata la Auschwitz- se va vedea diferenta de date, ceea ce atrage atentia).

    JO2007p18329-18332 Bercovici (Moïse) né le 29 juin 1904 à Jassy (Roumanie) décédé le 30 septembre 1942 à Auschwitz (Pologne)
    et non le 27 septembre 1942 à Drancy (Seine).

    JO2008p16213-16217 Blanarin, née Halpern ou Albert (Liba) le 10 juillet 1894 à Jassy (Roumanie) décédée le 30 septembre 1942 à Auschwitz (Pologne) et non le 25 septembre 1942 à Drancy (Seine)..

    JO2007p19597-19601 David (Elche) né le 22 octobre 1882 à Jassy (Roumanie) décédé le 30 septembre 1942 à Auschwitz (Pologne)
    et non le 25 septembre 1942 à Drancy (Seine)..

    (enumerarea sinistra poate continua; in toate cazurile falsa mentiune a mortii la Drancy – corectata ulterior- este 25 septembrie 1942 CU EXCEPTIA pictorului Moise Bercovici, unde falsa meniune de la Drancy indica 27 septembrie 1942; toti, insa, au fost ucisi programat, la Auschwitz, in 30 septembrie 1942)

    Asta arata ca pictorul Moise Bercovici nu fusese, initial, „pe lista de morti programate” (inca de la Drancy) pentru Auschwitz in 30 septembrie 1942, dar a fost adaugat in mod expres (in 27 septembrie 1942, la Drancy).

    Exactitatea si repetitivitatea matematica a situatiei in celelalte cazuri ma determina sa cred in mod ferm ca, in cazul pictorului Moise Bercovici, nu este vorba despre o eroare de data, dar despre un demers deliberat.

    Apare, logic, intrebarea: DE CE s-au grabit sa-l ucida pe pictorul Moise Bercovici (adaugandu-l pe lista in 27 septembrie 1942- clar fiindu-mi ca el nu figura, initial, in 25 septembrie 1942, printre cei programati sa fie ucisi, in 30 septembrie 1942, la Auschwitz)?

    O explicatie (imi pare, insa, insuficienta) ar putea aparea din acea „Nota” pe care ai reprodus-o: el devenise cetatean englez, schimbandu-si si numele (in 3 iulie 1942- daca am facut bine socoteala).
    Este posibil ca englezii sa-i fi dat de urma si sa fi solicitat eliberarea (sau, in orice caz, sa fi facut o interventie in favoarea lui).
    Cum „solutia finala” presupunea uciderea tuturor evreilor, este posibil ca hitleristii sa-i fi grabit uciderea, pentru a nu le „scapa”.

    Explicatia este posibila dar imi pare, cum am spus, cel putin insuficienta.
    Cred ca este vorba si de asa ceva, dar motivatia „grea” e alta.

    Dincolo de posibilitatea de a se fi gandit sa nu le „scape” urmare a faptului ca devenise cetatean englez, mai exista CEVA (pentru ca este unicul in aceasta situatie- iar derogarea de la acea precizie matematica indica, fara dubiu, existenta unei motivatii clare, cu greutate, care sa-i fi facut uciderea de neamanat, din punctul de vedere al acelor criminali).

    Explicatia ar putea veni dintr-o pozitie aparte (ne-publica, in sens de discreta) detinuta de pictorul Moise Bercovici intr-o anume societate, comunitate.

    Vadita graba a uciderii lui (repet, prin derogare de la regula si de la precizia matematica existenta in cazul tuturor celorlalti „programati individual”, inca de la Drancy, sa fie ucisi intr-o zi anume, la Auschwitz) ar putea avea ca explicatie pe de o parte faptul ca la Drancy s-a aflat despre acea pozitie aparte (ne-publica) a lui dupa plecarea convoiului si, pe de alta parte, intr-o mai mica masura, faptul ca era cetatean englez, ceea ce ar fi putut atrage (daca nu va fi atras) interventii in favoarea lui din partea Londrei, pe canale sensibile si influente.

    Intrebarea care imi lumineaza mintea, acum, este:
    CINE (sau, ce) ERA Moise Bercovici, in afara de un talentat pictor, astfel incat acea „calitate ne-publica” a sa sa fi fost de natura a-i determina pe hitleristi sa-i grabeasca moartea, la Auschwitz, „programandu-i-o adaugat” si, astfel, incalcand rigoarea matematica a celorlalte „ucideri individuale la data fixa” ceea ce, evident, e nespecific felului lor de a actiona?

    P.S.
    Ma gandesc cate astfel de secrete sinistre (precum „ucideri individuale programate” in baza unei rigori matematice) se ascund in spatele unor liste care, aparent, sunt o tragica insiruire a unor nume si, de obicei (exceptand incarcatura cumplita, pentru familii si prieteni) servesc prioritar la teribila statistica a mortii in inumana „solutie finala”.

  143. 150 Aya septembrie 28, 2010 la 3:35 am

    @

    DlNimeni

    Fac o corectura esentiala (din greseala, am inversat datele).

    Corect: „In dreptul tuturor acelora aparea mentiunea “mort la Auschwitz in 30 septembrie 1942, NU la Drancy in 25 septembrie 1942″ (data plecarii convoiului spre Auschwitz; n.A.).
    INTR-UN SINGUR CAZ (cel al pictorului Moise Bercovici) apare “NU la Drancy, in 27 septembrie 1942 ” (data ajungerii convoiului la Auschwitz)”

  144. 151 Aya septembrie 28, 2010 la 3:56 am

    @

    Dragos

    Stirile care apar sunt tot mai „nuantate”.
    La „Sinteza zilei” Sorin Oprescu a declarat ceva diferit- dar, pe fond, nepunandu-i la index pe politisti.

    A spus ca, initial, aveau aprobare (de fapt Cartelul sindical avea- si, ei, astfel) doar penru mitingul in Piata Victoriei.
    A adaugat (citez din memorie): „Am fost informat ca au plecat intr-un mars spontan catre Cotroceni. Marsul fiind in desfasurare, incercarea de a-i opri ar fi putut provoca exact ceea ce eu incerc sa previn: dezordine si violente. I-am chemat si m-am intalnit in urmatoarele 10 minute cu liderii sindicali, care mi-au confirmat ca e un mars spontan si ca protestatarii vor ramane la Cotroceni doar cat sa-si depuna petita (cred ca a foslosit cuvantul petitie- oricum, ceva de gen; n.A.)”.
    A insistat pe spontaneitatea marsului, ceea ce exclude, pe fond- dupa cum bine stii- caracterul ilicit al manifestarii.

    Sorin Oprescu a facut precizarile raspunzand unei intrebari legate de stirea care aparuse pe posturile TV (primarul general fiind indicat ca sursa) in sensul ca marsul ar fi fost autorizat.

  145. 152 blogideologic septembrie 28, 2010 la 4:10 am

    Atunci când la noi, după „rievoluţie”, s-a introdus proba sportivă la examenul de bacalaureat, am anticipat degradarea calităţii învăţământului preuniversitar în România. Ceea ce s-a şi întâmplat. O direcţie de ameliorare a calităţii învăţământului ne este oferită de experienţa şcolii Brockton High School din Massachusetts, http://www.nytimes.com/2010/09/28/education/28school.html?pagewanted=1&_r=1&hp . Destul de surprinzător pentru mine să constat că la şcoala aceasta din Massachusetts se folosesc metode care au fost eliminate foarte brutal din şcoala românească în anul 1958. „All Brockton teachers, including Bob Perkins, the math chairman, incorporate writing lessons”, citesc în articol. Îmi amintesc că în anul 1958, când am intrat la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, am avut şansa extraordinară a lecţiilor de matematici cu profesorul Voinea. Veneam de la şcoala generală Petrache Poenaru din Craiova, unde era practicat de asemenea un învăţământ de foarte bună calitate, tot după cum acolo era implementat şi un sistem original prin care „loazele”, „repenciocii”, să nu îi împiedice pe elevii buni să înveţe carte. Nu am să ascund că „loazele” şi „repenciocii” erau cei mai buni prieteni ai mei, unii ştiau să cânte „baladele de la stuf”, şi n-am să ascund că îmi plăcea genul acela de folclor. Dar în viaţă este loc pentru toate, şi pentru „baladele de la stuf”, şi pentru rezolvarea problemelor din Gazeta Matematică, şi pentru lectura fasciculelor CPŞF redactate de filosoful şi scriitorul Adrian Rogoz (era evreu, nu ştiu dacă era un evreu sefarad, însă certamente ilustrul Adrian Rogoz a fost un Don Quijote român!). Am primit numai două luni de învăţătură cu profesorul Voinea, după care el a fost scos scos din învăţământ pe motivul că a fost legionar. În anul 1958, cei mai buni profesori au fost eliminaţi din şcoala românească pe motivul că au fost legionari. Atunci când ne preda nouă, „bobocilor în algebră”, teorema lui Bézout, profesorul Voinea anticipa pentru noi că teorema aceasta poate servi la construirea unui algoritm pentru derivare. Ori, atunci când mă arătam excesiv de entuziasmat de „Geometria triunghiului”, cartea matematicianului Traian Lalescu, profesorul Voinea mă tempera: „Hm, triunghiul şi cercul… Tu trebuie să înveţi calcul diferenţial şi integral”. Ce ascundea tăcerea semnificativă care urma după „triunghiul şi cercul …” ? Faptul că lipsea lecţia arhimedică despre „triunghi şi parabolă” cu toată hermeneutica asociată. Spuneam că la şcoala din Brockton, chiar şi profesorul de matematici „incorporates writing lessons”. Şi profesorul Voinea ne obliga să construim foarte bine discursul în limba română chiar atunci când vorbim despre teoreme din matematică. Dar să revin la hidoşenia includerii „probei sportive” în bacalaureatul românesc. Spre deosebire de această abordare post-1989 din România, articolul din New York Times ne informează că în şcoala Brockton din Massachusetts acum se practică „reading and writing lessons into every class in all subjects, including gym”.

  146. 153 Aya septembrie 28, 2010 la 4:35 am

    @

    Observator

    La miting (mai ales la unul de protest) e ca la meci: nu se scandeaza citate din Kant.
    Nici eu nu sunt de acord cu acele „strigaturi” publice, indiferent cui sunt adresate si nu cred ca vulgaritatea tine loc de argument.
    Pe de alta parte, omeneste, respectivii sunt de inteles.
    Problema e ca tocmai manifestarea perfect explicabila omeneste e pusa, acum, la index.

  147. 154 Aya septembrie 28, 2010 la 4:44 am

    @

    Iepurele de martie

    Devii enervant.
    Sun cazuri in care dubla negatie (folosita in limba romana) chiar da o afirmatie (cazul in discutie). Situatiile trebuie „simtite”.

  148. 155 Pentru, conti si interjectii septembrie 28, 2010 la 6:28 am

    Harabula,

    Si dumneata esti tot un „copy paste” al unei practici tot atat de veche si asemanatoare cu prostitutia!

  149. 156 LePrince septembrie 28, 2010 la 6:35 am

    @Aya

    Asa cum spuneam si in mesajul catre ELMMAR(care a incercat sa spuna adevarul) si cei doi “domni” , o persoana care scrie atat de frumos nu putea fi altfel decat asa cum te vad in fotografie. Ma bucur sa te pot “vizualiza”. Nu-mi inchipuiam altceva. Fiecare dintre cei cu care vorbesc aici, are (si) o reprezentare fizica pentru mine. Descrierile rautacioase si pline de umori pe care ti le-au facut unii, nu au reusit sa-mi schmibe reprezentarea pe care o aveam in ceea ce te priveste. Dar iti multumesc ca m-ai lasat sa vad “originalul”.
    Pentru tine, o melodie a lui Giannis Ploutarhos- Thisavros (Comoara). Refrenul spune mult. Te voi ruga sa pui link-ul.
    “Niothis auta pou niotho
    Ponas otan ponao
    Gelas otan gelao
    Kai an exo kanei krio
    Tha me kratas esi zesto
    …………..
    Refren
    An oi omorfia itan hrisos
    Tha isoun thisavros
    …………………….”
    Traduc refrenul:
    “Daca frumusetea ar fi aur
    Ai fi o comoara”.

    S-auzim de bine.

  150. 157 LePrince septembrie 28, 2010 la 6:45 am

    @Victor V

    Marele gremlin ideologic este un “scamator” in toate. Are un joben urias din care scoate “iepuri ideologici”. Acestia te urmaresc pentru a-ti spune ca hahai sau ca il aperi pe Traian Basescu. Iepurii joaca rolul argumentelor, sau tin loc, daca vrei. Intrebi: “Congo sau Ghana”? Eu ti-as propune destinatii mai “aerisite”.
    S-auzim de bine.

  151. 158 LePrince septembrie 28, 2010 la 6:51 am

    @Augusti’ciosul, nenea Augustin
    Interpretarile si comentarile tale la unele texte sunt propriile tale pareri. Pareri afectate de nostalgie si desuetudine. Normal , fiind fixist, ai impresia ca cei care nu-ti accepta parerile sunt mincinosi ,sau in alta tabara. Nu ai argumente, doar teoreme nerezolvate. Iar “plangerile” tale(vezi postarea ta de la “Raspunsuri vechi si noi”) la dl Nastase privind lipsa de reactie la tentativele de delatiune gaunoasa si fantezista ,sunt caraghioase. Filajul la care supui unii participant la discutii tine de alte timpuri si de alte obisnuinte. Banuiesc ca privesti des pe gaura cheii, si stii tot ce se intampla in bloc la tine.Paraciosule!

  152. 159 LePrince septembrie 28, 2010 la 6:53 am

    @Observator

    Cred ca „ne-am cunoscut” indeajuns pentru a nu ma banui ca as fi afectat de precaritatile rautacioase si de dezgustatoarele postari ale lui LeLapin carnasier.
    Ca el nici macar nu stie ce spune este evident. Coborat din „Alice in …” are impresia ca daca mananca ciuperci va creste si va ajunge „urias”.

    Lipsa din ultimele zile a fost determinata de un program mai strans si de cateva deplasari. In rest, la fel. Sper ca ai trecut de perioada grea. Oricum, multumesc!
    S-auzim de bine.

  153. 160 LePrince septembrie 28, 2010 la 6:59 am

    @Aya

    Teoretic, ca scenariu, asa cum prezinti, ar exista posibilitatea ca Traian Basescu sa candideze din nou. Ceea ce eu sugeram ca impresie dupa ce te uiti pe blogul lui Victor Ponta, era dat nu de posibilitatea reala ca acest lucru sa se intample , ci de faptul ca VP face greseala de a-l lua pe Basescu drept principal adversar, mai bine spus unic adversar. Iar tonul polemicii vis-à-vis de TB este in cheia si in stilul discursului basescian. Daca e o incercare de apropiere de popor , este in regula, dar ca discurs politic nu este benefic nici lui Victor Ponta , nici PSD-ului. Discursul de tip TB este confiscat. Orice incercare de a lupta “de la egal la egal” pare o imitatie. Prin comparatie, AN nu face aceasta greseala. Eu inteleg ca Victor Ponta si-a facut blog ca sa se prezinte si “altfel” decat politician, dar n-ar trebui sa traiasca cu iluzia ca cineva care-I citeste blogul, poate disjunge calitatea VP-presedinte PSD si Victor Ponta-cetatean.

    Personal, nu cred ca scenariul pe care-l imaginezi (repet, theoretic posibil) este realizabil, sau macar probabil. “Proiectul politic” Traian Basescu este pe sfarsite in Romania. Dupa 2012 el va fi un proiect sfarsit déjà. Nu cred ca , in orice forma readus sau repus pe “tapetul politic”, ar putea sa mai aiba success. Cred ca nimeni nu-si mai face iluzii, nici macar cei mai infocati sustinatori. Cand spun proiectul politic TB ma refer nu numai la persoana TB, dar la orice proiect politic de tip TB. Romania va trebui sa gaseasca o alta cale. Poate chiar o schimbare a tipologiei de regim.
    S-auzim de bine.

  154. 161 LePrince septembrie 28, 2010 la 7:05 am

    @Anonimul Venetian

    Nu am dorit sa las impresia ca „te-as trage de urechi”, daca astfel s-a inteles, te rog sa ma scuzi.
    „Realismul cotidian imund” de care vorbesti poate fi (si) schimbat. Depinde doar de noi. „Anumita legitimitate” de care vorbeam poate fi un real pericol. Marean a dorit, prin aceasta „anumita legitimare”, nu sa se confunde cu AN(asta nu ar fi posibil, nu e atat de prost), ci sa se aseze „langa” Adrian Nastase. Ceea ce iar nu este posibil, dar actiunile sale dovedesc ca asta si-a dorit. Memoria colectiva este relativ scurta. Astfel de incercari, ar putea avea succes la unii mai putin experimentati. Interventia mea , necesara atunci, a fost pentru a arata ca „poza” pe care incerca Viorel Dobre sa o afiseze aici este trucata, contrafacuta.
    In principiu, daca privesti din afara politicii, ai dreptate. Axiomatic , MV a castigat de trei ori mandat de primar intr-un sector din Bucuresti. Nu poti afirma contrariul. Nu e nimic de demonstrat, faptele vorbesc de la sine. Dar eu cred ca am in tine un interlocutor care cunoaste fenomenul politic mai intim si mai rafinat decat votantul clasic.
    Spui:” POLITICA SE FACE DOAR CU VOTURI”. Ceea ce spui, apartine realpolitik-ului. Nu te voi contrazice, nici nu voi incerca sa fac rabat de la realpolitik. Voi folosi tot realpolitik-ul, care se pare ca te ghideaza. Am demonstrat, nu o mai fac din nou, ca la nivel general si la nivel de Bucuresti, prezenta lui MV intre primii 10 lideri PSD , dar si ca vector de imagine, face mult mai mult rau PSD-ului decat bine. Facand diferenta, conform realpolitik-ului, rezultatul este negativ. Nu ma vei putea contrazice aducand drept argument voturile de la sectorul 5, ele nu reprezinta nimic la nivel national. Daca, asa cum spui, politica se face cu voturi, PSD pierde enorm de multe voturi overall, astfel ca prezenta, prestatia si mai ales pozitia lui MV in PSD este un creator de voturi „negative”. Care anuleaza voturile „pozitive” de la sectorul 5. Este greu de cuantificat rezultatul total final, dar e posibil ca acesta sa fie tot negativ. QED.
    Exista „electorat calitativ”. L-as defini ca acel electorat care poate aduce, in afara votului individual, si alte voturi. Ca politician, tu ar trebui sa stii aceste lucruri. Alegerile se castiga uneori si pe valul votului negativ dat adversarului. Depinde de „incarcatura” negativa. Despre acel electorat calitativ vorbeam.
    Uneori schimbarea ne este la indemana. E atat de aproape si atat de simpla incat nu o vedem. Uneori, este de ajuns doar un gest sau o vorba. Iar „realitatea cotidiana imunda” poate sa dispara. Sau sa inceapa sa se schimbe. Depinde doar de noi.
    S-auzim de bine.

    PS Nu este cazul si locul sa detaliez modul si stilul de a castiga alegerile la sectorul 5, sau la nivel de organizatie de Bucuresti a lui MV, dar poti avea o reprezentare cu putina imaginatie. Daca dorim ca ceva sa se schimbe in Romania spre bine, trebuie sa acceptam ca astfel de abordari trebuie sa dispara.

  155. 162 LePrince septembrie 28, 2010 la 7:09 am

    @Iepurele de …..

    Spui:
    „NU REGRET NIMIC. MI-A FACUT PLACERE SA-I SCANDALIZEZ PE PSEUDOINTELECTUALII AUTOPROCLAMATI, SNOBI SI AFERATI, CARE CONFISCASERA BLOGUL ASTA, SA-I VAD CUM SE TAVALESC PE JOS IN MOD ISTERIC, CA NISTE GAINI CARORA TOCMAI LI S-A TAIAT CAPUL!!! SI LA FEL VOI PROCEDA SI PE VIITOR.”
    Te cred ca nu regreti. Dar daca asta iti propusesei, nu ai reusit nimic. Faptul ca vei proceda si pe viitor la fel de stangaci si precar, nu este o surpriza. In ceea ce te priveste nu doream si nu doresc sa demonstrez nimic. „Te demonstrezi” singur. Si da, desi tu nu stiai, in biblioteca, cartile nu se asaza dupa culoarea copertilor.

    Ii spui contelui:
    „Pentru ca un gentleman injura intr-un fel (cine isi inchipuie ca un gentleman nu injura este prost sau naiv), iar un golan intr-alt fel.”
    Te-a mintit cineva ca ai fi gentleman? Diferentierea ta intre obscen si „injuraturi normale, de genteleman” este demonstratia ca nu ai trecut ca nivel de clasa a IV-a. La tine , orice cuvant este o trivialitate, gentlemanii pot injura in orice fel, dar raman gentlemani. Tot ce ai scris este dovada ca nu esti altfel decat dez-gus-ta-tor.
    Ii scrii lui AN:
    „Referitor la P.S.-ul din finalul articolului: eu mi-am exprimat deja parerea, pe blogul dvs., ca arestarea lui Vantu nu a fost doar un “show cu moguli”, menit sa abata atentia de la problemele reale si grave ale tarii, ci o razbunare personala a lui Traian Basescu. Si am incheiat scriindu-va ca “maine, poimaine, va veti trezi arestat si dvs.”.
    Pot sa-ti spun: fleoshc.

    In privinta autoadulatiei pe care o practici, declarandu-te cult si bun vorbitor de franceza, tu esti genul „lauda-te gura…”. Si eu pot edita cateva fraze in franceza, iar greselile minore pe care le-am facut, dovedesc ca nu am incercat sa dovedesc nimic. Am scris cum mi-a venit pe moment, fara o atentie deosebita, stiind ca scopul (acela de a ma face inteles) va fi atins.
    Dar incultura ta este dovedita de impresia pe care o ai in legatura cu „oameni politici vs.oameni politici” si „politica vs.cultura”. Nu mai e nimic de spus. Decat eventual ca pentru tine bazileii Imperiului Bizantin si Ludovic cel Sfant au fost oameni politici.
    Ii spui Ayei:
    „Te rog mult, mare oamă de cultura, inlocuieste, printr-o erata, “ceva”-ul ala cu “nimic”!”
    Dovedesti inca o data ce persoana „culta” esti. Subtilitatile limbii romane (pe care te lauzi ca o stapanesti) iti sunt straine. De aceea iti tot spun ca nuantele de culoare nu sunt importante in „design-ul” unei biblioteci.

  156. 163 LePrince septembrie 28, 2010 la 7:13 am

    @Observator
    @Florin m
    @Contele
    @Victor V
    Mi-a placut chestia cu „taxa de protectie”. Se poate interpreta si astfel, dar e un pic cinic. In ceea ce priveste o asemenea interpretare in cazul Romaniei, aceasta nu mai pare atat de cinica. Am spus ca ma consider un personaj cu optiuni social-democrate, cu unele nuante liberale(mai mult libertariene). Mi-a placut ce a spus Adrian Nastase la Money Chanel, anume ca oricine s-ar simti mai bine intr-o societate mai bine organizata, mai civilizata si mai sigura pe ea(am citat din memorie). Este si ideea mea. Oricine s-ar simti mai valorizat traind intrun astfel de social, si mai sigur (de aici ideea cu taxa de protectie). Singura indoiala ramane la nivelul de capabilitate a administratiei de a asigura, chiar in prezenta unor fonduri mai mari si mai sigure, o astfel de societate. Ultimii 20 de ani sunt un exemplu negativ in acest sens. De aceea spun ca PSD are o responsabilitate in acest sens. De aici si tristetea mea ca nu pot deveni un psd-ist real, ramanand unul virtual. Dar impresia este ca guvernarea Nastase a asigurat, sau macar a incercat formarea unui astfel de social. Tariceanu a continuat, dar a „scapat” ghidonul la un moment dat. Mai merita PSD o sansa? Sa vedem, ne mai gandim, nu-i asa? Sau ramanem la „aripioara de blog”?
    S-auzim de bine, o zi buna.

  157. 164 LePrince septembrie 28, 2010 la 7:18 am

    @Aya

    Spui:
    „Ar mai fi de adaugat la analiza de exceptie din septembrie 26, 2010 la 6:13 am, un “amanunt” semnificativ al istoriei ultimilor 20 de ani, legat de regele Mihai si de Adrian Nastase. „

    Nu stiam ca AN a fost fost organizator al acelei vizite. As vrea sa mai aduag un amanunt ce mi se pare semnificativ, am fost si martor la eveniment. Nu mai stiu daca in 2002 sau in 2003, revista VIP l-a premiat pe AN ca „omul politic al anului”, premiul fiindu-i inmanat de Regele Mihai, pe scena Operei. Paranteza. Am avut ocazia intr-o circumstanta, sa stau de vorba cu Majestatea Sa timp de 10 minute. A fost o ocazie de a sta de vorba cu istoria. Daca ceremonia si o anumita sfiala nu m-ar fi oprit ,as fi avut zeci de intrebari. Revenind, imi amintesc ca voci rautacioase si rauvoitoare au comentat, in urma decernarii premiului, ca Regele Mihai s-ar fi coborat inmanand acel premiu lui AN. Imi amintesc ca am contrazis. Mie mi s-a parut ca a fost mai mult decat o decernare de premiu, a fost si un transfer de istorie. In afara lui AN putini lideri politici au stiut sa se raporteze atat de bine la Rege si la tot ceea ce reprezinta.
    S-auzim de bine. O zi buna iti doresc.

  158. 165 LePrince septembrie 28, 2010 la 7:21 am

    @Melania

    Observ ca faceti o pereche buna cu Ghitz de Mavaisefoi. Ar trebui sa „va luati”. Daca el este Monsieur de Mauvaisefoi, sunteti cu siguranta Lady Malfoy.

  159. 166 Doru Coarna septembrie 28, 2010 la 7:41 am

    @ Aya, ellasarya,

    „… si dl. Nastase a cantat la vioara…”. Pai, facem un taraf? Ella la clape, dl Nastase chitara si eu la vioara. Aya, cum stai cu vocea? Tobosar gasim usor.

    Sigur, ar trebui sa gasim o lucrare scrisa pt pian, chitara, vioara si voce… eu nu stiu sa fi scris cineva asa ceva, deci nu ne potrivim si pace.

    Ella, marea isi datoreaza mirajul nu caldurii ci aerosolului, e vorba de iod, si luminozitatii solare refractata in aburii salini, cristalini. Odata, printr-un septembrie tarziu si cautand dinti de delfin (erau destui esuati pe mal atunci) am ajuns sub bateria navala de la Midia fara sa ma opreasca nimeni: m-am trezit singur pe un munte de scoici intre doua promontorii, cu marea in fata ale carei valuri tot cresteau. Pescarusii, zona fiind pustie, probabil cuibareau si s-au apucat sa ma atace ca-n „Pasarile”: a fost singura data cand am simtit natura pura, pradatoare, aveam vreo 13 ani si totul era cum trebuie sa fie, asa am inceput maturizarea, contrar asteptarilor… In acel an scoala noastra 145 fusese demolata si se construise una noua cu 2 etaje, nu fusese gata la 15 asa ca am inceput pe 1 oct, totul mirosea a nou si eu eram altul, traisem ceva greu de descris, imi parea fundamental…

  160. 167 Doru Coarna septembrie 28, 2010 la 7:44 am

    Dragos,

    am sesizat si eu, arza-l-ar focul de cutit…

  161. 168 Fragmentarium Politic septembrie 28, 2010 la 8:03 am

    @Victor V.:

    Probabil ca, daca ar fi intrebata despre ce va urma, nici caracatita Paul nu ar sti ce sa raspunda, nedumerita de ceea ce se intampla…

  162. 169 virus septembrie 28, 2010 la 8:09 am

    Of,de la un timp,imi cad penele,mi se vede pufu..M-o fi blestemat vantu’,o fi de la schimbarile climatice,nu stiu…Cam o data pe luna,pierd cate una,naparlesc…Mi s-a ramolit cucu de tot,martora mi-e pitulicea(Wodrea,ii zic io)Cucu,cucu,se-aude?
    Cuculeana,cuculeana,
    Iti ramase doar o pana…
    Wodrea,pitulicea ta,
    Doara asta te mai vrea…
    In cuib,cand ii faci cadou’,
    Sa-ti cloceasca tie ou’…
    Cucule,da ce te faci,
    Ca-i cam stearpa intre cra.ci..
    Nici ea nu mai are pene,
    Nu cloceste,ca-i e lene…
    Poate,poate-i face loc,
    Daca tu i-oi da la cioc..
    Asa ca,nu fii nauc,
    Poate vrea lapte de cuc…

  163. 170 contele septembrie 28, 2010 la 8:44 am

    Aya

    Spui : ” A insistat pe spontaneitatea marsului, ceea ce exclude, pe fond- dupa cum bine stii- caracterul ilicit al manifestarii. ”

    De mâine o să bag spontan mâinile prin buzunarele oamenilor . Dacă mă prinde poliţia o să le zic că aşa sunt eu , un tip plin de spontaneitate . Sau o să-mi aduc aminte brusc că am o urgenţă şi în trafic o să fac spontan la dreapta când indicatorul îmi spune la stânga . Ce spui , exclude şi la mine caracterul ilicit al manifestării ? Sau o să-mi ia carnetul , ce zici !?
    Aya , de ce joci rolul de avocat al diavolului ?

