Revista „Ramuri”

Revista „Ramuri” a fost infiintata in 1905, la Craiova. O revista mununata, ce are deci mai mult de 100 de ani si care a trecut prin numeroase etape. La ea au colaborat nume ilustre de oameni de cultura si de oameni politici. O perioada de timp (1915-1927), revista a fost condusa de Nicolae Iorga.

Astazi, am parcurs paginile unui numar festiv al revistei, aparut pentru a sarbatori primii douazeci si cinci de  ani de aparitie. O carte superba, aparuta in conditii bibliofile, cu ilustratii si cu contributii ale unor personalitati deosebite. Erau prezenti in acel numar aniversar T. Arghezi („Oras medieval”), Em Garleanu, N. Iorga („Procesul Samanatorului”), I Agarbiceanu, S. Mehedinti („Ce asteptam de la olteni”), Elena Farago, G. Ionescu Sisesti („Roma, note de drum” – cu ciudate aprecieri despre Mussolini), Pamfil Seicaru, Cezar Petrescu,  Onisifor Ghibu.

De asemenea, sunt inserate unele comentarii despre cultura, semnate de I.G. Duca si C. Argetoianu. Mi s-a parut interesant indemnul lui I.G. Duca, din scrisoarea adresata revistei, „Priviti viitorul cu incredere”. Cuvintele lui mi se par extrem de actuale: „Cadrul mare al Statului Roman fiind stabilit, in faza actuala de evolutiune a tarii noastre, preocuparile precumpanitoare ale tuturora trebuie sa fie problemele culturale. Numai printr-o serioasa dezvoltare culturala ne vom putea consolida puternic inauntru si vom izbuti sa ne asiguram, in afara, locul ce ni se cuvine printre popoarele lumii.”

Interesant este si articolul lui C.Xeni, ce cuprinde o comparatie intre Aman si Grigorescu.

Sunt insa spectaculoase comentariile si studiile – desigur – despre Craiova. Este descrisa, pe larg, ambianta Craiovei in anii 1830-1850, istoria mai veche a orasului, cladirile celebre si  viata artistica a Craiovei.

55 Responses to “Revista „Ramuri””


  1. 1 papasha octombrie 26, 2013 la 6:46 pm

    La multi si fericiti ani la toti aia dragi noua , de Sfantul Dumitru !

    Azi bem un shpritz , maine ne revenim un pic , iar de luni incolo , o reluam cu politica si pe sus-fatza si pe jos-spate , asa cum scrie la COABITARE !!!

  2. 2 Cornelia M. Balas octombrie 26, 2013 la 7:13 pm

    Minunate informatii. Multumesc!
    Intotdeauna m-am intrebat, de ce e mai usor sa inveti sa injuri, sa lenevesti, sau chiar sa promovezi incultura, decat sa inveti versuri sau sa studiezi, sa-ti mobilezi mintea si sufletul, sa faci lucruri minunate pentru tine si semenii tai.
    De ce totusi noi, ca popor, nu am reusit sa ne „consolidam puternic inauntru” si cu atat mai putin „sa ne asiguram, in afara, locul ce ni se cuvine printre popoarele lumii.” Am obosit sa caut raspunsuri !
    (Intre timp,m-am mutat in strainatate si de aici vad „in direct” si ma doare foarte tare locul pe care il ocupam intre popoarele lumii.)

    Sa auzim numai de bine!

  3. 3 blogideologic octombrie 26, 2013 la 7:51 pm

    Mulţumesc!
    Publicam şi eu acolo pe vremea altor redactori: Mihai Pelin, Octavian Lohon… Bunul Dumnezeu să-i odihnească !

  4. 4 Stoica Mihaela octombrie 26, 2013 la 8:13 pm

    Nu mai cred în plusvaloarea estetismului pur. Percep clar, însă nu total definit, o răsucire parbolică a perspectivei de abordare a creaţiei. Înainte de a mă lăsa furată de entuziasmul întâlnirii cu excelenţa, mă confrunt cu tema. Când descopăr: „G. Ionescu Sisesti (“Roma, note de drum” – cu ciudate aprecieri despre Mussolini)”, conştientizez dubla măsură a istoriei şi mă bucură onestitatea clipei. În esenţă, ideea de muzeu salvează tot ce timpul nu mai poate cuprinde. Aşadar, linişte sub semnul ecoului.

  5. 5 ion adrian octombrie 26, 2013 la 8:27 pm

    In anii `80 au aparut niste scurte nuvele premiate in Revista Ramuri> Una m-a impresionat deosebit , cred ca se numea Visul lui Gudeea:

    Tanara autoare povestea(cred ca asta era si titlul)un vis al primului rege sumerian(adica al primului nume atestat istoric) si anume Gudeea in care dupa o serie de crime oribile, matricid ,viol si ucidere de proprii copii, eroul criminal se uita la luna mare si rosie si inainte de a se sinucide aruncandu-se de pe zidul cetatii(poate ca Ur) spune:
    ” „Eu, Gudeea , patesi in cetatea Lagas, am fortat marginile raului omenesc si am descoprit ca ele nu exista”

    Oare tanara si talentata autoare(sufar ca i-am uitat numele si astfel nu am putut afla cum a evoluat,dar poate ca la pensie in Biblioteca Academiei sa aflu acestea…) al citise in acei ani de teroare din tara noastra pe Milosz sau geniul ei poetic a definit atat de exact si frumos aceasta latura oribila, dar apartinand tot infinitului din om si din toate timpurile, cu manifestari mereu si mereu de-a lungul secolelor.

  6. 6 tiberiubucur octombrie 27, 2013 la 3:25 am

    Reblogged this on Tiberiu's Blog.

