„Romania si criza cehoslovaca. Documente 1938”

Joi dupa-amiaza, la Fundatia Titulescu, a avut loc un eveniment deosebit – lansarea cartii doamnei Viorica Moisuc, „Romania si criza cehoslovaca. Documente 1938”. Au participat si au luat cuvantul numeroase personalitati, dintre care mentionez pe academicienii Dan Berindei si Florin Constantiniu, pe profesorii si cercetatorii Ionel Calafeteanu, Gheorghe Onisoru,  Valeriu Rapeanu, pe  ambasadorul Constantin Ene si poeta Ileana Vulpescu.

Impreuna cu profesorul George G.Potra, directorul executiv al Fundatiei, am fost gazdele acestui eveniment. Iata si textul discursului pe care l-am pregatit pentru aceasta ocazie:

„Domnilor academicieni,

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Dragi prieteni,

Casa Titulescu găzduieşte astăzi un eveniment editorial de mare însemnătate pentru istoria diplomaţiei româneşti din perioada interbelică: România şi criza cehoslovacă. Documente – Septembrie 1938, volum realizat de istoricul Viorica Moisuc şi colaboratorii săi după o cercetare de ani de zile în arhive româneşti şi străine.

Le-am fost alături de la bun început dar, din păcate, ceea ce iniţiasem cu un larg colectiv de specialişti în 1991, în calitatea ce o aveam atunci de ministru al Afacerilor Externe – Colecţia Naţională de Documente Diplomatice Româneşti- a sucombat în anii următori din motive care şi  azi  sunt confuze şi controversate. Am reluat acţiunea în septembrie 2004 când eram prim-ministru al României, cu spernţa  că, de această dată , sub auspiciile Fundaţiei Europene Titulescu şi ale Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe, această operă de interes naţional şi internaţional va fi dusă la bun sfârşit . Din păcate totul a eşuat spre paguba noastră, a tuturor .

Cu o insistenţă demnă de toată lauda, Viorica Moisuc, împreună cu o mână de colaboratori, nu s-au lăsat înfrânţi şi au continuat să depună eforturi susţinute pentru a scoate la lumină măcar o parte a documentelor strânse cu atâta trudă şi salvate de la dispariţie . Desigur, volumul ce-l avem azi sub ochi nu mai este ceea ce trebuia să fie , conform vechilor proiecte privitor la Colecţia Naţională de Documente Diplomatice Româneşti, ci este un volum tematic, axat pe una dintre cele mai grave crize politice antebelice, criza cehoslovacă şi locul major ce l-a avut ea în politica externă românească din acea vreme.Volumul imens de materiale – documente , memorii , amintiri, presă – ce se referă la această criză politico-diplomatică , sfârşită în martie 1939 prin ştergerea de pe hartă a unui stat european liber şi  independent, şi  pe care sper ca autoarea să le dea publicităţii în viitor cu sprijinul  Editurii „Adevărul Holding”, nu a permis decât abordarea primei etape a crizei cehoslovace, septembrie 1938, când această ţară a pierdut prin Dictatul de la Munchen din 29 septembrie 1938, pus la cale de Hitler, Mussolini şi aliaţii săi de conjunctură, Daladier, premierul francez , şi Chamberlain, premierul englez, o parte importantă a teritoriului ei naţional.

Aşa cum se ştie,  după revoluţiile naţionale din 1918 cînd naţiunile oprimate în marile imperii multinaţionale s-au autodeterminat constituindu-şi state de sine stătătoare , independente , suverane, Cehoslovacia avea cea mai avansată democraţie din zona central-europeană, era cel mai fidel şi statornic aliat al României, pilonul principal al alianţei regionale antirevizioniste Mica Înţelegere. Vechea colaborare dintre liderii mişcării naţionale române, cehe, slovace, sârbe, croate din anii războiului s-a adâncit şi a căpătat valenţe noi în conjunctura internaţională postbelică ce anunţa noi pericole la adresa statelor situate între Rusia sovietică şi Germania. Ocuparea podişului Boemiei, a uzinelor de armament cehoslovace, a fortificţiilor, la care aspira revanşismul german, oferea cheia  controlului asupra întregii Europe Centrale, a Dunării, a Sud-Estului european. Iată de ce pentru România, menţinerea integrităţii teritoriale şi a independenţei Cehoslovaciei erau de o importanţă vitală. În toată această perioadă de grele încercări pentru Cehoslovacia , supusă presiunilor şi ameninţărilor ultimative din partea lui Hitler şi Horthy, supusă ingerinţelor marilor săi „aliaţi” Franţa şi Marea Britanie, au creat un complex de probleme de o gravitate fără precedent în Europa Centrală. Mentalitatea falimentară a democraţiilor occidentale care nutreau iluzia că s-ar fi putut asigura pacea pentru Occident prin sacrificarea Cehoslovaciei, ca şi mai târziu, a României, politica ce a reieşit din acestă mentalitate au stimulat politica de „Drang nach Osten” a revanşismului german şi a creat o situaţie de criză politică, diplomatică, socială, economică extrem de puternică în Europa.

