Joi a fost o zi speciala la Fundatie. La evenimentul organizat in amintirea lui Gheorghe Bagulescu, au participat Natsuo Amemya – ambasadorul Japoniei in Romania, academicianul Constantin Balaceanu Stolnici – presedintele Asociatiei culturale romano-japoneze, ambasadorul Constantin Vlad – fost reprezentant al Romaniei in Japonia, generalul Mitica Detot – fost atasat militar in Japonia, Mihai Epure – fost atasat cultural in Japonia si autor al al unor carti minunate despre Gheorghe Bagulescu. A fost prezenta si nepoata generalului Bagulescu – doamna Monica-Alice Negrescu. Marturiile sale au fost emotionante.
A fost organizata si o expozitie de carte cu lucrari semnate de Gheorghe Bagulescu si volume despre acesta. De asemenea, a a fost organizata si o expozitie de stampe japoneze (oban si kakemono) din secolul 19.
Ataşat militar şi şef al Legaţiei României la Tokyo, Generalul Gheorghe Băgulescu a fost o personalitate complexă a vieţii social-politice interbelice, condamnat pe nedrept la uitare. La 1 noiembrie a.c., s-au împlinit 120 de ani de la naşterea sa.
I s-a acordat onoarea de a aduce în Capitală actul oficial al Marii Uniri, pe traseul Alba Iulia – Sibiu – Câineni – Piteşti – Bucureşti.
A avut curajul să-i înfrunte pe Regele Carol al II-lea, pe Premierul Alexandru Marghiloman şi pe Mareşalul Antonescu.
Înzestrat cu harul scrisului, a publicat trilogia “Suflet japonez”, o bijuterie literară.
Fascinat de civilizaţia Orientului Îndepărtat, a devenit cel mai mare colecţionar particular de artă extrem-orientală din lume.
A fost, la vremea aceea, singurul străin primit în rândurile Academiei Naţionale a Japoniei.
Pentru “servicii eminente aduse în relaţiile bilaterale”, Împăratul Japoniei, Hirohito, i-a decernat înaltul ordin “Tezaurul Sacru”.
“Fanatic îndrăgostit de ţara mea”, cum îi plăcea să spună, apărător al intereselor naţionale, a atacat, cu arma condeiului, nazismul şi totalitarismul. Ceea ce i-a atras furia Berlinului, Hitler, personal, solicitând imperativ: Distrugeţi opera, lichidaţi autorul!
În consecinţă, este obligat să pribegească departe de ţară, China, SUA şi apoi Franţa, unde sfârşeşte pe Coasta de Azur, la 26 noiembrie 1963.
ministru >> prim-ministru >> blogger 
Impresionant ! Felicitari organizatorilor !
Ce bine ar fi ca aceste cărţi să fie scanate.
Ce vă pasă, aţi stat lângă domnul Bălăceanu-Stolnici!
Multă sănătate!
Regret nespus că programul meu nu mi-a permis să particip.
Ce oameni se nasteau odata pe acest pamant…
Interesant!
Gen Bagulescu era din Buzau, sau avea rude (sora) in Buzau (!?!), intrucit copil fiind am auzit povesti despre el si colectia lui impresionanta de arta japoneza.
florin m.
Habar n-am de ce s-a albăstrit numele . Probabil din cauza sângelui albastru …Din păcate nu mi-am făcut încă blog , încă fac calcule economice , vreau să văd exact cât o să câştig din publicitate .
Pâna mă va lămuri vreun expert în domeniu de ce mi s-a albăstrit numele , îmi place să cred că există un program ce identifică comentatorii cei mai citiţi şi mai apreciaţi de pe blog şi , drept urmare , domnul Adrian Năstase îi alege pentru a deveni vectori de imagine . Această presupunere îmi ridică nişte semne de întrebare deoarece observ că mai sunt totuşi nişte comentatori de succes care au rămas la culoarea neagră .
Aşa că o să ridic din umeri şi am să răspund sincer : nu ştiu !
Cititor în stele
Ce faci , amice ?! Pe unde-ai umblat atâta timp ? Bine-ai revenit ! Mai întârzii pe-aici sau eşti pe fugă ?
@ doru coarna
Cred ca se nasc si acum dar „nu au loc” !
Felicitari! Onorant sa omagiati aceasta personalitate(gen.Gh.Bagulescu)!
Ce vremuri.. si ce bravi romani (ei,disparutii)!
@ Contele,
Salut amice,
Am avut alte preocupari, efectiv captivante, un pic stresante, in care am fost confruntat doar cu oboseala. Mi-a fost dor de unii. Am revenit, nu stiu pentru cat timp, ca sa-mi salut, in primul rand, amicii si sa va urez tuturor sarbatori fericite. Nu am sa apelez la formula cinica de a spune unora ca le doresc lor ceea ce-mi doresc si ei mie. 😀 😀
P.S. Din pacate, n-am avut timp sa ma ocup de recolta de pere gutui asa ca productia de palinca pe anul asta am ratat-o. Rezervele din anii trecuti sunt si ele pe terminate. 😀 =)-
Felicitari, spiritele inalte romanesti trebuie sa fie mereu in amintirea noastra de suflet, sa invatam din lectia lor de viata si sa ducem mai departe mostenirea lasata cu un pret scump de Domniile lor!
Titulescu, Bagulescu…
Inca o data, chapeau bas pentru omagiul realizat, domnule Presedinte!
FELICITARI! Trebuie cunoscute adevaratele personalitati din trecutul acestei tari pentru ca tinerii sa aiba cunostinta despre acele modele pe care ei ar trebui sa le urmeze.
Mi-am adus aminte , vazand alaturi de dvs, in poza, pe academicianul Constantin Balaceanu Stolnici ca acesta a raspun neintrebat intr-o emisiune TV, nu spun care, neintrebat , asa, ca sa fie in trend, ca Biserica nu are rol social…Pai daca n-are, de ce bre, l-as intreba, isi i-a banii de la popor de mai multe ori daca adugam ca saracii fac eforturi extraordinare , inclusiv de… negociere, pentru plata inmormantarilor !? Si de ce nu traiesc doar spiritual si din spiritualitate …ca n-o sa zic , de la obraz : din credinta !
Adica , ca in reclama cu berea care spune ca suntem parteneri : noi o facem voi o beti !? Inteleg , acum la sfarsit , ca e o „chestie” de familie ! Basca…istorica ! In rest LA MULTI ANI !
În sfârşit văd şi eu un Adrian Năstase zâmbind sincer, neprotocolar, într-o foto! (prima) Un zâmbet fără ironia sau maliţiozitatea cu care ne-a obişnuit… Ce Om de Spirit, care se simte bine în compania stampelor, cărţilor şi academicienilor! Ce Preşedinte ar fi fost AN-ul! Dar nu este încă Timpul pierdut… 😉
Cuvintarile nu se pot inregistra pe Trilulilu?
Va sta bine cind zimbiti.
cam tarziu… dar mă bucur că se fac eforturi pentru popularizarea personalităţilor române, care ne-au reprezentat ţara cu onoare şi înaltă ţinută morală şi virtute. Generaţia tânără trebuie să afle de aceşti oameni, ca să li se cultive gustul pentru valoare, autentic, curaj şi preţuire a autohtonismului.