  7. 9 blogideologic octombrie 27, 2013 la 7:48 am

    „Cine este Claudiu Crăciun, unul dintre cei acuzaţi de agresiunea asupra ministrului Culturii ” http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cine-este-claudiu-craciun-unul-dintre-cei-acuzati-de-agresiunea-asupra-ministrului-culturii-316162.html Dar cine este Daniel Barbu? Poziţia ideologică anti-românească a profesorului Daniel Barbu nu mai trebuie demonstrată. Profesorul Daniel Barbu nu a citit, sau dacă a citit nu a asimilat, teoria lui Fernand Braudel despre importanţa perioadelor lungi în istoria civilizaţiei noastre. În perioada scurtei guvernări CDR, Daniel Barbu făcea parte din grupul de universitari avându-i ca figuri centrale pe Emil Constantinescu şi Zoe Petre. Emil Constantinescu „devoala” faptul că ei considerau universitatea de stat românească drept loc propice unde se pot face „cariere”. Să reamintesc aici şi faptul, –astăzi uitat–, că studenţii revoltaţi din Franţa anului 1968 atacau în mod expres şi virulent tocmai sistemul universităţilor „mandarinale” de stat, unde banii erau cheltuiţi în primul rând pentru a se finanţa „strălucite cariere universitare”. Eşecul flagrant al guvernării CDR, (după eliminarea lui Victor Ciorbea de către pionul plasat de Petre Roman), trebuie pus în primul rând pe seama universitarilor carierişti din CDR care mimau şi acţiunea civică. Dar valorile care îi „mânau în luptă” nu erau cele româneşti, ci fuseseră stabilite din exterior, împotriva intereselor României. Emil Constantinescu mai “trasa” nobila sarcină ca România să se transforme într-o “putere regională”. Şi cum intenţiona să rezolve problema aceasta ? Bombardând Iugoslavia pentru a vinde acolo şine de cale ferată fabricate la Reşiţa ? Surprinzătoarea declaraţie a fost făcută în public şi la “oră de vîrf” de principalul său consilier ! O cale ar fi fost, totuşi, dar nu s-a mers pe acea cale. Iar principalul vinovat a fost profesorul Daniel Barbu. Să analizăm rolul său concret şi în nişte probleme mai vechi din România. În paginile cărţii „O teorie a dreptăţii”, acum lectură obligatorie pentru învăţarea filosofiei morale, John Rawls încerca să rezolve problema justiţiei distributive cu ajutorul unei versiuni personale de Contract Social. În construcţia discursivă din textul „A Theory of Justice”, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke (1632-1704), Jean Jacques Rousseau (1712-1778), şi Immanuel Kant (1724–1804). “Contractul social” înseamnă la John Rawls o cooperare conştientă între grupuri, prin negocieri pe un set de valori etice. Cursul profesorului John Rawls despre ‚teoria dreptăţii’ şi distribuţia bogăţiei a influenţat nu doar filosofia politică şi morală, ci şi gândirea economică. Aş fi preferat sublinierea aspectelor rawlsiene în campania de educaţie civică în şcoli. Nu se întâmplă. Fără să înţeleagă teoria lui Fernand Braudel despre gramatica generativă a civilizaţiilor, profesorul universitar Daniel Barbu îşi permitea evaluarea depreciativă la adresa unui exponent important al civilizaţiei româneşti: „Exemplul clasic care îmi vine în minte, pentru că e vorba de un personaj care ocupă un loc important în cultura româneasca a secolului al XX-lea, este cel al lui Dumitru Stăniloae. Acesta procedează întocmai ca şi Nicodim Aghioritul. E un teolog format în România, la facultăţile de teologie, care face la faţa locului o teză de doctorat de câteva pagini (o biografie a Patriarhului Dosoftei al Ierusalimului, fără nici un element de noutate în raport cu erudiţia istorică precedentă). Plecat la studii, începe să citească autori germani şi francezi, grupaţi în jurul centrului iezuit de la Lyon. Aceştia porniseră deja, de 20-30 de ani, în căutarea părinţilor greci pe care îi editau şi comentau, potrivit celor mai riguroase norme filologice, după manuscrise aflate în bibliotecile occidentale. Dumitru Stăniloae, nu la Bucureşti, nu în Carpaţi, nu în mănăstirile româneşti, are revelaţia tradiţiei patristice bizantine. Aceasta îi este oferită, gata prelucrată, de savanţii occidentali. Structura cărţii sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, este preluată întocmai (o simplă consultare a cuprinsului ne dovedeşte acest lucru) dupa Die Kirchliche Dogmatik a lui Karl Barth, cel mai important teolog reformat al secolului XX şi, probabil, unul dintre cei mai mari teologi din toate timpurile. Preia cartea lui Barth, pe care o împănează cu literatura patristică greacă, ea însăşi sistematizată de Henri de Lubac sau Hans Urs von Balthasar, teologi catolici care redescopereau pentru ştiinţa secolului XX tradiţia orientală. Pe acest temei prefabricat, Stăniloae reinventează ortodoxia, cu aerul că a ştiut-o dintotdeauna şi că ceea ce scrie el nu a părăsit niciodată cunoaşterea acestei părţi de lume. E doar un exemplu, după părerea mea extrem de clar, de modernizare defensivă în care până şi propria tradiţie este citită prin ochii cărturarilor occidentali.” Excerptul acesta însăilat tendenţios de profesorul universitar Daniel Barbu este luat din articolul său PEŞTERA, ISTORIA ŞI BALCANII, al cărui conţinut a fost prezentat mai întâi în anul 2006, ca o “intervenţie la Conferinţele Cuvântul”, am citat. O minciună prin omisiune a profesorului Daniel Barbu este aceea că el nu spune nimic despre faptul că părintele Dumitru Stăniloae studiase teologia ortodoxă în perioada interbelică la Universitatea din Cernăuţi ! De ce “uită” acest detaliu profesorul Daniel Barbu? Pentru că Universitatea din Cernăuţi avea un prestigiu uriaş, compabil cu al oricărei universităţi de maxim prestigiu din lumea occidentală ! De exemplu, la Universitatea din Cernăuţi se forma ca tînăr profesor de economie politică Joseph Schumpeter, care ulterior va fi primit cu onoruri şi va înregistra apoteoza carierei la Universitatea Harvard, unde competenţa lui dobândită la Universitatea din Cernăuţi nu va fi măcar vreun moment contestată! Poziţia profesorului Daniel Barbu, de negare ab initio a valorilor româneşti, este mai mult decât evidentă. Mai departe, profesorul Daniel Barbu reuşeşte performanţa, –rarissimă chiar şi în noua lume academică românească–, să creeze un binom dintre o minciună prin omisiune şi o minciună prin comisiune. Care este minciuna prin omisiune din acest binom? Faptul că Daniel Barbu nu aminteşte nimic despre adevărurile sintetice care se predau studenţilor de la facultatea de teologie ortodoxă din cadrul Universităţii din Cernăuţi. Or, aceste adevăruri sintetice erau prezente în primul rând în învăţăturile dogmatice ale Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare, şi ale Sfîntului Ierarh Grigore Bogoslovul. După cum erau prezente şi în doctrina antropologică a Sfîntului Grigore de Nyssa, cel de al treilea dintre marii filosofi teologi cappadocieni şi Părinţi ai Bisericii. Minciunile acestea prin omisiune produse în serie trădează ele vreo intenţionalitate ideologică, ori ne vorbesc pur şi simplu despre cultura foarte aproximativă a profesorului Daniel Barbu de la Universitatea din Bucureşti ? Dar, în fine, să arătăm care este minciuna prin comisiune din acest binom :“Pe acest temei prefabricat, Stăniloae reinventează ortodoxia, cu aerul că a ştiut-o dintotdeauna şi că ceea ce scrie el nu a părăsit niciodată cunoaşterea acestei părţi de lume.” Păi, dacă pleacă de la nişte adevăruri sintetice, întâia oară spuse de Părinţii Bisericii Orientale, ce vroiai, tovarăşe profesor Daniel Barbu ? Pornind de la aceleaşi vechi adevăruri sintetice, părintele Dumitru Stăniloae construieşte frumosul aforism: “Credinţa este adevărata ştiinţă.”, vezi http://victor-roncea.blogspot.com/2008/10/taina-omului-si-ortodoxiei-marturia.html . Această dogmă teologică fundamentalistă din Romania Orientală a secolelor IV, V, VI era atât de prezentă în cultura populară de la noi, încât o întâlnesc aici, http://roxanaiordache.wordpress.com/2008/10/04/bunica-mea-sava-tita-mica-poveste-de-familie/ , în structura altui aforism : “Bunica mea m-a învăţat credinţa. Adică totul.” (Roxana Iordache). În această dogmă fundamentalistă a ortodoxiei româneşti, Sfînta Treime este un adevăr sintetic, pe când în ortodoxismul mistic rusesc, Sfînta Treime rămâne un mister. Este de domeniul evidenţei că trebuie recurs la un model occidental pentru transformarea culturii române. Acest model occidental adecvat nu poate fi iniţiat de Universitate, pentru moment controlată de internaţionalişti ce îşi arogă agresiv rolul managerial pentru cultura română. Acest model de ameliorare în cultura română poate fi iniţiat numai de Biserica Ortodoxă Română. Însă care model occidental ni se potriveşte ? Dacă studiem istoria culturală a Occidentului în general, şi istoria Bisericii Occidentale în particular, observăm că rolul liderului cultural novator în Occident îi revine Sfântului Anselme din Aosta (1033-1109), numit de asemenea Anselme de Cantorbéry. În anul 1060, Anselme din Aosta intra la mănăstirea benedictină din Bec, în Normandia. Acolo studiază cu atenţie şi diligenţă doctrina teologică a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Orientale dimpreună cu Logica ! Mănăstirea benedictină era deja organizată după modelul oferit în scrierile călugărului scit Ioan Cassian din Romania Orientală. Sfântul Anselme, născut din părinţi lombarzi (tatăl era Gundulph, iar mama – Ermenberga), va condensa pentru uzul occidentalilor cel mai clar rezumat al teologiei Părinţilor Bisericii Orientale din secolul IV. ‘Softul’ anselmian, extras din doctrina cappadocienilor, continuă în Europa Occidentală elanul de civilizaţie a excelenţei, elanul Romaniei Orientale din veacurile IV, V, VI. Dar hai să vorbim acum numai despre importanţa argumentului ontologic al lui Anselme pentru toată cultura Europei occidentale, pentru felul în care evoluează prin ceea ce numim ‚progres’ spre ‚modernitate’. De obicei argumentul ontologic al lui Anselme este formulat printr-o înşiruire de trei propoziţii : «Avem o idee despre Fiinţa perfectă; perfecţiunea comportă existenţa ; deci Fiinţa perfectă există. » Totuşi, dacă în argumentul ontologic al lui Anselme este implicat ca un datum predefinit principiul logic al identităţii, atunci ultimele două propoziţii devin redundante. Principiul identităţii era cunoscut încă de pe vremea lui Aristotel. Cu acesta, argumentul ontologic al lui Anselme se reduce la o singură propoziţie : « Avem o idee despre Fiinţa perfectă. ». Or, această idee vagă despre Fiinţa perfectă este numai caz particular de reprezentare ontologică. Şi, în general, argumentul lui Anselme este asigurat şi validat prin orice reprezentare ontologică. Reductibil la o formulare mai inteligibilă, avem demonstrat faptul că Dumnezeu există prin însuşi faptul că omul este capabil să construiască reprezentări ontologice. Dar, bineînţeles, mai este implicat aici, predefinit, principiul scolastic enunţat de Sfîntul Anselme: „Fides quoerens intellectum.” – ‚Credinţa caută inteligenţa, eu nu caut să înţeleg pentru a crede, ci cred în Absolut şi astfel înţeleg’. Argumentul ontologic constituie nucleul ‚softului’ anselmian ce va permite europenilor occidentali să construiască reprezentări ontologice despre realitate. Aceste reprezentări ontologice constituie instrumentalitatea raţională cu ajutorul căreia europenii occidentali vor descoperi şi cuceri lumea.

  8. 10 dlnimeni octombrie 27, 2013 la 8:01 am

    Si nu aveau dreptate sa priveasca viitorul cu incredere? Basescu presedinte, Ponta premier, scriitorii bloggeri, ce poate fi mai maret?

  9. 11 Doru Coarna octombrie 27, 2013 la 8:12 am

    Mie mi se pare interesant din alt punct de vedere acelasi comentariu, si anume daca observam ca I.G.Duca cheama la cultura ca prioritate nationala, ei bine la dezvoltare tehnico-stiintifica nu chema nicio revista, nici la emancipare financiara, sau mai bine fiscala, nici la una sociala, nici la una religioasa… Adica vreau sa arat ca o societate isi orienteaza in mod eronat prioritatile dupa strigatul cel mai vocal, ori cei din cultura au la dispozitie media prin natura meseriei, si de aici prioritatile dorite de ei… Cu alte cuvinte, elaborarea tintei nationale se face imprecis, cu totul altele ar fi trebuit sa fie prioritatile inainte, de exemplu de 1907, cand a aparut revista… Trebuie inteles ca elaborarea tintei nationale trebuie sa satisfaca o majoritate cat mai larga, nu numai practicantii unui singur domeniu de activitate, dealtfel extrem de vocal dintotdeauna… Astfel de reviste au facut si inca fac mai degraba rau decat bine…

    Mai trebuie sa aduc exemple actuale?

  10. 12 Fragmentarium Politic octombrie 27, 2013 la 9:04 am

    Mi se pare superba semnificatia culturala a titlului revistei, dar si cea politica. In 1905, cei care au gandit si insufletit proiectul erau, fara indoiala, niste ramuri pe trunchiul natiunii romane. La fel ca si colaboratorii ilustri, care, de-a lungul timpului, i-au adaugat noi ramuri. Prilej de a reflecta la prezent, la cum putem deveni astfel de ramuri innoitoare, pentru a putea spune: eu sunt o ramura, tu esti o ramura, noi suntem niste ramuri…

  11. 13 Ghita Bizonu' octombrie 27, 2013 la 9:57 am

    Cu scuze pentrtu off si intarziere (am asa o stare sartrian-contanesciana)

    http://vremea.forumgratuit.ro/t492-de-ziua-de-americii?highlight=Americii

  12. 14 Cris octombrie 27, 2013 la 10:58 am

    Părerea mea e că fără educația din familie și fără educația de la școală (cultură generală și de specialitate) nu se poate face mare lucru.
    De aici derivă apoi domeniul științelor și domeniul artelor.
    Prin CULTURĂ eu înțeleg științe și arte, tradiții și obiceiuri, identitate națională și civilitate.
    Pentru cei mai mulți, CULTURĂ înseamnă numai arte (literatură beletristică-arta cuvântului, arte plastice, muzică, dans, cinematografie…).
    Așadar, nu pun cultura înaintea educației în familie și instruirii intelectuale, ci invers.
    Când n-o să mai aud la magazin „vreau o pâine”, ci o să aud „vă rog, o pâine”, când n-o să mai văd indivizi aruncând gunoaie pe stradă, când n-o să mai aud zbierete în tramvai, voi ști că suntem pe drumul cel bun.
    Până atunci, cu doar o mână de oameni civilizați care respectă legile și normele, nu se rezolvă problemele.
    Putem să inființăm sute de reviste de cultură…

  13. 15 Cris octombrie 27, 2013 la 11:11 am

    Claudiu Crăciun: domnului Daniel Barbu nu i-a fost afectată integritatea fizică.
    (Adică, noi am aruncat cu piatra în el, dar nu l-am nimerit, deci nu se pune).

    Avizul Ministerului Culturii nu se referă la poluare, ci la investițiile de care siturile arheologice ar urma să se bucure.
    Specialiștii în acea zonă au considerat împreună cu ministrul că vestigiile vor fi întreținute și restaurate, în condițiile în care statul nu are bani s-o facă. E punctul lor de vedere.
    Ce legătură au făcut „protestatarii” între avizul cultural-științific și riscurile poluării?
    De ce aceia care sunt împotriva exploatării sunt atât de violenți? De ce aceia care sunt PENTRU, cum sunt și eu, trebuie înjurați, bălăcăriți și bătuți?
    De ce trebuie să avem toți aceleași idei?
    Care mai e deosebirea între ceea ce a fost până în 1990 și ceea ce e acum?

