Imigrantii si Corabia lui Noe

imgres

 

 

 

 

 

 

Europa a devenit un fel de Corabie a lui Noe pentru numerosi imigranti veniti din alte colturi ale planetei. In mod paradoxal, ideea americanilor de a duce democratia in tarile arabe a facut ca multi din locuitorii de acolo, mai ales dupa „primavara araba”, sa caute „democratia” in Europa si, mai ales, in Germania.  Probabil ca printre cei sositi se vor fi gasind si simpatizanti sau membri ai Statului Islamic. Ceea ce imi aduce aminte, intr-un fel, de modul in care chinezii au distrus imperiul mongol. Oricum, frustrarile ulterioare ale celor care vor simti pe pielea lor ostracizarea si discriminarea in Europa, vor duce, in viitor, la situatii explozive. S-ar putea ca „teatrul de operatiuni” sa se mute pe continent. Care este solutia? E greu de gasit. Cutia Pandorei a fost deschisa.

Stefan Mitroi, „Jocuri de nenoroc”

FullSizeRender 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prea putini il stiu pe Stefan Mitroi. Unii l-au citit in jurnale, l-au mai intalnit pe culoarele stangii politice sau pe la Uniunea Scriitorilor. Dincolo de figura lui cu zambet permanent, usor ironic, se ascunde un romantic ce-si pastreaza pentru el (si cartile sale) imagini nostalgice, adolescentine, nemultumit de ceea ce vede in jur.

Cartea lui recentă, „Jocuri de nenoroc”, publicată la Editura Rao, este un caleidoscop de imagini reale si de holograme incarcate de poezie.

„Era pe vremea cand berzele aduceau copiii pe la casele oamenilor.

Pluteam pe deasupra lumii, indemnat de barza care ma purta in cioc, să-mi aleg un loc pe pământ in care să-mi incep viata…

Născându-mă, eu am văzut lumina zilelor de până atunci. Doar asa am putut să vin pe lume nu bătrân, cum mă asteptam, ci copil”.

 

 

 

Sarbatoarea Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia

images

 

 

 

 

 

Astazi, 26 august, Biserica Ortodoxa Romana ii pomeneste pe Sfintii mucenici Adrian si Natalia. Le urez toate cele bune celor care astazi isi sarbatoresc ziua numelui, in special colegilor de blog sau de facebook.

Vad in Sfantul Mucenic Adrian un model demn de urmat. Si nu pentru ca port numele sau. Putini sunt cei care au ales sa mearga pana la capat pe calea ce le-a fost sortita, sa accepte cele mai crunte suplicii si sa nu se abata de la drumul lor. Pana la urma, indiferent de religie sau confesiune, demnitatea si ‘coloana vertebrala’ sunt calitati pe care, ca om, le poti avea sau nu. Nu compar aici credinta cu staruinta.

Totusi, din astfel de fapte, noi, oamenii, ar trebui sa extragem seva propriilor actiuni.

In faptele sfintilor avem modele de dedicatie fata de o cauza, de fidelitate, de dragoste pana la urma fata de oameni. Aceste fapte nu trebuie privite doar prin lumina minunatiei lor, ci si ca proiectii ale unui model de comportament ideal. Asa ca, atunci cand citim despre aceste lucruri, ar trebui sa discernem spiritul de dincolo de litere.

Cu prietenie si toate urarile de bine.

 

 

Vremea vulpilor

IMG_2894

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In ultimile seri, m-am intalnit, prin gradina, cu mai multe vulpi. Avusesera loc cateva „atentate” asupra gainilor. Ieri, mai tarziu, in timp ce dadeam mancare la animale, o vulpe a venit la vreo patru metri de mine si ma privea. Nu am stiut daca voia sa fie imblanzita sau astepta sa plec pentru ca ii incurcam drumul la gaini. De dimineata, am gasit-o in cursa pe care o pregatisem. Si mi-am adus aminte de dialogul ei cu Micul Print:

“ ― Cine eşti tu ? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…

― Sunt o vulpe – zise vulpea.
― Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…
― Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
― A ! Iartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă « a îmblânzi » ?
― E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ţi crea legături »…
― A-ţi crea legături?
― Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.
Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
― Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit… […]
― Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… […]
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători de prieteni. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă !
― Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.
― Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul Prinţ veni din nou.
― Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ şi o nelinişte : voi descoperi cât preţuieşte fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
― Ce-i acela rit ? zise Micul Prinţ.
― E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]
Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape :
― Vai ! zise vulpea… Am să plâng…
― Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…
― Aşa e – zise vulpea.
― Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.
― Aşa e – zise vulpea.
― Atunci nu dobândeşti nimic din asta !
― Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]
― Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.
― Te du cu bine – zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă : limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
― Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.
― Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
― Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Prinţ, ca să ţină minte.”

De gustibus et coloribus non est disputandum

IMG_2923

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De multi ani nu am mai imbracat ceva care sa aiba culoarea portocalie. Probabil, o idiosincrazie politica.  „Revolutia portocalie” de la Kiev, extinsa apoi, la sugestia unor ONG-uri internationale „nepolitice”  si in Romania – asa cum s-a intamplat, mai tarziu – in cazul „primaverii arabe”, a determinat o asociere a acestei culori cu o anumita optiune politica. Dupa 10 ani, paridele politice  care au defilat sub acest steag, au dezertat, preluand alte culori – verde, albastru/galben, etc., trecand de la socialisti la populari, de la liberali la populari, dovedind ca oportunismul politic se practica nu numai la nivel individual ci si la nivel de partide.

Am invatat, de tineri, ca nu trebuie sa punem in discutie gusturile sau culorile. Asa este. Dar ele, iata, au influentat un deceniu din viata noastra. Acum, cei care au propus steagul portocaliu il arunca la gunoi si preiau, cu alte nume si culori, discursul de opozitie responsabila. Iar partide care i-au sprijinit sa preia puterea,  practic nu mai exista iar liderii lor mai apar doar la emisiuni de genul „Te pui cu blondele?”. Deceniul portocaliu a insemnat o paranteza de istorie – haos, crize, dezbinare, izolare, ura, un fake al statului de drept  (ultima formula sintetizeaza ce a spus recent Elena Udrea).

Dupa o noua perioada de tranzitie, ne pregatim pentru viitoarele alegeri parlamentare. Sunt curios ce culori se vor aseza la start.

 

 

 

 

 

 

„Cornul si laptele”. Nevoia unor corectii

images-1

 

 

 

 

 

 

Programul guvernamental „Cornul si laptele” a fost initiat de guvernul pe care l-am condus, prin OUG 96/2002, constand in acordarea de produce lactate si de panificatie pentru scolari. Era preluarea unei experiente suedeze de dupa razboi. La noi, obiectivele erau acelea de a fortifica si de a asigura o imbunatatire a  cresterii fizice a copiilor dar si de a se incuraja participarea lor la orele de program. Indirect el  trebuia sa asigure si un efect pozitiv pentru alfabetizare, inclusiv pentru copiii de romi.

In primii ani, copiii prescolari si scolari primeau un corn simplu (80 gr.) sau biscuiti (44 gr./pachet) si lapte pasteurizat sau UHT (200 ml.) sau iaurt sau lapte batut (140 gr), in mod alternativ.

In primii ani, termenul de garantie pentru corn era de 48 de ore iar pentru produsele lactate termenul era de 7 zile. In timp, insa, firmele mari de panificatie sau lactate au beneficiat de modificari ale conditiilor initiale, astfel incat laptele UHT ( Ultra High Temperature), incalzit la temperaturi foarte inalte si putand fi conservat timp de 3 luni, a fost, practic, singurul acceptat, desi,  folosirea acestei tehnologii distruge, din cate am inteles, aproape in totalitate, vitaminele, aminoacizii si structurile proteice din lapte, determinand scaderea valorilor nuritive ale acestuia. In plus, s-a acceptat si laptele praf in compozitia sa.  Sigur, insa, distributia  este mult mai comoda in aceste conditii. Astfel, marile unitati producatoare au inceput sa castige licitatiile in multe judete din tara oferind preturi din ce in ce mai mici deoarece legea a fost modificata, distribuirea putand fi realizata zilnic pentru localitati de pana la 25 de km, bisaptamanal pentru cele la distanta intre 25 si 50 de km  fata de sediul unitatii de productie sau saptamanal pentru localitati la distanta de peste 50 de km. Spre exemplu, castigator al licitatiei din Sibiu pentru anul scolar 2014-2015, a fost o firma din Turda, distanta de la Turda la Medias (prima localitate din judetul Sibiu, fiind de peste 90 de km. , deci copiii de acolo au primit cornuri o data pe saptamana. Ne mai miram daca, in aceste conditii, multe cornuri sunt aruncate la gunoi? Am inteles ca aceeasi firma aproviziona, in aceleasi conditii, scolile din Salaj, Satu-Mare, Arad, Ialomita. Si in ceea ce priveste laptele, situatia este asemanatoare. Se pare ca o firma din Timis asigura laptele copiilor in Dolj. Unele localitati, din comoditate, cer, prin caietul de sarcini, doar lapte UHT. In plus, cerinta initiala era ca aceste produse sa fie livrate intre orele 7 si 9,30, pentru a se asigura prospetimea lor.

Din pacate, in functie de diverse interese locale si de capacitatea de lobby a producatorilor (tot mai numerosi), calitatea programului are de suferit. Consiliile locale sau judetene, in loc sa incurajeze o „sectorizare” a firmelor, astfel incat sa asigure fluxul zilnic de produse proaspete pe o raza de maximum 25 de km, accepta, tinand seama doar de criteriul pret, un sistem de distribuire pe spatii de sute de km, dar cu livrare saptamanala, din partea unor semi-monopoluri.

Responsabilitatea realizarii unor corectii in program revine Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Agriculturii si Ministerului Sanatatii. Poate ca si Ministerul Educatiei ar trebui sa fie interesat de mentinerea standardelor pentru acest program! Sau poate ca, la fel ca in Bulgaria, deciziile ar trebui sa apartina, in comun, parintilor si autoritatilor locale, pentru a asigura si o diversificare a produselor.

Ar fi pacat ca un program extrem de util sa se deprecieze. El a fost gandit, in primul rand, pentru copii si nu pentru marii producatori de panificatie si lactate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lectiile de la Hotelul „Confort”

FullSizeRender copy 2

Au trecut aproape zece ani de la celebra reuniune PSD, de la Hotel Confort. Am recitit textul pe care mi l-am  pregatit pentru acea intalnire de „infierare”. Imi pare rau sa constat ca, in mare masura, am avut dreptate cu ceea ce spuneam la acel moment. A inceput un „nou capitol”, dar… Ma amuza si acum faptul ca eu cerusem un vot de incredere iar Geoana a hotarat sa puna la vot „demisia” mea?! Cool. Este, oricum, prima data cand fac public acest text, cu adnotarile de atunci. Va fi, din nou, un moment important pentru partid, in toamna, cand va avea loc un congres extraordinar.  Lectia nevoii de solidaritate va fi fost, oare, invatata, intre timp?

IMG_2906

FullSizeRender copy 3

FullSizeRender copy 4

FullSizeRender copy 5




Arhiva

Comentarii Recente

blogideologic on Stefan Mitroi, „Jocuri d…
Luminița Arhire on Stefan Mitroi, „Jocuri d…
Adrian B. on Stefan Mitroi, „Jocuri d…
Mihaela Erika Petcul… on Stefan Mitroi, „Jocuri d…
Fragmentarium Politi… on Stefan Mitroi, „Jocuri d…

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,024 de alți urmăritori