Despre grațieri si condițiile din închisori

In urma revoltelor din închisori, s-a reaprins dezbaterea despre grațieri si condițiile din închisori. Doamna Pruna a afirmat recent „Nu este pentru mine o prioritate sa dau o grațiere si amnistie”. Ministrul justitiei nu știe, probabil, ca gratierile colective si amnistia le”da”, conform Constituției, Parlamentul, in timp ce gratierile individuale le „da” președintele. Așadar, ministrul justitiei nu „da” nimic in aceasta materie; poate eventual sa propună guvernului o anumită politica penală referitoare la aceste chestiuni, ceea ce nu face.
Sigur, schimbarea condițiilor in închisori nu se poate realiza decât gradual, pe termen lung, necesitând fonduri importante. Este insa, tot atât de adevărat ca sitauatia actuala din închisori este dramatica, inumana in unele cazuri. Aceasta problema a devenit o problema europeană, prin deciziile repetate luate de CEDO. Rezultatul final ar putea fi plata a 80 milioane de euro penalități pentru condițiile actuale din închisori. In aceste condiții, in opinia mea, Parlamentul, eventual la inițiativa guvernului, ar putea sa aprobe o lege de grațiere colectivă, pentru doua ratiuni principale – reducerea supraaglomerarii din închisori si reducerea expunerii la „contaminare” a infractorilor primari cu recidiviști si cu infractori „moderni”, „treinuiti” in străinătate.
O astfel de lege ar trebui aprobată in toamna iar un astfel de anunț ar calma si revoltele actuale. In ceea ce privește conținutul legii, trebuie gândite foarte bine exceptarile – recidiviști, persoane pedepsite pentru omor, fapte cu violenta, corupție, trădare, etc. Ultima lege de acest gen a fost data in 2002, in timpul mandatului meu de premier. A trecut prea mult timp de atunci. Dacă parlamentarii noștri nu ar fugi ca niște potarnichi de acest subiect, am fi avut de mult o noua lege in domeniu. La fel ca in celelate state membre ale UE. Oamenii noștri politici au preferat sa se adape la licuriciul Barrosso, cel care, după ce si- a terminat cursul de dirigentie, împreuna cu Catherine Day si Monica Macovei, la Bruxelles, a fost angajat consilier la banca de afaceri americană Goldman Sachs!
Pare ca romanii chiar merita suplimentele alimentare, pentru ca ei par a fi ușor de manipulat.
Oricum, va reamintesc ceea ce am scris in urma cu doi ani pe subiectul legii grațierii:

„Ma simt dator sa explic comentariul meu, din 21 august (2014), referitor la necesitatea adoptarii, la anumite intervale de timp, a unor legi de gratiere.

PROLEGOMENE:
1. Eu mi-am exécutât pedeapsa conform legii si nu am cerut gratiere nici lui Basescu, nici lui Antonescu, nici lui Barroso. Nu am asteptat si nici nu m-am asteptat sa fie adoptata in perioada detinerii mele o lege de gratiere. De aceea, aceste comentarii nu sunt comentarii pro domo.

2. In opinia mea, o lege „normala” a gratierii si amnistiei nu poate fixa un nivel mai ridicat pentru amnistie decat pentru gratiere (cazul proiectului de lege din Parlament).

3.Alaturi de persoanele condamnate pentru fapte de violenta, nici cei condamnati pentru „coruptie” nu pot fi vizati de o astfel de lege. De asemenea, nu ar putea fi avuti in vedere recidivistii.

Aceste precizari imi permit sa fac unele comentarii de ordin general in legatura cu o prerogativa constitutionala a parlamentului si anume aceea de a aproba, cand considera oportun, legi pentru gratiere si amnistie colective (art 73 alin 3, lit.i din Constitutie).
Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD.Au trecut, de atunci, 12 ani.

Anterior insa a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective. Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentru pedepsele pana la 2 ani; in intregime pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!); in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc. Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.

As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate. Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea”, elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:

Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie – au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie – au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere – au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere – au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere – beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie – au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie – liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere – liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere – au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie – au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie – au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie – au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie – au beneficiat 41.184 persoane).

Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.

Revenind, inteleg ca in precampana electorala sau pana la alegerile prezidentiale din acest an, un astfel de subiect nu poate fi abordat de catre partidele parlamentare. Cred insa ca, dupa alegeri, o comisie speciala – formata din reprezentanti ai tuturor grupurilor politice din Parlament _ ar putea formula o lege echilibrata, pe linia unor astfel de legi, adoptate recent in Spania, Bulgaria, Italia,Slovacia, Cehia, tarile baltice, et.
Exista precedente atat in istoria postbelica a Romaniei, cat si in legislatia recenta a altor state europene. Fariseismul nu are nimic de-a face cu statul de drept.”

As vrea sa mai adaug o nota pe care am regăsit-o tot pe blog:

„Astăzi e marti, asa că m-am gândit la o temă potrivită. Mi se pare că un subiect legat de amnistii si gratieri ar fi adecvat. Asa că vă propun lectura unei cărti publicate intr-o perioadă tulbure – monarhică si democrat populară. Vă asigur, nu este vorba de un nou proiect de gratiere, ci doar de o trimitere bibliografică. In 1948, a apărut o lucrare, semnata de V. Pantelimonescu, intitulată „Amnistii si gratieri. Legislatie, adnotări si jurisprudentă”, cuprinzând legile si decretele de amnistie si gratieri intre 23 august 1944 si 1 septembrie 1948. Deci, intr-un interval de 4 ani. Au fost 23 de legi de amnistie si 3 legi de gratiere. Nu vă spun ce scrie in ele, ca să nu se inspire cineva si sa depună vreun proiect la parlament, preluând idei din reglementările acelor ani.”