  164. 171 Observator septembrie 28, 2010 la 8:55 am

    @nea Ghita – se pare ca am reusit sa te cooptam in echipa. Se vehiculeaza de ceva timp pe aici ideea transparentizarii cheltuielilor publice. Cineva propunea un site public in care sa se introduca toate cheltuielile. Inteleg ca ati sustine ideea. Eu o sustin.

  165. 172 dlnimeni septembrie 28, 2010 la 9:12 am

    Aya, nu cred ca a fost vorba de acelasi Moise Bercovici, acesta fiind un nume destul de des intilnit (ca dovada ca lui Moise Bercovici englezul i se adauga si o precizare – din Claremont ( sa fie oare Clermont?), dar, dupa ce am parcurs – ca si tine – acele infioratoare registre ale mortii, as fi dorit sa fie asa, sa avem de-a face cu un Moise Bercovici devenit Barclay si care sa fi avut o cariera postbelica anonima de decorator in Marea Britanie ori in SUA. Pentru ca, daca ar fi vorba de acelasi personaj, atunci am discuta de un Bercovici intors in Franta din Marea Britanie si prins de nemti – ceea ce inseamna ca ar fi putut ramine documente prin arhivele lor politienesti. Sigur ca este cutremuratoare concluzia ta asupra mortilor programate calendaristic, pe fundalul pe care istoria acceptata este aceea ca, la destinatie ori pe drumul spre lagare, mureau oameni urmare a lipsei de rezistenta la tratamentul inuman la care erau supusi, iar ca in lagare, un prim lot era ucis in urma unei prime selectii privind starea de sanatate si conditia fizica. Vedem, prin contributia ta, ca era vorba de mai mult de fapt – si anume de moartea riguros planificata pe locuri geografice, pe zile si probabil pe ore.
    Gindurile mele nu s-au indreptat spre asta ieri ci spre altceva, spre modul in care a disparut nu doar un om, ci si opera sa. Fiindca nu a functionat link-ul pe care l-am dat sa zic ca la Salonul de Toamna au expus, de-a lungul anilor, Cezanne (primul expozant, in 1903), Matisse, Modigliani, de Chirico si, desigur altii. Avem de-a face cu un salon al „greilor” in arta plastica, iar Moise Bercovici „tine afisul” acestui salon, singur sau cu altii, timp de 8 ani (1932-1938). Trebuie sa fi avut deci o opera apreciata la vremea ei, continind un numar de tablouri suficient de mare pentru a tine macar atitea saloane anuale pariziene. Ori, din ceea ce am vazut eu in spatiul virtual, sub rezerva ca nu am cercetat suficient, tabloul de care scrie dl Nastase pare a fi singura referinta de creatie relativ la Moise Bercovici, iar aceasta referinta si ea pretuita la o valoare mica, aici de acord cu dl Nastase din moment ce am dat peste o pictura reprezentind o darapanatura ca din piata Buzesti, dar cereau tipii pe ea 40K euro, o mica avere. Pare a fi cea mai trista situatie posibila, in care a fost ucis nu doar omul ci si opera sa. Iar asta de tot: nu am reusi sa gasesc nici macar o citime biografica si am gasit doar o citime din creatie. O disparitie aproape fara urme, doar un nume si un tablou.

  166. 173 Observator septembrie 28, 2010 la 9:19 am

    @Viorel Dobre – hai sa-ti spun ce cred eu:
    – ca impozitarea va fi facuta in trepte
    – ca daca ai, sa zicem 10000 brut, pana la 1000 se aplica un procent, pana in 2500 (sa zicem altul), pana in 4000 altul si pentru ce depaseste 4000 se aplica procentul acela cel mai mare
    – ca taxele pentru contributii sociale vor ramane in mare parte aceleasi – nu au cum sa sustin altfel un sistem de pensii umflat pana peste masura.
    Asa ca, nu vad cum se va scadea impozitarea muncii. Si ca deducerile vor fi la fel ca acum, mai mult de forma (acel 200 EURO/ an pentru pensii private e o bataie de joc)

    Poate se va simti o scadere in cazul celor cu venituri mici. Numai ca in domenii ca IT, publicitate, telecom, domenii destul de productive in ultimii ani nu poti tine oamenii cu salarii mici, risti sa emigreze. Si atunci cum se va ajunge la acel numar fantastic de noi locuri de munca? Poate ca PSD se gandeste la alte domenii cum ar fi agricultura sau constructiile. Oricum ar fi stiu ca mesajul nu se adreseaza celor din corporatii si din companiile care merg cat de cat acum din domeniile enumerate de mine mai sus.

    Nu ma plangeam ca nu inteleg propunerea PSD. Incercam doar sa spun ca un mesaj trunchiat, nefundamentat poate duce la interpretari, poate eronate, ca cele prezentate de mine si nu aduce niciun avantaj PSD-ului. Pentru muncitorul din agricultura e greoi, pentru cel din IT e de speriat.

  167. 174 Observator septembrie 28, 2010 la 9:22 am

    @Victor V – Nu am plecat eu cand am fost mai tanara, crezi ca emigrez acum:-)? Oricum, ma pot astepta si la CAS-ul pe dividende asa cum propunea un coleg de blog si atunci sa vezi distractie.

  168. 175 Observator septembrie 28, 2010 la 9:24 am

    @LePrince – sunt foarte bune perioadele aglomerate. Inseamna ca se produce:-). Sunt obisnuita sa trec peste toate lucrurile grele. Multumesc.

  169. 176 Draghi Puterity septembrie 28, 2010 la 9:49 am

    @blogideologic

    Spui: Cred că aceasta depinde în ultimă instanţă de un factor mărunt, aproape frivol : sferele de influenţă din PSD controlate de “baronii locali”, nu doar cei din mărunta provincie, ci şi din Capitală. Sînt foarte sceptic, totuşi, că ei vor înţelege, că ei pot măcar înţelege!, linia de evoluţie a României.

    Subscriu. Mi-as dori foarte mult ca AN sa inteleaga mai bine acest aspect si sa nu il neglijeze. Premiza ca daca face ceea ce e bine pentru tzara ii va multumi automat pe cei a caror sinergie ar trebui sa il sustine e gresita. Nu ar trebui uitat ca perioada prostanaca a PSD-ului a adus multi „flamanzi de putere” in partid. Ar trebui selectati aceia care sunt valorosi si care au o ideologie compatibila cu cea a PSD-ului (real, nu declarativ) si folosita energia lor in avantajul partidului.

  170. 177 Marcus septembrie 28, 2010 la 10:17 am

    Nu Veti Avea Nicio Scapare” – Dar Tu Vei Avea, Traiane?

    Traienele, sincer sa fiu, iti plang de mila, nea! Daca nu iei masuri imediate de dizolvare a Parlamentului si de inscaunare pe viata pe post de dictator, dracu-i al tau, fratie! La cat de mult a ajuns sa te iubeasca boboru’, la cati prieteni ti-ai facut printre politicienii cu sanse de a ajunge din nou la Putere si mai ales la cate magarii si incalcari mai mult decat flagrante ale legii, incepand cu cea a bunului simt si terminand cu Constitutia tarii ai comis in acesti ani, nu te vad nicicum bine la sfarsit de mandat.
    Vezi tu, Traienele, asta a fost, este si va ramane cusurul tuturor dictatorilor din lume, au gandit pe termen scurt, fara nicio perspectiva, crezandu-se eterni si ceea ce este mai grav intangibili si idolatrizati de popor. Dusul rece, in decursul istoriei, a venit ba de la f’un centurion infuriat si iute varsatoriu de sange, ba de la f’o capsula cu cianura luata in intimitatea bunkerului asaltat de sovietici, ba de la f’o creanga de maslin peninsular de care au fost atarnati in compania amantei cu susul in jos de anumiti macaronari la fel de infuriati precum predecesorul lor latin, ba de la f’un pluton de parasutisti chititi pe exercitii de tragere cu AKM-ul asupra unor tinte “iubite de popor” ba de la…
    Pana si in cazul lui Stalin exista supozitia ca o mana criminala i-a dat un picior si l-a ajutat sa treaca pe lumea cealalta.
    Dar oameni ca tine n-au invatat si nu vor invata nimicuta din lectiile dure ale istoriei care are naravul de a se repeta.
    Traienele, o parte insemnata a acestui popor, fraierita la greu de minciunile turnate de tine mai bine de cinci ani de zile, ti-a oferit tie, familiei tale si lingailor cu care te-ai inconjurat cam tot ce si-ar putea dori un om stapanit de marota detinerii Puterii.
    Si tu ce-ai facut, ce le-ai dat la schimb?
    Macar daca te-ai fi rezumat sa mergi blat si sa nu le dai nimic si tot ar fi dus-o mai bine acest popor. Tu, in schimb, te-ai incapatanat sa le arati cine este jupanul si ai facut praf tara, umilindu-i si saracindu-i populatia, lasand-o fara nicio perspectiva in timp si indatorand-o cu de la tine putere pentru mai multe generatii.
    Romanii au o vorba cu un ulcior care nu merge de prea multe ori la apa, tu i-ai fortat utilizarea insa pana la limite insuportabile, ori acest lucru, mai devreme sau mai tarziu, devine taxabil exact ca in exemplele citate mai sus.
    Sunt crestin ortodox, Traienele, motiv pentru care nu doresc moartea nimanui, cu toate ca tu ai condamnat la moarte o parte a romanilor, insa cred ca exista o Justitie, fie ea si Divina, care nu te va lasa sa te bucuri nesanctionat de batraneti linistite.
    Naspa e faptul ca de la inaltimea de la care vei cadea, si vei cadea cat de curand, socul prabusirii va fi inmiit, fata de cel resimtit de un gainar ordinar prins cu mana in buzunarul vecinului de calatorie din tramvai.
    Asa ca ameninta acum, cat mai ai ocazia, oamenii legii, deoarece am eu asa o presimtire ca de la ei ti se va trage clinchetul de catuse si intimitatea zabrelelor.

  171. 178 Marcus septembrie 28, 2010 la 10:25 am

    @Lio prins: ce faci nene, ti-ai dat toalele princiare pe poale de mahalagioaica de Ferentari? Pai, nu ne dadeai talica lectii de ce si cum sa ne comportam cu o doamna, acum vii si-i spui doamnei Melanie „sa se ia cu Dom’ Ghita”? De ce sa se ia prinsule, de desuuri cum te iei tu cu aya pe acest blog? Intamplator le cunosc pe cele doua doamne, pe aya mai mult din cele scrise in blogosfera, iar pe doamna Melanie, putin mai bine. Nu vrau sa jignesc, dar este o diferenta de la cer la pamant intre cele doua. Tu, in nobletea ta, nu te ridici nici macar la nivelul baretei de la sandaua d-nei Melanie, asa ca usurel cu pianu’ si bagabontismu’ pe scari, mai ales ca nu esti la tine in casa sa faci ce „vrea” muschii tai princiari.
    Sa fii politicos
    marcus

  172. 179 Fragmentarium Politic septembrie 28, 2010 la 10:33 am

    Umbra “Noii Stangi” la Cotroceni

    Mai, 1968. Protestele sociale impotriva capitalismului unidimensional, pentru innoire institutionala si reforme sociale, inspirate si conduse de “Noua Stanga”, cuprind Franta. Un an mai tarziu, batranul leu de la Elysees, Charle de Gaulle, este nevoit sa demisioneze. Progresele sociale au fost descatusate. Ecourile protestelor “Noii Stangi” si ale urmarilor acestora au fost resimtite in toata Europa si in intreaga America. Dreapta a primit o grea lovitura.

    Septembrie, 2010. Lungului sir de proteste sociale care au zgaltait Romania, aflata sub flamura portocalie a dreptei, li se adauga cele ale politistilor si jandarmilor. Speriat, ocupantul fotoliului de la Cotroceni, Traian Basescu, renunta la serviciile acestora, amenintandu-i nervos cu CSAT-ul: “Nu veti scapa !”. Sa fie oare acesta inceputul sfarsitului capitalismului clientelar ?

    Nici in Europa, aflata sub cisma dreptei, lucrurile nu stau mai bine. Din nou, ca un arc peste timp, Franta este ravasita de protestele sociale indreptate impotriva schimbarii legii pensiilor. Si acolo, neogaullistul Nicolas Sarkozy ameninta sa termine cu “mostenirea” din Mai, 1968. Vom asista, oare din nou, la reaprinderea spiritului saizecisioptzecist, dar, de aceasta data, din Romania ? Noul PSD, animat de spiritul marcusian al tanarului sau lider, Victor Ponta, aminteste tot mai mult de “Noua Stanga”…

  173. 180 Ghita Bizonu' septembrie 28, 2010 la 10:35 am

    Harabula,

    dupa cate vaz matale suferi de aceleasi metehme ca si botosaneanca exportata in ciubota . Cu mic adeosebire ca ea in mod inofesiv se credea piactorita . Matel politician si mare conducator economic (cu niste contracte fictive …. ). Adica aia pe banii ei tu pe banii altora !

  174. 181 Ghita Bizonu' septembrie 28, 2010 la 10:46 am

    Observator

    te inseli. Nu ai unde sa ma cooptezi.
    Despre cheltuieli publice am de ceva vreme o idee fixa : cinde fura ma fura! Si o „simpatie” totala care m-ar face sa-i inscriu voluntar-paziti pe niste santiere (de autostarzi de exemplu) urmand ca pensia sa o ia in „pension” (asta cand nu ma gandesc la ceva de 7,62 mm care oricum trebe consumat!!).
    De aici vine si o retinere a mea fata de unele operatiuni particualre .. ca destui intreprinzatori particulari sunt abonati la bugete fara sa aduca nici un folos pe masura beneficiilor realizate (vile, masini de lux , excursii in strainezia ). Si asa la mica brafa daca banca unde lucrezi beneficaza de pe urma „consultantilor” (caiete grosute scoase la imprimanta color cu diagrame frumoase pe harie de calitate , in care scriu nimic pe j’de pagini – gen „necesitatea autostrazilor in Romania” , caiete rasplatite cu sume indecent de mari) atunci inseamna ca si matale esti abonata la furtu generalizat . Adevarul este ca chletuiala netrasparenta (si nu odata trasnparenta) este kentuiala a „particularului” si ca „afacerile” is de multe ori conectate cu proprietatea de stat. Si ca se gasesc scuze stupide gen „statu cel mai prost adtrator” de parca asta ar fi o inderptatire la furt .
    Cum am zis mie imi place omu om si porcu fript . Si hotu incarcerat ! Ca cine fura de la stata fura dela mine !! Indiferent daca fura ptr el sau ptr vreo firma straina !!

  175. 182 LePrince septembrie 28, 2010 la 10:54 am

    @Marcus

    Pentru ca vreau sa-ti fac ziua, iti voi raspunde. Pe d-na Melania nu o „cinsteste” cu nimic cunostinta ta. Nu vad nimic rau in „a se lua” cu Monsieur de Mauvaisefoi (de mana de exemplu, in interpretari). Ai riscat , si „ai riscat-o”, cand spui ca „o cunosti”.Nu esti in masura sa dai lectii, tu te exprimi in general in limbaj de „port”. D-na Melania este pasibila de a fi Lady Malfoy, in conditiile in care , in loc sa ne incante cu frantuzisme si pretiozitati, ne „inteapa” foarte toulousaine.
    In ultimul timp te-ai transformat dintr-un personaj „hlizit” intr-unul ranjit. Nici una din iposatze nu te prinde. Mai bine ramai la poezele.

  176. 183 Viorel Dobre septembrie 28, 2010 la 11:28 am

    @ Observator

    De acord cu ce ati scris:
    Observator spune:
    septembrie 28, 2010 la 9:19 am

    Am mai spus ca invat deja italiana. Eu am din ce in ce mai putine sperante de bine. Si stiu ce inseamna impozitarea imensa a fortei de munca fara sa primesti prea mult in schimb. Nu am lucrat decat in mediu privat.

  177. 184 Marcus septembrie 28, 2010 la 11:39 am

    Lio prins: esti mai mult decat mahalagiu, esti de-a dreptul basesc. O tii langa-talanga cu cat de neinsemnat sunt eu in economia acestui blog, cum nu transmit eu nimic in comparatie cu cerceafurile tate si ale lui aya, bla bla, bla si da si lupta si pac la Rasboiu’. Esti mojic pana in varful degetelor de la picioare, ba ai reusit performanta de a fi mojic si intre varfurile degetelor mari de la picioare. Geaba te dai faramita de elita, pute mahalaua in talica mai ceva ca obectu’ muncii lu’ Prigoana. Neica eu folosesc un vocabular selectiv, functie de persoana cu care intru in contact. Fata de tine am fost chiar generos pana acum. Geaba incerci s-o intorci precum avocatii diavolului atunci cand nu gasesc conotatii peiorative sloganului „iesi afara, javra ordinara”, nu tine, bade! ai fost marlan in chestia cu luatu’, motiv pentru care te-am taxat. Eu, daca tie si lui aya v-as recomanda sa va luati o garsoniera, unde sa va destrabalati in declaratiile cu care ati inundat acest blog, n-as putea niciodata s-o intorc si sa spun ca v-am facut recomandarea in ideea de a va face un SRL in garsoniera respectiva. Asa ca nu mai te da subtil, ca nu esti. Mai bine ti-ai cere scuze doamnei in cauza, badaranule!

  178. 185 LePrince septembrie 28, 2010 la 11:54 am

    @Marcu’sila

    Ce-ti spuneam de „limbajul de port”? QED

    In privinta „trairilor” tale vis-a-vis de mine, iti spun sincer ca nu as da nici un ban gaurit sa le aud. In ceea ce priveste conversatia mea cu Aya, sunt sigur ca esti un cititor fidel. Se observa ca replicile le astepti cu nerabdare. Nu stiu ce efect au asupra ta, dar e sigur ca nu e cel firesc. As spune ca e chiar nefiresc…. Marcus, pentru „trairile” tale exista altfel de stimulente. Mai… firesti.

  179. 186 LePrince septembrie 28, 2010 la 12:05 pm

    @Observator

    Mai si producem. Caci altfel, cum? Nu e usor insa, iar astazi sunt oarecum blocat din cauza „manifestatiilor”. Iar criza trebuie gestionata. Oricum, nu aveam de gand sa ies foarte mult azi. Te vad in stare sa treci de pasele proaste, probabil semanam. Sa fie aceeasi zodie?
    S-auzim de bine.

  180. 187 Marcus septembrie 28, 2010 la 12:09 pm

    @Lio prins; esti intr-o grava eroare! Am avut acces, ca marinar, la destula literatura XXX pentru ca, acum la batranete, sa ma intereseze schimbul tau de mesaje cu aya, pe model Sandra Brown (tot un fel de XXX, da’ mai abscons). Asa ca nu te amagi! Singurul lucru care ma deranjeaza in situatia respectiva este faptul ca dau rotita de la mouse peste cap, in cautarea unor postari inteligente (inclusiv ale mele). Nu te mai self-flatarisi, ca dai in boala lu’ chiombu’, ajungi sa crezi si tu ce spui!

  181. 188 LePrince septembrie 28, 2010 la 12:31 pm

    @Marcus

    Nu cred ca fac o greseala, eram sigur ca ai avut acces la literatura XXX. Ce sa faci pe nava? Dar din ceea ce spui, pare ca stilul nostru este mult mai incitant decat „explicitarea” de care ai beneficiat pe mare. Explicitare care, se pare ca te-a tulburat . Din nefericire pentru toti, ai si ramas astfel.
    Am eu cateva „postari inteligente” mai sus. Reciteste-le. Mai sunt si altele, scrise de altii. Asta pana a interveni tu. Conversatia cu tine imi strica si mie stilul (pana si mie) ! Hai ca ti-am facut destul ziua azi! Uneori am impresia ca ti-ai pierdut si simtul umorului.

  182. 189 Marcus septembrie 28, 2010 la 12:54 pm

    Lio prins: vaz ca tot nu intelegi ce deranjeaza. Fac bataturi la buricele degetelor in incercarea de a scapa de imaginile trairii unui amor intarziat virtual pe blogul unei gazde prea generoase, in opinia mea, in aceasta privinta. Uite, pentru ca eu nu sunt decat un biet utilizator de limbaj portuar, poate imi explici tu atat etimologia cat si semnificatia cuvantului libidinos. Nene, la tinerete, mai merge romantismul de cartier al unor inimioare d’astea strapunse de sageata (dar si atunci in intimitatea unor misive private, nicidecum in spatiul public al unui blog), de la o anumita varsta insa, cred ca respectivul cuvant exprima exact carateristica unor astfel de mesaje. Si acum, La revedere !, m-am distrat destul cu tine pe ziua de astazi,
    sa fii iubit
    marcus

  183. 190 Dragos septembrie 28, 2010 la 12:54 pm

    Marcus,

    simtul umorului ti l-ai pierdut, „memoria mainii” iti joaca feste, esti plictisitor si scrii versuri insipide.
    Esti paradit rau de tot…esti intruchiparea/brandul programului rabla.

  184. 191 LePrince septembrie 28, 2010 la 1:07 pm

    @ Marcus

    Sunt sigur ca ai palmele(si degetele, Marcus?!) pline de bataturi.
    Ti-am spus ca „trairile” tale vis-a-vis de mine sau de comentariile si conversatiile mele imi sunt perfect indiferente. De ce te agiti?

  185. 192 Marcus septembrie 28, 2010 la 1:13 pm

    @Dragos: eu mai ti-am zis sa nu te amesteci cand discuta oamenii mari. Ia cu o acadea ceva, un camion sau un trenulet si bucura-te ca nu te bag in seama, in sensul punerii in genunchi pe coji de nuca, la coltul de rusine al blogului, pe motiv de Bula al acesui mijloc de comunicare pus la dispozitie de d-l Nastase.
    sa fii cumintel
    marcus

  186. 193 Pupaza din tei septembrie 28, 2010 la 2:09 pm

    @Doru Coarna

    Să stii că stă excelent cu vocea. Este un bas profund cu numeroase inserţii de pedală extinsă. Cred că până şi Boris Christoff i-ar invidia posibilităţile vocale, iar Petre Burcă, Marius Chioreanu, Ioan Vrăsmaş sau alţii s-ar simţi nişte biete flaşnete rebegite comparaţi cu ea.

  187. 194 Aya septembrie 28, 2010 la 3:10 pm

    @

    DlNimeni

    EUGEN IONESCU, IMPLICAT IN „OCULTAREA” PREMEDITATA A INFORMATIILOR LEGATE DE VIATA SI OPERA PICTORULUI MOISE BERCOVICI?

    Faptul ca pictorul Moise Bercovici ar fi putut dobandi cetatenie engleza ar fi putut fi o urma.
    Trist este ca, pana la Adrian Nastase (si, prin el, la noi) nu pare a fi existat cineva care sa se fi preocupat cu adevarat de gasirea drumului cate restituirea operei si biografiei pictorului Moise Bercovici. Imbucurator este faptul ca mecanismul s-a declansat prin acea inexplicabila- si superba- „intamplare” petrecuta intr-un anticariat din Paris in care a intrat un iubitor roman de pictura, a gasit o panza, a cumparat-o si si-a pus mereu intrebari in legatura cu autorul ei „disparut in 1942”, lansand, provocarea de a merge pe calea cunoasterii, catre noi toti.

    Acum realizez ceva: chiar si acea mentiune de pe spatete tabloului „disparut in 1942” poate fi un indiciu, mai ales coroborata cu „a expus la Salonul de toamna”.
    Inseamna ca aceia care au facut-o (cei de la casa de licitatii?) cunosteau ceva despre soarta pictorului („disparut” are sensul de „decedat”, intr-o formulare eleganta). Asta inseamna ca a mai existat cel putin o persoana care a aflat adevarul despre Moise Bercovici si, poate, l-a comunicat Casei de licitatii. Cred ca identificarea fostului proprietar al tabloului (care poate fi acelasi- sau nu- cu persoana care l-a adus la anticariat) ar furniza date noi.

    Imi pare cel putin ciudat un amanunt.
    Asa cum ai spus, pictorul Moise Bercovici a fost un greu al picturii, care s-a impus la Paris (ceea ce nu era defel simplu, data fiind cu adevarat greutatea celor cu care „concura”- sau alaturi de care a fost admis la nivelul superior, unde a ramas prin valoare).
    Astfel de nume- in context, precum cel al lui Moise Bercovici- de obicei apar si raman in spatiul public nu doar prin opera, nu doar prin prezentarile (incusiv in) publicatiile de specialitate ale vremii, dar si prin anecdotica prioadei.
    Aflam ca a semnat cu numele lui real.
    Este ciudat, extrem de ciudat (inacceptabil logic, as spune) ca numele lui nu „rasuna” precum cel al lui Modigliani, de exemplu (admitem ca nu a avut o existenta atat de „buclucasa” ca a acestuia, care se preteaza la anecdotica- dar, totusi…).
    Ar mai fi ceva.
    Brancusi era la Paris, un rasfatat (pe buna dreptate) al societatii artistice franceze- al elitelor, in general.
    Brancusi a fost mereu un nume rasunator nu doar ca artist plastic, dar si ca stil de viata.
    S-a vorbit si s-a scris mult nu doar despre cum traia, dar si despre ceilalti artisti din jurul lui (de exemplu, despre Modigliani- el insusi un „greu’).
    Este imposibil de crezut ca romanul Brancusi nu s-a aflat in legatura cu romanul Moise Bercovici (devenit el insusi un „greu”). Era inevitabil sa se vorbeasca despre acesta cel putin legat de Brancusi.
    Cum de s-au „ocultat” toate acele informatii si, mai ales, DE CE?

    DE CE si CINE ar fi avut interesul ca numele pictorului Moise Bercovici sa fie acoperit de uitare (ca si opera sa- ceea ce semnalezi tu, in acest sens, e de imensa importanta)?
    Concluzia logica este ca avem de a face cu „cineva” (persoana dar si „forta”) cu influenta suficient de mare la nivel public pentru a fi determinat (impus pe cai subtile dar eficiente?) initial „eludarea” informatiilor despre pictorul Moise Bercovici (al carui nume, probabil, va fi fost rostit, incepand cel putin cu „disparitia” sa, intai doar in soapta, apoi trecut sub tacere).

    Ceva in plus:
    Daca:
    – tinem cont de pozitia artistica privilegiata a pictorului Moise Bercovici si a operei sale in spatiul parizian (concluzia ta pornind de la prezenta la Salon, timp de opt ani, in care a tinut capul de afis, uneori singur- subliniere esentiala- este revelanta) si de apetenta nemtilor (hitleristilor, in speta) pentru operele de arta;
    – adaugam ca „disparitia” pictorului Moise Bercovici, in 1942 (deportat la Auschwitz si ucis foarte repede, „programat” fiind de la Drancy CU INCALCAREA rigorii matematice specifice, ceea ce atrage atentia si duce la concluzia ca a fost tratat ca un „caz special” care trebuia sa moara rapid si prioritar) s-a petrecut mult prea repede dupa ocuparea Parisului pentru ca nemtii sa-si fi pierdut, eventual, interesul fata de un „greu” al artei si fata de opera sa (oricum, e greu de crezut, in principiu, intr-o astfel de atitudine a nemtilor, probabilitatea fiind infima);
    – ne indreptam atentia catre imposibilitatea logica a inexistentei oricarei referiri la pictorul Moise Bercovici in spatiul cultural si public francez (incepand cu referiri de si in mediile de specialitate si terminand cu anecdotica), fiind nefiresc ca numele si orice indicatie despre opera sa „sa dispara” in neant, odata cu disparitia sa fizica (programata!);
    -ne indreptam atentia catre imposibilitatea logica a inexistentei unor referiri la pictorul Moise Bercovici in spatiul cultural si public romanesc;
    -ne indreptam atentia catre „disparitia” cudata a tablourilor sale- unele „aparand” in diverse colturi (fie intr-un anticariat, fie la o casa de licitatii, fie la unh muzeu din Budapesta) ceea ce duce cu gandul la „imprastierea” lor cu aparenta de premeditare;

    concluzia logica este una singura:
    numele si opera pictorului Moise Bercovici au fost „ocultate” cu buna stiinta („programat”, as spune, ca si uciderea sa- programata in graba la Drancy, pentru Auschwitz) NU de catre germani, dar de catre cineva cu influenta publica si cu autoritate atat in spatiul francez cat si in cel roman (specificul indicand autoritatea data de apartenenta la sau asocierea cu puterea- totalitara, in epoca).

    Precaritatea actuala a datelor publice existente despre pictorul Moise Bercovici este urmarea „ocultarii” lor inca din 1942.

