Adrian Nastase este astazi invitatul lui Daniel Apostol si Dan Suciu la emisiunea Lumea in miscare – The Money Channel, ora 18.00.
Emisiunea poate fi urmarite live aici.
Echipa AN
68 Răspunsuri to “The Money Channel – ora 18.00”
- 1 Trackback pe ianuarie 29, 2010 la 8:46 pm
- 2 Trackback pe ianuarie 31, 2010 la 4:30 am
ministru >> prim-ministru >> blogger 
O activitate mediatica maximala, furibunda as putea observa. 🙂
Este clar ca va fi urmata si de candidatura.
Este secretul lui Polichnelle.
Succes.
Buna ziua,
O sa urmaresc emisiunea de aici de pe blog si va multumesc ca am acesta posibilitate.
Nu am The Money Channel printre programele mele.
Cu respect
Domnule Nastase,
Va transmit spre lectura editorialul cu titlul ” E timpul lui ADRIAN NASTASE „, aparut ieri in ziarul local cel mai citit din jud. Braila, respectiv ” OBIECTIV – Vocea Brailei „unul dintre cele mai virulente oficine de presa anti-P.S.D., concluziile urmand a le desprinde dvs.; indemnul nostru: CANDIDATI!
” Când marţi seară, la „Realitatea zilei”, Adrian Năstase a declarat că e aproape hotărât să candideze la preşedinţia PSD, m-am bucurat. Şi nu pentru că Năstase ar fi făcut cine ştie ce pentru Brăila. Ba, dimpotrivă. Guvernul condus de el a fost cel care i-a dat apă la moară vecinului nostru Dan Nica şi a smuls printr-o hotărâre controversată 1.000 de hectare din teritoriul judeţului, fără ca Brăila să primească nimic la schimb. Cred, însă, că intrarea lui Năstase în cursă îl va salva pe Cristian Diaconescu de la o soartă similară cu cea a lui Mircea Geoană. Iar Diaconescu este un exemplu de politician de care România are nevoie să rămână aşa, cu reputaţia neştirbită. Să ne aducem aminte cât de simpatizat era Geoană pe vremea când ocupa funcţia de ministru de Externe. Era la fel de bine cotat ca Diaconescu acum. Din punctul meu de vedere, Geoană a pierdut în planul imaginii personale atunci când a renunţat la reformarea partidului şi la înlăturarea figurilor care-au pângărit imaginea social-democraţiei româneşti. Probabil îngrijorat că PSD parcă se blocase în jurul a 20 de procente în sondaje, Geoană a întors spatele grupului de Cluj şi s-a lăsat încălecat de baroni şi alte figuri controversate, sperând că astfel va deveni şi el mai popular. Într-adevăr, PSD a săltat în sondaje, dar n-aş băga mâna-n foc că respectiva creştere i s-a datorat lui Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, Mazăre, Dragnea, Oprişan etcetera, etcetera. În acest context, nemulţumirea populaţiei faţă de guvernarea PNL-PD, faţă de anumite atitudini ale lui Traian Băsescu, cred că a avut un rol important. Pe Diaconescu l-ar aştepta aceeaşi soartă câtă vreme în jurul lui mişună deja inşi dornici să se afle în tabăra câştigătorului. Odată cu intrarea lui Năstase în cursă, probabil că Diaconescu va rămâne doar cu grupul de la Cluj, dar cu faţa curată.
Pe de altă parte, extrem de nocivă pentru PSD este maniera în care este construit şi condus partidul în teritoriu. Discreţionar, ăsta-i cuvântul. De regulă, şefii organizaţiilor sunt şi preşedinţii consiliilor judeţene. Cu alte cuvinte, ei taie şi spânzură şi-n judeţe, şi-n organizaţii. Voinţa lor devine lege, iar normele de aplicare n-au nicio legătură cu competenţa şi activismul în slujba partidului, ci cu servilismul şi „cotizaţia”. Altfel spus, Geoană a instaurat democraţia în relaţia Centru-şefi din teritoriu, dar prin această „relaxare” faţă de perioada Năstase, a lăsat liberi vătafii din judeţe. Rezultatul? Deprecierea dramatică a bazei partidului prin cultivarea inşilor fără personalitate, fără discurs, fără viziune, dar care stau smirnă în faţa şefului, concomitent cu marginalizarea membrilor de partid valoroşi. Brăila este un exemplu concludent. „Nimeni nu mişcă-n front”, asta pare a fi deviza care guvernează nu numai PSD Brăila, ci şi judeţul. În acest sens, cred că Adrian Năstase are forţa de a schimba ceva. Proiectul lui este de a câştiga alegerile locale şi parlamentare din 2012, ori pentru asta trebuie să aibă ECHIPE de oameni valoroşi, nu numai la centru ci şi în teritoriu, cum de altfel a subliniat. Sigur că la nivel declarativ încearcă să-i liniştească pe îmbuibaţii din judeţe că va fi cooperant şi-i va lăsa în continuare să-şi joace cărţile după bunul plac în teritoriu. În realitate, nu cred că Năstase s-a schimbat. El rămâne un politician impunător, care-şi urmăreşte cu fermitate ţintele, astfel încât, dacă va ajunge preşedintele PSD, cel mai uşor îi va fi să-i „lucreze” pe şmecherii din judeţe, chiar din interior. Cum? Reinstaurând democraţia în organizaţiile judeţene, restabilind comunicarea directă între el şi membrii filialelor, strângând în jurul lui parlamentarii PSD sau independenţii plecaţi din partid. În aceste condiţii, dacă mesajul de unitate al lui Năstase va prinde, puterea sforarilor şi a baronilor în partid va fi serios compromisă.
Concluzionând, acum, în PSD, e timpul pentru Adrian Năstase. Poate data viitoare, social-democraţia românească va fi suficient pregătită şi pentru un lider ca Diaconescu.”
Succes!
O sa va urmaresc cu mare interes atit in seara asta cat si maine seara de la ora 20 la Antena 3. Domnule Nastase ati auzit ce a declarat Andrei Alexandru azi dimineata la Antena3 la stiri ? Nu ? Va spun eu,…fiind vorba de cercetarea lu’Prostanacu de catre A.N.I. el a spus… „imi aduc aminte cum se bucura Geoana si consilierii lui cand Nastase a fost cercetat in mai multe dosare ” Ce parere aveti ? Eu zic sa nu-l mai menajati;stiu ca,nu e stilul dvs. dar merita sa-l radeti un pic ! fara spuma;asa pe uscat ,…
Un mare nesimtit acest Geoana-Plastilina impreuna cu Mihaela ‘dragostea-mea” si soacra „Ecaterina Teodoroiu” eroina revolutiei romanesti posesoare de certificat de revolutionar;in ziua in care o sa cada de pe tron si o sa-l mazileasca cei care castiga dau o masa copioasa echipei castigatoare la Campul Cetatii la pastravarie !!!
ASTEPTAM DEPUNEREA CANDIDATURII DVS. DL. NASTASE !
Un eseu excepţional, cu multiple conotaţii de ştiinţă economică şi justiţie distribuţională, scris de Mircea Platon: Mogulii şi bubulii / +În 1927, T. S. Eliot scria în The Criterion (vol. VI, nr. 1, p. 69-73), referindu-se la The Outline of Sanity a lui G. K. Chesterton şi la The Servile State a lui Hillaire Belloc, că: “Nu poţi să nu simpatizezi din plin cu evanghelia distributistă a lui Belloc şi Chesterton. E o idee fertilă.” Şi totuşi, continua Eliot pe baza lucrărilor economistului J. A. Hobson, soluţia propusă de Chesterton şi de Belloc nu ar fi valabilă pentru că: „«Relele» capitalismului nu provin în primul rând din concentrarea proprietăţii, şi deci nu pot fi combătute prin sporirea numărului de mici proprietari. Din contra, multiplicarea micilor acţionari dă mai multă putere pe mâna directorilor care au competenţa tehnică necesară; difuzarea proprietăţii atrage după sine difuzarea responsabilităţii. «Capitalistul» e directorul sau managerul; nu contează dacă acţiunile unei bănci sau ale unei mari industrii sunt deţinute de un milion de preoţi pensionari, de băcani sau de văduve.” Eliot avea perfectă dreptate, doar că ceea ce combătea el nu era distributismul, ci capitalismul financiar şi genul de privatizare a economiei care s-a desfăşurat şi în România, după 1989, prin aşa-zisa „cuponiadă”. Distributismul nu înseamnă distribuirea de acţiuni, ci încurajarea micilor proprietari-producători. Distributiştii se opun tocmai transformării proprietăţii reale în acţiuni a căror unică valoare e preţul şi care au ca rezultat „evaporarea” (Schumpeter) substanţei proprietăţii: „Formele de proprietate absentă, dematerializată şi defuncţionalizată nu impun şi nu cer angajarea morală pe care o cer formele de proprietate vitală. Ele duc, în cele din urmă, la faptul că nimeni nu se mai simte responsabil pentru nimic – nimeni dinlăuntrul şi nimeni din afara marilor corporaţii” (Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism, and Democracy (1942), New York, Harper, 1975, p. 142). Dacă prin capitalism înţelegem piaţa liberă a muncii şi a produselor, atunci distributismul e capitalist. Dacă prin capitalism înţelegem cultura consumului, oligopolurile, proliferarea unei economii bazate pe speculaţii financiare şi pe tranzacţii de acţiuni, pe proprietatea teleghidată bursier, pe privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor operate de marile corporaţii trăind în simbioză cu statul, atunci distributismul nu e capitalist. Dar în societatea capitalismului global-financiar de azi primul tip de capitalism, ideal, nu există decât pentru a învălui manevrele oligarhiilor care profită de pe urma celui de al doilea tip de „capitalism”, real. În esenţă: conivenţa vinovată dintre corporaţii şi stat e acoperită ideologic de un discurs care prevede minimalizarea rolului statului în economie. Ceea ce se întâmplă în realitate nu e dispariţia statului, ci doar blocarea discursivă a posibilităţii intervenţiei statului în scopul apărării justiţiei sociale. Departe de a dispărea, statul rămâne să acţioneze doar în interesul corporaţiilor, nu şi în cel al cetăţeanului. Eliminat la nivel discursiv-teoretic de „economia politică” neoliberală, statul supravieţuieşte însă la nivel concret-pragmatic, ţâşnind în apărarea marilor corporaţii şi a marilor mafii ori de câte ori e nevoie. Ca şi dracul, statul (post)modern a prosperat prefăcându-se că, în teorie, nu există. Dar dacă neoliberalismul are la bază, după cum pretind neoconservatorii, o anumită antropologie bazată pe „păcatul originar”, atunci trebuie să admită şi necesitatea existenţei, şi deci legitimitatea, statului. Dacă, din cauza păcatului, oamenii „nu sunt îngeri”, atunci au nevoie, pentru a funcţiona, de un
