M-am hotarat sa adaug si cateva comentarii in legatura cu evolutia abordarilor in relatia cu Republica Moldova. Mai intai, unele precizari referitoare la cadrul institutional:
Scurt istoric
- Până la crearea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, în martie 2001, singura structură într-o instituţie a statului care s-a ocupat în exclusivitate de relaţiile cu Republica Moldova a fost o direcţie din Ministerul Afacerilor Externe, creata prin 1991.
În anul 1992 a fost creat Comitetul Interministerial pentru relaţiile cu Republica Moldova, conceput, împreună cu organismul similar de la Chişinău, ca un cadru instituţional, de lucru, al celor două guverne. Prin reuniunile comune ale celor două Comitete şi, mai ales, prin activitatea celor 25 de grupe sectoriale de lucru (perechile de ministere şi instituţii centrale) se realiza o influenţă la nivel de lucru asupra structurilor guvernamentale.
- Din anul 2001, date fiind importanţa şi specificitatea relaţiilor cu Republica Moldova, precum şi necesitatea asigurării unei acţiuni coerente şi unitare pe acest spaţiu, centrul de greutate al gestionării relaţiei cu Republica Moldova s-a mutat de la Ministerul Afacerilor Externe la Guvern, prin crearea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, condus de un şef de Oficiu cu rang de secretar de stat şi de un consilier-director. Preşedinţia Comitetului Interministerial a fost încredinţată unui secretar de stat, în calitate de şef al Oficiului, desemnat de către Primul-Ministru.
Din Comitetul Interministerial al Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova au făcut parte secretarii de stat pentru integrare şi relaţii externe din fiecare minister, ei fiind responsabili pentru activitatea grupei sectoriale de lucru. Activităţile de monitorizare, coordonare şi secretariat pentru Comitetul Interministerial erau asigurate de Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova.
Reuniunile anuale comune ale Comitetelor Interministeriale, întrunite la Bucureşti şi Chişinău au reprezentat un cadru de lucru instituţional acceptat de ambele părţi, permiţând coordonarea pragmatică a problemelor de interes reciproc.
Instituţia Comitetului Interministerial al Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova şi respectiv a Comitetului Interministerial al Guvernului Republica Moldova pentru relaţia cu România, a fost blocată de autorităţile de la Chişinău, prin hotărârea unilaterală de a desfiinţa Comitetul menţionat, în aprilie 2003, şi înfiinţarea aşa-zisei Comisii mixte interguvernamentale moldo-române de colaborare economică, comercială şi tehnico-ştiinţifică.
- In aceste conditii, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 112/24.10.2003, prin care a fost desfiinţat Fondul la dispoziţia Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova, a fost abrogată şi Hotărârea de Guvern nr. 288/2001 privind constituirea Comitetului Interministerial pentru relaţiile cu Republica Moldova.
- Din luna martie 2004*, Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova a funcţionat în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, ca structură ce a asigurat gestionarea, în regim integrat, la nivelul aparatului de lucru al Primului-Ministru, a întregii problematici complexe şi speciale de relaţie cu Republica Moldova în plan global şi în plan sectorial, către departamentele şi celelalte instituţii guvernamentale cu atribuţii în acest sens.
Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova nu s-a substituit şi nu s-a suprapus ca activitate cu celelalte structuri ale Executivului. A avut rolul de a informa, într-o formă sintetică şi integrată despre acţiunile româneşti sau de altă provenienţă în spaţiul vizat şi dinspre acest spaţiu către teritoriul naţional al României sau care afectează România în plan internaţional.
În activitatea de gestionare a relaţiilor cu Republica Moldova, Oficiul, ca organism lucrativ, integrator din cadrul aparatului de lucru al Primului-Ministru, a recomandat tuturor entităţilor cu responsabilităţi pe această relaţie ca toate demersurile pe relaţia Republica Moldova, de orice natură ar fi fost ele (politică, militară, economică sau culturală), să se facă pe o bază coerentă, unitară, pragmatică şi depolitizată, tratând întreg spectrul politic de la Chişinău într-o manieră echidistantă şi acordând sprijin acelor formaţiuni sau lideri politici care pot reprezenta o extensie a promovării standardelor politice şi democratice europene, dinspre România. Acest mod de abordare a relaţiei României cu Republica Moldova a fost perceput pozitiv atât de întreaga clasă politică şi de principalii lideri de la Chişinău, cât şi de presa de specialitate din ambele ţări şi, în acelaşi timp, s-a bucurat de aprecierea şi încurajarea aliaţilor noştri occidentali, atât la nivelul U.E., cât şi al N.A.T.O.
În acest context, în toate demersurile pe relaţia Republica Moldova – în plan politic, economic, informaţional, pe linie culturală şi de învăţământ, cât şi în plan strategico-militar, s-a folosit „valul occidental” dinspre UE şi NATO, în ideea că Republica Moldova se poate conecta la aceste două structuri multinaţionale – la care declarativ aspiră – in special prin intermediul României, singura ţară membră a celor două organizaţii cu care are graniţă geografică.
În sensul celor de mai sus, pentru a nu repeta erorile din trecut, la nivelul Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova s-a evitat în permanenţă interpretarea că autorităţile de la Bucureşti se implică preferenţial şi în baza unor interese politice sau economice în sprijinirea anumitor grupări sau lideri politici de la Chişinău.
- Urmare a acestei abordări a relaţiei bilaterale, activitatea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova nu a făcut niciodată obiect de critici sau atacuri pentru autorităţile de la Chişinău.
Structura organizatorică si principalele atribuţii
- Ţinând seama de competenţele şi sarcinile ce reveneau Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, ca parte componentă a Cancelariei Primului-Ministru al României, activitatea a fost structurată pe trei paliere, pentru atingerea unor obiective tangibile, ancorate în realitate, bazate pe o specializare accentuată a personalului Oficiului, şi pe mai multe planuri:
- – în plan intern: demersuri şi acţiuni întreprinse de România în relaţiile cu Republica Moldova, precum şi în relaţia cu diferite organisme şi structuri;
- – în plan extern (Republica Moldova): monitorizarea situaţiei interne din Republica Moldova, atitudinea autorităţilor de la Chişinău faţă de România şi de regiune;
- – în plan extern bilateral: în relaţiile României cu Republica Moldova;
- – în plan extern multilateral: în relaţiile României cu organisme şi organizaţii internaţionale, Cancelarii importante din Occident, cât şi din spaţiul ex-sovietic.
- Din punct de vedere organizatoric, Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova a funcţionat sub conducerea unui secretar de stat**, cu 3 compartimente, pe specialităţi, astfel:
- a) compartimentul politic, geostrategic şi militar –
- b) compartimentul integrare economică şi europeană –
- c) compartimentul integrare culturală –
*
* *
Anul 2009
- De la inceputul anului 2009, relaţia României cu Republica Moldova, in plan politic, geostrategic şi militar, in legatura cu desfăşurarea campaniei electorale din Republica Moldova, diversele atitudini, poziţii şi interese ale factorilor de putere de la Chişinău, luările de poziţie neprieteneşti la adresa României, alegaţiile privind implicarea României în evenimentele politice din Republica Moldova, scenariile privind rezultatele alegerilor şi scenariile post-electorale necesita reevaluarea strategiei si directiilor de actiune.
De aceea, mi se pare foarte ciudat faptul ca, in contextul măsurilor de „eficientizare şi restructurare” la nivelul administraţiei publice centrale, în luna martie 2009, Cancelaria Primului-Ministru a fost desfiinţată, implicit Oficiul pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova, iar angajaţii acestuia concediaţi.
Si ne mai intrebam de ce nu exista o reactie solida la ceea ce se intampla acum in Republica Moldova?
*Ordonanţa de urgenţă nr. 11 din 23 martie 2004, privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, a fost înfiinţată Cancelaria Primului-Ministru.
**Din septembrie 2007 şi până la desfiinţarea Oficiului pentru gestionarea relaţiilor cu Republica Moldova (martie 2009) postul de secretar de stat a rămas vacant, iar schema de personal s-a redus de la 8 salariaţi la 3.
ministru >> prim-ministru >> blogger 
Domnule Nastase,
In afara de reflectia lui Alexandre Zinoviev referitoare la „globalizarea Europei Occidentale” (a carei putere politica – zicea acesta – va descreste in momentul in care expansiunea sa teritoriala se va fi oprit), nu cred ca un alt argument ar putea sa ma convinga de importanta extinderii Occidentului catre estul Romaniei.
Asadar, faptul ca relatiile dintre Romania si Moldova nu au fost ridicate la rang de „fratie”, nu mi se pare un minus al politicii externe a tarii noastre.
Pana la urma, singura bogatie pe care se pare ca au primit-o moldovenii cadou de la Dumnezeu in momentul creatiei, este limba romana. Ca sa aiba si ei, bietii, cu ce sa se mandreasca in eternele lor momente de criza :). Dar pana si la aceasta unica bogatie naturala ar renunta, parca, de dragul comunismului… Pai, sa nu-i lasi sa-si vada de Transnistria lor, in aceste conditii?…
Comunicat F.A.M.
Vinerea Mare a fost anunţată zi de doliu internaţional pentru victimele regimului totalitar comunist de la Chişinău
Forumul Anticomunist din Moldova (F.A.M.) anunţă Vinerea Mare, 17 aprilie, zi de doliu internaţional pentru jertfele totalitarismului comunist, Valeriu Boboc, precum şi pentru toţi morţii nedeclaraţi încă şi pentru care vor fi emise expertize medico-legale false.
Facem apel către toţi românii din întreaga lume, cît şi către toţi cei solidari cu protestatarii de la Chişinău, ca începînd cu ziua de azi să-şi exprime solidaritatea cu familiile victimelor represaliilor comuniste prin legarea panglicilor negre la maşini, la geamuri şi, pur şi simplu, la mînă sau la piept.
De asemenea, cerem protecţie internaţională pentru TOŢI participanţii la protestele din 6-7-8 aprilie, nu doar pentru cei din ultimile rînduri!
Cerem dreptul la un tratament adecvat pentru TOŢI protestatarii, inclusiv pentru cei implicaţi în ciocnirile fizice şi în actele de escaladare şi incendiere a clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei.
A cere protecţie internaţională doar pentru cei aflaţi în ultimile rînduri este de fapt o lipsă de reacţie!
14 aprilie 2009, Chişinău
D-le Nastase,
Ati fi pentru sau impotriva Unirii cu Moldova intr-un viitor apropiat? cand aceasta ar intra in UE?
Am citit cuvintarea presedintelui, nu am putut sa o urmaresc live. La prima citire o cuvintare relativ corecta, in care – in mare – presedintele a spus lucruri care trebuiau spuse, desi el – tot in mare – a cam mers in cuvintare pe linia adoptata public cu citeva zile inainte de ministrul de externe. Totusi, fara a-i cauta nod in papura presedintelui, o serie de exprimari sunt destul de ciudate, iar prin una-doua dintre ele chiar cred ca presedintele face niste atacuri interne, ceea ce nu mi se pare chiar fair – play intr-un astfel de moment, in care chiar presedintele face un apel la solidaritate. O parte dintre aceste fraze le voi aduce in atentia blogului un pic mai tirziu ori in cel mai rau caz in cursul zilei de miine. Totodata, presedintele evita raspunsuri la citeva chestiuni din aria sa de responsabilitate constitutionala, care se ridica. Voi incerca a semnala si aceste chestiuni.
As vrea sa-i raspund lui Paul: Daca dumneata crezi ca noi romanii de dincolo de Prut avem doar o singura bogatie, limba romana, pai nu avem ce sa vorbim, mie jale de tine si de faptul ca esti prost informat. Moldova era in timpull URSS cea mai bogata republica, era raiul pentru toate natiile aici cu cea mai mare densitate a populatiei. Si noi nu avem nevoie de „frati mai mari” ca tine ca sa ne ajute, caci suntem satui pina in gat de ei. …Desteapta-te romane!
@ Paul
A fost deplasat comentariul dumitale.
Cu placere 😉
Revin astazi cu acele fraze din discursul presedintelui care nu mi s-au parut ciudate. Reiau consideratiile personale generale: unele parti ale discursului le gasesc corecte, unele sunt discutabile dar le las pe seama expertilor, citeva dintre ele le aduc in acest comentariu.
„Mulţi s-au întrebat de ce Preşedintele României nu a reacţionat imediat. ” – O reactie imediata in ceea ce priveste negarea implicarii la Chisinau si apararea cetatenilor romani din Moldova era salutara. Presedintele da vina pe Voronin pentru intirzierea sa.
„Sunt voci care ne spun că România ar trebui să uite de Republica Moldova,…” – Dupa ce Voronin afla anterior despre tehnica basesciana de a da vina pe altii pentru lipsurile sale, revedem tehnica prezidentiala de a inventa dusmani, adversari. Care voci, domnule presedinte? Nu le nominalizati? Or fi „Vocile Noptii”? Or fi vocea a 2-a si vocea a 3-a? Sa fie vocile ingerilor? Mister, numai presedintele stie. Brodez si eu pe acelasi stil, doar paregzamplu, de dragul ilustratiei: Sunt in Romania presedinti de doi bani, care merita suturi in fund. La cine m-oi fi referi?
„…pe cei care vor să aibă în Europa un viitor comun cu cel al României, indiferent dacă sunt români, ucraineni, ruşi sau de altă origine etnică” – Este foarte indoielnic ca rusii si ucrainienii ar dori sa aiba un viitor comun cu acela al Romaniei. La alta origine etnica, ar trebui sa consideram gagauzii (gagautii, de unde vorba cu gagauta) care cam stau lipiti de rusi.
„Ca stat european, avem responsabilitatea de a face cunoscut atât aliaţilor noştri…”. – UE nu mi se pare o alianta.
„Sechelele comunismului se regăsesc şi în teza conform căreia identitatea unui stat se construieşte lansând permanente acuze la adresa României şi a cetăţenilor săi.” – Nimic de contestat in principiu la aceasta fraza, doar ca am vazut ieri o sechela a comunismului la dra Roberta Anastase care a facut afirmatia ca parlamentul a rezonat la discursul presedintelui, in timp ce alte marturii afirma ca parlamentari vorbeau la telefon si dadeau sms-uri in timpul aceluiasi discurs. Dra Anastase poate rezona cu cine sau ce doreste ea, in principiu cu ceva vibrator, dar a crea „unitatea de monolit, strinsura unita in jurul…”, uite o sechela. Roberta Comunista!
„iar acestea trebuie urmărite indiferent de orientarea politică a autorităţilor de la Chişinău, atât timp cât sunt rezultatul unor alegeri corecte. ” – opinia mea e ca daca nu conteaza orientarea politica a autoritatilor de la Chisinau (adica dorim sa le cam facem bine cu sila, atunci nu mai conteaza cit de corecte sunt alegerile. Oricum, nu vad de aici opinia presedintelui asupra corectitudinii alegerilor, ceea ce a fost exact saminta evenimentelor de acolo.
„…demersurile noastre de susţinere la ONU, OSCE, Consiliul Europei, NATO şi în alte organizaţii regionale” – Oficial Moldova nu-si propune aderarea la NATO; ii bagam cu de-a sila unde vrem noi?
„În ultimii patru anii, în pofida sincopelor, ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale.” – pare un atac la dl Nastase; relatiile cu Moldova la sfirsitul guvernarii Nastase fiind bune si neavind nevoie de o relansare, ci de continuitate in progresul ascendent de pina atunci; presedintele pare a avea obsesia dlui Nastase.
„…autorităţile române vor întreprinde toate măsurile pentru aducerea în faţa justiţiei penale internaţionale a persoanelor care au executat şi comandat astfel de acţiuni.” – O afirmatie foarte periculoasa in discurs, nu ma mira ca dl Stan a omis-o aseara in analiza sa, poate deveni exploziva. Aceasta afirmatie este aproape echivalenta cu o declaratie de razboi la adresa Republicii Moldova. Sa explic opinia mea: trimiterea unor cetateni ai altei tari in fata tribunalelor internationale se face in urma unor conflicte armate, fie ca efect al unei cuceriri militare fie in urma unor rapiri fie in urma unor arestari in conditii de ocupatie de tip militar ori de tip mentinere a pacii si urmind unor cereri internationale bine fundamentate si argumentate (uneori chiar prin simplul argument de a fi invingator). Daca trimiterea in fata unor tribunale este facuta in urma unor schimbari interne de guvern – fie alegeri, fie revolutie – ori guvernamint, atunci trimiterea este facuta in fata unor tribunale interne ale tarii respective iar acuzatii sunt judecati dupa legile interne. In situatia actuala dintre Romania si Republica Moldova, presedintele putea afirma de exmplu ca Romania va monitoriza si face cunoscute in lume atrocitatile comise de Voronin si guvernul sau, incalcarile normelor democratice si de drept intern si international, abuzurile, astfel incit acestea sa nu ramina nepedepsite, dar a vorbi de toate, repet, toate masurile poate insemna razboi. Daca Voronin cheama acum trupe rusesti sa stationeze acolo si maseaza trupe la granita, atunci are acoperire, in opinia mea, in aceasta exprimare a presedintelui Romaniei.
„…obligă România să ceară efectuarea unei anchete europene asupra responsabilităţilor pentru represiunile din ultimele zile. ” – Romania poate sa ceara dar Republica Moldova poate sa nu accepte, nu e membra a UE. Iar de anchete europene nu am auzit pina acum.
„…formele de asistenţă umanitară şi de protecţie pentru cei a căror viaţă şi integritate fizică sunt ameninţate. ” – cei mai in virsta isi amintesc de formula diplomatica sub care URSS a invadat diferite tari: „luarea sub protectie a vietii si avutului…”; oare ce ar putea intelege Voronin, obisnuit cu retorica respectiva?
„Elogiez curajul şi profesionalismul jurnaliştilor care au reflectat corect evoluţiile din statul vecin..” Avem gaozari si tiganci imputite demni de toata stima, vivat.
„Nu putem accepta ca, în special generaţia tânără, să nu aibă şansa de a circula liber şi de a-şi face studiile în ţara noastră sau în restul ţărilor europene. ” – Sansa generatiei tinere de a circula depinde in primul rind de modul in care intelege circulatia guvernul lor care este legal si recunoscut international.
„Fac un apel către toate partidele politice din România, către toţi liderii de opinie, să înţeleagă acest moment ca un moment al solidarităţii naţionale,…” – Poate ca presedintele a observat, dar am cam fost solidari in aceasta perioada, desigur nu in stilul rezonant al drei Anastase; daca este vorba de o solidaritate in jurul unui om, atunci propun ca aceasta solidaritate politica si a liderilor de opinie in ceea ce priveste Republica Moldova sa se constituie in jurul Instalatorului. E bine?
„România va sprijini în continuare democratizarea şi europenizarea Republicii Moldova.” – daca vrea si Grivei.
„…până la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană” – daca, dupa unele exprimari din declaratie, Republica Moldova nu o s-o ia spre CSI.
Erata: care mi s-au parut ciudate.
Pt Sandel stai linistit si noua ne place sa fim singuri la parinti. 😉 si la urma urmei ce isi face omul cu mana lui e lucru manual asa ca aveti ce ati votat nu o fi fost 49 % dar 43 tot au fost si asta in regim democratic se cheama ca partidul care a luat atat fata de al doilea clasat unde e distanta mare a castigat detasat alegerile. Prin urmare e problema interna. Revin la institutiile menite sa gest aceasta relatie.
Sunt convins ca acest birou sau oficiu cum ii spune sau i-a spus, ca orice prost taie si distruge vb lui radu tudor parca, …a semnalat din timp toate potentialele provocari si a prezenat situatia…din pacate sunt convins ca nimeni nu l-a ascultat ca deh politicenii e destepti… la fel cum il auzeam si pe dl Stolojan ca afirma ca in romania sunt forte oculte care se opun ca Romania sa adopte euro imediat. O pleasca si mai zice ca e si economist..s-a fcaut de ras…noroc ca l-a pus la punct Isarescu si i-a reamintit ca tb sa indeplinesti si niste criterii. In sfarsit deci problemele au fost semnalate sunt convins..urechile cred ca au fost astupate cu ceara, nu ar fi prima oara si nu de ieri de azi…si apoi nu iese fum fara foc, oare cei care au lucrat acolo la ambasada au procedat chiar corect ?? nu cred ca sareau astia asa ,cat ar fi ei de comunisti, ca arsi cu asemenea masuri dure. Nu stiu zic si eu , fac ipoteze, nu invinuiesc pe nimeni dar imi pun intrebari legitime atat timp cat nimeni nu ne da un raspuns clar. Poate ca saracii oameni chiar au fost echidistanti acolo si sunt doar toanele lui voronin insa semnale au mai fost parca si acu cativa ani cand a fost un scandal ceva cu vizele.. In sfarsit…asta este om vedea ce o fi de acum inainte sa dea Dzeu sa nu faca astia misto de noi si sa ne tina cu agreementul ala pana la pastele cailor.. ca asa de la tara cum sunt, cand intrii in casa cuiva stiu ca intai ceri voie , nu te bagi direct in sufragerie. 🙂 O zi buna
Domnule Nastase, sunteti citat si comentat de ziarul Moldova Suverana (http://www.moldova-suverana.md/ ). Pentru asta s-ar putea sa deveniti si mai obsedant pentru dl Basescu. Sunt reproduse acolo si editoriale intregi ale dlui Ion Cristoiu. Cu scuze pentru lungimea textului urmator, daca dumneavoastra si colegii de blog sunteti interesati sa cititi discursul de raspuns al lui Voronin la cel al presedintelui Basescu, discurs preluat de pe site-ul agentiei de presa a Republicii Moldova, http://www.moldpres.md. Sa vedem ce are si Voronin de spus.
„Stimaţi compatrioţi,
Alegătorii din Republica Moldova încă mai urmează să dea aprecieri evenimentelor din 6 şi 7 aprilie 2009. Societatea moldovenească s-a convins de următorul lucru: în ţară există forţe care sînt capabile să sacrifice instituţiile democratice, respectul faţă de lege, opţiunea europeană a Republicii Moldova şi statalitatea ei de dragul ambiţiilor de a accede la putere. Anume aceste forţe au reuşit în doar cîteva zile să arunce ţara înapoi în atmosfera fricii şi neîncrederii de la începutul anilor 90. Anume ele, prin negarea consecventă a tuturor bazelor democratice ale societăţii moldoveneşti, se părea că au creat toate premisele posibile şi imposibile pentru ca ţara să se abată din calea modernizării europene, să dezlănţuie acţiuni de răzbunare împotriva oponenţilor săi, să discrediteze statalitatea sa prin dispreţul faţă de supremaţia dreptului.
Dar aceste provocări au eşuat. Puterea nu s-a lăsat atrasă în acel joc periculos, în care nu se respectă nici un fel de reguli, joc pe care încearcă să i-l impună oponenţii liberali. Astăzi puterea este preocupată cel mai mult de sarcinile unificării societăţii, vindecării acelui traumatism politic, care a polarizat opinia publică, a condus la crearea unei atmosfere de „război rece” între diferite tabere politice.
„Moldova europeană – o construim împreună!” – anume sub această lozincă a mers Partidul Comuniştilor în cadrul alegerilor din 2009. Nimeni nu bănuia că acest îndemn va fi atît de actual după alegerile parlamentare! Nimeni nici că se gîndea că va trebui să construim şi să restabilim în adevăratul sens al cuvîntului. Şi nu numai edificiile administrative, dar şi societatea noastră. Să restabilim în ea spiritul toleranţei, încrederii şi siguranţei în ziua de mîine. O putere viguroasă se deosebeşte de orice dictatură şi de orice regim autoritar prin faptul că nu se răzbună pe nimeni. Nu se răzbună, deoarece înţelege că conflictele politice sînt doar o proiecţie a ceea ce are loc în adîncul societăţii. Veţi fi de acord cu mine că cel mai uşor este să înăbuşi un conflict prin forţă, aplicînd litera legii, dar este mult mai greu să înţelegi cauzele acestui conflict. Statul moldovenesc a trecut prin multe încercări, dar sînt convins de faptul că din situaţia de criză care s-a creat, ţara noastră va şti să iasă şi mai puternică, iar societatea – şi mai unită.
Eu ştiu că anume asemenea acţiuni ale conducerii Republicii Moldova vor găsi înţelegere nu numai în societatea noastră şi că ele ne vor aduce solidaritatea tuturor prietenilor şi partenerilor externi. Şi acum, desigur, este important să avansăm împreună pe un făgaş constructiv comun, să soluţionăm problemele, dar să nu provocăm noi conflicte.
Anume în acest context considerăm extrem de tendenţioase şi inoportune toate acţiunile pe care le întreprinde faţă de Republica Moldova conducerea de vîrf a României. Discursul Preşedintelui României, Traian Băsescu, constituie cel mai bun şi cel mai elocvent comentariu la cele declarate în repetate rînduri de către conducerea Moldovei în demersurile sale adresate tuturor organismelor şi structurilor Uniunii Europene. Acest discurs – de la început pînă la sfîrşit – constituie un exemplu de revanşizm statal şi nu mai lasă nici un fel de îndoieli în privinţa la aceea cine anume îi inspiră pe acei politicieni, puţini la număr, din Moldova, pentru care lupta pentru valorile liberale se identifică, nu ştiu de ce, cu lupta împotriva independenţei Moldovei. Spre regretul nostru, Preşedintele României, în declaraţia sa, şi-a exprimat dubiile vizavi de concluzia observatorilor europeni cu privire la faptul că alegerile din Moldova au avut un caracter democratic şi au fost libere, a îndrăznit să declare că întreaga populaţie a Republicii Moldova e constituită din români, s-a angajat să sporească sprijinul organizatoric şi financiar pentru toate acele structuri care vorbesc zilnic despre necesitatea lichidării Moldovei, s-a adresat către tineretul moldovenesc cu un apel de solidaritate şi a promis să-i ducă pe toţi românii de peste Prut în Europa, prin acordarea în masă a cetăţeniei României. Dacă toate acestea nu înseamnă amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova şi instigare la continuarea dezordinilor stradale, atunci, pe baza principiilor dreptului internaţional, toate acestea pot fi calificate în termeni mai duri.
Sînt convins că prin declaraţia sa Preşedintele României a restrîns considerabil aria identificării cauzelor politice interne ale evenimentelor din 6-7 aprilie 2009 din capitala Republicii Moldova şi a absolvit autorităţile moldoveneşti de acuzaţia că ar suferi de spionomanie.
Voi aminti că, în timpul desfăşurării evenimentelor din 7 aprilie, conducerea de vîrf a aşteptat în zadar o reacţie de condamnare din partea României. Reacţie, care să fi conţinut cel puţin o desolidarizare de pogromiştii care asaltau sediul Parlamentului şi al administraţiei prezidenţiale purtînd drapele româneşti şi lozinci unioniste. A urmat însă o tăcere stranie şi elocventă.
În acel moment critic, noi am fost nevoiţi să declarăm Ambasadorul României persona non grata. Pe parcursul întregului său mandat, acest diplomat a transformat Ambasada condusă de el nu într-un loc al dialogului politic dintre două state, ci într-un loc de întîlniri conspirative cu diferite personaje ale politicii moldoveneşti, care caută sprijin nu atît din partea societăţii noastre, cît din partea Guvernului României. Dar se dovedeşte că stimatul diplomat se comporta aşa numai de aceea că, în primul rînd, pentru propriul său preşedinte nu există noţiunile de identitate moldovenească şi de independenţă moldovenească.
În acea zi deosebit de încordată toţi au remarcat ostilitatea deosebită, practic, a tuturor canalelor româneşti de televiziune, care chemau făţiş populaţia ţării noastre la rebeliune. Societatea moldovenească a văzut cum se organizau voluntarii din România pentru a fi trimişi de urgenţă peste graniţă, la Chişinău, cum toate protestele stradale erau etichetate cu mîndrul cuvînt „revoluţie”. Toate aceste semnale alarmante ne-au determinat să introducem regimul de vize pentru cetăţenii români. Această măsură impusă este doar un răspuns statului vecin, care s-a lăsat antrenat făţiş în evenimentele politice interne din Moldova.
Rămîn pe conştiinţa Preşedintelui Băsescu toate aprecierile lui dure şi declaraţiile sale nereţinute. Sper că ele vor constitui obiectul unei investigaţii speciale în cadrul Uniunii Europene, care este obligată să poarte răspundere colectivă pentru acţiunile unei ţări care a procedat la provocarea de ciocniri stradale în altă ţară. În acelaşi timp, forţa şi spiritul valorilor europene rezidă nu numai în capacitatea de a ţine în frîu instinctele de grotă ale unor politicieni europeni. Forţa lor rezidă în a identifica în comun consensul în cele mai dificile situaţii. Cu mare părere de rău, relaţiile dintre Moldova şi România, fac astăzi parte din această categorie de probleme.
Pentru a exclude interpretări greşite, aş vrea ca anume eu să fac cunoscută încă o dată acea viziune asupra relaţiilor moldo-române, care ar putea fi acceptabilă pentru popoarele ambelor ţări.
Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frămîntă minţile unora în ambele capitale. „Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.
Sper că, mai devreme sau mai tîrziu, conducerea României actuale va conştientiza faptul că timpul intrigilor geopolitice perimate a trecut, că ţările europene depăşesc de mai mult timp cu succes vechile obide istorice. Aş îndrăzni să le sugerez prietenilor noştri de la Bucureşti un model de parteneriat regional din care ar trebui să ne inspirăm şi noi în relaţiile bilaterale: Polonia şi Ucraina. Polonia a pierdut şi ea teritorii importante în favoarea fostei URSS, teritorii care azi sînt parte integrantă a Ucrainei. Dar nimeni la Varşovia nu agită ideea revanşei, a pretenţiilor teritoriale faţă de Kiev. Nimeni nu încearcă să-i convertească pe ucraineni în polonezi, acordînd populaţiei acestei ţări cetăţenie, lipsindu-i de un stimulent de cea mai mare importanţă pentru integrarea europeană a propriei ţări. Dimpotrivă, relaţiile dintre cele două ţări sînt excelente. La fel ca şi relaţiile dintre Polonia şi Lituania. Aceasta în timp ce se ştie că şi graniţele dintre ele au avut de suferit modificări substanţiale. Dar aceasta nu reprezintă o piedică pentru raporturile de parteneriat şi cooperare strînsă între Varşovia şi Vilnius. În cazul României, însă, din păcate, se menţine o altă optică, care ne aruncă permanent în hăţişul spinos şi infinit al reproşurilor şi acuzaţiilor reciproce. Şi e păcat.
Eu consider că trebuie să depăşim naivităţile începutului anilor 90 şi să lăsăm la o parte aerele de superioritate. Ca oameni de stat, avem obligaţia să gîndim în mod realist. Altminteri, frustrările cauzate de obsesiile istorice vor provoca tendinţe revanşarde, care sînt deopotrivă şi depăşite, şi antieuropene.
Nedorinţa oficialităţilor de la Bucureşti de a semna tratatul de bază şi cel de delimitare a frontierei cu Republica Moldova este o dovadă evidentă a lipsei de sinceritate. Toate justificările şi pretextele din care se amînă în permanenţă semnarea acestor documente fundamentale pentru consolidarea relaţiilor noastre nu au nimic în comun nici cu practica internaţională, nici cu interesele naţionale ale României, nici cu interesele Uniunii Europeane. Ele doar arată clar că la Bucureşti „cartea Basarabiei” este jucată din simpla neînţelegere a esenţei noilor realităţi geopolitice din regiune.
Deosebit de dramatic este faptul că promovarea unui românism fundamentalist şi agresiv, ca şi acţiunile de destabilizare politică a Moldovei doar alimentează separatismul transnistrean, justificîndu-i pretenţia unui pericol iminent care ar emana dinspre România. Anume de aceea, toţi cei care le inspiră făţiş cetăţenilor minori ai ţării mele scenarii fanteziste despre refacerea României Mari, în primul rînd subminează stabilitatea regională. Nemaivorbind de faptul că acţiunile provocatoare sub acoperirea patriotismului aduc un prejudiciu indiscutabil şi intereselor naţionale ale Ucrainei, integrităţii ei teritoriale, împingînd astfel întreaga regiune spre pericolul unei balcanizări periculoase.
Trebuie să recunosc că în această calitate a sa România, din păcate, nu este un generator de stabilitate pentru Republica Moldova şi pentru regiunea din jur. Iar pretenţia domnului Băsescu de a se preocupa de „cele patru milioane de români” nu este decît o dovadă a neînţelegerii realităţilor de la noi. Asemenea atitudine, printre altele, nu ţine seama de faptul că în Republica Moldova trăiesc cetăţeni de diferite naţionalităţi, care au drepturi egale cu cele ale naţiunii titulare, grija obsedantă a domnului Băsescu pentru românii din Basarabia fiind nu doar o manifestare a românismului agresiv, ci şi un factor de aţîţare a vrajbei interetnice.
Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica. Ar fi bine ca ele să înţeleagă un simplu adevăr: afinitatea lingvistică şi spirituală nu acordă nici unui om de stat de la Bucureşti dreptul să-şi extindă autoritatea politică asupra cetăţenilor Republicii Moldova.
În calitatea mea de Preşedinte al Republicii Moldova, declar în mod univoc: ţara mea doreşte să dezvolte cele mai bune şi durabile relaţii de prietenie şi de colaborare cu România. Aprofundarea relaţiilor politice, economice şi culturale este în interesul ţării mele. Noi sîntem însă în drept să cerem autorităţilor române să ne trateze cu respect şi onestitate, ca pe un stat suveran, ca pe un popor care trăieşte după legile ţării sale, fără imixtiune din exterior, dezvoltînd democraţia în spirit european şi în conformitate cu normele internaţionale şi cu practica internaţională.
Noi considerăm că în condiţiile actuale cea mai bună dovadă a aspiraţiilor europene ale României şi a respectului sincer pentru statalitatea moldovenească ar fi semnarea Tratatului politic de bază între ţările noastre şi semnarea Tratatului de frontieră. Dar o şi mai mare contribuţie a României la dezvoltarea perspectivei europene pentru Moldova ar fi activizarea eforturilor României în cadrul Uniunii Europene în vederea acordării dreptului de liberă circulaţie cetăţenilor Moldovei. Nu mă îndoiesc că România este capabilă să-şi mobilizeze toată energia şi toată autoritatea pentru atingerea acestor scopuri.
În ceea ce priveşte criza trecută, eu, ca Preşedinte al Republicii Moldova, consider că este de datoria mea nu numai să păstrez stabilitatea şi încrederea faţă de instituţiile democratice. Eu sînt dator să fac totul pentru ca izbucnirile de violenţă disperată, care s-au manifestat pe 7 aprilie, să nu se mai repete în viitor, pentru ca poporul Moldovei să spună despre sine că e capabil să identifice fără ajutorul altora soluţii care îl pun în acelaşi rînd cu popoarele civilizate ale Europei.
Eu sînt sincer atunci cînd declar că nu înţeleg strategia oponenţilor liberali, nu înţeleg nici scopurile lor, nici valorile lor, nici lozincile lor. Dar eu ştiu un lucru – în spatele liberalilor stau alegătorii, stau cetăţenii Republicii Moldova. Îmi pare bine că am putut să evităm vărsările de sînge marţea trecută, zisă „neagră”, dar sînt extrem de îngrijorat de faptul că sute de cetăţeni tineri sînt nevoiţi să se afle în aresturi, să plătească cu libertatea lor pentru greşelile care sînt pe conştiinţa altor oameni, care îşi zic politicieni.
Eu ştiu că societatea din Republica Moldova va rămîne întotdeauna diferită, că opinia ei publică nu va fi adusă la acelaşi numitor. Unora le vor fi pe plac comuniştii, alţii vor vota pentru alte partide. Aceasta deoarece Moldova este un stat democratic. În aceasta constă puterea ţării noastre, în aceasta constă imunitatea ei faţă de orice provocări, faţă de orice episoade dramatice ale istoriei noastre contemporane.
În calitate de lider al partidului învingător, eu ştiu că anume acestui partid îi revine şi în continuare responsabilitatea nu numai pentru avansarea ţării pe calea modernizării europene, pentru prevenirea crizei economice, pentru asigurarea unei noii calităţi a vieţii. Partidul nostru este răspunzător şi pentru faptul ca, indiferent de convingerile sale politice, indiferent de acţiunile diverşilor provocatori, fiecare cetăţean al Moldovei să fie sigur că Patria sa este un stat liber, modern.
Anume de aceasta, precum şi profitînd de apropierea celei mai luminoase sărbători a tuturor creştinilor ortodocşi, îi îndemn pe toţi participanţii la procesul politic din Republica Moldova să revină pe făgaşul dialogului civilizat. Reprezentanţii lumii interlope şi recidiviştii care au profitat de situaţia politică complicată vor rămîne în locurile de detenţie. Pentru toţi ceilalţi participanţi la evenimentele din 7 aprilie, cer organelor abilitate iniţierea amnistiei totale şi solicit sistarea tuturor formelor de urmărire a participanţilor la acţiunile de protest stradal.
Puterea nu cere şi nici nu înaintează nici un fel de condiţii liderilor opoziţiei. Orice decizie a lor are un singur judecător – alegătorul. Anume el ne va aprecia pe noi toţi.
Moldova Europeană – o construim împreună!”
Domnule Nastase, vad ca este anotimpul discursurilor: credeti ca dra Anastase si dl Geoana ar aproba sa tin si eu un discurs, pe teme de politica externa, in fata (nu in fata cladirii) camerelor intrunite ale parlamentului?
Lansez si ideea concursului de Miss Parliament, de abia astept sa o vedem pe Roberta Comunista din nou la prezentare in costum de baie si, ca pe timpuri, asa cum se practica, prezentatorul sa intrebe: – Spuneti-ne, domnisoara, ce are patru picioare si ne da noua lapte? la care Roberta Comunista sa raspunda, ezitant: cred caaaa…esteee…o… vaaa..ca, iar prezentatorul sa strige din nou, ca la vechile baluri ale bobocilor: – Domnisoara spune ca este o vaca! Ah, ador sa revad asemenea scene.
Am vazut un ziar din Republica Moldova care a preluat integral, pe site, discursul presedintelui Basescu. Fi-va oare vreun ziar din Romania care sa preia integral discursul presedintelui Voronin? Ia sa vedem.
L-a publicat si site-ul Antena 3.
Instalatorul,
Multumesc. Am citit articolul din Moldova suverana. Este evident ca cei de la Chisinau urmaresc cu mai multa atentie ce spunem noi decat o facem noi.
Domnule Nastase, cu placere. Cred ca nu doar ca urmaresc cu atentie mai mare, dar par a sti, ca sa zic pe scurt, meserie. Citarea dumneavoastra este si un element de subtilitate, in contextul in care Voronin a pivotat in discursul sau pina la ideea ca el (Republica Moldova) are de fapt probleme cu dl Basescu si nu cu Romania. In acest context, devine firesc a cita premierul roman sub al carui guvern Voronin considera ca relatiile bilaterale au mers mai bine. Si reluarile de editoriale ale dlui Cristoiu isi au subtilitatile lor. Dintr-un punct de vedere, sa-i zic tehnic, desi nu stiu daca este cuvintul potrivit, discursul lui Voronin imi pare mai clar, mai limpede decit cel al dlui Basescu. A voleur, voleur et demi.
Din pacate, discursul lui Voronin ii face mari servicii lui TB, perceput de catre tinerii din RM drept singurul opozant al regimului Voronin; in schimb, Guvernul Nastase primeste eticheta de protector al comunistilor/agentura kaghebista etc.
Dpdv electoral, Cristoiu si Valerian Stan v-au facut deservicii imense, venind in sprijinul papagalilor care va acuza de conspiratie impreuna cu Putin, comunistii, un fel de „axa a raului” careia numai Basescu chipurile ii tine piept.
Eu stiu ca dvs. ati facut enorm pentru consolidarea independentei RM, pentru apropierea dintre cele doua state romanesti, pentru scaderea dependentei Basarabiei de Rusia si CSI (pana in 2003, era utopic un parteneriat UE-RM), insa adoratorii lui basescu au castigat batalia simbolica. Cateva articole din Ziua, litera de Evanghelie pentru studentii de pe ambele maluri ale Prutului:
Despre masoneria de rit KGB: http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-07-10&id=240046
Complicii europeni ai lui Voronin: http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-04-16&id=252036
„O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova” – actualul stat ‘Republica Moldova’ nu isi are originea in Moldova istorica. Atunci cand in 1812 Basarabia a fost cedata Rusiei, partea din dreapta Nistrului a ramas ca principat autonom si s-a unit in 1859 cu Tara Romaneasca, formand Romania.
Asadar Romania este mostenitoarea Moldovei istorice.
PS Imi cer scuze pentru ca scriu banalitati, dar se pare ca lucrurile nu sunt clare pentru toata lumea .
PPS Actualul stat ‘Republica Moldova’ nu isi are originea nici in gubernia ruseasca a Basarabiei , care in 1918 a hotarat unirea cu Romania prin hotararea Sfatului Tarii.
Originea acestui stat este in Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana , creatie artificiala cu scopul subminarii integritatii teritoriale a Romaniei.
Toti pasii realizati de Republica Moldova sunt foarte importanti pentru afirmarea poporului moldovean si a renasterii sale in toate domeniile.
Eu am un singur of , sa zic asa:
Mi-as dori sa pot obtine si cetatenie ca si cetatean al R.Moldova desi locuiesc,in prezent, intr-un frumos oras-municipiu ! Si asta fiindca am radacini adanci in orasul Balti si in capitala republicii Moldove – in Chisineu.
Poate, sper cel putzin sa le vizitez cu timpul, cand banii imi vot fi suficienti pentru aceasta.
Sper ca nu Vi se pare o idee deplasata si, Va rog, daca aveti dorinta si timp pentru acest „lobby” – sa-l numesc astfel – sa incercati sa vedeti ce s-ar putea face in acest sens. (n-ar fi lipsit de interes sa Va arat ce acte am de la strabunicii mei,respectiv de la bunica materna si…binenteles ca m-am nascut si locuiesc in Transilvania. 🙂