Adrian Nastase, atac dur la adresa idiotilor

20160724-230406.jpg

Niște indivizi care nu au văzut emisiunea mea de la Antena 3, au făcut diverse afirmatii stupide, anunțând ca eu as fi jignit „milioane de romani din diasporă”, numindu-i „indieni”, ceea ce evident ca ei nu sunt. Bineînțeles ca nu sunt indieni. Sunt romani.
In realitate, problema nu este de etnicitate ci de coeficient de inteligenta. Ma refer la cei care au făcut interpretarea respectiva. Eu am analizat spectrul politic românesc si, in legătura cu USB – in condițiile unei eventuale coalizari a mai multor organizații civice – am folosit o metafora (sa explic ce înseamnă asta?), întrebându-ma dacă nu cumva vor fi mai mulți „generali” (șefi ai organizatiilor afiliate) decât „indieni” (membri, „soldați”). Este o metafora comuna, cunoscuta celor care au absolvit liceul. In acest context, m-am referit si la votantii din diasporă, pornind de la faptul ca numărul celor înscrisi pe listele de vot prin corespondenta, pana acum, este de doar 3000, fapt pentru care eu nu am nicio responsabilitate.
Le reamintesc celor care ma critica pentru metafora respectiva ca multi dintre cei care formează astăzi diaspora românească au putut călători si munci in Europa datorită eliminării vizelor, realizată de guvernul meu in 2001 si datorită finalizării negocierilor cu Uniunea Europeana, in 2004, ceea ce a permis obținerea unor joburi in străinătate.
In ceea ce privește votul din 2014, înțeleg ca el a fost ok si ca a produs efectele așteptate.

PS Sunt convins ca Agerpres va publica si răspunsul meu, ca drept la replica. Pe ceilalți, care au preluat, cu rea intenție, aceste stupiditati, ii rog sa citească titlul postării mele.

Sâmbătă, voi fi la Q&A,la 21,30, cu Sandra Stoicescu

images-1.jpeg

Sâmbăta seara, la ora 21,30, voi merge la emisiunea Sandrei Stoicescu, Q&A. O emisiune „incendiara”!

Emisiunea de ieri

IMG_6441.JPG

IMG_6447.JPG

Am primit foarte multe mesaje după emisiunea de aseară. Mulți prieteni sau cunoscuți încep sa fie preocupati sau sa-si pună întrebări. Despre ce se va întâmpla la noi in toamna, despre ce se întâmpla acum in Europa. Știu ca e o perioada de vacanța dar evolutiile din Turcia, cele din Marea Britanie, ce s- a întâmplat in Franța sau in Germania ne avertizează ca începe furtuna pe continent.
Vom sti sa stabilim prioritatile potrivite ?

Un articol despre Muzeul Hartilor in EvZ

 

FullSizeRender 3.jpg

In editia de week-end a Evenimentului Zilei, a apărut un frumos articol despre Muzeul Hartilor din Bucuresti si despre directorul său, Ovidiu Dumitru. Articolul este semnat de Mihnea-Petru Pârvu si este intitulat „Comoara natională din Bucuresti. Străjerul hărtilor si averea inestimabilă de pe strada Londra”.

Este o relatare despre istoria donatiei de 800 de hărti vechi oferite de familia mea statului român dar si despre „gardienii” ei – Octavian Penda, primul director  si Ovidiu Dumitru, ucenicul sau si directorul actual al muzeului.

Puteti să alegeti – fie cititi articolul de sâmbătă, 16 iulie, din Evenimentul Zilei, fie mergeti să vizitati muzeul, in Bucuresti, str. Londra nr. 39.

 

 

Despre grațieri si condițiile din închisori

20160718-093038.jpg

In urma revoltelor din închisori, s-a reaprins dezbaterea despre grațieri si condițiile din închisori. Doamna Pruna a afirmat recent „Nu este pentru mine o prioritate sa dau o grațiere si amnistie”. Ministrul justitiei nu știe, probabil, ca gratierile colective si amnistia le”da”, conform Constituției, Parlamentul, in timp ce gratierile individuale le „da” președintele. Așadar, ministrul justitiei nu „da” nimic in aceasta materie; poate eventual sa propună guvernului o anumită politica penală referitoare la aceste chestiuni, ceea ce nu face.
Sigur, schimbarea condițiilor in închisori nu se poate realiza decât gradual, pe termen lung, necesitând fonduri importante. Este insa, tot atât de adevărat ca sitauatia actuala din închisori este dramatica, inumana in unele cazuri. Aceasta problema a devenit o problema europeană, prin deciziile repetate luate de CEDO. Rezultatul final ar putea fi plata a 80 milioane de euro penalități pentru condițiile actuale din închisori. In aceste condiții, in opinia mea, Parlamentul, eventual la inițiativa guvernului, ar putea sa aprobe o lege de grațiere colectivă, pentru doua ratiuni principale – reducerea supraaglomerarii din închisori si reducerea expunerii la „contaminare” a infractorilor primari cu recidiviști si cu infractori „moderni”, „treinuiti” in străinătate.
O astfel de lege ar trebui aprobată in toamna iar un astfel de anunț ar calma si revoltele actuale. In ceea ce privește conținutul legii, trebuie gândite foarte bine exceptarile – recidiviști, persoane pedepsite pentru omor, fapte cu violenta, corupție, trădare, etc. Ultima lege de acest gen a fost data in 2002, in timpul mandatului meu de premier. A trecut prea mult timp de atunci. Dacă parlamentarii noștri nu ar fugi ca niște potarnichi de acest subiect, am fi avut de mult o noua lege in domeniu. La fel ca in celelate state membre ale UE. Oamenii noștri politici au preferat sa se adape la licuriciul Barrosso, cel care, după ce si- a terminat cursul de dirigentie, împreuna cu Catherine Day si Monica Macovei, la Bruxelles, a fost angajat consilier la banca de afaceri americană Goldman Sachs!
Pare ca romanii chiar merita suplimentele alimentare, pentru ca ei par a fi ușor de manipulat.
Oricum, va reamintesc ceea ce am scris in urma cu doi ani pe subiectul legii grațierii:

„Ma simt dator sa explic comentariul meu, din 21 august (2014), referitor la necesitatea adoptarii, la anumite intervale de timp, a unor legi de gratiere.

PROLEGOMENE:
1. Eu mi-am exécutât pedeapsa conform legii si nu am cerut gratiere nici lui Basescu, nici lui Antonescu, nici lui Barroso. Nu am asteptat si nici nu m-am asteptat sa fie adoptata in perioada detinerii mele o lege de gratiere. De aceea, aceste comentarii nu sunt comentarii pro domo.

2. In opinia mea, o lege „normala” a gratierii si amnistiei nu poate fixa un nivel mai ridicat pentru amnistie decat pentru gratiere (cazul proiectului de lege din Parlament).

3.Alaturi de persoanele condamnate pentru fapte de violenta, nici cei condamnati pentru „coruptie” nu pot fi vizati de o astfel de lege. De asemenea, nu ar putea fi avuti in vedere recidivistii.

Aceste precizari imi permit sa fac unele comentarii de ordin general in legatura cu o prerogativa constitutionala a parlamentului si anume aceea de a aproba, cand considera oportun, legi pentru gratiere si amnistie colective (art 73 alin 3, lit.i din Constitutie).
Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD.Au trecut, de atunci, 12 ani.

Anterior insa a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective. Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentru pedepsele pana la 2 ani; in intregime pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!); in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc. Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.

As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate. Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea”, elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:

Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie – au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie – au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere – au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere – au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere – beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie – au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie – liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere – liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere – au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie – au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie – au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie – au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie – au beneficiat 41.184 persoane).

Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.

Revenind, inteleg ca in precampana electorala sau pana la alegerile prezidentiale din acest an, un astfel de subiect nu poate fi abordat de catre partidele parlamentare. Cred insa ca, dupa alegeri, o comisie speciala – formata din reprezentanti ai tuturor grupurilor politice din Parlament _ ar putea formula o lege echilibrata, pe linia unor astfel de legi, adoptate recent in Spania, Bulgaria, Italia,Slovacia, Cehia, tarile baltice, et.
Exista precedente atat in istoria postbelica a Romaniei, cat si in legislatia recenta a altor state europene. Fariseismul nu are nimic de-a face cu statul de drept.”

As vrea sa mai adaug o nota pe care am regăsit-o tot pe blog:

„Astăzi e marti, asa că m-am gândit la o temă potrivită. Mi se pare că un subiect legat de amnistii si gratieri ar fi adecvat. Asa că vă propun lectura unei cărti publicate intr-o perioadă tulbure – monarhică si democrat populară. Vă asigur, nu este vorba de un nou proiect de gratiere, ci doar de o trimitere bibliografică. In 1948, a apărut o lucrare, semnata de V. Pantelimonescu, intitulată „Amnistii si gratieri. Legislatie, adnotări si jurisprudentă”, cuprinzând legile si decretele de amnistie si gratieri intre 23 august 1944 si 1 septembrie 1948. Deci, intr-un interval de 4 ani. Au fost 23 de legi de amnistie si 3 legi de gratiere. Nu vă spun ce scrie in ele, ca să nu se inspire cineva si sa depună vreun proiect la parlament, preluând idei din reglementările acelor ani.”

Instabilitate in Balcani

20160716-085724.jpg

Care au fost oare motivațiile încercării de lovitura de stat din Turcia. Dorința revenirii la linia Ataturk? Preocuparea pentru drepturile omului? Oprirea procesului de islamizare a societății? Îngrijorarea pentru amplificarea tensiunilor cu populația kurda? Pierderea statutului privilegiat al armatei? Influența facțiunii religioase a clericului Gulen, aflat in SUA? O acțiune susținută de Rusia pentru a slabi autoritatea lui Erdogan ( deși relația cu Putin părea sa fi fost restaurată)? Nu știm încă.
In orice caz, zona de instabilitate din vestul Europei (Brexit) sau din centrul ei (atentatele din Franța) pare ca se instalează si in Balcani. In urma încercării de lovitura de stat din noaptea trecută, Turcia va rămâne o vreme in condiții de instabilitate – cu efecte economice, politice, turistice si de securitate – afectând zona de siguranță in flancul estic al NATO. Deja Grecia si-a alertat trupele iar Bulgaria, ca măsura de prevedere, a închis bariera cu Turcia. Vor fi, probabil, efecte si in ceea ce privește conflictul cu Siria sau situația din Irak, luptele cu ISIS.
Si pentru noi este importantă stabilitatea politica din Turcia, in condițiile in care România contează pe o legătura strânsă cu acest stat, atât din punct de vedere economic cât si al securitatii regionale.

Destrămarea păcii in Europa

20160715-093218.jpg

Europenii au fost mândri de perioada de pace din ultimii 70 de ani pe continent. Pacea, in special pacea socială dar si cea „multiculturala” pare insa ca începe sa se destrame in Europa. In primul rând, cred, pentru ca Europa nu se mai poate izola de Fenomene extreme ce au loc in lume, nu se mai poate izola de conflictele la care participa pe alte continente. Si pentru ca autostrăzile globalizării merg in ambele sensuri. Războiul rece, in ciuda a ceea ce cred unii analisti romani, nu mai are loc între marile puteri ci pe o axa a sărăciei si a fanatismului religios. Noua etapa a terorismului in Europa, evidențiată recent si la Nisa, pune in lumina faptul ca Europa trăiește cu virusul nemulțumirii si al urii ce risca sa se transforme intr-o epidemie capabila sa contamineze societatea modernă europeană .




Arhiva


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,137 de alți urmăritori