    Aducerea pictorului Moise Bercovici (fara doar si poate, in vara anului 1942) in lagarul de la Drancy, impreuna cu REFUGIATI romani (evrei) la Paris- EL NEFIIND REFUGIAT!- si includerea sa in Convoiul 37 (in care, din 1004 deportati, 729 erau romani!!!!- ceea ce indica mai degraba un dirijat „exod catre moarte” al romanilor evrei, in acel caz) la Auschwitz indica, fara putinta de tagada, ca persoana/ele care s-a/u „ocupat” de „ocultarea” numelui si operei sale fie este/ sunt una/ele si aceeasi/leasi cu cea/cele care s-a/u „ocupat” de identificarea evreilor romani refugiati la Paris si „internarea” lor la Drancy (destintia finala fiind Auschwitz) fie, fiind in relatie cu acea/ele persoana/e, s-a/u implicat activ in actiuni legate direct sau indirect de acel sinistru.

    O paranteza:
    „Ceva”, pe fond, evoca situatia lui Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane).
    Istoria literara consemneaza faptul ca Fondane si sora sa Lina au fost adusi, in urma unui denunt, in lagarul de la Drancy, in martie 1944.
    Mai departe, sunt sustinute doua variante.

    1. Prin insistentele unor prieteni influenti, s-ar fi obtinut eliberarea lui Fondane din Drancy, dar acesta a refuzat sa paraseasca lagarul fara sora sa Lina. Au fost amandoi deportati la Auschwitz (in mai 1944). Fondane a fost gazat la inceputul lui octombrie 1944.

    2. Fondane si sora sa Lina au ajuns in lagarul de la Drancy in urma unui denunt, in martie 1944.
    In pofida insistentelor scriitorilor romani Emil Cioran si Stephane Lupasco si ale scriitorului francez Jean Paulhan, secretarul pe probleme culturale din Ambasada Romaniei de la Paris REFUZA sa colaboreze in sensul sprijinirii oficiale a eliberarii lui Fondane din lagarul de la Drancy. Fondane si sora sa Lina sunt deportati la Arschwitz in mai 1944. Poetul este gazat la inceputul lunii octombrie 1944.

    (In ceea ce ma priveste, creditez total a doua varianta- voi explica de ce.)

    Prima varianta este sustinuta, implicit, de cei carora le port un infinit respect pentru a se fi implicat activ in restituirea operei lui Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane)- dar si a biografiei sale: Mihail Sora si Luiza Palanciuc.
    In pofida neingraditului meu respect pentru cei doi data fiind implicarea in acea cauza nobila, NU CREDITEZ varianta ramanerii lui Fondane in lagarul de la Drancy in urma refuzului sau de a-l parasi fara sora sa Liza (dupa ce, asa cum se afirma, eliberarea sa ar fi fost obtinuta prin interventia unor prieteni- a se prezuma, influenti)- astfel ajungand la Auschwitz si fiind gazat.
    Desigur, varianta aceasta este nobila (iubirea de sora mai puternica decat teama de moarte) dar ea pacatuieste prin ignorarea unui amanunt pana si logic: intr-un lagar (militarizat, fara discutie) nu „ramane” cineva pentru ca „vrea”, vointa cuiva de a „ramane” acolo (indiferent de motiv) fiind irelevanta (pe o simetrie logica, ar trebui sa acceptam ca, la limita, ar fi fost luata in seama, cel putin in cazul unora, si vointa de a pleca- ceea ce iese din orice posibila abordare a subiectului).
    Daca s-a ordonat eliberarea cuiva din lagar, acela va trebui sa plece.
    Deci, varianta cu adevarat nobila (si literaturizata) nu poate fi reala.

    Creditez, in schimb, a doua varianta.
    Pornesc de la un amanunt cunoscut: insistentele celor trei scriitori (Cioran, Lupasco si Paulhan) pentru eliberarea lui Fondane din lagarul de la Drancy.
    Cum „simplele insistente” (fie ele si ale unor oameni de litere) nu erau suficiente (cu atat mai mult cu cat cineva aflat la Drancy in lagar putea fi oricand trimis catre Auschwitz, la „uzina mortii”- deci, exista presiunea timpului) este nu doar logic, dar si firesc sa se fi adresat autoritatii reprezentative (pentru situatie) in speta celui care se ocupa de problemele culturale la Ambasada Romaniei in cadrul regimului fascist de la Vichy, pentru ca acesta, in baza autoritatii si influentei sale oficiale, sa faca demersuri in vederea eliberarii lui Fondane dintr-un lagar francez.
    In martie 1944, secretar pe probleme culturale la Ambasada Romaniei din Paris (deci, cel mai inalt grad pe aceasta linie) era Eugen Ionescu.
    (In volumul Cioran, Eliade, Ionescu: uitarea fascismului, aparut la Editura Est, 2004, autoarea Alexandra Laignel-Lavastine se refera la refuzul secretarului pe probleme de cultura din Ambasada Romaniei de a colabora pentru eliberarea lui Fondane din lagarul de la Drancy; aceasta precizare vine in sprijinul logicii, ceea ce ma face sa o creditez).

    Colaborarea stransa (si- dupa cum apare unei minti care pune cap la cap evenimentele, lasand sa apara, astfel, concluziile- deloc „contre coeur”) intre Eugen Ionesci si regimul Vichy este marea pata din biografia acestui incontestabil om de cultura.

    (O paranteza: faptul ca Mihai Sora si Luiza Palanciuc sustin varianta defel logica a refuzului lui Fondane de a parasi lagarul de la Drancy fara sora sa- ajungand, astfel, la Auschwitz- imi pare o eleganta incercare de a „cruta” memoria lui Eugen Ionescu, asumand riscul ocultarii unui fapt istoric care ar adauga la „inadecvata”- folosesc un eufemism- sa atitudine fata de regimul de la Vichy, care excede doar reprezentarea statului roman; insusi acceptul de a reprezenta statul roman pe langa un astfel de regim, in calitate de „sef cultural”, este reprobabil).

    Eugen Ionescu ajunge membru al Legaţiei Regale a Romaniei la Vichy (ma refer la capitala administrativa), atasat de presa al Ambasadei Romaniei, in mai 1942 si urca treptele ierarhice surprinzator de repede.
    In iunie 1942 devine atasat cultural si apoi secretar pe probleme de cultura pana in 1945.
    Totul se intampla in perioada in care Petain instituia o jurisdictie exceptionala, proclama legi antisemite, cand refugiatii erau intemnitati.

    Nu pot sa nu remarc „surdina” care a fost pusa legat de Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane- nascut, intamplator-?- tot la Iasi, ca si pictorul Moise Bercovici) si de opera acestuia.
    Pe fond, lucrurile par a semana cu cele petrecute in cazul pictorului Moise Bercovici- desi, in cazul acestuia e vorba de o evidenta ocultare.

    O posibila explicatie a „sansei” in cazul Benjamin Fondane ar fi ca numele si opera au fost salvate de uitare atat de faptul ca a fost ucis la Auschwitz in ultima parte a anului 1944 (neavand timp sa „actioneze” uitarea pana in 1945) cat si- nu exclud, dimpotriva- implicarii, in epoca, a cel putin trei scriitori in sustinerea sa, fiind de presupus ca acestia nu s-au limitat doar la insistentele pe langa atasatul cultural al Romaniei, dar vor fi si incercat sa creeze presiunea necesara in cercurile culturale franceze.
    (Pe de alta parte, conex, semnalez ca in cazul lui Fondane exista programul „Restitutio Benjamin Fondane”, dedicat traducerii in romana si punerii în circulatie a oprerei acestuia, scrisa in limba franceza; de acest program se ocupa intens si cu succes Mihail Sora si Luiza Palanciuc)

    Nu stiu (e oarecum mai greu de crezut) daca Eugen Ionescu se va fi ocupat, in 1942, de identificarea evreilor romani refugiati la Paris contribuind, astfel, la intemnitarea lor in lagarul de la Drancy de unde urmau sa ia drumul „uzinei mortii”, Auschwitz.

    Dar imi este imposibil sa cred ca Eugen Ionescu- care locuise la Paris pana in 1924, apoi, se intorsese acolo, ca bursier, in 1938, revenind in Romania la inceputul razboiului, pentru a pleca din nou, in mai 1942 in capitala Frantei in misiune culturala oficiala- nu-l cunoscuse sau, cel putin nu aflase din cercurile culturale pe care le frecventa, firesc, de existenta pictorului roman Moise Bercovici si de rasunatorul succes al tablourilor sale.
    Este elementar ca daca Eugen Ionescu nu il cunoscuse pe pictorul Moise Bercovici (desi ideea ca s-au intalnit si se stiau este cea mai probabila), IN MOD SIGUR cunostea atat renumele cat si pictura lui Moise Bercovici si, fara discutie, ii vazuse tablourile.
    (A nega un astfel de lucru- sau a crede contrariul- imi pare nu doar ilogic, dar de-a dreptul stupid.)

    Data fiind ceea ce as numi „cutuma Drancy”, intre momentul in care cineva ajungea in acest lagar si cel al deportarii la Auschwitz se scurgea putin timp (chiar si in cazul Fondane, cu toata presiunea facuta de niste oameni de cultura ragazul a fost de doar aproape trei luni, martie- 30 mai 1944).
    Fara a fi nevoie sa cunosc cu exactitate momentul incarcerarii pictorului Moise Bercovici la Drancy, tinand cont de faptul ca a fost deportat la Auschwitz, plecand cu Convoiul 37 in 25 septembrie 1942, pot pune, fara teama de a ma insela, concluzia ca acesta a ajuns in lagarul francez nu mai devreme de iunie 1942.
    Intamplator- sau nu- iunie 1942 este exact „momentul” ascensiunii fulminante, neobisnuit de rapide a lui Eugen Ionescu pe scara ierarhica (a parcurs, in doar doua luni- mai si iunie 1942- etape pentru care altora le trebuie multi ani de serviciu cel putin asociabil celui diplomatic).

    Intr-un alt text formulam intrebarea pe care o reiau:
    CINE (sau, ce) ERA Moise Bercovici, in afara de un talentat pictor, astfel incat acea “calitate ne-publica” a sa sa fi fost de natura a-i determina pe hitleristi sa-i grabeasca moartea, la Auschwitz, “programandu-i-o adaugat” si, astfel, incalcand rigoarea matematica a celorlalte “ucideri individuale la data fixa” ceea ce, evident, e nespecific felului lor de a actiona?

    REFORMULEZ si ADAUG inca o intrebare (CONEXA):

    1. CINE (sau ce) ERA Moise Bercovici, in afara de un talentat pictor de mare succes, astfel incat acea „calitate ne-publica” sa fi fost de natura, pe de o parte, a-i determina pe cei care l-au intemnitat (sau vor fi contribuit la intemnitarea sa, fie prin implicare directa, indiferent de tipul acesteia, fie prin abtinerea de la implicare in eliberarea sa) la Drancy sa-i grabeasca moartea, la Auschwitz, “programandu-i-o adaugat” si, astfel, incalcand rigoarea matematica a celorlalte “ucideri individuale la data fixa” ceea ce, evident, e nespecific felului lor de a actiona- si, pe de alta parte, de a actiona in sensul „ocultarii” informatiilor legate de numele si de opera sa (la care se adauga „imprastierea” acesteia, tablourile fiind greu de regasit) astfel incat, printr-o premeditata uitare publica, sa-i fie „stearsa amintirea” in pofida faptului ca a tinut capul de afis, timp de opt ani, la Salonul de toamna din Paris?

    2. CE (sau PE CINE) a „reprezentat” Eugen Ionescu, la Ambasada Romaniei din Paris („inarmat” cu „puteri diplomatice” pe plan cultural)- forta adversa celei al carei exponent era (pictorul) Moise Bercovici- astfel incat, pentru
    – incarcerarea la Drancy,
    – rapida deportare la Auschwitz
    -si moartea „anteprogramata” (cu incalcarea rigorii matematice obisnuite in astfel de cazuri)
    -dar si a „ocultarii” informatiilor legate de viata si opera artistului plastic (astfel incat acestea sa fie acoperite de o tot programata uitare
    – si a „imprastierii” tablourilor sale,

    va fi fost recompensat cu o fulminanta, inexplicail logic de rapida ascensiune ierarhica?

    Anumite „amanunte” din viata si „atitudinile specifice” lui Eugen Ionescu ma determina sa-mi pun macar intrebarea (cu demersul cognitiv amanuntit aferent) daca acesta nu-si va fi datorat fulminanta, uluitor de rapida ascensiune ierarhica la Ambasada Romaniei din Paris „facilitarii” ajungerii pictorului Moise Bercovici la Drancy- ulterior avand a se „ocupa” de ocultarea informatiilor legate de numele si opera acestuia (de retinut si „imprastierea tablourilor, ca parte evidenta, logica, a unui astfel de plan).

    P.S.
    Referindu-ma, interogativ, la CE sau PE CINE va fi reprezengtat Eugen Ionescu in scopul detaliat, am in vedere determinarile nevizibile- si, totdeauna, reale- ale situatiei.
    Se stie ca el a fost ajutat de prieteni influenti, in Romania, sa ocupe acea functie la Ambasada din Paris (mai departe, ascensiunea fulminanta putand fi explicata prin aceea ca isi indeplinise „misiunea” legat de pictorul Bercovici, „lovund” astfel ceea ce „reprezenta” acesta; Eugen Ionescu va fi facut, poate, un exces de zel in cazul Fondane; asta, daca nu cumva exista ALTceva „fundamental comun” intre pictorul Bercovici si poetul Fondane, in afara faptului ca erau evrei romani, ca traiau la Paris si ca apartineau lumii artistice).

  188. 195 Aya septembrie 28, 2010 la 3:27 pm

    @

    Doru Coarna

    In primul rand, te rog sa citezi corect.
    Formularea mea a fost:
    „Adrian Nastase canta si la chitara.”

    Din ceea ce imi pui tu („reformulat”) pe seama- adaugand si sugestia punctelor dinaintea propozitiei pe care mi-o atribui, fals- s-ar deduce ca gluma jenanta cu „taraful” nu ti-ar apartine tie, dar mie (tu doar achiesand, glumet, la idee).
    Un astfel de lucru este total neadevarat.

    Te rog, nu-mi mai atribui idei care tin de un anumit tip de umor cu care nu „rimez”.

    P.S.
    Depasesc momentul si iti raspund la intrebare.
    In copilarie si adolescenta am luat (si) lectii de canto strict pentru cultura generala si modelare personala (asa cum am luat si lectii de balet).

    Vocea mea este, in continuare, agreabila si „justa” chiar dupa intensa solicitare prin tutun.
    Nu obisnuiesc, insa, sa dau „recitaluri” publice.
    Prefer sa ma amuz- dupa caz, sa ma delectez- ascultandu-i pe altii.

  189. 196 Aya septembrie 28, 2010 la 3:32 pm

    @

    Marcus

    Imi pare mie sau referirea ta la schimbul de mesaje dintre mine si Print este cel putin neeleganta, prin sugestie?

    P.S.
    Nu-mi amintesc sa ma fi referit la tine in termeni sau prin sugestii ireverentioase- indiferent de opinia celui cu care discut.

  190. 197 Doru Coarna septembrie 28, 2010 la 4:04 pm

    @ All,

    Dragi colegi, ma bucura nespus cand va vad harjonindu-va de-a lungul si de-a latul blogului, toti frish, frei und freundlich, in forma maxima, in loc sa fiti patrioti si sa vedeti ca omu’ e in corzi, priviti la PDL, se poarta stilul grav, afectat, de oameni ce au decizii grele de luat… nepatriotilor!

    Ieri Videanu a urcat treptele guvernului in peste 30 de secunde, parca evita sa i se incurce sireturile… cand asta-iarna bosorogii din Paris votau cu start de pe loc, nu lansat, in cate 12 secunde lungi…

    Stiu, si eu simt cat de greu trece timpul dar asa-i la razboiul de pozitii, 99% din timp astepti si canti la muzicutza.

    Ca sa ne omoram timpul, hai sa pariem pe cati din PDL vor dezerta in octombrie: eu pariez pe un kil de nuci noi (nesparte!) ca cel putin 10 si jumatate dintre UNPR-isti!

  191. 198 Aya septembrie 28, 2010 la 4:05 pm

    @

    Contele

    Te plasezi din nou pe acea pozitie de aparent reductionism (in fapt, il joci) pe care, personal, nu o agreez (desigur, nu esti obligat sa tii cont de ceea ce agreez- sau nu).

    In plus, revii la formula plasarii tale in centrul unui univers – in cazul de fata, juridic- incercand sa asociezi si, astfel, sa sugerezi existenta unei posibile rezolvari comune pentru spete diferite atat ca forma cat si ca fond.

    Bagatul mainii in buzunar (te-am citat) este infractiune.
    Se pedepseste conform Codului penal atat in situatia in care fapta a fost a fost (citez) „spontana” cat si in cazul premeditarii ei.

    Ceea ce legea nu interzice, permite (interdictia netrebuind sa fie expresis verbis- uneori este implicita; de aceea se vorbeste nu doar de litera, dar si de spiritul legii).
    Nu exista- si nici nu poate exista, altfel decat prin restrangerea unor drepturi, ceea ce se poate face doar in conditii speciale- interdictia deplasarii unor persoane, indiferent de numarul lor, in urma unei „idei spontane”, dintr-un loc in altul al orasului.
    „Mars spontan” echivaleaza, in context, cu deplasarea spontana, altfel spus nepremeditata a participantilor la mitingul din Piata Victoriei catre un alt punct al Bucurestilor- in speta, Palatul Cotroceni.

    Pentru a putea pedepsi deplasarea spontana IN GRUP NUMEROS, trebuie sa se instituie una dintre starile speciale (nu le numesc) presupunand si interzicerea circularii pe strada in grupuri mai mari de trei persoane.
    Nu era cazul, atunci (si sper sa nu se ajunga la asa ceva).

    Lipsa „spontaneitatii”- mai exact, premeditarea organizarii deplasarii- nu se prezuma, ea trebuind dovedita. Or, nu exista elemente materiale care sa ateste premeditarea si nici nu se poate stabili o relatie de cauzalitate intre acea deplasare si premeditarea ei (cu atat mai mult cu cat s-a solicitat autorizarea manifestatiilor doar pentru Piata Victoriei, chestiune de natura a intari intentia initiala de a nu se face o deplasare de acolo, excluzand, tocmai prin aceasta, ideea premeditarii).
    Logica juridica opereaza altfel decat cea obisnuita si exclude prezumtia de vinovatie.

  192. 199 Aya septembrie 28, 2010 la 4:35 pm

    @

    Le Prince

    Multumindu-ti pentru caldele cuvinte, iti raspund:
    „Daca frumusetea ar fi aur
    Ai fi o comoara.”

  193. 200 contele septembrie 28, 2010 la 5:27 pm

    Aya

    Din păcate va trebui să te obişnuieşti cu reducţiile mele , îmi pare rău . Aia cu băgatul mâinii în buzunare este grosieră , recunosc , în schimb , exemplul cu virajul este mult mai bun .
    Ce să înţeleg , că fiecare grup de manifestanţi poate să ceară o locaţie şi apoi , spontan , s-o ia razna prin Bucureşti , încurcând circulaţia , dând peste cap viaţa unui întreg oraş , numai pentru că spontan , s-au gândit să se mute de la o locaţie la alta ? Nu e vorba aici de restrângerea unor drepturi , de vreme ce ai primit autorizaţie de marş . Păi atunci la ce-ţi mai trebuie autorizaţie ( în plus dată şi pentru un traseu anume ) dacă poţi s-o iei razna oricând , oriunde , fără să fie tras nimeni la răspundere ? Din punctul meu de vedere e simplu : dacă nu se respectă traseul , locaţia , trebuie tras la răspundere liderul . Eu pun problema de principiu , indiferent de cine s-ar afla la putere ( că liderii sindicali tot ăia vor fi …) .Tare mi-e teamă că tu eşti puţin subiectivă în cazul de faţă .
    CNA amendează televiziunile când vreun invitat mai nervos scapă vreo înjurătură pe platou , în mod spontan ? Da , le amendează . Nu a premeditat nimic omul , pur şi simplu i-a venit . Care este diferenţa ? Să nu-mi spui de reducţionism …

  194. 201 Doru Coarna septembrie 28, 2010 la 5:28 pm

    @ Aya,

    Doamne, nu-ti atribui nimic, a fost ideea mea 100%, dar daca nu vrei sa-ti expui public vocea nu-i nicio suparare. De un moment coregrafic nici nu mai indraznesc sa-ti…

    OK, lasam balta muzica si spectacolul si trecem la treburi serioase: sa-l spargem iute pe micutz!

    Insa, cum s-o facem? Prin negocieri? Eu sunt adeptul ideii ca vorba lunga-i saracia omului: PSD trebuie sa se implice in mobilizarea efectiva a maselor, parerea alora deja nu mai conteaza, vor ameninta desigur, dar cand ai milioane de cetateni in spate portocalii vor dezerta in masa, indiferent de juramantul lor de ofiteri acoperiti ce sunt!

    Asta-i cea mai tare si mai curajoasa promisiune: hai sa vedem, numeric, cati acoperiti avem in tara dupa epoca basescu si repartizarea lor pe domenii, sindicate, parlament, justitie, finante, patronate, tot!

  195. 202 Aya septembrie 28, 2010 la 5:34 pm

    @

    Le Prince

    Legat de Regele Mihai si de Adrian Nastase imi amintesc de o intamplare petrecuta la o conferinta de presa.

    Era in 1996, cred (oricum, era perioada in care PDSR se afla la guvernare).
    Adrian Nastase era- asa a si ramas, indiferent de „intelepaturile presei- favoritul jurnalistilor si insistam toti sa vina el la intalnirile cu presa, atat cele periodice cat si cele icazionate de diverse evenimente (purtatorul de cuvant, de atunci, Dumitru Paslaru- cu foarte putin har in relatarea faptelor- era bun, pentru noi, doar pentru a afla de la el „stiri de culise”, caci nu avea priceperea necesara sa distinga intre intrebarile fara „bataie lunga” si cele „aparent nevinovate”).

    Nu retin cum, s-a ajuns (pe acele cai coleterale, uneori, ale discutiilor) la o intrebare care avea legatura si cu Regele Mihai.
    Adrian Nastase a raspuns folosind permanent formularea „Regele Mihai”.

    Stiu ca am intervenit si eu cu o intrebare de detaliu, folosind tot apelativul „Regele Mihai”.
    Adrian Nastase mi-a raspuns folosind acelasi apelativ.

    Un coleg de presa „foarte stangist” de felul lui si incrancenat, a rabufnit de-a dreptul furios, adresandu-i-se lui Adrian Nastase:
    „De ce folositi aici „Regele Mihai” si nici nu-i atrageti atentia „Ayei” ca trebuie sa foloseasca „fostul rege”?

    Adrian Nastase i-a raspuns foarte calm, ceva foarte apropiat de:
    „Este o intrebare pentru care trebuie sa-ti multumesc (se vedea clar ca nu era urma de ironie in aceasta fraza; n.A.) pentru ca lucrurile trebuie lamurite.
    Nu exista „fost rege”. Ca si titlul de print, cel de rege apartine pe viata.
    De aceea voi folosi mereu „Regele Mihai” cand ma voi referi la fostul suveran al Romaniei”.

    Colegul nu a priceput, dar a bombanit in surdina fara sa mai deranjeze public.
    Dupa conferinta de presa m-a intrebat pe mine despre ce e „vorba in propozitie” cu precizarea ca eu sigur stiu din moment ce „mi-a dat dreptate si mi-a luat apararea” ANul.
    I-am explicat pe indelete ca ANul nu mi-a „luat apararea” mie, dar a lamurit care este exprimarea corecta pentru cazul luat in discutie.
    L-am facut sa inteleaga faptul ca este corect sa foloseasca „fostul suveran”, desemnand, astfel, pozitia de fost sef al statului in conditiile monarhiei, aceasta fiind situatia revoluta. „Rege” este un titlu, care nu se pierde. Daca se simte inconfortat de formularea Regele Mihai (desi, personal, nu inteleg de ce) poate foarte bine sa foloseasca „fostul suveran al Romaniei”.
    Nu i-am spus chiar asa (pentru ca important era scopul „pedagogic’) dar formularea „fostul rege” denota analfabetism al adresabilitatii sociale.

    P.S.
    A propos de vizita Regelui Mihai, organizata de AN, cand era ministru de Externe. Era- am mai spus- in perioada pascala.
    Ca eu mi-am petrecut acele momente, ca jurnalist, fiind peste tot unde se gasea Regele Mihai- si, astfel, nu s-ar putea spune ca am avut sarbatori, in sensul consfintit al termenului- era normal.
    In plus, exista, la mine, si o „participare personala” la eveniment- asa cum ai spus, aveam constiinta intalnirii cu istoria pura (fie si numai prin aceea ca Romania este unica tara care inca mai are in viata suveranul din timpul WWII care a marcat pe termen lung destinul Europei; dar, constiinta intalnirii cu istoria vie era mult mai profunda de atat)

    Si tanarul ministru de Externe a fost -ca si jurnalistii-„lipsit” de sarbatori pascale, in sensul confintit dar si „lipsit” de odihna. Adrian Nastase a supravegheat totul, minut de minut, pentru a nu exista distorsiuni (banuiesc ca s-a temut, atunci, de posibile provocari- chiar daca vor fi fost preconizate de rauvoitori, au fost prevenite si lucrurile au decurs perfect).

  196. 203 Viorel Dobre septembrie 28, 2010 la 6:21 pm

    @ Doru Coarna

    Doru Coarna spune:
    septembrie 28, 2010 la 4:04 pm

    Domnule Coarna, nu este in corzi. Isi pregateste atacul.

  197. 204 Doru Coarna septembrie 28, 2010 la 6:56 pm

    Viorel Dobre,

    isi pregateste iesirea sau criza urmatoare, tot una-i… de acum nu mai conteaza ce zice, ce face sau ce crede, iar cata vreme face astea de unul singur nu inseamna nimic. In curand va deveni greu de suportat si pt pdl, astia-l respecta pt bani dar toate au un sfarsit, si banii, apoi de ce sa le mai pese, de doctrina?

  198. 205 Aya septembrie 28, 2010 la 7:08 pm

    @

    Dragos spune:

    A propos de ceea ce ii transmiti lui Mihnea Georgescu, in septembrie 27, 2010 la 2:56 pm, ca ar trebui sa retina referitor la „Romania- stat membru al Uniunii Europene”:

    Negocierile pentru admiterea Romaniei in UE au fost duse si finalizate de premierul Adrian Nastase (cred cu tarie ca ziua in care AN a finalizat negocierile a fost un moment astral al Romaniei)
    Pentru simetrie, este absolut firesc ca, referindu-ma la momentul admiterii efective in UE (1 ianuarie 2007) sa evoc (exclusiv!) numele premierului Tariceanu.

    Atat finalizarea negocierilor cat si admiterea efectiva a Romaniei in UE au legatura cu criterii care tin de guvernare, de prestatia guvernului, de politicile guvernamentale, nicidecum de presedintie.

    Pentru lamurire: daca, dupa ce premierul Adrian Nastase a finalizat, in 2004, negocierile pentru admitera Romaniei in UE, in cei doi care au urmat (2005 si 2006) premierul Tariceanu ar fi adoptat politici guvernamentale necorespunzatoare, care incalcau principiile UE si rezultele negocierilor din 2004, Romania nu ar fi fost admisa in Uniune la 1 ianuarie 2007, ceea ce ar fi fost o nenorocire cu efecte pe termen nelimitat.
    Iti amintesc ca au existat chiar voci (apartinand unor dusmani- nu-i pot numi adversari- ai integrarii in UE, dupa cum fusesera si ai admiterii Romaniei in NATO) care au afirmat, halucinant, in 2006, ca „integrarea poate fi amanta cu un an” desi reaua intentie era clara, caci nu era preconizat un alt val al integrarii.
    Afirmatia aceea i-a apartinut lui Talpes- un individ care a comis marsavii uriase (de exemplu, de pe poztia de sef SIE, in 1997, prin informatiile falsificate printr-o „selectie” echivaland cu omisiunea elocventa, „servite” Casei Albe- care le-a preluat cu incredere, ele venind, oficial, din partea sefului Serviciului de Informatii Externe- a deturnat, in cunostinta de cauza si cu rea intentie, sansa Romaniei de a fi nominalizata la Madrid pentru admiterea in NATO; a incercat sa faca acelasi lucru in perioada guvernarii Nastase, atat in privinta NATO cat si a UE- fara succes, insa).

    Daca in 2005 si in 2006 premierul Tariceanu ar fi avut criminalele derapaje ale lui Boc, Romania nu ar fi fost admisa in UE pe 1 ianuarie 2007- o data ulterioara nemaiexistand.

