Wallace Collection

20150304-090650.jpg

Știu ca nu va interesează întâlnirile pe care le am la Londra, așa încât voi continua sa va povestesc despre muzeele de aici. Ieri, am vizitat Wallace Collection, un muzeu incredibil, construit de-a lungul a cinci generații, clădirea si obiectele fiind donate statului, in 1897, de către Lady Wallace. Colectia cuprinde arta franceza, arta flamandă, arta italiana, arta spaniola si arta engleză. Nu am văzut in alta parte atâtea piese de mobilier Boulle. De fapt, piesele, atent restaurate, reprezintă fiecare mici capodopere. La fel, pendulele si orologiile. Galeria de tablouri este impresionanta – de la Rembrandt si Rubens la Watteau si Boucher, de la Canaletto și Guardi la Titian, Poussin sau Delacroix. Pot fi admirate numeroase tablouri olandeze. Superbe portretele semnate de van Dyck.
Colectia cuprinde multe miniaturi si piese din secolul 16. Sunt expuse, de asemenea, numeroase arme europene sau orientale, minunat lucrate – lame de Damasc, mânere de fildes, armuri, etc.
Wallace Collection reprezintă un alt argument pentru nevoia, si in România, a unei legi a colecțiilor de arta.

Muzeele britanice si nevoia unei legi românești

20150303-061822.jpg

Una din principalele atractii la Londra o reprezintă muzeele. Cele mai multe cu intrare gratuită. Locuri in care intalnesti turiști dar si elevi care învață despre cultura și Civilizațiile lumii. In ultimile doua zile, am vizitat Tate Britain, National Portrait Gallery si Victoria and Albert Museum. Impresionante. Le voi comenta zilele următoare. Astăzi, as vrea sa subliniez ca majoritatea pieselor provin din DONATII private. Este vorba de Colecții de arta particulare, dăruite de-a lungul secolelor, pentru a arată măreția natiunii. Indiferent de felul in care au fost dobândite in Asia, in Europa sau pe alte continente.
Ce s-a întâmplat in România? Multe din obiectele de arta au plecat sub forma de tribut, altele au fost risipite prin Europa de către cei plecați in exil, in diferite momente ale istoriei ultimilor doua secole. Muzeul colecțiilor de arta, după Revoluție, a fost inițial devalizat prin restituiri. In continuare, exista o presiune foarte mare pentru “desfacerea” muzeelor si arhivelor din România. Chiar dacă statul nu poate oferi resursele financiare necesare pentru consolidarea patrimoniului muzeal, el ar putea sa ofere reglementarea necesară pentru a încuraja pastrarea unor Colecții de arta, prin DONATII către stat. Un exemplu l-am oferit prin crearea Muzeului hărților. Casele memoriale reprezintă o solutie sau săli in marile muzee care sa păstreze numele celui care a donat obiectele de arta. E nevoie doar de o lege inteligenta a colecțiilor de arta…

Național Portrait Gallery

20150303-093938.jpg

Ideea unei galerii a portretelor mi se pare extraordinara. In lipsa fotografiilor, istoria dezvăluie chipurile celor care au marcat evenimentele. Unele tablouri sunt adevărate opere de arta. Esențial, insa, este faptul ca poți pune o înfățișare peste cronologiile învățate in școala. Este si un mod de a reconstrui istoria in jurul celor mai importante personaje.
Am admirat si un superb portret al singurei femei care a fost speaker al Camerei Comunelor (1992-2000) – Betty Boothroyd. Mi-am adus aminte si de vizita mea la Londra, din 1993, la invitația sa.

In România, nu avem aceasta tradiție, portretele domnitorilor romani fiind risipite -cel mult sub forma de gravuri – prin volumele unor călători străini. Putinele portrete in ulei din secolul 19, sau chiar din secolul 20, cu greu mai pot fi identificate.
Ma gândeam cât de risipitori suntem noi cu ceea ce inseamna radacinile noastre.

Doctorul Bradisteanu

20150302-182130.jpg

Am aflat astăzi ca doctorul Bradisteanu a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru ca m-ar fi “favorizat” in calitate de pacient-infractor. Mi-e greu sa comentez o astfel de decizie a ICCJ. Sigur ca am înțeles ratiunea ei. De aceea, l-am sunat – după trei ani – pe Serban Bradisteanu si mi-am cerut scuze. Am vrut apoi sa merg in Hyde Park, in Colțul celor care vorbesc fara sa-i asculte cineva. M-am răzgândit si am fost la Victoria si Albert Museum, de unde va trimit o fotografie, cu o replica a Columnei lui Traian, împreuna cu întrebarea când se va realiza o Columna a lui Traian Basescu, cu victimele lui din cei zece ani care au trecut?!

1 Martie

20150301-094610.jpg

Va doresc, tuturor, o primăvara frumoasa, cu motive de optimism. Prietenelor mele de blog le transmit gândurile mele calde, insotite de primul meu selfie.

Piața Portobello

20150228-165330.jpg

20150228-165340.jpg

20150228-165353.jpg

Astăzi am hoinarit in zona cea mai comercială a Londrei. Piața din Portobello este, sâmbăta, o combinatie între un târg stradal si nenumărate magazinase de antichități si bric-a-brac. Multe obiecte pentru turiști dar si piese interesante de tradiție englezeasca. In plus, haine, pălării, articole de decorațiuni. Nu foarte mulți romani. Altfel, strada plină de turiști. Mâncăruri pregătite pe trotuar, fructe de tot felul. Bineînțeles, multe obiecte “autentice” fabricate in China dar si miniaturi din insula. Nu am știut ca pe Portobello Road a locuit George Orwell. In fata casei, un frumos cireș japonez înflorit. Mai departe, pe strada, un magazin cu haine, unde insa vitrinele erau pline cu sute de mașini vechi, de cusut, Singer. O zi innorata, cu oameni care își umplu viața, la Londra, cu bucurii de tot felul.

British Museum

20150227-170011.jpg

De ieri, sunt la Londra. Pentru câteva zile. Am un motiv personal dar am decis sa încerc sa recuperez si timpul pe care l-am folosit pentru alte lucruri si sa încerc sa vad locuri pe care mi-am dorit sa le vizitez.
Astăzi, am fost la British Museum. Am petrecut aproape șase ore călătorind in timp, prin mai multe civilizatii. Impresionant. Piese extraordinare, realizate pe diferite continente, cu meșteșug si cu migala. Mărturii despre traditii si obiceiuri. Ofrande sau însemne ale diferitelor religii. Sau, pur si simplu, obiecte de arta. Cele mai multe aduse, in diferite modalități, din coloniile Imperiului Britanic. Din fericire pentru cei care le-au donat Muzeului, in perioadele acelea, procurorii Imperiului nu erau foarte curiosi.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost insa prezenta in muzeu a sute de scolari, începând cu primele clase. Muzeografii le vorbeau copiilor iar aceștia completau diverse formulare pregătite pentru fiecare an in parte. Intr-o instituție in care erau mărturii ale trecutului, copiii sunt pregătiți pentru viitor.




Arhiva

Comentarii Recente

Luminita Arhire on Wallace Collection
Titus Filipas on Wallace Collection
ZeV on Wallace Collection
Ursuletul on Wallace Collection
George Ban on Wallace Collection

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 131,767 other followers