Presedintele tarii, ca de altfel fiecare dintre noi, are obsesii. Una e reprezentata de faptul ca e persecutat de foarte multa lume. Alta – de ideea ca romanii o duc foarte bine, doar ca nu-si dau seama de asta si de aceea sunt necesare discursuri de doua ore prin care sa li se explice pe indelete, ca la scoala (nu prea vad de ce – in fond, oricine poate sa intre pe internet daca tine neaparat sa se informeze, nu asta era teoria?). In fine, o alta obsesie reprezentativa ar fi inutilitatea autostrazilor in tara noastra.
Nu e prima data cand Traian Basescu spune ca Romania n-are nevoie de autostrazi. Noul argument stiintific menit sa-i sustina teoria a fost urmatorul: turismul nu se face pe autoastrada, din moment ce 70% din turistii straini vin in tara cu avionul. Nu stim insa de unde a fost inspirat procentul, fiindca din realitate sigur nu: datele INS arata ca, anul trecut cel putin, doar 16% dintre straini au ales sa vina cu avionul, iar majoritatea covarsitoare – 78% din total – s-au deplasat folosind infrastructura rutiera.
Nu prea stiu tari care, in plina criza, se ocupa cu precadere de promovarea in exterior a propriilor virtuti ca destinatie turistica. Mai mult, in privinta Romaniei, convingerea mea ferma este ca prioritar e sa incepem sa o promovam in interior. Iata si cateva idei: renovarea scolilor si a spitalelor, dezvoltarea mediului rural, sprijinirea producatorilor agricoli romani ca sa nu mai recurgem la un procent inspaimantator de importuri de fructe si legume si – da – construirea de autostrazi. Am o presimtire ca o astfel de campanie de promovare s-ar solda cu o foarte buna imagine a Romaniei in randul romanilor, care nu s-ar mai declara dezgustati de tara lor, spre dispretul public exprimat de presedinte.
Nu credeti ca un model mult mai bun decat “Romania – land of choice” ar fi fost “Romania – land german”? Nu, nu ma refer in nici un caz la alipirea tarii la patria doamnei Merkel, ci la preluarea catorva caracteristici definitorii ale acesteia, precum functionarea corecta a institutiilor, investitiile bine facute, dezvoltarea sustinuta, seriozitatea politicienilor si, da, autostrazile. V-am spus ca si eu am obsesii…
ministru >> prim-ministru >> blogger 
ce sa spun? toti politicienii romani cand calca pe bec se plang ca sunt persecutati politic, ca ei nu au furat nici un capat de atza si ca toate sunt manarii ale dusmanilor lor politici…nu numai basescu face asta, sa fim seriosi…
Nimic mai trist decat sa ai dreptate degeaba. Desigur d-l Nastase spune si niste adevaruri. Dar. la ce-i foloseste?
Ce-i opune lui Basescu?
Geoana este pierzator sigur. Pe deasupra, PSD este atacat si dinspre dreapta (tip Simirad) si dinspre stanga (tip Cozmanca). Oprescu ia electoratul pesedist.
Fata de aceste evenimente, atitudinea d-lui Nastase este ciudata. S-ar rezuma la „Cozmanca are dreptate, dar n-ar trebui sa vorbeasca, ca sa nu strice partidului”.
Cu Geoana, nici pesedistii insisi nu cred in victorie.
Adrian-ma bronzez pt a fi Consilier la Washington! De ce???! Suntem informati de dracovenii- „Un tren încărcat cu produse petroliere a deraiat în judeţul Cluj ;Un accident feroviar s-a produs în Dâmboviţa, la Gura Ocniţei. O locomotivă a lovit un autotren încărcat cu cărămidă; Un tren de călători a deraiat în judeţul Dolj. Circulaţia pe calea ferată a fost deviată- 1.000 de puncte periculoase, care pot provoca oricând o tragedie, au fost identificate pe căile ferate din România/Măsurile luate de autorităţi se referă, în special, doar la limitarea vitezei de circulaţie, care aduce transportul pe calea ferată din România la nivelul de acum 100 de ani-Centrele de colectare a fierului vechi cumpără şină de cale ferată, deşi este ilegal ….”.Tov.Niciolaie…nu te mai intereseaza??!
@Harabula
Amara dreptate ai!
Domnule Nastase daca aveti ceva de spus spuneti ACUM nu dupa alegeri.De „eroi” in spatele frontului suntem satui .”Adevarurile” sau noutatiile pe care vreti sa ni le dezvaluiti dupa alegeri vor fi clar influentate de rezultatul alegerilor ,iar adevarul este unul singur si nu unul daca castiga Geoana si altul daca pierde.Desi in ambele cazuri aveti de castigat,v-am mai scris despre asta.Am totusi dubi in legatura cu seriozitatea dvs.
Toate cele bune.
Nea Săndele, ori are dreptate Dom Titus, şi s-a schimbat garda la palatul barabulicesc, ori e ceva cu mine, că, de la o vreme, nu prididesc aţi zâce „I hate when you’re right!”… Ba chiar aş zice că-i mai grav de-atât: nu doar că nu cred în victorie, ci-s chiar convinşi de înfrângere… 😆
D-le Năstase, ai avut funcţia de PRIM-MINISTRU, d-ta de ce nu ai făcut ceea ce îi reproşezi lui Băsescu? Ptr. că sunteţi toţi o apă şi-un pământ, nu vă doare decât de voi, iar când se apropie o campanie electorală arătaţi cu degetul pe toţi ceilalţi, numai pe voi nu vă arătaţi deşi sunteţi cu toţii vinovaţi.
… poate îl începeţi la Mizilburg.
Un picut cam tarzie revelatia cu Romania land german dupa ce s-a semnat contractul cu americanii de la Bechtel…
Nu stiu care au fost ratiunile acestui contract,dar poate nu a fost cea mai fericita decizie a guvernului din acea vreme…Poate ne dati dvs unele detalii?
Oare partenerii nostri din U.E. au fost fericiti la aflarea vestii ca o companie americana a prins un contract de asemenea dimensiuni in Romania?
@Harabula!
Asa , si ? CONCLUZIA nenica! castiga asimetricu’ , asa-i?:)
Trezirea Hara! Suntem in anul 2009! Ultimul pentru cariera inculpatului neamului!
Regret, viata bate filmul!
:)Maxi!
Stimate Domnule Prim Ministru,
Am vazut si eu mare parte din discursul din Parlament,am auzit si fragmente din prostiile cu tinerii ziaristi, cu ridicarea in slavi a activitatii duduii, cu sa facem turism cu avionul…asa prostii nemarginite, mai rar.
Sa-l banuim de obsesii , cred ca este prea mult! ca sa fie obsedat, ar trebui sa aiba un proces de gandire , coerent si repetitiv…hmmm…nu cred ca este cazul!
Privind , in ansamblu , toate aceste luari de cuvant din ultima vreme, cu care in marinimia sa ne-a gratulat asimetricu, nu pot sa nu ma intreb:cine dracu’ i le scrie?
Vazand greutatea cu care citea , in Parlament , discursul principal, justificativ al mandatului sau, am devenit , brusc, constient de faptul ca nu el l-a scris! acest personaj, nu este , in acest moment, capabil sa vorbeasca in mod coerent nici trei fraze, deci , cine ii face discursurile?
Cred ca la Cotroceni, exista cineva care se ocupa de discursuri, cred ca este cucuveaua! Impreuna cu luarile de cuvant ale duduii si ale ritzei, pot fi publicate in ciclul TUPEU NEMARGINIT! Se mizeaza pe efectul de sfruntare paralizanta…pe mine nu ma „prinde” un asemenea discurs, desi , chiar si eu, ma crucesc, initial, dar pe un om mai simplut, mai impresionabil, il lasa cu gura cascata! Si ce face de obicei omul cand ramane cu gura cascata? Pai , dupa ce inchide gura, isi spune in sinea lui: mai tata, dar asta chiar e tare, are dreptate! Asa-i?Si iata cum , scopul este atins: e tare nenica, m-a lasat cu gura cascata!
Totusi, autorul este de rau augur! Nu prea i-a ajutat pe niciunii care au haladuit pe la Cotroceni! cand au inceput sa recite din lucrarile cucuvelei soarta lor a cam fost pecetluita…aferim!
Cu stima, Maxi.
@ Harabibi
Dar tie, puiule, la ce-ti foloseste sa spui niste (crezi tu) adevaruri?
Sigur, in cazut tau intrebarea ar putea fi reformulata. De exemplu, CUI?
OBSESIVUL ECHINOCTIU POLITIC INTERIOR
1. „Privitor ca la teatru”
Incerc sa tin cumpana dreapta odata cu vara-toamna astronomica.
Pe un taler- puternica tentatie de a cultiva, cu orice pret, speranta (cine spunea ca „speranta e cea mai mare ispita”?).
Pe celalat taler- ferma convingere ca adevarul trebuie privit in ochi si rostit, altfel nu pot fi nici prevenite, nici corectate greselile si, mai ales, de cele mai multe ori, sunt de nesuportat urmarile sperantelor neimplinite.
Pe un taler- metafora metaforei sartreiene „Il ne faut pas desesperer Billancourt”; de data asta, nu este vorba, desigur, despre trecerea unor realitati sub tacere pentru a nu demoraliza „clasa muncitoare, ca in cazul sensului atribuit de Sartre acelor cuvinte, dar despre „ocolirea” rostirii unor simptome vizibile, legate de realitatea politica premergatoare prezidentialelor.
Pe celalalt taler- unul dintre reperele mele: principiul adevarului; adevarul izbitor, a carui mistificare ar rani ratiunea.
Balanta inclina catre adevar, odata cu subtila alunecare a solstitiului catre inceputul de toamna astronomic instalata.
Asum riscul de a mi se reprosa, pe nedrept (dar nu totdeauna adevarul si dreptatea se asociaza!) ca, de fapt, optiunea mea ar fi metafora metaforei :”Desesperons Billancourt! Dessesperons Billancourt!”- asa cum apare mesajul in piesa „Nekrassov”.
Scena premergatoare prezidentialelor se arata- pana acum, cel putin- populata cu trei personaje (cel putin teoretic) principale.
Practic, aceste trei personaje vor ocupa cele trei trepte ale podiumului- dar, conform jocului specific, doar doua vor intra in finala.
Teoretic, toate trei au sanse egale de a ajunge in finala- si, tot teoretic, au sanse egale de a castiga.
In aceasta scena (am uitat sa spun- este o scena din piesa, nu doar scena pe care se joaca piesa in fata electoratului- spectator) cele trei personaje (teoretic, cel putin) principale, inca isi fac incalzirea inainte de a se aseza la linia de start.
In spatele fiecarui personaj se afla cate un partid- cele trei care, in peisajul politic romanesc, conteaza (teoretic, cel putin) cu adevarat.
Pentru un „privitor ca la teatru”, asa se infatiseaza scena.
2. „Trei personaje in cautarea unui autor”
Piesa este interactiva.
In sala, fiecare „privitor ca la teatru” se infierbanta, face pariuri cu vecinii- din drepta se arunca vorbe in stanga, din stanga in dreapta, si unii si ceilalti arata cu degetul catre centru, acuzandu-se reciproc ca ar vrea sa se aseze si acolo, de parca nu le-ar ajunge spatiul pentru care au luat bilet de intrare- sau au primit „bilet de favoare”.
In sala sunt, insa, cativa care au asistat la toate secventele succesive ale „compunerii” acestei piese. Care au vazut, rand pe rand, aparand secventele aparent fara legatura intre ele, initial, care, apoi, unite, ca intr-un joc de puzzle’s, aveau sa formeze tablourile- care, „lipite”, se prezentau, acum, ca o piesa unitara, parand a fi realitatea insasi.
Acestia nu participa la pariuri.
Nu au de ce.
Cunosc amanuntele fabricarii acestui joc (inclusiv) scenic.
Desigur, deznodamantul nu este cert, caci piesa este, totusi, interactiva si, pe cale de consecinta, ceea ce ar putea parea previzibil pentru cunoscatorii istoriei piesei este (teoretic, cel putin) impredictibil.
Ce cunosc cei care nu participa la pariuri, tocmai pentru ca stiu istoria piesei?
Nu doar cunosc- dar si constientizeaza sensul unor evenimente.
Au vazut- si au retinut- cum singurul partid de stanga care conteaza in Romania a actionat ca un organism cu sistemul imunitar grav afectat. Acesta a scos din cursa unicul candidat care o putea castiga fara nici o problema: mai exact, SI-a scos din cursa cadidatul AUTENTIC (si singurul autentic, acum, pe scena politica- ceea ce, simptomatic, indica si mai clar sistemul imunodeficitar al respectivului partid).