anumit sistem regulator. Cel puţin aşa a funcţionat, istoric, paradigma creştină (neo)augustiniană şi (neo)patristică. Epocile care au luat în serios păcatul originar/strămoşesc au luat în serios şi autoritatea statul reprezentativ. Creştinul îi dă Cezarului ce e al Cezarului, şi lui Dumnezeu, ce e al lui Dumnezeu. Radicalismul libertarian împotriva statului e cu atât mai greu de explicat cu cât maximalismul politic („statul e furt”) merge în acest caz, în general, mână în mână cu „moderaţia” teologică. Cu alte cuvinte, tributul economic refuzat statului e compensat de tributul teologic adus „secolului”, de acomodaţionismul teologic al intelectualilor neoliberali obsedaţi de economism şi de „utilitatea socială” a creştinismului. Spre deosebire de creştin, care dă fiecăruia ce i se cuvine, neoliberalul îi refuză Cezarului dreptul său pentru a-i da în schimb ce e al lui Dumnezeu, îi refuză “secolului” impozitele pentru a-i da în schimb iubirea care i se cuvine doar lui Dumnezeu. Acest tip de iubire, alimentat de economia globală a creşterii continue şi infinite, se exprimă prin consumism, prin „cuminecarea” cu întreaga lume închisă într-o carte de credit. Toate aceste lucruri, şi multe altele, sunt clarificate, expuse, dezbătute şi argumentate în lucrarea Economia libertăţii: Renaşterea României profunde (Bucureşti, 2009, Ed. Logos), o antologie de studii şi articole dedicate unei economii la scară umană editată de teologul catolic şi economistul american John C. Medaille şi de criticul cultural Ovidiu Hurduzeu. Ca autor antologat în această carte, nu pot decât să mă recuz de la a scrie o recenzie. Dar pentru că, în afară de Ovidiu Hurduzeu şi de mine, autorii prezenţi în acest volum sunt străini, şi deci nu pot urmări îndeaproape modul în care a fost primită antologia lor în România, simt că trebuie să fac unele observaţii legate de receptarea românească a cărţii. Mai întâi, trebuie să observ că această carte are menirea de a legitima un discurs, nu doar economic, concurent actualului discurs neoliberal/neoconservator care prevede că singura şansă a României e de a se „integra” reţelelor instituţionale şi practicii economice a capitalismului financiar occidental. De aceea, nu pot fi acceptate obiecţiunile neoliberale referitoare la faptul că autorii antologaţi în Economia libertăţii nu ar fi români şi că nu ar cunoaşte situaţia din România. Nici comisarii globalişti care monitorizează, exploatează şi îndoctrinează România de două decenii încoace nu sunt români şi nu cunosc situaţia din România. Mai mult încă, nu le pasă de România. Şi de aceea ne propun sau ne forţează să copiem modelele lor. Ne scriu ei programul. Neoliberalii români nu au recunoscut şi deci nu au lăsat niciodată loc vreunui „specific românesc” în programele lor. Ba chiar au căutat să demonizeze ca „fascistă” şi să ridiculizeze sau să distrugă ca „arhaică” orice specificitate românească, atunci când nu au redus-o, surprinzător la nişte anti-păşunişti fervenţi, la nivel de „pitoresc” minor-local cu potenţial turistic, de „mireasmă” comună Ortodoxiei şi cârnaţilor de Pleşcoi. Contrar acestor neoliberali, autorii distributişti din Economia libertăţii nu ne propun o soluţie universală, ci vin cu experienţa lor pentru a ne îndemna să fim noi înşine şi să reuşim prin noi înşine. Spre deosebire de versiunea verticală, autoritară, a globalizării care ne-a fost impusă până acum de tot felul de „comisari” şi de „raportori” trimişi să ne „monitorizeze”, participanţii la acest proiect (economişti, parlamentari, miniştri, teologi, profesori universitari americani, italieni, israelieni, australieni, englezi, catolici, protestanţi etc.) ne oferă, după cum bine remarca Ovidiu Hurduzeu în postfaţa volumului, versiunea orizontală, de vecinătate, a globalizării. Ne ies în întâmpinare. Nu ne oferă planuri, ci exemple şi încurajări pentru a regândi pe cont propriu viaţa economică românească. De aceea, e ilegitim să fie respinşi în numele „specificului naţional” de nişte intelectuali publici neoliberali care altminteri nu recunosc existenţa vreunui specific naţional sau o recunosc doar pentru ca să-l măture din calea capitalismului financiar global pe care ne silesc să-l adoptăm ca model. Această diferenţă îşi are sursa în diferenţa de scală la care gândesc neoliberalii, respectiv distributiştii. Neoliberalii gândesc global, macro. Distributiştii gândesc la scară umană. Pentru primii, miza e financiară. Pentru distributişti, miza e persoana. Astfel, una dintre obiecţiunile aduse cărţii Economia libertăţii a fost că distributismul, spre deosebire de neoliberalism, nu dă naştere la progres. Răspunsul sec dat acestei obiecţiuni a fost că Mondragon e unul din liderii mondiali în producţia de roboţi casnici. Dar se mai poate adăuga şi faptul că, până la apariţia provocării distributismului în spaţiul public românesc, nu am văzut niciun intelectual neoliberal care să afirme că menirea României e de a produce progres global. Gândim, aşadar, la scale diferite. Unui argument, distributist, care are în vedere România, i se răspunde cu o obiecţiune care are în vedere progresul global. Deşi România e îndemnată să urmeze, să copieze modelele occidentale, adică să fie un occident de mâna a doua, distributismul e respins în numele progresului global. Dar are România datoria de a produce progres global? Are România capacitatea de a produce progres global? Nu ar fi mai potrivit să ne întrebăm, într-o ţară în care nu se produce mai nimic, din care toată lumea pleacă, în care populaţia îmbătrâneşte (doar 4 milioane de tineri sub 18 ani, cf. http://www.copii.ro/content.aspx?id=55) şi în care neoliberalismul a produs, în simbioză cu vechile structuri comuniste, o mentalitate de parazit care „sifonează” „multinaţionalele” şi „căpuşează” statul, dacă distributismul nu e o alternativă realistă? Pentru că România neoliberală nu produce progres, ci doar „sifonari”. Iar România neocomunistă produce „căpuşe”. Dacă România „de dreapta” produce moguli, România „de stânga” produce bubuli. Cine vrea să vadă români trebuie să meargă în România profundă. O Românie distributistă, a micilor proprietari-producători, ar putea să îşi găsească un loc chiar în economia financiar-globală actuală. În loc să „căpuşăm” şi să „sifonăm” multinaţionalele sau birocraţia de stat care „căpuşează” la rândul lor România, am putea dezvolta o economie a micilor proprietari-producători în care agricultura de subzistenţă să se împletească armonios cu mica industrie, cu industriile de lux sau nepoluante, cu mica industrie alimentară şi a produselor ecologice. Această Românie nu ar avea nevoie să lupte pentru căderea sistemului economic neoliberal global. Şi nici nu ar trebui să producă progres în maniera celor care vor să meargă pe bicicletă uitându-se în permanenţă la pedale. Această Românie ar putea foarte bine să îşi urmărească propriul interes pe pieţele globale. Dar România neoliberală de acum, şi cea preconizată de intelighenţia neoliberal-neoconservatoare, nu are şi nu va avea niciodată un sistem imunitar capabil să reziste viruşilor pieţei globale. Vrem să facem febră ori de câte ori Beijingul răceşte? Sau Wall Street? Pentru că asta ne propun neoliberalii. Cred că, înainte de a ne pune problema cât progres global poate produce economia românească, trebuie să ne întrebăm realist care sunt posibilităţile economiei româneşti de a înflori la scară modestă, locală şi naţională. Pentru că, deocamdată, în actualul joc economico-politic global, românii sunt în poziţia de a fi cei care pierd pentru ca alţii să câştige. Ca să dau doar un exemplu, actualul sistem economic neoliberal promovat în România vine, în Occident, la pachet cu un sistem de asigurări sociale social-democrat. Celebrul „stat-dădacă” („welfare-state”) e o realitate în Vest. În România, nu. Sistemul occidental tratează omul ca pe un android. Sistemul românesc tratează omul ca pe un animal. Asta înseamnă că, dacă în corporaţiile occidentale omul e considerat o maşină, atunci beneficiază şi de un service de lux. Când trage pe margine, i se schimbă pneurile şi uleiul în mod profesionist, în timp record. Occidentalul munceşte pentru un sistem pe care se poate (în general) baza. Dar românii sunt siliţi să depindă de un sistem pe care nu se pot bizui. Sistemul de asigurări de sănătate occidental se prăbuşeşte sub povara datoriilor pentru că „omul maşină” e tratat cu grijă, ca să poată funcţiona mai departe, ca rotiţă a sistemului. În România, oamenii încă se oblojesc singuri. Adică, atunci când e vorba de sistemul de sănătate, încă suntem încurajaţi să fim „mici proprietari-producători”, să ne punem prişniţe şi să apelăm la leacuri băbeşti pentru că „sistemul” nu ne poate ajuta cu nimic: doctorii au emigrat sau nu au cu ce opera. Din acest punct de vedere, nu se poate spune că sistemul de sănătate românesc nu ar încuraja spiritul de independenţă şi liberă-iniţiativă al românilor, care trebuie să se „descurce” singuri. În afară, poate, de familie, nu-ţi poartă nimeni de grijă. Altminteri însă, suntem puşi, muncind la corporaţie şi plătind taxe, impozite şi bacşişuri la stat, să muncim pentru sistem, să depindem de el. Şi astfel subvenţionăm cu sănătatea noastră profiturile altora. E şi acesta un mod, mai subtil, de a socializa pierderile (de sănătate) şi de a privatiza profiturile. Leacurile băbeşti însă, bune când e vorba să scutim de cheltuieli şi de responsabilitate un sistem corupt, incompetent şi nereprezentativ, sunt descurajate în domeniul politic, moral, educaţional, teologic. „Baba Rada” e bună să ne pună prişniţe, ca să nu aglomerăm camerele de gardă ale spitalelor ruinate neoliberal, dar nu e bună ca să ne mai înveţe ce e bine şi ce e rău, cum să ne educăm copiii, cum să ne rugăm. Acolo vin experţii. Educraţii. Minigarhii intelectuali. Neoliberalii justifică, printr-un ideal luminos, o realitate mizeră. Sunt, din acest punct de vedere, ca şi comuniştii, pierduţi în răstimp. Şi, ca întotdeauna în cazul acestor ideologii rătăcitoare, ceea ce contează de fapt nu e destinaţia, care e fie idolatră (ca în cazul „pieţei globale” posedând atribute de Dumnezeu a capitalismului), fie apocrifă (ca în cazul comunismului), ci drumul. Pentru că acolo, pe drum, se pierd cele mai multe vieţi, se vând cele mai multe reputaţii şi se fac cele mai mari profituri. A continua să susţinem actualul sistem neoliberal românesc înseamnă a continua să ne furăm singuri nu doar căciula, ci vieţile. A continua să funcţionăm individual într-o Românie croită pentru mamuţi supranaţionali şi mafii transfrontaliere înseamnă a ne autocondamna la un rol de căpuşă sau de pirat. Ceea ce ne trebuie e o reaşezare a „sistemului”, o readucere a lui la scară umană. În acest fel, „micimea” persoanei nu va mai fi un impediment, ci un avantaj. Un mod de a înflori. Dar cineva, o forţă politică, trebuie să asume sarcina de a redesena harta politico-economică a României la scară umană. Ca să putem vedea detaliile. Cum ar fi, de exemplu, oamenii. Mircea Platon+
Speram ca dupa depunerea candidaturii de catre dvs., dl. Diaconescu si dl. Mitrea sa aiba intelepciunea sa se retraga, primul acceptand functia de prim-vicepresedinte, iar secundul aceea de secretar general si ulterior candidaturile la functiile de presedinte, respectiv prim-ministru, pentru ca dvs. aveti o sarcina extrem de complexa: aceea de a deveni ” noul patriarh „, adica un altfel – speram, de Ion Iliescu – doar ca pozitie, adica ” shogun-ul ” social -democratiei din Romania!
Exista o replica celebra – dupa opinia noastra in romanul lui James Clavel: ” Shogun-ul se retrage, dar pastreaza puterea! ”
Nu ne dorim un autocrat, ci ne dorim un supraveghetor al ” bunelor purtari ” atat pentru P.S.D., cat si pentru social – democratie in general!
Desprindeti puterea politica de cea administrativa: avem nevoie de o instanta superioara, in fata careia administratorii publici sa dea socoteala pentru faptele lor!
http://marcus64.wordpress.com/2010/01/29/da-mama-cu-presan-mine/
O întrebare pentru simpatizanţii lui Crin Antonescu : este sau nu este de acord acest mare lider al opoziţiei cu atitudinea pro a soţiei sale privind exploatarea de la Roşia Montana ?
După cum se pare , dorinţa de a face bine ( cu forţa ) României este transpartinică .
Acum,cu criza asta,stiti cum e…Auzii la Realitatea Tv , ca e de mare interes national problema cu ecologia,poluarea si reciclarea.Respect pentru natura ,cod verde.Daca stau si ma gandesc ,au perfecta dreptate,e prea mare consum.O tona de hartie reciclata salveaza 24 copaci.Eu am acasa vreo 10kg de hartie de ziar,ce poate fi reciclata.Bagai in regula de trei simpla si-mi iesi asa:daca la 1000kg se consuma 24 copaci,la 10kg ,cati copaci?Imi iesi la raspuns, ca fac 0,24 copaci…Deci,salvez aprox. o jumate de copac:brad,stejar,ulm,pin.Bunaoara,cele 10Kg de ziar o sa le folosesc in loc de hartie higienica… Nu-mi ia frecatu’ pentru inmuierea ziarului mai mult de 15 min, cu taiatul in bucatele,cu tot…Plus ca fac exercitiu pentru metacarpiene si falange..Avantaj eu…Si-am auzit ca miniumul de plumb,n-ar fi asa de nociv pentru organism,precum scriu altii…
In editorialul dv. „Frigul care vine din noi”, puneati intrebarea: „În fond, ce exemplu oferă societatea şoferului care şi-ar dori să fie singur în trafic, locatarului care îşi urăşte vecinii, negustorului care îşi dispreţuieşte clienţii, tânărului care vrea să fugă oriunde pentru că aici nimic nu i se pare aproape de sufletul lui?”. Sunt convins ca in societatea romaneasca sunt soferi care doresc sa fie singuri in trafic, locatari care isi urasc vecinii, negustori care dispretuiesc clientii, tineri care vor sa plece din tara „pentru că aici nimic nu li se pare aproape de sufletul lor”.
Daca dorim sa facem o caracterizare a societatii actuale, din perspectiva majoritatii soferilor, locatarilor, negustorilor si tinerilor, atunci majoritatea soferilor doreste ca drumurile pe care circula sa fie mai bune, ca banii cu care cumpara rovinieta, mai mult sau mai putin electronica, sa fie folositi pentru construirea unor drumuri de calitate, care sa reziste primei ninsori si a primului inghet. Ar fi fost necesar ca in cei 20 de ani de la revolutie sa avem o retea de autostrazi in toata tara, ca punct de pecare in dezvoltarea economica. Aici nu va aduc critici dv., ci celui care a condus timp indelungat ministerul transpotrurilor, a desemnat in ultimii cinci ani, cu drept exclusiv, primii-ministrii ai Romaniei, (de doua ori pe RoBoBoc), iar acum orienteaza Romania spre imprumuturi uriase ce vor fi platite de generatiile viitoare si care nu vor fi orientate spre investitii, ci spre consum. Si dl. French doreste acest lucru pentru a fi sigur ca va recupera banii acordati, manifestand prudeta, necesara dealtfel pe termen scurt, dar paguboasa pe termen lung. De aceea am facut referire la termenul de 20 de ani, in care s-ar fi putut face alocari si imprumuturii, tragerea banilor de la UE, concesiuni sau parteneriate pentru construirea de autostrazi.
Majoritatea locatarilor doreste sa aiba in case caldura provenita de la sisteme energetice performante, eficiente, cu costuri scazute si preturi mici. De asemenea, majoritatea doreste sa beneficieze de apa curenta, canalizare, strazi asfaltate. Aceste modernizari se fac tot prin investitii.
Majoritatea negustorilor doreste un sistem de impozite pe care sa le poata plati si nu unul care sa-i determine la inchiderea micilor afaceri, cum este impozitul minim (forfetar).
Majoritatea tinerilor doreste sa aibe posibilitatea de a munci in tara pentru asi asigura existenta, insa locurile de munca se restrang si atunci sunt nevoiti sa caute loc de munca acolo unde gasesc.
Va scriu aceste lucruri deoarece emisiunea „Lumea in miscare” de la The Money Channel, permite dezbaterea unos astfel de subiecte.
Pentru ca veti redeveni presedintele PSD, va reamintesc versetul 6 din Psalmul 39 a lui David: „Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.”
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=39
blogideologic, cateva fragmente din cartea lui Ovidiu Hurduzeu, „Economia Libertatii”:
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cartea-de-economie-a-treia-forta-…
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…
Autorul ofera solutii viabile de ieşire din crizele interminabile aducand in actualitate un model economic alternativ celor două mai cunoscute astazi, capitalismul consumist si comunismul. Modelul economic distributist a fost teoretizat si experimentat intre cele două razboaie in Romania de catre taranistul Ion Mihalache. Deh, Spania, Sudul Italiei si multe alte regiuni ale lumii n-au avut ca noi fericirea sa fie guvernate de catre FMI; dimpotriva, au eradicat saracia, devenind regiuni prospere fiindca au indraznit sa viseze.
Vizualizare: http://ortodoxia.googlegroups.com/attach/41717f421d09c31d/Cop+1+Distrib.jpg?view=1&part=2
@ contele
Sau de a „face bine” propriului buzunar,…!
D-le AN,
SUCCES !
La Palatul Victoria se opreste badea Gheorghe cu bicicleta si o reazema de gard si incepe sa caste ochii in jur. Gardianul:
– Bade, ia bicicleta de-aici ca vin ministrii, primul-ministru. ..
– No, ca nu-i bai, i-am pus lacat!
Am primit de la români şi NU m-a amuzat la naiba, că prea bate la ochi guvernul Boc, trăsnească-i! Da mere adaptat şi pe la CJ-uri… pe unde nu… 😦 D-ale epocii marinarului * succesuri *, cu menţiunea că pe Băsescu nu vreau să-l lovească fulgerele, trebuie să chinuie ce chinuim noi şi să plătească mai întâi, da de ce să crape…
Revin la cazul Gutau.
Acesta a declarat ieri:
Mircea Gutau, primarul din Ramnicu Valcea condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare pentru luare de mita, a declarat joi seara, la Penitenciarul Colibasi, ca e convins ca judecatorii care l-au condamnat au cosmaruri, pentru ca stiu ca sentinta a fost data la presiunile anumitor oameni si institutii ale statului, cum ar fi DNA.
“Am primit vestea ca un trasnet, dar asta este viata, sunt un om puternic si pana la urma sunt convins ca adevarul va iesi la iveala. Eu sunt convins ca cei doi judecatori care au dat aceasta condamnare au cosmaruri. Pentru ca nu cred, dupa cat de bine cunosteau dosarul, sa dea o asemenea sentinta, numai daca au fost fortati si cu siguranta in astfel de cazuri un rol important il joaca DNA.
Nota mea: sa fereasca Dumnezeu Justitia romana(fiind fiu de judecator imi pasa mai mult decat altora) ca dl Gutau sa aiba dreptate, sa spuna adevarul.
Si ptr a-l proteja, declar de pe acum ca daca Dl Gutau va muri in detentie sau inainte ca sa fi epuizat toate caile de aparare inclusiv cele internationale, eu voi considera in mod clar, ca exista suspiciunea de omor cu premeditatre.
Asta o spun pe un blog foarte citit, ptr a apara, eventual, o viata de om
@ blogideologic, ianuarie 29, 2010 la 11:08am
NOTÃ DE PROTEST. Din postarea Dumneavoastrã rubricatã, nu am putut rezuma chiar nimic – şi a trebuit sã o transcriu toatã, CU DRAG; am regãsit idei pe care le-am publicat la începutul anilor ’90 (explicit împotriva socializãrii pagubelor şi privatizãrii profiturilor). Vã mulţumesc pentru strãdania Dumneavoastrã to put things right!
@
Conte,
Sunt putin surprins de felul in care percepeti o reactie pur liberala.Am inteles ca doamna de care vorbiti este si cerebrala. Ce reactie ar trebui sa emita leaderul formatiei liberale, presedintele partidului decit reactia unui politician. Conjugal , intim sau cum doriti ar trebui sa revedeti in acest cuplu ,doi parteneri care executa o partitura la acelasi pian.
@
Plano,
Fara nici un patipriu cu liberalii, hai sa recunoastem ca daca unii liberali , au „mari merite” in as „face bine” propriului buzunar mult mai multi dintre membrii PSDeului au format de mult o asa zisa „patura” de …”auto-premianti”!
Se pare totusi ca Dl. Antonescu a avut un mentor de stanga in dl. |Iliescu , de aici si libertatea unui mesaj mai direct mai sincer dar liberal in propriul partid dar si in afara acestuia.
Contele&Plano,
hai sa depasim momentul prescolarului al rau-voitorului ca sa avansez in varsta al negativizmului daca doriti si sa fim si nitel logici, ce partid la putere ar distruge o investie de trei miliarde de dolari? Opozitia poate ataca acest proect doar fariseist si da-mi voie sa cred ca Antonescu este mai putin fariseu decit……
Problema este alta ,cel putin din punctul meu de vedere, excluzind temerile ,dealtfel reale prin care un perimetru zonal va fi complet distrus,opozitia ar trebui sa semnaleze:
– Daca in afara locurilor de munca aceasta investitie poate aduce intr-adevar cele trei miliarde.
– Sau este doar o gogorita , in urma careia la nivel global se produc pe bursa ,scenarii ,cresteri sau scaderi ale pretului aurului la nivel mondial?
Personal nu cred ca Rosia Montana va imbogati statul roman si pe romani cu cele trei miliarde vehiculate.In mod sigur romanii vor beneficia cam de tot atat de cit au beneficiat dacii dupa razboaiele
daco-romane!
De pe blogosferă :+INTELECTUALII GOLD. Nicolae Manolescu a pus „România literară“ în slujba Gold Corporation – Rosia Montana / „Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părţi a populaţiei, demolarea de clădiri (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire şi alte acţiuni similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată“. Citatul face parte din Declaraţia solemnă privind proiectul Roşia Montană, adoptată de Adunarea Generală a Academiei Române, for suprem al intelectualităţii române din care Nicolae Manolescu face parte ca membru corespondent, din 1997. Cu toate acestea, Nicolae Manolescu, plurivalentul critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Consiliului Naţional de Acreditare Titluri şi Diplome Universitare de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, membru de vază al Comisiei Tismăneanu, profesor doctor la Universitatea Bucureşti, director al revistei „România literară“, comentator sportiv la „Evenimentul Zilei“ şi editorialist la „Adevărul“ lui Patriciu şi, în acelaşi timp, simultan şi concomitent, ambasador la Paris al României, la instituţia internaţională însărcinată cu protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial, UNESCO, s-a gândit că, în folosul banilor, poate nesocoti decizia Academiei Române. Drept urmare, şi-a pus revista pe care o patronează, „România literară“, cu tot cu angajaţii ei, intelectuali de la sate şi oraşe, în slujba „Gold Corporation – Roşia Montană“, care o sponsorizează oficial, ca pe o echipă de fotbal oarecare […] /Punerea intelectualilor pe care se presupune că îi reprezintă cunoscutul director al revistei, preşedinte al USR şi al atâtor alte comiţii şi comitete, sub steagul unei companii atât de controversate nu poate decât să dovedească din nou înaltul nivel în care se scaldă erijatul „for moral“ al României, cu Cărtărescu, pupilul lui Manolescu, plasat în fruntea brigăzilor „Gold“. Nicolae Manolescu, devenit milardar în 2005[…] , a mimat dizidenţa înainte de 1989 pentru a se urca, în 1990, pe cadavrele Pieţei Universităţii, la conducerea Alianţei Civice care […] avea să se transforme rapid în partid, trădând propriile declaraţii de la întemeiere. /Patrimoniul UNESCO sau aurul de la Gold? […] aceeaşi „principală revistă literară din ţară“ socoteşte firesc să pună „simpatia scriitorilor şi intelctualilor“ între faldurile trenei celor care plătesc mai bine, indiferent că reprezintă un proiect distrugător al valorilor României, cele pe care trebuie să le apere, nu-i aşa, un ambasador la UNESCO. Ce speranţe pot avea toţi realii intelectuali români care se luptă să prezerve siturile arheologice milenare, pentru înscrierea localităţii Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, atunci când însuşi reprezentantul României la forul mondial este plătit de firma care şi-a propus distrugerea acestuia? Duplicitatea şi decăderea morală a lui Nicolae Manolescu, consacrat drept demolator al lui Eminescu, cu scopul de a-l instala pe soclul românului absolut pe fiul său literar nelegitim, Cărtărescu – nu durează de ieri de azi. Într-un interviu publicat anul trecut în (acelaşi) „Adevărul“, Manolescu afirma fără jenă: „Înainte de 1989 n-am scris niciodată despre 23 August, sărbătoarea naţională a Republicii Socialiste România. Deşi numerele festive ale revistelor erau de rigoare, am reuşit să evit orice comentariu. Compromiţător, indiferent ce ar fi conţinut.“ Manolescu se pare că uitase o parte importantă din biografia sa. Astfel, în „Contemporanul“, nr. 34 din 21 august 1964, în cinstea „marii sărbători“,
distinsul „anti-comunist“ scria: „23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…“. […] Începând din anul 1961 (v. „Viaţa românească“, nr. 7) şi până 1965 (v. „Literatura română de azi“, încercare de sinteză, în colaborare cu D. Micu), domnul Manolescu a fost un incredibil propagator al ideologiei literare bolşevice… La vârsta de 23 ani, proaspăt absolvent şi colaborator la revista, de mare prestigiu pe atunci, „Contemporanul“, condusă de comunistul-ilegalist George Ivaşcu, şeful lui Nicolae Manolescu, tânărul critic făcea exact contrariul a ce se spune în Postfaţă de către Sorin Alexandrescu. Să cităm de ici-de colo: „Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“ (Înnoire, în „Contemporanul“, nr. 34, 24 august, 1962). A se observa că este vorba de articole aniversare. Ultimul slăveşte cele două decenii de la Eliberare. Un bilanţ literar al socialismului victorios. Manolescu a semnat săptămânal asemenea cronici în «Contemporanul» şi, normal, era bine stipendiat. În anul 1965, împreună cu D. Micu (bineşcolit la «Scânteia» ani de zile!), editează volumul «Literatura română de azi» (se reia titlul aniversar de mai înainte!), într-un tiraj de 12.120 de exemplare. Un diluviu de laude Partidului, lui Marx, Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi lui Nicolae Ceauşescu şi literaturii socialiste/comuniste“. Aşadar, echipa de intelectuali profitori […] se pare că ştie să profite cu brio de toate oportunităţile „Gold“.+
Precizare la: M.Voicu ianuarie 29, 2010 la 3:06pm. PROTESTUL este în ghilimele, NOTA este cu MULŢUMIRILE !
Povestea cu ANI/fam.Geoană mi se pare cusută cu aţă albă.
Să mă explic: de la Cotroceni se dă comanda, ANI aplică iar Mirciulică iese victimăăăăăă a regimului Băse. Doar că noi pesediştii, votanţi la Congresul Extraordinar, nu suntem infantili.
Am văzut multe filme în viaţa noastră, nu şi în campania electorală prezidenţială când noi am muncit de nu ne revenim nici azi iar Mircea făcu o plimbare, noaptea, la sov.
Precizare importantă: AZI noi suntem şomeri!
Mircea de ce ne subapreciezi??????
Domnule ADRIAN NASTASE,
VA DORESC SUCCES, MULT SUCCES!
DRUM DREPT SI LUMINA IN TOT CEEA CE FACETI!
Cu respect,
Maria Mamastireanu
Domnule Nastase este acum mai evident ca oricand, cat de mult se teme Basescu, in lasitatea lui, de revenirea dumneavoastra. Indiferent ce va face, nu cred a va reusi si cel mai important aspect este sa fiti la fel cum v-am vazut in aceste zile si increzator si puternic, deoarece acesta este mesajul pe care il asteapta de la dumneavoastra, toti cei care va sustin.
Acest presedinte impostor isi dovedeste slabiciunile si micimea fiintei sale prin toate aceste manevre murdare, ce il definesc. Oricum muntele de carti citite, ce va desparte categoric de semidoctul Basescu este atat de inalt, incat niciodata nu se va apropia in vreun fel dumneavoastra!
Dau Raii Cu Presa’n Mine !
Azi ibovniceasa blonda cu bikini-n varf de bat
Face plangeri si jelanii punand la rahat un mot.
Cum ca presa naimita si chitita pe-ai ei nuri
Face valuri si s-agita dand de barfa pentru guri.
Rai romanii, italienii pana si yankeii-s rai
Cand in ziare o ataca folosind mai multe cai.
Ba ca-i prea apropiata de Traianul reales,
Ba ca-si scoate la vedere trupu-i dezgolit la dres.
Tot ei zic ca peste astea, schimb pentru favor la pat,
Fu unsa s-administreze, gras buget, de imparat.
Asta dupa ce in toamna, baga zvastu-n caraiman,
Cumparand perdele-o droaie, chiar sub ochii lui Traian.
Tafnoasa nevoie mare si cu chef nebun de cearta
Blonda cea nabadaioasa hotari s-o faca lata.
Spurca presa cea de-acasa si pe cea din asta lume
Pe motiv de indrazneala, ea nefiind subiect de glume.
Geaba insa plange-amarnic si se da persecutata
Tot romanu’ stie bine, cine-i tine loc de tata.
Cine-n scaun o sustine si primeste sex la troc
In timp ce clapon cu acte face al Nutzycii joc.
@ Dl. A. Nastase:
Ma intreb ce fac contracandidatii… nu-i vad coaguland analize, sinteze, programe si echipe si nici scriind si publicand carti, dar parca-i vad in jurul tuciului pus peste flacara aia mov fierband cine stie ce potiuni, poate pentru a doua oara un sef agreat de presedintele (cel mare) care astfel si-ar reedita…
Ar cam trebui deci ceva preventie si garda, macar consens din acela diplomatic, poate tinte accesibile doar Dvs. si stangii reorganizate, ceva.
Moto : „Înţelepţii care şi-au asigurat în altă parte un trai tihnit, nu văd ruina ţării lor nici pieirea familiei”
Pricepeţi măi, cei câţiva diasporeni ce-l votarăţi pe Băsescu, în ce rahat aţi băgat pe fraţii voştri mulţi care hotărâseră ce-i e bine României ? Noi trebuie să plătim cele 100 miliarde euro(deocamdată) datorie publică. Treptat, treptat vă înstrăinaţi şi aşa veţi rămâne până la asimilare, pe unde vă aflaţi.
O altfel de extrema dreapta
Extremismul este, dupa cum ne-a dovedit in doua randuri secolul trecut, o ideologie subversiva si un regim „politically incorrect”, care tinteste echilibrul social si global, producand efecte devastatoare. Iata insa ca secolul XXI ne releva un alt soi de maleficitate ideologica, ascunsa in forme „politically correct” de aceasta data, dar „economically incorect”, care a generat consecinte la fel de catastrofale: criza economica mondiala. Numele acestei ideologii economice care profetea fals si tentant (asemanator suratelor ei mai varstnice) pretentia edificarii unei „alte lumi”, care ar fi insemnat finalul evolutiilor ideologice si universalizarea democratiei si prosperitatii, este neoliberalismul, care, neindoielnic, prin urmarile sale destabilizatoare reprezinta o altfel de extrema dreapta.