    Ca sa fiu si mai clara: daca dupa premierul Nastase- care a finalizat, in octombrie 2004 negocierile pentru admiterea Romaniei in UE- ar fi urmat la Palatul Victoria criminalul Boc pe post de prim ministru (care, inevitabil, ar fi aplicat mizerabile masuri genocidare ca si acum), Romania nu ar fi fost admisa in UE la 1 ianuarie 2007 (fiind evident ca ulterior nu se mai putea pune problema).

    Atat in cazul lui Tariceanu cat si in cazul lui Boc discutam despre premieri din timpul mandatului prezidential al lui Traian Basescu.
    Din perspectiva integrarii in UE, nu are relevanta- metaforic vorbind- ce nume poarta presedintele, fiind, insa esential ce nume poarta premierul.

    P.S.
    Ca sa nu te nelinistesti foarte tare, iti spun fara inconjur ca, pentru finalizarea negocierilor contand pentru admiterea Romaniei in UE, nu a contat cine era la Cotroceni si cum se numea (observa, te rog, ca nu i-am mentionat numele) dar cum a procedat, ce politici a aplicat si cum a inteles sa gestioneze situatia premierul pe numele sau Adrian Nastase.

    P.S.2
    Esti un personaj inteligent.
    Cum este posibil ca un astfel de individ sa sa „uite” catre Cotroceni ca spre vreun tron divin, crezand ca de acolo vine totul?
    Intrebarea mea este generica si poate fi adresata tuturor celor care au atitudini similare cu a ta- indiferent de ocupantul vremelnic al fotoliului de presedinte al Romaniei.

  199. 206 Aya septembrie 28, 2010 la 7:11 pm

    @

    Dragos

    Elimina, te rog, verbul „a spune” din formula „Dragos spune”.
    Desi am intentionat sa preiau, cu copy, doar data mesajului la care m-am referit am preluat si numele- si, odata cu el, verbul respectiv (pe care am omis sa-l sterg).

  200. 207 Aya septembrie 28, 2010 la 7:17 pm

    @

    Doru Coarna

    Bine, daca Congresul va fi asa cum asteptam cu totii, cantam impreuna (daca vrei, putem si dansa). Am vorbit serios.

    Sunt de acord cu mobilizarea generala. Uneori, sunt adepta solutiilor radicale (desi stii ca, in majoritatea coplesitoare a cazurilor, sustin solutiile de mare finete, pe principiul dominoului).
    Acum, este momentul unui asemenea tip de rezolvare.

    P.S.
    Repet si acum: a inceput sa bata, deasupra Europei, spiritul ‘mai 68.
    „Centrul” este Romania- ceea ce inseamna ca stanga trebuie sa fie exemplar mobilizata.

  201. 208 Aya septembrie 28, 2010 la 7:35 pm

    @

    Contele

    Am o imensa rugaminte: nu ma suspecta de subiectivisme- cel putin, nu in astfel de cazuri.
    Banuiesc ca ai observat un lucru: cu riscul de a-mi ridica o buna parte din blog in cap, nu il atac pe Basescu cand si doar pentru asa au unii impresia ca trebuie sa se intample permanent, indiferent de situatie si nu il acuz de marsaviile criminalului Boc, cand este evident ca acelea ii apartin celui din urma. Are Basescu destule pacate pentru a i le mai imputa si pe ale altora.
    Am spus toate acestea in speranta de a a reusi sa te fac sa intelegi: cu atat mai putin pot avea „subiectivisme” legate de nu-stiu-ce sindicalisti.

    Legat de legea respectiva: ai dreptate, in principiu.
    Asa e si in alte tari.
    Nu stiu daca ai urmarit la TV imagini ale unei inedite forme de protest, in conditiile in care un miting nu fusese autorizat.
    Respectivii protestatari (in numar mare) au inceput sa treaca, in fluxuri continue, paralele, de pe un trotuar pe celalalt, pe o trecere pietonala, blocand, astfel, circulatia.
    Nu s-au oprit o clipa.
    Nu au incalcat legea- fireste, masinile trebuie se opreasca atunci cand pe pasaj se afla pietoni.
    Dupa cum vezi, nu poti restrictiona formele de protest, pentru ca risti sa imbrace forme neasteptate (care ocolesc efectul legii) si care produc mai mult deranj decat cele anuntate si care pot fi tinute sub control foarte bine.

  202. 209 Aya septembrie 28, 2010 la 7:38 pm

    @

    Doru Coarna

    Daca sustin si eu pariul, alaturi de tine, mancam nucile impreuna (band si vinul aferent, desigur)?
    Perdantul le sparge (ii dam si lui cateva si vreo doua pahare cu vin).

  203. 210 contele septembrie 28, 2010 la 8:01 pm

    Aya

    O să-ţi respect rugămintea .
    Citesc în ziare :

    ” Pe de altă parte, zece lideri sindicali au fost amendaţi, conform legii, cu sume între 1.000 şi 10.000 de lei, pentru marşul şi protestul de vineri de la Cotroceni, care nu au avut autorizaţie. Potrivit lui Marius Militaru, purtător de cuvânt al Jandarmeriei Bucureşti, sancţiunile au fost aplicate potrivit Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Sindicaliştii aveau autorizaţie numai pentru mitingul desfăşurat în Piaţa Victoriei.”

    Asta e . Am înţeles şi ce vrei tu să spui .

  204. 211 Viorel Dobre septembrie 28, 2010 la 8:09 pm

    @ Doru Coarna

    O sa fie in corzi atunci cand vor fi chemati la miting 10.000 oameni si vor veni 50.000 oameni.

    Atat timp cat sunt chemati 10.000 si vin 5.000, mai este de discutat cine este in corzi. Este opozitia, suntem noi toti ca tara, dar nu el.

    El a fost sprijinit sa fie unde este, face ce i s-a cerut sa faca, deci nu e in corzi.

    Mai este o greseala care se face de obicei, si anume sa considera ca din 2014 nu va mai fi la putere, nemaifiind presedinte. Tocmai in acest sens se pregateste. Se pregateste sa fie la putere si dupa 2014.

    80=170 si nimeni din toata UE asa zis democrata nu zice nimic.
    Vreti sa stiti cum o sa se numere bilele la motiunea de cenzura?

    Despre ce-i leaga? Poate banii. Dar sa ne aducem aminte ca in ultima saptamana inainte de turul 2, cand parea infant, s-a facut apel catre pdl-isti sa treaca in opozitie si vor fi cooptati. Doar unul singur, din Baia Mare, si ala migrat din PNL a raspuns chemarii. Ce-i leaga? Poate mai mult decat banii.

  205. 212 ellasarya septembrie 28, 2010 la 8:26 pm

    Domnule Coarnă, aşa mă gândeam şi eu. Să-ncropim un… taraf. Dar fără să cântăm manele! 🙂 O ieşi ceva cu două viori, două chitări, un pian (aşa, mai cătinel) şi multe voci?
    Nu ştiam că domnul Năstase a cântat la vioară… ştiţi, melodia aceea: Două viori…

    Foarte frumoase amintiri, domnule Coarnă… Pe la 14 ani am avut şi eu o mică aventură cu marea. S-a gândit să mă tăvălească niţel făcându-mă să-mi bată inima foarte tare. Atunci am învăţat că aceleaşi braţe călduroase pot deveni „gâtuitoare” dacă nu ai grijă. Şi cu oamenii e cam tot aşa (sau nu?).
    Îmi place când nu vorbim de politică!

  206. 213 dlnimeni septembrie 28, 2010 la 8:31 pm

    Aya, sa nu ne grabim deocamdata sa judecam persoane, hai sa fixam mai intii cam care ar fi partea misterioasa a vietii lui Moise Bercovici. Stim ca s-a nascut la Iasi, dupa notificarea de pe tablou. Consideram ca avem temei sa credem ca este acel Moise Bercovici ucis in lagar datorita unei concordante de virsta (sa zicem ca s-a impus in 1932, adica la 28 de ani, greu de crezut ca in acea perioada cineva ar fi putut fi o prezenta importanta in pictura din Franta la o virsta mai mica – si a unei coincidente, anul 1942 in care Moise Bercovici este trecut pe tablou ca disparut este anul in care gasim un Moise Bercovici in documente ca ucis in lagar.
    Sa fixam cine credem ca a fost Moise Bercovici in epoca: a fost cel mai longeviv „titular” al Salonului de toamna, participind la 8 editii consecutive ale acestuia, in cel putin 5 (poate chiar 6) ani singur si in doi sau trei ani asociat cu cite un alt pictor (in 1932 si 1938 cu siguranta): Printre particpantii la Salonul de toamna s-au numarat, in timp, atit genii cit si artisti care nu au reusit sa invinga trecerea timpului. Dar au fost artisti importanti ai anilor lor. Toate acestea ma fac sa cred despre Moise Bercovici – fara a ma hazarda sa il consider printre geniile picturii – ca a fost un pictor important al epocii sale (poate si in versiunea de pictor la moda, desi parca nu as da nuanta asta) si, deasemeni, un pictor productiv. Si ca isi vindea lucrarile. Discutam asadar despre un pictor important – la nivelul cultural ridicat al Frantei – al deceniului ’30-’40, despre un pictor productiv, despre care cred ca a pictat – numai la nivelul sau de virf – poate peste 200 de tablouri, si probabil peste 300 de tablouri in intreaga sa viata artistica. Sa privim si comentariul dlui Gabriel Badea-Paun, care listeaza citeva lucrari ale lui Moise Bercovici, oricum nici o zecime dintre cele sa le zicem ale anilor sai de virf. Daca dl Badea nu cunoaste nici el data nasterii, nu este o problema, noi i-am atribuit-o ca fiind 29 iunie sau 1 iulie 1904. Dl Badea noteaza ca Moise Bercovici a murit in 1942 la Paris, adica aceasta este informatia biografica oficiala, din moment ce el aceasta informatie a aflat-o. Notificarea de pe tablou afirma insa ca Moise Bercovici a disparut in 1942, iar eu nu as da acestei notite sensul de mort sau ucis, ci sensul pur de disparut in sensul ca nu doar autorul notitei, ci nimeni nu mai stia nimic despre Moise Bercovici din anul 1942. Nu stim a cui este notita, ar putea fi a unuia dintre acei critici de arta care confirma autenticitatea unor tablouri. Daca da, atunci este posibil ca notita sa fi fost facuta dupa 1955, deoarece este imposibil ca despre un pictor important in Paris timp de aproape un deceniu sa nu se vorbeasca, macar printre iubitorii de arta, macar inca un deceniu, chiar daca ezitam sa ii atasam lui Moise Bercovici eticheta pe care scrie geniu. Ce nu stim despre Moise Bercovici, acceptind ideea ca l-am fixat ca nascut in 29 iunie sau 1 iulie 1904? Nu stim cine i-au fost parintii, nu stim unde a copilarit, a cescut si si-a facut studiile, nu stim cine i-a fost maestru in ale picturii, nu stim in care curent artistic sa il incadram, nu stim cum a ajuns in Franta si nu stim unde a locuit in Franta, daca a locuit in Paris ori doar a expus in Paris. Este important sa cunoastem cite ceva despre domiciliul sau francez, deoarece, in mod normal, arestarea si deportarea sa nu se poate sa nu fi avut un ecou local, printre vecini si cunoscuti. Pot accepta ideea ca Moise Bercovici nu a avut urmasi astfel incit nu a avut cine sa se ocupe de restituirea biografiei sale, pot accepta ideea ca – atribuindu-i virsta de 38 de ani in 1942 – avea o metresa poate tot din comunitatea evreiasca, metresa care poate i-a impartasit soarta, dar mi-a greu sa cred ca Moise Bercovici avea doar vecini dintre evreii romani din Franta, arestati cu totii in acelasi moment, astfel incit despre acest lucru sa nu fi aflat nimeni. Care ar fi fost organizatiile si institutiile care, in mod normal, ar fi trebuit sa faca eforturi pentru a ne restitui viata si opera pictorului Moise Bercovici? In primul rind, statul roman, indiferent daca Moise Bercovici plecase in Franta in pruncie ori mai tirziu, cu conditia ca Moise Bercovici despre care discutam sa fie acel cetatean roman nascut in 29 iunie sau 1 iulie 1904. Nici in perioada in care evreii stalinisti erau la mare influenta in tara noastra, nici ulterior statul roman nu pare sa se fi ocupat de Moise Bercovici, desi, cu citeva exceptii notabile, noi nu stam prea grozav in ceea ce priveste pictorii de importanta internationala. In al doilea rind, statul francez, atit de sensibil uneori la chestiunile de cultura, mergind pina la a „adopta” in cultura franceza personalitati culturale nascute in alte tari, dar traite prin Franta. In al treilea rind, una dintre comunitatile evreilor, fie cea din Romania, fie cea din Franta, avind o organizare, tinind cont ca era vorba de un artist cunoscut al vremii sale. Nu stiu daca or fi facut eforturi sau nu, dar iata ca nu vedem acum vreun rezultat. Iata, mult mai multe mistere ale vietii lui Moise Bercovici decit certitudini.
    Cu siguranta ca activitatea ambasadei romanesti la care te referi este redata in documente care ar trebui sa se afle in arhive. Nu ma pot hazarda la presupuneri fara sa stiu contextul in care acea ambasada si-a desfasurat activitatea, ca si schimbul de mesaje intre ministerul de externe din Bucuresti si ambasada. Tu faci sa consider posibila ideea ca un functionar al ambasadei romane sa fi facut cadou germanilor listele cu evreii romani din Franta ocupata. Poate, nu stiu, dar germanii ocupau Franta de doi ani, asa incit au avut si destula vreme sa isi faca listele singuri. Oricum, daca a fost vorba despre evrei cetateni romani si nu de evrei nascuti in Romania dar cetateni francezi, un mister este intr-un fel si comportamentul acestora, deoarece ei puteau arata totusi un pasaport romanesc, adica al unui stat aliat germanilor la acea vreme. Ori poate tocmai acest pasaport i-a pierdut, generindu-le falsa senzatie de siguranta personala fata de un posibil comportament abuziv (ori asasin) nazist?
    Nu stiu daca risipirea picturilor loi Moise Bercovici este un act deliberat, banuiesc ca a fost suficient ca numele pictorului sa intre incet-incet in uitare si atunci probabil ca si tablourile sale, cotate din ce in ce mai putin, au inceput sa nu mai fie considerate si au inceput a fi plasate. Probabil ca astazi picturile lui Moise Bercovici sunt apreciate doar de acei adevarati iubitori de arta care nu fac nici o legatura intre calitatea unei picturi si pretul cu care ea este cotata.
    Probabil ca nici astazi nu ar fi tardiva o investigatie in legatura cu viata lui Moise Bercovici, dar ar trebui gasita institutia ori organizatia potrivita si fondurile necesare.

  207. 214 dlnimeni septembrie 28, 2010 la 8:37 pm

    Aya, poate ca distanta de doua zile relativ la moartea lui Moise Bercovici poate fi aceea ca nemtii de la Darcy s-au mai gindit doua zile, daca a fost vorba de Moise Bercovici pictorul. La vreme de razboi mondial, poate ei au crezut ca doua zile de gindire in plus pentru viata ori moartea unui pictor este destul.

  208. 215 Aya septembrie 28, 2010 la 8:56 pm

    @

    Le Prince

    Chambre separee- o invitatie pe care vreau sa cred ca nu o vei refuza
    (imblanzind muzical ineleganta sugestie „garsoniera” care ni s-a facut).

    Am ales acest „fel de a te invita” pentru imaginile cu Opera Garnier (dar si pentru vocea sopranei Caroline Dumas).

    Iti voi povesti ceva care, desi pare ireal, este o intampalre traita de mine.

    La Opera Garnier a cantat, stralucind, cea care m-a crescut si educat- matusa mea, verisoara bunicii mele materne. O voi numi doar Andreea.

    Cand am ajuns prima oara in Palais Garnier, am inchis pe jumatate ochii si mi-am amintit cum imi descrisese, de multe ori, in amanunt, interiorul.
    Am urcat scarile ca in transa, stiam fiecare loc. Nu era stagiune.
    Am deschis o usa a unei loje- probabil, unica neincuiata (asa a fost sa fie, am gasit-o fara sa o fi cautat).

    Am patruns in eleganta „incapere” si, in fata mea, s-a „desfasurat” superba cortina aurita. Tavanul, candelabrele, pana si „mirosul” salii erau asa cum mi le „povestise” Andreea.
    Era liniste.

    Deodata, am auzit picurand parca precum lacrimile de cristal ale candelabrelor, Aria Clopoteilor – Lakmee (stiam de la Andreea ca putine soprane se pot incumeta sa o cante- ea o cantase cu un succes imens).
    Nu stiam ce se intampla- aria se auzea perfect, o canta o voce divina.
    Mi-am dat seama ca minunatele sunete nu veneau de la vreun „instrument de reprodus muzica”- efectiv „plouau” vrajit in marea sala de la Opera Garnier.

    Mi-am spus, incercand sa contrazic rational ceea ce sufletul meu stiuse din prima clipa: „Nu se paote, eu imi „desfasor, in minte, aria!”.
    Am incercat sa-mi „imaginez” aria Violetei, din Traviatta.

    In gandul meu „se auzea” Traviatta- dar urechile mele inregistrau, clar, magnific, Aria Clopoteilor.
    Mi-au dat lacrimile a hogote de plans: totul era limpede.
    Mi s-a confirmat prinr-un alt semn, atunci cand mi-am recunoscut ca am inteles.
    Pe superba cortina am vazut, cateva clipe, proiectata imaginea Andreei, tanara, asa cum o vazusem in fotografii.
    Apoi, cu acelasi zambet, mi-a aparut asa cum o stiam, cum o iubisem, cum imi mangaiase viata, cum o iubesc si acum, cum o voi iubi totdeauna.
    Draga mea Andreea canta pentru mine.
    Eram pentru prima oara in Opera Garnier – pe care Andreea voise atat de mult sa o vad: minunat si cu toata iubirea ei, imi ura „Bun venit”!

  209. 216 Doru Coarna septembrie 29, 2010 la 6:19 am

    @ Aya,

    Tu zici ca bate ’68, eu cred ca bate globalizarea, am mai scris de ce, nu conteaza, insa te rog sa observi ca dorinta unanima de schimbare prevesteste intotdeauna ceva.

    Cum ar interpreta altii iesirea PSD in strada alaturi de sindicate? In definitiv, membrii PSD sunt si ei bugetari (unii), li s-au taiat si lor 25% si au tot dreptul sa protesteze fata de o politica gresita, iar PSD, ca partid politic, are si el dreptul sa protesteze pt o politica gresita. Daca nu pt o politica gresita, atunci pt ce poate protesta un partid politic? Deci daca nu repeta o oferta electorala este OK, poate protesta pt politica gresita a puterii!

    Vor spune: au deturnat mitingul, l-au politizat! Ei si? Unde scrie ca politicienii nu pot protesta? Si parlamentarilor li s-au taiat 25%, nu? Apoi, ce-ai vrea sa spuna basescu, ca este deacord? El ar spune pt ai lui, noi pt ceilalti, sa protesteze si el impotriva taierilor, nu-l tine nimeni!

    Eu cred ca prea multe randuri de manusi mai mult strica, dealtfel s-ar ajunge la manusile de box, adica tot un drac, tot la lupta se ajunge…

    Ma uitam aseara la Badea si spunea ca nu-i place ca-l vede pe marele om singur in masina, fumand pe la stopuri. Ei, si? A fost ales sa fie supraom? Sa stea la stop ca noi toti, sa fumeze daca il tin baierele, treaba lui, numai sa nu ameninte si sa-si aminteasca ca este partas la o mare ilegalitate comisa de ai lui in Parlament. Drept rasplata, chiar seful grupului de infractori pdl din camera a fost uns ministru de interne!!!

    Intelegi? Adica el accepta o ilegalitate, o incurajeaza, o acopera, o rasplateste, totul pe fata, iar noi sa stam ca fetitele sa ne intrebam „vai, dar ce va spune mamica?”, sau ca baieteii, „vai, dar ce va spune mamica ei?” daca iesim alaturi de demonstranti…

    Sa vedem, poate Congresul sa aduca o alta abordare.

    PS Cant, impart nucile, nu beau vin si nu dansez (nu stiu, nu-mi place, sunt mai rigid de felul meu) dar pot dantzui oricat!

  210. 217 Doru Coarna septembrie 29, 2010 la 7:39 am

    @ ellasarya,

    Inteleg, uite si continuarea: am „fugit” inot departandu-ma de mal, pescarusii m-au lasat in pace, dupa vreo 50 de metri peste toata harmalaia valurilor s-a ridicat una si mai mare caci al meu catel de atunci, Bobitza no 1 (am avut 3, doi Bobitza su un Dick intre ei), un fel de mioritic dar mai mic insa luat direct de la stana, trecuse de promontoriu, mirosise urma mea si intelesese iar acum incerca sa zburataceasca toti pescarusii, vroia sa-i vada pe toti in aer deodata, se trezise in el instinctul primordial de vanator. L-am fluierat, abia vedea la 50m dar a inteles si s-a intors. Cand am iesit in frig si vant m-a mirosit pt identificare, m-a lins odata confirmand atasamentul si facandu-mi analiza emotiei, apoi a clatinat din cap, adica „sa nu mai pleci singur”, dar el era extrem de puturos, dormea peste 20 de ore zilnic. A fost singurul meu caine care n-a acceptat niciodata nimic de gat, il duceam de o ureche… Eram acolo „la tara”. Cand am ajuns la casa matusii Boby s-a tolanit la adapost de vant iar pe mine m-a uimit caldura si siguranta unei gospodarii taranesti tihnite.

    Ani dupa am repetat isprava, dar… nimic, indiferenta naturii! Trecuse, ramasese…

    Marea este insa cu totul alta cand esti pe o barca cu vele. Desi de pe mal vezi valuri de o.5m, la cateva sute de metri in larg urci si cobori cate 2 metri, desi pe mal te topesti de caldura, in larg iti trebuie nu tricou ci pulover gros, apa este atat de rece incat nu-ti vine sa faci baie iar in general exista un curent de la N spre S de circa 2-8 Knots permanent, aprox. 4-16 km/h, trebuie sa sari in apa legat de barca, altfel o pierzi, iar daca bate sudul valurile devin repede uriase. Pericolul cel mai mare este ca te departezi de mal si abia mai vezi hotelurile dar te poate surprinde ceata, care impreuna cu miscarile barcii te dezorienteaza total: nu crezi ce panica te apuca cand ramai fara repere… Sigur, te iei dupa soare daca se mai vede, busolele mici nu fac doi bani, n-au suspensie cardanica si balangane anapoda. Ideea vine de la vikingi: te iei dupa valuri, insa cu barca cu vele nu prea poti merge cu valuri mari din pupa, asa ca mergi mereu in lungul lor si in contra vantului (adica cu „vant strans”) iar ruliul devine periculos. Daca mai apre si un val deferlant care ti se sparge in laterala barcii, trebuie sa carmesti rapid cu prova pe el si sa tragi scota randei cat poti, daca mai ai timp, daca nu, aplici procedura de recuperare printre valuri de 2m… Dar deja asta-i alta categorie de aventuri cu marea…

    Ca si oamenii, marea te gatuie daca te lasi gatuit, este obiectiva si trebuie sa nu fii emotiv ci atent, s-o evaluezi permanent ca si pe oameni, si ei au toane, si ei se schimba: intotdeauna ai nevoie de 3 nivele de siguranta, centura, barca si o pluta, la oameni e mai greu…

  211. 218 Doru Coarna septembrie 29, 2010 la 7:53 am

    @ Viorel Dobre,

    usurel, eu n-am spus ca nu-i abil, este cu prisosinta si poate iesi din corzi, insa nu imaginea coltului de ring este cea corecta, mai degraba se arunca laso-uri, unele prind, altele rateaza, dar pana la urma se incurca in ele. Ce Dumnezeu, asa se vanau mamutii, nu te poti pune cu cei multi, trebuie lasate ambitiile personale deoparte si inteles ca opinia publica fixeaza topicul. Ori te conformezi, ori te duci, nu tine sa-i fentezi pe toti mereu. Dar poate asa intelege el sa iasa din joc inainte de falimentul Romaniei…

    Oricum, omul asta ne costa pe toti prea mult, nu ni-l mai permitem!

  212. 219 Viorel Dobre septembrie 29, 2010 la 11:17 am

    @ Doru Coarna

    Aveti dreptate. Dar nu o sa iasa din joc. Nu i-ar permite FMI-ul de exemplu. Si multi altii. Rosia Montana va spune ceva? F16?

    Nu conteaza daca ni-l permitem noi. Ni-l permit ei.

    Chiar si gazda noastra a afirmat la inceputul anului ca FMI prin pozitia adoptata l-a sprijinit pe dl presedinte pentru castigarea unui nou mandat.

    Pe moment marele licurici tace. Deci asa trebuie sa fie.
    Sa vedeti ce radem cu motiunea. Si stiti de ce? Pentru ca daca avea sanse sa treaca, era valva ceva mai mare in opozitie. Cateodata si tacerea vorbeste. Iar UDMR glumeste. De ce credeti ca s-a apucat Tokes sa puna placute a doua zi dupa declaratiile UDMR privind sustinerea guvernului? De dragul limbii mahiare?

  213. 220 Aya septembrie 29, 2010 la 6:11 pm

    @

    Doru Coarna

    Ai uitat sa spui ceva esential despre mare: trebuie s-o iubesti. Sa-i dai nu emotie, dar iubire.

    M-am simtit efectiv in ambarcatiune, citind ce ai scris.
    Nu mi-a fost frica.

  214. 221 ellasarya septembrie 29, 2010 la 9:47 pm

    Domnule Coarnă, vă voi ruga pe dv. să deschideţi un blog (sau există?) unde să putem citi minunatele dv. aventuri!
    Talentul cu care povestiţi mă duce cu totul înapoi, acasă…
    Vă mulţumesc!

  215. 222 Aya septembrie 29, 2010 la 10:18 pm

    @

    DlNimeni

    MOISE BERCOVICI- MESAJ CATRE SI DE LA PARIS (DE FAPT, VA FI FOST ARESTAT IN URMA DENUNTULUI „CUIVA” CA AR FI SOCIALIST?)

    Am primit un minimal semn de la Paris- corect, traducerea integrala a mesajului este „ne interesam in amanunt”.
    Dar, a existat si urmatoarea „touche”: il parait que… (era vorba despre Eugen Ionescu). Deci, este posibil ca „logica atipica” sa nu ma fi inselat.

    As fi foarte fericita daca, prin eforturile tuturor, vom putea reface imaginea artistului atat de rasfatat de natura cu daruri si de Paris prin recunoastere dar atat nefericit prin destin.

    P.S.
    A locuit- nu doar a expus- la Paris.
    Gasesti informatia si in „Autour de l’art juif: Encyclopedie des peintres, photographes et sculpteurs”; Adrian M. Darmon).

    P.S.2
    Am mai gasit o informatie si am transmis la Paris rugamintea sa fie verificata- de aici, s-ar puta sa derulam foarte bine firul.

    Informatia este (din pacate, cand am deschis sectiunea unei aparea la „expunere” nu am regasit ce cautam)- o citez ca atare: „Durant sa detention a Compiegne et a Drancy il produisit des dessins sur…”.

    Ma refer intai la partea plina a paharului: daca se vorbeste despre desenele pe care le-a facut in lagarele din Compiegne (deci, a trecut si pe acolo- fiind adus la Drancy, care era „lagar de tranzit”, de aici ajungandu-se repede si SIGUR la Auschwitz) si Drancy, inseamna ca se poate lua „urma” lor (evident opera lui a fost disipata, pentru a se putea asterne uitarea peste ea si peste numele autorului- dar cei care au avut aceasta intentie „n-au avut noroc”, ca sa spun asa, caci „urmele trecerii” pe la Saloanele de toamna, ca „tete d’affiche” nu se pot sterge).

    Daca se vorbeste despre desene, inseamna ca exista, se stie unde sunt (cel putin unele dintre ele) si ca exista, de asemenea, marturii. Nu este deloc imposibil sa existe supravietuitori (cel putin de la Compiegne) care sa-l fi cunoscut (el avea 38 de ani, dar acolo erau si tineri de 20-21 de ani, de exemplu, si exista mari sanse ca unii sa fie in viata).

    Partea goala a paharului: (inca) nu stiu alte date- dar le voi afla curand.

    Ceva interesant:
    Drancy a fost „gandit” ca lagar pentru comunisti, initial!

    Si altceva (in completarea informatiei precedente):
    Plecau (e adevarat, FOARTE rar) si din lagarul Compiegne convoaie catre Auschwitz- Buchenwald.
    Unul dintre ele (primul) a plecat in 6 iulie 1942.
    Datele se regasesc in documentele Rezistentei franceze.
    De remarcat este „COMPOZITIA” acestui convoi.
    In convoi erau doar barbati – 1175 din care au ajuns 1170 (trei au evadat la Metz- dintre care doi au fost prinsi iar unul a reusit sa scape; cu ceilalti doi, in afara acestora trei, nu se stie ce s-a intamplat).

    In convoi erau aproximativ 1110 COMUNISTI- minimum 1094 (arestati din acest motiv si deportati la Auschwitz, din Campiegne, in 6 iulie 1942).
    Intre acesti (aproximativ) 1100, unii erau cu adevarat membri sau simpatizanti ai Partidului Comunist Francez, dar altii erau socialisti (mai aparand o categorie- radicali).
    Unii dintre ei fusesera arestati si adusi in lagarul Compiegne in urma unor denunturi (neverificate- putand foarte bine sa fi fost facute cu rea credinta) care semnalau ca ar fi comunisti sau simpatizanti comunisti sau socialisti.

    Convoiul acesta ocupa un loc aparte in istoria deportarilor si represiunii.
    Este unul dintre putinele plecate din Franta catre „uzina mortii” in care sunt amestecati detinuti politici cu evrei (au fost trei astfel de convoaie: acesta, cel de femei din 24 ianuarie 1943 si cel de barbati din 24 aprilie 1944).
    Convoiul la care m-am referit este primul cu scop de deportare represiva care a plecat din Compiegne si singurul in 1942 (de obicei, erau trimisi la Drancy, in „tranzit’ si de acolo, mai departe, la Auschwitz).
    El a fost format initial de administratia militara germana cu scopul disuadarii membrilor si sefilor activi ai Rezistentei de a continua „gherila urbana” inceputa in 1941 sub forma atentatelor impotiva ocupantilor.

    In 1941 Hitler ordonase ca, „la schimb” sa se treaca la executarea in masa a prizonierilor.
    In 1942 Hitler a decis sa adauge acestui tip de „replica” si deportarea a cate 500 de comunisti si evrei pentru fiecare nou atentat.
    In acest sens Hitler a folosit o formula care face si acum cariera (fiind folosita inclusiv de unii colegi de blog, cateodata cu „variatiuni” sau variante) in sensul ca va lupta, astfel, impotriva „iudeo- bolsevismului”.

    (Iti suna cunoscuta formularea lui Hitler, „iudeo- bolsevismul”?
    Si mie imi mi-a spus cineva, aici- total neadevarat, dar nu asta e important acum- ca fac parte din familia „alogeno- comunista” iar „iepurele de…” mi-a spus, fara rusine, ca fac apartin unei familii de „evrei care au adus bolsevismul”; daca mai era nevoie de inca un element pentru a demonstra care este sorgintea gandirii celor doi colegi de blog, acum a fost etalat: sorgintea este nazista, de „rasa pura”).

    Primele doua convoaie catre Auschwitz (conform datelor Rezistentei franceze) au plecat sub pretextul ” politicii de represalii”- ele deschizand, astfel, drumul aplicarii preconizatei „solutii finale” (destinate evreilor).

    STII CARE AR FI CULMEA?
    Sa aflam
    1. ca pictorul Moise Bercovici- Erco a fost arestat, in mai sau iunie 1942 in urma unui denunt ca ar fi socialist (sau comunist- ai vazut ca erau tratati la fel). In plus, era si evreu- lucru evident.
    2. ca a fost dus in lagarul din Compiegne (din intamplare, nu a fost inclus pe listele convoiului din 6 iulie din 1942, cu destinatia Auschwitz) dar
    3. poate pentru ca, din Compiegne, nu mai era programat un alt convoi pentru Auschwitz in 1942
    4. ca fost dus la Drancy, eventual in august 1942 ( initial- in momentul „conceperii” sale, in 1939 dar si al „deschiderii sale oficiale” in 20 august 1941- lagarul din Drancy era destinat SPECIAL COMUNISTILOR, PCF fiind declarat ilegal dupa semnarea pactului Ribbentrop- Molotov)
    si
    5. ca, de acolo, in 25 septembrie 1942, cu Convoiul 37, a plecat spre „uzina mortii” printre alti evrei (deja, in septembrie 1942 fusese „oficializata”, se poate spune, „solutia finala”, nemaiapelandu-se la motivatii politice).

    Stii ce ar mai fi culmea sa aflam?
    1.Ca un cetatean, pe numele sau Eugen Ionescu, sosit (din nou) in Franta in mai 1942 (pentru a prelua functia de atasat de presa, din care avea sa urce vertiginos in ierarhie, dupa numai o luna, in iunie 1942, pana la cea de charge d’affaires culturelles si apoi de secretar cu probleme culturale al Ambasadei Romaniei) nu era defel strain de acel denunt in urma caruia va fi fost arestat, initial, pictorul Moise Bercovici- Erco, acuzat de a fi socialist ( sau comunist-asta chiar este irelevant in context) si dus in lagarul din Compiegne
    si ca
    2. fiind „ratata” includerea acestuia in convoiul care pleca din Compiegne, in 6 iulie 1942, direct la Auschwitz (si care, asa cum am precizat, continea, din 1175 de indivizi, circa 1100 comunisti sau socialisti- dintre care unii in urma unro denunturi pentru a avea astfel de simpatii)
    si
    3. poate in urma unei „delatiuni” a cuiva „binevoitor (de care cetateanul diplo Eugen Ionescu nu era strain defel) cum ca la Compiegne se afla un „intelectual periculos de stanga” (care mai era si evreu, pe deasupra) care poate scapa de „justa pedepsa’, a fost adus la Drancy (lagarul de tranzit).

    La Drancy, a fost inclus in Convoiul 37 si trimis la Auschwitz in 25 septembrie 1942 (convoi in cazul caruia logica arata clar ca, in baza unei formule precise, matematice, unora le fusese stabilita, inca de la Drancy, ziua uciderii, la Auschwitz, in 30 septembrie 1942).

    Daca privim lista celor inclusi in Convoiul 37 socheaza un fapt neobisnuit: este format intr-o proportie coplesitare din romani (evrei)- din 1004 deportati 729 erau romani (evrei); chiar ma intreb daca mai ramasese, atunci, la Drancy vreun roman, dupa acest convoi (nu cred!).
    (MAI MULT: CONFORM LISTEI OFICIALE, exista 1398 de romani evrei, deportati din Franta si morti in lagarele de concetrare. Dintre acestia, 792 au facut parte din Convoiul 37, plecat de la Drancy catre Auschwitz in 25 septembrie 1942. Aceasta NEFIREASCA, incredibila „concetratie” a romanilor intr-un singur convoi, destinat „uzinei mortii”, indica faptul c a aceasta „categorie”- evrei romani- reprezenta o TINTA; pana acum, cel putin, nu am mai regasit situatia in alta parte; situatia este comparabila, ca principiu, doar cu cea a convoiului plecat in 6 iulie 1942 din Compiegne, catre Auschwitz- dar acolo imensa „concentratie”, aproximativ 1100 din 1175, nu era pe criterii etnice, dar politice; cum asocierea evreilor romani din Franta cu comunistii si socialistii, in 1942 nu este, in sine, sustenabila- dar, pe de alta parte, asemanarea socanta nu are cum sa treaca neobservata, iar la nazisti lucrurile nu erau intamplatoare, ci riguroase- inseamna ca alta e „veriga de legatura”).

    Este de-a dreptul elementar ca (mai ales!) in astfel de situatii- deportarea masiva a romanilor (evrei)- va fi fost informata si Ambasada Romaniei inclusiv legat de numele romanilor (evrei) inclusi in convoi.

    Daca studiem cu atentie numele „Bercovici” (al celor inclusi in convoiul 37 comparativ cu „lista mortii” pe care am regasit-o in mesajul tau) observam ca IN DREPTUL TUTUROR celor numiti Bercovici apar „morti progranate”- dar cu mentiunea riguos matematica a unei distante de cinci zile (mort- sau moarta, pentru ca si o femeie are aceeasi soarta- in 30 septembrie la Auschwitz, nu in 25 septembrie la Drancy, de fapt, ziua plecarii convoiului).

    O SINGURA EXCEPTIE: exista o „greseala aparenta”, care nu poate fi creditata ca atare tinand cont de rigoarea matematica- si, culmea, in dreptul „unui anumit Bercovici”, pictorul- „Bercovici Moise. Acolo stra scris: mort in 30 septembrie 1942 la Auschwitz, nu la Drancy in 27 septembrie 1942”.

    Dar daca:
    1. ajungand lista la ambasada (trebuie sa verific ce mi s-a spus ca fiind posibil- atasatul cultural, in epoca lui Eugen Ionescu, se „ocupa” si de „problema evreiasca”) „cetateanul” Eugen Ionescu va fi sesizat ca, exact in dreptul numelui „Moise Bercovici” NU apare mentiunea care ar fi trebuit sa existe in cazul mortilor programate in cinci zile- in speta „mort in 25 septembrie la Drancy”
    si
    2. daca va fi semnalat acest lucru (nu trebuia sa o faca neaparat el, personal!)?

    Si daca, astfel, va fi fost adaugata (odata cu semnalarea) in dreptul numelui „Bercovici Moise”, mentiunea „mort in 27 septembrie la Drancy” (ziua ajungerii convoiului la Auschwitz)?
    Apoi, doua (chiar aproape trei) zile vor fi fost suficiente pentru a se transmite stirea „adaugarii mortii programate”, la Auschwitz- si astfel, va fi fost executata „programarea”.

    Pe logica aceea sinistra a mortii, lucrurile se leaga, astfel, foarte bine!
    Nu uita, te rog, ca acea logica nu are ceva comun cu logica obisnuita.

    Chiar daca mi-ai putea spune ca merg, cu deductiile, prea departe pornind de la o constare (incontestabila) legata de „morti programate” (si de acea exceptie care, data fiind rigoarea- inclusiv privita ca o caracteristica germana- nu poate fi o greseala, dar o rectificare, lucru cert) nu poti nega ca lucrurile trebuie privite, aici, in „cheia premeditarii uciderii” cu o precizie de ceasornic.

    Intr-o ordine conexa de idei: nu ar fi ceva nefiresc ca poetul Moise Bercovici- Erco sa fi avut simpatii de stanga, socialiste (nu cred ca era chiar comunist).
    La Paris, in epoca (si inainte) era ceva firesc- dupa caz, chiar „chic”.

    Cum nu ma indoiesc o clipa de faptul ca Eugen Ionescu l-a cunoscut pe pictorul Moise Bercovici- Erno (cel putin in 1938, cand E.I. a sosit din nou la Paris, ca bursier, iar pictorul Moise Bercovici era vedeta incontestabila, de ani, a Salonului de toamna) nu exclud defel- dimpotriva!- ca, daca acesta din urma va fi avut simpatii de stanga (sau doar se va fi exprimat intr-un sens din care se putea deduce asta) Eugen Ionescu va fi aflat, chiar de la el.
    Asta, in ipoteza ca, intr-adevar, acele simpatii vor fi fost exprimate.
    Dar, daca se stie ca un denunt isi face efectul in cazul in care persoana vizata are simpatii de stanga, ce il va fi oprit pe denuntator sa scrie acest lucru?
    In plus, este elementar ca, in cercurile artistice si literare- carora le apartinea pictorul Moise Bercovici- Erco- ideile „socialiste” (ghilimelele sunt binevenite) erau la ele acasa.

  216. 223 Aya septembrie 29, 2010 la 10:28 pm

    @

    Doru Coarna

    Spirutul mai ’68 e aici!

    Sunt de acord cu tine ca numitul cetatean Traian Basescu poate sa fumeze si sa vorbasca la telefon, singur fiind in masina, cat vrea. Chiar nu ma intereseaza asemenea lucruri (unul ca „uepirele de…” ar spune foarte direct ce nu-l intereseaza din ceea ce face Basescu in anumite momente cand nu-l vede nimeni).

    P.S.
    Nu bei vin? Adica esti abstinent? Sau nu-ti place vinul si bei altceva?
    As prefera ultima varianta.

  217. 224 Aya septembrie 29, 2010 la 10:29 pm

    @

    Doru Coarna

    Corect: „Spiritul mai ’68 e aici!”

  218. 225 Doru Coarna septembrie 30, 2010 la 8:01 am

    @ Aya,

    nu sunt vreun fruntas in domeniu, beau cu placere numai bere si nu zilnic, miroase urat dar este hranitoare pana la un punct, hidrateaza mai bine ca apa, daca-i calda constipa si daca-i rece invers, laxativ, te ajuta la „reglajul fin”… Vinul rosu (negru)taninos nu-i bun de nimic (terasa, gamaie), o iei razna din toate compartimentele, cel moderat are sens doar fiert la raceli decat bidicamente iar tariile fac bine doar comerciantilor si producatorilor. Si statului! Povestile cu alcoolul putin zilnic care face bine sunt idiotenii, orice alcool este metabolizat tot sub forma de zaharuri si ajungi rapid la diabet. Berea are putin alcool, deci riscul asta e mic, insa contine vitamine si fermenti. Vinul alb, natural, mai merge…oltenii au un vin tare dar alb, de culoarea borsului, din zona Dragasani. Daca-l bei odata nu te mai atingi de altceva si intelegi ca absolut toate vinurile industriale sunt „surcica”, contrafacute cu alcool etilic si metabisulfit de metil ca sa nu se „balasheasca”. Coniacul fin, daca ar fi natural, nu tinut in butoaie „arse” la interior pt a-i da culoare (asa se face si la Whisky), ar merge. Traditional, tzuica si slibovita curate, iarasi merg, moderat. Votca e o tampenie, lasa urme vizibile urgent, atat e de „buna”. In fine, e un sport care cere mult curaj.

    Trebuie iubita, este leganul nostru primordial! Pacat ca varsam detergenti in ea la greu! Daca am spala cu sapun traditional, grasimile descompuse ar fi benefice marii iar omul nu s-ar intoxica cu slana…dar n-ar mai fi „impecabil de curat”. Comert criminal.

    @ ellasarya,

    nu exista un astfel de blog si n-as avea timp sa-l tin la zi. Probabil ca nici nu mi-ar place sa-mi tot afisez amintirile iar colegii s-ar plictisi dupa un timp, ca si mine. Eu am povestit in loc de „muzicutza din transee” la razboiul asta plictisitor de pozitii…

    Dar promit sa continui, dupa caz.

  219. 226 dlnimeni septembrie 30, 2010 la 9:44 am

    Aya: comentariul tau valoros inlatura o serie de dubii. Putem data acum nasterea lui Moise Bercovici si putem continua seria „investigatiilor logice”. Incep sa fiu depasit informational si, in mod normal, ar trebui sa merg la biblioteca mea si sa ma uit prin citeva carti despre al II-lea razboi mondial, insa nu am timp acum sa fac asta, asa incit scriu din amintiri de destul de mult timp, de pe vremea lecturilor respective. 1942 a fost ceea ce am putea denumi un an de escalada in al II-lea razboi mondial si este posibil ca Moise Bercovici sa fie una dintre milioanele de victime nevinovate in particular ale acestei escalade. Care ar putea fi, in contextul respectiv, semnificatia acestui sir de morti „duble”? Oameni sunt declarati – in fals – ca morti (ucisi, executati) in Franta iar apoi – la citeva zile – sunt omoriti in alta parte? Nu am in minte un alt raspuns decit legalizarea mortii, mascarea asasinatelor cu caracter politic si rasial prin aparenta legala (dreptul ocupantului la represalii este valabil si astazi in conventiile privind razboiul) a represaliilor. In 1942 nazistii imi apar ca fiind inca preocupati de salvarea aparentelor.
    Situatia cetateniei lui Moise Bercovici in 1942 ( ca si a celorlalti evrei romani asasinati) imi apare ca fiind foarte importanta: in situatia cetateniei lor romane, sa zicem ca statul roman de atunci ar fi privit neputincios deportarea unor cetateni ai sai – de catre germani – sub motive rasiale, dar obligatoriu ar fi trebuit sa ia atitudine in situatia oficiala a executarii acelor cetateni romani drept represalii (acoperirea oficiala); este ca si cum armata romana – ca represalii pentru atentatul de la Odesa – s-ar fi apucat sa execute cetateni germani in loc de sovietici. Este un punct care trebuie lamurit si oricum sunt de consultat arhivele ministerului nostru de externe.
    Presupunerea ta ca Moise Bercovici ar fi putut milita (sigur, atit cit poate milita un artist) politic ma conduce pe un fir logic care ar putea explica si disparitia sa fizica si disparitia sa din memoria oamenilor. Cine a fost preocupata, in perioada respectiva, nu doar de lichidarea fizica a unor persoane, ci si de disparitia lor din memoria semenilor lor? Moscova lui Stalin. Iar asta cu conditia ca Moise Bercovici sa fi exprimat ori propagat simpatii de stinga, dar „deviante” fata de stalinism, ca sa nu mai vorbim de opinii trotkiste, care l-ar fi pus la indexul Moscovei fara drept de apel. Si, inainte de a arata cu degetul catre angajati ai ambasadei romane care se afla oricum la Vichy, adica la o oarecare distanta de inima Frantei, ma intreb daca agenti ai Moscovei nu le-ar fi putut baga sub nas nazistilor, sub forma de denunturi ale unor cetateni, numele unor indezirabili? Adica nu cumva si-or fi facut si ei, profitind de „aglomeratie”, o curatenie ideologica prin Franta cu mina nazistilor?
    Chiar daca Eugen Ionescu l-a cunoscut pe Moise Bercovici, nu pot presupune o ostilitate intre ei, singurul element pe care il vad in aceasta directie fiind faptul ca macar eu nu cunosc vreo referire a lui Eugen Ionescu la adresa lui Moise Bercovici dupa razboi: in mod normal, un Eugen Ionescu stabilit in Franta si „descatusat” de orice obligatie ideologica ar fi trebuit sa se refere, ca factor cultural important, la viata si opera unui concetatean al sau – si el un factor de cultura la un moment dat. Pun insa aceasta pe seama cunostintelor mele mai reduse din zona cultural-artistica.
    In rest, Aya, ca sa putem lamuri lucrurile mai departe, cit de cit, trebuie facut ceea ce ai inceput tu sa faci: strinse marturii si consultat arhive.

  220. 227 ellasarya septembrie 30, 2010 la 3:56 pm

    OK, cum doriţi dv., dar e o pierdere pentru mine…
    Să sperăm că domnul Năstase nu se va supăra pe noi dacă-i invadăm spaţiul şi cu amintiri din… copilărie.
    Vă mulţumesc oricum!

  221. 228 Louis Auguste De Bourbon septembrie 30, 2010 la 10:23 pm

    magnifique…

  222. 229 ramo octombrie 1, 2010 la 11:57 am

    http://www.apostol-n.ro/startan.html Era sa uit de el!! Si de la el as cumpara cateva zeci de picturi/schite.

  223. 230 eugenius octombrie 1, 2010 la 5:53 pm

    O achizitie ieftina, o poveste frumoasa, un inceput de roman….

  224. 231 Aya octombrie 1, 2010 la 6:59 pm

    @

    Doru Coarna

    Foarte bine!
    Sunt bautoare de vin alb (de bere, sub nici o forma) si de palinca.
    Imi palce si coniacul bun (exista si ne-tinut in butoaie arse pentru culoare). Sa stii ca nici vodka nu-i de lepadat, dimpotriva, daca e adevarata (exista!).

  225. 232 Aya octombrie 1, 2010 la 8:35 pm

    @

    DlNimeni

    „IL PARAIT QUE” EUGEN IONESCU NU E STRAIN DE INCARCERARE…

    In asteptarea unor raspunsuri complet (sau cat mai) lamuritoare iti pot spune cu certitudine doar atat: „se pare ca” (il parait que!) Eugen Ionescu nu s-a “descatusat” de orice obligatie ideologica odata ajuns in Franta- si „se pare ca” (il parait que!) scopul ajungerii sale in Franta (in sens de acceptare a unei „misiuni”) nu era defel strain de sortirea unor personaje precum Moise Berciovici- Erco lagarelor de concentrare.

    (O paranteza.
    M-a socat cinismul denumirii lagarelor, in Franta, de catre regimul de la Vichy: „camp d’accueil”, „camp d’internement”, „camp de sejour”, „camp de sejour surveille”- si, in sfarsit, mult mai clar, „camp de prisonniers”. Cel de la Drancy era „camp de tranzit”.
    Asa cum ti-am spus, a fost conceput si initial destinat doar membrilor, militantior si simpatizantilor partidelor de stanga- considerati, laolalta, comunisti, bolsevici.
    A fost „inaugurat” in- sau in jurul datei de- 20 august 1941 cand politia franceza, in urma unui raid in Arondismentul 11- Paris- a arestat si 4000 de evrei, in cea mai mare parte straini sau apatrizi. Drancy s-a aflat sub comanda Biroului Gestapo pentru Afaceri Evreiesti din Franta si a capitanului SS Theodor Dannecker si avea „sublagare” la Austerlitz, Levitan si Bassano.
    Statul lui Petain a trimis Jandarmeria sa pazeasca locul.

    Cumplit este inca un amanunt pe care l-am aflat despre lagarele franceze.
    Teoretic, in Franta nu au existat lagare de exterminare.
    Practic, exista unul.
    Lagarul din Struthof (sau Natswiler- Struthof) din Alsacia, era unicul creat de nazisti pe teritoriul francez- anexat de al Treilea Reich- care avea O CAMERA DE GAZARE!
    Absolut sinistra mi-a parut „motivatia” acesteia- ca finalitate, cred ca intrece orice idee de sinistru al cinismului.
    Acea camera de gazare a fost folosita pentru uciderea a 86 de detinuti- majoritar, evrei- cu scopul de a se face O COLECTIE de schelete umane in perfecta stare pentru uzul profesprului nazist August Hirt.
    Explicatia „stiintifica”: acest mod de executie nu impieteaza asupra scheletelor).

    Revenind la Eugen Ionescu: se pare ca (il parait que!) refuzul sau explicit de a se implica, in martie- mai 1944 (avand calitatea oficiala sa o faca) in eliberarea poetului Banjamine Fondane (Barbu Fundoianu) din lagarul de la Drancy (desi era evident ca il astepta deportarea la Auschwitz, Drancy fiind, foarte clar, „lagar de tranzit”) nu este o atitudine izolata. Cazul Fondane a ajuns mai usor la cunostinta unor cercuri, de unde stirea s-a difuzat, in urma presiunilor puternice (ramase, din pacate, fara efect) exercitate asupra lui Eugen Ionescu de Cioran, Lupasco si Paulhan (desigur, presiunile vor fi fost si publice, dar am in vedere atitudinea secretarului cu probleme culturale al Ambasadei Romaniei).

    Iau in consideratie, bineinteles, influenta Moscovei in 1942. Nu uit pactul Ribentropp- Molotov (sau Pactul Stalin- Hitler, asa lucrurile se aseaza si logic mult mai bine, chiar daca si in cealalta denumire ii cunoastem esenta).
    Nu ma indoiesc ca un denunt, in cazul pictorului Moise Bercovici- Erco, va fi continut „ce trebuia” pentru a fi arestat si trimis intr-un lagar francez (initiala sa trimitere la Compiegne in prima parte a verii 1942 indica faptul ca incarcerarea fusese politica, de acolo plecand, in 6 iulie 1942, primul – si unicul, in acel an- convoi de barbati direct catre Auschwitz, „uzina mortii”; din 1175, 1100 erau acuzati de a fi comunisti- acestora fiindu-le asociati socialistii si anarhistii.
    Ulterior, in toamna anului 1942, avea sa fie derulata, fara rezerve, „solutia finala”. In septembrie 1942, catre Auschwitz au plecat de la Drancy convoaie intr-un ritm halucinant. Multi dintre cei din convoaie fusesera retinuti pe crierii politice- ulterior, ajungeau la Auschwitz pentru ca erau evrei. Printre acestia, pictorul Moise Bercovici- Erco. O suprapunere de motivatii care nu poate scapa atentiei.
    (Iti amintesc ca si Benjamine Fondane- aproape doi ani mai tarziu- avea sa fie arestat tot in urma unui denunt; voi incerca sa aflu- pot, in principiu, sper ca Mihai Sora si Luiza Palanciuc sa accepte restituirea detaliilor integrale- daca denuntul a fost politic sau il va fi vizat pe Fondane ca evreu; personal, inclin catre prima varianta; ca va fi fost executat pentru „vina genetica” e indiscutabil; dar nu pot sa nu remarc asocierea mistificanta stanga- evrei, „solutia” fiind camera de gazare).

    „Il parait que” Eugen Ionescu a avut o contributie personala la incarcerarea si deportarea pictorului Moise Bercovici- Erco (in cazul lui Benjamine Fondane- Barbu Fundoianu- lucrurile sunt mult mai limpezi, cel putin dintr-o anumita perspectiva).
    „Il parait que” lucurile sunt mai complicate de atat, si ca nici la Bucuresti „unii” nu erau straini de ceea ce avea sa faca, la Paris (Vichy, ma rog) punctual, in cazul pictorului Moise Bercovici- Erco.

    P.S.
    Era cetatean roman.

    P.S.2
    Cunosti foarte bine sensul „il parait que”. Pe fir, s-a ajuns la concluzie. Se asteapta confirmarea prin „hartii”, marturii puse cap la cap-ceea ce astept si eu, dupa ce vor fi primit ce trebuie cei la care am apelat.

  226. 233 Aya octombrie 2, 2010 la 3:20 am

    @

    DlNimeni

    Corect: „Ribbentrop- Molotov”

  227. 234 Aya octombrie 2, 2010 la 7:27 am

    @

    DlNimeni

    PICTORUL MOISE BERCOVICI- ASASINAT POLITIC

    Citez din mesajul tau (septembrie 30, 2010 la 9:44 am);
    ” Care ar putea fi, in contextul respectiv, semnificatia acestui sir de morti “duble”? Oameni sunt declarati – in fals – ca morti (ucisi, executati) in Franta iar apoi – la citeva zile – sunt omoriti in alta parte? Nu am in minte un alt raspuns decit legalizarea mortii, mascarea asasinatelor cu caracter politic si rasial prin aparenta legala (dreptul ocupantului la represalii este valabil si astazi in conventiile privind razboiul) a represaliilor. In 1942 nazistii imi apar ca fiind inca preocupati de salvarea aparentelor.”

    Exceptionalul mod in care ai sintetizat (imi) intareste ideea ca pictorul Moise Bercovici NU a fost o „victima intamplatoare” a politicii naziste de represalii in Franta anului 1942, dar ca uciderea LUI, ca persoana ANUME a fost riguros dirijata si supravegheata sa fie dusa la indeplinire.

    Ma explic.
    In 1942 Hitler a decis sa adauge deportarea a cate 500 de comunisti si evrei pentru fiecare nou atentat al Rezistetei, cu deja celebra motivatie (care a facut cariera si infierbanta, si azi, unele constiinte bolnave): lupta impotriva „iudeo- bolsevismului”.
    In 1942 toate convoaiele plecau catre „uzina mortii” de la Drancy (cu o singura exceptie- convoiul din 6 iulie 1942 plecat la Auschwitz direct de la Compiegne, cu 1175 barbati dintre care 1100 acuzati de a fi comunisti, socialisti sau anarhisti).
    Tot 1942 a fost anul in care FPT-MOI a organizat si dus la indeplinire un sir lung de atentate impotriva armatei de ocupatie (ca o mentiunea aparte: in cazul FPT-MOI, cel care asigura supravegherea politica, Holban, sefa serviciului de informatii al organizatiei, Cristina Boico, responsabila depozitului de armament, Olga Bancic- si sotul acesteia, Alexandru Jar, unul dintre membrii importanti ai Rezistentei- erau romani).
    Asa cum bine ai spus, in 1942 Hitler pastra urme de salvare a aparentelor.
    In toamna anului 1942, dinspre Drancy au plecat convoaie catre Auschwitz intr-un ritm teribil. Aparent, era vorba despre represalii.

    „Dubla moarte” in cazul unora dintre cei prezenti in convoaie (inregistrata initial la Drancy si „savarsita” dupa cinci zile, la Auschwitz) dezvaluie, acum, faptul ca acelea erau, de fapt, asasinate politice mascate. Rigoarea matematica a acelor mentiuni la Drancy si, apoi, a executiei la Auschwitz, demonstreaza nu doar „programarea”, dar mai ales faptul ca toti acei oameni aveau ceva comun, in afara de a fi evrei, si tocmai acel amanunt, care ii individualiza fata de cei de aceeasi etnie era semnificantul.

    Tinand cont atat de ceea ce spusese explicit Hitler- urmau sa fie deportati (si executati) cei de stanga (si evreii, desigur) pentru a „starpi iudeo-bolsevismul” cat si de faptul ca, inainte de a fi „lagar de tranzit”, Drancy fusese programat ca lagar pentru (generic) comunisti, concluzia este ca „programatii” a fi ucisi la data fixa, cu rigoare matematica (si „dubla moarte”- ca inregistrare) erau politici.
    (Logica duce la concluzia ca aceasta este dezlegarea misterului „dublei morti”- acum putand fi identificati, in lista cu cei 1938 „Decedes en deportation, pris en France, pays de naissance Roumanie” care sunt, si cati sunt cei care au fost executati pe criterii politice).

    Revenind la pictorul Moise Bercovici, amintesc in ce consta elementul aparte, care il singularizeaza intre cei avand ziua mortii programata, la Auschwitz, inca de la Drancy.
    In cazul lui se incalca rigoarea matematica a programarii (greseala fiind exclusa prin „ceasornicul programarii mortilor” la Auschwitz, la cinci zile de la data la care se facuse falsa mentiune, „decedat la Drancy”- cea a plecarii fiecarui convoi in parte catre Auschwitz).
    Conform acelei rigori, in cazul pictorului Moise Bercovici ar fi trebuit sa existe, ca date ale „dublei morti”: 25 septembrie la Drancy- 30 septembrie la Auschwitz.
    In cazul lui apar, insa, ca exceptie de la regula, datele „dublei morti”: 27 septembrie la Drancy- 30 septembrie la Auschwitz.

    PRIMA CONCLUZIE- partiala (dincolo de aceasta exceptie, care indica faptul ca era „un special” in istoria deportarilor naziste si a „mortilor programate”) este ca pictorul Moise Bercovici a fost incarcerat pe criterii politice (deci, exista unui denunt prealabil) si ca a fost deportat la Auschwitz pentru a fi VICTIMA UNUI ASASINAT POLITIC.

    Aparent, abaterea de la regula ar putea indica faptul ca, in data plecarii Convoiului 57 de la Drancy catre Auschwitz (25 septembrie 1942) fusese omis de pe lista „mortilor programate”, el fiind adaugat ulterior, cand a fost semnalata omisiunea (in 27 septembrie 1942- data care si apare in dreptul lui, ca parte a „dublei morti”).
    Explicatia este valabila doar partial si nu elucideaza fondul problemei.
    Sunt de acord cu faptul ca putea fi o omisiune, „reparata” ulterior.
    Dar, si in acest caz, daca nu ar fi fost vorba despre un „al tip de mesaj” in cazul pictorului Moise Bercovici, in sensul semnalarii „cazului special”- s-ar fi respectat rigoarea matematica si, la Drancy, s-ar fi facut mentiunea „mort la Drancy in 25 septembrie 1942” (principiul fiind ca era aceeasi cu data plecarii convoiului catre Auschwitz).

    O OBSERVATIE FOARTE INTERESANTA.
    Am identificat deja ca in Convoiul 37 (in care s-a aflat si pictorul Moise Bercovici) exista un numar mare de romani: din 1004, 729 erau romani.
    In Convoiul 37, pe de alta parte, exista CEI MAI MULTI romani deportati cu scopul asasinarii politice: 112.
    In perioada 1942- 1944 numarul total al romanilor deportati cu scopul asasinarii politice este 600 (sau 601).
    Asta inseamna ca odata cu Convoiul 37 au fost programate la Drancy- si executate la Auschwitz- aproape 20% din totalul asasinatelor politice ale caror victime au fost romanii, in perioada 1942- 1944.

    In convoiul care a plecat de la Drancy in 28 septembrie (deci la 3 zile dupa Convoiul 37) au existat 75 de romani asasinati politic la Auschwitz.
    Un calcul simplu duce la concuzia ca in 30 septembrie 1942 si 3 octombrie 1942 au fost comise aproape 30% din totalul asasinatelor politice ale caror victime au fost romanii deportati in perioada 1942-1944.

    P.S.
    Urmeaza sa identific- dispunand si de actualele date- ce semnificatie are abaterea de la principiu privind data programarii mortii pictorului Moise Bercovici.

  228. 235 Mihnea Georgescu octombrie 2, 2010 la 8:45 am

    Foarte interesantă discuţia dintre @ Aya şi @ Dl. Nimeni!

    Aş vrea să-ţi dedic, distinsă Aya, această piesă superbă, pentru atmosfera timpurilor evocate cu atât Har de tine:

  229. 236 dlnimeni octombrie 2, 2010 la 9:15 am

    Aya, la o prima vedere semnificatia ar consta in existenta, in cazul lui Moise Bercovici, a notorietatii acestuia ca personaj cultural. Probabil ca in 25 septembrie, nazistii inca nu erau decisi daca sa il suprime pe Moise Bercovici sau nu, iar decizia au luat-o pina in 27 septembrie si au comunicat-o la destinatie. Mult succes in investigatii.

  230. 237 Maestrul Gheară octombrie 2, 2010 la 11:48 am

    Domnule Nastase sunteti un mare bolsevic. Evreul Moise Bercovici a fost un pictor talentat. Nu un GENIU. Geniu a fost Raphael. Insusi Ludwig Wittgenstein spunea ca evreii pot fi talentati, dar nu genii. Si se dadea pe el drept exemplu. Ma intreb cine e ovreica aia – Aya. E obsedata de Hitler si national-socialisti.

  231. 238 Aya octombrie 2, 2010 la 9:06 pm

    @

    Mihnea Georgescu

    Iti multumesc.
    Pentru tine, Marlene Dietrich si Lili Marleen

  232. 239 Aya octombrie 2, 2010 la 9:11 pm

    @

    Maestrul Gheara

    Practici o atitudine de caverna.
    Nu sunt evreica dar ma declar evreica pentru o zi, pe blog, asa cum am mai facut-o cand un personaj la fel de abject ca tine a facut proba caracterului sau infect.

    Criminalul Hitler a avut si continua sa aiba adepti de extractie morcirloasa, ca tine.

  233. 240 Aya octombrie 2, 2010 la 9:23 pm

    @

    DlNimeni

    Dupa toate datele la care am ajuns (doar pana acum) nu despre ezitari a fost vorba acolo. Evident, a fost victima unui asasinat politic la Auschwitz.
    Mentiunea aceea „gresita”- derogand de la rigoarea de ceasornic- denota ca se atragea atentia asupra lui.
    Chiar admitand (prin reducere la absurd, zic eu) ca nazistii ar fi avut ezitari, la inscrierea „dublei morti”, la Drancy, pentru a respecta „schema” ar fi trecut 25 septembrie 1942, nu 27 septembrie.
    Deci, e altceva si ma intreb din nou, ca la inceput: CINE sau CE era Moise Bercovici in afara unui pictor talentat (si a unui detinut politic)?

    P.S.
    Am mai aflat cateva date despre el.
    A locuit la Paris dar si-a pastrat cetatenia romana (ti-am mai spus asta).
    Era casatorit. Nu stiu cum se numea sotia lui. Dar nu exclud ca „Erco” sa fi fost numele ei.
    (In alta ordine de idei, „Erco”este o veche companie cu o activitate foarte bogata).

    Numele lui initial fusese Berkovitz Moshe.
    Tatal lui se numea Berkovitz Arie Leib iar mama sa Berkovitz Lea Sheina.
    Numele Bercovici Moise este luat la Paris.

  234. 241 Aya octombrie 4, 2010 la 4:23 am

    @

    DlNimeni

    Reproduc, aici, mesajele cele mai recente pe care ti le-am adresat (la sectiuna „Impozitarea bancilor”) legate de pictorul Moise Bercovici Erco.

    Aya spune:
    octombrie 3, 2010 la 5:54 pm

    @

    DlNimeni

    VIA PICTORUL MOISE BERCOVICI: “CHEIA” ASASINATELOR POLITICE COMISE LA AUSCHWITZ (601 ROMANI) SI A SINISTREI COMPLICITARI MOSCOVA- BUCURESTI- BERLIN (1942)

    Iti reproduc expresia pariziana:”Quand on dit Montarnasse, on dit XIV-eme”.

    Fara sa vreau, am facut acum o legatura.
    Ca un fel de “replica” la Montmartre, intr-o anumita zona din Montparnasse au locuit artisti din perioada interbelica.
    Stiu bine asta de la matusa mea, Andreea, care a avut un apartament pe Rue Georges de Porto Riche (in care a locuit impreuna cu surorile ei- tot voci cunoscute ale scenei pariziene; a ei a fost una colosala). L-a parasit dupa ocupatie, cand a revenit definitiv in Romania “cu ultimul simplon” cum imi spunea.

    Rue Georges de Porto Riche se afla aproape de Parcul Montsouris.
    De fiecare data cand ajung la Paris fac un drum (dintre cele pe care le pot numi rituale) pe acea strada si ma opresc, gandindu-ma la Andreea, in fata imobilului unde avea apartamentul (imi spusese adresa cand imi vorbise- nu o data- de acel loc, de artistii din Montparnasse).
    Strada nu este lunga. Pe ea sunt imobile chic desi inalte, impozante (nu am numarat etajele, dar nu cred ca sunt mai putin de 6-8; evident, multe apartamente) situate in curti, fiecare cu cate o cabina a portarului.
    Nu exclud ca pictorul Moise Bercovici sa fi stat in zona- daca nu pe acea strada, pe una din preajma.

    Am retinut importantul amanunt biografic, pentru reconstituire, anume ca pictorul Moise Bercovici a trait in Montparnasse pana in 1942 (cand a fost dus in lagar). Amintindu-mi de cele povestite de Andreea (legate de “concetratia” de artisti din acel loc) lucrurile se leaga foarte bine.

    (Stii, desigur, ca si Brancusi a avut atelierul in Montparnasse.)

    Pe lista publiata in “MO” francez apare o singura data numele Moise Bercovici, cu datele corespunzand celor ale pictorului.
    Mentiunea “mort in 30 septembrie 1942 la Auschwitz nu in 27 august 1942 la Drancy” demonstreaza o cercetare serioasa, amanuntita. Cine ar fi putut sti cum si unde sa gaseasca inscrisurile de la Drancy daca nu francezii (nu uita ca Petain a trimis acolo Jandarmeria sa pazeasza lagarul)?
    Pe lista Convoiului 37 apare (o singura data) numele Moise Bercovici- or, acel convoi a plecat de la Drancy in 25 august 1942, ceea ce face ca toate celelalte date si elemente de informatie sa se lege perfect intre ele.
    Pictorul apare si in Enciclopedia dedicata de Adrian Darmon artistilor plastici evrei morti in lagarele naziste de exterminare.
    La Yad Vashem, Moise Bercovici apare (aici, conform marturiei unui prieten de familie, caruia i se mentioneaza numele) ca mort la Auschwitz (e drept, in ziua plecarii Convoiului 37 de la Drancy- dar, daca ne gandim la “dubla moarte”, “cei cu morti programate” fiind mentionati ca decedati in ziua plecarii convoiului catre Auschwitz si la faptul ca rectificarea in “MO” francez e recenta, nu e de mirare “abaterea” de doua zile referitore la Dracy; oricum, chiar si asa, asta intareste faptul ca era “programat”, inca de la Drancy sa moara la Auschwitz in 30 septembrie 1942, odata cu ceilalti “insemnati” inca din lagarul francez).

    In mentiunile germane apare ca impuscat in 1944, ceea ce e de necrezut.
    Este de necrezut, ca fiind si contrar oricarei logici, ca a fost dus la Auschwitz (lucru incontestabil) unde, fara urma de dubiu, scopul era “camera de gazare” pentru a fi impuscat intr-un an in care cei deportati acolo erau gazati “in serie”!

    Din nou apare intrebarea: CINE si DE CE a avut interesul sa incerce sa acopere urmele pictorului Moise Bercovici- caci nu putea sa i le stearga, celebritatea obtinuta ca “tete d’affiche” la Salonul de toamna, ani in sir, neputand si stearsa?
    Intrebarea devine si mai acuta in urma concluziei ca fusese dus in lagar ca politic- si ca a fost victima unui asasinat politic in 30 septembrie 1942 la Auschwitz
    Aici poate aparea o explicatie absolut logica. Asa cum ai spus, in 1942 nazistii erau inca preocupati de salvarea aparentelor si disimulau crimele politice. Am toate motivele sa cred ca francezii vor sa scape de situatia in care s-ar demonstra ca au fost complici cu nazistii nemti in asasinate politice (asa explicandu-se “dubla moarte” prin mentiunile de la Drancy).
    La randul lor, nici nemtii nu au cum sa fie “multumiti” de acuza ca ar fi comis crime politice la Auschwitz- este logic ca incearca sa ramana “doar” cu acuza crimelor pe criterii etnice, pe acelea neputandu-le ascunde).

    Ciudata disparitie a documentelor de la Auschwitz din 1944, coroborata cu ciudatenia disparitiei unor certificte de deces din 1942, de exemplu- dar evidentele oficiale franceze publicate in “MO” atesta mortile respective, in acel an, in “uzina mortii”- duce usor la concluzia ca s-a incercat, pe cat posibil, ascunderea asasinatelor politice, cel putin in cazul unor nume celebre (de la acestea ajungandu-se la toate celelalte).

    Revin la o idee importanta a ta: in acea perioada, Moscova- foarte influenta in Paris!- era interesata in reducerea la tacere a unor personaje de stanga cu alta viziune decat cea “pe linie”, mai ales daca, prin pozitia si influenta lor in anumite cercuri, aveau voci care “se auzeau”.
    Or, la Moscova s-au aflat toate documentele de la Auschwitz, pana in 1989, cand Gorbaciov a decis sa le inapoieze nemtilor. Este consemnat faptul ca nemtii le-ar fi abadonat la Auschwutz, ca rusii le-ar fi recuperat si ca ar fi fost duse la Moscova unde ar fi fost “uitate” in arhive pana in 1989.

    Pe site-ul indicat de tine (multumesc!) se spune ca lipsesc certificatele de deces din 1944- ceea ce inseamna ca Moscova, din anumite ratiuni, a decis sa nu le scoata la lumina; de asemenea, se spune ca nici cele din ceilalti ani nu au parvenit in totalitate.

    Intrebare:
    Daca toate documentele de la Auschwitz, inclusiv certificatele de deces, s-au aflat la Moscova pana in 1989, si de acolo nu a fost predat nici unul dintre certificatele din 1944, cat de veridica este informatia (prezenta pe un site ce induce ideea de “oficial”!) ca un personaj a fost impuscat in acel lagar in 1944? De unde aceasta infomatie atata vreme cat se spune clar ca nu exista vreun certificat de deces din 1944, de la Auschwitz (in cazul anului 1944 Moscova- detinatorea intregii arhive- nepedand ceva in acest sens)?

    Raspuns logic:
    Informatia nu este veridica.
    Dimpotriva, atrage atentia lipsa ei de veridicitate, ceea ce poate naste ideea de a fi fost expres mistificata.

    Toate acestea INTARESC OPINIA conform careia CINEVA, asociabil unei structuri organizationale puternice, a avut interesul, in 1942, ca pictorul Moise Bercovici sa fie ucis.
    Asasinatul fiind politic, s-a incercat stergerea urmelor acestui adevar prin ascunderea documentelor care ar fi dus sau ar putut duce la el.

    Faptul ca exista in continuare acest interes este denotat de lansarea unei false informatii, pe un site german (care sugereaza “oficialul”), in legatura cu data mortii si cu modul in care a fost asasinat- falsul informatiei fiind evident in urma coroborarii sale cu “detaliul” ca certificatele de deces din 1944, prezentat (mistificat) ca an al uciderii pictorului Moise Bercovici, nu au parvenit de la Moscova, unde se afla in continuare in arhive impreuna cu “alte cateva” acte de la “uzina mortii”.

    Disiparea operei pictorului Moise Bercovici apare explicabila intentional prin incercarea de a induce dezinteresul fata de ea si fata de autor, pe de o parte si, pe de alta parte, de a descuraja eventualele incercari de a merge pe urmele vietii acestuia, reconstutindu-i biografia, ceea ce, previzibil, ar fi condus si la aflarea adevarului atat despre moartea sa cat si despre cei aflati in spatele acesteia care, fara indoiala, sunt nume publice.
    Mai poate fi adaugat logicul interes al Mosovei, Berlinului si Bucurestilor ca acel adevar sa nu fie aflat.

    Desigur, in situatia pictorului Moise Bercovici sunt multi romani (evrei romani) asasinati politic la Auschwitz: alti 600, daca am numarat corect- deci, cu el, 601.

    Daca legat de acestia nu a facut cineva vreo cercetare in sensul celei de acum- si, astfel, nu s-a ajuns la concluzia expusa- este pentru ca aceia nu aveau celebritatea pictorului Moise Bercovici.

    Sper ca in urma investigatiei legate de pictor sa se ajunga la devoalarea acelui sinistru adevar istoric si la numele- unele de rasunet si respectate in cercurile intelectuale, nu ma indoiesc- ale celor ce vor fi contribuit la aceste crime in calitate de complici, cu implicare directa sau indirecta.

    Cineva comenta, aici, legat de cum a fost adus in discutie “cazul Moise Bercovici”: pe ce cai, cu totul neasteptate, lucreaza Marele Arhitect.

    A fost nevoie de un sir de intamplari (la nivelul unui “plan superior” ele apar ca parte a unui tip cu totul aparte de predestinare) pentru a se contura ideea unor sinistre complicitati Moscova- Bucuresti- Berlin in 1942 pentru asasinarea politica (disimulata) a unor romani (evrei romani) aflati la Paris.

    A fost nevoie ca la o licitatie sa nu fie vandut un tablou al pictorului Moise Bercovici- Erco, acel tablou sa ajunga la un anticar din Paris si sa fie uitat intr-un colt, in acel anticariat sa intre un colectionar caruia panza sa-i atraga atentia si sa aiba curiozitatea de a vedea si verso-ul unde gaseste o notita legata de autor (cu mentiunea “pictor roman disparut in 1942, a expus la Salonul de toamna”), sa il cumpere, sa il inrameze si sa se gandeasca la soarta celui care l-a pictat.
    A fost nevoie ca acel colectionar sa nu fie altul decat Adrian Nastase, care sa deschida subiectul pe blogul lui.
    A mai fost nevoie ca pe acest blog sa fie prezente personaje care sa vina cu diverse detalii si cai care, pas cu pas, duc la Moise Bercovici.
    A fost nevoie ca aici existam noi doi- Aya si DlNimeni (ordinea e alfabetica), sa dezbatem intens “cazul Moise Bercovici-Erco”- uneori completandu-ne, alteori contrazicandu-ne- pentru a se ajunge la ESENTA sinistrei complicitati Moscova- Bucuresti- Berlin (cu certitudine, implicand nume rasunatoare- foarte probabil, si cel al lui Eugen Ionescu) legata de asasinatele politice ale caror victime au fost romani traitori la Paris in anii ’40 si la CHEIA dezlegarii destinului a 601 oameni.

  235. 242 Aya octombrie 4, 2010 la 4:28 am

    @

    DlNimeni

    Iata si ultimul mesaj pe care ti l-am adresat, la sectiunea „Impozitarea bancilor”, legat de pictorul Moise Bercovici Erco:

    Aya spune:

    octombrie 3, 2010 la 11:15 pm

    @

    DlNimeni

    URMA PICTORULUI- FENOMEN MOISE BERCOVICI ERCO (TETE D’AFFICHE SI IN 1939)!

    “Erco” din numele pictorului Moise Bercovici Erco nu poate veni de la bERCOvici, asa cum sugerezi.
    Daca ar fi fost asa, nu si l-ar fi adaugat- semneaza Moise Bercovici Erco (asa apare ca tete d’affiche la toate Saloanele de toamna 1932-1938).
    Ar fi semnat pur si simplu Moise Erco (nom de guerre).

    Referitor la “urma” pictorului si de ce sunt greu de gasit referinte despre el.
    De pe acel site indicat de tine (inca o data iti multumesc) se poate ajunge la diverse “divizii” (Wikipedia, e drept- dar, in lipsa de altceva, pot fi luate ca referinta urmand sa fie continuata documentarea).

    Se pare ca pictorul Moise Bercovici Erco a fost tete d’affiche si la salonul de toamna din 1939.
    Iata de ce fac aceasta afirmatie.
    La “divizia” ” Salon de toamna” (Wikipedia in germana), sectiunea “Selectii” (evident, tetes d’affiche) este unicul care apare, constant, intre 1932 si 1938- impartind gloria de tete d’affiche doar in 1932 cu Andre Marchand, in 1933 cu Eric Isenburg si in 1938 cu Jean Le Moal (in 1933, 1934, 1935, 1936 si 1937 fiind tete d’affiche singur).
    In 1939 nu apare vreun tete d’affiche .
    Intrucat, acolo cel putin, mai exista ani fata tetes d’affiche, s-ar putea crede ca ar fi o omisiune DACA nu ar aparea (tot pornind de la site-ul german indicat de tine, pentru care inca o data iti multumesc) O ALTA INFORMATIE la “Societe des Artistes Independents” (tot Wikipedia in germana). Cunosti, fara discutie, relatia stransa cu Salonul de toamna.
    La sectiunea “Expozanti” (selectie!) apare mentiunea Moise Bercovici Erco 1932 1939.
    Or, in cazul unui SINGUR NUME mai apar doi ani mentionati- al lui Vincent van Gogh (1889 si 1890).
    In mod evident van Gogh a impartit gloria de tete d’affiche in 1889 cu Henri de Toulouse- Lautrec, intrucat si in dreptul acestuia apare “1889″.

    Deci, in cazul pictorului Moise Bercovici Erco nu ne aflam doar in fata unui pictor foarte talentat, dar in fata unuia care a dominat lumea artistica pariziana, in mod constant, cat a expus la Salon d’automne. Pana la el doar Vincent van Gogh a mai fost tete d’affice “la plural”- doi ani- in timp ce Moise Bercovici Erco a fost tete d’affiche, constant, consecutiv, timp de opt ani.

    Faptul ca numele nu ii apare, la sectiunea “Salonul de toamna” 1939 (unde lipseste tete d’affiche- postura in care apare, insa, mentionat pictorul Moise Bercovici Erco la “Societe des Artistes Indepedents”) ar putea avea o explicatie- cu grad foarte mare de probabilitate- in “aplicarea extinsa” a “Listei lui Otto”, publicata in 28 septembrie 1940 (redactata de Henri Filipacchi, seful serviciului librarii de la Hachette).

    Aceasta cuprindea 1060 de titluri de carti interzise, eseuri critice la adresa Germaniei, texte ale autoritlor evrei, comunisti, opozanti ai regimului (avea sa fie completata cu scrieri marxiste, iar in 8 iulie 1942 avea sa apara o alta lista a lui Otto- dupa numele lui Otto Abetz, ambasadorul Germaniei la Paris- cuprinzand 1170 de titluri interzise, printre care si opere ale scriitorilor evrei SAU DEDICATE evreilor; in 1943 a fost completata cu o anexa cuprinzand 739 de “scriitori evrei de limba franceza”).

    Este extrem de probabil ca imediat dupa 28 septembrie 1940- ziua aplicarii listei- sa fi fost retras, fiind in circulatie, atunci, Catalogul salonului din 1939 (Salonul din 1940 inca nu avusese loc) atata vreme cat tete d’affiche era Moise Bercovici Erco (repet, prin “extinderea” efectelor listei initiale a lui Otto).

    Daca au fost documentate separat cele doua sectiuni Wikipedia la care m-am referit, cea cu titlul “Salon d’automne” avand ca reper Cataloagele (spre deosebire de sectiunea “La Societe des Artistes Independents”, a carei documentare a mers pe arhivele Societatii) omisiunea se explica.

    De asemenea, apare ca inexplicabila logic lipsa (sau lipsa aparenta) a unor referiri publice, din epoca, la pictorul Moise Bercovici Erco, mai ales ca a fost nu doar marea vedeta a picturii pariziene intre (cel putin) 1932- 1938 (fapt denotat incontestabil prin aceea ca a fost tete d’affiche, constant, la salon, in acea perioada- si in 1939) dar POZITIA LUI A FOST INEGALABILA IN ISTORIA SALONULUI DE TOAMNA, doar Vincent van Gogh reusind sa fie (anterior) tete d’affiche si (doar) doi ani- dintre care in primul, 1889, a impartit gloria cu Toulouse- Lautrec.

    Or, cand un pictor nu este doar cotat, in cadrul aceluiasi prestigios Salon, la fel cu (de exemplu) van Gogh si Toulouse Lautrec (nume sunt mult mai multe) dar se si mentine la acelasi nivel al valorii si aprecierii de cel mai bun, timp de opt ani consecutiv (dupa care, fara discutie, nu a mai putut expune) inseamna ca ne aflam in fata unui fenomen artistic.

    Un astfel de fenomen nu putea scapa marii critici de arta.
    In mod clar, ii vor fi fost reproduse picturile in albume (poate, dedicate doar lui- sigur, impreuna cu altii, dar ocupand cel mai important loc) si, indiscutabil, va fi fost “prins” si “amanuntit” in texte inserate in volume de critica de arta.

    Lipsa unor astfel de volume (si albume) se explica FOARTE CLAR prin efectele (obligatorii, in epoca) ale celei de a doua liste a lui Otto, din 8 iulie 1942 cand, in urma documentarii facute prin consultare editorilor (ca si prima oara, in 1941) au fost retrase- ca fiind interzise- (si) toate lucrarile dedicate evreilor.

    Cum au fost “aplicate” listele lui Otto?
    Prima (din 28 septembrie 1941) a fost difuzata prin Propaganda Abteilung si Propaganda Staffel in toate librariile si bibliotecile din zona ocupata, imediat urmand descinderile politienesti in urma carora au fost confiscate 713832 de carti si duse intr-un depozit de pe Boulevard de la Grande Armee inainte de a fi distruse (dupa cateva luni, lista avea sa fie aplicata si in zona libera, urmare a initiativei guvernului de la Vichy).
    La fel avea sa se procedeze si cu cea adaugita, din 8 iulie 1942- si, apoi, cu cea din 1943.

    Inventarierea titlurilor, autorilor si continutului cartilor trecute pe lista lui Otto (incepand cu prima, din 28 septembrie 1941) a fost extrem de riguroasa, Henri Filippachi (de la Hachette) care a intocmit-o discutand, pentru a se documenta, cu toti editorii.
    Oricum, textele dedicate pictorului Moise Bercovici Erco- nume nu doar celebru, dar si de “stricta contemporaneitate”- cuprinse in carti de specialitate, nu aveau cum sa “scape”.

    Situatia se regaseste, ca principiu, si in cazul publicatiilor- si mai devreme decat aplicarea “listei lui Otto”, in cazul careia documetarea a cerut mai mult timp.
    Incepand cu iunie 1940, autoritatea ocupanta- initial cu sprijinul si prin Ambasada Gemaniei la Paris- va supraveghea publicatiile, spectacolele si emisiunile radiofonice, actiunea fiind ulterior preluata de “Propaganda-Abteilung Frankreich” care a organizat, in toate zonele, servicii de propaganda si de cenzura numite Propagandastaffel.
    Fiecare Propagandastaffel, condusa de un comandant, avea cate 30 de angajati si directori speciali (Sonderführer) pentru fiecare domeniu: cenzura spectacolelor si pieselor de teatru, edituri si presa, filme, publicitate si discursuri publice. Directorii, alesi in baza specializarii si competentei demonstrate in viata civila, purtau uniforma si se supuneau unui regulament militar.
    (Propagandastaffel din Paris, care isi avea sediul la Hotel Majestic si tinea direct de Reich- Ministerul Educatiei Poporului si Propagandei- s-a ocupat direct de recenzia cartilor interzise si cuprinse in listele la care m-am referit- existand si o lista din iunie 1940, “lista Bernhard”).
    Propaganda-Abteilung dirija prioritar hartia de tipar catre editurile si ziarele (publicatiile) care se manifestau favorabil la adresa politicii de ocupatie, si rezervandu-si 20% din totalul hartiei. Comitetul de cenzura citea articolele din ziare inaintea publicarii, iar sefii cenzurii si-au plasat oameni devotati in fruntea redactiilor si trusturilor de presa.

    Revenind: este lesne de realizat ca, in aceste conditii, dupa iunie 1940, este de-a dreptul imposibil ca in ziare si publicatiile de specialitate vor mai fi aparut articole referitoare la pictorul Moise Bercovici Erco.

    Toate acestea nu inseamna ca vor fi disparut toate referirile scrise legate de pictorul Moise Bercovici Erco, marea celebritate pariziana a plasticii anilor ’40.
    Este imposibil (macar daca ne gandim pe ce cai a “lucrat acum Marele Arhitect”, ca sa parafrazez o elocventa formulare!) ca volume in care se regasesc referiri ample la el, albume de arta, sa nu existe in biblioteci particulare franceze- sau, chiar sa fi trecut frontiera si sa fi ajuns in Romania, tara natala a pictorului Moise Bercovici Erco, care a avut pana la moarte cetatenie romana.
    De asemenea, este imposibil sa nu poata fi gasite referiri (ample) la el in presa pariziana (si, in mod sigur, nu doar in cea pariziana, dat fiind realul fenomen cu numele Moise Bercovici Erco) dinaintea cenzurii cumplite instituite in iunie 1940.
    Altfel spus, documentarea e posibila si, sunt ferm convinsa, ar fi de succes.

    P.S.
    Intr-o ordine conexa de idei, referitor la Rue Georges de Porto Riche, pe care a locuit matusa mea:
    In timpul ocupatiei, s-a numarat printre cele pe care capitanul Paul Sezille, directorul Institut d’etude des questions juives (care functiona la Paris) a vrut sa le marcheze cu o stea galbena, data fiind originea etnica a dramaturgului al carui nume il purta. Nu a reusit.