  14. 16 Marian Nicolae octombrie 27, 2013 la 11:36 am

    Marș în mai multe localități
    UDMR îi scoate pe secui în stradă

    http://www.cotidianul.ro/udmr-ii-scoate-pe-secui-in-strada-225285/

    Mii de secui sunt așteptați duminică să mărșăluiască pe străzi.
    Potrivit informațiilor de până acum, manifestaţia se va desfăşura în Covasna între orele 11 şi 15 în 11 localităţi aflate de-a lungul DN 11.
    Secuii cer, ca de obicei, autonomie.

    Unul dintre organizatorii marșului secuilor este UDMR. Organizator este și Consiliul Național Secuiesc (CNS). Liderul UDMR Kelemen Hunor le-a transmis secuilor un mesaj postat pe site-ul formațiunii. Îl redăm integral.

    “27 octombrie este o zi importantă pentru noi toţi.
    Uniunea Democrată Maghiară din România va participa şi ca organizator la Marele Marş al Secuilor.
    Avem nevoie atât de tineri, cât şi de intelectuali, de vârstnici şi de agricultori, deopotrivă. Avem nevoie de întemeierea unui cămin, de dezvoltarea pământului natal, de fiecare om din jurul nostru. Dorim să demonstrăm forţa comunităţii noastre, faptul că avem voinţa necesară de a munci împreună şi de a avea o atitudine unitară pentru Ţinutul Secuiesc, pentru viitorul Ţinutului Secuiesc, pentru pământul nostru natal.

    Demonstrarea voinţei noastre politice este importantă. Este importantă din perspectiva eficienţei muncii noastre în administraţiile locale şi judeţene, în Parlament şi în activităţile de reprezentare a intereselor noastre.

    Atunci când decidem asupra sorţii Ţinutului Secuiesc, de fapt decidem asupra viitorului familiilor şi comunităţii noastre. Noi vrem şi ne dorim să avem o formă de autonomie care să ne permită să decidem singuri în privinţa obiectivelor noastre.

    Am afirmat în nenumărate rânduri, repetăm şi azi: în viziunea noastră, autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva, ci să acţionăm în interesul cuiva.

    Prin năzuinţele noastre de autonomie, prin ţelurile noastre, nu vrem să privăm pe nimeni şi de nimic, nici pe român, nici pe maghiari, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăţi, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă, ca noi, secuii, maghiarii din Transilvania şi Ţinutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc!”

    ARTICOL IN ACTUALIZARE

    Ioana Radu
    Publicat acum 8 minute

  15. 17 Marian Nicolae octombrie 27, 2013 la 12:41 pm

    Consilier prezidenţial, despre vizita lui Ponta în SUA: Ar putea fi ultima

    Postat la: 25.10.2013 – 12:33 | Scris de: Alina Olteanu, ZiuaNews

    Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, a comentat vineri vizita oficială efectuată în această săptămână de premierul Victor Ponta în SUA, afirmând că „Este posibil să faci unele angajamente, iar vizita pe care o faci să fie ultima pentru tine”, dar fiindcă că în politica externă nu se uită nimic.

    “Partenerul tău este foarte informat. Este posibil să faci unele angajamente, iar vizita pe care o faci să fie ultima pentru tine. Nu se uită nimic în politica externă. O astfel de atitudine se gestionează şi post-factum, când ieşi de la întâlnire. În momentul în care omul pe care îl ai în faţă pare să fi fost de acord cu tine, declaraţiile tale îl responsabilizează şi pe el în faţa oamenilor. 90% din declaraţiile publice sunt o reflectare a discuţiilor”, a declarat Cristian Diaconescu la B1 TV.

    “Din punctul de vedere al SUA, România trebuie să uite orice fel de garanţie dacă îşi încalcă obligaţiile faţă de proprii cetăţeni. Pentru ei, această temă – a statului de drept – este mult mai importantă chiar decât proiectele de securitate sau cele economice. Sunt sigur că Biden i-a trimis acest mesaj lui Ponta”, a mai spus consilierul preşedintelui Traian Băsescu, citat de Evenimentul Zilei.

    Cristian Diaconescu a mai ţinut totodată să noteze că :

    “Niciodată nu s-a pus problema ca România să recunoască regiunea Kosovo”, aşa cum i-a comunicat marţi premierul Victor Ponta vicepreşedintelui SUA Joe Biden.

  16. 18 Theodora octombrie 27, 2013 la 12:49 pm

    http://theodora0303.wordpress.com/2013/10/27/mai-bine-vidanjor-decat-procuror/

    Nu zic ca toti procurorii sunt asa cum aflam din presa, nu fac greseala sa generalizez. Eu una inca mai sper ca majoritatea procurorilor romani sunt niste profesionisti adevarati, care respecta procedurile, ca nu raspund la comenzi politice, ca nu sunt inhaitati cu raufacatorii. Nu inteleg de ce procurii profesionisti din Romania nu reactioneaza intr-un fel, nu se delimiteaza de actiunile infractionale ale colegilor lor.

    Ce respect si incredere mai putem sa avem in procurorii si in judecatorul care au complotat si au hotarat arestarea preventiva pentru 29 de zile a Comisarului Sef Traian Berbeceanu?

    Vom avea mult mai mult respect fata de vidanjori care fac o munca foarte importanta pentru societate.

    Ce incredere mai putem sa avem in procurorii care promit liberatea sau mai putini ani de puscarie unor indivizi aflati in cercetare cu conditia ca acestia sa faca plangere penala lui X sau lui Y?

    Ce incredere si respect mai putem sa avem in procurorii si judecatorii care l-au condamnat pe Adrian Nastase?

    Ce incredere mai putem sa avem in procurorii care i-au facut dosar de urmarire penala lui Dragnea?

  17. 19 ZeV octombrie 27, 2013 la 1:04 pm

    Dlnimeni
    Ati ales prin dat cu..banul (de pereti) exemplul cu ,,bugetul etalon al lui Tariceanu” ? 😉
    Stimate coleg, ca si ieri (pe alte bloguri) si acum, sustin ca acea perioada inselatoare a fost extrem de toxica pentru Romania. De aceea s-a recurs intempestiv la acordul cu FMI.
    E adevarat ca si domnul Basescu gandeste (sau cel putin gandea-atat cat poate de la mama natura n.r. ) punctual, exact ca d-ta, din moment ce in cadrul unui discurs in Parlament despre starea natiunii, si-a asumat masurile luate de guvernul motocicleanului si le-a inclus in zona pozitiva a bilantului prezidential. Asta arata cat de anticipativ este de fapt domnul Basescu, dar e valabil si pentru o parte dintre liberali. (Z)
    In realitate, intre 2005-2008, s-au luat cele mai neinspirate masuri economice (de fapt, extrem de putine si nesemnificative), iar sistemul bugetar a fost umflat cu 500.000 de functionari si clienti politici, unii, platiti precum nababii si astazi (aparati de legi de tot felul care i-au tintuit de scaunele de mahon. Va reamintesc ca cel mai bun guvern postdecembrist ( cel al d-lui Nastase n.r.), recunoscut ca atare chiar de catre Traian Basescu, a lasat mostenire doar 900.000 de bugetari, crestere economica sustenabila (nebazata pe boom-ul imobiliar) si stabilitate sociala in Romania.
    Basescu si acolitii lui, si-au batut joc de macro si micro echilibre, au cheltuit (mai precis, au risipit) din venituri reale si virtuale la buget bazate pe himere speculativ-imobiliare, ba chiar s-au imprumutat masiv. De aceea domnul Tariceanu a lasat un balast bugetar cu deficit de 5% dupa o crestere economica masiva, e adevarat, nedublata de politici eficiente de investitii si economisire pentru zile mai putin albe.
    De aceea, stimate domn, Romania a incheiat un acord cu FMI.
    As putea spune acum ca Emil Boc a reprezentat chiar un rau mai mic decat Tariceanu pentru economie care, oricum, are legitatile ei ce depind destul de putin de masuri guvernamentale. Meritul lui Tariceanu consta doar in faptul ca a fost mai demn in relatia cu Mefisto.
    Ambii premieri anteriori, mai au o mare problema: au lasat dosare importante sa treneze prin sertare imbibate cu praf in ochi si nu au fost in stare sa adopte decizii radicale, intr-un sens, sau in altul. De aceea se intampla ceea ce se intampla: oamenii s-au obisnuit doar cu vorbe, iar atunci cand un premier incearca efectiv ceva, sunt in stare sa sparga capete, lunete si oglinzi retrovizoare.
    Trist, foarte trist, trebuie sa fie domnul Adrian Nastase cand constata cate viziune in ceata, intoleranta, ura si incrancenare bantuie chiar pe blogul liber al domniei sale. De fapt, asta e Romania , iar cum ne vom asterne, asa vom dormi somnul ratiunii.
    Sa ne fie de bine si la vara cald.

  18. 20 Centru octombrie 27, 2013 la 1:39 pm

    Question – ramanem la nivelul infrastructurii din tipul lui Iorga si continuam sa ne legam in nostalgii gen Sociologie romanreasca a lui Gusti , MS Regele si Romania prospera si fericita a anilor 1880-1930 ( nu era nici una , nici alta ) sau incercam sa modernizam si sa dezvoltam aceasta tara odata ?
    D-le Ponta , dati odata 150 de milioane de lei sa legati autostrada Transilvania de drumul european de la Satu Mare ? Proiectarea e gata , contractul semnat . Sunt 8 kilometri intre Gilau si Mihaiesti , atat . De un an se asteapta ordinul de incepere a lucrarilor .Asta inseamna viteza de circulatie a marfurilor , siguranta , drum scurt intre Campia Transilvaniei drumul dinspre Nordul Ungariei – Cehoslovacia – Austria . E o investitie pentru un secol . Ce asteptati ? Sau ni-l dati din nou pe Sova la talk-show-uri tot anul 2014 ?

  19. 21 4D Printing octombrie 27, 2013 la 2:03 pm

    15% din electoratul ceh a votat cu Partidul Comunist! Mi se pare interesant ca intr-o tara care este mai dezvoltata ca Romania, mai aproape de Germania si tarile bogate din Nordul UE, o proportie atit de mare din electorat viteaza cu comunistii. De ce? Sunt dezamagiti de capitalism „a la Barosso & Rehn”? Austeritatea nu i-a lovit pe cehi ca pe spanioli. Ma astptam in Italia sau Spania sa voteze cu comunistii. Dar in Cehia?

    Oare citi romani ar fi votat azi cu PCR daca ar fi avut candidati pe listele de vot? Nu ar fi fost democratic sa existe? Nu ar fi ajutat PSD sa mute agenda politica mai la stinga? Caci PSD este azi un partid mai mult de centru-dreapta, avind PNL la remorca, si permanent sub presiune sa adopte pozitii de dreapta, cum e cea despre cota unica. Iar reprezentantii PSD din ce in ce mai des adopta pozitii generalizatoare de dreapta gen „nu muncesc, de aia nu au”, „starea economiei nu depinde de noi ci de piata”, „investitorii vin doar daca flexibizam piata muncii” etc.

  20. 22 blogideologic octombrie 27, 2013 la 2:38 pm

    Fără îndoială că fenomenul numerizat Big Data reprezintă o nouă etapă în informatizarea lumii. Textele şi imaginile de pe Wikipedia reprezintă exemplul cel mai frecvent prezentat despre Big Data. La ora actuală, Big Data constituie o prioritate pentru lumea afacerilor, fiind dată abilitatea incorporată de această complexitate în influenţarea legilor comerţului din economia integrată la scală globală. Se aşteaptă ca piaţa pentru Big Data să valoreze 23,7 miliarde dolari către anul 2016. “Marii jucători” numindu-se IBM, Cisco Systems Inc, şi EMC Corp.

  21. 23 Fragmentarium Politic octombrie 27, 2013 la 2:47 pm

    Cristian Diaconescu cam stie cate parale mai face seful sau in ochii atlanticilor, dar, din deformatie diplomatica, continua sa peticeasca aparentele. Cum ar mai putea fi comentat faptul ca si Basescu si Ponta au fost primiti, in vizitele lor in SUA, de acelasi oficial de la Casa Alba? In 2011, Basescu era un presedinte-premier, desi Romania avea, formal, un premier in functie, dar care nu conta. In 2013, Ponta este un premier-presedinte, desi, formal, scaunul de la Cotroceni este ocupat, dar presedintele, dupa referendumul din 2012,nu mai conteaza. Mie mi se pare ca din aceasta comparatie doar o concluzie este valida, altfel usa care i s-a deschis lui Basescu nu i s-ar fi deschis lui Ponta: Americanii l-au lasat din brate pe Basescu!

  22. 24 vsile, octombrie 27, 2013 la 2:50 pm

    Tot despre Craiova in alt context s-a mai dus unul bun ! Calm si echilibrat deloc basist, pescar dar nemincinos virusul se pare ca a fost rapus.
    Condolente familiei , condoleante Mihai!
    Nu a mai scris de ceva vreme pe acest blog nu din cauza bolii ci pentru simplul fapt ca posturi decente nu au trecut

    1

  23. 25 blogideologic octombrie 27, 2013 la 3:05 pm

    Ce a uitat să ne spună liderul UDMR, domnul Kelemen Hunor : Care este “gramatica formală” pe care se bazează Ţinutul Secuiesc ? Nu de alta, dar pentru corporaţiile IT care controlează economiceşte Lumea, aceasta este o întrebare care contează. De exemplu pentru firma Google, ai cărei manageri decidenţi finali cred cu intransingenţă în Transhumanism. Nu ascund că îmi este teamă realmente –chiar o frică intensă, apocaliptică- de Transhumanism. Dar cel puţin eu pricep, cu totul şi cu totul limpede, ce înseamnă “Singularitatea”. Spre deosebire de domnul Kelemen Hunor care intenţionează, într-un mod declarat prin proiectul de autonomie a distopicului “Ţinut Secuiesc”, să conducă România spre Turan. Ca ortodox român, nu pot comenta decât : Doamne fereşte !

  24. 26 Doru Coarna octombrie 27, 2013 la 4:32 pm

    Iarasi un mars, iar un drapel, iar o proclamatie… si aceeasi atitudine impotenta a autoritatilor…

    Ce-ar fi daca ar purcede si romanii la un mars asa, in circuit, prin asa-zisul tinut secuiesc? S-ar merge la plimbare, fara proclamatii, fara drapele, luam doar cozile lor… Glumesc,

    Cum este posibil ca premierul sa-si mai mentina un consilier care accepta si minimalizeaza un astfel de mars? Ba ii invitase si la guvernare, imporiva votului popular si democratic… Ponta este ungur? Din cate stiu eu NU, si atunci? De unde pana unde atata toleranta? Sau asa numim acum incapacitatea de raspuns, toleranta? Sa ne amintim, sigur ca fara a incurca borcanele, dar si Hitler s-a cocotat tot prin toleranta, a invadat tari tot prin toleranta, iar in final a dat foc Europei tot prin toleranta! Nu se compara, dar iata cam pana unde se poate ajunge!

    Toperanta face ravagii, insa: cum anume crede Ponta ca vor judeca marii evazionisti fiscali, cand guvernul sau se arata atat de tolerant cu manifestari care aduc atingere insasi constitutiei Romaniei? Care fraier ii plateste ceva unei puteri impotente? Sau este altfel, sa ataci Romania este voie, sa nu platesti impozite nu, se pedepseste! Si sincer sa fiu, macar asa si tot ar fi bine, dar nici asta nu se pedepseste…

    Dar ia sa vedem, de unde vine toleranta asta, adica impotenta? Pai vine din lipsa unei proiectii de tara, deci totul decurge aiurea si bineinteles, nu putem fi decat toleranti… Si acum oare cine o fi de vina ca nu avem o astfel de proiectie, iar partidele care se succed la putere nu au doctrina reala? Tot poporul roman, tot populatia?

    Clasa politica in ansamblul sau este direct responsabila de tot ceea ce se intampla, ca sa fie clar! Plecand de la saracie, de la jaful national, si terminand cu secuii si bagabontelile lor!

  25. 27 dlnimeni octombrie 27, 2013 la 6:27 pm

    ZeV: am gresit scriindu-va comentariul precedent. Va multumesc ca, totusi, m-ati lasat sa va cunosc opinia.

  26. 28 Fragmentarium Politic octombrie 27, 2013 la 6:47 pm

    Altfel despre ideologii. Dintr-un articol documentat, aflu multe lucruri care tin de istoria ideologiilor. Dar Daniel Bell, in a carui marja ideologica scrie autorul, s-a inselat in privinta “sfarsitului” ideologiilor. Evident, nu poate fi exclusa nici ipoteza ca celebra teza belliana sa fi fost o sarja de cea mai pura factura ideologica. A te ocupa de ideologiile altora si a le disimula pe cele proprii inseamna ideologie, chiar lupta ideologica, si inca extrem de rafinate. Perenitatea ideologiilor este legata de perenitatea intereselor, ideologiile fiind singurul mod de a exprima, constientiza, promova sau apara interese. Perenitatea ideologiilor nu este o fatalitate, daca distingem intre falsa constiinta si adevarata constiinta, care diferentiaza ideologiile in doua mari clase. Ideologiile agresive, de care vorbeste autorul articolului, exprima o falsa constiinta, dar cele care li se opun, pentru a-si apara proprietatea si resursele, pe care li se intemeiaza dreptul la viata, ori cultura si religia, prin care-si afirma identitatea, exprima adevarata constiinta. Din aceasta perspectiva, cred ca “dezarmarea” ideologica a celor slabi de catre cei puternici ar trebui sa stimuleze ideologiile de rezistenta. In context, asocierea ideologiilor totalitare cu religiile “seculare” (?) mi se pare a fi tot o tinta ideologica. Intrebarea este: Ce si cat facem pentru afirmarea ideologiei ca adevarata constiinta? http://www.contributors.ro/cultura/marirea-si-decaderea-religiilor-seculare/

  27. 29 ZeV octombrie 27, 2013 la 10:00 pm

    dlnimeni
    N-ati gresit, eu va multumesc pentru un comentariu coerent care denota educatie si instructie. Pot sa apreciez ceva, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu acel ceva. Imi doresc ca si altii sa incerce sa poata. In acest fel, poate voi putea si eu mai mult.

  28. 30 ZeV octombrie 27, 2013 la 10:04 pm

    Doru Coarna 4:32pm
    Si dvs va trebui sa va straduiti sa fiti mai tolerant, daca va doriti sa fiti luat in seama. Prin toleranta unita a romanilor, vom putea contracara intoleranta altora. E singura cale, va asigur.

  29. 31 ZeV octombrie 27, 2013 la 10:07 pm

    ps-doru coarna
    Parca vorbeati de ciomagari…ba sunt inamici ai democratiei, ba sunt stalpi ai ei. Hotarati-va odata.
    😉
    Mie personal mi-e indiferent de manifestarile secuilor, dar as pune cureaua pe spinarea derbedeilor cica ecologistii lu peste fiert.
    😉

  30. 32 ZeV octombrie 27, 2013 la 10:10 pm

    ,,Americanii l-au lasat din brate pe Basescu!”
    Bingo, Fragmentarium.
    (Z)

  31. 33 blogideologic octombrie 28, 2013 la 1:35 am

    Nişte filme despre canibalism, filme care mi se par premonitoare pentru viitorul Omenirii http://www.nytimes.com/2013/10/27/sunday-review/nothing-personal-they-want-to-eat-you.html?hp

  32. 34 vsile octombrie 28, 2013 la 7:13 am

    Dorule,

    Ce doreati sa-i casapeasca jandarmii ?Drepturile lor sunt stabilite prin lege si legea este exprimata prin proprii lor alesi.

    Iredentismul este o arma cu doua taisuri credeti ca acum kosovarii traiesc mai bine , sau credetui ca painea de cartofi din Covasna va fi mai buna ?

    Ar mai fi o problema sprijinul Budapestei si politica Ungariei dar nu aceeasi politica are si guvernul roman fata de Basarabia?