Nu asi dori sa ma ocup aici de anatomia acestei teorii maligne. Au facut-o pe larg reputati specialisti, laureati ai Premiului Nobel, cum ar fi Joseph Stiglitz sau Paul Krugman, care au criticat pertinent neoliberalismul, dezvaluind prevalenta egoismului si lacomiei in logica profitului, „depravarea” bancherilor, vinovatia economistilor etc., care au impus popoarelor si natiunilor lor costuri sociale exorbitante. Au facut-o alti critici, care au descris impactul dezastruos al dominatiei corporatiilor asupra vietii cotidiene a oamenilor, cum ar fi Sue L.T. McGregor, Janice Doull & Larry Fisk atunci cand vorbesc despre „microbii neoliberali” care produc boli in randul populatiilor („Neoliberalism, Microbes, and Peace: A Human Ecological Perspective”), Michael Moore care analizeaza cum „povestea de dragoste” a Americii fata de capitalism, candva inocenta, a transformat acum visul american intr-un cosmar (Film-Capitalismul-o-poveste-de-dragoste/) sau Thomas Wieczorek care face raspunzator neoliberalismul pentru raspandirea unor clisee si false imperative care viciaza esenta democratiei (“Republica scoasă din minţi”) etc., lista fiind extrem de lunga…
Asi vrea insa sa atrag atentia asupra unor probleme care tin de atitudinea si asumarea transante a responsabilitatii fata de devastarile produse economiei mondiale (1), cat si fata de masurile asiguratorii post-criza, care trebuie sa fie clare si ferme (2). Orice tendinte de eludare sau minimalizare in acest sens nu ar face decat sa conserve germenii si riscurile (re)producerii in viitor a unor crize asemanatoare. Daca bogatii lumii, reuniti in aceste zile la Davos, vor reusi sa escamoteze aceste probleme, prin alte „inginerii” teoretice, in genul celor prin care „baietii destepti” ne-au sucit mintile in ultimile decenii, ducandu-ne pe caile pierzaniei, inseamna ca teoria luptei de clasa nu a „murit” decat pentru clasele populare (ceea ce le explica slabiciunea si dezbinarea), nu si pentru cea dominanta, nemilos de unita in a le constrange pe celelalte la o concurenta inegala, prin impunerea logicii profitului. Intr-o lume in miscare, raspunderea istorica a neoliberalismului pentru criza mondiala este indubitabila, dupa cum la fel ar trebui sa fie si condamnarea acestuia.
Domnule Nastase, va urmarim pe THE MONEY CHANNEL, dati CLASA ,chiar daca sistemul acesta nenorocit va hartuie iar. Trebuie sa fiti tare ca intodeauna si eu cred ca adevarul ii va zdrobi pe ei. Era de asteptat sa se procedeze asa din partea lui Basescu. Oricum o sa fiti presedintele celui mai mare partid din opozitie ,si aceasta chestiune nu le confera liniste .
@Conte, ma surprindeti! Cum va imaginati ca simpatizantii domnului Crin Antonescu ar trebui sa stie ce parere are acesta, in legatura cu o atitudine a unui europarlamentar, chiar fiind sotia lui, fata de o problema a Romaniei? Intrebarea formulata de dumneavoastra, se poate regasi, in diferite forme, pusa, in direct, de telespectatorii OTV. Cum sunt sigur ca nu va aflati printre acestia, ar trebui sa reformulati intrebarea sau sa i-o adresati direct, pe blog, lui Crin Antonescu. La fel cum facem noi, aici, cu Adrian Nastase. Si mai interesant ar fi foat sa incepeti intrebarea exprimand propriul dumneavoastra punct de vedere. Daca ati formulat un astfel de punct de vedere, imi cer scuze ca nu l-am vazut! Poate imi oferiti un link …
@
Pali
Esti minunat!
Dupa ce va invinge Adrian Nastase – sa fii sigur ca asa va fi!- ma urc in tren si vin la tine (spune-mi exact unde, caci nu glumesc!).
Nu uita de Pastravarie!
Sa ne ajute Dumnezeu!
@
M. Voicu
Ai semnat protestul referitor la Rosia Montana, nu-i asa?
in conditiile in care toti catindatii sunt hartuiti de ani/dna/parchet/justiei, etc se naste o intrebare: pe cine sustine Zeus?..sa urmeze o mutare surpriza?
@ Dl. A. Nastase:
Absolut relevant stilul alert si precis in care ati raspuns; pacat cu lipsa de timp pentru a explica ca sistemul bancar mondial este precum sistemul circulator din organismul nostru, prin el curge sangele, adica banii, catre companii -celule- si tari, adica tesuturi, in timp ce sistemul politic este precum sistemul nervos al nostru, adica al planetei, acesta reglementeaza curgerea sangelui catre anumite destinatii si astfel, reglementarea sustinuta la Davos asupra mediului bancar se traduce prin vointa politica globala; reglementarea bancara nu se va face niciodata din interiorul acestui sistem, trebuie ca politicul sa impuna normele de risc in acord cu starea de confort social a natiunilor motoare.
Problema reala este insa ca, la ora actuala, dupa ce pana prin anii 2000 fluxurile de capital s-au mondializat si apoi, pana in prezent, mai ales in urma crizei in desfasurare, si pietele de capital s-au mondializat, sistemul nervos, adica politicul, nu a tinut pasul aparand un retard in mondializarea acestuia in raport cu mediul bancar, si de aici dificultatea actuala ca politicul sa reglementeze sistemul bancar.
Retardul apare ca urmare a ascunderii adevarului din zona partidelor populare care, in dorinta de a leza social-democratia, ascund faptul ca marile companii sunt sustinute de state tocmai din impozitele deja platite de catre cei ce muncesc in aceste institutii, adica eficienta lor economica reala ascunsa in termenii politicii populare este defapt mult inferioara celei ce poate fi atinsa de ele in social-democratie, insa publicul plateste astfel de doua ori pe cel care-i munceste si pierde confortul social la care ar avea dreptul daca firmele ar fi arbitrate cinstit, non-politic.
Cred ca acest punct de vedere ar trebui vanturat suficient de mult pana va fi inteles de cei multi, de la noi si de pretutindeni.
Mai mult, criza financiara are un scop foarte logic, scop pe care se vede ca politicul nu-l devoaleaza; ori nu-l gaseste exploatabil in plan politic, ori nu-l intelege, dar mai degraba s-a trezit in fata unui proces de globalizare deja finalizat, si asta in lipsa concentrarii sistemului nervos, ca sa revin la comparatia de mai sus. Solutia ar fi coordonarea politica.
Cat despre invitatiile la DNA versus Davos este lesne de inteles ca defapt pierdem noi, toata tara, in timp ce din termopanele alea celebre nu stiu cine ar putea avea ceva de castigat, desigur, cu aceeasi trista exceptie general destructiva.
Am scris si eu despre europarlamentara PSD Rovana Plumb.
Sper ca nu m-am inselat cu comentariile de la final:
http://nordiclarisa.wordpress.com/2010/01/29/rovana-plumb-psd-40-femei/
Larisa
Miscarea 5050
imi permit sa ma agat de ce a scris blogideologic ref capitalism …
De fapt capitalismul barosan ( marile afaceri ) a avut sau a incercat sa aiba relatii privilagiate cu statu . Asta de sute de ani . Un Fugger credtitior de imparati isi tragea partea lui. un bancher s-a invartit de un stat – Toscana .
Companiile indillor de vest, de est , engleze, olandeze, franceze , spaniole se bazau pe monopolul cumparat de la stat . Marii arendasi ai impoziteor franceze din vechiul regim ei bine .. erau mari capitalisti ( inclus Lavoisier care fu descapatanat nu ptr chimie ci ptr impozite ). Cand a izbucnit in India rascoala sipailor ei bine a fost rascoala impotriva companiei engleze. Statu lu mme Victoria nu a mai zis ca e neinterventionist ci iute ca o frgata s-a repezit … desi cica era liberalism 1000%.
Acu privind nitel peste balta cea Mare observam aceiaisi interferenta intre statu ce hulit si spiritul cel intreprinzator . Hallyburton s-a descurcat binisor in Irac , da ? Da de Black Water ati auzit ? Adica statu american a kentuit petse 3 triliarde de $ din care dracu stie cate s-au dus in buzunarele cui trebuie ….
Cam asa stam cu satu sa nu intervina . Adevarul este satul sa se abtina sa intervina sa ne taie unghiile ( cam lungi ) DAR sa sara inajutoru nost cand ne rupem unghiile !! Si asa banu se scurge de gios in sus !! De fa[pt [onata cu global;izarea inseamna privatizarea statelor ptr ingrsarea unor companii.
Ntz. Unele din astea sunt din nu mai stiu ce carte a unuui american nitel cam conservator si bisericos ( eu nu. Sa nu mai zic ca am avut permanent dezlegare la porc pana ce am auzit neplacutul cuvant colesterol …. )
Domnule Nastase,a inceput vanatoare de candidati PSD???Iar vad ca s-a scos de la naftalina cazul Zambaccian.De Prostanacus nu ma intereseaza!Mitrea vad ca e linistit.Daca n-as trai in tara unde s-a instaurat regimul Daniel’s Traian The Great,ar fi posibil sa cred.Sa fim seriosi!Stiti mai bine decat oricine despre ce e vorba.Dupa 6 ani,nu se mai satura sa vina cu aceeasi mancare expirata?Se doreste ca Mitrea sa ajunga presedintele PSD?
Stati linistit,suntem alaturi de dumneavoastra! Mascarada asta nu poate continua la nesfarsit!Asteptam sa ajungeti acolo unde va e locul,adica presedintele PSD.
Va tinem pumnii!
@ aya
Nu am glumit nici eu,…dar sper sa fie curatati in cel mai scurt timp
si cei din conducerea judeteana si municipala a PSD Mures pusi de Prostanac’ in conditii nu tocmai statutare la cirma organizatiei si implicit partasi la dezastrul din PSD prin
Pastravaria se afla in comuna Campul Cetatii ,judetul Mures la 45 km de Tg Mures;dar pe tine si pe Dl. Nastase o sa va astept la aeroport .pe bune,…
Sa auzim numai de bine !!!
Domnula Nastase ati fost extraordinar la emisiunea din aceasta seara ! Am vazut inca odata ce inseamna o VALOARE ! Astept sa ne intilnim la ISD,…multa sanatate si va asteptam si maine seara la Antena 3 !
P.S. cat despre sechestru ,…cred ca ,nu e vorba de o predea de fum ci de un nor burdusit cu aburii alcoolului purtat de o adiere toxica de catre Cotroceni in directia ,…luati de aici popor un pic de scandal poate uitati de foame si frig !
Nu am reusit sa vad decit un fragment din emisiune, voi urmari daca apare transcriptul.
O mizerie fara margini!!!
Trebuia sa punem mana pe bate atunci dupa alegeri si sa provocam razboi civil! Ori noi ori ei, nu puteau sa ne impuste pe toti!
Uitati ce ne fac acum, eu stiam ca asa va fi, eram sigur!
Va doresc sa aveti putere sa treceti si peste aceasta mizerie pe care v-a facut-o Basescu.
Domnule Nastase, eu stiu ca nu veti fi niciodata adeptul unui stil radical in politica. Si sunteti un om mult prea educat ca sa tineti dusmanie. Dar eu nu sunt; la mine razbunarea tine 100 de ani.
Daca imi ajuta Dumnezeu sa ajung vreodata cu putere in tara asta, pentru ce v-au facut acum si pentru ce v-au facut de 5 ani incoace o sa-i prigonesc ca pe caini!
Sa tineti minte ce spun acum fiindca o sa mai traim si peste 10 si peste 15 ani. Eu am rabdare, acum suntem mici si nu avem putere. Dar o sa vina vremea socotelilor.
P.S.:
Oare un procuror sau un judecator care iau libertatea unui om pe nedrept, cunoscand foarte bine lucrul asta, mai merita sa traiasca?
Eu nu cred. Si-au vandut sufletul diavolului pentru 2000 de Euro pe luna sau ce salariu au ei.
Oamenii fara suflet sunt pe aceeasi treapta cu animalele din padure.
La afirmaţia confuză, uşor tendenţioasă, a doamnei Udrea “Că nu l-a privit niciodată pe d-l Băsescu Traian ca pe un bărbat !” ar fi apărut a treia zi, completarea “…de Stat în poala-i.”. Completarea are legătură şi cu raportul d-lui Văcăroiu privind-o pe doamna Udrea , trimis azi Parlamentului.
@DORU COARNA ianuarie 29, 2010 la 7:41pm spune: ~ marile companii sunt sustinute de state tocmai din impozitele deja platite de catre cei ce muncesc – care pierd confortul social la care ar avea dreptul daca firmele ar fi arbitrate cinstit, non-politic. @GHITA BIZONU’ ianuarie 29, 2010 la 8:05pm spune: globalizarea înseamnã privatizarea statelor ptr îngrãşarea unor companii
*** aşa îmi explic şi propaganda de reducere a sprijinului pentru companiile naţionale, dar şi reticenţa la demersul demonstrat matematic, pentru definirea în Lege a redevenţei pe principii economice.
@AYA ianuarie 29, 2010 la 7:37pm & ALL
*** referitor la Rosia Montana, am semnat cu COMENTARIUL: Pentru bunurile epuizabile prin exploatarea fondului, consacrarea prin Constituţie Art.136 alin.4 teza întâia: «Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.» impune ca ele să se regăsească în domeniul public sau în folosinţă publică, respectiv la valorificarea lor prin concesionare în regim privat cu cedarea bunului în natură bugetul statului trebuie să încaseze redevenţa pentru ”compensarea scãderii rezervelor”. Contrar, Legea minelor nr.262/2009 în art.I pct.3 stabileşte arbitrar (deşi redevenţa are un conţinut patrimonial şi trebuie evaluatã economic) ”o cotã procentualã de 4% din valoarea producţiei miniere” – adicã mai puţin decât nivelul ratei profitului pe care parlamentarii dovedesc cã ştiu sã o obţinã din investiţiile lor proprii.
ANTI-ECONOMIC, ”investitorul” ar lua aurul cu 4% din valoare, jumãtate faţã de rata dobânzii dacã l-ar lua DOAR CA ÎMPRUMUT – când ar trebui sã-l mai şi dea înapoi.
Desconsiderarea prin Lege a valorii, şi în prezent (deşi a fost cauza falimentului economiei centralizate unde concesiunile se făceau însă în cadrul aceleiaşi forme de proprietate), încalcă Art.135 alin.1 din Constituţie: «Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.». E o dovadã pe care procurorul Radu Voinea nu a avut-o la Târgovişte!
@ Pali
Anunta ma cat stau invitatii in Mures pentru ca vreau sa ii rog sa vina si la mine, la Dunare.
Te astept si pe tine.
@ Larisa
Citii ce scriseshi.
Da’ daca sunteti 35% valoroase si restu’ de 5% ca Honorius al de Prigoana?
Da’ indiferent de valoare, ce zici de 69? Merge?
P.S.
Despre miscarea fiftififti, cum scriseshi in finalu ‘postarii nu am auzit.
Cum e? Imi zici sau imi desenezi?
@
Marcus,
Coane , sa sa spun asa cu dumneata am doua chestiuni:
a) Iti faci reclama fatisa nici cel putin mascata pe blogul lui A.N. si mi inchipui ca o faci tot asa si prin alte locatii.
b) O ti in contre , contra-ode cu o anume ministaresa de singe nobil din Plescoi, mesaje auto-plagiate la nesfarsit ca o obsesie care pina la urma deranjeaza precum coardele unui pian dezacordat.
Ambele abordari sunt infantile , acum nu pot face si anumite adnotari privind moralitatea dumitale la modul general, desi am inteles ca unui amic care te-a ajutat,i-ai muscat mina , nici cel putin nu l-ai muscat de fund in precunoscutul act colegial. Amicul amicului , chiar imi spunea ca a incercat sa intre pe blogul dumitale si a constatat ca este banat,desi se pare ca nu a aratat adevarul adevarat despre acest marcus si nici nu te-a atacat pe blogul la care ma refer.
Esti o rusine coane , ca domn nu pot sa te numesc!
De ce nu emigreaza anumiti indivizi in Venezuelka, sau in Cuba sau in…,
Cind citesc „inepti” care fac apologia comunismului in mod abscons , prin atacuri nici cel putin argumentate logic asupra capitalismului, desi ma intreb oare daca mai este valabi si actual termenul folosit, atacuri fara suport ideologic ,, sau secvential istoriceste faptic argumentate , imi dau seama ca in nebunia lui Ceausescu,Fidel,mai recent Chavez nu vor fi nici o data parasiti de infantilii lor adepti.
Bineinteles , dorinta mea este o himera, dar ma intreb totusi, dece nu emigrati domnilor in Venezuela ca sa va bucurati de binefacerile societetii non-capitaliste?
George Serban
Şi eu sunt surprins de surprinderea d-stră .
Punctul meu de vedere privind exploatarea de la Roşia Montana este simplu : NU . Atâta vreme cât sunt fan al popoarelor care fac bani şi se impun cu mintea neavând nevoie de bogăţii naturale ,vezi exemplul cel mai elocvent Japonia ,nu pot fi de acord cu un asemenea tip de exploatare .Îmi dă o acută senzaţie de lumea a treia . În acelaşi timp ,nu cred o iotă că statul român va câştiga banii aceia despre care se vorbeşte . Cu un asemenea stat handicapat şi cu asemenea autorităţi în disoluţie partea care va reveni ţării se va dizolva şi ea în cianură . Dacă se va semna contractul vor apărea sigur o grămadă de probleme care vor fi ” rezolvate ” prin tot felul de acte adiţionale . Ceva gen Bechtel .
Pentru d-stră voi reformula întrebarea : sunt de acord simpatizanţii liberali , în speţă cei ai lui Antonescu ,cu gestul soţiei lui de a face lobby pentru această exploatare ( a nu se uita şi că liberalii au încercat să se pună în fruntea acestei lupte ecologiste ,probabil pentru că dă bine la public ) ?
Aş avea o întrebare înainte să continuăm această discuţie : politic ,care este poziţia d-stră faţă de liberali de aţi fost aşa indignat ?
Mulţumesc pentru apreciere , nu mă uit la OTV .
@ELMMAR
Doar sa avem ce sarbatoriiiiiii !!!!
toate bune !
@Conte
In primul rand, nu trebuie sa-mi multumiti. Nu am avut vreo indoiala ca ati putea fi un telespectator OTV. Dioalogul nostru n-ar fi avut loc.
In al doilea rand, multumesc pentru reformularea intrebarii. Nu o iau ca o favoare. Cred, mai curand, ca ati inteles despre ce era vorba …
In al treilea rand, incerc sa va surprind asigurandu-va ca impartasesc punctul dumneavoastra de vedere. Cel in forma scurta. Adica, NU! Motivele, tocmai pentru ca sunt liberal si am depasit usor, inca din 1990, complexul ¨nu ne vindem tara¨, – in care nici dumneavoastra nu credeti – este altul. Orice proiect, oricat de bun ar fi, chiar si cel controversat, despre care discutam, incaput pe mana unuia din camarila lui Basescu, are un singur scop. Sa fie stors de bani in folos propriu fara nici o legatura cu tara asta. In fond, sunt de acord cu Adina Valean care a organizat o dezbatere pe aceasta tema. Alaturi de Corina Cretu este una dintre doamnele a caror prezenta la PE, cred eu ca ne onoreaza. Probabil ca si Renate Weber are dreptate cand afirma ca dezbaterea ar fi trebuit organizata altfel.
Si, nu in ultimul rand, nu sunt genul de om care sa fiu de acord cu sotiile liderilor sau cu liderii doar pentru a le dobandi simpatia. Ceea ce va sfatuiesc si pe dumneavoastra sa faceti in sens invers. Sa nu negati orice vine de la o astfel de persoana doar pentru ca vine din acea directie.
As fi de acord cu o exceptie. Orice vine din directia Basescu-Videanu, miroase …
@gaby
Las-o in sange coane! Iti statea mult mai bine cand semnai „vasile”. Numele are istorie indelungata si este calit in lupte aprige pe diverse campuri virtuale de bataie. Este pacat sa-l abandonezi, mai ales ca nu pacalesti pe nimeni cu noua eticheta. Cred ca nici macar pe AN care (ai vazut?) te ruga sa nu pleci.
Cu Marcus cred ca gresesti sub mai multe aspecte.
Nu el te-a banat pe blogul sau, caci nu prea ar sti cum se face. Are si el un paznic la stana care nu lasa lupii sa dea navala peste oi.
Acum daca l-ai sponsorizat sa-si publice cartea, ce-ai vrea? Sa-ti dedice ode in fiecare zi? Cand esti generos, esti pana la capat, nu scoti ochii peste ceva vreme, ca nu-i frumos.
Ca scrie cu asiduitate despre ceea ce scrie este foarte bine. Cineva trebuie sa aminteasca si imberbilor mentali ca: Zeus, gigi, gygy, Cititorul in stele, neutrino, etc. cine este cu adevarat „CHIOMBUL DIN DEAL” si cum se poate parveni practicand cu cine trebuie cea mai veche meserie a Evei. Daca n-ar face-o nimeni, am uita cum uitam de toate, inclusiv de noi.
Faptul ca foloseste pentru promovare blogul AN-ului nu este o crima. Si tu, si eu si multi altii folosim acest spatiu celebru pentru a fi in lumina reflectoarelor care stau atintite asupra sa. Priveste-o pe Aya cum isi salta statui pe acelasi spatiu. Si-a insusit inclusiv adresa de blog a d-lui Nastase. Daca si-ar face propriul sau blog, cine crezi ca ar mai baga-o in seama? Cu siguranta colocatarul Ion, Elmmar, si inca vreo 10-15 rataciti.
Asa este in centrul atentiei tuturor celor care vin la AN.
De ce ii reprosezi lui Marcus ca vrea si el sa-i fie citite materialele?
@Gaby
din ianuarie30.2010 la10:29 am
Orice sex ai avea Gaby şi oricum vei fi vorbit,
N-ai făcut nimic în viaţă, poate nici nu ai iubit.
Nu te-ntinde să dai sfaturi pentru cei care sunt mulţi,
C-ai s-ajungi, fără-ndoială, doar pe tine să te-asculţi.
@George Serban ianuarie 30, 2010 la 11:39am spune: tocmai pentru cã sunt liberal şi am depãşit uşor, încã din 1990, complexul ¨nu ne vindem tara¨.
*** Regret cã şi Dumneavoastrã folosiţi lozinca în afara contextului, dar cu: ”STORS DE BANI ÎN FOLOS PROPRIU FÃRÃ NICI O LEGÃTURÃ CU ŢARA ASTA” – aţi spus sensul veritabil.
Nu le-a fost simplu şefilor mei atlantico-anglo-saxoni când în 1993-1996 opream maşina la cimitirul militarilor britanici de pe DN1 şi puneam întrebarea tip Parsifal: ei au cãzut când armata românã lupta împotriva comunismului şi pe noi ne bombardau ţarile democratice! Atunci a fost calibratã viaţa mea, iar acum de cãtre cei de acum – care-au pupat papucul de la Noua ÎNALTÃ POARTÃ, uitând ţara. Avem o istorie bogatã de învãţãturi: un domnitor a plãtit tribut ca sã nu i se prelungeascã firmanul; statuia lui strãjuieşte Palatul (încã nu i s-a pus o cutie de tablã!).
@ Alex spune: „Modelul economic distributist a fost teoretizat si experimentat intre cele două razboaie in Romania de catre taranistul Ion Mihalache.”
Ca să fiu sincer, nu ştiam. Apoi, se pare că însuşi seniorul Corneliu Coposu a neglijat complet ideile de justiţie distributivă în economia politică normativă a PNŢCD după 1989. Cred că Nicolae Carandino ştia aceste aspecte, ar fi putut să vorbească ori să scrie superb despre ele, dar a fost împiedicat în mod expres de o kabala peneţecedistă. Ştiu că după anul 2000 am citit articolul scris de un economist străin în ziarul România Liberă, care spunea că marile greşeli făcute în tranziţia economică de la comunism la capitalism în România se referă în primull rând la neglijarea justiţiei distribuţionale. De ce a tăcut Corneliu Coposu ? Aceasta rămâne una dintre marile enigme de politică economică post-decembristă.
Un eseu de economie politică scris de Ovidiu Hurduzeu: +În luna noiembrie 2009, m-am aflat în România, alături de teologul şi economistul John Medaille de la University of Dallas, pentru a lansa antologia A Treia Forţă. Economia libertăţii: Renaşterea României profunde (Editura Logos, Bucureşti). Antologia, pe care am îngrijit-o împreună cu profesorul texan, include textele unor renumiţi gânditori de astăzi, precum profesorul Stefano Zamagni, consilier economic al Papei Benedict XVI, şi Phillip Blond, noul „rege filozof“ al conservatorilor britanici. Economia libertăţii: Renaşterea României profunde reprezintă topografia unor practici economice viabile. Dacă ar fi aplicate în mod sistematic în ţara noastră, ele ne-ar putea ajuta să evităm colapsul iminent al economiei şi să ieşim la liman prin mijloace care ne stau la îndemână, fără a ne îndatora în numele copiilor şi nepoţilor noştri şi fără a vinde la mezat România. În afara faptului că propune soluţii anticriză viabile, Economia libertăţii jalonează calea spre restaurarea unei societăţi sănătoase şi prospere. + Continuarea poate fi citită la adresa URL http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2009/12/ovidiu-hurduzeu-economia-libertatii.html
Lucrurile rele cresc exponential, trebuie sa prevenim urmatoarea lor viitura. In interviul cu John R. Nellis (http://www.romanialibera.ro/a101261/nu-privatizarilor-fara-un-stat-de-drept-functional.html ) despre impactul distributional in economiile aflate in tranzitie, specialistul marturisea ca a invatat lucrurile din mers, construind concepte printr-o abordare ascendenta. Tema economica de care se ocupa John R. Nellis face parte din asa numita justitie distributiva, care este incorporata in economia politica normativa. Principiile justitiei distributive sunt principii normative destinate alocarii bunurilor (resurselor, inclusiv resurselor educationale) care se gasesc în cantitate redusa. Ca discurs, justitia distributiva se concentreaza asupra caracterului acceptabil, ori drept, al (re)distributiei bunurilor in societate. In context social, chestiunile etice tratate in justitia distributiva sunt considerate a fi acute, grave, importante. Totusi, daca doriti un limbaj facilitând realmente accesul Dumneavoastra la conceptele noi, se spune uneori ca aceasta vorbire tine de categoria limbajelor sacre –, recurgeti la engleza vorbita de profesorii de la Harvard University. Textele de justitie distributiva cele mai citite, actualmente, il au ca autor pe filosoful harvardian John Rawls. Dupa un stagiu ca infanterist pe frontul din Pacific, consecintele infernului observat la Hiroshima il îndeamna pe John Rawls sa studieze filosofia morala. John Rawls reflecta mult asupra temei, dar publica prea putine articole stiintifice cu punctaj ISI, criteriul de baza in univesitatea romaneasca dupa 1989, dar un criteriu separat prin ghilotina lui Hume de valorile romanesti. John Rawls scrie lent si eficient, în celebrul stil explicativ Bourbaki, marele text educational de cunoastere prudentiala intitulat: O teorie a dreptatii (A Theory of Justice, 1971). În paginile cartii O teorie a dreptatii, acum lectura obligatorie pentru invatarea filosofiei morale, John Rawls incearca sa rezolve problema justitiei distributive cu ajutorul unei versiuni personale de Contract Social. In constructia gândirista din textul A Theory of Justice, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke, Jean Jacques Rousseau, si Immanuel Kant. Contractul Social inseamna la John Rawls o cooperare constienta intre grupuri, prin negocieri pe un set de valori etice. Cursul lui John Rawls despre teoria dreptatii si distributia bogatiei a influentat nu doar filosofia politica si morala, ci si gândirea economica a lui John R. Nellis. Este pacat ca domnul Emil Hurezeanu nu a favorizat inserarea unor paranteze explicative la interviul cu John R. Nellis. Iar ceea ce s -a furat si s- a distrus in România face parte din economia politica pozitiva. Desi economia politica normativa este separata de economia politica pozitiva printr- o genune taiata de ghilotina lui Hume in ceea ce priveste identificarea valorilor etice, este clar ca economia politica normativa influenteaza economia politica pozitiva. Si a mai ramas ceva in economia pozitiva care poate fi distrus acum de pseudo-capitalisti predatori precum Silviu Prigoana. Este vorba despre marile depozite ale mizeriilor turboconsumerismului din Europa occidentala pe care vom fi obligati sa le primim in România dupa anul 2015. Dar mafiotii italieni se pregatesc deja. Controlati foarte serios câti cetateni italieni controleaza gropile de gunoaie de pe lânga marile orase din România. Apoi, ce cauta primarul din Neapole in România pentru a pregati teransferul gunoaielor italiene pe terenul frumoasei noastre patrii, ce face procuratura noastra, de ce nu investigheaza conexiunile cu mafia si politica româneasca ?
@pupaza din tei,
mai Nea Pupaza,da’ matale din ce scorbura ai aterizat pe aici?Iarta-ma,nu te cunosc,nu te retin,esti om au pasare?
Acum nu te gandi ca ar conta vreo iota din scurtul matale eseu despre disimulare,dedublare,reincarnare sau alte prostioare ce-ti bantuie creierul de pupaza…Da’uite,cum-necum,ai reusit sa ma deranjezi din autoimpusa cura de dezintoxicare politica.Afla,mai Nea Pupaza,ca „gigi”n-are nimic de-a face cu Gygy,Citititor in stele,Zeus,Neutrino,etc.Parol!
Asa ca fa bine si canta in alt…tei.
Cum pasareai maiastru,ca o pupaza de calitate ce-mi esti,in postarea matale de la 12.49?Iata mostra:”Daca n-ar face-o nimeni,am uita cum uitam de toate,inclusiv de noi.”Uaau,profund…Uita si matale de persoana matale,eu tocmai am facut-o…
Salve Titus !
ref interviul ala as observa ca in Romania Codul Comercial adoptat in parca prin 1887 nu a fost nicodat abrogat si ca era in vigoare si in anii 50, 60, 80 reglementand ion special contractele firmelor romanesti cu firme straine particulare . As mai adauga ca onorabilu uita micul amanunt ca am „privatizat” de multe ori in favoarea unor companii apartinad altor state ( Romtelecom mon amour !! ) . Asta nu a fost privatizare a fos deznationalizare si subordonare intereselor altora . Dupa moarte pocainta si as fi curios daca cei ca el au fost sincer cinstiti ( adica idioti utili ) oei sunt doar ipocriti . Si as fi curios daca „cainta” lor de azi nu se datoreste faptului ca polcovnicu nu tine cont de vorbe si ca administratia lui poate servi contrargumente de buna calitate – nu ma refer la cele de varii calibre ci doar la cele juridice, statisttice , comparate si publicitate .
@
Pupaza din ,
Acum sincer nu stiu ce poate deranja atat de amarnic un, sau o doamna pupaza ,faptul ca eu am un stil asemanator cu Vasile ,cum nu cred ca va referiti la dictie cum nici nu cred ca la abordare unui subiect.Ma si va intreb despre ce stil e vorba sau cunoasterea intre semeni e vre-un stil, observ, care trebui abordat dupa morala domnului Marcus sau a domniei voastre?
Ca il cunosc pe dl. Vasile ,pe care se pare ca si dumneavoastra il cunoasteti nu pot sa neg dar exista o diferenta , dumneavoastra si Vasile faceti parte din acea multime a oamenilor care gresesc si se asociaza cu persoane tip Marcus,eu nu .,m-a ferit Dumnezeu!.
Ceace se pare ca nu cunoasteti dumneavoastra dl. Pupaza este faptul ca sunt persoane, chiar grupuri de persoane care au alta calitate si alta tinta in viata , moraliceste vorbind nu pliem pe simpatiile intre „amorali”pe care dumneavastra observ ca le focusati ca normale ,pozitive chiar acceptabile in definitiile care creioneaza o anume etica morala sau o relatie normala interumana.
Da, il cunosc pe Vasile , dar si fara sa spun „no tulai Doamne”, nu sunt de prin partile domniei lui,sunt de prin partile unde isi mai petrece si dl. Vasile timpul liber, cum in mod sigur v-as cunoaste daca ati fi de pe unde ma trag eu.