In schimb, a anuntat ca participant un personaj lipsit de forta si de forta convingerii, cu coloana vertebrala deseori incovoiata in fata actualului presedinte al tarii (la randul sau, participant in aceasta cursa). Un personaj care, in cele mai optimiste sondaje (cele reale, nu mistificantele tentative de „auto-ametire”) are jumatate din scorul partidului pe care il reprezinta. Un personaj care trage dupa el ghiuleaua unui cognomen ce se substituie, cel mai adesea, numelui din actele de identitate.
Au vazut – si au retinut- cum singurul partid (autentic) de dreapta a lansat in cursa un personaj care mai degraba s-ar potrivi intr-un rol de june-prim (sa spunem, al lui Karl Heinz din „Heidelbergul de altadata”, caci este frumusel, deloc lipsit de inteligenta si cu ceva distins in trasaturi). Un personaj agreabil, fara discutie, dar fara anvergura de presedinte de tara. Un personaj mai indicat pentru compania femeilor- care nu il „percep politic”, dar mai degraba ca pe un spiritual dragalas caruia i-ar trece mana prin par, a mangaiere. Atat. Caci (si in acel caz!) pentru mai mult, femeile au nevoie de un alt tip de mesaj, dincolo de aspectul atragator: al barbatiei. Or, aspectul de efeb al candidatului unicului partid (autentic) de dreapta nu inspira (nici macar) asa ceva. Pur si simplu nu inspira „alegerea”.
Partidul cameleon – fost declarat de stanga, brusc „vopsit”(la repezeala, inabil si cu vopsea ieftina) de dreapta- il aliniaza in cursa pe actualul sef al statului. Un individ cu structura tipic totalitara, fara scrupule, cameleonic- cand este nevoie- precum partidul pe care el insusi l-a facut cameleon. Care isi calca, fara a clipi, cuvantul dat. Gropar de coalitii. Gropar de guverne. Gropar al propriului partid, caruia i-a siluit identitatea, tratandu-l ca pe „locatarele” stabilimentelor cu felinare rosii, din porturi, despre care singur a spus ca le-a frecventat. Un personaj care are in comun cu statututul de presedinte doar titlul si scaunul ocupat.
Pe de alta parte, este cel caruia partidul de stanga (care, acum, scoate la inaintare, in cursa, un hilar „cognomen”) i-a vandut, la fostele alegeri, victoria UNICULUI personaj cu anvergura si structura de presedinte.
Si mai este cel in fata caruia, dupa acea vanzare marsava, acelasi „cognomen” s-a facut presh de nenumarate ori, pentru a capata, in schimb, cate o ciosvarta de aparenta putere.
Pusi fata in fata cu Adrian Nastase, cei trei apar ca tot atatea caricaturi ale intruchiparii functiei de presedinte al tarii.
Priviti impreuna, actualii asa-zisi candidati care conteaza, apar ca o tripleta caricaturala lansata intr-un kitch de cursa cu strigaturi, in care unul zbiara: „Unde-i baba sa-i rup laba?”, aratand amenintator cu degentul catre „cognomen”-ul umblator care, uitand si cum il cheama, tzipa strident, inspaimantat:”Nu trage domn’ Semaca, sunt eu, Lascarica!”, in timp ce dragalasul efeb mai trage, din cand in cand, cu coada ochiului intr-un ciob dosit in buzunar, isi aranjeaza freza si intreaba:”Oglinda- oglinjoara, cine-i mai frumos din tara?”.
3. „Ne pas desesperer Billancourt?”
Confruntati cu Adrian Nastase (realul castigator al fostelor prezidentiale) nici unul dintre cei trei asa-zisi actori principali de acum nu ar fi avut vreo sansa sa ocupe primul loc in actuala competitie pentru Cotroceni.
Dar, Adrian Nastase – repet, singurul care ar fi avut toate sansele sa castige cursa prezidentiala, in competitie cu actualul locatar de la Cotroceni- a avut drumurile blocate catre linia de start, de catre propriul partid.
Acelasi partid care trimite la linia de start un personaj nu doar neconvingator, dar si fara vlaga.
La fel, dinspre dreapta, se trimite in cursa un gingas domnisor- ca si cum s-ar fi crezut ca acolo se desfasoara un concurs de frumusete masculina.
Scena este interactiva, e drept.
Participa la ea, din sala, oricine este doar „privitor ca la teatru”.
Cei care au asistat, insa, la miscarile specifice „conceperii” tablourilor „de stanga” si „de dreapta” nu pot sa nu vada ca s-a actionat ca si cum NU s-ar fi dorit sa ii fie trimis „preopinentului” de la Cotroceni un contracandidat puternic.
Ca si cum s-ar fi „golit” de forta si de autenticitate, in mod deliberat, orice propunere de candidatura ata din stanga cat si din dreapta.
Dar, simptomul cel mai clar apare a fi impiedicarea candidaturii UNICULUI persoanj autentic si sigur invingator in competitia cu actualul presedinte. Impiedicat de propriul partid.
Partid care pare a avea comportament suicidar- si, care, daca gestul stingerii ii va „reusi”, nu mai poate nici macar spera sa transforme „moartea in destin”, cum ar spune Camus.
Domnule Nastase,
Obsesia autostrazii e veche, cea insa cu turismul pe avion e mai noua din 2004 dupa alegeri, atunci cind a inceput sa calatoreasca, chiar si pentru un spritz by number one, or by number 2.Sincer nu cunosc marimea bustului doamnei ministru din turism ca sa va mai spun pe ce numar mai calatoreste.
Obsesia fatală
TB-un chior în lumea orbilor, total lipsit de autocontrol, frânat karmic de îngrozitoarea obsesie a vieţii sale – Adrian Năstase – care s-a dezvoltat până la a deveni tulburare nervoasă, constituie ,deja, studiu de caz pentru specialiştii de tot felul.
Umorul popular l-a asimilat, TB asociindu-se, exclusiv, cu râsul, fiind preluat în diversitate de neiertătorul banc anonim, depăşindu-l pe Zeroni la toate probele de foc ale anecdotei.
Recepţia populară, în ce-l priveşte, este a prostului travestit, emisiile sale de sunete articulate, şi nu numai, fiind filtrate exclusiv sub aspectul inepţiilor debitate.
Pentru a nu risca să devină obsesie naţională, TB trebuie conservat urgent în singurul mediu pe care-l agreeză – alcoolul – şi depus la „te umflă râsul”.
D-le Presedinte,
Tara in care traim noi este asta ( preluare ziare.com) :
=============================================
„Stim cu totii cat de departe suntem, la propriu si la figurat, de lumea civilizata. Incepand de la infrastructura pana la comportamentul si mentalitatea oamenilor, Romania este una dintre cele mai primitive tari ale Europei.
Toate statisticile care ne situeaza pe ultimele locuri la drumuri, dupa tari din lumea a treia, la folosit sapunul si apa, la citit si gradul de alfabetizare, sunt doar niste cifre goale, care dincolo de socul initial, nu ne transmit nimic concret.
Proportia adavaratei prapastii care ne desparte de tarile din Uniunea Europeana si de orice alta tara civilizata a lumii este simtita cel mai bine abia atunci cand parasesti Romania si pleci in concediu sau aiurea pentru cateva zile bune prin Europa. Gradul de primitivism al tarii noastre se sesizeaza imediat cum ai parasit vama Bors.
Brusc dispar carutele de pe drumuri, cainii si pisicile fara stapan de pe strazi, gropile din asfalt, marlanii si mitocanii din trafic, mizeria si praful de peste tot. Fara sa ai timp sa te obisnuiesti cu schimbarea, observi deodata ca toate lucrurile functioneaza, oamenii cu care intri in contact la diverse ghisee sau magazine sunt draguti, nimeni nu face crize de isterie si de personalitate din nimicuri si, in general, viata capata un sens coerent si incepe sa devina normala.
Cand toate mizeriile cu care noi suntem obisnuiti inceteaza sa mai existe, la 100 de kilometri de granita cu Romania, incep sa apara si autostrazile, cel mai strain dintre toate lucrurile straine romanilor.
Perversitatea obisnuintei
Obisnuinta este un lucru pervers in acest caz. Asa cum ne obisnuim cu mizeria, saracia, coruptia, haosul legislativ, economic si social de la noi, la fel ne obisnuim si cu toate lucrurile bune de dincolo, care inceteaza sa mai para neobisnuite si devin normale.
Atunci cand vii dintr-o tara a tuturor recordurilor negative, unde normalul este privit ca anormal, iar virtutea ca un defect si viceversa, ciocnirea de o civilizatie occidentala te face sa-ti blestemi soarta cruda care a facut sa te nasti in Romania. Asta te obliga sa gasesti un sens acestei nedreptati sau sa te revolti si sa lasi totul in urma definitiv.
Nu incurajez niciun fel de iluzie si niciun mit in legatura cu „bunastarea” si „sansele infinite” de realizare pe care le-ar avea cineva parasutat intr-o tara civilizata si dezvoltata a lumii. Singurul lucru care ramane de neinteles este imensa prapastie de civilizatie intre cele doua lumi: tarile din vest versus Romania.
Stiu, exista explicatii pentru orice. Toate statele din vest incepand cu Ungaria beneficiaza de un trecut istoric net superior noua, care le-a avantajat in dezvoltarea infrastructurii si a dezvoltarii economice. Posibil. Altcineva, ar putea sa ne gaseasca o scuza in faptul ca noi, practic, nu am existat pana acum aproximativ 150 de ani.
Perseverenta in primitivism
Insa, niciuna dintre aceste teze nu vor putea niciodata sa justifice in totalitate primitivismul in care ne complacem sa existam. Si nici nu facem nimic pentru a iesi din aceasta stare. Revenirea in Romania iti da impresia ca, in fapt, majoritatea romanilor dezvolta chiar o placere in a trai astfel, ca jungla salbatica in care isi scalda viata de zi cu zi o mare parte a locuitorilor acestui tinut este mediul natural al poporului roman.
Din momentul in care revii in tara ai senzatia ca ai intrat intr-un loc in care nimic nu se schimba niciodata. Nimic nu se schimba in bine, caci in rau … aici se pare ca avem un apetit pervers. Nu mai are sens sa reluam toate ideile atat de des rulate, precum: in 20 de ani: nu am construit nicio autostrada, am distrus si farama de economie existenta pana in 1989, s-a furat tot ce se putea de la stat, am promovat doar non-valorile, am condus catre disparitie elitele de orice fel, iar coruptia s-a instalat ca un cancer pana la ultima celula a unui muribund …
In acest caz, muribundul este statul care treptat isi pierde tot mai mult si ultima farama de autoritate si credibilitate.
Am convingerea ca realitatea intrece cu mult posibilitatile noastre de exprimare. Revenit in Romania te trezesti ca un Hopa Mitica, doar ca invers, cu fundul in sus si capul in jos. Singurele solutii adevarate sunt, de la caz la caz, doar masurile cu caracter radical. Altfel, suntem romani cu totii. ”
=============================================
Ce spuneti, nu-i asa?
Cu stima,
Costi
Elmar , musctiucul de la trombonul mai multora apare ca mustiuc valabil si pentru hara….
Turismul il promoveaza in toata lumea companiile de turism prin conditiile ce le ofera ,prin preturile ce le practica. Nici un turist nu va merge unde i se cere,indica,impune,ci va merge acolo unde se va simtii bine.
M-am intors de curand dintr-un sejur in Grecia.Nu discut de muntele Olimp,sau Acropole,ci de staiunile de pe malul marii. Plaje curate,sezlonguri la preturi mici,terase care au angajat oameni din Romania,Polonia,Ungaria,Rusia,care prepara meniuri traditionale,vorbesc fiecaruia pe limba lui. Patronii te intampina la intrare si te conduc la iesire,spun cateva cuvinte pe limba ta si ce e mai important practica preturi rezonabile,iti ofera ceva din partea casei. Acolo am vazut multi romani de conditie medie ,sau sub,dar se simteau bine. Se simteau respectati si bagati in seama. Deci in astfel de locuri oamenii vor reveni,vor spune si altora si iata promovarea e gata facuta.
Adio mutre acre,adio alimente stricate,camere insalubre,adio preturi astronomice. Guvernul grec nu se implica in atragerea de turisti,dar el promoveaza o relatie normala cu operatorii de turism,le creaza facilitati.Ponderea turismului in Grecia este net superior celui realizat de Romania.
Propun ca acest guvern bezmetic sa ofere fiecarui turist mascul ,ca bonus,o noapte cu ministresa turismului,poate asa se schimba situatia.
noi suntem de vina ca il bagam in seama pe dl. Basescu. Noi ii dam ocazia sa se comporte asa.
Sunt perfect de acord cu obsesiile dvs. doar ca in cazul construirii autostrazilor as vrea sa adaugati : de catre dezvoltatori autohtoni.
In ceea ce priveste „Romania – land german” ma duce cu gandul si la interventia Ebei in PE – Romania -tara balcanica. Sau sa-mi aduc aminte despre viziunea unor vecini mai din est – Romania = tigania.