  33. 35 blogideologic octombrie 28, 2013 la 8:35 am

    Despre o carte pierdută de la Craiova, un manual de Logică din Belle Époque, după care se preda la Colegiul Carol. Am mai vorbit pe aici despre legătura istorică şi organică dintre Şcoala Centrală din Craiova, unde Retorica şi Gramatica erau predate de profesorul Ioan Maiorescu, tatăl filosofului, estetului şi omului politic Titu Maiorescu http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/ , şi Colegiul Carol din Craiova. La aşa-zisa “Reformă a învăţământului din anul 1948”, o mişcare politică represivă intenţionat dirijată de stăpânii alogenocominternişti către distrugerea fizică a oricăror mărturii privind legăturile istorice şi organice din istoria noastră culturală, legături care demonstrau fără de vreo tăgadă intrarea românilor în Epistema modernă la începutul secolului XIX, au fost distruse în mod sistematic toate documentele, cărţile, revistele care vorbeau despre Ideologia naţionalismului românesc ce incorpora, ca un acquis, paradigma thermidoriană. Liderii politico-ideologici ai “Reformei învăţământului din anul 1948” au fost Leonid Tismăneanu (tatăl lui Volodea Tismăneanu) şi Valter Roman (tatăl lui Petre Roman, primul ministru al României după aşa-zisa “revoluţie” din decembrie 1989, iar acum mare politician liberal nelipsit de la talk-show-uri). Deci există un hiatus prelungit în Ideologia naţionalismului românesc, care, totuşi, nu a murit vreodată. Marii noştri oameni de ştiinţă care au sprijinit-o public în dictatura lui Nicolae Ceauşescu, de exemplu academicianul Costin Neniţescu, au fost omorâţi premeditat de sistem, în acord cu ordinele date de Cabinetul 2 (“tovarăşa Elena Ceauşescu”). Cum am reuşit totuşi să refac legăturile în Ideologia naţionalismului românesc ? În familia mea de refugiaţi soroceni auzeam aproape zilnic vorbindu-se despre doctrina lui Constantin Stere. Proprietatea bunicilor mei dinspre partea mamei se învecina cu proprietatea părinţilor lui Constantin Stere. Am mai spus pe aici că, la surse, Ideologia naţionalismului românesc se află în sincronism cultural cu jeffersonianismul American şi Dekabrismul rusesc. Iar în exilul său din Siberia, tînărul Constantin Stere se afla în Agora discuţiilor cu studenţi din intellighenţia rusească formaţi ideologic în respectul pentru Dekabrism. Cum arăta Paul Goma, şi aceea a fost o cale prin care ideile Revoluţiei franceze ajungeau la noi, la românii din Răsărit adică. După 1989, ne-am concentrat excesiv pe Ardeal. Dar eu sînt sceptic că seniorul Corneliu Coposu a încercat vreodată să înţeleagă Ideologia naţionalismului românesc, tot după cum a fost cu totul şi cu totul străin de voinţa, şi dorinţa, de a realiza o sinteză între filosofia “continentală” din Ardeal, şi “filosofia analitică” din Vechiul Regat. I-am citat, dintre ardeleni, pe George Coşbuc şi Lucian Blaga printre intelectualii cu interes activ pentru această sinteză esenţială de filosofie politică. Pe acest fir de blog, domnul Adrian Năstase l-a aşezat în acest grup de ardeleni iluştri, cu interese faţă de filosofia politică românească, şi pe Onisifor Ghibu. Îi mulţumesc. În fine, nu exclud nici rolul întâmplării. Când eram, tînăr profesor, la Liceul Economic din Craiova, a venit la mine un fost deţinut politic şi refugiat din Cadrilater (eu predam şi la seral). Mi-a făcut cadou o carte veche, anume Logica din Belle Époque după care se preda la Colegiul Carol. Nu ascund că m-a uimit, şi că nu ştiam unde să o încadrez. Am mai spus că am refuzat cu încăpăţânare să devin comunist (educaţie reacţionară primită din familie, un unchi prin alianţă şi vechi social-democat îmi spunea: “Cum adică, noi am fugit din Basarabia de bolşevici, şi venim aici ca să ne facem noi bolşevici ?” ). Însă, literalmente, nu ştiam prea multe despre Ideologia naţionalismului românesc în afară de ceea ce învăţasem din discuţiile personale cu profesori bătrâni şi reacţionari la Petrache Poenaru şi Fraţii Buzeşti. Totuşi, acel manual de Logică din Belle Époque după care se preda la Colegiul Carol se înscria şi el în Ideologia naţionalismului românesc. Nu elaborez mai mult. Poate altă dată, într-un discurs despre “gramatizare“. O temă de o importanţă colosală, pentru români, la acest moment.

  34. 36 centru octombrie 28, 2013 la 9:27 am

    Imi place puterea Ponta .
    Consistenta , serioasa , competenta .
    Statul Roman este respectat si se vede , in regimul Ponta .
    La intalnirea suporterilor Rapid , unde Domnia Sa tine obisnuitul discurs unde da cu ” dumneavoastra ” de vreo 10 ori in 5 minute .
    Mai putin in fata initiativelor dictate de la Budapesta de domnul Orban ( mars concomitent la noi si la Budapesta , lanturi umane Gyurcsanyi si Martonyi nu organizau ) , unde transparentul prim ministru este pur si simplu invizibil .
    A fost acest domn Ponta vizibil si eficace candva ? Poate in imaginatia cadrelor mai vechi PSD care l-au propulsat unde este ( le oferea flori doamnelor- neveste PSD , dand cu ” dumneavoastra ” ? , era laudat seara la cina de doamnele – neveste ” vai , ce om de Stat ear fi acest Ponta ” sau domnii – soti l-au lasat sa urce crezand ca omul , slab si incapabil cum este , va fi usor de manevrat ? ) ) , fara sa aiba competenta unui functionar de prefectura .
    Tara , noi platim in fata incapacitatii si nulitatii acestui nou Ciorbea .

  35. 37 Doru Coarna octombrie 28, 2013 la 10:43 am

    @ ZeV,

    eu nu m-am pregatit sa devin ciomagar, si chiar am scris ca glumesc! Ei insa nu glumesc deloc cu autonomia…

    Despre toleranta, eu sunt tolerant dar nu fraier… gasesc ca exista o limita pana la care putem toti spune ce dorim si ce gandim, dar peste ea nu-i bine sa trecem, nici noi si nici ei, dar ei iata nu tin cont si cer prosteste autonomie, ori nu poti fi azi autonom, poate vor sa spuna ca vor autonomie fata de Romania si protectorat maghiar, si atunci se schimba calimera, nu? Adica ‘mnealor vor sa plece alaturi cu o bucata de tara, ca sa nu fim naivi! Tocmai de aceea nu vor ca exploatarile sa inceapa, nu din cauza tehnologiei otravitoare ci pt ca ar pierde zestrea cu care vor sa se rupa de tara si poate ca atunci n-ar mai prezenta interes nici pt cei de la Budapesta, dar totusi urla sa le facem autostrada ca sa respire aerul esential lor… Stiu, nu au cum sa plece cu tara, dar o pot separa scotand-o de sub administrarea Romaniei, deci e ca si plecata bucata respectiva… Basarabia tot asa a plecat si dupa cum se vede este departe rau de tot!!!

  36. 38 Marian Nicolae octombrie 28, 2013 la 12:26 pm

    @ Doru Coarna octombrie 27, 2013 la 4:32 pm

    Cred totusi ca ceea ce a facut Mustafa Kemal zis Ataturk la Smirna cu populatia greceasca, obligata sa paraseasca teritoriul turc se va intampla si cu secuii nesatui din Harcov.

    Schimbul de populatii dintre Ungaria si Romania este singura solutie de evitare a unui razboi care risca sa izbucneasca in Romania pe fondul distrugerii economiei romanesti de catre FMI, UK, Israel si SUA.

    Asa se intampla atunci cand nu te multumesti cu un singur deget primit de la bunii romani. Tu vrei si pamantul stramosesc al Romaniei.

    Apai acest lucru NU se poate dragilor, drept pentru care va trebui sa va luati boccelutele si sa parasiti teriroriul romaesc cu directia Budapesta.

    Daca Viktor Orban va va primi cu bratele deschise, venind numai cu hainele de pe voi si fara teritoriul romanesc…aici este alta poveste…….

    Comme d’habitude….
    Avis a bon entendeur………

  37. 39 sadicu octombrie 28, 2013 la 12:28 pm

    Astazi a decedat din viata un mare politician si in acelasi timp un mare patriot.Este vorba de Tadeusz Mazowiecki şeful primului Guvern necomunist din Polonia care a detinut aceasta functie din septembrie 1989 pana in ianuarie 1991.
    A supravietuit o perioada foarte scurta in fruntea guvernului de unde a fost alungat cu pietre de catre cetateni,(am inteles ca la propriu),deoarece a recurs la masuri dure de reforma si foarte nepopulare dar care s-au dovedit a fi foarte benefice pentru Plonia care in momentul de fata are una dintre cele mai dezvoltate economii din Europa.
    Poporul l-a lalungat cu pietre si acelasi popor I-a construit ulterior o statuie in centrul Varsoviei.
    Este regretabil ca nu am avut un Mazowiecki al nostru imediat dupa evenimentele din 1989.Este regretabil ca nu l-am avut nici pe parcursul anilor scursi de atunci.Este regretabil ca nu-l avem nici acum si privind la specimenele corupte si manelizate care compun clasa politica romaneasca,nu se intrevad perspective nici pentru viitor.
    Un Premier adevarat si patriot nu poate impusca doi iepuri in acelasi timp.
    Nu poate sa intreprinda masuri adevarate,(care de cele mai multe ori sunt,nepopulare) si in acelasi timp sa-si pastreze capitalul de imagine.
    Mi-a exprimat in mesaj regretful ca Romania nu a avut un astfel de exemplu in cei 23 de ani scursi de la evenimentele din 1989.
    In schimb avem de-a face live cu un contra-exemplu desavarsit.Este vorba de simulacrul de premier intitulat Victor Viorel Ponta,acest soricel fricos,obsedat pana in maduva oaselor de imagine.
    De mai bine de un an si jumatate isi tot propune sa ia multitudini de masuri care raman tot timpul in faza de proiect.
    Apropo de asta,eu cred ca ministerul marilor proiecte ar trebui desfintat iar titulatura acestuia,(putin modificata) ar trebui sa fie preluata de guvern in integralitatea sa.Guvernul Ponta este guvernul marilor intentii.
    Am inteles de la ZeV ca actuala putere are in spate votul populatiei si ca atare legitimitate.Tot ZeV imi spune ca cei care manifesta in strada de o buna perioada de timp impotriva exploatarii aurului de la Rosia Montana si a gazelor de sist,reprezinta o minoritate.
    Pai in atare conditii de ce nu trece guvernul la treaba ignorand minoritatea?

  38. 40 sadicu octombrie 28, 2013 la 12:29 pm

    …pardon…astazi a incetat din viata nuuu…a decedat din viata 🙂

  39. 42 Marian Nicolae octombrie 28, 2013 la 1:16 pm

    Macelul din padurile Romaniei:

    in ultimii 20 de ani s-au taiat ilegal 366.000 ha de padure, cauzand prejudicii de 5 miliarde de euro.
    Vezi cum ar putea rezolva problema noul Cod Silvic

    de Catiusa Ivanov , Luni, 28 octombrie 2013, 12:26
    http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-15905152-macelul-din-padurile-romaniei-ultimii-20-ani-taiat-ilegal-366-000-padure-cauzand-prejudicii-5-miliarde-euro-vezi-cum-putea-rezolva-problema-noul-cod-silvic.htm

    Noul Cod Silvic al Romaniei, propus de Departamentul pentru Apa, Paduri si Piscicultura din Ministerul Mediului va fi dezbatut in aceasta saptamana in Comisia de Agricultura de la Camera Deputatilor, dupa ce saptamana trecuta documentul a primit aviz favorabil de la Comisia de Administratie publica. Principala modificare consta in interzicerea comercializarii lemnului care nu are acte de provenienta, deci taiat ilegal, si astfel protejarea padurilor de defrisarile ilegale.

    Traseul lemnului va fi urmarit printr-un sistem electronic, pentru a se verifica daca se vinde o cantitate mai mare de lemn decat cea aprobata pentru taiere, iar vinovatii vor primi sanctiuni penale. In plus, Romsilva va asigura paza gratuit pentru micii proprietari de padure care nu isi permiteau sa isi pazeasca padurea si era furata. In absenta unor reglementari dure si eficiente in acest domeniu, in pertioada 1990-2011 au fost defrisate 366.000 de hectare de padure, atat din ocoalele silvice de stat cat si din cele private, cauzand un prejudiciu de 5 miliarde de euro, potrivit unui raport al Curtii de Conturi.

    Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace, in Romania se taie peste 3 ha de padure in fiecare ora. Din datele/informatiile prezentate de Romsilva, rezulta ca zilnic se exploateaza in medie 41 ha, dintre care o mare parte o reprezinta taierile ilegale.

    Costurile de reimpadurile sunt imense, de exemplu, pentru impadurirea a 700 de ha in Arges, autoritatile urmeaza sa plateasca circa 3 milioane de euro.

  40. 43 papasha octombrie 28, 2013 la 1:40 pm

    Astazi ar trebui o revista a Statului mafiot , care sa se numeasca RAMIFICATII ( „ramuri” e de copii de tztza ), si sa fie de grosimea ” cartii de telefoane ”

    Ultimile capitole date pe piata ( si mai urmeaza la greu , cu siguranta ) :

    http://www.cotidianul.ro/procuror-sef-in-parchetul-general-cercetat-in-cazul-evaziunii-de-50-de-milioane-de-euro-225335/

    http://www.cotidianul.ro/angajati-ai-ministerului-finantelor-avocati-si-administratori-intr-un-caz-de-evaziune-cu-prejudiciu-urias-225326/

    http://www.dcnews.ro/2013/10/parchetul-general-perchezitionat-de-dna-chirieac-avem-o-problema-in-institutiile-statului/

    Sa ne traiasca „baietii aia destepti” , din Servicii , aia cu drag de Tara si de Neam ( ce-o mai fi ramas din el de neam …..) , care mai au inca „cojones” , ca sa-i dea in gat pe marii mafioti , vanzatorii si jefuitorii Tarii !

    Daca nu mai erau nici baietii astia , eram terminati , vanduti , impartiti , etc !

  41. 45 centru octombrie 28, 2013 la 6:09 pm

    Declaratie de astazi a prim-ministrului Turciei , Erdogan : ” orice poate fi sacrificat pentru drumuri , pentru ca drumurile inseamna prosperitate si siguranta ” .
    La altii lucrurile nu se vad deloc la fel .
    Infrastructura ramane Cenusareasa bugetului .
    Raspuns de la CNADR , pe care ii intreb cand vor face 8 km de autostrada intre A3 si drumul european de la Satu Mare ( care costa 100 de milioane de lei – nu indraznesc sa visez la lucrari de saizeci sau optzeci de kilometri in Epoca Ponta ) ” in conditiile crizei economice actuale , nu au fost identificate fonduri de la bugetul de stat pentru inceperea santierului ” .
    Multumesc pentru criza economica . Asta nu -i impiedica pe bulgari sa termine 350 km de autostrada si un pod peste Dunare . Sau pe d-l Ponta sa mareasca pensiile si salariile cui vrea Domnia Sa .
    Iresponsabilitatea aceasta se va plati .
    Cum spunea d-l Constantin Brancusi ? ” V-am lasat saraci si prosti , va gasesc si mai saraci si mai prosti ” .

  42. 46 blogideologic octombrie 29, 2013 la 12:06 am

    +Ce înseamnă „a fi evreu“? Acesta constituie acum subiectul unei dezbateri extrem de politizate în Israel http://www.lemonde.fr/proche-orient/article/2013/10/11/etre-juif-un-debat-tres-politique-en-israel_3493619_3218.html + Am mai scris textul la vremea apariţiei articolului. Nu am tradus articolul, pentru că se referea la statul Israel. Dar acum, o decizie luată la Ministerul Educaţiei Naţionale din România mă obligă să traduc primele două paragrafe : „Ce înseamnă a fi evreu ?” Scriitorul israelian A. B. Yehoshua povesteşte că atunci când David Ben Gurion a cerut intelectualilor şi liderilor religioşi să contribuie pentru a răspunde la această chestiune, scriitorul Shai Agnon (care a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1966) a răspuns : „Domnule prim ministru, uitaţi de această întrebare, ea nu vă va aduce decât necazuri.” O replică plină de înţelepciune, estimează domnul A. B. Yehoshua, care a semnat două lungi articole în cotidianul Haaretz, purtând titlurile „A defini ce este un evreu” şi ” A defini ce este un israelian”. S-ar putea crede că, după 65 de ani de la crearea sa, statul Israel, cu o majoritate de locuitori alcătuită din evrei, şi al cărui „popor” (noţiune contestată de istoricul Shlomo Sand) îşi revendică 3000 de ani de istorie, a depăşit stadiul de introspecţie existenţială. Totuşi, nici un răspuns la întrebarea pusă de celebrul David Ben Gurion nu realizează un consens în Israel. Motivul imposibilităţii realizării consensului ? Deşi în Israel există o dezbatere cu abordare intelectuală sau religioasă a respectivei teme, ea nu poate rezuma dimensiunea ei foarte politică” conchide autorul articolului din ziarul Le Monde. Eu bănuiesc că lipsa consensului dovedeşte existenţa mai multor grupuri în Israel implicate în dezbatere. Iată însă că ministrul Educaţiei Remus Pricopie a hotărât să implice şi România în această temă controversată pe care nu există încă un consens în Israel. Voi reveni poate ceva mai încolo la opiniile istoricului Shlomo Sand, pe care ministrul Educaţiei Remus Pricopie îl ignoră la un mod absolut. Totuşi Remus Pricopie decide să pună o sarcină imensă peste şcolarii noştri, impunându-le să memoreze opiniile unui singur grup implicat în această dezbatere intelectuală şi religioasă fără consens.

  43. 47 Gavrila octombrie 29, 2013 la 5:01 am

    @Fragmentarium Politic,

    de cateva decenii a cam fost la moda teoria precum ca asistam la ‘sfarsitul’ istoriei/vezi Fukuyama, iar acum acesteia i se adauga ‘abolirea’ ideologiilor.
    Cum s-ar zice pe la Marea Curte, it’s all wishful thinking.
    Imi reamintesc cum si aurul incetase sa mai valoreze mult, pe ideea ca exista alte etaloane de valoare – vezi cum BNR a ‘scapat’ de zeci/sute de tone de aur, ca deh, ne aliniem bonjuristilor.
    A mai ramas sa spunem ca si capitalismul, asa cum s-a tot pretins ca e panacea tutoror problemelor de pe Terra, e pe ultimul sau drum pamantean, iar observatorii cocheteaza cu cuvantul ‘hibrid’ la tot pasul.
    Daca va e mai usor, incercati sa descrieti tot circul asta ca un grandios/si fraudulos/ Ponzi scheme.
    Oricum ai lua-o, viitorul ar trebui sa reinventeze politici social-democrate cu asumarea responsabilitatilor individuale si acomodarea initiativei private cu proprietate colectiva a anumitor sectoare productive si de suprastructura/vedeti cum si Marx e reinventat?
    p.s. puteti uita de blestemul oracolului dela Damaroaia – Dl. Iliescu a fost prescient ca putini altii, vorbind de modelul scandinav de stat social.