De pe unde is eu oameni sunt saraci, dar nu cu duhul, ca dumneavoastra sunt oameni onesti care au rarit as spune natural aceste stil de a trata o amicitie, in mod sigur dumneavoastra ati fi un paria intre noi.
Daca cea ce spuneti este adevarat, promit sa ma documentez, deoarece aveti prin cunoasterea subiectelor un anume avantaj, atunci in mod sigur asocierea dumneavoastra si patripriul cu Dl. Marcus , va aduce in incidenta mimetismului moral abject definitoriu, daca nu cumva chiar dumneavoastra sunteti cumva si nickul Marcus.
Daca sunteti Dl. Marcus ,atunci ar fi mai concret sa reproduceti nu ode infantile ci ode dedicate prieteniei, cum spuneati „Sa-ti dedice ode in fiecare zi? ” ? .
Intrebarea mea era cu totul alta , si nu mi-ati raspuns,”are voie, moraliceste discutind, dl. Marcus sa-si faca reclama propriului blog pe acest blog?
Si daca din raspuns in raspuns nu-l veti „citi” pe Dl. Marcus, cel putin sper ca il veti intelege!
Celelalte aspecte cit a fost de matur,moral, cum vreti fata de Vasile pentru mine ramane doar o simpla informatie .
Servus domnule Marcus, si vorba bucurestianului ciocu mic, sau chiar aveti un dram de moralitate ,dispareti o perioada pe un blog si nu-l mai atacati cu auto reclame ca despre asta era vorba si nu despre Vasile!
PS. Daca credeti ca atacindul pe Vasile, mi-ati raspuns la intrebare in mod sigur ,va rog cu toata codescendenta sa ramanteti suspendat in „tei” pentru ca acolo va este locul, teiul va schimba mirosul!
@
Fidel,
Cred ca aveti dreptate doar dupa principiul fiecare cu dreptatea lui!
In mod sigur sunteti in erore cit de iubit sunt si in mod sigur cit de mult pot iubi eu.
Riscul care-l comporta enuntul unor adevaruri sau comentariile unor chestii din realitatea noastra imediata te poate intr-adevar indeparta de ceva daca acel ceva este confundat cu un tel,sau cu o anumita dorinta, iar telul meu nu este nici sa te indrept pe dumneata si nici aceasta lume ci doar sa-mi exprim o parere pe care dupa cum vad ti-o exprimi si dumneata fara nici o restrictie!
PS.
a) Apreciez insa „compilatia” nu si inspiratia!
b) In mod sigur nu pot aprecia nici cel mai mic patipriu, simpatie,nostalgie cu cea ce este comunismul, si va rog sa-mi „cititii”reactia doar din acest unghi si nu din faptul ca sunt gata sa fac apologia capitalismului.
Deocamdata de unde imi scrieti dumneavoastra sau unde emigreaza in copore romanii nu este nici Venezuela, Cuba si nici chiar mareata China!
@bre nea Gaby,
Zau ca nu stiu dom’le cu ce v-am gresit atat de tare de casunarati asa pe mine. In ceea ce priveste relatia mea cu Vasile, nu cred ca acesta ar avea nevoie de avocat pentru a-si sustine cauza, iar acuzatile pe care mi le aduceti sunt total aiurea si nu-si gasesc locul pe blogul unei gazde atat de generoase ca d-l Adrian Nastase. Aveati ceva cu mine, bag seama ca stiti ca am blog, deci puteati intra acolo, mai ales ca eu nu banez decat pe cei cu un vocabular plin de trivialitati. Vin acum la partea cu reclama. Sunteti in mare eroare domnul meu, postez la d-l Adrian Nastase anterior momentului in care mi-am deschis propriul blog si o fac nu pentru a-mi face reclama ci din cu totul alte motive:
1. Atat eu cat si gazda acestui blog, pentru a nu pomeni si marea majoritate a cititorilor sai nutrim aceleasi sentimente fata de impostrul aflat vremelnic si accidental la carma tarii.
2. Daca materialele postate de mine ar fi adus cumva vreo boare de indecenta sau imoralitate, banuiesc ca moderatoarea acestui blog m-ar fi banat de multa vreme.
3. Consider ca atata timp cat aceasta gasca de mafioti condusa de Nasu’ Famigliei se afla in pozitii de a controla destinele romanilor este de datoria mea ca cetatean al acestei tari sa-mi exprim liber punctul de vedere. Acum, c-o fac mai talentat sau lamentabil, ramane la aprecierea cititorului care are libertatea de a ma citi, sau a ma ignora pur si simplu.
4. Sponsorizarea despre care faci talica vorbe a fost liber consimtita, nu a fost rezultat al cersitului sau a ceea ce vrei talica sa sugerezi, iar prietenia cu un astfel de om m-a onorat si ma onoreaza in continuare, chit ca persoana respectiva, la momentul disputei noastre a dovedit imaturitate.
5. Nick-ul Pupaza din Tei a presupus ca esti Don Basil, sub un alt nick, datorita stilului sau inconfundabil, jalonat de greseli gramaticale.
6. Pana cand gazda nu-mi va da de inteles ca prezenta mea deranjeaza voi continua sa postez pe acest blog.
sa fii iubit
marcus
7. Ca ncheiere cred totusi ca motivul acestui atac de cartier consta in persoana (persoanele) atacate de mine in postari, nicidecum in faptul ca te deranjeaza incercarea mea de a-mi face reclama pe blogul d-lui Adrian Nastase.
@Pupaza din Tei: Multam fain!
sa fii iubit
marcus
@gaby
Nea Viorele, ma bucur ca nu ti-ai pierdut stilul „cavaleresc” de duel verbal cu șarje tintind sub centura. Te-am admirat recent exersandu-l si pe nea Ghita, intrigat, poate pe buna dreptate, ca nu te recunoaste, mai ales ca ati fost amici. Daca ma gandesc bine cred ca asa si era caci ai fost cel care l-a recomandat colegilor de blog de la JN, putin ostili, ca fiind o persoana incarcata full cu istorie.
Sunt convins ca-l cunosti bine pe vestitul Vasile. Doar este cel care iti zambeste zilnic din oglinda. Sau poate ca nu-ti zambeste, vexat fiind de nerecunostinta oamenilor pe care, crede el, o merita din plin.
Asa se intampla cand privesti lumea de la inaltimea SUV-ului pe care il conduci. Ai vrea ca gesturile de generozitate pe care le-ai facut dezinteresat sa-ti aduca o recunostinta si supunere macar cat cele de care se bucura Creatorul.
Multa sanatate nea Vasile, sa-ti mearga afacerile din plin si sa-ti fie sanatosi copii si nepotii.
PS: Si nu ne duce pe noi in ispita cu rudele din Ardeal. Uiti ca ne-ai povestit cu lux de amanunte de chiolhanurile haiducesti facute in vremurile trecute in acele locuri. Ori procedezi si tu ca si AYa. Negi ca ti-ai expus cu lux de amanunte viata pe bloguri si acuzi in stanga si in dreapta ca dau unii din casa? Niste nemernici obsedati. Acum plange ca i-a folosit unul emailul cu Aya a lui Tristan, uitand ca si l-a publicat pe blog la JN ca sa poata fi contactata de Sile si Elmmar. Ce ti-e si cu memoria asta de la o varsta!
Gigi ,tu eşti ? Unde ai fost , omule ?! Mă ,dar ce te-ai enervat …
@contele
Omule, sa nu-mi spui ca tu il intruchipezi pe cel ce poarta papuci marca „gigi” si care se crede singurul „caine ciont de coada”!
Dreptu-i ca n-ar trebui sa ma mire asa de mult daca tu ai fi animatorul papusi respective. Lumea acestui blog este plina cu fel de fel de masti purtate, functie de moment, de aceleasi „peronaje”. Dar parca n-as crede sa fiti unul, chiar daca semanati la nervi si lipsa de discernamant.
@conte,
sunt la dieta.Fara politica,bloguri,tocsouri tv.Doar lecturi usoare…
Gaby
din 30.01.201o la10:29
Un sfat mai competent şi generos i-ar fi direcţionat pe „nesuferiţii” tăi spre partea chinezească a SUA, recent cumpărată de asiatici, care în modestia lor proverbială ţin o planetă cu cele de trebuinţă, la cele mai mici preţuri şi cea mai convingătoare calitate. Dintr-o poezie a unui basarabean am reţinut şi versurile : {…}Ori cine-a spus / că primul comunist a fost Isus ? / Cretin, mişel ! / de ce nu l-aţi ucis întâi pe el {…}
Nu te înfricoşa. Nu poţi fi tu acela, Gaby. Ş-apoi Domnul ne iubeşte pe toţi, de-a valma !
Te mai îndoieşti că sistemul chinezesc, retuşat şi adaptat în continuare, se va impune de la sine, cum spun citiţii? Orizontul de aşteptare poate fi 2040. Eu am să-l apuc, ceea ce îţi doresc sincer.
Mă bucur că exişti !
@
Pupaza @ Marcus,
Ghita ma cunoaste de la evzeu dupa nickul „gaby” ,atunci si acolo eram pe aciasi fregventa cu el si mai putin cu Vasile . Am constatat in 2005 ca Vasile a fost printre singurii care anticipase niste chestii .Eu eram in alta tabara dezavuam duritatile si mai mult prezicerile lui despre anumiti domni de acolo sau din politica.
Lui Ghita am fost nevoit sa-i dau niste aliniamente ca sa-si aduca aminte ca sunt aceiasi persoana Gaby de la EVZ.Cele doua cuvinte in apararea lui au fost de fapt o completare la insistenta pe care am vazut-o din nou la Vasile ca sa-si apere un vechi coleg.
.Eforturile lui Viorel/Vasile sunt ceva mai altruiste si nu au legatura cu eforturile mele pe a cest blog unde am postat repet numai la insistentele lui Vasile . Asta cu Nea Viorele nu merge desi nimeni nu poate sa opreasca timpul , inca nu am ajuns un „nea”, desi au trecut citiva ani si peste mine!!
Dl. Marcus am circulat pe mai multe bloguri, am fost ” evzist”,,”cotidianist”,”ciutac’, v-am vazut si pe dumneavoastra si v-am citit lapidar, poate din insistenta cu care reveniti si atacati acelasi subiect cu mesaje repetabile si repetate, va rog nu cadeti in steriotip. Totul ar fi in regula si poate am avea pareri comune pe o anume directie, dar parca ar fi nevoie
sa mai facem si altceva. si nu numai sa bisam din balcon!
PS.
Ca sa nu mai deranjez , din alte considerente, pentru care Vasile a parasit acest grup mediatic „neprofesionist”,considerati va rog aceasta postare ca ultima mea intrare printre domniile voastre!
Domnule „nea” din pacate nu va pricepeti la citit asa de bine oamenii!