No amu zic eu Romania – tara Carpatilor, a Deltei Dunarii si a traditiilor romanesti nu ar fi mai corect. Nu stie neamtul ce sunt Carpatii nu-i bai ca le explicam noi. Nu stie rusu ca aici traiesc predominant romani si ca ne tragem din daci nici asta nu e o problema ca pot afla.
Dar ca sa tinzi sa lipesti Romania de valori extranationale, doar pentru a aduce un strop de valoare, este un non sens.
http://nordiclarisa.wordpress.com/2009/09/21/ladies-agreement-club-political-woman/
(doar poze tura asta)
Mi se pare corecta ideea ca, daca Romania va ajunge sa fie placuta pentru romani, atunci va placuta si turistilor straini. Construirea autostrazilor este justificata si din punct de vedere turistic, de ce – de exemplu, in timpul limitat al unui sfirsit de saptamina – romanii sa petreaca multe ore pe drum, in aglomeratii si mergind cu 50 la ora prin sumedenie de localitati, in loc de a petrece acelasi numar de ore la destinatiile alese, relaxindu-se si cheltuind bani? Doar ca prietenii presedintelui nepricepindu-se probabil la autostrazi ci mai degraba la cumparat Veyroane (si Ferrari), atunci presedintele nu priveste nici el cu ochi buni tot ceea ce are mai mult decit o banda pe sens. Asfaltatoarea din Urlati este, cred, tot ceea ce presedintele poate recomanda mai bun in materie de drumuri; in materie de poduri, ca tot sunt asociate drumurile cu podurile, poate ca norocul nostru e acela ca podul de la Maracineni nu o fi fost facut de prietenii sai priceputi in a incalzi smoala si a o turna fierbinte la costuri de placare cu aur.
Episodul Cozminca apare ca o noua agresiune electorala impotriva pesedeului si aici tind sa-i dau o dreptate partiala dlui Gusa. Pe de o parte, omeneste vorbind, dl Cozmica are cumva dreptate, maniera in care a fost abandonat la cunoscutul congres pe fondul unei nenorociri personale fiind un deceptionanta pentru un partid care accentueaza solidaritea. Mi se pare firesc ca dl Cozminca sa dea o riposta exact cind pe seful ales la acel congres l-ar putea durea mai tare. Pe de alta parte, atit cit a fost activ in pesede, nu s-ar putea spune ca dl Cozminca nu ar fi fost utilizat pe masura capacitatilor sale si cu pozitiile corespunzatoare. Adica, in concluzia mea, dl Cozminca are si nu are dreptate, doar ca a pleca blamind locul politic din care pleci inseamna mai intotdeauna un semnal, iar dl Cozminca asta a si facut, a actionat sirena pentru ca lumea sa fie atenta. Cu siguranta ca nu doar ca i se va alatura dlui Oprescu, in speranta ca nu isi va fi pierdut calitatile de organizator, dar va si incerca sa ia alaturi de el pe cit mai multi dintre cei cu care a conlucrat cindva in organizatoricul pesedist: o hemoragie poate de oameni mai in virsta, dar experimentati si care cindva facusera din pesede o adevarata masina politica. Sunt greu batrinii de pornit, dar de-i pornesti… Imi suna ciudat si acel nume de alianta de stinga, care a inceput sa fie vehiculat, iar asta tocmai prin termenul de stinga. A zice de stinga inseamna ca nu va fi votata din dreapta iar asta inseamna a mai taia o feliuta de la dl Geoana. Dar sa vedem ce va zice si va face dl Geoana, prima reactie din pesede, aceea cu tradatorii, fiind deja o chestiune tipica si care s-a devalorizat mult prin intensa folosire mai in toate partidele si grupurile politice. Oricum, am incercat aseara sa il ascult pe dl Vanghelie vorbind la Antena3, dar nu am reusit deoarece dl Vanghelie parea nu foarte concentrat pe subiect, probabil ca preocuparile sale intelectual-politice reale erau altele.
Aya ne reaminteste ideea pe care o vehiculam pe bloguri si forumuri de mai multi ani, aceea ca presedintele incearca sa-si aranjeze distributia de contracandidati dupa pofta inimii sale. Partial a reusit, cu exceptia dlui Tariceanu, dar si pentru dl Antonescu mai e mult pina departe.
Ma alatur la randu-mi posesorilor obsesiilor..caci, nea Harabula zise… ceva… si Elmmar are dreptate, SI Leo carele mereu adevar graieste, desi suspectat ( ?!!! ) de Doamne ce ascunzisuri , si Maxi zice pe placul celor multi si Aya mai ales a cuprins * peisajul politichiei mioritice * cum noi n-am fi reusit, drept care si cer permisiunea sa postez si pe Sfinxul Baciului draghe si-al furnicii sibiline ( om fi noi, n-om fi noi, oare doi sau nu noi.. ) si, zic si eu, ma repet, si, citez * … si eu am obsesii * :
Disperati sunt pedelacheii, disperati si-n dorul lelii, ca iarasi zic : faca-se voia Ta, Doamne, Doamne si lor sa le dai macar cum obsesiile mele arkanesti-sibiline, nah ! Amin !
Sibilla
P.S. doamna Zora, mama mea draga zice ca e musai sa spun, altel primesc canon greu si nu mai tastez nici de prin codrii de arama, si cum sarboaica nu minte,zic : AN sa candideze, * auzi, Niko, pe langa desenele animate astia… Nastase e Presedite… * apoi turuie ceva timp argumentele-i si va spun, sa-l vad pe ala de-o contrazice….
Nu imi terminasem comentariul de mai sus, l-am expediat fara sa vreau, dar vad ca am scris destul de mult, il las asa fara sa mai adaug nimic.
@ Costi
„Insa, niciuna dintre aceste teze nu vor putea niciodata sa justifice in totalitate primitivismul in care ne complacem sa existam. Si nici nu facem nimic pentru a iesi din aceasta stare. Revenirea in Romania iti da impresia ca, in fapt, majoritatea romanilor dezvolta chiar o placere in a trai astfel, ca jungla salbatica in care isi scalda viata de zi cu zi o mare parte a locuitorilor acestui tinut este mediul natural al poporului roman.”
Chiar nu îţi este ruşine să scrii chestiile astea ?
Extraordinar,
Mustiucul e din nou in vechea trambita , traiasca pupincurismul desanta pe cameleonism!
Pentru Batrinelul Intelept !
„tataie” ai masina?dar nu de tuns iarba! ai fost pe autostrada soarelui?stii sub mandatul carui Premier sa facut ?daca nu iti spun eu …al Dl.ADRIAN NASTASE !!!Iar de atunci nimic asta nu vezi inteleptule!Are tot dreptul sa arate cu degetul catre altii.mai citeste….
DOMNULE NASTASE candidati??? vreau sa ies la vot ! dar deocamdata nu am pentru cine,…
Pentru Radu C…super tare ultima propozitie,…insa mare pacat ca,o astfel de fufa a ajuns ministru.oare cati oameni priceputi/profestionisti ar fii putut ocupa acest fotoliu?!?
@nordclarisa,
Crezi ca ai construit fraza corect ,sau crezi ca obsesiile lui Traian sunt similare cu cele ale lui Adrian? Citez…..Sunt perfect de acord cu obsesiile dvs……inchei citatulAm retinut ideea despre constructorii romani…adica cei care mananca anticipat , banii pe kms de autostrada neinceputi…..dar revin obsesiv cu obsesiile, despre care si autorul spune subinteles … , fiecare ca ale lui…..
D-le Nastase,
Am o mare nedumerire de mai mult timp (amplificata pe masura ce am mai trecut granita spre Bulgaria..Grecia). V-as intreba, ca unul care ati condus guvernul 4 ani (si nu va suspectez ca ati fost un papagal plantat intr-un scaun cum au mai fost cazuri) – cum se face ca dupa atat amar de vreme nu suntem in stare sa terminam o amarata de autostrada pana la Constanta? Vecinii nostrii (in special in Grecia) cum dracu reusesc sa construiasca relativ repede autostrazi in zone infinit mai incomode decat campia noastra?? Nu se poate face un pact intre cei care fura (nu cred ca exista alta explicatie pentru care dupa ce, ca au costul cel mai mare din lume nici macar asa nu se inainteaza mai mult decat cativa km amarati–de aceea s-a creat si curentul printre din ce in ce mai multi de a iesi toata lumea cu pene pe fund in piata Victorie daca asta e pretul pentru a avea autostrazi!) ca macar acel tronson sa fie terminat cat mai repede?? Inainte de a reprosa unora ca se declara scarbiti de tara in care traiesc, TB ar tb sa ne explice de ce dracu autostrada BUC – BV a inceput de la Bucuresti?? avand in vedere ca de bine, de rau pana la Comarnic se circula cat de cat uman si nu de la Brasov?? (eu, sceptic ca si Badea, nu cred ca in timpul vietii mele voi vedea autostrada la Sinaia…Predeal…)Intradevar, foarte multi se declara scarbiti de „impotenta” noastra pe toate planurile, inclusiv in ceea ce priveste constructia unor drumuri care sa nu-ti mai produca palpitatii la gandul ca trebuie sa te intorci duminica seara de la Sibiu catre Bucuresti.
Hai ca ma fac si eu mustiuc,
Sunt nevoit public , in sfirsit sa-i dau dreptate Domnului Filipas.In sfirsit o observatie corecta referitor elucubratia semnata de costi”.
Multumewsc domnului Filipas deoarece prima data l-am citit de blogiideoilogic , si dupa aya am trecut sa ma minunez si de costi. Cel care din primitivism a facut o obsesie metaforica.Ce am inteles eu este ca intr-o Europa primitiva noi suntem pe undeva pe la subsolul clasamentului, desi sincer ca primitivi parca consumam sau ne consumam mai sanatos, nu neaparat unii pe altii!
@ blogideologic
1. Este o preluare de pe ziare.com (am specificat asta) si nu punctul meu de vedere;
2. Am dorit sa vad care este punctul de vedere al d-lui presedinte Nastase cu privire la aceasta abordare despre Romania. Atat!
Oricum, sunt multe adevaruri acolo!
3. Nu are de ce sa-mi fie rusine….., sunt un roman care crede ca traieste normal intr-o tara a anormalului total.
O zi buna,
O doamna, in Piata Victoriei, se impiedica si cade.
Intamplator, Basescu vede faza din masina, opreste si se repede sa o ajute.
– Cum as putea sa va multumesc? intreaba femeia.
– Votandu ma pe mine la prezidentiale!
– Ma scuzati… m-am lovit la genunchi, nu la cap!
@Stimate Domnule Nastase si stimati oaspeti ai domnului Nastase,
Deoarece aceste zile am auzit cum a prosperat iubitul nostru presedinte si clanul sau de mafioti doar din „afaceri legale si strict private” in toti acesti ani, va invit sa cititi , din experienta proprie, cam cum „interpreteaza” respectivul termenele „legal si privat”, aici : http://marcus64.wordpress.com/2009/09/22/nu-ne-mai-duce-cu-presu-traiane/
sa fiti iubiti
marcus
Nu este interesant cum pe blogul domnului Geoana blogul dvs este pe prima pozitie la blogroll iar pe al dvs nu exista nici un link catre blogul domniei sale. Ce individualist… tztztztz
@Vasile,
Ma refeream la cele ale domnului Nastase.
Pentru a comenta obsesiile domnului Basescu ar trebui sa si le prezinte singur. Daca sunt spuse de altcineva nu pot decat sa-i respect parerea.
OBSESII?-da obsesii, si nu orice fel de obsesii ci dintre cele mai dificile,obsesiile unor oameni care nu pot traii cu propiul lor trecut in aceiasi carapace,in aceiasi casa pt ca obsesiile sunt imposibil de adus la lumina zilei incit obsesiile devin cosmaruri greu de trecut prin intunericul noptii dar si prin lumina difuza a zielei.
oare ce fel de obsesii o fi avind ,CADRISTUL’OCTAV COZMINCA’?dar toti cei mazilitii in ultimii 4 ani?
oare ce obsesii pot fi tinute treze de dosarelele din celebrul fiset din biroasul lui OCTAV COZMINCA?
oare ce obsesii poate trezi din adormire sunetul goarnei care cheama sub flamurile spalacite scheletii si fantomele ramase din vremea cind ,SCHELETII’erau falnici aplaudaci,cintareti ,pupincuristi ai IMPUSCATULUI DIN SCORNICESTI?
oare ce obsesii poate avea tov pupeze[ce nume predistinat] client al C.N.S.A.S.,fost prefect in guvernarea NASTASE,care ne spune ce NUCLEE de sustinatori INDEPENDENTI se formeaza ad-hoc din nemultumitii din PSD,maziliti in ultimii 4 ani ?
minunea ROSIE-SIBILLA-draguto,ar trebui sa-ti raspund in aceleasi ton,comica golanesc.
nu o voi face,pt ca ar intra in functiune butonul,REJECT’dar iti pot spune ceva-esti atit de jalnica incit ma intreb ce CHIP DE LUT poti avea?
Aya, mamă dragă, superbă „piesă” ne prezinţi, cu aceeaşi tăietură fină de bisturiu. Dar… eşti sigură că nu-ţi scapă nimic?! Îţi mai aminteşti ce făceai tălică, deopotrivă cu ăsta baci, mai an, într-o primăvară târzie în care am susţinut, fiecare dupe puterile lui, un alt UNIC candidat real căruia acelaşi partid devorator de lideri veritabili a încercat a-i bloca pe toate căile accesul la candidatura ce, mai apoi, s-a vădit câştigătoare?! Ce va fi avut Chirurgul şi-i lipseşte ANeului?! Şi până când trebuie să facă OAMENII din pesede ceea ce superb a descris Cârco mai sus: să iasă din partid pentru a spune ceea ce gândesc, ceea ce TREBUIE?! Şi de ce, dacă altfel nu se poate, din interior, de ce nu rămân ÎMPREUNĂ toţi acei oameni de valoare care gândesc la fel (pune tălică accentul pe „gândesc”, ori pe „la fel” după cum crezi că-i mai bine, că oricum se potriveşte), nu dispersaţi prin varii partide ori independenţe?! De ce doar ticăloşii pot fi solidari?!
Să nu mă pui şi tălică la index cu niscai „big-picture”-uri, interese superioare, stabilităţi şi alte cele justificări justificative ale unei stări de fapt de neiertat: după ce LIDERUL a devenit „de onoare”, în PSD NU EXISTĂ LA ACEST MOMENT NICIUN LIDER ADEVĂRAT! Care să ia hăţurile căruţei în mână, înainte să s-aleagă praful de ea pe fundul prăpastiei spre care tooot zoreşte de când locomotiva a fost înlocuită cu o drezină agasant de scârţâitoare.
Problema care ar trebui abordata in intreaga societate romaneasca este restructurarea relatiilor dintre societatea civila, cultura, stiinta si administratia publica. Actualul cadru al acestor relatii este puternic perturbat si are efecte negative asupra comunitatii culturale, stiintifice si a societatii civile, cu impact de mare risc asupra dezvoltarii societatii romanesti in ansamblul ei. Solutionarea acestei probleme se poate face numai cu aportul societatii civile, tinand cont de dezideratele acesteia si anume consolidarea democratiei si participarea la circulatia ideilor, in beneficiul dezvoltarii pe termen lung a Romaniei. In contextul tranzitiei catre capitalismul democratic, societatii romanesti nu i-a fost inca propusa o viziune integratoare si de perspectiva implicand dezvoltarea prin cultura, stiinta si tehnologie, care sa faca obiectul unui acord social. Acest acord ar putea reprezenta un „acord social al culturii si stiintei”. Existenta acordului ar putea sugera tratamentul privilegiat acordat comunitatii culturale si stiintifice de catre guvern. Ca bunuri publice de consum, cultura si stiinta sunt investitii pe termen lung. Dar, pe seama ideologiei guvernamentale si a fondurilor drastic diminuate ale culturii si stiintei, constatam ca acestea nu sunt considerate bunuri productive. O caracteristica majora a acordului social al culturii si stiintei ar fi existenţa mecanismelor speciale, care sa asigure echilibrul responsabilitatilor, dintre guvern, cultura si stiinta. Acest echilibru are in vedere atat valorile responsabilitatii guvernamentale, cat si pe cele ale autonomiei asociate unei comunitati profesionale independente. Semnificatia acordului social descrie si relatiile din interiorul comunitatilor culturale si stiintifice. Pe aceasta dimensiune, acordul social al culturii si stiintei ar putea fi perceput si ca un acord in cadrul caruia oamenii de cultura si cercetatorii consimt sa se supuna unor reguli implicite, in productia culturii si a cunoasterii, reguli cum sunt: acuratetea, adevarul rapoartelor asupra rezultatelor, respectarea axiologiei, indatorirea recunoasterii ideilor altora etc. Astfel, apartenenta la comunitatea culturala si ştiinţifică il lasa pe fiecare liber, dar obliga, in acelasi timp, la devotiunea idealurilor muncii culturale si stiintifice. Ideea acordului social pentru oamenii de cultura si cercetatori ar fi justificarea normelor privind comportamentul profesional si suportul fundamental al auto – reglementarii. Nerezolvarea acestei probleme strategice va conduce la lipsa unei viziuni de ansamblu necesare fundamentarii politice a dezvoltarii prin cultura si stiinta, la dereglarea procesului democratic, la dezvoltarea coruptiei in cultura, stiinta si in administratia publica, la scaderea in continuare a competitivitatii culturii si a cercetarii stiintifice, cu efecte pe termen lung catastrofale asupra dezvoltarii economice si sociale a Romaniei. Obiectivele generale ale politicii dezvoltarii ale guvernarilor postdecembriste au fost cresterea competitivtatii, sporirea rolului culturii si al cercetarii, imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea fortei de munca. Aceste obiective nu sunt îndeplinite, in economia natională si in societatea romaneasca existand inca multe puncte slabe, dintre care se pot mentiona:
– nivel redus al activitatii culturale, al cercetarii-dezvoltarii si al inovării, pecum si legatura fragila a acestora cu economia si societatea;
– cultura antreprenoriala slab dezvoltata;
– capacitate administrativa insuficient dezvoltata.
Romania nu a adoptat o politica publica bazata pe un model de dezvoltare prin cultura, stiinta si tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a culturii si cercetarii, in scopul racordarii acestora la cerintele economiei si societatii. Factorul guvernamental a facut greseala politică de a subordona cercetarea domeniului educatiei, cand logic si firesc ar fi fost ca aceasta sa fie parte componenta a domeniului economic. In acelasi timp, cultura a fost marginalizata constant. Balbaielile autoritatilor in a fundamenta Planul National de Cercetare, Dezvoltare, Inovare, Programele Operationale si Programele din cultura au condus la incapacitatea de a subventiona dezvoltarea infrastructurii culturale si de cercetare si la obţinerea de rezultate ale demersului cultural si ale cercetarii nesemnificative pentru societatea romaneasca.
n..clarisa,
Pai daca injura oligarhii din mas medie , daca face turism by panam,daca tam nesam aminteste de autostrazi ile pe care nici nu a reusit sa le gandeasca ,daca e in contradictie permanenta cu democratia si „ar condamnao” pe Pivnicieru „pe loc” sunt obsesiile lui Adrian sau ale lui Traian?
Prin pozitia celui tgrecut pe sub furcile caudine , Domn. Adrian aparent nu are nici o obsesie, desi si Lapusneanu cind a preluat tronul Moldovei in a doua domnie….pe multi i-a popit!
Deci in primu rand ca turismu nu se face pe autostrada ca nu mai 2% din timpu de concediu se petrece pe autostrada si restu la locu unde faci concediu. Bine, asta dupa un studiu din Germania. La noi cifrele sunt un pic diferite: 84%.
@
Instalatorul
COSMANCA SI RECONSOLIDAREA STANGII (DIN PACATE!!!!) PRIN
„DOCTRINA SALVATIONISTA”
Citez din postarea ta (selectia are doar rol de subliniere a unei idei):
„dl Cozminca (…) a pleca blamind locul politic din care pleci inseamna mai intotdeauna un semnal, iar dl Cozminca asta a si facut, a actionat sirena pentru ca lumea sa fie atenta. Cu siguranta (…) va si incerca sa ia alaturi de el pe cit mai multi dintre cei cu care a conlucrat cindva in organizatoricul pesedist: o hemoragie poate de oameni mai in virsta, dar experimentati si care cindva facusera din pesede o adevarata masina politica. Sunt greu batrinii de pornit, dar de-i pornesti…”.
Afirmatiile tale deschid drum catre o concluzie de imensa importata, atat pentru prezent, dar MAI ALES pentru viitor.
Concret, ai subliniat EXACT ceea ce arata ca atitudinea lui Octav Cosmanca- si „autosuspendarea sa” (caci aceasta are importanta ca mesaj, nu „tovaraseasca” reactie, expresie ulterioara a „sfintei manii proletare” a unei organizatii PSD care, banuiesc ca nu te indoiesti, a primit ordin „de la centru”) reprezinta UN EVENIMENT.
Un eveniment care produce efecte in timp.
Un eveniment care nu se consuma, ca esenta, dintr-o data, dar care reconfigureaza un viitor (pastrand proportiile, regasim, aici, principiul „evenimentalitatii”, cum spune BHL).
Mai apare un alt strat al mesajului (care ar trebui sa inspaimante indivizii lipsiti de vigoare si suflu politic, aflati acum la conducerea PSD): gestul lui Octav Cosmanca si inevitabila „hemoragie” de oameni mai in varsta, dar cu experienta – care, dupa cum bine ai spus, facusera ca PSD sa fie o masina politica – arata ca respectivii abordeaza problema PENTRU VIITOR, ca „au rabdare” si forta sa schimbe temeinic lucrurile astfel incat efectele sa nu se limiteze la eventuala „rupere” a unei felii din „actualul tort” al candidatului PSD la prezidentiale. Din contra, efectele trebuie sa se vada in viitor, urmand a determina modificarea actualului peisaj politic de stanga.
In acel peisaj unde, nu incape nici o indoiala, noua forta intemeiata de acei oameni, va fi o noua masina politica, PSD – in jalnica varianta actuala, ma refer la conducere- va aparea ca un partid gracil, a carui unica sansa de (supra)vietuire ar fi alianta (de pe pozitii de inferioritate) cu noua formatiune. Afirm aceasta intrucat PSD este, din ce in ce mai mult, golit de substanta, de vitalitate, de forta convingerii.
Nu stiu daca (si, sincer, nici nu cred ca ar fi asa) acea noua formatiune va reprezenta stanga nemarxista, flexibila, deschisa, asa cum se arata a fi acel PSD creatie a lui Adrian Nastase si care devenise – sau avea calitatile necesare pentru a deveni- atragator si pentru indecisi, dar si pentru o parte a zonei liberale.
In acea stanga se recunosteau si cei ca mine.
(In paranteza fie spus, dincolo de tratamentul marsav pe care i l-au aplicat ANului, pentru ratarea acestei sanse extraordinare nu ii pot ierta – si toti cei ca mine nu ii pot ierta- pe „vanzatorii” din PSD si pe cei cocotzatzi acum, nemeritat, in functiile de conducere).
Nu este deloc improbabil, dimpotriva, ca se va asista la „reintoarcerea la marxism”- aparent, salvarea stangii venind de acolo (de unde marxismul va fi perceput, inca o data si diferit de ceea ce se intelege de obicei prin asta, „o doctrina salvationista”).
In realitate, NU marxismul ar salva stanga, dar eficientza acelor „mecanici conductori de tanc” politic care, asa cum ai spus, sunt capabili sa transforme un partid intr-o masina politica.
Pe de alta parte, insa, putini vor fi cei atenti la astfel de asa-zise amanunte (desi sunt esentialissime, caci, la randul lor reprezinta evenimente cu efecte puternce, determinante in timp)- cei mai multi vor privi si vor acorda atentie eficientei, asociind-o (salvationrst!) cu acea doctrina de care reusisem sa scapam prin modernul PSD creat de Adrian Nastase.
@ Aya
Riguros exact. Absolut corect. DAR, VAI, INCOMPLET!
Pentru a fi foarte concis, voi aminti un singur aspect, dar ESENTIAL, care n-ar fi trebuit sa lipseasca din analiza ta.
Anume, LA CE NE PUTEM ASTEPTA SA FACA, fiecare dintre cei 3 candidati, in cazul in care ar cistiga cursa pentru prezidentiale, din postura de PRESEDINTE.
Daca in privinta lui Antonescu sau Geoana nu sint motive sa credem ca ar deborda intr-o directie sau alta, (eu personal ma astept la un mandat anost, sters, in privinta amindurora) in schimb in privinta lui Basescu avem un indicator foarte exact: ceea ce-a facut in primul mandat. La care, eventual, putem pronostica un spor provenit din:
– faptul ca, fiind ultimul mandat, se poate arata, fara retinere, in toata „splendoarea” sa
– faptul ca, asa cum se stie, „puterea ia mintile”
Numai bazindu-ne pe acest criteriu, si e suficient pentru a conchide ca, pentru viata politica a Romaniei, este VITAL ca TB sa NU mai fie presedinte.
Spui ca Adrian Nastase ar fi cel mai potrivit contracandidat. Spun si eu. Spunem noi (aproape toti, pe Harabuba te rog sa-l scuzi ca nu participa), cei de pe blog. Spun altii, multi, din diferite medii.
Dar, vorba magarului, FAPTE ,…, NU VORBE! Hai sa-l convingem sa candideze!
Iar daca nu vom reusi, sa sprijinim, cu totii, acel candidat care are cele mai mari sanse sa-l invinga pe TB
@Vasile
Am comentat numai fragmentul:
„Nu credeti ca un model mult mai bun decat “Romania – land of choice” ar fi fost “Romania – land german”? Nu, nu ma refer in nici un caz la alipirea tarii la patria doamnei Merkel, ci la preluarea catorva caracteristici definitorii ale acesteia, precum functionarea corecta a institutiilor, investitiile bine facute, dezvoltarea sustinuta, seriozitatea politicienilor si, da, autostrazile. V-am spus ca si eu am obsesii…”
Ce vreti sa comentez la Basescu? Mai e ceva de comentat?
Clarisa
@ Vasile
Probabil ti-a scapat, de aceea imi permit sa-ti semnalez: Deviza Clarisei este: FEMEILE IN FATA! Si, desigur, in curind, in spatele fiecarei femei puternice sa stea un barbat … puternic!
Mai e ceva de comentat?
Aya: dl Cozminca ar fi putut face un alt gen de declaratie de despartire de pesede ( fiindca a dorit sa ii lase pe pesedisti sa il excluda) decit scrisoarea cu blamare, cu efect poate devastator in timp nu foarte lung. Genul de declaratie la care ma refer ar fi fost o scrisoare de multumire catre fostii colegi in care dl Cozminca ar fi laudat locul in care se va duce. Genul de declaratie pe care l-a facut va provoca, cred, o mica hemoragie dar si o stringere a rindurilor. Genul de declaratie la care ma refer si pe care nu l-a facut ar fi determinat multa lume din pesede sa ciuleasca urechile. Poate ca nu gindesc foarte corect, dar asa cred eu acum. Detaliul care a lipsit a fost acela ca dl Oprescu inca nu si-a anuntat candidatura si nici nu si-o va anunta pina ce nu va fi sigur de organizare. Improvizatiile dlui Oprescu sunt doar de fatada. Daca va fi creata o noua forta politica de stinga (iti amintesti poate de afirmatiile mele despre incapacitatea pesedeului de a acoperi toata stinga), atunci nu cred ca va fi vorba de o formatiune marxista, dar ar putea fi vorba de una socialista, care sa impinga pesedeul nitel mai spre dreapta, catre centru. Ceea ce ma intreb incepind de ieri este care este impactul in partea cealalta, la pedelisti, fiindca jocul de la locale pare a se repeta: atunci dl Oprescu a provocat pe fata o schiza a electoratului pesedist, asta la stinga, iar la dreapta au fost vazute in teritoriu echipe ale pedelistilor care au facut propaganda tot pentru dl Oprescu, dindu-se drept echipe electorale ale acestuia. Urmarea este aceea ca ma intreb daca situatia nu se va repeta si acum, adica daca nu cumva exista parti ale pedeleului care in campanie vor merge discret cu doctorul, sabotindu-l la fel de discret pe presedinte. Lucru posibil in contextul transpartinic pe care tu l-ai afirmat si nu fara dreptate. Si, ca sa ne reintoarcem la semnalele dlui Cozminca si fiindca suntem pe blogul dlui Nastase, interesant ar fi de gindit cum ar putea juca – cu folos – dl Nastase un astfel de joc ca acela care ar putea fi.
@
Augustin
Iti propun abordarea, cu raceala analitica, a urmatoarei situatii pe care o voi prezenta interogativ.
Este productiv- sau contraproductiv- sa intre in cursa PE ACEEASI PISTA doi concurenti, in conditiile aproape garantatei candidaturi a lui Sorin Oprescu?
@Aya – N-am inteles intrebarea. Ai putea s-o reformulezi? Care doi pe aceeasi pista? Productiv sau contra-productiv pentru cine? Cine e Sorin Oprescu? Cine si cu ce (aproape) garanteaza? E o intreaga nebuloasa. Da-mi sansa sa-ti raspund fie reformuland intrebarea fie venind cu o intrebare ajutatoare. Si fara ironie, daca se poate.
@ Aya
Asa cum stii, pe de o parte Oprescu temporizeaza. O fi ciudat, n-o fi, PSD-ul temporizeaza si el! (Sau nu crezi?) Asa incit, deocamdata, pe culoar nu e nimeni.
Si, la urma urmei, nu e clar cite culoare are pista. Probabil ca te referi la segmentul target de electorat. Dar la capitolul asta se constata, INCA, un glissando nebun.
Mai mult decit atit: reamintesc ideea care pentru mine e o adevarata obsesie, aceea a coagularii. Si cred ca, deocamdata, n-o sa spun mai mult.
P.S. Si, ca sa spun, totusi, un pic mai mult decit aveam de gind, plecarea mea de pe blog cred ca e la fel de apropiata ca si decizia PSD-ului
Cred ca obsesia cea mai mare a lui TB este sa mai castige un alt mandat de cinci ani si pentru asta observ ca face orice .Vreau sa va spun ca am aflat ceva trist dar foarte real.Singura categorie care este alaturi de TB este Jandarmeria.In judetul Prahova acum doua saptamini toti jandarmii au fost la un'”curs de perfectionare'” cu tema”Inabusirea unei revolte populare'”.Au tras si cu pistolul etc.Frapant este altceva ca lor nu li se diminueaza salariul ,in schimb politistilor da si sunt trimisi si 14 zile acasa,tocmai in perioada alegerilor ,iar paza va fi asigurata ce cei de la Jandarmerie bine instruiti si platiti pentru a incerca fraudarea alegerilor.Nu ma mira de ce au incercat sa il debarce pe dl ministru Nica!!!!M-ar interesa mult comentariul dvs .in legatura cu aceasta chestiune?
Aya: ingaduie-mi sa primesc si eu intrebarea pentru Augustin, vei avea stfel doua raspunsuri. Banuiesc ca te referi la cuplul Geoana-Oprescu. In aceasta situatie, dl Oprescu va fi pe aceeasi pista cu dl Geoana in hai sa-i zicem spectrul vizibil imediat. Dincolo de asta, cu ori fara dl Cozminca la pupitru, doctorul are posibilitati mai mari de manevra decit dl Geoana – nu stiu insa care ii va fi priza electorala, deoarece una dintre posibilitati ar fi sa incerce sa repete , la scara mai mare, formula cistigatoare de la primarie: schizarea pesedistilor, un oarecare suport de la liberali, sprijin secret de la unii pedelisti, convingerea unor indecisi. Macar pentru turul intii, mai inainte de a se pune intrebarea decisiva Tzao sau Mao, dl Geoana nu poate manevra atit de mult. Am avea de-a face cu doi alergatori dintre care unul ar trebui sa alerge strict pe pista alocata, iar celalalt ar mai pune din cind in cind cite un picior pe pistele de alaturi. Ma mai gindesc.
Aya, sunt sigur că îl cunoşti pe Chirurgu’ mai bine ca mine: nu crezi că, dacă ANeul ar face ceea ce evident că ar trebui să facă, s-ar da la o parte? (mă rog, de partea acestuia… 😉 ca şi Cozmâncă, ori alţi mulţi reali sociali-democraţi, deja plecaţi ori nu încâ din ceea ce a fost cândva un partid de stânga)
@
Alex G
QUI PRODEST?(CIUDAT, SCENARIUL SE REPETA!)
Eu nu as merge atat de departe incat sa acuz Jandarmeria de un posibil amestec in fraudarea alegerilor- dupa cum nici nu as fi atat de sigura ca alegerile vor fi fraudate (in lipsa unor minimale indicii, cel putin).
Tinand cont de faptul ca Guvernul este cel care organizeaza alegerile si ca la guvernare se afla PSD si PD-L, cine fradudeaza alegerile si, mai ales, in favoarea cui?
Pe de alta parte, nu vad nimic deosebit in faptul ca jandarmii au „tras cu pistolul”- dimpotriva, ar fi fost absolut nefiresc sa nu faca astfel de exercitii (as spune, antrenamente obligatorii pentru orice jandarm activ).
In alta ordine de idei, cursul la care te referi are o denumire pe care, nu ma intreba de ce, nu o creditez (poate, ai fost gresit informat).
Daca este adevarata, o cataloghez drept total neinspirata („revolta populara”- sa fim seriosi, suna a anii ’50; ciudata formulare pentru actualitate!).
Totusi, tinand cont de faptul ca jandarmeria trebuie sa asigure ordinea, nu este nimic exceptional in faptul ca ar participa la cursuri de instruire pe tema unor revolte de strada.
Sa nu uitam ca in tari cu o democratie mult mai veche si consolidata au aparut tulburari cumplite de strada- de exemplu, in Franta.
Nu stiu de ce ar trebui ca Romania sa nu ia in calcul situatia – chiar putin probabila- a unor miscari aspre de strada, soldate si cu acte de vandalism (asa cum se intampla, din pacate, in cazul unor miscari care degenereaza in razmerite si care, aproape totdeauna, sunt insotite de violente chiar extreme).
Intr-un astfel de caz, rolul Jandarmeriei este de a restabili ordinea si, in mod obligatoriu, de a proteja, astfel, populatia de furia devastatoare, care, de multe ori, „nu alege”.
Ce parere ai: daca o multime dezlantuita sparge vitrine, devasteaza intrarile in blocuri, incendiaza masini, opreste autobuze si le da foc, cu tot cu pasageri (s-a intampalt in Franta!) etc, ce trebuie sa faca fortele de ordine, jandarmeria?
Sa stea si sa priveasca?
Sa-i roage frumos pe respectivii sa plece acasa si sa nu mai fie „rai”, pentru ca nu e frumos?
Sau sa actioneze prompt, in forta, pentru restabilirea ordinii?
In mod sigur, ultima varianta este cea valabila.
Legat de politisti: daca este asa (ma refer la diminuarea salariilor si „trimiterea casa” pentru doua saptamani) este foarte grav.
Pare ca, intr-adevar, cineva vrea, cu orice pret, diminuarea capacitatii de reactie a fortelor de ordine intr-un caz cel putin banuit ca s-ar putea intampla, intr-un moment care nu pare a le fi necunoscut celor care par a actiona „concertat”.
Mie imi pare a fi vorba despre altceva: despre o incercare de a DETERMINA miscari de strada (urmand ca „bulgarele sa se rostogoleasca”) INDIFERENT de rezultatul alegerilor prezidentiale.
Mie imi pare ca miza este, aici, mult mai mare decat inca un mandat prezidential pentru Basescu sau un mandat pentru altcineva.
Asa se profileaza lucrurile din ceea ce prezinti.
Ca un argument suplimentar: teoretic, revoltati pot exista indiferent de rezultatul alegerilor (banuiesc ca nu este enevoie sa detaliez, caci lucrurile sunt clare- fiecare candidat care conteaza are sustinatorii lui).
Pe cale de consecinta, logic este ca alegerile ar fi PRETEXTUL pentru declansarea unor miscari dure de strada, cu intentia de a crea haos.
MAI APARE O CIUDATENIE.
Totul seamana aproape ca doua picaturi de apa cu ceea ce s-a lansat, deturnant, in 2004 (dupa al doilea tur de scrutin), anume ca, daca se anunta victoria lui Adrian Nastase, urmeaza miscari de strada ca in Ucraina (ceea ce atunci s-a numit „ucrainizarea Romaniei).
A fost minciuna care l-a determiant pe AN sa ezite (gresind capital!- indiferent de bunele sale intentii, s-a declansat Iadul, care se stie ca tocmai cu acestea este pavat) sa ceara fireasca renumarare a voturilor- si care a lasat camp liber celor care ii vandusera deja victoria, anuntand, halucinant, victoria lui Basescu inainte de transmiterea oficiala a rezultelor scrutinului.
Acum, observ ca apare acelasi tip de stire, ca un fel de „buzdugan al zmeului”, lansat in „poarta cunoasterii” opiniei publice chiar inaintea declansarii campaniei.
Eu nu cred in coincidente- or, acum, scenariul pare a fi acelasi.
Indiferent de cine ar fi personajul vizat, scenariul pare a fi acelasi.
@
Instalatorul
UN ALT FEL DE BARBARIE CU CHIP UMAN
Suntem de acord, chiar daca am formulat diferit: la stanga PSD ar urma sa apara o formatiune,desigur socialista- si, tot desigur, de sorginte marxista.
Paradoxal, in momentul de fata (si judecand dincolo de ceea ce place sau nu) miscarea este benefica, intrucat, dupa adjudecarea conducerii de catre actuala asa-zisa echipa (mi-e jena sa scriu acest cuvant) spatiul de actiune al PSD s-a ingustat, iar cel din stanga s-a s-a marit, fireste.
Este de preferat sa fie ocupat de Cosmanca et Cie, decat sa „atraga”, ca orice vid, extrema stanga- care, astfel, ar ocupa un spatiu mare, supradimensionat pentru ea (extrema stanga care se confunda, la un moment dat, cu cea dreapta ca tip de ideologie si actii).
Asta nu inseamna, insa, ca sunt fericita de aparitia unei formatiuni politice de sorginte marxista (observa, nu am spus stalinista). Dimpotriva!
Legat de PD-L si de Oprescu : daca va candida, va avea sprijin discret din acea directie.
Dupa parerea mea, actiunea discreta a PD-L de sprijinire a unui alt candidat (in spata, Oprescu- pentru ca nu ar sprijini chiar pe oricine, in nici un caz unul dintre actualii doi contracandidati ai lui Basescu, ma refer la cei care conteaza) NU este determinata de faptul ca s-au saturat- cum am mai auzit- de actualul sef al statului.
Dupa parerea mea, sediul motivatiei se afla in aceea ca unele „creiere” din PD-L au inteles ca unica sansa de supravietuire a acestui partid, dupa alegeri, este debarcarea lui Basescu de la Cotroceni.
Paradoxul este doar aparent.
Basescu a fost groparul PD-ului (am detaliat nu o data cum si de ce)- partid pe care l-a condus (uzurpandu-i scaunul lui Pedro) si care l-a sprijinit in trecuta cursa pentru Cotroceni.
Acum, se pregateste sa fie groparul „vopsitului” in culori „populare” PD-L.
Compromisi fiind de o dirijata politica duplicitara, obligati sa asume o identitate falsa, in care nu cred (vechii PD-isiti sunt, in cea mai mare parte, adeptii stangii nemarxiste- relativ rarele exceptii sunt cei precum Basescu, acest personaj fiind, de fapt, cel putin la fel de „aspru” de stanga precum marxistii declarati din alte partide) si, oricum, incerta, acele „minti constiente” din PD-L (deloc putine!) au inteles ca, dupa ce acest partid va fi ingropat (asta intamplandu-se doar in cazul in care Basescu mai castiga, acum, un mandat- altfel, va avea nevoie de PD-L ca platforma „de opozitie personala”, pentru a-si pregati candidatura pentru anul 2014!!!) isi vor gasi foarte greu (mai sigur, nu isi vor gasi) locul in interiorul altor partide.
Repet, ma refer la cei care gandesc si inteleg semnele, nu la mintile superficiale.
Ca atare, principalul dusman al lui Basescu este chiar „interiorul” PD-L.
Pe de alta parte, nu se poate sprijini, real (indiferent de falsele declaratii!) nici pe „liberalii vopsiti”, de tip „draga Stolo” („baietzi instelatzi” care, dupa ce au migrat cu ordin din partid in partid, incercand contaminarea, au ajuns la PD-L; cum Basescu nu este un personaj neinformat- si, in plus, este dotat cu bune instincte de supravietuitor- s-a folosit de ei, apoi i-a abandonat; or, „zonele instelate” interesate nu uita asta si nici nu iarta).
Parerea mea este ca Basescu va incerca, acum, un joc de tipul „singur contra intregii clase politice corupte”- joc pe care, trebuie sa recunosc, il stapaneste, scenic, foarte bine.
Altfel spus, se va baza mai degraba pe propriile-i talente scenice de convingere, decat pe sprijinul politic al unui partid.
Faptul ca, pana in momentul de fata, cel putin, cei doi contracandidati (ma refer la cei cunoscuti) sunt asa cum stim, il favorizeaza.
Intrarea lui Oprescu in cursa ar putea incurca lucrurile, dar, totusi, nimic nu garanteaza ca ar ajunge in turul doi, cu Basescu (referitor la acesta din urma, cei care afirma ca s-ar putea sa nu ajunga in turul doi, fie sunt mincinosi, fie inconstienti, fie se imbata cu apa rece).
Oprescu ar reusi sa ajunga in turul doi doar daca, intr-adevar, ar fi sprijinit de PD-L.
Privind lucrurile fara patima si realitatea fara tentatia mistificarii, pot afirma cu certitudine ca o parte din electoratul PSD il va vota pe Crin Antonescu in primul tur (desigur, vor fi si unii care vor vota candidatul PSD) insa, cei mai multi nu vor iesi la vot.
Mai clar, cel mai puternic absenteism se va inregistra in zona electoratului PSD.
Alegerile generale nu se desfasoara, psihologic, dupa aceeasi schema cu cele de la Capitala- in Bucuresti existand un electorat numeros.
In plus, nu trebuie uitat ca electoratul bucurestean este total atipic.
S-ar putea- cu grad mare de probabilitate- sa se simta tradat de cel caruia i-a acordat increderea (este clar ca Oprescu a fost votat atat de dreapta cat si de stanga, la Bucuresti) si fie sa dea un vot impotriva, fie, cel mai probabil, sa-l sanctioneze (teoretic, pe el), neiesind la vot.
In cazul „votului impotriva”, s-ar putea ca electoratul bucurestean sa se intoarca, in mare parte, la un „mai vechi cunoscut” – Traian Basescu.
Contra-argumente de tipul „Basescu nu a facut, nu a dres, nimic pentru Bucuresti cat a fost primar, ca atare bucurestenii nu il vor vota” sunt tot un fel de imbatare cu apa rece.
Cuvantul „rebel” caracterizeaza cel mai bine electoratul bucurestean.
Preferintele acestui electorat se indreapta catre „rebeli” (Oprescu a fost astfel, cand a candidat- la fel, Basescu).
Observa, te rog, ca, daca la sectoare sunt preferati indivizii „gospodari” (acestia nefiind perceputi de bucuresteni ca fiind „in frunte”, ca reprezentandu-i, dar niste „administratori” ai „mosiei”) in fruntea Capitalei (unde, perceptiv, se afla un fel de „proiectie” a lor) incepand cu 2000- momentul coagularii spiritului electoral la Bucuresti- sunt preferati rebelii (Videanu nu intra in calcul- cand a fost ales, a fost perceput ca „reflexul Basescu”, nicidecum un personaj de sine statator, ceea ce s-a si vazut).
Mi s-ar putea aduce contra-argumentul ca si Basescu i-a „tradat” pe bucuresteni in 2004, candidand la prezidentiale si ajungand la Cotroceni (si nu i-au dat un vot impotriva- totusi, desi a fost majoritar in Bucuresti, in turul doi a obtinut mai putine voturi decat ca primar general, o parte a electoratului de dreapta, in speta a intelectualilor de dreapta, votand cu Adrian Nastase).
Este adevarat- as raspunde- dar asta se intampla dupa ce avusese un mandat intreg la Primarie ceea ce, perceptiv (desi, culmea, realitatea este exact invers- dar butoanele psihologice ale actiilor tin mai ales de perceptii) insemna ca nu a ajuns „vis-a-vis de Cismigiu” doar pentru a transforma locul in trambulina pentru „saltul prezidential”.
Mai trebuie sa tinem cont- in absolut toate situatiile posibile, probabile si mai putin probabile (caci nimic nu pare „batut in cuie” in acest moment) ca oricine va lupta cu Basescu va avea in fata un adversar feroce, fara urma de mila sau sentimente omenesti, dezlantuit, cu spatele la zid, fara putinta de a face pasi inapoi.
Oricine se va bate (caci batalie va fi) cu Basescu, va trebui sa intre in arena cu ideea ca acolo se desfasoara confruntarea „totul sau nimic”.
Care dintre contracandidatii sai poate ramane in picioare pana la sfarsit?
Teoretic, oricare. Practic, insa?
Dragul meu prieten, cunosc un singur om capabil sa duca, fara semnul de intrebare adiacent, o astfel de batalie – si capabil sa asume, si psihologic, cumplita confruntare.
Cunosc un singur om care nu este doar capabil sa duca batalia, dar are, din toate punctele de vedere, si motivatia psihologica necesara.
Tocmai acelui om i-a fost barat drumul catre cursa prezidentiala (cine poate crede ca „intamplator” sau „din inconstienta politica”?).
Conform unei caracteristici structurale, acel om nu s-a indreptat impotriva „familiei politice” (nu agreez deloc expresia asta, din aceleasi motive cu Aragon) in pofida comportamentului mizer si nedrept al acesteia.
Este caracteristica structurala care l-a impiedicat sa fie contracandidatul lui Ion Iliescu, in 2005, la celebrul Congres-eveniment care a produs si continua sa produca efecte dezastruoase (mai bine ar fi candidat!; dar oricat s-au caznit unii, nu a putut fi convins ca ar candida PENTRU functia de presedinte, nicidecum impotriva lui Ion Iliescu).
O caracteristica laudabila, fara indoiala si „floare de coltz” in politica, dar care nu aduce neaparat (mai mult nu!) beneficii personale imediate si pentru a carei cultivare iti trebuie multa forta interioara (are din plin!).
Implicit, astfel iti raspund la intrebarea continuta.
@
Augustin
Iti raspund incepand prin a-ti spune un lucru pe care nu voi obosi repetandu-l (care, probabil, este contrar structurii tale): eu nu am patimi, nici macar pasiuni politice, ca atare toate replicile mele se bazeaza pe analizarea rece, detasata a realitatii.
De multi ani, sustin UN SINGUR om, in politica: Adrian Nastase.
Ani intregi le-am spus tuturor celor care m-au intrebat „cum am votat’ (era perioada votului pe liste) ca eu votez „uninominal”.
Mai exact, il votez pe Adrian Nastase. Ca, pe lista respectiva sunt si altii- si ca apar si insemnele unui partid- este cu totul si cu totul altceva, acelea fiind „amanunte” care nu au legatura cu votul meu.
Dupa aparitia PSD (repet, PSD!)- creatia lui Adrian Nastase- faptul ca m-am regasit in tipul de stanga nemarxista, flexibila, pe care o reprezenta este un alt lucru; dar nu pentru asta am votat lista PSD de Bucuresti, ci pentru ca, pe lista candidatilor pentru Camera Deputatilor, se afla (asa cum merita, in fruntea ei) Adrian Nastase.
Ceea ce iti voi spune, in continuare, iti va parea, poate, un fel de „fanfaronada”- din pacate, asa-numitele vorbe mari s-au demonetizat prin folosirea lor aberanta in discursuri fara continut.
Pentru mine, si-au pastrat, insa, intacta forta initiala.
In ceea ce ma priveste, conteaza, cu adevarat, doar Romania.
„Iubiri”, am doua- mi se potrivesc perfect cuvintele unui vechi cantec al lui Josephine Baker:
” J’ai deux amours/ Mon pays et Paris”.
Dar, repet, pentru mine conteaza cu adevarat doar Romania.
Din cati oameni politici cunosc (cunosc multi si din toate palierele politice) unicul care vrea si poate, cu adevarat, sa o serveasca neconditionat si care nu mi-a deceptionat nicicand asteptarile – dimpotriva, a fost mereu peste ele!- este Adrian Nastase.
Aceasta sunt pozitiile- care imi dau propria perspectiva- de pe care iti raspund.
Nu cred in minuni politice, in acest moment.
Sigur, mi-ai putea replica precum Murphy „Nu crede in minuni, bazeaza-te pe ele”.
Politic, eu ma bazez doar pe Adrian Nastase.
Daca Adrian Nastase ar fi fost candidatul PSD (am spus deja ce parere am despre cum s-a actionat acolo- in rezumat, PSD a procedat de parca ar vrea sa se sinucida politic), sigur ar fi castigat cursa pentru Cotroceni (faptul ca era si Basescu pe o pista, alergator, era celalata discutie).
In raspunsul pe care i l-am dat Instalatorului, spuneam ca o anumita caracteristica structurala a lui Adrian Nastase (caracteristica rara in politica) l-a impiedicat sa se indrepte impotriva propriei „familii politice” (formulare pe care, repet, nu o agreez din aceleasi motive cu Aragon).
Adrian Nastase mai are o rara calitate politica: capacitatea de a atrage voturile intelectualitatii- inclusiv a celei de dreapta.
Adrian Nastase este, structural si autentic, un intelectual-barbat, ceea ce simt si, pe buna dreptate, desteapta respectul si increderea intelectualilor (in singuratatea cabinei de vot sunt doar ei cu ei insisi, indiferent de ce ar trebui sa „declare cum trebuie” inainte sau dupa aplicarea stampilei).
In cazul lui Adrian Nastase se poate aplica, intr-adevar, ideea ta legata de coagularea votului.
In absenta lui Adrian Nastase din cursa pentru Cotroceni, nu stiu care va fi castigatorul.
Onest, in aceste conditii nici nu cred ca ar exista o situatie SIGURA in care votul s-ar coagula. Dimpotriva, cred mai degraba ca, indiferent de ce ar indemna electoratul, in turul doi, cel care nu ar intra in finala, indemnul nu ar avea ecou- sau, in orice, caz, nici pe departe cel scontat.
In schimb cred ca, in cea mai mare masura, MULT mai mare decat in alti ani (cand regula coagularii a functionat), decisiv, chiar, rezultatul va depinde de capacitatea fiecaruia de a mobiliza la vot, in acele (observa, am folosit pluralul) duminici cat mai multi electori, care sa ii dea „zestre de stampila”.
Nu va fi deloc usor caci, in acest moment (trebuie sa fie cineva orb si surd pentru a nu vedea si a nu auzi semnalele) tentatia este de absentare de la vot, de dezinteres major fata de acel „drum la urne”.
Dincolo de acest blog, obisnuiesc sa ascult ce se vorbeste in jurul meu, fara a-i intrerupe, patimas, pe ceilalti. Doar astfel pot afla adevarata stare de fapt.
Tot onest, nu mi s-a parut ca, imprejur, ar fi mai multi cei care nu l-ar vota pe Basescu decat cei care l-ar vota. Aceasta este realitatea.
Desigur, aceasta realitate este paradoxala, in primul rand din cauza dezastrului generat de el prin desemnarea, ca prim minsitru, a celui mai sinistru personaj din cate si-ar fi putut cineva imagina ca aparand, la Palatul Victoria (un personaj care- realitatea bate imaginatia- depaseste si cosmarul). Tot ce a mai facut Basescu si ii este imputat este, practic, umbrit de acest gest dezastruos si recent.
Tot onest, legat de candidatul PSD fie am vazut strambaturi, fie am auzit expresii de genul „pe asta, niciodata!” fie, acolo unde parea a exista acceptarea, era clar ca gestul urmeaza sa fie facut „contre coeur”.
Pune singur concluzia.
La fel de onest, legat de Crin Antonescu am sesizat o evidenta simpatie (nici nu poate sa nu iti fie simpatic frumuselul ala cu ochi de clestar).
Dar, cand venea vorba despre vot, simpatia nu parea a avea mari sanse de a se transforme, neaparat si sigur, in „stampila aplicata”.
Indiscutabil, sansele sunt mai mari in cazul „dragalasului”, de a dobandi zestre electorala (simpatia este un atu, totusi, pe care candidatul PSD nu il are).
Senzatia pe care mi-au lasat-o cei pe care i-am auzit vorbind despre Crin Antonescu este ca, mai degraba, oamenii vor sta acasa, dorind sa auda, de la televizor, ca a fost votat- dar, cei mai multi, nu vor face efortul de a se deplasa, pentru asta, la sectia de votare.
O realitate paradoxala, aparent- totusi, realitatea.
Eu cred ca realitatea- si numai realitatea, nu dorinta- trebuie luata, lucid, in calcul, cand se analizeaza o situatie.
Repet ce am mai spus: dupa parerea mea, rezultatul va fi dat de capacitatea fiecaruia de a(-si) aduce votantii in fata urnelor.
Sa analizam situatia, cu racela si calm, si din acest punct de vedere (determinant, insist).
In conditiile unui previzibil absenteism masiv, un „pachet de energie” precum Basescu are capacitatea de a-i scoate, din casa pe multi dintre cei care l-ar vota, pentru a-i aduce in sectiile de votare.
Intrebarea este: cum faci sa ii scoti din case pe ceilalti?
Putini vor fi dispusi sa aprobe, explicit, ceea ce voi afirma (desi, culmea, stiu ca am dreptate): suntem intr-un moment in care activitatea militantilor conteaza, e drept- dar numai pentru a convinge, eventual, ca un candidat merita sa fie votat.
Atat.
Necesar, dar insuficient pentru rezultatul pozitiv al votului.
Intre „intentia de vot” (unde, cu adevarat, militantii sunt importanti) si pasul decisiv- deplasarea la sectiile de votare- este o distanta astronomica, pe care doar candidatii insisi o pot „acoperi”.
Cum?
Place sau nu place, cel mai mobilizator discurs, in acest sens, il are, acum, Traian Basescu.
Aceasta este realitatea si de la ea trebuie sa pornim daca vrem actiune, efect electoral.
Iti amintesti de discursurile mobilizatoare ale lui Ion Iliescu?
Vorbea pentru el, cu convingere si incredere reala in sine. Electoratul iesea la urne electrizat.
Iti amintesti de discursul barbatesc, de o ferma eleganta, convingator al lui Adrian Nastase? Electoratul a iesit la urne, cu drag, chiar.
Daca fiecare dintre cei doi ar vorbi, acum, pentru candidatul PSD, efectul NU ar fi deloc acelasi.
Fiecare candidat trebuie sa vorbeasca pentru sine- asta este regula jocului momentului.
Pentru Crin Antonescu, ar fi chiar un dezastru sa vorbeasca altcineva din PNL (nici nu are sens sa dau nume). Acest lucru este un alt paradox, caci in PNL exista o mare densitate de indivizi valorosi.
Poate, i-ar fi favorabil sa se transforme in militant Calin Tariceanu- DOAR pentru faptul ca, in mentalul colectiv, a fost si va ramane premierul care i-a tinut piept patru ani lui Traian Basescu (ceea ce, trebuie sa recunoastem, e o performanta).
Calin Tariceanu ar putea convinge mai multi indivizi sa fie de acord cu ideea de a-i da votul lui Crin Antonescu.
Dar, sub nici o forma Calin Tariceanu nu va putea aduce electoratul la vot. Tot Crin Antonescu trebuie sa faca asta.
Cum?
Cum va reusi asa ceva cand cei mai multi- sau, pentru a fi optimista, spun doar, multi- dintre cei care l-ar vota prefera sa stea cu ochii lipiti de televizor, pentru a-l privi, decat sa iasa din casa pentru a merge la sectiile de votare?
In rest, sigur ca, teoretic, ai dreptate (cand te referi la acel glissando, mai ales; legat de coagulare, ti-am spus opinia mea- in conditiile realitatii date nu debordez de optimism, dimpotriva.).
Dar, practic, ramane intrebarea:
CUM isi vor scoate, contracandidatii lui Basescu, electorii la vot?
Caci, repet, DOAR fiecare in parte ar putea-o face- nicidecum militantii.
Hai sa dezbatem, sa gasim o solutie.
Caci, intrebarea mea ramane: CUM?
P.S.
A propos de temporizare: daca este sa discutam doar pe criteriul ne-temporizarii, avem in cursa un singur candidat, pe Crin Antonescu.
@
Ionel Augustin
M-a socat una dintre intrebarile tale.
Fara urma de ironie: nu stii cine este Sorin Oprescu?
Imi pare rau sa iti spun, dar, daca nu cunosti semnficatia datelor elementare ale unei analize, nu poti inainta pe drumul acesteia.
Sorin Oprescu promite sa fie – sau, ar putea sa fie- o „piesa” cel putin interesanta pe eshichierul prezidentialelor din acest an.
Daca nu stii cine este, inseamna ca ar trebui sa-ti relatez o intreaga „carte de istorie” pentru a te face sa intelegi de ce i-am acordat (evident deloc putina) atentie, caci totul se leaga cu totul (iar interesul pe care, meritat, il starneste vine din mai vechi dar si mai recente „intamplari” politice care se cuvin amanuntite, individual sau asociate intre ele).
Poate, nu ai fost suficient de clar in intrebari- sau nu voi fi receptat eu mesajele.
Practic, nu am inteles ce m-ai rugat (se pare ca nu ne-am inteles reciproc).
Te rog, reformuleaza.
Promit sa raspund clar- daca mesajul va fi clar.
@
Augustin
In cazul in care ceea ce tu numesti „plecarea ta” se leaga de Sorin Oprescu (si de acel tip de temporizare) iti doresc succes.
Dar, te previn ca nu va fi deloc simplu, dimpotriva.
Sorin Oprescu ar porni la drum cu un evident mare minus: nu este cunoscut (sau este prea putin cunoscut) la nivelul Romaniei.
A crede ca argumente de genul „este contracandidatul lui Basescu” sunt de luat in seama (nici macar decisive, pur si simplu de luat in consideratie) ar fi o mare greseala.
In cazul candidaturii la prezidentiale, notorietatea la nivel de tara este de importanta majora.
Nu cred ca Sorin Oprescu are, in acest moment, o astfel de notorietate (simplul fapt ca oamenii vor fi auzit ca exista nu presupune depasirea barierelor psihologice dincolod e care se paote pune problema obtinerii increderii- obtinerea efectiva fiind un alt pas, si mai dificil).
A crede ca daca pe cartea lui de vizita sta scris „primarul Capitalei” este un argument in favoarea lui iarasi este o greseala.
Iata, de exemplu, de ce.
Intre altele, el va trebui sa obtina o buna parte din voturile ardelenilor care – nu reprezinta un secret pentru nimeni- sunt de-a dreptul refractari la argumentul „este bucurestean”.
Nu inseamna ca un bucurestean nu le poate obtine voturile, dar sub nici o forma facand apel la aceasta calitate (in sens de data personala) a lui.
In mod normal, o candidatura la prezidentiale fie se pregateste in ani- fie personajul respectiv este suficient de „dotat electoral”, inclusiv cu notorietate, pozitie politica interesanta la nivel general, „istorie personala” care sa lanseze mesaje, etc incat sa poata porni la acest drum, aparent fara ca totul sa fie pregatit, in prealabil, minutios.
Toate acestea nu inseamna ca Sorin Oprescu este lipsit total de sanse (nimeni nu este, nicipdata, in nici o intrecere din lume, cu atat mai putin in una electorala). Inseamna doar realitati care trebuie constietizate si, in masura posibilitatilor, remedoate, din mers (aceasta fiind unica posibilitate)
Dar, in general, actuala campanie induce puternic sentimentul de improvizatie (chiar asta si cred ca este), de kitsch, de farsa kitsch as spune, motiv pentru care prevad un masiv absenteism.
A propos de farsa: daca asta este (in sensul francez direct al cuvantului, adica „umplutura”- aparenta fiind, fireste, „imbracamintea” umpluturii)- si, in ceea ce ma priveste, am senzatia din ce in ce mai acuta ca despre asa ceva este vorba- este cea mai penibila (de aceea spuneam kitsch) din cate exista pe lume.
Iti amintesc ce scriam ieri: totul da impresia ca la nivelul partidelor care conteaza in acest joc, spatiile s-au „golit” de contracandidati, iar cei doi trimisi in cursa sunt fie fara vlaga (cazul celui de la PSD) fie mai potrivit pentru un concurs de frumusete masculina (cazul celui de la PNL).
Dar, asta este.
Asta avem, cu asta defilam.
Simt că trebuie să îi dau dreptate lui dadatroll în ceea ce spune pe
septembrie 22, 2009 la 3:25 pm (bineînţeles, mai puţin gramatica :-))
Aya, tu iti amintesti ca eu, ca pedelist varsat acolo prin fuziune, am fost ca talpas cred ca in singura zona din tara in care dl Blaga l-a invins pe dl Oprescu. L-am luat cu totii acolo pe dl Blaga de la 9% si l-am dus pina la victoria locala – care nu i-a folosit la nimic. Pe drept cuvint s-a spus atunci ca a fost o victorie a fostilor peledisti deoarece numeric eram acolo mai multi decit pedistii si veneam dintr-o organizare superioara lor – ca si dintr-o cu totul alta coeziune. Ceea ce a fost realizat zonal nu a fost insa posibil la nivelul Bucurestilor. De aceea cred ca nu este imposibil ca dl Nastase sa plece de la cele citeva procente pe care le are si sa urce pina in turul al doilea, acolo de unde orice este posibil. Dar este foarte, foarte greu, teribil de greu. Este nevoie de o organizare absolut fara cusur (si care costa), de un entuziasm foarte mare al oamenilor, de o mare coeziune a lor, de capacitatea de a face sacrificii personale pentru atingerea acestui scop. Peste toate este nevoie de o stare de spirit. Totul insotit – la nivel de candidatura – de un domn Nastase nimicitor, deloc predispus la lovituri de floreta (ci de barda). Zonal, asa cum s-a intimplat atunci in cazul meu si al colegilor mei, se poate intimpla. National, nu cred ca pesedeul de acum este capabil de un astfel de efort, absolut total, in teritoriu. Este parerea mea de rau.
Aya: nu din tara, din Bucuresti. Scuze.
@ Aya
Incerc sa sintetizez, desi unitar sau disparat, am tot postat aici « coordonatele » intre care ma misc :
1)consider ca, in momentul de fata, PRIORITATEA ZERO pentru Romania este ca Traian Basescu sa nu obtina un nou mandat de presedinte al tarii ;
2)sint convins ca Adrian Nastase ar fi avut, daca ar fi candidat, cele mai mari sanse de a-l invinge pe T.B.
3)in absenta lui A.N. din cursa electorala, romanii trebuie sa voteze , DIN PRIMUL TUR, acel candidat care are cele mai mari sanse sa-l invinga pe « actualul » Observatie : desi poate parea paradoxal, cel de mai sus NU este, obligatoriu, cel care are cele mai mari sanse de a intra, alaturi de marinel, in turul 2. (Analiza e mai « stufoasa »)
4)Crin Antonescu ii este superior lui Geoana, ca valoare intrinseca. Mai mult, Antonescu este perceput (si, probabil, chiar este, mult mai « antiBasescu » decit Geoana, care, oricit s-ar stradui, nu convinge)
5)Geoana ii este superior lui Antonescu, prin valoarea (forta) partidului pe care-l are in spate
6)Sorin Oprescu, un candidat altminteri redutabil, are, asa cum spuneai si tu, handicapul lipsei de notorietate la nivel national.
Orice analiza trebuie sa plece de la « amanuntul » ca argumentele PRO si CONTRA, valabile in primul tur, in turul doi se pot atenua, pot disparea sau chiar, se pot transforma in CONTRA si PRO !! De aceea, trebuie combatuta ideea GRESITA ca nu conteaza pe cine votam in primul tur ! Ne putem trezi ca a ajuns in turul doi un candidat care are MAI PUTINE SANSE de a-l invinge pe marinar, sau poate nici nu-si doreste asa de tare !
Sigur, asa cum spui, nu exista solutii infailibile, in vederea COAGULARII, aceasta singura solutie, dupa parerea mea. Ceea ce trebuie, totusi, facut este MAXIMIZAREA SANSELOR.
In pofida a ceea ce declari, parerea mea e ca tu judeci totul patimas (asadar, nici vorba de « analizarea rece, detasata a realitatii ») Poate ca de-asta poti afirma (crede ?) ca cel mai mare pacat al marinelului ar fi numirea lui Boc in functia de premier. Sint sigur ca (aproape) oricare dintre colegii de blog iti pot enumera multe pacate (ale marinelului) mult mai nocive decit acesta.
Mi se pare interesanta greseala ( ?) pe care o faci : spui ca , vorbind si ascultind in stinga si-n dreapta, constati ca jumatate dintre interlocutori l-ar vota pe Basescu ! Simplificind, te-as intreba : citi strungari figureaza in memoria telefonului tau ? Dar ospatari ? Dar militari ? Dar … Am spus tot !
In incheiere, trebuie sa-ti spun ca nu cred in minuni politice. Nu ma bazez pe ele. Pur si simplu, (inca mai) sper ! Dar e nevoie de FAPTE. Inclusiv (sau poate, de ce nu, mai ales) din partea lui Adrian Nastase. Chiar daca nu candideaza ! Desi…
Dl. Augustin zau ca dau din ras in plans,
Ne-am inbolnavit de AYA? Sau si tu Brutus? Eu care eram gata sa va dau drept urmas al lui Nea Iancu, concis si explicit, va revad tot mai des cu epistole de celalalt format…..
@
Augustin
INTRE VERBIAJ SI ENERGIE
Tema este mult prea importanta pentru a intra in discutii contradictorii circumstatiale.
De aceea, te rog acorda-mi credit cand spun ca informatiile mele vin din medii variate, nicidecum doar din zona intelectuala (importanta, la randul ei, caci acolo de afla formatorii de opinie).
In agenda mea telefonica se afla, in primul rand, multe persoane interesate de studierea premiselor electorale (legat, de exemplu, de intentia de vot).
Intretin o intensa corespondenta cu persoane care nu sunt din Bucuresti de la care aflu ce observa, ce cunosc, ce cred (fac parte din aceeasi categorie).
Nu in ultimul rand, in agenda mea telefonica sa afla jurnalisti, vechi companioni pe baricada politico- analitica. Nu ne mintim unii pe ceilalti, dar analizam lucrurile. Desigur, ideile nostre politice pot fi diferite, dar discutiile legate de fenomene (de exemplu, cel electoral prezent) sunt lipsite de patima.
Fara sa ma consider depozitara adevarului absolut, vreau sa spun ca informatiile mele acopera segmente ample.
Consider ca realitatea trebuie luata in seama si numai ea- fie ca acea realitate ne place, fie ca nu ne place.
Stiu ca nu iti place acea informatie legata de faptul ca nu mi s-a parut ca ar fi mai multi indivizi care nu l-ar vota pe basescu decat cei care l-ar vota (crezi, cumva, ca eu m-am topit de placere?) dar pentru asta nu trebuie sa o respingi, dar sa o folosesti, incercand sa vezi ce trebuie facut, cum poate ajuta pentru scopul propus (nu e nici un paradox, aici).
Ceea ce urmeaza nu este doar parerea mea.
Adrian Nastase este cel care s-a implicat cel mai puternic in aceasta campanie- nu doar acum, dar de niste ani.
Dupa parerea mea, dar si a altora (atat a celor care il lauda pentru asta, cat si a celor care il critica- in acest caz, legat de esenta avem aproape inenimitate) Adrian Nastase este cel mai puternic vector anti- Basescu nu doar ca perseverenta, dar si ca impact al argumentatiei si al formularii acesteia.
Poate, iti va parea ciudat ce spun.
Observand cu atentie ce se petrece in jur, pentru un ochi atent la amanunte devine clar ca Adrian Nastase este SINGURUL astfel de vector puternic, constant si eficient.
La cei mai multi dintre ceilalti care, teoretic (si chiar practic) sunt anti- Basescu, in afara de verbiaj (poate ar fi fost mai bine sa spun lucrurilor pe nume altfel, formuland: „in afara de vorbaraie”) nu sunt se inregistreaza nimic notabil. Or, „vorbaraia” nu produce efecte- exceptandu-l, de multe ori, pe cel aparent paradoxal, anume de respingere a ei de catre ascultatorul plictisit deja de prea marea insistenta a unei forme fara continut.
Nu imi place deloc ceea ce voi afirma, dar cred ca eludarea realitatii este contraproductiva: cel putin ciudat este ca verbiajul cea mai lipsit de eficienta imi pare a veni din partea PSD (repet, exceptandu-l pe Adrian Nastase- si, cand puncteaza clar si la obiect lucrurile, Ion Iliescu; se impune sa fie mentionat).
Iti pare, de exemplu, ca vorbaraia inconsistenta si nearticulata a lui Vanghele- a carui gura nu tace o clipa- produce altceva decat ilaritate (nu in sensul izbucnirii in ras ca urmare a unei ironii care si-a atins tinta, ci ca efect al comicului care il nimiceste pe „vorbitor”; nu de Basescu rad cei care il asculta pe „care este”, ci chiar de el, ceea ce inseamna, in cel mai fericit caz, doar munitie irosita)?
Trecand la un alt nivel, iti pare ca senatorii si deputatii PSD sunt eficienti, cand apar, de exemplu, pe posturile TV?
Vorba unui prieten: „imi vine sa-mi trag palme, la propriu”.
Mie imi vine, de-a dreptul, sa folosesc „arma telecomanda” atat ma exaspereaza ineficienta acelor vorbe in vant.
Realizez ca sunt nedreapta: ar mai fi de mentionat, la capitolul eficienta, Madalin Voicu (nu vreau sa fiu malitioasa, dar imi pare cel putin ciudat ca tocmai un individ eficient ca el a fost „tinta” lui Marean care-este, sub stupidul pretext ca ar fi criticat pe nu-stiu-cine din conducerea PSD, de parca acea conducere ar fi un fel de „grupare sfanta”, la propriu, despre care nu ai voie sa spui nimic fara a risca excomunicarea!; sa fim seriosi!).
Nici cei de la PNL nu sunt altfel, de parca intre aceste doua partide reprezentative pentru stanga – PSD- si dreapta- PNL- romaneasca ar fi o intrecere „verbiajistica”.
E drept, Crin Antonescu a fost- si a ramas- un tip acid. dar este atat de „dragalas” incat, din pacate, desi se retine ce spune- din acest punct de vedere, pot spune ca vorbele lui produc un oarecare efect- nu este luat foarte in serios.
Revin la un nume deja invocat in postarea la care mi-ai raspuns: Calin Tariceanu. Acesta puncteaza bine si corect. In plus, este credibil, cu atat mai mult cu cat i-a tinut piept lui Basescu patru ani, de la Palatul Victoria.
Rezumand: exceptandu-l pe Adrian Nastase (din stanga politica) si pe Calin Tariceanu (din dreapta politica) – un plus notabil pentru Adrian nastase- nu exista nici o alta voce clara si eficienta impotriva lui Traian Basescu.
Intre cei doi, repet, vocea lui Adrian Nastase se aude cel mai clar si neobosit.
Dar, te intreb: nu cumva ar trebui sa mai existe si alte voci (eficiente, nu care sa debiteze „vorbarii”)?
Raman la convingerea ca militantii (este inutil sa precizez la care militanti ma refer) sunt importanti pentru a convinge populatia sa voteze.
Dar candidatii trebuie sa scoata electoratul la urne- si numai ei o pot face.
Nu ma indoiesc de faptul ca Adrian Nastase va suplini, in parte, incapacitatea actualului candidat al PSD de a-si sustine propria cauza (acesta fiind lipsit de vlaga!).
Dar, nu i se va putea subtitui total, in privinta ADUCERII populatiei la urne.
Repet: psihologia electoratului este, in acest moment, caracterizata prin „nepasare electorala”, in sensul „omiterii psihanalitice” a drumului la urne, indiferent de faptul ca ar dori, de exemplu, sa fie votat X sau sa nu mai dobandeasca Basescu inca un mandat.
O alta caracteristica a psihologiei electoratului (ma refer la cea specifica momentului) este ca devine receptiv mai ales la mesajul DIRECT, nemediat, la tipul de discurs care pare a i se adresa fiecarui individ in parte. Or, acest „amanunt” duce la aceasi concluzie: efectul aducerii la urne poate fi produs numai de candidati (sau, mai clar, doar acestia l-ar putea produce).
Toate acestea sunt catacteristice pentru un electorat obosit, apatic (asa este acum electoratul roman- de ce este asa, este o alta discutie si nu detalierea ei poate duce la concluzii productive; acesta este electoratul, cu el trebuie sa lucram specific; altceva, inseamna energie risipita in zadar).
Tipul de psihologie specifica electoratului in diverse perioade- si tipul de discurs eficient, in consecinta- m-au pasionat in mod deosebit. Le-am studiat, le-am aprofundat.
In baza a ceea ce stiu, iti spun ca, din pacate (vei vedea de ce afirm, din pacate!) la aceste alegeri, pentru a fi inlaturat Basescu ar mai trebui depasit un IMENS handicap al celorlalti- data fiind tipologia contracandidatilor ai.
TEORETIC (subliniez, teoretic):
Specific pentru electoratul dezinteresat sau obosit este tendinta de a alege acel candidat care fie este „tatuc” (de tipul Iliescu) fie este peronajul energic, capabil sa formuleze solutii, sa fie stapan pe sine, imprimand incredere (tip Adrian Nastase).
PRACTIC, pentru electoratul acestui moment, asteptarile merg in directia celui de al doilea tip de candidat (reprezentat de Adrian Nastase care, dincolo de faptul ca intruchipeaza „portretul robot” respectiv, are un discurs nemaintalnit in politica romaneasca: are capacitatea de a se adresa, in acelasi timp, tuturor si fiecaruia in parte, direct, nemijlocit. )
Privind cu detasare „tabloul” electoral, se constata ca nici unul dintre contracandidatii lui Basescu (ma refer la cei doi care, teoretic cel putin, conteaza) nu are NICI UNA dintre acele caracteristici.
Desigur, nici Basescu nu formuleaza solutii (sau, nici nu merita sa discutam despre ce tip de solutii formuleaza!) si nici nu pot identifica vreun element in baza caruia sa consider (repet, analizand totul la rece) ca poate inspira incredere.
Dar, spre deosebire de ceilalti, este energic (oricat nu place acest personaj, trebuie recunsocut ca este adevarat). Ca energia lui este folosita negativ, este altceva. In mentalul colectiv ramane informatia „energiei”. Basescu este VIZIBIL, energic vizibil, spre deosebire de ceilalti doi (desigur, si intre ceilalti doi candidati exista diferente din acest punct de vedere, dar nici unul nu exceleaza la acest capitol)).
Subliniez, mesajul nu are legatura cu negatiovul sau cu pozitivul- ci cu existenta sau inexistenta energiei (aceasta fiind importanta, in primul palier al determinarii).
Sa ne gandim CUM pot fi „energizati” cei doi contracandidati care conteaza. Repet: trebuie vazut cum pot fi „energizati”, caci electoratul simte clar cand este vorba despre „mimarea energiei”.
Daca nu reusim, absenteismul va fi masiv (in zona celor doi)- ma tem ca electoratul lui Basescu va fi numeric superior la urne.
Pentru ca, subliniez, batalia nu va fi, ca in alte momente, a ideilor, promisiunilor, dar aproape exclusiv intre capacitatile celor lansati in cursa de a-si aduce electorii la urne.