  236. 243 Aya octombrie 4, 2010 la 4:39 am

    NOTA PRIVIND „CAZUL MOISE BERCOVICI ERCO”: IN IDEEA DOCUMENTARII ASUPRA TEXTELOR SI INFORMATIILOR EXISTENTE PE BLOG IN LEGATURA CU ACEST IMPORTANT SUBIECT

    Textele si informatiile privitoare la pictorul Moise Bercovici Erco (foarte importante atat legat de posibila restituire a biografiei si operei acestui real fenomen artistic cat si prin caile deschise pentru conturarea adevarului privind asasinatele politice comise la Auschwitz) se afla la aceasta sectiune si la „Impozitarea bancilor” (post din 1 octombrie 2010).

  237. 244 Aya octombrie 4, 2010 la 4:44 am

    COMPLETARE LA NOTA

    Adaug mesajul pe care i l-am transmis Printului (la sectiunea „Congresul TSD- post din 3 octombrie 2010) legat de pictorul Moise Bercovici Erco:

    Aya spune:

    octombrie 4, 2010 la 3:07 am

    @

    Le Prince

    Astazi am vazut si nu am avut timp sa raspund.
    Pictorul Moise Bercovici Erco m-a captivat.
    Parca “mi-a deschis” cai pentru a-i scoate viata din nemeritata uitare.

    Sunt fericita ca, pornind de la el, am reusit sa ajung la concluzii legate de asasinatele politice din perioada 1942-1944, comise la Auschwitz, ale caror victime au fost romani (evrei romani).

    Realizez ca pot fi restituite biografia si (sper, in mare parte) opera sa pic torului Moise Bercovici Erco- stiu si cum.

    Dincolo de acest lucru- extraordinar in sine…
    Nebanuitele “cai ale Marelui Arhitect” (nu am cum sa nu trimit la acea minunata si elocventa remarca facuta de cineva pe blog) au scos la iveala existenta asasinatelor politice de la Auschwitz ale caror victime au fost romani (romani evrei- in numar de 601) din Paris.
    A mai aparut, ca fiind evidenta, complicitatea criminala intre Moscova- Bucuresti- Berlin in perioada 1942- 1944 (“pusa in opera” si via Ambasada Romaniei din Paris, unde se afla “fulminant avansatul” Eugen Ionescu exact pe postul “corespunzator” institutionalizatelor- la propriu!- cenzuri si propagande antisemite din Franta, care au interzis orice articol si au scos din circulatie- printre altele- cu scopul distrugerii, cartile legate de adevaratul fenomen artistic care a fost pictorul Moise Bercovici Erco).

    Sunt absolut convinsa ca se va afla totul despre ce s-a intamplat cu pictorul Moise Bercovici Erco. Daca nu mai repede, atunci sigur in 2015- de asta pot fi sigura. Sperantele mele sunt indreptatite de un articol aparut in “Le Figaro” in 2 iulie 2010, cu titlul “Les archives de la police sous l’Occupation en ligne en 2015″. L-am descoperit duminica (ieri).

    Citez chapeau-ul: “Procès-verbaux d’interrogatoires, lettres de délation… La préfecture de police de Paris est sur le point de lancer la numérisation de ses archives datant de la Seconde guerre mondiale, afin de les mettre à disposition du grand public à partir de 2015.”

    Textul este ilustrat cu o fotografie sub care sta scris:
    “Photo prise en 1942 de Juifs internés dans le camp de Drancy, en Seine-Saint-Denis, après avoir transité par le stade du Vélodrome d’Hiver à Paris. Crédits photo : AFP”.
    Deci, fotografia e facuta umediat dupa “Val d’Hiv”- dinnoaptea de 15- 16 iulie 1942 (“ora H” fiind 3 a.m.), considerata de francezi “la plus grande operation de police”, “la plus grande rafle que la ville (Paris; n.A.) ait connue depuis l’arrestation des Templiers et la Saint-Barthélemy.”

    In fotografie, chiar in prim plan, in stanga (cum o privesti) apare un barbat cu basc usor inclinat spre sprinceana dreapta. Se remarca foarte clar. Croiala pardesiului deschis la culoare, o anume savanta asortare a nasturilor destul de mari, negri, cu garnitura gulerului de tipul celor special croite pentru a fi semi-ridicate si cu bascul- totul rimand cu sprincenele negre, arcuite, bine conturate- fularul alb, felul nonsalant in care isi tine mainile in buzunarele evident plasate special “mai sus” au, ca ansamblu, un “quelque chose” specific parand a trada artistul.
    E atragator, magnetic, de o frumusete mai degraba expresiva si pare a avea cel mult 40 de ani. Nu poarta steaua galbena cusuta in stanga, “regulamentar” (fusese impus de putina vreme acest lucru).
    M-a socat, m-a atras din prima clipa. Nu stiu cine e barbatul, dar ar putea fi pictorul Moise Bercovici Erco. Asta am simtit: ca ar putea fi el. Daca e asa, inseamna ca fusese ridicat in acea noapte din Montparnasse.

    Desigur, fiecare viata de om este de o inestimabila valoare. Fiecare om este unic si irepetabil.
    In unii dintre oameni, insa, scanteia divinitatii e mai puternica, data lor pentru a fi “lumini”. Printre ei sunt geniile artistice.
    Pictorul Moise Bercovici Erco a fost, fara indoiala, nu doar un geniu artistic, dar un fenomen. Datele avute inca de la inceput despre el (gratie celui care semneaza DlNimeni, a carui implicare a cantarit foarte greu in deschiderea drumului catre adevar, atat prin sintetizarea ideilor cat si prin laborioasa si eficienta documentare) il indicau ca fiind un talent unic, altcineva nereusind, in afara de el, sa ramana, fara intrerupere, timp de opt ani, tete d’affiche la Salonul de toamna (singurul care reusise, anterior, sa se mentina pe aceasta pozitie- dar pentru doi ani, nu pentru opt!- fusese van Gogh, in 1889 si 1890).

    Cei care, in urma unei sinistre complicitati (in care unii vor fi fost implicati cu dorinta expresa de a-l anihila, altii prinsi intr-un teribil joc, fara a sti ce valoare are acel om) il vor fi sortit mortii, la Auschwitz, “la data fixa” pe genialul pictor Moise Bercovici Erco, se fac vinovati de o crima avand dimensiuni uriase. Nu au ucis doar omul, dar au ucis artistul si, astfel, viitoarele sale tablouri. Au contribuit la disiparea operei sale, din infama dorinta de a sterge urmele abominabilei crime, “rod” al unor complicitati.
    Daca Ambasada Romaniei- prin atasatul cultural Eugen Ionescu (foarte repede ajuns secretar cultural) ar fi intervenit, soarta pictorului Moise Bercovici Erco ar fi fost, cel mai probabil, alta, iar opera nu i-ar fi fost imprastiata (am mare speranta ca va putea fi reunita). Departe de mine de a-i scuza pe nazistii germani (incalificabila “solutie finala” spune totul despre ce “simtaminte” am pentru ei) dar nu e un secret ca erau “ingaduitori” fata de arta si o interventie la nivel de atasat cultural i-ar fi facut, probabil, sa “inchida ochii”, eliberandu-l pe pictor.

    Este imposibil ca Eugen Ionescu sa nu fi cunoscut, macar in urma listelor trimise la ambasada, soarta pictorului Moise Bercovici Erco (cetatean roman!).
    Este de-a dreptul incredibil sa nu fi stiut cine este, cel putin data fiind faima acestuia (si faptul ca in 1938, cand pictorul era tete d’affiche al Salonului, deja de multi ani, Eugen Ionescu se afla la Paris ca bursier).
    Nu s-a preocupat de eliberare- asta, daca nu cumva va fi fost implicat in arestarea pictorului Moise Bercovici Erco (creditez aceasta idee).

    Cat de mult imi doresc sa pot participa nemijlocit la “stergerea prafului” de pe urmele acum descoperite ale pictorului Moise Bercovici Erco!
    As sti cum s-o fac si, asa cum “au venit” la mine informatii pe “cai atipice” (e drept, in urma documentarii facute de DlNimeni) sigur as putea pune lesne cap la cap tot ce as descoperi (si sigur “mi s-ar arata” detaliile acolo unde sunt “ascunse”) pentru a reface adevarul intreg.
    Asta, legat de artist.

    Cred cu tarie ca de la descoperirea unui adevar sinistru legat de un pictor genial (asasinat politic la Auschwitz) se va descoperi intreaga increngatura a tuturor crimelor politice (cel putin, ale caror victime au fost romani- evei romani- din Franta) comise, prin complicitatea Moscova- Bucuresti- Berlin, sub pretextul represaliilor si deodata cu “solutia finala”.
    Pentru soarta acelor oameni (601 la numar) TOATE aceste “trei puncte” ale “axei” Moscova- Bucuresti- Berlin sunt la fel de vinovate.

    Pornind de la pictorul Moise Bercovici Erco, as spune chiar ca “axa Moscova- Bucuresti- Berlin” se face vinovata de un “holocaust cultural”, ucigand, prin gazare (dupa ce va fi trecut prin groaznicul, umilitorul drum intr-un vagon de vite, de la Drancy la Auschwitz) un intreg univers de creatie artistica.

  238. 245 Aya octombrie 4, 2010 la 5:37 am

    COMPLETARE LA NOTA (2)

    Adaug inca un mesaj al meu catre Print (postat la sectiunea „Congresul TSD”, luni 4 octombrie 2010, legat de pictorul Moise Bercovici Erco):

    Aya spune:

    octombrie 4, 2010 la 4:44 am

    @

    Le Prince

    HORIA DAMIAN

    Mi-am amintit ceva important.

    Adrian Nastase a postat, in 16 mai 2009, textul “HORIA DAMIAN”.

    Citez:
    “Nu-l cunosteam pe Horia Damian. L-am cunoscut recent, la Paris, in atelierul sau. M-a bucurat invitatia pe care mi-a transmis-o. Il stiam din lucrarile pe care i le admirasem cu diferite prilejuri. Un artist extraordinar, un supravietuitor al unor vremuri complicate, Horia Damian a cunoscut, dupa ajungerea sa spectaculoasa la Paris, prin 1946, incercarile si experimentele artistice din Franta dar si din celelalte tari europene si din cele doua Americi. In plus, vizitele sale, din fiecare an, in India au dat operei lui artistice un fundament si un continut extrem de puternice.

    Nascut in 1922, Horia Damian expune in diferite expozitii sau muzee, de la varsta de 20 de ani. In Franta a lucrat cu Fernand Leger si l-a intalnit, in mai multe randuri, pe Brancusi.”

    Horia Damian a ajuns in Franta in 1946, la 24 de ani, avand deja o cariera de artist plastic.
    In acel an, in cercurile artistice din Paris sigur se discuta (inca- sau abia se descatusasera discutiile) despre soarta cumplita a pictorului Moise Bercovici Erco (ucis in 1942 la Auschwitz) care fusese tete d’affiche timp de opt ani la Salon, situatie nemaiegalata vreodata de cineva.
    Este exclus ca Brancusi sa nu fi discutat despre el.

    Cred ca Horia Damian este unul dintre putinii aflati in viata care ar putea da informatii legate de ceea ce a cunoscut- auzind (sau chiar vazand, in cercurile artistice)- in epoca, despre Moise Bercovici Erco.
    Nu este exclus sa aiba- sau sa stie cine are sau ar putea avea- carti legate de acel real fenomen artistic, albume cu reproduceri.

    Nu este exclus sa stie unde se afla- sau s-ar putea afla- cel putin unele dintre picturile lui Moise Bercovici Erco (sau sa spuna cine crede ca ar putea sti- opinia unui artist ca el, care a trait in Paris la scurt timp dupa plecarea dintre cei vii a lui Moise Bercovici Erco, este foarte valoroasa.)

    Dupa ce a adus in discutie acest important subiect, Adrian Nastase, prin Horia Damian, ar putea deschide cea mai importanta usa (sau gasi cel mai direct capat de fir) catre restituirea biografiei si operei lui Moise Bercovici Erco.

  239. 246 Aya octombrie 5, 2010 la 1:15 am

    COMPLETARE LA NOTA (3)

    Adaug un mesaj catre DlNimeni postat la „Impozitarea bancilor” luni 4 octombrie 2010:

    Aya spune:

    octombrie 4, 2010 la 9:06 pm
    @

    DlNimeni

    EXPORTUL DE HOLOCAUST POLITIC DE CATRE BUCURESTII ANILOR ’40-BERLINUL, “CALAU” CE EXECUTA LA COMANDA ASASINATE POLITICE

    Legat de pictorul Moise Berfcovici Erco: nu este credibila informatia de pe site-ul german, anume ca ar fi murit “impuscat” la Auschwitz, in 1944.

    In primul rand, toate certificatele de deces din 1944 se afla la Moscova, care nu a catadicsit sa le scoata din arhive (Gorbaciov predandu-le selectiv in 1989- nu este greu de realizat de ce, din perspectiva depistarii faptului ca in “uzina mortii” se comiteau si asasinate politice, cu complicitatea axei Moscova- Bucuresti- Berlin- sustin in continuare aceasta idee, in cazul unor romani evrei, desigur).

    In al doilea rand, este deopotriva neveridica “impuscarea” cuiva la Auschwitz. Epuizat (de munca ori din cauza traiului) sau nu, era predestinat gazarii- pentru asta erau adusi acolo cu totii (chiar comentariul tau, anume ca atunci cand ajungea un convoi la Auschwitz erau selectati cei foarte slabiti si gazati rapid, contrazice “mai nobila moarte” prin impuscare).

    Subiectul “industrializarii mortii” la Auschwitz si Shoah m-au interesat in mod deosebit.
    Nu am intalnit referiri la executii prin impuscare in lagarul respectiv (cel putin, nu in cazul deportatilor- nu ma refer la soarta vreunui gardian care, de exemplu, incalca foarte strictul regulament).
    “Industrializarea mortii” in lagarul de la Auschwitz se leaga la camera de gazare.

    Informatia de pe site-ul german, evident neadevarata (pana si logic) atrage atentia tocmai prin precizia ei in conditiile in care, in rest, apare o tot evidenta incercare de a oculta urmele (nu au putut fi sterse, ca in cazul celorlalti 600 de romani evrei marcati cu “dubla moarte”, pentru ca, in cazul pictorului Moise Bercovici Erco exista indubitabila dovada a faptului ca a fost un fenomen artistic: tete d’affiche timp de opt ani la Salonul de toamna, performanta nemaiegalata vreodata de cineva; or, pornindu-se de la elucidarea cazului Moise Bercovici Erco, se ajunge la elucidarea executiilor politice in cazul tuturor celor 601 romani evrei).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca la Auschwitz se faceau executii politice sub acoperirea represaliilor si a “solutiei finale”- pe aceea nu o pot nega- o acuza de tipul celalalt dezechilibrand puternic balanta in defavoarea sa cand ecourile Nurnbergului inca nu s-au stins.

    Berlinul nu doreste sa se afle ca la Auschwitz se faceau executii politice LA COMANDA (“dubla moarte”- respectiv mentiunile de la Drancy urmate de executarea celor astfel “marcati”, totdeauna dupa cinci zile de la plecarea convoiului, data care corespundea cu cea a falsei morti- demonstreaza “acceptarea” de catre nazistii germani a executarii unor deportati pe criterii politice, “comanda” venind prin/de la Drancy).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca, dincolo de dementa nazista care a nascut “solutia finala” (fapt cunoscut si “asezat” istoric, chiar daca, in continuare, firesc blamat) nemtii erau SI “calaii” Europei care actionau pe banda rulanta facand executii politice de indata ce le era trimis cineva “insemnat” printr-un tip de cod care acum a fost descifrat.

    Berlinul nu doreste sa se stie ca nemtii erau “calai” care executau politic, orbeste, pe oricine la ordinul (fie si indirect) al Moscovei (in cazul celor 601 de romani evrei, sigur si prin mijlocirea Ambasadei romane de la Paris, prin extensie, a Bucurestilor unde se afla maresalul Antonescu intitulat “Seful Statului”- ca si Petain).

    Berlinul nu doreste sa se afle ca nemtii s-au postat deliberat pe pozitia asasinilor in cazul “exportului de holocaust politic” de catre Bucuresti, de exemplu (desi, banuiesc ca nu doar romani au fost executati politic la Auschwitz- dar despre acestia discutam acum).

    Existenta unei celebritati de talia pictorului Moise Bercovici Erco printre cei executati politic la Auschwitz incurca foarte puternic planurile Berlinului de a ascunde postura de “calau la comanda” pentru “exportul de holocaust politic”.
    In mod evident, in aceasta situatie, incearca sa deturneze realitatea, indicand mult prea clar date care, daca ar fi reale- dar nu sunt- i-ar disculpa. Nefirescul claritatii unor date neveridice atrage atentia.

    Pictorul Moise Bercovici Erco nu a plecat din Montaparnasse (nici macar site-ul german nu indrazneste sa mistifice acest foarte credibil amanunt biografic- precizeaza clar ca acolo locuia cand a fost dus la Drancy in 1942). Cel mai probabil, de acolo a fost ridicat (daca nu cumva, in urma unui denunt, va fi fost cautat si gasit intr-un loc in care se afla in vizita).
    Nici nu ar fi avut motive sa plece de acolo. Nicaieri nu se putea simti mai bine (dupa ocupatie, cel putin, sufleteste) ca in lumea artistica din Montparnasse.

    La ce servesc toate acestea, de ce incerc- si sigur voi reusi- sa-i merg pe urme, deslusindu-i-le?
    Pentru ca pictorul Moise Bercovici Erco a fost un fenomen artistic, dominand autoritar pictura pariziana- ceea ce era foarte greu- timp de opt ani (nu stim ce s-ar fi intamplat mai departe, dar nu avem motive sa ne indoim ca s-ar fi mentinut in top) si pentru ca este roman.
    Ar fi suficiente motive pentru a considera ca trebuie restituite biografia si opera sa.

    Dar mai apare ceva, foarte important la nivel istoric- dincolo de arta:
    Deslusirea sotii lui este “cheia” deslusirii complicitatilor criminale (sustin ideea axei Moscova- Bucuresti- Berlin) care a dus la asasinarea politica, la Auschwitz, a 601 romani (romani evrei).
    Mai apare postura deliberata a Berlinului de “calau” al exponentilor “exportului de holocaust politic” cel putin din Romania anilor ’40.
    Exportul de holocaust politic (cel putin, din Romania) a fost, pana acum, un “amanunt” sinistru foarte bine ascuns dincolo de perdelele de fum ale istoriei. Iata ca iese la iveala.

    Legat de pictorul Moise Bercovici Erco trebuie lamurit CINE si DE CE a avut interesul nu doar sa-l “livreze” calaului (Berlinul, generic) care, la Auschwitz, executa asasinate politica la comanda, dar sa-i si disipeze opera, incercand sa oculteze acest fenomen artistic.

    Mai prezinta interes documentarea in sensul aflarii adevarului legat de implicarea (in opinia mea, directa a) lui Eugen Ionescu in aceasta dubla crima, umana si artistica si contributia acestuia la executarea ordinelor privitoare la “exportul de hococaust” din Romania.
    Este imposibil de crezut (ca fiind ilogic sub toate aspectele) ca acei 601 cetateni romani au fost asasinati (pe criterii politice) la Auschwitz fara stirea si acceptul autoritatilor romane (legat de problema in speta, reprezentate prin Eugen Ionescu- iar in cazul pictorului Moise Bercovici Erco, situatia este si mai clara, E.I. fiind atasat cultural).
    Cred ca prezinta interes sa fie aflat daca in cazul pictorului Moise Bercovici Erco va fi existat o “comanda prealabila” de la Bucuresti (sau mai din “est”) sau daca va fi fost decizia personala a lui Eugen Ionescu.

  240. 247 Aya octombrie 5, 2010 la 1:24 am

    COMPLETARE LA NOTA (4)

    Reproduc o replica a mea catre Ghita Buzonu (4 octombrie 2010) la sectiunea „Impozitarea bancilor”

    Aya spune:

    octombrie 4, 2010 la 9:51 pm
    @

    Ghita Bizonu

    Inteleg ca esti atat de bine informat in privinta pictorului Moise Bercovici Erco si a valorii sale artistice, incat esti in masura sa afirmi ca tablourile lui sunt bune doar pentru “un muzeu din Dorohoi”.
    Inteleg ca argumentele tale sunt atat de solide incat poti contrazice neiertatoarea selectie artistica pariziana a anilor ’30, pe care Moise Bercovici Erco i-a dominat autoritar prin pictura sa.
    Inteleg ca ai vazut multe tablouri ale pictorului Moise Bercovici Erco, le-ai studiat si ai ratiuni intemeiate pentru a contrazice “superficiala” selectie facuta la Salonul de toamna, unde romanul a fost tete d’affiche timp de opt ani.

    Nu contesta cineva importanta lui Modigliagni- pe care il invoci in contrapartida- dar priveste, te rog, parcurgand numele care au fost tetes d’affiche la Salonul de toamna, cum era pozitionat acesta, in ierarhia artistica, prin comparatie cu Moise Bercovici Erco:

    1903 Paul Cézanne
    1903 Henri Matisse
    1904 Othon Friesz
    1905 Aristide Maillol
    1905 Kees van Dongen
    1905 Raymond Duchamp-Villon
    1905 Louis Marcoussis
    1906 Georges Dufrénoy
    1906 Constantin Brâncuși
    1907 Amedeo Modigliani
    1907 Auguste Herbin
    1908 André Dunoyer Segonzac
    1908 Marie Vassilieff
    1908 Felix Albrecht Harta
    1908 Moissey Kogan
    1909 Marcel Duchamp
    1909 Hanns Bolz
    1910 Amédée Ozenfant
    1910 Alexander Archipenko
    1911 Jeanne Rij-Rousseau
    1911 Jean Metzinger
    1911 Giorgio de Chirico
    1912 Wadim Meller
    1912 Ignaz Beth
    1912 František Kupka
    1916 Nina Hamnett
    1922 Jules-Émile Leleu
    1922 Paul Welsch
    1923 David Herman
    1923 André Lanskoy
    1924 Tsuguharu Foujita
    1925 Jan si Joël Martel
    1925 Josef Floch
    1927 Eduard Wiiralt
    1929 Charlotte Perriand
    1932 André Marchand
    1932–1938 Moïse Bercovici Erco
    1933 Eric Isenburger
    1938 Jean Le Moal
    1940 Lucien Adrion
    1942 Alfred Manessier
    1943 Lajos Barta
    1952 Shungo Sekiguchi
    1981 Jean Piaubert
    1981 Hans-Günther Baass
    2002 Dalva Duarte
    2005 Thomas Cavelius

    Studiind numele si cand au fost tetes d’affiche observam ca:
    Modigliani este tete d’affiche o singura data, impartind gloria cu Auguste Herbin in 1907.
    Mai observam ca, de exemplu, Matisse este tete d’affiche o singura data, impartind gloria cu Cezanne (1903).

    Mai observam ca si (indiscutabila) valoare Brancusi este tete d’affiche o singura data, in 1906, cand imparte gloria cu Georges Dufrénoy.

    In schimb, se observa usor ca pictorul Moise Bercovici Erco a reusit sa se impuna si sa ramana tete d’affiche timp de opt ani consecutiv, intre care patru fara a imparti aceasta glorie cu cineva.

    1932 Moïse Bercovici Erco si André Marchand
    1933 Moïse Bercovici Erco si Eric Isenburger
    1934 Moïse Bercovici Erco
    1935 Moïse Bercovici Erco
    1936 Moïse Bercovici Erco
    1937 Moïse Bercovici Erco
    1938 Moïse Bercovici Erco si Jean Le Moal

    Dar, desigur, ce vor fi stiut necrutatorii critici de arta de la Paris legat de valoarea cuiva desemnat tete d’affiche timp de opt ani consecutiv la Salon d’automne, daca acela- conform avizatei tale pareri, nu ma indoiesc- ar merita sa aiba expuse tablourile “doar” la Dorohoi!

    P.S.
    O parafraza dupa Svejk, rimand cu opinia ta: ce e Parisul pe langa Dorohoi!

  241. 248 Aya octombrie 5, 2010 la 1:28 am

    COMPLETARE LA NOTA (5)

    Reproduc un mesaj al meu catre Print (5 octombrie 2010) la sectiunea „Crin Antonescu…”.

    Aya spune:

    octombrie 5, 2010 la 1:09 am

    @

    Le Prince

    Urarea ta imi va purta noroc, sunt sigura (stii, desigur, ca nu se multumeste in astfel de situatii).

    Nu stiu daca ai citit ce ti-am transmis ieri (e deja marti 5 octombrie 2010) despre pictorul Moise Bercovici Erco.
    Era vorba despre razia din 15- 16 iulie 1942- operatiunea “Vel d’Hiv”.

    Plec de la o fotografie publicata in “Le Figaro” (iulie 2010) ilustrare a unui articol care anunta ca din 2015 politia franceza va pune (online) la dispozitia publicului toata documentatia legata de acea perioada sinistra (denunturi, delatiuni, dosare, etc).

    Reproduc aici un fragment de referinta (vei vedea, de ce) din mesajul de ieri catre tine (te rog sa citesti pana la sfarsit- mesajul de acum nu se incheie cu acest fragment pe care as dori sa-l parcurgi, totusi):

    “Sperantele mele sunt indreptatite de un articol aparut in “Le Figaro”- 2 iulie 2010- cu titlul “Les archives de la police sous l’Occupation en ligne en 2015″. L-am descoperit duminica (ieri).

    Citez chapeau-ul: “Procès-verbaux d’interrogatoires, lettres de délation… La préfecture de police de Paris est sur le point de lancer la numérisation de ses archives datant de la Seconde guerre mondiale, afin de les mettre à disposition du grand public à partir de 2015.”

    Textul este ilustrat cu o fotografie sub care sta scris:
    “Photo prise en 1942 de Juifs internés dans le camp de Drancy, en Seine-Saint-Denis, après avoir transité par le stade du Vélodrome d’Hiver à Paris. Crédits photo : AFP”.

    Deci, fotografia e facuta umediat dupa “Vel d’Hiv”- din noaptea de 15- 16 iulie 1942 (“ora H” fiind 3 a.m.), considerata de francezi “la plus grande operation de police”, “la plus grande rafle que la ville (Paris; n.A.) ait connue depuis l’arrestation des Templiers et la Saint-Barthélemy.”

    In fotografie, chiar in prim plan, in stanga (cum o privesti) apare un barbat cu basc usor inclinat spre sprinceana dreapta. Se remarca foarte clar. Croiala pardesiului deschis la culoare, o anume savanta asortare a nasturilor destul de mari, negri, cu garnitura gulerului de tipul celor special croite pentru a fi semi-ridicate si cu bascul- totul rimand cu sprincenele negre, arcuite, bine conturate- fularul alb, felul nonsalant in care isi tine mainile in buzunarele evident plasate special “mai sus” au, ca ansamblu, un “quelque chose” specific parand a trada artistul.
    E atragator, magnetic, de o frumusete mai degraba expresiva si pare a avea cel mult 40 de ani. Nu poarta steaua galbena cusuta in stanga, “regulamentar” (fusese impus de putina vreme acest lucru).
    M-a socat, m-a atras din prima clipa. Nu stiu cine e barbatul, dar ar putea fi pictorul Moise Bercovici Erco. Asta am simtit: ca ar putea fi el. Daca e asa, inseamna ca fusese ridicat in acea noapte din Montparnasse.”

    Pe masura ce trec orele (nu pot spune, inca, zilele) am impresia, din ce in ce mai puternic, ca acel barbat a carui infatisare tradeaza artistul este pictorul Moise Bercovici Erco.
    Iti voi confesa ceva.
    Cu cateva ore inainte de a descoperi acel articol, absolut intamplator (dar, tot ceea ce s-a petrecut legat de urmele pictorului si de cum apar, una cate una, pare greu de acceptat ca fiind un sir de intamplari- pot fi doar in masura in care sunt “dirijate” dintr-un plan superior) am avut un fel de gand neobisnuit, cumva “rugand”(u-l?) sa mi se arate, sa stiu pe cine caut, noi oamenii avand nevoie si de imagini.

    Pe monitor s-a etalat articolul din “Le Figaro”, dupa ce am accesat, DIN GRESEALA (asa a parut atunci) o “sectiune” de pe pagina.
    I-am vazut titlul si am realizat ca “greseala” a fost benefica.

    L-am citit.
    Am observat ca exista o fotografie, am citit explictia dar nu am privit-o cu atentie. Retinusem- si m-au impresionat- copiii din prim plan care, in fata aparatului foto, zambeau (inca ramasesera cu reflexul zambetului cand erau fotografiati). Apoi, am vazut, lipit de copii, un barbat masiv , imbracat in negru (probabil, tatal) care, din acelasi reflex, inca mai putea zambi.

    Am vrut sa inchid articolul si, ca un facut, nu am reusit. Pur si simplu calculatorul nu a ascultat comanda.
    Grabindu-ma sa fac altceva, am “pus in bara” textul din Le Figaro.

    Pentru ca aveam prea multe fisiere deschise, am vrut din nou sa-l inchid. Am afisat din nou textul, am dat comanda- a “refuzat.
    Le-am inchis pe celelalte, fara probleme.
    L-am deschis din nou, ridicandu-l “din bara” si, abia atunci, m-a izbit, efectiv, imaginea barbatului din stanga, cu aer evident de artist.
    M-a atras magnetic.

    Imi parea “cunoscut”- am incercat sa-mi dau seama cu cine seamana. Apoi, am realizat ca drumul catre el nu e “logic”.
    M-a fulgerat amintirea gandului iesit din comun, a rugaciunii- si rugamintii catre el- de a mi se “arata” cumva, de a ma lasa sa stiu ce “imagine” caut.
    Am realizat ca de cand vazusem personajul “percepusem” ca e el.
    Pe masura ce trec orele sunt din ce in ce mai convinsa ca acel barbat din fotografia publicata in “Le Figaro” (2 iulie 2010) e pictorul Moise Bercovici Erco, ale carui urme le caut.

    Am mai avut- si am, in continuare- o impresie ciudata.
    Figura si atitudinea- inclusiv felul de a purta bascul si pardesiul (a carui croiala “aduce” cu un halat de pictor)- imi chinuie gandul.
    Le-am mai vazut sigur, am mai vazut personajul ACELA.

    Imi pare ca am mai vazut acel personaj intr-un tablou, un portret de fapt, cu basc si halat deschis la culoare, de pictor.

    Nu-mi pot aminti al cui e tabloul.
    Nu cred ca-mi amintesc bine titlul- m-a fugerat imediat si cred ca nu ma pot debarasa de “L’artiste…”, “L’artiste dans son atelier”, “L’artiste…”.
    Nu e asa. Dar in acel tablou sigur e el- sau cineva care are aceleasi trasaturi cu el. Daca as sti care e tabloul! Daca mi-as putea aminti!

  242. 249 Aya octombrie 5, 2010 la 3:22 pm

    COMPLETARE LA NOTA (6)

    Reproduc replica mea (5 octombrie 2010) catre Ghita Bizonu la sectiunea „Impozitarea bancilor”:

    Aya spune:

    octombrie 5, 2010 la 2:46 pm

    @

    Ghita Bizonu

    Dupa criteriile de selectie si apreciere (indiscutabil, severe) ale criticii pariziene de arta din anii ’30 si ale Salonului, fara indoiala Moise Bercovici Erco era considerat un pictor- fenomen.
    Insist pe faptul ca nu a fost tete d’affiche doar un an, dar opt- dintre care patru fara a imparti gloria cu altcineva.

    Il aduci in discutie pe Picasso (legat de Salon, pentru ca acela era referinta).
    Stii desigur ca Picasso nu a avut relatii cordiale cu Salonul.
    Nici nu se putea, arta acestuia fiind acceptada doar in unele cercuri (banuiesc ca nu vei incerca, doar pentru a ma contrazice, sa “amesteci” perioadele, invocand cum este cotat acum).

    Fara a insista asupra subiectului Picasso: fiind vorba de un nume celebru, am vorbit nu o data pe matusa mea (care l-a cunoscut) despre el. Am avut sansa sa aflu de la ea mult din anecdotica artistica pariziana a acelor ani fabulosi.
    Chiar si in cercurile artistice (in sensul mai larg- nu doar cele ale plasticii) Picasso nu avea cel mai bun renume si nu se bucura de apreciere unanima (sunt generoasa!).
    Andreea, de exemplu, nu-i agrea pictura (lasa ca nu-l agrea nici ca individ!).
    Sper ca de aici sa nu pui repede concluzia ca matusa mea ramasese cantonata in realism, neacceptand deschiderea catre alte tipuri de exprimare artistica. Nu era asa.

    (Entre nous: nu vad cum poti compara pictori care, in mod evident, folosesc limbaje artistice diferite. Observ ca il aduci pe Vermeer in discutie. Cu cine il asociezi- sau compari? Cu Picasso? Nu vad cum sunt comparabili. Dincolo de asta, daca, subtextual, l-ai avut in vedere pe acel Picasso de pana in 1904, cred ca nu ti-ar face placere sa auzi parerea mea. Pentru a ramane in zona elegantei, ma rezum la a spune ca picturile lui din acea perioada nu au ceva remarcabil. Daca ramanea “acolo”, probabil ar fi fost cotat mediocru, in cel mai bun caz. Marea lui inspiratie a fost desprinderea de acel gen pe care, evident, era incapabil sa-l “serveasca” bine. Ca o parere personala: unica “tendinta”- pentru ca a ramas, din pacate, la atat- extraordinara este cea suprarealista. Din nefericire, nu a reusit sa se descatuseze personal pentru a fi un suprarealist veritabil. Doar in acest caz spun: pacat!)

    Cred ca este hazardata idee ta ca picturile lui Moise Bercovici Erco nu s-ar regasi in muzee. Iata, colegul nostru Pali a vazut o pictura a acestuia la Budapesta. Daca vei citi prima parte a comentariilor de la sectiunea dedicata pictorului, vei vedea ca exista preocupari pentru depistarea picturilor sale si locurilor unde se afla expuse.

    Dincolo de asta, insa, intorcandu-ma la soarta lui- care, din pacate, a afectat, la nivelul posteritatii, si arta sa- banuiesc ca nu m-ai asteptat pe mine sa-ti spun ca “manifestarile artitice” ale evreilor au fost “puse un debarale” in perioada Ocupatiei (ma refer la Paris, evident).
    Am insistat pe evidenta incercare de a oculta urmele pictorului Moise Bercovici Erco inclusiv prin disiparea operei sale.
    Este limpede (pentru mine, cel putin) ca a fost victima unui asasinat politic comis la Auschwitz sub “acoperirea” represaliilor (si a “solutiei finale” asumate de nemti).
    Este limpede ca nemtii au indeplinit (si in cazul pictorului roman) rolul de “calau” care executa crime politice la comanda (dovada logica- “dubla moarte” in cazul celor “marcati” inca de la Drancy, in ziua plecarii convoiului catre Auschwitz; faptul ca in cazul lui Moise Bercovici Erco se face o exceptie prin abaterea de la rigoarea de ceasornic a “marcajului”- aparand mort la Drancy cu trei zile inainte de gazarea la Auschwitz, nu cu cinci, ca in cazul celorlalti, aflati in aceeasi situatie- dovedeste ca pictorul a fost considerat “un caz special”, atragandu-se atentia asupra lui; fara indoiala, nu in sens pozitiv!).
    In astfel de cazuri totdeauna se incearca stergerea urmelor adevarului. Sau, cel putin, ocultarea lor daca este vorba de o celebritate-cazul Moise Bercovici Erco- in speranta ca aceia care vor incerca sa le descopere vor fi descurajati de dificultatea gasirii drumul cel bun prin labirintul special creat prin cai false si date mistificate. E nevoie, intr-adevar, de multa rabdare, vointa de a reusi si, as spune, iubire pentru a gasi acel drum.

    Nu ma indoiesc de faptul ca unele dintre picturile lui se gasesc in colectii particulare. Altele, sunt raspandite prin muzee.

    Ma mir, insa, ca nu se gandeste cineva SI la alta posibilitate: o buna parte a picturilor lui se se afle- posibil, bine conservate in urma “impachetarii”- in “pivnitele, podurile si debaralele” de la Societe des Artistes Independents, de exemplu (sau, de ce nu la Beaux- Arts; la Beaux- Arts cred ca ar fi cel mai usor de aflat daca exista tablouri ale lui Moise Bercovici Erco- si, probabil, ar fi chiar dispusi sa scotoceasca in colturi prafuite daca ar fi incitati).

    Nu trebuie uitat si altceva.
    Un pictor care a dominat autoritar zona recunoasterii pariziene timp de opt ani nu avea cum sa nu aiba si dusmani in lumea artei.
    Cunosti, desigur, puternicele orgolii artistice si nu exclud ca “ne- prietenii” sa fi “dat o mana de ajutor” la “ascunderea” tablourilor lui. Sunt sigura, insa, ca nu le-au distrus (asa ceva nu se face in lumea artei).

    Ar mai fi ceva.
    Pictorii expuneau nu doar la marile expozitii, dar si in galerii particulare, de unde vindeau mult mai bine (vindeau si din atelier, dar cei mai multi clienti veneau in galerii, unde negustorii de arta se ocupau de afacere).
    Este indubitabil ca, pornind cel putin de la pozitia pictorului Moise Bercovici Erco, proprietarii de galerii doreau sa-i gazduiasca tablourile (care, logic, se si vindeau bine).
    In mod sigur cel putin cateva tablouri ale lui au ramas intr-o galerie.
    Unii dintre cei mai buni galeristi erau evrei si este chiar extrem de probabil ca unul dintre acestia sa-i fi gazduit tablouri.
    Or, din nefericire, in acea perioada galeriile evreilor au suferit efectul tavalugului nazist.
    Chiar daca s-ar fi aflat intr-o galerie a unui “ne-evreu”, tablourile lui au trebuit scoase din zona de expozitie. Nu cred ca au fost distruse, dimpotriva.
    Pe de alta parte, existand, insa, evidenta stradanie de a-i fi ascunse urmele pictorului Moise Bercovici Erco, ulterior au fsot “uitate” in colturi.

    Nu exclud ca tabloul descoperit de Adrian Nastase la un anticar parizian sa fi parvenit de la cineva care l-a descopeirt in colturile unei astfel de galerii.

    Te asigur ca odata scos la lumina drumul sau si descoperite tablourile unde au fost “uitate” (denicher- verbul este extrem de potrivit in acest caz) isi va redobandi foarte repede locul pe care il merita.

    P.S.
    A propos de Picasso al tau. In viata de toate zilele nu era defel cum lasa literatura a se intelege. Era un tip macint de frustrari si foarte rar acceptat de o femeie (cand a devenit bogat, nu a mai fost o problema).
    Era, ceea ce se cheama “un fustangiu” (un coureur) care umbla de colo- colo nu pentru ca se satura repede de o femeie si cauta alta, dar in cautare de o femeie care sa-l accepte.
    “Un coureur qui courait la pretanteine” din ratiunile pe care ti le-am spus.

    Matusa mea Andreea radea de cate ori isi amintea cum era Picasso.
    Intamplarea a facut ca ea sa fie un nume mare (si cu o remarcabila situatie financiara) si sa aiba mult succes artistic atat in vremea cand el era in cautare de a vinde un tablou pentru a avea din ce trai cat si cand banii nu mai erau o problema pentru el.

    O remarcase de la inceput si, asa cum era de asteptat pentru un tip ca Picasso, incerca sa-i intre Andreei in gratzii.
    Andreei ii displacea profund ca barbat si il trata intr-un stil moqueur.
    Cand Picasso a devenit “explicit” insistent, a incercat intai sa-i sugereze ca nu e cazul sa spere la mai mult de o conversatie cand se intampla sa se intalneasca in cercuri comune. Era o femeie care, in general, obisnuia sa se exprime elegant.
    Apoi, pentru ca Picasso devenise agasant cu manifestarea focului ce-l ardea (Andreea il gasea nu doar respingator, dar si libidinos-realizezi ca sentimentele s-au adancit odata cu insistentele lui pofticioase) i-a expus “pe limba lui” (ma rog, in frantuzeste- ma refer la un “anumit” tip de exprimare) ce parere are despre el si despre avansurile lui amoroase (imi amintesc cuvintele acelea si rad- dar nu le reproduc).

    Andreea radea si mai tare amintindu-si cum s-a umflat Picasso ca un cocos, ramanand fara aer si replicandu-i ca el e celebru si nu intelege de ce… si cum e posibil ca… (altfel spus, era si penibil ca individ).
    I-a “explicat” Andreea de ce (in acelasi limbaj). De atunci a continuat sa o dezbrace cu privirea de la distanta, dar s-a abtinut sa-i faca propuneri.

    (Mama si Andreea aveau acelasi mod de a desemna, pe fond- repet, doar pe fond- faptul ca nu ar fi acceptat o relatie cu un anumit barbat pentru ca acela e profund respingator.
    Mama- mai “invaluitoare”- spunea “eu si el sa fi fost pe lume si nu mi-ar fi trebuit”.
    Andreea, mai direct expresiva spunea “j’aurais pu crever les jambes en l’air et les pieds en eventail”.
    Cam asa ceva i-a “explicat” si lui Picasso.

    Nu voi repeta, insa, cum l-a refuzat, initial. Dar te asigur ca, dincolo de a fi frusta, constructia verbala e de un haz nebun prin multipla sugestia).

  243. 250 Marianne noiembrie 5, 2010 la 1:23 pm

    Sehr geehrter Herr Nastase,
    ich bin die Nichte von Erco Moise Bercovici, der mir der Schwester meiner Mutter verheiratet war.
    Sein Lebenswerk befindet sich in unserem Familienbessitz.

    Kurzbiographie
    MOISE ERCO BERCOVICI

    Der jüdische Kunstmaler Moise Erco Bercovici * 01.07.1904 in Jassy/Rumänien # 05.04.1944 erschossen von deutschen Soldaten auf dem Weg zu einem Konzentrationslager.

    Der Kupferstecher und Kunstmaler Moise Erco Bercovici wurde entdeckt durch Octav Bancila (siehe Wikipedia) von der Schule für die schönen Künste (Ecole des Beaux-Arts) in Jassy/Rumänien, wo er das Studium der Malerei aufnahm.
    Seine Mitschüler waren unter anderem:BANCILA, TONITZA, CORNELIU, BABA, ARNOLD ,

    1931 ging er nach Paris um sein Können zu vervollständigen und gründete ein Atelier in der
    ,Rue Delambre 69.
    Ausstellungen in den „Tuilerie/Paris“, „Salon des Indépendants“ und dem „Salon d’Automne“,  mit seinen Zeitgenossen  wie  Marc Chagall, Alexej von Jawlensky, Wassili Kandinsky und Jacques Lipchitz , sind dokomentiert.

    Zeitungsberichte//Kritiken, (im Original) von Erco Moise Bercovici, aus dieser Zeit sind vorhanden.

    Er und seine Frau konnte in dieser Zeit überdurchschnittlich gut, von dem Verkauf seinen Bilder, so wie der Ausbildung mehrerer Schüler, seinen Lebensunterhalt bestreiten.

    Am Montparnasse , in der Avenue du Maine 107, wohnte er in direkter Nähe zu Guillaume Apollinaire, Robert Delaunay und Fernand Léger und anderen, die auch in dem Pariserviertel Mompernass gewohnt haben.
    Ob Kontakte vorhanden waren ist uns nicht bekannt aber anzunehmen , da laut Erzählungen der Ehefrau des Künstlers, viele Künstler bei ihnen ein und aus gingen.
    Sie führten ein gastfreundliches Haus.

    Moise  Erco Bercovici wurde am 24.09.1942 in Paris von den Nazis verhaftet und nach Drancy, in ein Sammellager verbracht.

    Am 28.09.1942 erfolgte seine Deportation in das Lager „Blechhammer“ im heutigen Polen.

    Auf dem Fußmarsch zum Konzentrationslager Groß Rosen wurde er, am 05.04.1944, nachdem ihn die Kräfte verließen, am Straßenrand erschossen.

    ER sollte den Stellenwert in der Kunstwelt bekommen der Ihm gebührt.
    Nicht weil er Jude war, von den Nazi getötet wurde, sondern weil seine Kritiker ihm eine große Karriere als Künstler voraussagten.

    Gerne würde ich einige Gemälde verkauf dami auch andere sich an seiner Kunst erfreuen können.

    Siehe auch:http://www.artcult.fr/EN/_AroundJewishArt/Catalogue/art-60-1303835.htm?Group=1&lang=EN&Artist=B%25
    Bercovici-Erco, Moshe
    Birth – Death : Active during the first half of the 20th Century
    Nationality : Rumanian
    Bercovici-Erco settled in Paris and exhibited portraits and landscapes at the Salon d’Automne between 1932 and 1938.

    http://www.artnet.de/Artists/LotDetailPage.aspx?lot_id=84BBB7F57F54D7356469839A7953DF74

  244. 251 Marianne noiembrie 5, 2010 la 5:22 pm

    Aceasta este o traducere de Google

    Stimate domnule Nastase,
    Eu sunt nepoata de Erco Moise Bercovici, care mi-a fost sora mamei mele căsătorit.
    lucrarea vieţii sale este în Familienbessitz nostru.

    Scurta biografie
    MOISE ERCO Bercovici

    Evreiesc pictor Moise Erco Bercovici * 07.01.1904 în Iaşi, România # 05/04/1944 împuşcat de soldaţi germani pe drumul spre un lagăr de concentrare.

    Gravor şi pictor Moise Erco Bercovici a fost descoperit de Octav Bancila (a se vedea Wikipedia) al Scolii de Arte Frumoase (Ecole des Beaux-Arts) din Iasi, România, unde a luat studiul de pictura.
    Colegii inclus: Bancila, Tonitza, Corneliu, BABA, Arnold,

    În 1931 a plecat la Paris pentru a finaliza abilităţile sale şi a stabilit un studio în
    , 69 Rue Delambre
    Expoziţii în „Tuileries / Paris”, „Salon des Indépendants şi Salon d’Toamna”, cu contemporanii săi, cum ar fi Marc Chagall, Alexej von Jawlensky, Vasily Kandinsky şi Lipchitz Jacques, sunt dokomentiert.

    Ziar Rapoarte / / critici (în original) de Erco Moise Bercovici, sunt disponibile din această perioadă.

    El şi soţia lui a fost în această perioadă decât media, neagă vânzarea de tablourile sale, cum ar fi educaţia de mai mulţi studenţi pentru un trai.

    La Montparnasse, în Avenue du Maine 107, el a trăit în imediata apropiere a Guillaume Apollinaire, Robert Delaunay şi Fernand Léger şi alţii care au trăit, de asemenea, în Mompernass district din Paris.
    Dacă contacte au fost prezenţi nu este cunoscută de a ne asuma, cu toate acestea, deoarece, conform legendei de soţia artistului, multi artisti au unul şi a ieşit.
    Ei au condus o casa primitoare.

    Moise Erco Bercovici a fost arestat pe 09.24.1942 la Paris de către nazişti şi luate la Drancy, într-un lagăr de concentrare.

    La data de 09/28/1942 lui deportare a fost efectuată în tabăra „Blechhammer” în Polonia de astăzi.

    Pe martie noastre la lagărul de concentrare Gross-Rosen, el a fost pe 04/05/1944, după ce a părăsit forţele împuşcat mortal pe marginea drumului.

    ER ar trebui să fie prioritare în obţinerea lumea artei pentru El.
    Nu pentru că el a fost un evreu, a fost ucis de nazişti, ci pentru că criticii săi el a prezis o carieră de mare ca un artist.

    Mi-ar plăcea să-şi vândă altele Dami picturi se pot bucura de arta sa.

    Vezi de asemenea şi:% http://www.artcult.fr/EN/_AroundJewishArt/Catalogue/art-60-1303835.htm?Group=1&lang=EN&Artist=B
    Bercovici, Erco, Moshe
    Naştere – Death: activă în prima jumătate a secolului 20
    Cetăţenie: român
    Bercovici-Erco stabilit la Paris şi expuse portrete şi peisaje de la Salon d’Toamna între 1932 şi 1938th
    Anhören
    Umschrift
    Wörterbuch – Detaillierten Wörterbucheintrag anzeigen
    Google Übersetzer für:SuchenVideosE-MailTelefonChatUnterne

  245. 252 Aya noiembrie 6, 2010 la 6:51 am

    @

    Marianne

    CINE ARE INTERES SA DEZINFORMEZE, CU DISPERARE, IN LEGATURA CU MOARTEA PICTORULUI MOISE BERCOVICI ERCO?

    Stimata doamna,

    Este regretabil ca nepoata pictorului Moise Bercovici Erco transmite date flagrant inexacte legate de moartea acestuia.

    Realitatea este: Moise Bercovici (Erco) a plecat din Drancy in 25 septembrie 1942 (cu Convoiul 37) a ajuns la Auschwitz in 27 septembrie 1942 si a fost gazat in 30 septembrie 1942.

    Pictorul Bercovici NU AVEA CUM se se afle, in locurile mentionate de dumneavoastra- in datele mentionate- pur si simplu pentru ca, in conformitate cu datele oficiale, in acele zile nu au existat convoaie care sa se deplaseze asa cum indicati dumneavoastra.

    Dincolo de asta, in septembrie 1942, convoaiele din Drancy au plecat catre Auschwitz- nici unul catre Blechhammer.
    Unicul convoi plecat din Drancy catre Auschwitz din care au fost selectionati 2 (doi) barbati, in gara din Kosel pentru a fi trimisi in lagarele de munca (precum Blechhammer) a fost cel 11 septembrie 1942 (Convoiul nr. 31).
    Unchiul dumneavoastra nu a facut parte din acest convoi.

    In data de 28.09.1942 (data pe care o indicati, fals, ca fiind cea in care pictorul Bercovici ar fi plecat din Drancy) s-a format Convoiul 38 (care a ajuns la Auschwitz)- din care NU A FACUT PARTE unchiul dumneavoastra.

    Repet: Moise Bercovici a facut parte din „celebrul” Convoi 37, plecat din Drancy in 25 septembrie 1942 si ajuns la Aushwitz in 27 septembrie 1942.

    Exista lista cu TOATE convoaiele plecate din Drancy (ultimul, in 17 august 1944).
    Le veti gasi cautand:
    Liste de tous les convois de déportation partis de Drancy
    (pe site-ul Memoire Juive et Education)

    Datele furnizate de dumneavoastra sunt incorecte chiar daca am admite, prin absurd ca, nu se stie prin ce minune, plecand de la Drancy in 28 septembrie 1942, el ar fi ajuns la Blechhammer.
    In aprilie 5 aprilie 1944 nu a existat vreun convoi care sa plece dinspre Blechhammer catre Gross- Rosen (asa cum afirmati).
    Confundati datele (si, oricum, in acel moment pictorul Moise Bercovici nu mai exista- fusese gazat la Auschwitz cu peste doi ani in urma).

    Deplasarea unor detinuti de la Blechammer catre Gross- Rosen a fost decisa in noiembrie 1944.
    Evacuarea a inceput in 21 ianuarie 1945 (nicidecum in 5 aprilie 1944).
    Au plecat circa 4000 de prizonieri din Blechhammer si aproximativ alti 6000 din Neu-Dachs, Gleiwitz I, III, IV.
    Au mers pe jos de la Blechhammer (Blachownia Slaska) via Kole – Neustadt – Glucholazy – Neisse – Otmuchow – Zabkowice Slaskie – Schweidnitz – Strzegom (unii dintre acestia) ajungand in 2 februarie 1945 in lagarul de concentrare de la Gross-Rosen.
    Fiecare avusese cu el 800 de grame de paine, putina margarina si miere artificiala. Pe drum, 800 dintre ei au fost impuscati de SS, fie pentru ca nu mai putusera sa mearga, fie pentru ca incercasera sa fuga.
    (Unchiul dumneavoastra- repet- nu se numara printre ei).
    Au ramas la Gross-Rosen timp de 4-5 zile. In data de 6 sau 7 februarie 1945 au fost suiti intr-un tren si trimisi la Buchenwald.

    Intrebarea mea este: cine si de ce are interes sa dezinformeze legat de moartea pictorului Moise Bercovici Erco?

    In ceea ce ma priveste, mi-am format deja opinia si este ferma: se incearca, in mod disperat, a i se ascunde urmele.
    De ce?
    Pentru ca, sub „acoperirea” (oricum sinistra) a „solutiei finale”- data fiind etnia careaia ii apartinea- romanul Moise Bercovici Erco a fost asasinat „la comanda” (politica!), in acest sinistru act care a ucis un adevarat fenomen artistic fiind implicat (si) Eugen Ionescu- in epoca, atasat cultural la ambasada Romaniei din Paris (Vichy).

    Va informez atat pe dumenavoastra (ca sa puteti spune mai departe!) ca am transmis, la Paris, datele despre Moise Bercovici Erco si ca prietenii mei se vor implica activ, impreuna cu mine, pentru a-i reface drumul.

    P.S.
    Cei care v-au dezinformat si v-au indemnat sa scrieti aici, ar fi putut, cel putin, sa cerceteze datele existente la Yad Vashem. Si, de asemenea, cele publicate in echivalentul Monitoului Oficial (Franta).
    Stimata doamna, trebuie sa existe o minimala decenta si in formularea neadevarurilor- ceea ce presupune ca si acestea trebuie construite pe o minimala baza de adevar. Altfel, dupa cum observati, sunt demolate dintr-o suflare!

  246. 253 Marianne noiembrie 6, 2010 la 9:29 pm

    Moise Erco Bercovici wurde auf dem Fußmarsch zum Konzentrationslager Groß Rosen , am 05.04.1944, nachdem ihn die Kräfte verließen, am Straßenrand erschossen.

    Quelle: beglaubigte “Eidesstattliche Versicherung “ vom 15.04.1955 seines Mitgefangenen
    „Henry Rotrubin“ geboren am 24.07.1902 ,seiner Zeit wohnhaft in Recklinghausen, Milchpfad 19,
    liegt uns vor.

    Zitat:
    Auf dem Weg von “ Konzentrationslager Blechhammer“ zur Verlegung wurde er und seine Mitgefangenen zwischen „Blechhammer und dem verschiedenen KZ’s hin und her getrieben, also zuerst nach Reigersfeld und am nächsten Tag wieder zurück und das einige Male.
    Es erfolgten noch weitere unmenschliche Märsche, in Schnee und Eis, z.B. nach Bunslau, Görlitz, Peterswalde und dann ging der Weg nach Groß-Rosen.

    Bei diesen Märschen und in den Nächten , waren dann täglich, verschiedentlich 10 bis 20, manchmal auch 40 bis 50 der Gefangenen tot.

    Sie waren verhungert, ermattet oder zertreten worden.

    Am 05.04.1944 verliessen Moise Erco Bercovici seine Kräfte und auch die Hilfe seiner Mitgefangenen konnten ihn nicht motivieren weiter zu gehen.

    Er ließ sich am Straßenrand nieder und seine Leidensgenossen hörten mehrere Schüsse und es ist anzunehmen das er dort von den deutschen Soldaten erschossen wurde.
    ____________________________________________________________

    Traducere de Google
    Moise Erco Bercovici a fost în marş la lagărul de concentrare de Gross Rosen, pe 05/04/1944, după ce a părăsit forţele împuşcat mortal pe marginea drumului.

    Sursa: certificate „Declaraţie pe propria răspundere” de prizonieri colegii sai 04/15/1955
    „Henry Rotrubin” Nascut pe 07.24.1902, timpul său de viaţă în Recklinghausen, calea de lapte 19,
    se află în faţa.

    Citat:
    Pe drum de „metal lagăr de concentrare ciocan” pentru instalarea, el şi prizonieri colegii săi între „tabla ciocan şi lagărul de concentrare de diferite a fost condus inainte si inapoi, asa ca prima de Reigersfeld şi în ziua următoare şi înapoi din nou de câteva ori.
    Ea a făcut marşuri chiar mai inuman în zăpadă şi gheaţă, de exemplu, după Bunslau, Görlitz, Peter Walde, şi apoi drumul dus la Gross-Rosen.

    Aceste marşuri, precum şi în nopţile, au fost apoi de zi cu zi, diferit 10-20, uneori chiar 40-50 de prizonieri morţi

    Ei au fost înfometat, epuizat sau au fost călcate în picioare.

    La data de 05/04/1944 Moise stânga Erco Bercovici puterile sale şi ajutorul de prizonieri colegii lui nu l-ar putea motiva să meargă mai departe.

    El a stabilit pe marginea drumului şi care suferă de colegii săi auzit câteva focuri şi este probabil ca el a fost acolo împuşcat de soldaţi germani.
    Anhören
    Umschrift
    :SuchenVideosE-MailTelefonChat

  247. 254 Tom Erickson ianuarie 7, 2012 la 4:04 am

    Hah , Italia miting manifestanţi împotriva lui Berlusconi

  248. 255 Mia Hill ianuarie 10, 2012 la 10:04 pm

    Hei baieti , va fi probabil Statele Unite ale Americii de departe mult mai bine la lipirea Assad Siriei ?

  249. 256 Xavier Taylor ianuarie 17, 2012 la 11:08 am

    I’m going to share this page on my little site

  250. 257 Tim Nance martie 17, 2012 la 3:26 pm

    Ştiri negative – se adânceşte de Siria ” mutilare mystery ” …


  1. 1 Mai am un singur dor… « Sfinxul Trackback pe septembrie 26, 2010 la 10:10 pm
  2. 2 Alianta DA « Alexandru Marin, copilul democrației Trackback pe septembrie 27, 2010 la 11:56 pm
  3. 3 Cyborghizarea lui Adrian Năstase « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe septembrie 28, 2010 la 4:32 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: