Blog’n roll

 

Joi a iesit de la tipar cartea de care v-am vorbit. O selectie din textele pe care le-am scris pe blog in aproape doi ani. O carte care a aparut si din enervarile mele si din intrebarile voastre si din dorinta de a cauta solutii. O carte care inseamna, pentru mine, iesirea dintr-o izolare pe care incepusem, aproape, sa o iubesc.

Iata cateva cuvinte pe care le-am scris in deschiderea cartii, gandindu-ma si la o formula de lansare a volumului in zilele viitoare.

„De la Gutenberg la Web 2.0 şi înapoi

La un moment dat, pe când selectam materialul pentru această carte, mi-am dat seama că lucrez la ceva ce se opune tuturor tendinţelor mondiale din ultimul deceniu. Bibliotecile trec în virtual. Magazinele, poşta, cinematograful, iubirile, jurnalul personal, publicitatea şi delaţiunile trec şi ele în virtual. Împinse de la spate de criză, instituţiile mass-media se refugiază în virtual. A apărut chiar şi o a doua viaţă, evident virtuală. Eu însă îmi propun să trec, aici, virtualul în concret, în nemişcarea hârtiei, şi să-i răpesc interactivitatea.

O fac, în primul rând, pentru că reprezint o generaţie de graniţă. M-am adaptat, acceptabil, la epoca informaţională iar universul online îmi pare util şi amuzant. Dar nu am renunţat niciodată la carte. La foşnetul ziarului deschis dimineaţa. La hârtia care suportă orice, ca şi virtualul. Dar care miroase într-un fel aparte. Şi o poţi îndoi, mâzgăli, şifona. Vreau, în continuare, să am la mine în bibliotecă volumele care îmi plac. Sunt un cititor posesiv şi egoist, numai aşa am certitudinea că ceea ce am citit în cartea respectivă rămâne pentru totdeauna în proprietatea mea „intelectuală”. Dincolo de ceea ce conţin, cărţile pot fi şi obiecte de artă. Ca bibliofil, le preţuiesc şi din acest motiv.

Dar mai există un motiv, ceva mai concret. Virtualul are viteză, are ritm, dar nu are siguranţă, memorie. Creează senzaţia că se îndreaptă mereu spre un viitor nesigur, în vreme ce îşi savurează prezentul ca o vedetă orgolioasă. Orice accident care se petrece cu un computer, un server sau o centrală electrică îl poate pune sub semnul întrebării, îl face inaccesibil pentru un timp, îl descompletează, îl deformează.

Am vrut să trec pe hârtie câteva postări de pe blogul meu pentru că le consider relevante pentru anumite teme, situaţii sau evenimente. Aşa am senzaţia că sunt ferite de neprevăzut, că oricine, oricând, le-ar putea consulta. M-am gândit că riscul de a fi arse în piaţa publică este încă destul mic.

În ultimii ani, am intrat, din ce în ce mai puţin timid, în comunitatea bloggerilor. Acest lucru mi-a oferit mai multe oportunităţi. În primul rând, m-a ajutat să-mi ordonez mai bine gândurile, să-mi limpezesc impresiile pe care viaţa de zi cu zi, trăita în ritmul ei, ţi le creează dar care îţi răpeşte, adeseori, necesarul răgaz pentru reflexie. În al doilea rând, mi-a dat prilejul să intru în contact cu foarte mulţi oameni, foarte diferiţi între ei, şi adeseori foarte diferiţi de mine. De fapt, cartea asta e scrisă împreună cu ei. Pentru că multe teme au apărut din asemenea discuţii. Şi pentru că multe abordări au fost inspirate de ceea ce mi-au scris „vizitatorii” mei. Cărora le mulţumesc pe această cale pentru timpul pe care mi-l oferă.

Există sute de site-uri despre origami. Este nevoie însă de hârtie dacă vrei să le transformi în realitate.”