Casting pentru prezidențiale

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National.

Viața politică seamănă tot mai mult cu experimentele de entertaimment. “Românii au talent” sau “Dansez pentru tine” nu ar avea succesul de astăzi – la o anumită categorie de populație – fără faza de “play-off” – selecțiile locale. Așa cum show-urile respective nu ar fi amuzante dacă nu ar include gestica, uimirea, super-uimirea, admirația, surpriza membrilor juriului și felul în care ei sar în picioare, sau cad de pe podium, șocați de performanța concurenților, de “tupeul și de obrăznicia – în sens bun – a băieților” (am preluat ceva și de la cronicarii de fotbal).

Pentru prezidențiale, partidele au început deja castingul. Fac sondaje, examinează scenarii – pentru turul I, pentru turul II, prezența la vot – examinează profilul de prezidențiabil, caracterul de prezidențiabil, ideea de tandem, formule de alianță…

Tatonări deocamdată. Din acest punct de vedere, alegerile europarlamentare vor fi un fel de sondaj național cu un eșantion foarte larg.

Rezultatul lor – în ceea ce privește prezidențialele – poate fi înșelător. Din cauza prezenței la vot, din cauză că vor evidenția opțiuni generale pentru partide, nu pentru persoane. Cu atât mai puțin pentru candidații potențiali la prezidențiale.

Intuiția îmi spune că USL-ul nu se va reface (din păcate), că PSD va forma un  tandem (candidat de președinte/candidat de premier), iar reprezentanții Dreptei vor merge separat (cel puțin doi dintre ei) pentru turul I și se vor grupa după turul II. Vom vedea mai clar după alegerile europarlamentare.

Sărbători fericite!

Pentru mine, anul ăsta, sărbătorile Pascale înseamnă mai mult drumul Golgotei. Sigur, aștept primăvara și mă bucură Învierea dar, și în această dimineață, ușa de la camera mea s-a putut deschide numai din afară.

 

În noaptea de Înviere, pe care o petreceam cu familia – de obicei mergând la biserica din Cornu – am citit și am ciocnit ouă roșii cu mine însumi.

 

Să nu credeți că sunt trist sau resemnat. Sunt însă dezamăgit să văd cum repetăm, an de an, Drumul nostru, al Crucii. Mă bucur să văd astăzi că s-a oprit ploaia și să privesc, printre firele de sârmă ghimpată, soarele. La prânz, vor veni în vizită Dana și Andrei. Așa voi simți bucuria sărbătorilor.

 

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru urări și vă doresc zile de sărbătoare pline de bucurii, alături de cei dragi!

Pentru Ibolya

M-a impresionat mesajul pe care l-ați trimis. M-a și întristat pentru că din “exilul” în care mă aflu nu pot face decât să privesc și eu la televizor derizoriul în care a intrat politica în România, sau să ascult, cu uimire, dialogurile triviale între liderii politici. În timpul ăsta trece, zi după zi, și viața noastră – spectatori ai unor vremuri nefericite.

Schimbare de paradigmă  

Este interesantă schimbarea de paradigmă a Occidentului în ceea ce privește Europa de Est.

În anii ’90, tema critică esențială era aceea a drepturilor omului (minorităților) în raporturile cu statul. Acum accentul este pus pe drepturile statului (de drept) în raporturile cu individul. Interesantă această modificare de abordare, ce pune accentul pe lupta statului împotriva corupției cetățenilor – oligarhi sau obișnuiți – care păgubesc investitorii și bugetul din care trebuie plătite împrumuturile publice (România a ajuns, de exemplu, la o datorie externă de 100 miliarde de euro – de 5 ori mai mare decât în 2004). Situația din Ucraina, pe bună dreptate, îngrijorează Vestul. Acesta va trebui să preia “omul bolnav” al Estului – să-l hrănească, sa-i plătească gazul, sa-i plătească datoriile. Nu va fi ușor. Așa că lupta împotriva corupției trebuie intensificată.

Mesajul doamnei Nuland a fost corect înțeles în România.

“Europa de Est merge către Sud”

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Acesta este titlul unui articol interesant, apărut în numărul din martie/aprilie, în revista “Foreign Affairs”. Articolul este semnat de Jan-Werner Mueller, profesor la Universitatea Princeton și are ca subtitlu “Democrația care dispare în noii membri ai UE”.

Profesorul Mueller remarcă faptul că europenilor le place să sărbătorească evenimente ce marchează sfârșitul unor perioade grele ale trecutului. Astfel, în 2014, sunt sărbătoriți 100 de ani de la începerea Primului război mondial, 75 de ani de la începutul celui de-al Doilea război mondial dar și 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Se împlinesc însă și 10 ani de la cea mai amplă lărgire a UE. Urmată de aderarea României, Bulgariei și Croației.

 S-a încheiat astfel Războiul Rece în Europa, prin punerea împreună a Vestului și a Estului. Erau ele, însă, compatibile? Mueller obeservă că, în prezent, aproape toate aceste țări se confruntă cu crize politice, crize ce afectează sistemul lor democratic. Are loc, în majoritatea lor nu doar o întoarcere la autoritarism ci și o  construcție de “democrație” supraliberală, în care partidele politice încearcă să acapareze statul fie pentru scopuri ideologice sau, mai prozaic, pentru câștiguri economice. Relația cu UE devine mai complicată. Este dat exemplul lui Viktor Orban care, în 2012, compara UE cu o putere colonială și declara “războiul de independență” împotriva Bruxelles-ului. Iar Mueller nu avea încă rezultatul votului recent de la Budapesta – care a confirmat sprijinul pentru acest tip de politică. Analiza sa continua și cu Cehia. Sunt comentarii și despre România.

Cred însă că examinarea a ceea ce Rumsfeld a numit “Noua Europă” ar trebui să fie lărgită. În opinia mea, criza economică din Europa (pornită în SUA) a generat o revenire la politici naționaliste, individuale, afectând politica “valorilor europene fundamentale” și solidaritatea membrilor.

 Țărilor din Europa de Est li se spunea că trebuie să respecte aceste “valori europene”, în timp ce Marea Britanie stabilea restricții pentru libertatea de deplasare, iar pentru Franța se accepta depășirea pragului de deficit bugetar. Țările din “Noua Europă” trebuiau să fie exclusiv “west-oriented”, în timp ce statele occidentale desfășurau relații tot mai intense cu China sau Rusia.

 În aceste condiții, în noile state, membre ale UE, apar tot mai multe întrebări. Ele sunt, mai frecvent, legate de bunăstare și mai puțin de democrație.

Cred că profesorul Mueller nu a înțeles pericolul adevărat – acela ca Europa de Est să meargă nu spre Sud, ci spre Est.

 

 

 

 

Așteptându-l pe Băsescu

După anunțul lui Victor Ponta că Băsescu va ajunge la închisoare, astăzi, la Jilava, au fost manifestări extraordinare de entuziasm.

Unii dintre cei pe care i-am întâlnit s-au arătat dornici să-l primească pe Băsescu în celulele lor. Alții, mai puțin generoși, sugerau să fie cazat la Fortul 13 de la Jilava. Unul dintre “pacienți” a anunțat, discret, că el are, în celulă, un alambic artizanal. Altul a transmis că i-au rezervat un loc la campionatul de table. Administrația – se pare – a început și ea să ia măsuri. Astăzi, au fost instalate corpuri de iluminat mai puternice. Stația de megafoane a trecut de la Magic FM la Kiss FM iar, la prânz, s-au distribuit porții duble de fasole.

Mergând spre grefă, ascultam freamătul și chemarea penitenciarului: Băsescu, Băsescu!

 

 

O nouă apariție editorială: “Drept internațional economic”

Zilele trecute, a ieșit de sub tipar volumul “Drept internațional economic”, pe care l-am pregătit împreună cu Ion Gâlea, un tânăr și competent specialist în drept internațional, în prezent director general pentru afaceri juridice în MAE și lector la Universitatea din București.

Lucrarea constituie o noutate în literatura juridică română, abordând relațiile economice din perspectiva dreptului internațional.

În afara unor chestiuni de ordin mai general (izvoarele și subiectele dreptului internațional economic), în volumul publicat în Editura C.H.Beck, sunt examinate: regimul juridic al investițiilor în UE, Organizația Mondială a Comerțului (aspecte instituționale, taxe vamale, clauza națiunii celei mai favorizate, tratamentul național, subvenții, anti-dumping, soluționarea diferendelor etc.), FMI, Banca Mondială, soluționarea diferendelor referitoare la investiții.

Cartea am gândit-o ca suport pentru un curs de masterat pe care trebuia să-l încep în februarie, la ASE. Sunt convins că vor fi însă numeroși economiști, dar și juriști interesați să consulte o lucrare ce abordează o zonă de frontieră.

photo (11)




Arhiva


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 985 other followers