În volumul de faţă se urmăreşte pas cu pas , pe zile, ore şi minute, modul cum România a depus eforturi uriaşe pentru a sprijini guvernul de la Praga în rezistenţa lui faţă de cerinţele imperative germano-anglo-franceze de cedare. Ministrul de externe român care a gestionat această fază a crizei , Nicolae Petrescu-Comnen, unul dintre cei mai mari diplomaţi care i-a avut ţara noastră, spunea pe bună dreptate: „De o bună bucată de vreme, noţiunile de morală internaţională, de respect al obligaţiunilor contractuale, respect al dreptului fundamental, esenţial al oricărei societăţi civilizate, au devenit obiect de batjocură quasi-generală. Acte solemne, având pe frontispiciul lor titluri pretenţioase de tratat de prietenie eternă, sau mai modest , tratat de bună vecinătate etc, au fost batjocorite, violate, cu o neruşinare demnă de epoca de fier”. Se referea desigur la obligaţiile contractuale ferme ale Franţei şi URSS faţă de Cehoslovacia de sprijinire armată în cazul unei agresiuni neprovocate, tratate care n-au mai valorat nici cât hârtia pe care au fost scrise. Obligaţiile contractuale ale României faţă de Cehoslovacia – asistenţă politico-militară în cazul unei agresiuni armate neprovocate din partea Ungariei –  înscrise în Pactul Micii Înţelegeri- au fost cu mult depăşite: guvernul Român, fără a avea nici un fel de înţelegere oficială scrisă sau nescrisă cu guvernul URSS , a lăsat să treacă prin spaţiul său aerian peste 3000 de avioane sovietice spre Cehoslovacia, situaţie ce a agravat la maximum relaţiile sale cu Germania, Ungaria, Polonia, ajungându-se la o tensiune diplomatică extremă. Proiectul de tratat între România şi Uniunea Sovietică , cu caracter secret,   privind trecerea trupelor sovietice prin România către Cehoslovacia şi stabilirea unui pod aerian între aeroporturile din Sud-Vestul  URSS şi aeroporturile militare din regiunea frontalieră a Cehoslovaciei cu România , proiect transmis prin curier special de Petrescu Comnen lui Litvinov la Geneva la 24 august, nefinalizat, este încă, aşa cum se demonstreză în comentariile autoarei, o problemă controversată (doc. 325) care necesită  noi investigaţii.

Echipa de străluciţi diplomaţi din jurul lui Nicolae Petrescu-Comnen, dintre care amintesc pe Richard Franassovici la Varşovia, Raoul Bossy la Budapesta, Constantin Cesianu la Paris, Dianu la Moscova, Irimescu la Washington, Cădere la Belgrad, s-a implicat total în acţiunea diplomatică de susţinere a unei politici oneste, corecte dar şi de suflet faţă de aliatul cehoslovac, rapoartele şi telegramele sosite   în centrala Ministerului de Externe de la aceşti diplomaţi , oră de oră, fiind documente de o însemnătate deosebită în cunoaşterea problemelor curente, analize substanţiale ale situaţiei politice- diplomatice- sociale din ţările în care se aflau. Se poate afirma că activitatea lor într-o asemenea perioadă de gravă criză internaţională este o adevărată carte de vizită a politicii externe a României, a MAE , un omagiu adus  diplomaţilor români formaţi la şcola lui Take Ionescu şi Nicolae Titulescu.

