2002 -Angajarea răspunderii Guvernului PSD asupra Proiectului de Lege – Codul Muncii.

Cred ca este utila, in acest moment in care se pregatesc modificari de substanta ale Codului Muncii,  o rememorare a ratiunilor si obiectivelor Guvernului PSD, care, in 9 decembrie 2002, si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului asupra proiectului de Cod al Muncii.

Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 9 decembrie 2002

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

Am să vă spun că am fost extrem de impresionat de dezbaterea care a avut loc înainte ca noi să ne angajăm răspunderea în legătură cu un text despre care, teoretic, nu ar trebui, deocamdată, să aibă loc discuţia, atâta vreme cât el doar începând de astăzi are o formă finală.

Sigur, colegii noştri liberali sunt mai obişnuiţi să ne ocupăm în Parlament, cum ne-am ocupat ani de zile, doar de problemele proprietăţii.

Noi credem, însă, că este important să ne ocupăm şi de problemele muncii. Şi, de aceea, după ce am rezolvat o parte dintre problemele, cât am putut noi, şi cât am ştiut, de problemele de restituiri de proprietate, probleme de privatizări şi de transferuri de proprietate, este cazul să începem să ne mai ocupăm şi de reglementări privind munca. Şi, pentru un Partid Social Democrat, vreau să subliniez acest lucru, este pentru noi, cel puţin la fel de important, dacă nu, mai important, să găsim cele mai bune reglementări privind problematica muncii.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

La doi ani de la acordarea votului de învestire, Guvernul se prezintă astăzi, pentru a patra oară, în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, reunite în şedinţă comună, pentru a-şi asuma răspunderea, potrivit procedurilor constituţionale, asupra proiectului de lege denumit Codul Muncii.

Până în prezent, Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului asupra Legii privind promovarea investiţiilor directe, cu impact semnificativ în economie, şi a Legii privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Totodată, pentru prima oară în viaţa parlamentară post-revoluţionară, Guvernul şi-a angajat răspunderea asupra declaraţiei de politică generală privind bilanţul primului an de guvernare.

Astăzi, ţin să declar în mod expres, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, că Guvernul, bazându-se pe dispoziţiile art.113 alin.1 din Constituţie, îşi angajează răspunderea asupra unui proiect de lege cu semnificaţii deosebite pentru viaţa economică şi socială a ţării.

Recurgerea la această procedură legislativă este determinată de necesitatea îndeplinirii obiectivelor adoptate de Guvern în domeniul muncii şi politicilor sociale, de respectarea angajamentelor luate în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, printre care şi acela de a adopta un nou Cod al Muncii până la sfârşitul anului 2002, cu intrare în vigoare la 1 martie 2003.

În mod obiectiv, reglementarea relaţiilor de muncă, sub o nouă formă, se impune ca o problemă majoră a politicii legislative a statului nostru. Tocmai de aceea, după aproape 13 ani de la actul revoluţionar din 1989, act prin care România a început un parcurs politic, economic şi social, radical nou, se resimte acut necesitatea adoptării unui nou Cod al Muncii, aceasta cu atât mai mult, cu cât legislaţia muncii şi a securităţii sociale a înregistrat deja transformări de esenţă, într-o dinamică cu totul deosebită, impusă de trecerea ţării noastre de la o economie centralizată, la una de piaţă.

Modificările de ordin legislativ au avut la bază evoluţiile manifestate în sistemul relaţiilor de muncă, în permanentă schimbare pe piaţa forţei de muncă şi de capital.

Libertatea, în toate formele sale de expresie, a condus la formarea capitalului şi a proprietăţii private, dar şi a unor relaţii sociale bazate pe dialog, competiţie, concurenţă, şi nu în ultimul rând, pe solidaritate.

În ultimii 12 ani, iniţiativa economică privată s-a manifestat treptat şi, fireşte, s-a extins în toate ramurile economiei naţionale, fapt care a condus la importante restructurări economice.

Sectorul privat contribuie astăzi cu peste 67% la crearea produsului intern brut, comparativ cu 16,4% în 1990. Ponderea sectorului privat în valoarea adăugată a principalelor ramuri este astăzi comparabilă cu cea din principalele ţări candidate la integrarea în Uniunea Europeană. În domeniul privat lucrează în acest moment peste 70% din numărul total al salariaţilor, în condiţii de competiţie comercială şi profesională. Toate acestea evidenţiază un mediu economic şi un sistem al relaţiilor de muncă, cu totul diferit de cel din anul 1990.

În acest cadru, proiectul noului Cod al Muncii aşează, din perspectiva economiei de piaţă şi pe principii social-democrate, raporturile dintre salariaţi şi angajatori. În aceste condiţii, în ansamblul său, Codul Muncii întăreşte dialogul dintre partenerii sociali (sindicate-patronat) la toate nivelurile, şi între ei şi factorii guvernamentali.

Ne racordăm, astfel, la ceea ce în lumea contemporană a devenit o axiomă a dezvoltării economico-sociale, a statului de drept, care răspunde necesităţii de a conserva o pace socială în condiţiile unei justiţii sociale convenite, cu implicarea constructivă a partenerilor sociali.

Statuând necesitatea dialogului social, la toate nivelurile, Codul Muncii urmăreşte armonizarea intereselor angajatorilor cu cele ale salariaţilor, de la nivelul de angajator până la scară naţională, şi totodată oferă modalităţi concrete de realizare a democraţiei economice, sociale, parte integrantă a democraţiei politice.

În consens cu practicile existente în statele membre ale Uniunii Europene, partenerii sociali sunt consultaţi şi îşi exprimă opiniile referitoare la diverse decizii ale angajatorului, sau coparticipă la aplicarea politicilor sociale.

Pe planul strict al raporturilor dintre angajatori şi salariaţi, noul cod reglementează, în acord cu cele mai recente documente ale Uniunii Europene şi ale dreptului internaţional al muncii, drepturile şi obligaţiile ce revin atât salariaţilor, cât şi angajatorilor. Regula indiscutabilă a dreptului internaţional al muncii contemporan, încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată se regăseşte pe tot parcursului Codului, urmărindu-se aplicarea strictă a principiului stabilităţii salariaţilor în muncă.

Contractele de muncă pe durată determinată sunt limitativ reglementate, iar modalităţile moderne, reglementate pentru prima dată în legislaţia noastră, cum sunt contractele de muncă pe timp parţial sau cele încheiate prin agent de muncă temporară, sunt riguros definite.

În esenţă, reglementarea asigurată prin cod creează premisele pentru înlăturarea a ceea ce este îndeobşte denumit „abuzul patronal”. Deosebit de aceasta, Codul Muncii creează un mediu competiţional uniform pentru toţi angajatorii, care sunt datori ca, în raporturile de muncă, să acţioneze pe baza principiului bunei-credinţe.

În perioada în care s-a scurs, din 1990, s-au adoptat o serie de reglementări noi în domeniul muncii şi securităţii sociale, cum sunt cele referitoare la stimularea ocupării forţei de muncă şi la sistemul asigurărilor pentru şomaj, pensionarea anticipată, cumulul de funcţii, precum şi cele referitoare la grevă.

O serie de reglementări înnoitoare, racordate la exigenţele economiei de piaţă, au fost adoptate în legătură cu negocierea colectivă, salarizarea, stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi, pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, grele, vătămătoare şi periculoase, organizarea sindicatelor şi patronatelor, concediul de odihnă, prestaţia muncii şi soluţionarea conflictelor de muncă.

Noile acte normative şi eliminarea din legislaţie a dispoziţiilor ce împiedicau derularea normală, în noile condiţii, a raporturilor juridice de muncă, au fost paşii necesari care să producă schimbările dorite din societatea românească.

Evoluţiile din economie au condus la apariţia unor domenii de activitate noi, profesii şi meserii noi, specifice modernităţii, care au fost reglementate în mod dinamic, dar, uneori, fragmentat, sub imperiul necesităţii imediate.

Acum, a venit vremea ca aceste norme să se reflecte coerent într-un nou Cod al Muncii. Proiectul noului Cod al Muncii a fost elaborat cu luarea în considerare a dispoziţiilor constituţionale, care reglementează munca şi protecţia socială, art.38, 39 şi 40, şi care asigură pentru o perspectivă îndelungată un cadru fundamentat şi corect. S-au avut în vedere dinamica relaţiilor de muncă, drepturile sociale şi economice, generate de starea de libertate şi de ataşamentul faţă de valorile libertăţii, definitorii pentru democraţie şi pentru economia de piaţă.

Pe parcursul elaborării noului Cod al Muncii, ţinându-se seama de exigenţele economiei de piaţă, au fost identificate soluţii corecte şi elastice, etice şi eficiente, cu stabilitate rezonabilă în timp.

Putem afirma că proiectul noului Cod al Muncii răspunde opţiunilor şi exigenţelor pieţei muncii, problematica reglementată privind exclusiv legislaţia muncii.

Ţinem să subliniem că proiectul noului Cod al Muncii nu are un caracter exhaustiv. Dinamica schimbărilor din societate ne impune adoptarea unor soluţii principiale în domeniile aflate în plină transformare.

În aceste cazuri, reglementarea concretă se realizează la nivelul legilor speciale. În acelaşi timp, după mai mult de un deceniu de tranziţie, există şi domenii în care se manifestă stabilitate. În aceste situaţii, proiectul noului Cod al Muncii oferă soluţii concrete şi detaliate, negociate şi agreate de partenerii sociali.

Se demonstrează, astfel, că procesul tranziţiei înregistrează succese consistente, ca urmare a climatului de pace socială realizat, ceea ce asigură apropierea mai rapidă de starea de normalitate.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Prin noul proiect de Cod al Muncii, s-a urmărit să se reglementeze, pentru toate categoriile de salariaţi şi angajatori, ansamblul tuturor normelor de bază privitoare la contractul individual de muncă. Astfel, s-au identificat soluţii care să reglementeze condiţiile şi clauzele contractului individual de muncă, specifice economiei de piaţă, ale executării modificării nulităţii sau suspendării acestuia.

Proiectul aduce noi reglementări şi în materia angajării, astfel încât, pe lângă încadrarea în muncă, în baza unor contracte de muncă, pe durată nedeterminată, se propun şi alte tipuri de contracte de muncă, cum sunt cele pe durată determinată, de muncă temporară, de muncă cu timp parţial, munca la domiciliu sau contractul de ucenicie la locul de muncă.

Flexibilitatea tipurilor de contracte individuale de muncă răspunde dinamicii tranziţiei spre economia de piaţă şi ritmurilor impuse de globalizare, dar şi interesului economic de mobilitate profesională şi de calitate a muncii, pe care le are angajatul.

Ca noutate legislativă, s-a reglementat posibilitatea ca în contractul individual de muncă să fie incluse unele clauze de mobilitate, de neconcurenţă şi de confidenţialitate, care, dacă nu sunt respectate, pot atrage obligarea părţii în culpă la plata de daune-interese. Fireşte, în contract, părţile vor fi libere să includă şi alte clauze specifice, în cadrul unei economii de piaţă, cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

Suntem siguri că proiectul Codului Muncii, care reglementează eficient şi echitabil piaţa forţei de muncă, va crea, pe de o parte, oportunităţi viabile pentru toţi salariaţii, şi, pe de altă parte, mecanisme eficiente de selectare a personalului. Se vor încuraja, astfel, politicile de formare şi de recalificare profesională şi se va promova o jurisdicţie care să rezolve operativ conflictele de muncă.

Proiectul de Cod promovează clar drepturile fundamentale ale salariaţilor, printre care cel mai important este dreptul la salariu. Acest drept va fi protejat, în mod special, prin crearea fondului de garantare a creanţelor salariale, în cazul insolvabilităţii patronilor.

Proiectul noului Cod al Muncii reglementează strict, în concordanţă cu normele europene şi ale dreptului internaţional al muncii, instituţia încetării contractului de muncă în raport cu exigenţele economiei de piaţă, consacrând un capitol special concedierii. Aceasta poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului, sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Cea de-a doua categorie poate fi individuală sau colectivă. Respectând interesele economice ale angajatorului, noile prevederi referitoare la concediere limitează posibilul arbitrariu patronal.

În domeniul relaţiilor colective, i s-au conferit atribuţii noi instituţiei reprezentanţilor salariaţilor, în scopul de a promova şi apăra interesele salariaţilor în unităţile în care nu sunt constituite sindicate sau acestea nu sunt reprezentative. Reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, dar şi liderii sindicali sunt ocrotiţi prin lege, în conformitate cu normele Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

În măsura în care noul Cod al Muncii defineşte şi apără interesul economic al salariaţilor în raport cu angajatorul, putem spune că acest cod reflectă responsabilizarea socială a capitalului, reglementând, în mod echilibrat, şi răspunderea integrală pe care salariaţii o au pentru prejudiciul material cauzat angajatorului, prin faptele lor culpabile, noul Cod al Muncii demonstrează responsabilitatea economică reciprocă a partenerilor sociali.

În ansamblu, se poate afirma că răspunderea juridică a căpătat în noul cod o modalitate mai largă de reprezentare, statuând principii noi, legate de răspunderea disciplinară, patrimonială, contravenţională şi penală. Răspunderii patrimoniale i s-a stabilit un cadru juridic de reglementare diferit de cel existent. Ea se va întemeia pe normele şi principiile răspunderii civile contractuale. Astfel, angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Tot astfel, salariatul răspunde patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina şi în legătură cu munca sa. Soluţiile sunt simetric egale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Cred că sunteţi de acord că răspunsul la sfidările globalizării nu este unul strict economic, dar şi unul de educaţie şi formare profesională. Competiţia economică este o competiţie a capitalurilor, a tehnologiilor, a capacităţii de a câştiga pieţe noi, dar şi a dinamismului noilor profesiuni.

Obiectivul strategic al României pentru acest deceniu este construirea şi consolidarea societăţii cunoaşterii, a economiei cunoaşterii. Responsabilităţile angajaţilor, ale angajatorilor şi ale autorităţilor publice reglementate prin proiectul de lege supus atenţiei dumneavoastră, vor contribui la o nouă calitate a muncii şi a economiei, reflectate atât în rezultatele competiţiei, cât şi în dezvoltarea economică, şi într-o nouă calitate a vieţii şi a dezvoltării socială. Din această perspectivă sunt reglementate două tipuri de contracte în domeniul formării profesionale organizate de angajatori: contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională.

Un titlu distinct, reflectând concepţia social-democrată, este rezervat sănătăţii şi securităţii în muncă, Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, protecţiei salariaţilor prin servicii medicale.

Toate aceste prevederi fac din noul Cod al Muncii un act normativ modern, un text de justiţie şi de coeziune socială, ale cărui prevederi vor acţiona pentru diminuarea polarizării sociale în ţara noastră. Totodată, se creează condiţiile ca o parte a clasei de mijloc să provină din rândul salariaţilor.

Din momentul intrării în vigoare, noul Cod al Muncii va trebui să devină un cod de conduită pentru cei care interacţionează pe piaţa muncii, fie că sunt angajatori, fie că sunt salariaţi, fie organizaţii sindicale sau patronale, fie, desigur, organe ale statului.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Răspunzând cerinţei ca noul Cod al Muncii să exprime trăsătura definitorie a legislaţiei muncii, protecţia salariaţilor, Guvernul a fost preocupat să asigure şi promovarea intereselor legitime ale angajatorilor. Echilibrul judicios, între interesele salariaţilor şi cele ale angajatorilor, constituie o cerinţă certă pentru legislaţia muncii.

În acest spirit, proiectul de cod reglementează drepturile angajatorilor într-o dublă perspectivă: cele care se exercită prin dialog cu sindicatele sau cu reprezentanţii salariaţilor, dar şi cele care se exercită de sine stătător, independent. Mă refer la organizarea muncii salariaţilor, la dreptul de a da dispoziţii şi ordine obligatorii, dacă sunt legale, la dreptul de control şi, în sfârşit, la dreptul de a sancţiona disciplinar pe cei vinovaţi de încălcarea obligaţiilor de serviciu.

Dăm expresie, astfel, preocupării noastre pentru dezvoltarea proprietăţii private, spiritului antreprenorial pentru întărirea autorităţii celor care conduc unităţi economico-sociale, îmbunătăţirea actului managerial pentru promovarea intereselor patronale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Aşa după cum ştiţi, la preluarea mandatului de guvernare, spuneam că unul dintre obiectivele noastre prioritare va fi crearea condiţiilor fundamentale, astfel încât cetăţenii să poată participa efectiv la viaţa socială, prin asigurarea unor garanţii individuale, colective sau de altă natură, împreună cu creşterea gradului de responsabilitate individuală.

Tot atunci, spuneam că modelul social pe care Guvernul îl va aplica, va fi unul bazat pe echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate. Codul Muncii prezintă şi reprezintă valorile în care noi, Guvernul şi Partidul Social Democrat, credem, şi după care ne-am ghidat şi ne ghidăm în construcţia unui model economico-social, care să determine treptat bunăstarea la care România şi cetăţenii săi au dreptul.

Eforturile de integrare în structurile Uniunii Europene demonstrează, alături de costurile etapelor aderării, mai ales câştiguri durabile, care decurg chiar din definiţia noii Europe, ca fiind o Europă socială.

Pentru noi, Guvernul social-democrat al României, este deosebit de important ca, în perioada imediat următoare, să intensificăm acţiunile şi pregătirile impuse de obiectivul integrării în Europa socială, parte esenţială a construcţiei Uniunii Europene. Este o destinaţie unde România se va afla alături de alte ţări, unde românii vor trăi şi vor muncii alături de alte popoare.

Noul Cod al Muncii este astfel construit încât apărând, în mod egal şi echilibrat, şi munca şi proprietatea, respectă valorile social-democraţiei. Dorim să subliniem în mod special că pentru noi munca reprezintă o valoare socială, la fel de importantă ca şi proprietatea.

Noul Cod al Muncii constituie, pentru Guvernul şi partidul nostru, expresia cea mai elocventă a doctrinei social-democrate şi a obiectivelor pentru care cetăţenii României ne-au învestit la alegerile din anul 2000. Noul Cod al Muncii, parte a identităţii noastre social-democrate, are sprijinul reprezentanţilor societăţii civile. Prevederile proiectului Codului Muncii sunt în concordanţă cu legislaţia comunitară în domeniul muncii, la elaborarea acestuia avându-se în vedere şi angajamentele asumate de România prin documentul de poziţie la capitolul 13 „Politică socială şi ocuparea forţei de muncă”.

România este membru fondator din anul 1919 al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cea mai prestigioasă organizaţie în materie. Tocmai de aceea, în raport de exigenţele actuale ale Dreptului internaţional al muncii, la elaborarea noului cod au fost avute în vedere Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de ţara noastră.

Totodată, la elaborarea codului au fost avute în vedere şi cerinţele Cartei Sociale Europene a Consiliului Europei, ratificate şi de România prin Legea nr. 74/1999, document considerat ilustrativ pentru problematica muncii în acest nou secol.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Dialogul cu organizaţiile sindicale şi patronale a fost o preocupare constantă a Guvernului încă din momentul investirii acestuia. Acordurile şi convenţiile încheiate cu confederaţiile sindicale şi patronale au constituit un vector de încredere, de stabilitate pe plan intern.

Totodată, aceste acorduri negociate şi semnate cu partenerii sociali au condus pentru prima dată în 12 ani la realizarea păcii sociale, care a oferit climatul necesat reformelor promovate de Guvern.

Noul cod reprezintă rodul unei munci susţinute, de echipă, în care Guvernul a avut doi parteneri importanţi şi oneşti: sindicatele şi patronatele.

El nu este doar opera Guvernului, ci un angajament discutat, negociat şi convenit cu sindicatele şi patronatele.

Dialogul cu partenerii sociali s-au purtat îndelung, cu multă seriozitate, responsabilitate şi determinare din partea tuturor părţilor. El este expresia fidelă a importanţei pe care o acordăm relaţiilor cu societatea civilă.

Susţinerea noului Cod al Muncii demonstrează încă o dată faptul că ne respectăm programul de guvernare. Iată de ce considerăm că este datoria noastră să ne asumăm răspunderea în faţa Parlamentului pentru noul Cod al Muncii.

Răspunderea asumată pentru acest act normativ fundamental, pentru o societate modernă, demonstrează că Guvernul înţelege modernitatea, mai ales prin respectarea angajamentelor luate.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

am prezentat în faţa dumneavoastră principalele reglementări, desigur, foarte succint, pe care le conţine noul Cod al Muncii. Nu este, desigur, un proiect de lege care să nu presupună în viitor, ca şi orice alt act normativ, perfecţionări impuse de viaţă, de practica pieţii muncii şi a raporturilor de muncă.

Ţinând seama de caracteristicile proiectului de Cod al Muncii, membrii Guvernului au decis în unanimitate să-şi asume răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Îmi îngădui să reamintesc în acest context faptul că în acelaşi domeniu, al relaţiilor de muncă, a mai existat o asumare a răspunderii, realizată de unul dintre guvernele anterioare, în legătură cu Legea privind statutul funcţionarilor publici.

Prin angajarea răspunderii politice în şedinţa de astăzi, Guvernul îşi afirmă hotărârea de a-şi continua mandatul de încredere acordat în decembrie 2000, numai în condiţia acceptării proiectului de lege pe care l-am prezentat.

De altfel, prin angajarea răspunderii sale politice, Guvernul a pus Parlamentul în faţa unei alternative, fie să menţină în funcţiune actualul Guvern, acceptând proiectul de lege prezentat, fie să încerce demiterea sa, retrăgându-i încrederea prin iniţierea unei moţiuni de cenzură.

Îmi exprim convingerea că membrii Parlamentului vor judeca în mod obiectiv demersul nostru, prin raportare la necesitatea de a asigura ţării cadrul legislativ corespunzător într-un domeniu atât de important cum este cel al relaţiilor de muncă.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi cred că dumneavoastră, stimaţi colegi, veţi susţine Guvernul în acest important demers legislativ.