  44. 48 blogideologic octombrie 29, 2013 la 9:55 am

    Ovidiu Şimonca, interviu cu istoricul Matei Cazacu : + Domnule Matei Cazacu, cînd aţi aflat de teoria lui Neagu Djuvara cu privire la Basarab „cumanul“? / – Imediat dupa 2007, după ce a apărut cartea lui Neagu Djuvara. Ca răspuns, am organizat, împreună cu cîţiva colegi de la Institutul „Nicolae Iorga“ din Bucureşti şi de la alte institute de cercetare din ţară, o dimineaţă de comunicări pe această temă, fiecare aducîndu-şi contribuţia la o critică a acestei lucrări./ L-aţi invitat şi pe Neagu Djuvara? / – Da, l-am invitat din timp, dar nu ne-a onorat cu prezenţa. Comunicările au fost publicate în Revista istorică. După aceea, domnul Djuvara a publicat un alt volumaş, eminescian intitulat Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă. Ar trebui să spună duşman şi nu neprieten, doar duşman e un cuvînt de origine cumană. În această carte, Neagu Djuvara răspunde de sus tuturor celor care l-au criticat. În ceea ce mă priveşte, domnul Djuvara spune că deşi i-am atacat teza într-un mod frontal, nu găseşte nici un fel de argumente în textul meu care să-l facă să-şi schimbe părerea. Cînd am citit această concluzie, care mă privea, m-am înfuriat şi am zis: dacă e aşa, atunci am să iau cartea lui frază cu frază, pentru a arăta care sînt părerile mele şi care cred că este adevărul. Dan Ioan Mureşan, conferenţiar la Universitatea din Rouen, pe care îl cunosc de vreo zece ani, se ocupase şi el de aceste probleme şi mi-a propus să scriem o carte împreună. Eu i-am făcut o contrapropunere, să facem două texte, unul de deconstrucţie, al meu, şi un altul, de construcţie, al lui./ Ce v-a deranjat cel mai mult în teza lui Neagu Djuvara?- Sînt mai multe lucruri. Ceea ce m-a deranjat – şi o spun răspicat – este modul în care a tratat şi a desconsiderat istoriografia românească mai veche, începînd cu Haşdeu, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu şi mulţi alţii, chiar dintre cei vii, pe care este evident că nu i-a citit, nu i-a înţeles. I-am avut profesori pe Aurelian Sacerdoţeanu, pe Constantin C. Giurescu, l-am cunoscut pe Petre P. Panaitescu, am cunoscut-o pe Maria Holban, care au scris lucruri fundamentale, de care Neagu Djuvara habar n-are. Pe de altă parte, din auzite, după notiţe, după discuţii cu diverse persoane, a însăilat un text. Această desconsiderare a vechii istoriografii a mers împreună cu desconsiderarea documentelor, a izvoarelor. Avem pentru epoca lui Basarab întemeietorul şi a urmaşilor lui direcţi izvoare care spun foarte clar că erau români si ortodocşi, nicidecum cumani şi catolici. Nici un izvor nu spune că erau cumani catolici. Domnul Djuvara îşi plasează o piramidă întreagă pe un vîrf care spune că numele de Basarab este de origine turcă veche. Numele de Basarab trimite la o demnitate din Imperiul Mongol, un funcţionar care ştampila, care presa ştampila pe o ceară. Dar Basarab este o poreclă. Numele lui adevărat era Ivanco, deci Ioan. Toate documentele spun că era român şi ortodox. Argumentul că numele, dacă este de origine turcă, înseamnă că posesorul are şi o origine cumană arată ignoranţa crasă – folosesc o sintagmă a domnului Djuvara, care se raportează însă la alţii – a acestui domn. Este ca şi cum ai spune că Johnny Răducanu era american pentru că-l chema Johnny. Mai aproape de zilele noastre, toţi românii din Transilvania, în epoca ocupaţiei maghiare, se duceau la ofiţerul stării civile să declare un copil, cu numele Ion. Cei de acolo îl făceau Ianoş. În Basarabia rusească îl făceau Ivan. Asta însemna că Ianoş şi Ivan erau ruşi sau unguri? Aşa era moda. Argumentul originii numelui este total fals, numele se dau după mode. Cîţi copii n-au fost botezaţi după celebrităţile muzicii, Elvis, de exemplu? Nu poţi să atribui o origine unui om după numele pe care îl poartă. / Basarab este o poreclă? / – Este o poreclă şi o funcţie în Imperiul Mongol, care, foarte probabil, i-a fost atribuită la un moment dat, pentru că a fost vasal al mongolilor. Aşa au procedat toţi domnii români, pînă în secolul al XIX-lea, au oscilat între vasalitatea ungurească şi vasalitatea mongolă, mai tîrziu turco-otomană, apoi austriacă. Cauza era situaţia geopolitică a Ţărilor Române, care a impus această politică de basculă între marile puteri. / Aveţi în carte cîteva cuvinte, cîteva sintagme foarte critice la adresa lui Neagu Djuvara. Vorbiţi de „speculaţii nefondate“, de „ipoteza facilă şi cît se poate de gratuită“, de „erori“, „confuzii“, de faptul că Neagu Djuvara a livrat publicului „un monument de tinichea cu veleităţi de bronz etern“. Vă asumaţi toate aceste sintagme? – Bineînţeles că mi le asum. Am încercat să fiu cît mai reţinut, am utilizat expresia domniei sale cu „ignoranţa crasă“, dumnealui a lansat acest termen împotriva istoricilor români, în general, şi a istoriografiei româneşti mai noi, în special, lucru care m-a indignat profund. Dumnealui nu-i cunoaşte pe reprezentanţii istoriografiei româneşti. De cînd sînt la Bucureşti, am primit destule reproşuri: „ai fost prea dur“, „n-am să vin la lansarea cărţii tale, pentru că eu ţin la domnul Djuvara“. / Cine v-a reproşat? / – Diverse persoane, nu dau nume. Am răspuns: îmi pare rău, dacă aş fi adoptat un ton neutru şi aş fi pus pe două coloane, iată ce scrie domnul Djuvara şi iată ce spun documentele, probabil că nu m-ar fi citit nimeni şi ar fi zis: „ce-i cu plictiseala asta?“. Şi atunci am pus şi eu cîteva epitete. / Credeţi că Neagu Djuvara s-a inspirat de la vreun istoric? / – Da, de la Laszlo Rásonyi, un filolog ungur, care scrie în 1935 că Basarab este cuman sau mongol, nici el nu ştie exact. Apoi, acest Laszlo Rásonyi scrie că boierimea şi toţi cnejii din Ardeal, ca şi boierii munteni şi moldoveni ar fi cumani. Şi dă exemple, din dreapta şi din stînga, fie cu etimologii greşite, fie exemple din secolele XVI şi XVII, cînd, dacă e vorba de o influenţă, aceasta este turca-otomană, că nu mai existau cumani pe vremea aceea. Nu putem vorbi de o persistenţă a numelor cumane. Cumanii s-au botezat catolici, dupa cum ştie şi domnul Djuvara, începînd cu 1227, şi din acel moment au părăsit numele lor pagîneşti. Îi chema Ştefan, Laurenţiu, Bela, Gyula, Emerich, nume de regi unguri şi nume de sfinţi din calendarul catolic. Cum se face că numai Basarab al nostru, la 1300, cînd toţi cumanii erau creştinaţi şi purtau nume creştinesc, mai păstra un nume cuman? Evident că era o poreclă şi o fostă demnitate din Imperiul Mongol. / Dumneavoastră, ca istoric, puteţi susţine cu mîna pe inimă si cu mîna pe documente că era vorba de un voievod român şi ortodox? / – Toate documente spun asta. Am citat şapte mărturii, dintre 1332 şi 1370, contemporane cu Basarab, cu fiul său, Nicolae Alexandru, cu urmasul lui la tron, Vlaicu Vodă. Toate spun că era român şi ortodox, fiul lui Tochomer, care era tot român şi ortodox. Cu mîna pe documente şi cu mîna pe inimă, spun: da, era român şi ortodox. Ca dovadă: s-a îngropat la Câmpulung, fiul său, Nicolae Alexandru, s-a îngropat tot la Câmpulung, în mănăstirea Negru Vodă, biserică ortodoxă. Ceilalţi s-au îngropat la Curtea de Argeş, dar nu în biserici catolice. / Legenda lui Negru Vodă susţine afirmaţiile dumneavoastră? / – Negru Vodă apare în secolul al XVI-lea, fiind numele întemeietorului Ţării Româneşti. Aşa cum se spunea în basmele noastre Verde Împărat, Roşu Împărat, unui strămoş îndepărtat i s-a spus Negru Vodă. / Negru Vodă se suprapune cu Basarab? / – Mai degrabă cu Tochomer, tatăl lui. Faptele cred că au fost acestea: între 1290 şi 1300, voievodatul de la Argeş, unde domnea acest Seneslav, menţionat de Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247), s-a unit cu voievodatul Olteniei, unde fusese Litovoi şi apoi fratele lui, Bărbat, şi au format Muntenia sau Ţara Românească, adică „ţara românilor“. Aceste două voievodate româneşti nu se limitau la crestele Carpaţilor, cum am crede noi astăzi, ci erau întinse pe ambele versante. Cel din Oltenia lui Litovoi avea Haţegul, Argeşul avea Făgăraşul, pe care l-a pierdut la 1290-1291, o ştim foarte bine din documente. În momentul în care voievodul român s-a retras de la Făgăraş la Argeş, această retragere a rămas în tradiţia populară drept un „descălecat“, ca o venire de peste munţi, de unde toată legenda care este povestită în Cronica Ţării Româneşti. Asta este ceea ce ştim: acest voievodat, Ţara Românească, între 1290 şi 1300, era vasal mongolilor, Hoardei de Aur, care, profitînd de criza dinastică din regatul Ungariei, au lansat o ofensivă şi au ocupat Turnu Severin. Cum ar fi putut un voievod de la Argeş sau din Oltenia să scape de această vasalitate? Basarab s-a proclamat vasal al mongolilor, ca să scape de dominatia ungureasca. Cînd s-a restabilit o dinastie în Ungaria, sub Carol Robert de Anjou, în 1308, Basarab a schimbat direcţia politică şi a prestat jurămînt de vasalitate regelui Ungariei. Aceasta se întîmpla la 1324-1325. A fost vasal pînă în 1330, cînd a urmat o nouă ruptură, cu bătălia de la Posada, prin care Basarab şi-a afirmat, pe de o parte, autoritatea lui de voievod, şi, pe de altă parte, a rupt vasalitatea faţă de Ungaria, pe care o va relua abia fiul său, Nicolae Alexandru, în 1343-1344. Această Ţară Românească, vasală mongolilor, mai întîi, apoi ungurilor, era condusă de români ortodocşi. / Unde e complicaţia? / – Nu e nici o complicaţie, este doar o premisă greşită. Domnul Djuvara a spus că numele de Basarab este de origine cumană. Automat şi purtătorul numelui este de origine cumană, zice domnul Djuvara. Ar fi cuman şi catolic. Or, nu originea numelui îţi dă originea persoanei, ci ce spun documentele. Tot ce avem ca documente arată că Basarab era român şi ortodox, iar urmaşii sînt tot români şi ortodocşi. / E o poveste cu soţia lui Negru Vodă, doamna Marghita. Vreţi să refaceţi această poveste? / – Despre mai multe soţii de voievozi este interesant să discutăm. Basarab – după legendă, Negru Vodă – a avut o soţie, doamna Marghita. Istoria acestei doamne se leagă de două monumente, unul de la Curtea de Argeş, si unul de la Câmpulung. La Curtea de Argeş avem Biserica Sân-Nicoară. Această biserică era considerată catolică. Preoţii catolici de acolo afirmau că au documente, de danie, de la această doamnă Marghita – ea venea din Ungaria –, care construise o biserică unde se petreceau minuni. Această biserică ar fi fost construită, potrivit legendei, cînd soţul ei era plecat într-o expediţie contra tătarilor. Întorcîndu-se domnul din bătălie, s-a supărat straşnic – fiind ortodox – şi a izgonit-o. Dacă era catolic şi cuman, de ce ar fi izgonit-o? Asta spune legenda, pe care domnul Djuvara o considera reală. Atunci ne întrebăm: dacă avea o nevastă catolică, de ce a izgonit-o? Ar fi trebuit să se bucure… Şi Nicolae Alexandru are tot o nevastă catolică. La 1343-1344, el cochetează cu catolicismul şi se însoară cu o prinţesă catolică, doamna Clara, cu care are două fete. Nicolae Alexandru mai fusese căsătorit şi avea un fiu, pe Vlaicu Vodă. Cele două fete ale voievodului Nicolae Alexandru, făcute cu doamna Clara, se numeau: Ana şi Anca. Ele au fost botezate ortodoxe, spre marea mîhnire a doamnei Clara. După un timp, cele două fete s-au măritat, una cu regele Bulgariei şi cealaltă cu regele Serbiei. Una dintre ele s-a convertit la catolicism, cealaltă a rămas ortodoxă. Papa se adresează doamnei Clara, o laudă pentru faptul că una dintre fete a trecut la catolicism, dar nu uită să spună că ar trebui să procedeze la fel şi cealaltă fată, poate chiar Vlaicu Vodă, care – sînt spusele Papei – nu trebuie să mai persiste în eroarea strămoşilor şi înaintaşilor săi la tron. Or, înaintaşii erau ortodocşi: Niculae Alexandru, Basarab şi Tochomer. / În 2011, în public, la Tîrgul Gaudeamus, Neagu Djuvara afirma: „Nici unul dintre statele care s-au format în Evul Mediu în Europa nu a fost la iniţiativa unui băştinaş. Băştinaşii au fost, în Europa, mă scuzaţi, scopiţi politiceşte“. / Cartea dumneavoastră spune ceva despre formarea statelor în Evul Mediu? / – Este una din marile prostii pe care le-am combătut în această carte, luînd caz cu caz toate exemplele pe care le citează Neagu Djuvara. Cei care au întemeiat statele în Evul Mediu erau băştinaşi şi o dovedesc cu documente. / Cititorii vor citi aceste exemple în cartea dumneavoastră, vă puteţi referi doar la cazul românesc? / – Domnul Djuvara insistă pe prezenţa cumană. În privinta prezenţei cumane, domnia sa se contrazice de la o pagină la alta. La un moment dat, spune că aceşti cumani erau cu sutele de mii. Domnia sa uită că erau nomazi, erau crescători de vite, aşa cum fuseseră hunii, avarii, pecenegii, găgăuzii, mongolii. Populaţia cumană nu era stabilă. Aceşti cumani umblau de-a lungul rîurilor, cu turmele lor, ca să caute păşuni, şi locuiau în căruţe. Vă întreb: cum să creezi un stat în aceste condiţii? Domnul Djuvara vorbeste de un stat. Nomazii aceştia ne-au lăsat urme. Arheologia ne spune că pentru toată Ţara Românească s-au găsit 13 morminte. Se îngropau cu calul şi foloseau ceaune, în care fierbeau carnea. Asta era civilizaţia lor, modul lor de viaţă. Au rămas şi nume de locuri: Bărăgan, Burnaz, Teleorman, Caracal – acestea sînt nume cumane. Nu formau aşezări umane sedentare, locuiau în stepele ierboase, cum a fost si Bărăganul, colonizat abia în secolul al XIX-lea. De la cumani au mai rămas şi nume de rîuri, cu terminaţia „ui“: Deznăţui, Călmăţui, Teslui, afluenţi mici ai Dunării. Aceşti cumani acolo locuiau, la cîmpie. Dacă acei cumani ar fi creat voievodatele româneşti, atunci ar fi avut capitala la Caracal, Zimnicea sau Olteniţa, nu la Curtea de Argeş şi Câmpulung. Or, voievodatele româneşti erau în depresiunile şi zonele de dealuri ale Carpaţilor Meridionali, în Oltenia, în Banat. / Cum au influenţat cumanii aceste voievodate româneşti? Care erau raporturile cu populaţia băştinaşă? / – Care puteau fi raporturile între nişte migratori care caută păşuni, şi o populaţie sedentară? Erau raporturi de ostilitate. Creşterea oilor înseamnă o pendulare, o transhumanţă. De Sfîntul Gheorghe, pe 23 aprilie, oile urcau la munte şi mergeau pe cîmpuri abia semănate, producînd pagube însemnate. De Sfîntul Dumitru, pe 26 octombrie, coborau, cînd erau alte distrugeri agricole. Cei sedentari încercau să se opună şi se crea un conflict între crescătorii de oi şi agricultori. Şi, pînă la urmă, şi-au împărţit teritoriul. Cumanii la sud, românii la nord, în Muntenia. În momentul în care Basarab a avut de partea sa şi forţele din voievodatul Olteniei, în momentul în care a avut o armată serioasă, i-a supus şi pe cumani, care au devenit supuşi românilor. De aceea, nu mai există cumani, dar există români. Cînd s-a creat statul, îi zicea Ţara Românească, nu Ţara Cumanilor. Nici măcar nu i s-a spus Ţara Românilor şi a Cumanilor, ci doar Ţara Românească. / Nu putem vorbi de o organizare statală impusă de cumani? / – Nu, nu vorbim de o organizare statală cumană, nu vorbim de relaţii diplomatice, nu vorbim de o cultură a cumanilor, nu vorbim de o religie. Dar vorbim de toate acestea în voievodatele româneşti. / Cum vă explicaţi succesul acestei teze susţinute de Neagu Djuvara? / – Teoriile „barbare“ au întotdeauna succes. Oamenii se plictisesc cu istoria tradiţională. În Franţa, în 1821, un individ a publicat o carte în care zicea că Napoleon I n-a existat, că e vorba de un mit solar. Napoleon moare în 1821, era în insula Sf. Elena. Iar acel individ scria, la şase ani de la abdicare, că Napoleon n-a existat. Aşa şi cu teoriile domnului Djuvara. Mai sînt şi alte teorii elucubrante. De exemplu, tracomania, care n-a început cu Iosif Constantin Drăgan, cum s-ar putea crede, ci cu Nicolae Densuşianu, cu lucrarea lui postumă, Dacia preistorică, publicată în 1915, şi care deja, între cele două războaie mondiale, dăduse nişte epigoni; tracomania a fost instrumentalizată politic sub regimul Ceauşescu, întrucît permitea ca, în numele unei tradiţii inexistente – aşa-zisa tradiţie daco-tracă – să respingă moştenirea romană şi creştină şi, prin extensie, democraţia europeană şi să susţină că sîntem altceva, că ne tragem din Zamolxe, din Burebista. Ce-or fi făcut ăia, nimeni nu ştie mare lucru; afară de Herodot, nimeni n-a consemnat nimic pînă tîrziu. La fel, în epoca anilor ’50, epoca lui Roller, slavomania este cuvîntul de ordine; s-a spus atunci că limba română este o limbă slavă. Şi au fost istorici şi lingvişti, chiar mari lingvişti, precum Alexandru Graur – care, la vremea lor, cînd erau liberi, recunoscuseră că limba română este o limbă latină – , care au susţinut că vorbim o limbă slavă şi sîntem un popor slav, că ne-am latinizat abia în secolul al XIX-lea, cînd am refăcut vocabularul, băgînd cu ghiotura neologisme latineşti. Tracomania şi slavomania erau teorii manipulate politic. Teoria despe cumani este doar „o modă“. Cred că şi-a găsit destui aderenţi, cîtă vreme Negru Vodă dă bine, sună bine. Faptul că nu ştim mai nimic de aceşti cumani ne permite toate fanteziile. / Ce fel de modă? / – Această modă, cumanomia, a apărut într-un moment de criză existenţială, de criză economică, de criză de încredere, de impas al istoricilor români. Mulţi istorici români scriu greu, scriu fie pentru specialişti, fie pentru un grup restrîns şi nu fac destul efort să fie lizibili, să fie atractivi, să scrie pe înţeles. În ţara asta n-au existat şcoli care să te înveţe cum să scrii cărţi ştiinţifice pe care să le priceapă oricine. În Occident, există cursuri, universităţi şi specializări care te învaţă să scrii cărţi. Istoricii francezi, cei mai buni, de exemplu Jacques Le Goff sau Marc Ferro, fac mari eforturi ca să scrie pe înţelesul tuturor, să scrie bine, şi reuşesc, scoţînd tiraje enorme din cărţile lor. Or, Neagu Djuvara, care scrie fluid, agreabil, şi-a cîştigat o binemeritată reputaţie de povestitor al istoriei pentru tineret şi pentru nespecialişti, fiind asemenea unui unchiaş sfătos. Dar s-a băgat într-o chestie pe care n-o cunoaşte şi n-o stăpîneşte. Şi, cu toate acestea, domnul Djuvara n-a putut să primească o replică atractivă, care să fie pricepută de publicul larg. Şi o replică de ansamblu. Pînă acum, specialiştii au atacat cîte un punct, pe ici, pe colo. Eu am vrut să iau problema de la un capăt la altul. N-am dus o polemică cu expresii insultătoare, dar, uneori, cînd vezi asemenea exagerări, nu poţi să nu spui că Neagu Djuvara şi-a depăşit competenţele, atacînd un subiect major de istorie medievală, şi că a improvizat. / Nu credeţi că aţi căzut – ar putea fi voci din acestea – pe o pantă naţionalistă, revenind la românul ortodox? / – Eu susţin pe baza documentelor un adevăr istoric. Dacă asta înseamnă să fii naţionalist, sînt naţionalist, că şi eu sînt român şi ortodox. Şi mă cheamă Cazacu. Tatăl meu era fiu de ţăran dintr-un sat de lîngă Dunăre: Rastu, lîngă Băileşti. L-am întrebat: avem noi cazaci în familie? Pe străbunicul lui îl chema Iordache Firu Gigea. Gigea era o poreclă, care însemnă băiat frumos. Într-o bună zi, acest domn elegant şi-a tăiat pletele căzăceşte, s-a tuns scurt. Din momentul acela i-au zis Cazacu. Asta înseamnă că eu sînt cazac? / Publicarea la Editura Cartier a fost prima opţiune sau aţi fost refuzat de alte edituri? / – Da, a fost prima şi unica opţiune. Un bun prieten, Nicolas Trifon, care şi-a publicat la Cartier cartea despre aromâni, m-a întrebat, într-o discuţie: de ce nu faci o carte contra lui Djuvara? Şi mi-a spus că a colaborat foarte bine cu cei de la Cartier. Aşa că am publicat la Editura Cartier. Dar cred că aş fi putut publica şi în altă parte. Nu la Humanitas, deşi am şi eu o carte acolo, Dracula. Ştiu că este dificil şi riscant să critici Humanitas şi pe autorii „sacri“ ai editurii. O tînără istorică – nu vreau să-i dau numele, ca să nu-i fac rău – mi-a spus că ei, ca istorici tineri, nu pot critica lucrări care apar la Humanitas, pentru că pot să-şi distrugă cariera şi să-şi piardă serviciile. Nu ştiu dacă este aşa situaţia, nu îmi este teamă de Editura Humanitas, dacă tineri istorici care nu agreează tezele domnului Djuvara au probleme cu Editura Humanitas, atunci putem s-o redenumim, să-i spunem: Editura Cumanitas. Celor de la Humanitas li se datorează o parte din marele tărăboi mediatic, lor li de datorează, nu lui Neagu Djuvara, personal. / Despre Republica Moldova aţi scris o carte, împreună cu Nicolas Trifon, cu un titlu extraordinar: “Un stat în căutarea unei naţiuni”. Mai este Republica Moldova un stat în căutarea unei naţiuni? / – Mai mult ca oricînd, Republica Moldova este în căutarea unei naţiuni. Eu ţin mult la basarabeni. Îi văd şi la Paris, manifestînd în faţa Ambasadei Rusiei sau la Trocadero, pe esplanada drepturilor omului. Încearcă să se facă cunoscuţi, să-şi spună păsurile. Francezii sînt obişnuiţi cu astfel de oameni, pentru că la Paris vin toţi persecutaţii lumii, toţi amărăştenii, cum s-ar spune în Oltenia, şi toţi au impresia că Parisul este o cutie de rezonanţă, de unde vor fi auzite în lumea întreagă strigătele lor. În general, francezii sînt cam blazaţi, nu prea mai intră în rezonanţă cu necăjiţii lumii.+ Sursa : Observator cultural, Nr. 435 / 3-9 octombrie 2013

  45. 49 Marian Nicolae octombrie 29, 2013 la 11:49 am

    @ blogideologic octombrie 29, 2013 la 12:06 am

    „Ce inseamna a fi evreu ?????”

    Buna intrebarea.
    Totusi este o intrebare la care se poate raspunde…evreieste tot printr-o intrebare:

    Ce inseamna a fi crestin ?????

    La prima intrebare, pentru a raspunde …crestineste, avem cateva raspunsuri:

    1. Raspunsul evreiesc dat numai evreilor ar suna ceva de genul acesta:
    Voi crestinii reprezentati boala, iar noi ( evreii) suntem medicamentul……

    2. Raspunsul crestin ar defini evreii drept o comunitate altfel decat cea crestina, care prefera sa traiasca in enclave de sine statatoare in mijlocul comunitatii crestine si care nu raspunde decat dupa legea iudaica.

    3.Va las libertatea de a dezbate acest subiect…….

  46. 50 Marian Nicolae octombrie 29, 2013 la 11:54 am

    @ papasha octombrie 28, 2013 la 1:40 pm

    Adevar graiti…..

    Sa traiti si dumneavoastra si sa fiti sanatos, luptand alaturi de noi rumanii, aici, alaturi de domnul profesor Adrian Nastase si in alte locuri, pe unde puteti dumneavoastra.

  47. 52 blogideologic octombrie 29, 2013 la 4:16 pm

    @ Marian Nicolae
    Şi tu, fiul meu Brutus ? De groază …

  48. 53 Marian Nicolae octombrie 30, 2013 la 8:07 am

    @ blogideologic octombrie 29, 2013 la 4:16 pm

    Doamne fereste.
    Eu unul mi-am ales calea de mic copil.
    Sunt roman si atat. Ce-au fost stramosii mei, este problema lor……

    Eu, Brutus? N-o sa vedeti acest lucru.
    Sunt crestin ortodox si roman. Acum si intotdeauna.


  1. 1 Revista “Ramuri” | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe octombrie 26, 2013 la 6:57 pm
  2. 2 Un manual de Logică din Belle Époque | Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe octombrie 28, 2013 la 4:42 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: