Despre Suferinta si Inviere

De cateva zile, la Cornu, am pregatit gradina pentru primavara si am citit diverse carti, la intamplare. Am descoperit, intre altele, ”Mica Biblie cu icoane”, publicata in 1913, deci exact in urma cu o suta de ani, de catre Nicodem, Episcopul Husilor.

Am recitit Patimile si moartea lui Iisus, reamintindu-mi si pasajele din cartea lui Bulgakov – Maestrul si Margareta. Fiecare dintre noi isi infatiseaza, probabil, personajele acelor intamplari – Iuda, Caiafa, Ana, Pilat, Irod, Petru – sub diferite  infatisari. ”Iata, mana vanzatorului cu Mine este la masa”, a spus Iisus la cina de taina ucenicilor sai. ”Pe care-l voi saruta, acela este, prindeti-l si-l duceti cu paza” le-a zis Iuda, in gradina Ghetsimani, ostenilor adusi sa-l prinda pe Iisus. Mi-a ramas in minte raspunsul lui Iisus: ”M-ati prins. Dar acum vi-i vremea, cand stapaneste intunericul in toata puterea lui”.

M-am oprit mai mult asupra ucenicului Iuda (citisem, mai demult, si o carte interesanta despre el, ”re-evaluat”). Remuscarea lui este tardiva. Ea nu mai poate schimba istoria. ”Gresit-am de am vandut sange nevinovat”  spune el arhiereilor atunci cand afla ca Iisus a fost condamnat la moarte, arunca argintii in templu si se spanzura. Din pacate, evenimentele vietii sunt irepetabile.

La Cornu, astazi e innorat. Asa sunt si gandurile mele. Dupa luni de zile, ascult din nou Wagner. Astept Lumina de la miezul noptii, semnul ca suferinta a ramas in urma. Semnul (re)invierii din fiecare an.

Dragi prieteni,  va doresc sa intampinati Duminica Invierii cu pace in suflet si speranta renascuta!