S-a stins, in liniste si impacat, un intelept. A parcurs aproape un secol de durere, de impliniri, de acuze, de truda. L-am intalnit adesea, in ultimii 17 ani si, de fiecare data, i-am admirat calmul, serenitatea. Sfaturile sale erau pline de caldura, solicitarile – in numele bisericii – pline de bun simt si de masura.
Prima data, l-am intalnit in iulie (ce coincidenta!) 1990, atunci cand am mers la sediul Patriarhiei. Era pentru prima data cand un ministru de externe era invitat pentru o intalnire cu Sinodul permanent al Bisericii ortodoxe. Am discutat despre diaspora, despre bisericile romanilor din Europa si din America, despre Basarabia. Ma invita, mai tarziu, la cate o gustare frugala, adeseori cu sarmalute de ciuperci si alte bunatati de post, ca sa vorbim despre rolul social al bisericii, despre salariile preotilor, despre construirea sau repararea bisericilor. Sunt putini cei care stiu efortul pe care l-a facut pentru a merge la Vatican sa sprijine intrarea Romaniei in NATO. Si cate altele. A suferit, fiind acuzat pe nedrept. Dar a stiut sa treaca peste toate, si peste nedreptatile alor sai, si peste ingratitudinea Puterii. Am inca, la mine in birou, o fotografie de la Putna, de la canonizarea lui Stefan, atunci cand am oferit Mitropolitului Daniel, in prezenta Parintelui Patriarh, copia sabiei lui Stefan cel Mare, realizata de orfevrierii turci, la Istanbul, la ordinul premierului Erdogan, dupa originalul de la Topkapi.
Sunt atatea amintiri care imi revin in memorie. Intre altele, bucuria pe care mi-a impartasit-o atunci cand, Camera deputatilor mutandu-se in Casa Poporului, cladirea veche a Parlamentului a fost transferata (era in 1996 si eu eram presedinte al Camerei) catre Patriarhie. As vrea sa-mi reamintesc toate sfaturile pe care mi le-a dat in timp. Imi vine insa in minte acum doar binecuvantarea pe care mi-a dat-o in capela ascunsa intre zidurile Patriarhiei.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un om bun si ne-a fost parinte la toti!
ministru >> prim-ministru >> blogger 
Am ramas socat si cred ca starea natiunii noastre va fi (sau trebuie sa fie ca la moartea lui Ioan Paul al IIlea). Parintele Patriarh a fost, poate, un simbol al echilibrului si al intelepciunii. Nu stiu cate/ce a facut pentru tara asta (nu am acces la datele despre care vorbeste dl. Nastase), dar sunt convins ca ceea ce a facut, ramane un simbol al daruintei catre poporul acesta si, plus de asta, un simbol al credintei catre Dumnezeu.
Marele pacat al poporului nostru este acela ca noua ne place sa barfim si sa acuzam fara a avea niste chestiuni doveditoare. Mergeam azi, supa ce s-a intamplat tragicul eveniment, si, pe langa cuvintele de regret, auzeam intr-o proportie mai mica, ce-i drept, cuvinte jignitoare la adresa Parintelui Teoctist. Pacat ca nu respectam, daca nu persoana in viata, macar evenimentul care face ca el sa treaca catre eternitate. S-a stins un om, care nu cred ca a deranjat pe cineva, nici macar cu „un du-te mai incolo!”. Pacat!!!!
Am avut ocazia sa il intalnesc la Manastirea Cernica si sa schimb cateva cuvinte cu dansul; si pot spune ca ceva in mine s-a schimbat de atunci si, nu datorita faptului ca ma sfatuia sa am credinta in Dumnezeu, la modul declarativ pentru ca era Parinte Patriarh, ci dorinta lui de a ne face mai buni.
Bunul Dumezeu este dator fata de acest om sa ii lumineze calea catre eternitate.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Ii pastrez Preafericitului Patriarh Teoctist o amintire frumoasa si una mai putin frumoasa. Cea frumoasa este legata de faptul ca, atunci cand l-am gasit odata la Academia Romana, si-a adus aminte de ceea ce ii povestisem despre bunicul meu care s-a asezat sa moara pt ca asa ii spusese in vis un inger, si mi-a spus: „Bunicul dumitale a fost un sfant. Sa il urmezi!” Cum, Doamne sa il urmez! Bunicul era preot si la batranete se facuse calugar isihast si m-a invatat si pe mine rugaciunea inimii, si Parintele Patriarh stia toate astea dintr-o lunga discutie pe care mi-a daruit-o la Cotroceni, intr-o toamna, prin 2002 cred. Atunci insa mi-a lasat amintirea cea mai putin buna, dar poate ca a fost vina mea. Purtata de o anume indrazneala si vanitate copilareasca, mi-am permis sa ii sugerez ca preotii ortodocsi sa mearga in scoli sa le vorbeasca tinerilor si, mai ales, sa ii asculte, nu sa se limiteze la slujba din biserica, facuta intr-un limbaj arhaic si adeseori de neinteles pentru tinerele generatii. Patriarhul m-a privit…. ca un patriarh, zambind, si mi-a spus ca nu se poate, pt ca oamenii trebuie sa vina la biserica nu biserica sa se duca la oameni. Probabil ca i-am aparut ca o zanateca, ce vrea sa strice randuiala bisericii. Oricum, eu am ramas suparata, pana azi chiar, poate prosteste, dar tot mai cred ca biserica ortodoxa ar trebui sa se deschida spre societate si sa se modernizeze!
Dumnezeu sa il odihneasca pe Preafericitul Patriarh Teoctist si sa il mantuiasca, pt ca asa cum a fost, el a stiut sa tina biserica ortodoxa romana ca o institutie pretuita, in ciuda a tot si a toate!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Odihnească-se în pace!
Da, a fost un om deosebit. Poate ar fi trebuit multi sa invete de la domnia sa, cat timp a fost in viata, si mai ales oamenii politici.
Imi plac comentariile dvs domnule Nastase despre absolut orice subiect.
Sper sa nu renuntati sa scrieti, ca o faceti foarte bine.
Domnule Nastase, remarc articolul dumneavoastra si il consider sincer. O mica sugestie, ortografiati IstaNbul – asa e corect.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Ma rog ca Preafericitul sa ma ierte pentru judecata tineretii , cand nu am inteles….acum se dovedeste dupa 17 ani ca el era cel bun, iar noi eram cei nerabdatori si aprigi.
Maxi!
@Alex
Te lasi luat de val. Un bun crestin nu poate spune „Bunul Dumnezeu este dator fata de acest om…” Crd ca nu este nevoie sa insist si sa explic de ce.
@Maria Barbu
Dupa revolutie prin Romania bantuiau tot felul de pastori ai fel de fel de culte si umpleau sali de teatru si uneori chiar stadioane. Veneau si sarlatani. Profitand de libertate, incepuse si Biserica Ortodoxa sa organizeze „spectacole” prin teatre (parintele Galeru). Parintele patriarh a fost de parere ca acest circ inafara bisericii nu este necesar. Credinta ortodoxa nu este o marfa distribuita de comis voiajori. Probabil ca in aceasta idee a avut loc si discutia cu dv.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Fotografii fin biserica cu trupul Patriarhului sunt pe http://www.fotoblog.ro la http://wwww.fotoblog.ro/2007/07/31/prea-ferictul-parinte-patriarh-teoctist-a-murit/
Gabi
bine ca v-ati gasit toti sa ridicati osanale comunistului. de aia care au murit in puscarii cind preafericitul trimitea telegrame de felicitare lui ceusescu va mai amintiti? a trebuit sa existe tokes ca sa inceapa ceva in tzara asta, ca daca era dupa teoctist si dupa religia lui strabuna – acu tot lui ceausescu trimitea felicitari!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Ati scris: „Patriarhul Teoctist a fost, in primul rand, un intelept”. Eu zic: a fost un oportunit; nu vedeti ca lumea nu este intristata ca la moartea papei Ioan Paul al II-lea, de exemplu? Sigur ca se pastreaza o pojghita a aparentelor printre oficiali, in rest…
Ati scris frumos despre Prea Fericit. Mi-a placut mai ales ideea de pe urma. Intr-adevar, ne-a fost un parinte spiritual tuturor romanilor ortodocsi. A stiut sa tina cumpana echilibrului si a bunei intelegeri intr-un timp al invrajbirii fara masura a oamenilor. Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica in lumea celor drepti!
PS: Ce fel de an e asta, in care pleaca dintre noi atatia oameni care ne-au fost repere?
Inafara de patrirhul Teoctist, botosanenii au mai dat Bisericii doi mitropoliti (Sofronie Miclescu si Iosif Gheorghian) si chiar un sfant: Ioan Iacob de la Neamt (5 august)
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
„…si ne-a fost parinte la toti!”
exagerat!
dumnezeu sa-l odihneasca!
Domnule Nastase va multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ati spus despre Parintele Patriarh. Pentru crestinii din toata tara acestea sunt zile de doliu iar eu nu as mai putea sa adaug decat ca si-a purtat crucea pana la capat fiind un exemplu de stabilitate si rabdare.
Domnul sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l odihneasca ! Spuneti ca Patriarhul a fost un intzelept . Asa este. Dar, fiidnca vorbim de intzelepciune si fiindca in cadrul interviului la TV atzi vorbit si despre Rusia, imi permit sa va rog a va exprima opinia fatza de comportamentul ” intzelept al Romaniei in relatia cu Rusia ! De circa 12 zile , toata presa aservita Cotrocenilor , nu mai are liniste daca nu publica zilnic doua-trei articole defaimatoare si mincinoase la adresa Rusiei si a lui Putin . De ce toate astea, care e rostul lor ?? Sunt contrariat fiindca Romania nu are puterea de a influienta decisiv deciziile luate de Rusia si nici de SUA . Atunci de ce ??? Numai asa, de ura si invidie ???
Trecerea in nefiinta a Pastorului Biserici Ortodoxe Romane ne-a surprins pe toti. Preafericitul Parinte sa vegheze asupra noastra din Imparatia Domnului si sa ne ierte noua pacatele precum si noi iertam pacatele celor care ne pacatuiesc. Sa nu ne ingrijim de ziua de maine fiindca ziua de maine isi va purta singura de grija, Sa nu ne ingrijim de Preafericitul Nostru Teoctist caci el este in mainile lui Dumnezeu.
In numele Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. Amin!
P.S. Ma bucur ca am vazut mesajul lui Traian Basescu la TV transmis Romanilor si Mitropoliei. Mai avea un pic si la sfarsit zicea: „Sa traitzi bine”
Domnule Adrian Nastase,
1.Va multumesc respectuos pentru raspuns.
2. Sensul pe care il dati dvs. „vecinatatii” tine mai degraba de interes, de convietuire; din acest punct de vedere, intr-adevar, am fost vecini cu Rusia, de vreme ce am facut parte din acelasi BLOC (socialist);
3. Numele unui om este o eticheta; el face parte din atributele care ii definesc personalitatea. Numele nu este o componenta imanenta a omului, ci o masca (lat. persona=rom.masca), dovada ca omul nu se naste, de pilda, cu prenume, ci il capata ulterior – cateodata se naste chiar si fara nume de familie. Purtarea unui nume de catre un om este o functie (privata); ca este asa o dovedeste, de exemplu, faptul ca femeia preia la casatorie numele barbatului, dar i se poate interzice purtarea lui dupa divort.
Definind cetatenia drept ansamblul drepturilor, libertatilor si indatoririlor – ori functiilor – pe care le are un om in cadrul unui stat, in clipa in care un cetatean ajunge Presedintele Romaniei, functia (privata) de a folosi numele sau se suspenda. Acest fapt este consacrat de Constitutie – pe perioada indeplinirii mandatului, Presedintele Romaniei nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata.
Cand vorbim despre Presedintele Romaniei nu putem vorbi decat despre omul care indeplineste functia, nu si despre numele sau ca cetatean. Omul nu este in acest caz altceva decat un executant, nu este, ca sa ma exprim metaforic, decat suportul animat al puterii. Toate functiile private care definesc cetatenia sa se suspenda.
Faptul ca Presedintele Romaniei este un om si nu, sa zicem, un cal se datoreaza facultatilor de care dispune omul – constiinta, discernamant, ratiune, inteligenta s.a. – si pe care calul nu le are. Facultatile respective fac din om executantul ideal al dispozitiilor constitutionale, dar sa nu ne mire daca intr-o buna zi, datorita minunilor geneticii, caii nu vor deveni executanti mai buni decat oamenii – este, in acest context, de cercetat ce l-a determinat pana la urma pe Caligula sa-si faca (sic!) calul senator. Ce nume va purta atunci Presedintele Romaniei?
Functia de Presedinte al Romaniei depersonalizeaza cetateanul, daca se poate spune asa. Omul-suport duce povara functiei 24 de ore din 24. Functia de Presedinte al Romaniei este noua samasca. Administrarea puterii natiunii este – sau trebuie sa fie – continua. Nu exista program, nu exista pauze, nu exista viata privata – toate functiile private se suspenda, inclusiv cea de a avea un nume.
Pe aceasta linie de gandire este, cred, util sa precizez ca Presedintele Romaniei n-ar putea, de pilda, sa vanda un teren. Ce va scrie notarul in actul de vanzare – ca l-a vandut Traian Basescu sau Presedintele Romaniei? De asemenea, Presedintelui Romaniei ii este interzis, potrivit Constitutiei, sa boteze, sa conduca masina, care sunt si ele functii private acordate cetateanului ce pot sa fie, la o adica, retrase ori suspendate. Omul-suport al functiei de Presedinte al Romaniei se dovedeste astfel a fi, in raport cu interdictia constitutionala citata, un sclav total ori un robot – de ce credeti dvs. ca monarhii aveau nevoie de consimtamantul Parlamentului ori al Bisericii pentru a se casatori cu cineva anume?
Din nefericire, Presedintele Romaniei in exercitiu nu intelege aceste lucruri si savarseste o serie de actiuni contrare dispozitiilor constitutionale – daca, fiind la volanul unei masini, savarseste, Doamne fereste!, un accident, vinovat este Presedintele Romaniei sau (cetateanul) Traian Basescu?
Suspendarea functiilor private ale omului care ajunge Presedintele Romaniei este confirmata si de faptul ca Presedintele se bucura de imunitate. Presedintele Romaniei nu trebuie obligat prin lege si nici nu se supune legii, ci numai Constitutiei, pe care, atunci cand o incalca in mod nelegitim, este suspendat din functie.
In intelepciunea ei, natiunea a prevazut totusi ca „celelalte drepturi” ale Presedintelui Romaniei se stabilesc prin lege. In aceste „celelalte drepturi” poate sa intre si dreptul de a sofa, de a boteza etc., totusi, pana cand o astfel de lege nu apare, Presedintele este culpabil de incalcarea Constitutiei atunci cand sofeaza, cand boteaza s.a.
In raport cu cele expuse anterior ramane ca, pe moment, cetateanul Traian Basescu nu exista, cel putin ca realitate juridica, si cu atat mai putin Presedintele Romaniei Traian Basescu. Exista doar Presedintele Romaniei si atat!
4.Ma asociez, daca imi ingaduiti, aprecierilor pe care le faceti la adresa defunctului Patriarh. A fost un intelept fiindca si-a dat seama ca nu are nici o sansa sa contracareze eficient acuzatiile ce i s-au adus.
5. Nu-mi este foarte clar ce vreti sa spuneti prin sintagma „ingratitudinea Puterii”; care „Putere”? N-am stabilit odata pentru totdeauna ca titularul Puterii – mai precis, al suveranitatii nationale – este poporul? Vreti, poate, sa spuneti „ingratitudinea celor care au exercitat Puterea”… Dar, altfel, Patriarhul este el insusi un executant al puterii, ce-i drept, divine, incat, din aceasta perspectiva, nu aveti de ce sa-i plangeti de mila, asa cum nimeni nu trebuie sa-i planga de mila Presedintelui Romaniei – si Patriarhul, si Presedintele Romaniei sunt executantii de cel mai inalt nivel ai unui anumit gen de putere.
Apropo’! Stiti ca Dumnezeu este subiect de drept constitutional?
Al dvs., Valeriu Mangu
@Sky-Hunter
Inainte de a aprecia mesajele altora, vezi d-ta cum te exprimi. Un crestin nu spune niciodata „trecerea in nefiinta”. Numai liber cugetatorii cred ca oamenii trec in „nefiinta”.
Indemnul d-tale la iertare este ipocrit din moment ce aste urmat de ironia anti-Basescu.
Dumnezeu sa-l ierte pe servul sau,Teoctist Arapasu.
PENTRU CINE BAT CLOPOTELE
Auzeam marele clopot al Patriarhiei batand a tanguire si ma intrebam de ce. Era luni dupa amiaza. Am simtit inima strangandu-mi-se. Nu stiam de ce- dar stiam ca semnul nu e bun. Traversam o zi caniculara, cu un sesizabil plus de tensiune in aer.
Dupa un timp (ce inseamna, in astfel de momente, „timp”?) aveam sa aflu ca a trecut la cele vesice Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Teoctist.
Pentru cei care vad lucrurile altfel decat in curgerea lor aparent-logica, stirea e nu doar dureroasa. Ci de-a dreptul dramatica.
Patriarhul s-a savarsit din viata exact cand un anumit tip de echilibru sensibil si determinant (din acelea care nu sunt vizibile) se cere a fi restabilit. Si mentinut. Era unul dintre putinii care putea face asta.
Ca si Sfantul Parinte- Papa Ioan Paul al II-lea- avea legaturi subtile si puternice cu forta benefica. Amandoi s-au savarsit din viata, fulgerator, in momente-cheie. In cazul lor- si pentru ca nu cred in coincidente- varsta nu poate fi o explicatie.
Revenind la subtilitatea legaturilor: nimeni nu s-a intrebat de ce Sfantul Parinte- capul mondial al Bisericii Catolice- a facut, in 1999, o vizita unui Patriarh „local”. De ce acelasi „Patriarh local” a fost invitat, intr-o discreta vizita, in 1989, la Vatican, de Sfantul Parinte. De ce minunata idee a unificarii Bisericilor Crestine Surori a fost sustinuta si dezbatuta, in tandem, de Sfantul Parinte cu un „Patriarh local”. Si, nu in ultimul rand, de ce Patriarhul Teoctist s-a retras, in 1990, pentru un timp, EXACT la Manastirea Sinaia (cei care stiu sa „citeasca” si re-cunosc in-semnele cladirii de vis-a-vis de Manastirea Sinaia, inteleg mesajul).
Dumnezeu sa ne ajute ca, in Romania, Urmasul sa fie pre voia Patriarhului-voie care sa nu fie incalcata precum cea a Papei Ioan Paul al II-lea.
Odihneste, Doamne, in pace, sufletul adormitului tau rob, Toader si pe cel al lui Karol!
Si, lasa Binele sa invinga, aici!
incercatul patriarh a trecut la CELE SFINTE !
Dumnezeu sa il aibe in paza.
Dumnezeu sa-l odihneasca! Ati facut bine ca ati scris cu aceasta ocazie, domnule Nastase.
mi se pare de-a dreptul scarboase unele postari de aici, nu-si au locul, aceasta framntura de blog era dedicata in exclusivitate memoriei PF Parinte Patriarh Teoctist si nu loc de rafuieli
Imi este mila de unii dintre voi
Dumnezeu sa va ierte
@
Sky-Hunter
Citez din postarea ta: „Preafericitul Parinte sa vegheze asupra noastra din Imparatia Domnului si sa ne ierte noua pacatele precum si noi iertam pacatele celor care ne pacatuiesc”.
Imi vei ierta comentariul critic (este un moment special). Dar, cred ca ar trebui sa tii la acuratetea exprimarii.
Din afirmatia ta- cea pe care am citat-o- reiese ca Prefericitul Parinte este cel chemat sa ne ierte noua pacatele. Doar Dumnezeu poate face asta!
Slujitorii Domnului- printre care si Parintele Patriarh- s-au rugat si se roaga totdeauna la Dumnezeu pentru iertarea pacatelor noastre. Asta este tot ce pot face- dar este adevarat ca rugile lor sunt ascultate.
Iti reamintesc ca, la Sfanta Liturghie, Parintele rosteste, totdeauna, cand cere Domnului iertarea pacatelor celorlalti: „primul pacatos sunt eu”. O spune cu smerenie si credinta, cu umilitate.
Iti reamintesc ca parintele SE ROAGA pentru ca apa sa fie sfintita- nu el este cel care o sfinteste.
La Sfantul Mormant, in noaptea Sfintei Invieri, Parintele SE ROAGA pentru pogorarea Luminii -si lumanarea pe care o tine in mana „se aprinde” (de fapt, pogoara Lumina care, in primele minute, este imateriala- poti tine degetul in „flacara” fara a simti arsura, care este a focului nicidecum a Luminii) nu o „aprinde” el.
Repet, Parintele se roaga- iar Dumnezeu este cel care ii asculta si indeplineste ruga.
Noi nu putem pacatui fata de altii- pacatuim doar fata de Dumnezeu.
Putem doar gresi fata de altii.
Il putem ruga pe Dumezeu sa ne ierte DOAR greselile (si, daca o facem cu credinta si smerenie, ruga ne este ascultata) nicidecum pacatele.
De aceea, in Tatal Nostru, se spune: „Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”. Desigur, pe marginea acestui citat se poate discuta (nu ma refer neaparat la discutii contradictorii ci de nuantare a receptarii mesajului). In materie de iertare, noi cerem Domnului doar ceea ce putem da: iertarea greselilor noastre in masura in care suntem capabili sa iertam greselile altora fata de noi.
Da, Domnule Adrian Nastase, despre un OM MARE cum a fost si va ramane in memorie PATRIARHUL , numai un om mare poate sa vorbeasca asa cum vorbiti Dumneavoastra.
Va rog sa continuati fiindca suntem foarte multi romani care credem ca Romania are nevoie de Dumneavoastra.
Nu stiu cu ce l-ati suparat pe domnul Soros dar, cred ca l-ati suparat rau fiindca, dupa cum se vede, toti cei sponsorizati de dumnealui „nu va au la pipota”. … O vorba inteleapta spune : – nu mor caii cand vor caini…!!!
@
Sandu
(Te rog, salveaza-ma!!!!!)
Ma adresez tie intrucat am sentimentul ca imi esti, intr-un fel, cel mai apropiat, in acest spatiu. Si cel cu care pot schimba, in mod liber, opinii (chiar daca nu cadem de acord totdeauna).
Visez sau a postat cineva care semneaza VALERIU MANGU?
Visez sau domnul in cauza transmite mesajul ca, pe perioada in care cineva este presedintele Romaniei, pentru respectivul (citez) „toate functiile private se suspenda”?
Daca nu visez, inseamna ca postarea exista cu adevarat.
Intrucat domnul Mangu nu a fost foarte clar, as vrea sa stiu ce crezi tu ca a inteles prin (citez) „functii private” (cele care, in viziunea sa, se suspenda, pentru presedintele Romaniei) si cum se pot suspenda acestea.
„Functii private” reprezinta, cumva, un concept? Daca da, oare ce o fi definind acest concept, in viziunea domnului Valeriu Mangu?
Intreb si eu ca femeia care nu pricepe prea multe (asa suntem noi, mai nepricepute, uneori): functiile anatomice sunt private sau nu?
Daca da, presedintele Romaniei trebuie sa le aiba „suspendate” pe perioada exercitarii mandatului? (bietul om!).
Ma opresc aici cu incercarile de a ma lumina. Pentru ca, ultima idee expusa de domul Mangu- anume ca Dumnezeu este subiect de drept constitutional (cred ca paleste Iorgovan de invidie ca nu i-a trecut lui prin cap chestia asta!) m-a ametit de tot!
@
Horia Blidaru
(Citez): „Ce fel de an e asta, in care pleaca dintre noi atatia oameni care ne-au fost repere?”
E dureros, adevarat si cu adevarat dureros!
Desi gandesc, mereu, pozitiv, remarc: anul abia a trecut de jumatate!
@
Klaus Steinberg
(De ce incerci sa scoti castanele cu mana altuia?)
Bravo, ai ales cel mai potrivit moment (din cea mai potrivita perioada) pentru a-l indemna pe Adrian Nastase sa-si exprime opinia fata de (citez din textul postat de tine): „comportamentul intzelept al Romaniei in relatia cu Rusia”. Mentionez ca am inteles sensul, cu atat mai mult cu cat precizezi (citez): „De circa 12 zile , toata presa aservita Cotrocenilor, nu mai are liniste daca nu publica zilnic doua-trei articole defaimatoare si mincinoase la adresa Rusiei si a lui Putin .”
Crezi ca Adrian Nastase trebuie sa se transforme in avocatul lui Putin?
Eu cred, in mod ferm, ca nu!
Si nici nu cred ca Putin duce lipsa de avocati.
Daca esti convins de faptul ca Vladimir Putin este defaimat si ca, legat de el, presa romaneasca debiteaza minciuni si daca acest lucru te framanta atat de tare, de ce nu replici pe forumurile respectivelor jurnale?
Iti este, cumva, familiara practica „scoaterii castanelor cu mana altuia”?
@
PCH
Ma rog la Dumnezeu sa-ti lumineze sufletul si sa-ti dea gandul cel bun!
@
Maximmouse
Maxonul meu drag, sa ramai la fel de aprig- dar in cele bune si luminoase! Si, la fel de nerabdator- dar in a le implini pe acestea!
P.S. Sigur ca el a fost cel bun!
Pe aici se cam vorbeste despre Teoctist ca despre un sfant… Sa fim seriosi, rezonabili. Familiile celor impuscati in decembrie 1989 merita respect. Sa nu uitam ca atunci patriarhul a fost de acord cu reprimarea revolutionarilor de la Timisoara. Chiar nu aveti memorie? Nitica recurs la decenta si adevar…
@Aya
Cunostintele mele sunt foarte vagi in domeniu. Am impresia ca d-l Mangu stie ceva, dar exagereaza. L-as intreba daca Presedintele n-are voie sa vanda un teren , are voie sa mosteneasca sau sa dea zestre? Daca are voie sa aiba avere (declaratia de avere arata asta) atunci trebuie sa aiba si drept de dispozitie asupra acesteia. Vanzarea este un drept de dispozitie. Restrictiile pe care le impune nu sunt aplicate nici regilor. Dealtfel dupa cum ai vazut, domnia sa explica foarte bine deosebirea dintre un presedinte si un cal si de ce Basescu nu-i cal.
Pentru administratorului bloggului:
De morti numai de bine.
Nu ne-ati putea scuti in aceste circumstante de comentariile acestor „LUCIFERI” sau cum se mai autointituleaza?
aya
pai zi tu, draga aya, care sunt nemaipomenitele lucruri pe care teoctist le-a facut pt credinta ortodoxa si pentru natiunea romana?
un om cu atit de multa putere si greutate alege sa isi piarda timpul urmarind catedrale monstruase, ascunzind adevarul despre popii tradatori de neam, ne-reformind o biserica roasa de coruptie si nepasare fata de credinciosi, uitindu-i pe „fraierii” care au ales sa moara in inchisori pt credinta lor.
dumnezeu i-a dat putere sa fie ascultat si el a ales sa taca!
nu te ruga tu pt mine, roaga-te sa iesi tu din evul mediu, acolo unde toti popii sunt sfinti si toti conducatorii luminati.
aya
dac-ai fi trait mai demult, cred ca ai fi jelit si moartea lui torquemada – marele aparator al crestinatatii de ereziile satanice. si ala si-a facut treaba bine atunci, insa uite ca istoria l-a retinut pentru fapte si nu pt „piosenie”.
gelu
„despre morti numai de bine”?!?! – tu ce zici, hitler a fost baiat de treaba sau nu? pai… a fost!
daca ai si tu o minte, foloseste-o la gindit, nu la a cita vorbele altora.
s a stins PATRIARHUL! DUMNEZEU si a intors fata de la poporul acesta. cand acest popor si a ales sa fie condus de una din multele intruchipari ale ,, anticristului”, cand exista si se exprima insi ca PCH, Alexandru Petria , Gelu,, sa ne temem de soarta cumplita de care vom avea parte. dezbinarea , marlania, jigodismul vor iesi deasupra si in biserica neamului, la fel cum au biruit si in viata politica si sociala , in nov-dec. 2004. primul semn a fost spargerea mitropoliei Ardealului ca sa se faca un scaun de mitropolit la Sibiu pentru Streza. acela care accepta ca in catedrala din SIBIU ,INFAMUL p resedinte sa tina cuvantare si sa nu fie scos cu suturi in fund si cu HUOOO!o rusine nationala! Doamne ocroteste i pe romani!!
@Aya
Doamna Aya,
Cerandu-mi scuze dlui Adrian Nastase pentru ca folosesc blogul domniei sale pentru un schimb de texte cu domnia-voastra si multumindu-i totodata pentru aceasta facilitate, am onoarea sa va raspund urmatoarele:
1. Textul alineatului (1) al articolului 84 al Constitutiei (revizuita nelegitim si neconstitutional in 2003) este urmatorul:
„In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata” .
Dupa cum puteti asadar constata avem de-a face cu un concept constitutional existent inca din 1991, pe care, de pilda, dl. prof. univ. dr. Antonie Iorgovan, pe care il citati, a evitat sa-l explice in tratatul domniei sale de Drept administrativ – sau n-am fost eu suficient de atent cand am parcurs, la o examinare fugara, tratatul.
Sintagma in cauza se regaseste si in art. 125 alin. (3), precum si in art. 144.
Parcurgand cu atentie textul Legii fundamentale vom gasi o gama intreaga de functii: functie publica; functie privata; functie (publica) civila; functie (publica) militara; functie publica de autoritate; functie de reprezentare profesionala s.a. Definirea lor revine de principiu legii, dar in lipsa unor definitii legale, cum este cea a functiei private, nu inseamna ca nu trebuie s-o deducem aplicand metodele clasice de interpretare a Constitutiei – gramaticala, logica, istorica s.a.
2. Pentru a va lamuri nedumerirea referitoare la afirmatia mea potrivit careia Dumnezeu este subiect de drept constitutional va invit sa (re)vedeti textul juramantului Presedintelui Romaniei, reprodus de art. 82 alin. (2) al Constitutiei.
3. Observ in ultima clipa ca dl. Sandu v-a raspuns. Intrebarea pe care mi-o adreseaza ridica o problema cu adevarat interesanta: daca pe numele „Traian Basescu” apare o mostenire, cine este beneficiarul mostenirii? Traian Basescu suspendat din functiile civile sau Presedintele Romaniei? Intrebarea este cu atat mai provocatoare cu cat succesiunea trebuie deschisa intr-un timp limitat, care poate sa se scurga inlauntrul perioadei mandatului. Logic este ca termenul in care se poate deschide succesiunea sa fie intr-un astfel de caz prorogat dincolo de ultima zi a mandatului, indeplinirea mandatului fiind o cauza obiectiva care il impiedica pe mostenitorul „suspendat” Traian Basescu sa-si exercite dreptul de a participa la succesiune. In orice caz, astfel de drepturi trebuie reglementate de legea de care vorbeste art. 101 al Constitutiei, lege care nu exista.
3. Dl prof. univ. dr. Antonie Iorgovan este un mare specialist in dreptul constitutional si a avut sansa de a primi supranumele „Parintele Constitutiei” de la defunctul Dan Amedeo Lazarescu initial in deradere. Cu timpul, unele prestatii ale domniei-sale in domeniu justifica acest supranume in sens pozitiv. Ceea ce va pot spune – fapt de altfel confirmat si de dl. prof. Iorgovan in cadrul unei emisiuni televizate de la sfarsitul anului trecut pe postul ALFA tv (moderator prof. univ. dr. Corneliu Turianu) – este ca textul Legii fundamentale romanesti apartine unor specialisti straini, intre care profesorii Jean-Francois Aubert (elvetian) si Antonio La Pergola (italian), care insa nu ne-au furnizat si instructiunile de aplicare a Constitutiei. O asemenea lipsa a resimtit-o de buna-seama si dl. prof. Iorgovan cand a scris tratatul sau de Drept constitutional, aparut, cred, in 1994, incat n-ar fi exclus ca domnia-sa sa nu fi observat ca Dumnezeu este subiect de drept constitutional. Dar ultima propozitie din juramantul Presedintelui Romaniei – „Asa sa-mi ajute Dumnezeu!” – este o contributie romaneasca – ea apartine poetului Ioan Alexandru si, potrivit propriei marturisiri, profesorului Gheorghe Dumitrascu, ambii fosti membri ai Camerelor.
4.Privitor la functiile anatomice ale omului care indeplineste functia de Presedinte al Romaniei trebuie spus ca si acestea constituie, de principiu, obiect de interes public. Spre exemplu, dl. ministru al sanatatii a afirmat de curand ca Presedintele Romaniei sufera de boli psihice. In conditiile in care Legea privind sanatatea mintala si Ordinul ministrului sanatatii aferent prevad, ca masura de protectie atat a pacientului, cat si a celor din jurul sau, inclusiv imobilizarea, este de la sine inteles ce interes public prezinta functiile psihice in cazul Presedintelui Romaniei – de altfel a si existat un proiect de lege in ceea ce priveste controlul psihiatric al candidatilor pentru diverse functii, care insa a fost abandonat din motive de neconstitutionalitate.
Functiile anatomice nu sunt functii civile, ci functii imanente omului-suport si asigura capacitatea de exercitare a functiei; in lipsa lor s-ar putea pune problema imposibilitatii temporare ori chiar definitive de exercitare a functiei. In orice caz, cred ca nu ne poate fi indiferenta sanatatea Presedintelui Romaniei – ba, avem chiar dreptul sa cunoastem detalii privind starea in care se afla functiile sale anatomice de vreme ce de deciziile sale poate sa depinda, la un moment dat, chiar viata fiecaruia dintre noi – sa nu uitam, de pilda, ca Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate.
Al dvs., Valeriu Mangu
Buna seara.
Personal ma intristeaza disparitia celui mai genial regizor al tuturor timpurilor : Ingmar Bergman (nu stiu cati oameni se simt cat de cat apropiati de patriarhul teoctist). Si pe 31 a murit si Antonioni, ce-i drept la varsta de 94 de ani.
Trist.
@Sandu – tu este atat de PRO Basescu incat orice as spune eu te-ar deranja. Apoi eu sunt crestin si cred in Isus Hristos, daca spun „trecere in nefiintza” nu cred ca ies din tiparul crestinismului, asa ca ar fi de preferat sa nu ne cramponam intr-o divagatzie.
@Aya – Fara ironie, iti multumesc pentru observatzie. M-am referit la D-zeu cand am zis sa ne ierte noua pacatele.
P.S. Ma uit si incerc sa vad dincolo de vorbe, de minciuni, de declaratzi pompoase, adevaratele intentzi ale unor oameni ce si-au exprimat regretul zilele astea in legatura cu Moartea Patriarhului [Deja suna a titlu de carte] …
Multzi vorbesc frumos, Putzin vorbesc din suflet.
@Sky-Hunter
Imi permit un sfat. Intreaba de un preot daca un crestin poate spune „trecere in nefiinta” . E adevarat ca poti auzi expresia si la TV. dar… cineva care frecventaza blogul lui Nastase stie ce spune. Nu-i nimic daca nu esti crestin. Domnul Nastase insusi pare marcat de greata existentialista.
Provocarea pentru Biserica abia acum incepe, imediat dupa inmormintare daca nu chiar a inceput! Mortii cu mortii dar vii au treburile lor si sunt destule. Sinodul Bisericii are de trecut un mare prag si Biserica are de trecut o foarte mare incercare. Zguduirea din temelii a Bisericii poate pune grave probleme unitatii sensibile a statului roman.
Sa se odihneasca in pace!
Este f adevarat ca greul abia acum incepe. In functie de cel care va prelua inalta functie, Biserica Ortodoxa Romana se va moderniza sau dimpotriva. Personal, l-as prefera pe Daniel, in ciuda suspiciunilor pe care le am in ceea ce il priveste. Vom vedea. Oricum, viitorul Bisericii noastre este in acest moment la o rascruce.
Trebuie sa recunosc in ultima instanta ca trendul actual al lumii, de reunire intr-un suvoi unitar al tuturor tipurilor de spiritualitate, este si constructiv, dar si oarecum reductionist. Sper ca viitorul Patriarh sa aiba puterea sa gestioneze si modernizarea Bisericii dar si conservarea esentei spirituale a ortodoxiei romanesti, care are elemente extrem de pretioase.
Pana atunci insa, putem spune cu respect si piosenie, odihneasca-se in pace robul lui Dumnezeu, Teoctist!
@
Valeriu Mangu
Acum imi este cu mult, mult mai clar! Banuiesc ca si lui Sandu.
P.S. Legat de Antonie Iorgovan, am de facut urmatoarele precizari. Am avut sansa sa invat drept constitutional de la profesorul Muraru. Daca, la examenul de drept constitutional, as fi formulat, intr-o interpretare (de exemplu) o miime din aberatiile debitate, acum, public, de Iorgovan, profesorul Muraru m-ar fi picat fara discutii.
Regretatul Dan Amedeo Lazarescu a avut mare dreptate sa-l trateze cu muscatoare ironie pe Antonie Iorgovan: acesta din urma nu stie carte si, in plus, este rau intentionat.
@
Sandu
Adrian Nastase este cu adevarat crestin. Precizarea „cu adevarat” nu este o „scapare a condeiului”, ci o subliniere nuantatoare.
Pentru unii, a fi crestin se rezuma DOAR la a fi botezat (desigur, inseamna foarte mult). Pentru Adrian Nastase inseamna mult mai mult.
P.S. „Greata existentiala”, ca tip de manifestare mentala si comportamentala, ne cam „bantuie” pe fiecare dintre noi, uneori ( rareori? deseori?).
@
Sky- Hunter
In baza caror elemente ai formulat concluzia ca Sandu este (citez) „atat de pro Basescu” (un fel de sugestie de superlativ al lui „pro”, ca sa spun asa)?
Mie nu mi s-a parut ca ar fi.
Incisivitatea sa critica indica, mai degraba, faptul ca „ia distanta” fata de lucruri, de evenimente, de indivizi.
Pe de alta parte, insa, puternica implicare mentala- in detrimentul celei senti-mentale (nu afective, subliniez!)- il face, uneori, sa dea impresia ca ar fi mai putin tolerant.
Tipul de personaj pe care il reprezinta Sandu nu poate fi „atat de pro” (sau, in oglinda, „atat de contra”).
@
PCH
Daca iti gasesti timp, citeste, te rog, cu atentie, textul postat de mine – Pentru cine bat clopotele (nu e vina mea ca devenise deja celebru!).
Vei intelege cu mare usurinta, din subtext (oricum, transparent) ca sunt in tabara opusa celei sugerate de tine, printr-un nume celebru, in ultimul mesaj pe care mi l-ai adresat.
Raportarea la Patriarhul Teoctist- ca si la Sfantul Parinte, Papa Ioan Paul al II-lea- se face, in cazul meu, SI din perspectiva unor anumite „afinitati”.
In virtutea a ceea ce in-se(a)mn(a) acele „afinitati” am facut referirea la faptul ca, in privinta Urmasului, a fost incalcata vointa Sfantului Parinte (pentru mine, el este Papa Ioan Paul al II-lea, nicidecum Ratzinger)- situatie care sper sa nu apara si in Romaia (legat de vointa Patriarhului Teoctist- aflat atat de aproape, spiritual, de Suveranul Pontif invocat).
In virtutea a ceea ce in-se(a)mn(a) acele „afinitati” am spus, in final, rugandu-ma lui Dumnezeu:
„Si, lasa Binele sa invinga, aici!”.
P.S. Un sfat: atentie la subtilitatea sugestiilor!
Dumnezeu, sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Teoctist ! De iertat putem sa o facem toti ,pentru ca asa a lasat Dumnezeu ,deoarece toti gresim ,iar daca nu ar exista iertarea ,cu siguranta nu am exista .
aya
chiar m-ar interesa un dialog cu tine pe tema asta – poate gresesc eu, desi sunt convins ca tu gresesti. din raspunsul tau nu prea am inteles mare lucru, decit ca valoarea lui teoctist ar sta in aprecierea pe care a avut-o din partea sefului catolicilor (biserica care, dupa cum am vazut acu’putin timp, nu recunoaste ortodoxismul ca fiind religie crestina). cred ca am inteles gresit, pt ca ceea ce spui este o absurditate. revin insa la intrebarea mea: ce a facut bine teoctist?
te rog sa nu-mi raspunzi cu raspunsurile deja celebre:
1.mentinut unitatea bisericii
el a fost patriarh din 86 – adica pe vremea lui ceausescu – nu pe vremea lui nero caesar, cind crestinii erau aruncati la lei in arena. teoctist a mostenit o biserica unita si a lasat-o la fel. „prigonirea” crestinilor in comunism nu a fost neaparat pe baze religioase, ci politice – adica daca nu erai comunist – la puscarie, conta mai putin daca erai crestin sau nu.
2. a salvat jde mii de biserici de la darimare.
se poate dar oare cu ce pret? se cuvine sa salvam biserici dar sa vindem crestinii din parohie pt asta? chiar si asa, cea mai pretioasa biserica nu a salvat-o; „vacarestii” au fost demolati fara nici o impotrivire din partea BOR. Teoctist nu era patriarh atunci, asta e adevarat, insa era cineva important din moment ce a devenit patriarh doar citva ani mai trz. a facut T ceva pr vacaresti? a stirnit cumva indignarea maselor printr-o slujba bine chibzuita? a facut vrun mars al crestinilor, vrun lant uman in jurul minastirii? nu! evident ca erau riscuri majore, insa pt un popa cu har nu riscul ci lucrarea domnului e importanta. sf. petru a murit crucificat cu capul in jos – nu cred ca s-a plins. teoctist insa nu si-a asumat macar riscul de a fi arestat de comunisti pt a salva vacarestii.
a intervenit dupa 86 energic pentru eliberarea celor din puscariile comuniste? nici asta. bine ca trimitea felicitari de la multi ani lui ceausescu.
3. dupa revolutie ar fi fost motorul renasterii spirituale a romaniei.
hai sa fim seriosi – romania nu este in nici o renastere spirituala, ci din contra, intr-o regresie de moralitate si religiozitate profunda (ca toata lumea dealtfel) nu trebuie decit sa te uiti in jur in fiecare zi sa vezi starea de putreziciune morala a romanilor.
ce a facut teoctist?
1.proiectul cu catedrala neamului – o megalomanie criticata de mai toata elita culturii din ro: fie ei istorici, arhitecti, urbanisti, etc. ma mir ca nu si-a facut el singur o piramida.
2. l-a adus pe papa. ok-frumos, n-am ce zice. numai ca asta a fost o miscare exclusiv de marketing! unirea bisericilor? – daca as putea as pune toti popii care sustin ideea asta sa jure pe biblie ca se poate face vreodata! niciodata intr-un milion de ani nu va mai fi o singura biserica! nici nu a fost vreodata, nici nu va fi!
3. sigur mai sunt si altele, nu le enumar pe toate.
ce n-a facut?
1. nu a restabilit credibilitatea bisericii ca institutie dupa comunism. nici un popa turnator (stim ca au fost) nu a fost dat afara in suturi cum ar fi meritat.
2. desi au fost de-a lungul timpului nenumarate plingeri ale credinciosilor despre abuzurile popilor, despre coruptia, despre starea de nepasare a popilor fata de problemele oamenilor sau societatii – teoctist n-a facut nimic. sigur, poate erau cazuri mai degraba izolate. eu nu cred. nu s-a investigat, nu s-a cercetat ca sa se afle ca e un caz general, a preferat sa-si bage capu-nisip si sa se faca ca nu exista.
3. a girat cu increderea in institutia bisericeasca toti p[resedintii, fie buni, fie rai. iliescu (ateu declarat), constantinescu, basescu (pe ceausescu nu-l mai pun) ori biserica trebuie sa fie un reper de adevar si moralitare – ori se baga in politica asumindu-si o directie si sustinind un tip de candidat, ori nu se baga de tot. insa teoctist a fost cu toata lumea (e un nume pt oamenii de tipul asta – tirfa! – si pentru ce? ca sa tina la sertar dosarele popilor si sa-si ia inapoi averi, terenuri, imobile, etc. parca nu e un scop tocmai crestin.) in schimb, credinciosii – lasati in plata domnului. unde a fost BOR la inundatii, la seceta, la toate catastrofele naturale care au lovit romania? unde a fost BOR cind cetateanul simplu moare cu dreptatea in mina calcat in picioare de unii care au puterea? nu s-a bagat, n-a vorbit! bravo!
cam atit imi vine in minte acu. daca ai ceva de spus in prinvinta asta – te rog.
Ma intreb de ce nu exista o strategie politica coerenta la stanga in ceea ce priveste relatia cu Biserica Ortodoxa. Iar aici ma refer la ceva bine cumpanit si decent, gandit pe termen mediu, nu la incropeli electorale. Nici nu conteaza care ar fi aceasta strategie (secularizare rapida, eliminarea elementului religios din sfera publica; sau dimpotriva marsarea pe componenta religios-morala a programului de justitie sociala,etc); important este, cred, sa se puna problema si sa se faca nitzica munca de gandire. Ce parere aveti?