Un merit deosebit al acestui volum de documente pe care vreau să-l subliniez,  este înserarea a numeroase documente diplomatice , militare franceze, engleze, poloneze, mărturii ale actorilor dramei, proteste ale unor personalităţii de vază ale lumii ştiinţifice împotriva politicii de trădare a Franţei şi Angliei, extrase din memorii, din presa vremii, toate acestea contribuind la reconstituirea atmosferei în care se desfăşurau, într-un ritm din ce în ce mai alert, evenimentele.

Un cuvânt aparte pentru notele de subsol şi  comentariile autoarei sunt, prin ele însele, o istorie a crizei cehoslovace în faza septembrie 1938 cu toate încrengăturile ei. Autoarea nu se hazardează niciodată în concluzii, judecăţi de valoare definitive; confruntă informaţiile, îşi exprimă rezerve faţă de multe dintre relatările, fie ale documentelor, fie ale mărturiilor, judecă informaţiile cuprinse în documente prin prisma unei cunoaşteri temeinice a faptelor istorice pe care le-a studiat ani de zile.

Desigur, un astfel de valoros volum de documente nu poate fi prezentat în câteva minute. Ceea ce vreau să spun în încheiere este că dificultăţile prin care a trecut această carte şi pe care le cunosc în parte, de la depistarea documentelor, prelucrarea lor, adnotarea, comentarea, confruntarea cu nenumărate alte surse, tipărirea cu toate sinuozităţile sale şi nu în ultimul rând unele tentative de cenzură pe un text integral şi deplin asumat de autoare, nu trebuie în nici un caz să ne descurajeze în continuarea acestui demers ştiinţific. Trebuie să mergem mai departe, criza din Europa Centrală se întinde cel puţin până la 23 august 1939. Evenimentele ulterioare care au afectat direct Polonia şi România, într-un context internaţional din ce în ce mai complicat, nu pot rămâne în afara preocupărilor noastre.

Editată sub egida Fundaţiei Europene Titulescu şi tipărită prin grija Editurii Adevărul – căreia îi aducem şi noi mulţumirile – lucrarea lansată astăzi în Casa Titulescu îmbogăţeşte patrimoniul istoriografiei româneşti, deschide noi orizonturi cercetării privind un timp istoric numai aparent îndepărtat şi un spaţiu geografic permanent preocupant.

Diplomaţia românească a fost pusă în acel an la grea încercare. Chiar dacă vocile noastre n-au fost auzite şi înţelese, rămâne peste timp luciditatea şi onestitatea unor oameni politici şi diplomaţi români, care au dat deplina măsură a profesionalismului, patriotismului şi europenismului lor.

Paginile acestui volum permit nu doar mai buna cunoaştere a perioadei, ci şi biografia unor personalităţi româneşti de anvergura.

Vă mulţumesc pentru atenţie.”

Anunțuri

8 Responses to “„Romania si criza cehoslovaca. Documente 1938””


  1. 1 Criticos Octombrie 24, 2010 la 11:19 am

    Îmi îngheaţă sângele în vine literalmente constatând multele asemănări între vremea noastră şi anii ce au precedat cel de-al doilea război mondial. Nu mai spun cu ce uimire neagră am constatat dispariţia Cehoslovaciei, căci despre a Iugoslaviei nici nu mai vorbesc. Şi în spatele separaţiilor de catifea sau sângeroase a stat Germania! Franţei i-a revenit rolul de trădător.

  2. 2 Criticos Octombrie 24, 2010 la 11:59 am

    Adaug un PS. La puţină vreme după separaţia „de catifea” am văzut la TV o adunare destul de mare de germani sudeţi – toţi participanţii erau îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale – al cărei scop declarat era revendicarea locului lor de baştină. Între timp n-am mai auzit nimic despre ei. Germania are momentan, doar momentan, alte priorităţi avuabile. Cine crede că ambiţiile teritoriale ale lui Hitler au murit în Germania e un naiv. E o chestiune de timp şi de învoială cu Rusia, iar Polonia, glisată spre Vest după al doilea război mondial e în vizor.

  3. 3 Fragmentarium Politic Octombrie 24, 2010 la 12:03 pm

    Un act de restituire istorica, care s-a bucurat de sprijinul onorant al lui Adrian Nastase. Dictatul de la Munchen (1938) a fost efectul unei politici concesive, capitularde chiar, in fata revizionismului german, in speranta inchiderii problemei pretentiilor teritoriale. Din pacate nu a fost asa, pentru ca, a se lua aminte, „Munchen”-ul a reprezentat de fapt o deschidere a cutiei Pandorei, din care au iesit toate relele WW2, inclusiv, pentru romani, odiosul Dictat de la Viena. „De o bună bucată de vreme, noţiunile de morală internaţională, de respect al obligaţiunilor contractuale, respect al dreptului fundamental, esenţial al oricărei societăţi civilizate, au devenit obiect de batjocură quasi-generală. Acte solemne, având pe frontispiciul lor titluri pretenţioase de tratat de prietenie eternă, sau mai modest , tratat de bună vecinătate etc, au fost batjocorite, violate, cu o neruşinare demnă de epoca de fier”. Daca privesc la ultimii douazeci de ani, reflectiile ministrului roman de externe de atunci, Nicolae Petrescu-Comnen, nu mi se mai par a fi apartinut unei epoci apuse…

  4. 4 plano10 Octombrie 24, 2010 la 1:34 pm

    Ce pacat ca reputatul istoric Florin Constantiniu nu mai are aparitii publice… in special pe televiziuni.
    Asta in timp ce o pleiada de pseudoistorici, adepti ai noului cominternism- globalismul impotriva nationalului- ne strecoara zi de zi idea ca nu avem o istorie a neamului.

  5. 5 Ghita Bizonu' Octombrie 24, 2010 la 4:26 pm

    sa la micva barfa .. inteligentii aia i-0au dat lu Adolf al patrulea complex militar al Europei …. Si Adolf a folosit cam 340 de tancuri T 34 in Franta si vrei 740 in 1941 …. Tot in Cehia s-au produs cam 1400 de autotunuri Hetzer ….
    Baieti destpeti occidentalii …
    Si acu nu cu mult timp in urma aceiasi inteligenti au sfartecat Iugoslavia .. si acu fac din Kosovo stat .. in timp ce plumiferele satnagiste repeta papagaliceste sa nu repetam Munchenu !!

  6. 6 Ghita Bizonu' Octombrie 24, 2010 la 4:40 pm

    Fragmentarium Politic

    Criticos are dreptate … Se repeta !! Si toti tac in numele pacii !!
    Si aacepta ingroziti. La lansarea euro Kohl a zis : moneda unica inseamna pace sau razbo in sec XXi . Un referendum in Olanda a trecut sub lozinca „integrarea este mai ieftina decat 2 saptamani de razboi”. SI nimeni nu intreaba cine l-ar purta …. si cu ce?!
    Mai ingrijorator este faptul ca undeva sus , sus de tot se cam accepta ideea ca Germania poate sa isi faca rost de arme nucleare …

  7. 7 popateapa Octombrie 24, 2010 la 5:59 pm

    Spre bucuria mea aud de gesturi patriotice! Sper ca actualul regim sa nu ajungă sa ardă in piaţa publica aceste cărţi!(Ii cred in stare! ) Studierea istoriei mi se pare un gest de patriotism. Din păcate avem tot mai putini dascăli care au de învăţat tot mai putini elevi in şi mai puţine scoli,ce înseamna patriotismul. Ce înseamna Patria şi Poporul Roman! De fapt nu mai avem o armata naţională,ci una de mercenari care sunt trimişi in misiuni ,peste hotare,sa apere interesele unui dictator si nu interesele naţionale! Tot respectul Doamnei Viorica Mosiuc!

  8. 8 eficientaenerg Octombrie 24, 2010 la 8:14 pm

    Cioc,Soc,Foc…. cum ne Ajuti! Raport FMI:”România pe ultimul loc prin nivelul de trai în UE, cu un PIB/locuitor, raportat la puterea de cumpărare, mai mic cu 6% faţă de 2008”;”Riscul de faliment-8 loc la nivel mondial şi 3 la nivel european- primii sunt Venezuela, Grecia, Argentina, Pakistan, Ucraina, Emiratul Dubai şi Irak” -Credit Market Analysis.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!
Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: