Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la evenimentul prilejuit de lansarea volumului:
Viclenia globalizarii.
Asaltul asupra puterii americane
autor Paul Dobrescu,
cu participarea domnilor Constantin Vlad, Florea Dumitrescu, Ilie Serbanescu, George G. Potra.
Evenimentul are loc joi, 7 octombrie 2010, orele 16,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47
ministru >> prim-ministru >> blogger 
@ florin m. spune, în octombrie 4, 2010 la 3:19 pm : „ea a clatinat din cap, explicandu-mi ca are un baiat de 30 de ani, care nu gaseste servici de mai multi ani, ca i-a spus ca azi nu se mai gaseste servici, iar ea statea la coada ca sa-i trimita niste bani cu un mandat postal, intrucat vanduse ceva prin piata. Facea asta in fiecare luna sau si mai des. Nu toti tinerii care au plecat in strainatate s-au dus dornici cu adevarat de munca […] Probabil ca o parte din cei plecati traiesc din ce le dau bietii parinti, care este posibil ca or fi nevoiti fie sa se mai si imprumute pe la banci pentru asta […], sau sa le suporte ratele bancare contractate de copii in bancile de acasa. Dar acestea sunt ocazii care scot in evidenta calitatea materialului uman al unei societati, respectiv modul in care indivizii acesteia raspund la provocarea unor situatii noi, dorinta si capacitatea de munca, creativitatea, etc, mai curand decat necesitatea unor interventii centrale, pe care de altfel le consider extrem de periculoase inafara unei depline clarificari a scopului si intinderii.”
Rar mi-a fost dat să citesc asemenea batjocorire adusă bietului rumân de către oamenii din serviciile româneşti care sunt acum complet înfeudate străinilor.
Îmi face impresia că japonezii vor să aplice, pentru yen, teoria monetară a profesorului Anghel Rugină construită special pentru leul românesc, http://oilprice.com/Metals/Silver/Silvers-Boost-From-Asia.html
@ Adrian Nastase,
exista monstri care din lacomie sau numai de foame, isi mananca propria coada, stiati?
Din pacate, morala globalizarii economice si a corolarului acesteia privind piata libera, din greu simtita pe spatele popoarelor in ultimii douazeci de ani, dar greu deprinsa de politicieni, este dura si neasteptata: Piata dominata de speculatori inceteaza de a mai fi libera.
Sper din toată inima că va exista o înregistrare video.
Foarte interesant subiect!
Astept cu nerabdare sa citesc cartea dl Paul Dobrescu.
Din volumul în curs de apariţie Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane
Richard Cooper afirmă limpede: „Impactul ridicării Chinei asupra lumii va fi cel puţin la fel de mare precum cel al SUA în secolul trecut, probabil însă mult mai mare.” (Richard Cooper, „Economic, Social, and Environmental“, Foreign Affairs, November/December 2009) Acest impact este asociat în primul rând cu statutul ei de „formidabilă putere globală”. Am face o precizare cu privire la puterea financiară a Chinei. Astăzi, China are de departe cel mai mare volum de rezerve valutare din lume – 2,4 trilioane de dolari –, cam de patru ori mai mult decât fondurile de împrumut de care dispune Fondul Monetar Internaţional. Acumularea de rezerve valutare este cea mai bună măsură de protecţie împotriva volatilităţii pieţelor financiare. Dispunând de rezerve aşa de mari, China a trecut cu bine de criza asiatică din 1997 – 1998, a trecut cu bine şi de actuala criză economică.
Fenomenul uimitor de aici încolo începe să apară. Paul Krugman ne spune că, potrivit evaluărilor FMI, China va avea în 2010 un surplus comercial de peste 450 de miliarde, de 10 ori mai mult decât în 2003. „Astăzi, China adaugă mai mult de 30 miliarde de dolari în fiecare lună la imensa sa rezervă valutară de 2,4 trilioane de dolari.”1 Calculul arată că în 2014 China va avea o masă de rezervă valutară care va depăşi 4 trilioane de dolari, sumă mai mare decât deficitele comerciale ale tuturor ţărilor dezvoltate luate la un loc. În alţi termeni, finanţarea acestor deficite va depinde de rezervele valutare ale Chinei. Dacă pe relaţia cu SUA, care are şi cel mai mare deficit, lucrurile se cer discutate separat – SUA are piaţa cea mai mare a lumii, moneda ei naţională este şi principala monedă de schimb şi de tezaurizare etc. –, pe relaţia cu toate celelalte ţări dezvoltate, influenţa Chinei devine foarte importantă. Putem vorbi chiar despre o dependenţă de finanţele chineze.
Investiţile străine în China au reprezentat motorul dezvoltării acestei ţări. Ceea ce impresionează acum este fluxul financiar dinspre China spre lume. Într-o lucrare a lui R. G. Sutter2 apare o cifră semnificativă: investiţiile chineze directe în străinătate s au ridicat în 2005 la cifra de 6,9 miliarde de dolari. Pe măsura acumulării de rezerve valutare, investiţiile Chinei în străinătate au crescut specta-culos. De pildă, potrivit lui Stephen D. King3, investiţiile făcute în afară de către Banca Centrală chineză s ar ridica la 1.841 miliarde de dolari. Un flux financiar enorm, un canal pe care circulă nu numai valută, ci şi influenţă.
Ascensiunea Chinei în lumea de astăzi nu poate fi explicată apelând doar la puterea economiei sale. China deţine atuuri care se dovedesc foarte importante în ecuaţia dezvoltării contemporane. Cum este cel demografic. Ţările care s au dezvoltat în ultimii ani s au bazat mult şi pe forţa numărului. Ca să depăşească PIB ul american, China are nevoie să realizeze doar o cincime din productivitatea americană. Restul este compensat de diferenţa de populaţie. Esenţială este şi securizarea aprovizionării cu energie. Dezvoltarea are astăzi nevoie vitală de energie. De aceea, harta geopolitică a planetei este desenată în bună măsură de harta ei energetică. Ca răspuns la setea sa nepotolită de energie, China a elaborat, prima, o strategie a aprovizionării cu energie. În acelaşi răspuns se încadrează şi apariţia cuplurilor energetice dintre marii consumatori şi marii producători. Observaţi asemenea cupluri: Rusia Germania, SUA Arabia Saudită, China Arabia Saudită, China Iran, India Iran. Cine se află în afara acestor circuite, şi a altora, se va afla şi în afara politicii mari a lumii. Un alt factor este valorificarea rolului statului în procesul propriei dezvoltări. Competiţia economică de astăzi are această caracteristică: ţările în curs de dezvoltare au folosit propriile structuri statale ca instrumente ale succesului, ca o modalitate de diminuare a asimetriei dintre ele şi statele dezvoltate. În urmă cu numai câţiva ani, nimeni nu vorbea de Sovereign Wealth Funds; astăzi, aceste fonduri, la lansarea cărora China a avut rolul ei, dispun de sume uriaşe şi reprezintă ins-trumente prin intermediul cărora statele respective îşi promovează politica investiţională. Ca să nu mai amintim de faptul că ridicarea Chinei s a produs în plin proces de afirmare a globalizării. Nu ar fi o exagerare să considerăm ridicarea Chinei un simbol al valorificării inteligente a contextului creat de procesul globalizării.
În plus, China beneficiază şi de o serie de tendinţe favorabile: ridicarea Asiei, ridicarea ţărilor în curs de dezvoltare, afirmarea ţărilor mari, a coloşilor. Forţa ei de propulsie vine din propria strategie, din propriul efort, dar acum ea este întreţinută şi de valul istoric în fruntea căruia se află şi pe care a ajuns să-l simbolizeze. Această ţară va deveni, foarte probabil, într un deceniu sau două, puterea economică numărul unu a lumii. Problema este de timp. Sunt autori care consideră că ridicarea celei mai populate ţări ale lumii este atât de masivă, cu implicaţii atât de mari, încât ea nu poate fi analizată doar pe relaţia cu SUA. De pildă, într-un articol din „Foreign Affairs”, John Ikenberry propune două etaje de analiză. Analiza raportului dintre puterea economică a SUA şi a Chinei este foarte importantă, dar cu totul insuficientă. Dacă vom urma această perspectivă, vom conchide, în ultimă instanţă, că America va fi depăşită de către China şi că însăşi „era americană ia sfârşit“. Al doilea etaj este mai important, pentru că, dacă vom citi ridicarea Chinei la proporţiile ei reale, vom descoperi că, de fapt, „China trebuie să facă faţă sistemului centrat pe valorile occidentale“. Este vorba despre un proces mult mai amplu. Nu se schimbă puterile între ele, nu avem de a face doar cu o prefacere la vârf, ci este vorba despre setul de valori care conduce lumea, despre orientarea ei de ansamblu. „Lumea bazată pe valorile occidentale este înlocuită de una dominată de Orient“. Există o frază cheie în articol, vizând soluţia politică pe care ar trebui să o degaje noua situaţie: „Problema cheie pe care trebuie să şi o amintească liderii americani este următoarea: China, singură, poate depăşi SUA, dar este mult mai puţin probabil ca această ţară să depăşească ordinea occidentală.” 4
În raport cu capacitatea sistemului vestic în ansamblu, puterea economică a Chinei devine mult mai puţin importantă; ea este mai puţin redutabilă decât economiile combinate ale ţărilor membre ale OECD ului. Aceasta este şi mai adevărat în ceea ce priveşte cheltuielile militare. China nu poate spera să se apropie de cheltuielile militare ale ţărilor membre ale OECD. Dacă SUA vor mai domina secolul al XXI-lea, aceasta nu se mai poate întâmpla decât în fruntea coaliţiei statelor dezvoltate. Ceea ce solicită o schimbare de perspectivă: nu SUA, ci ordinea occidentală; nu SUA, ci grupul ţărilor dezvoltate. Avem de a face cu o alegere între modelul occidental şi cel pe cale de constituire, modelul estic, în fapt cel asiatic. Depăşirea SUA de către China apare probabilă. De aceea, miza este de a formula un răspuns nu în termenii binomului China America, ci China lumea occidentală. Ceea ce presupune din partea acestei lumi o altă atitudine şi prefigurarea cu rapiditate a unei strategii neconvenţionale.
Sunt semnificative în această privinţă preocupările recente de a imagina o Uniune economică transatlantică, prezentate în revista „Foreign Affairs”5. Actuala criză a relevat că SUA nu ar fi putut controla mărimea dobânzilor şi rata inflaţiei dacă Europa, Japonia şi China nu ar fi continuat să cumpere şi să deţină titluri americane. „Dacă aceste fonduri ar fi fost retrase, nici cel mai mare volum de cheltuieli interne (sau imprimare de bani) nu le ar fi compensat. Cu alte cuvinte, chiar şi cei mai mari actori sunt prea mici pentru a rezolva criza cu forţe proprii.” Richard Rosecrance recunoaşte capacitatea competiţională a economiilor emergente din Asia, cu deosebire a Chinei şi Indiei. El subliniază, în acelaşi timp, că aceste economii au nevoie de pieţele bogate ale Occidentului, că, oricât de mult ar dezvolta consumul intern, statele asiatice nu pot absorbi mulţimea de bunuri pe care le exportă în momentul de faţă în ţările dezvoltate. De aceea, răspunsul ar putea fi unirea acestor pieţe, pentru a avea un răspuns coerent şi o atitudine comună în faţa valului de produse ieftine venite din statele în curs de dezvoltare. „Nu este nevoie ca Statele Unite să lupte împotriva provocărilor din ce în ce mai mari venite din partea Chinei sau a Indiei, ori să contrapună aceste ţări una celeilalte. SUA îşi pot folosi piaţa considerabilă, combinată cu cea a Europei, pentru a atrage ţările protocapitaliste avansate ca într o pânză de păianjen… Economia americană îşi poate spori amploarea şi vitalitatea prin intermediul unor noi acorduri monetare şi de liber schimb. Aceste aranjamente sunt importante nu numai pentru a contracara efectele pe termen lung ale recesiunii, cât şi pentru a ţine piept creşterii economice din economiile emergente… Mai mult, pot fi realizate fără riscul fragmentării economice sau al conflictelor geopolitice.”6
Toate acestea sunt deocamdată probleme de perspectivă. Mult mai presantă este perfecţionarea ordinii actuale pentru a i spori capacitatea de a integra ţările care se afirmă ca puteri importante ale momentului. Adaptarea ordinii actuale la realitatea economică pe care ne o propune începutul secolului al XXI-lea este lentă. De pildă, în cadrul Fondului Monetar Internaţional, Washingtonul are 17% din voturi – mai puţin de 30% cum a avut odată, dar, totuşi, un număr suficient pentru a bloca orice măsură, pentru că aprobarea unei acţiuni trebuie să întrunească 85% din voturi. Uniunea Europeană are un cuvânt hotărâtor în numirea a 10 din cei 24 de membri ai Board ului. China are o putere de vot puţin mai mare decât a Elveţiei şi sub cea a ţărilor din Benelux. Deci problema fundamentală, aşa cum sublinia şi Ikenberry, este menţinerea deschiderii şi flexibilităţii sistemului pentru a conferi o voce mai puternică unor state precum China, Mexic, Coreea de Sud, Turcia, Brazilia, India, Africa de Sud. Un sistem este viabil atâta timp cât este reprezentativ pentru distribuţia puterii. Cum această distribuţie s a modificat dramatic, şi sistemul de structuri globale trebuie să urmeze aceeaşi cale.
De aceea, problema fundamentală a momentului este integrarea noii puteri în structurile globale existente. Cum observă şi Bergsten, este vorba despre structuri construite de către SUA şi Uniunea Europeană de a lungul timpului. Întrebarea esenţială este: va cere noul sosit ajustări sau o regândire a sistemului? Potrivit lui Bergsten, „…există semne din ce în ce mai vizibile potrivit cărora China are un obiectiv diferit. În numeroase domenii, ea are strategii care intră în conflict cu normele, regulile şi aranjamentele instituţionale existente.”7 În ciuda chemărilor din partea Beijingului pentru „o nouă ordine economică internaţională” şi a discuţiilor privind modul în care „Consensul de la Beijing” ar putea înlocui „Consensul de la Washington”, propunerile alternative ale Chinei nu se ridică la nivelul unei „sfidări revizioniste a statu quo-ului”.
Există, după părerea noastră, motive temeinice pentru ca noua superputere economică să susţină ordinea mondială existentă. În primul rând, pentru că însăşi ascensiunea chineză a avut loc în cadrul acestei ordini. Poate, China nu este în întregime mulţumită de cum lucrează ordinea existentă. Oricâte nemulţumiri ar avea, China nu poate nega un lucru: anume că este ordinea care i a facilitat ascensiunea. Ea nu domină sistemul actual, este adevărat, dar posedă arma cu care a învins, anume preţul redus. Toate reglementările ordinii economice existente au ajutat China să şi pună în valoare acest atu şi să devină o putere redutabilă. În plus, nu putem neglija faptul că regula centrală a acestui sistem – încurajarea şi stimularea pieţei şi a mecanismelor sale – a ajutat China în propria dezvoltare şi modernizare. A ajutat o chiar în învingerea rezistenţelor interne la restructurarea economică în spiritul economiei de piaţă. Dacă la Beijing domneşte înţelepciunea – vizibilă într o serie de măsuri şi atitudini –, această ordine nu va fi contestată pe fond. Ba am spune că, în multe privinţe, China este interesată în menţinerea şi consolidarea acesteia.
Pentru cel puţin zece ani, nu este probabilă o schimbare semnificativă în poziţia şi atitudinea Chinei: adică în perioada în care puterea ei se va împlini. Ne stăruie în minte replica unui expert chinez într o discuţie particulară. Era imediat după bombardamentele de la Belgrad, din 1999, când, dintr o eroare, o bombă a căzut chiar pe ambasada chineză din Serbia. Partenerul chinez era evident afectat de ceea se întâmplase, dar a preferat să cunoască poziţia ţării noastre în legătură cu intervenţia militară a NATO. După ce am prezentat câteva date, am adresat şi noi aceeaşi întrebare: dar poziţia Chinei? Răspunsul a fost prompt: „Noi, noi peste 20 de ani!” Deocamdată, au trecut 10. Dar ce diferenţă de putere economică este între China de acum şi cea de acum 10 ani!
NOTE
Paul Krugman, „Taking on China“, New York Times, March 15, 2010.
Robert G. Sutter, Chinese Foreign Relations. Power and Policy Since the Cold War, Rowman and Littlefield Publishers, Lanham, Maryland, 2008, p. 109.
Stephen D. King, Losing Control: The Emerging Threats to Western Prosperity, Yale University Press, New Haven, London, 2010, p. 84.
John G. Ikenberry, „The Rise of China and the Future of the West“, Foreign Affairs, January/February 2008, p. 36.
Richard Rosecrance, „Bigger is Better: The Case for a Transatlantic Economic Union“, Foreign Affairs, May/June 2010, pp. 42-50.
Idem.
C. Fred Bergsten, „A Partnership of Equals. How Washington Should Respond to China’s Economic Challenge“, Foreign Affairs, July/August 2008.
SURSA: http://www.revistaclipa.com/4112/2010/09/confluente/secolul-xxi-nu-va-mai-fi-american-va-fi-macar-unul-occidental
… in loc de viclenia globalizarii eu as spune : efectele neprevizionate ale globalizarii si in loc de asaltul asupra puterii americane as spune : feedback-ul negativ receptionat de americani. Degeaba au americanii intentii bune daca ursul se lasa greu urnit din barlog.
Globalizare?
Ce-i aia ?
Orice ins cu o bruma de cultura isi da seama ca la 1900 lumea era mai globalizata decat este acum …. Ma rog nu exista internetul insa , desi mai incet, ideiile se raspandeau rapid . Toate fara legi care sa interzica anume idei . Oamenii circulau liber (cu conditia sa aiba bani) , se puteau angaja fara sa li se ceara carte verde … Erau poa mai multe taxe vamale insa nu erau contrangeri netarifare . Moneda era unica (aur . In orice hotel era si un tabel care arata echivalenta monedelor A da lira sterlina circula la Braila – la tanti Elvira unde usor se castiga lira! Lira de aur , suveranu ). Capitalu circula linistitt iar Basil Zaharoff vinda liber ambelor parti dintr-un conflict !
O si chiar in perioada conflictului germanii produceau corprui ptr grenadele franceze (lucrand chiar cu prizonieri francezi!) si primeau nu stiu ce de la .. francezi (iar neutrii elvetieni luau taxe de trecere de la a,bele parti!).
Cam toata lumea vorbea frantuzeste , se imbraca ca la Paris samd . Ma rog lumea cu bani …
Azi ? globalizarea de azi este cam unilaterala …
FELICITARI!
Am citit acum pe Rompres ca ati fost desemnat astazi de Comisia Juridică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) raportor pentru problema romilor.
Ce pot spune , asa este ,cind capitalismul isi extinde imperialist piata de consum se numeste globalizare, ei dar cind comunismul aduna 2 miliarde de locuitori,sub acelasi acoperis plin de gauri in care omul este redus de la pozitia celatean liber ,mic producator, industrias, profesor,medic , la pozitia de om nou , atunci
conceptul de globalizare este inlocuit cu relatiile neantagonice din cadrul lagarului
comunist!
Se tot vehiculeaza ideea Chinei ,sau a comunismului chinezesc , care de fapt este un capitalism de stat , si nici de cum asa cum de afirma sau se doreste , un succes comunist!
Viclenia globalizarii -Asaltul asupra puterii americane.
Eu simt o scarba profunda de cand vad pe TV reclama aia idioata la noul baton de ciocolata ROM.
Hai sa incepem si noi un asalt asupra prostiei romanesti si sa boicotam acea ciocolata. Sa o exporte ei in US dar in Romania sa nu o mai vad la raft.
Sa se duca in US (definitiv) si Adrian Botan, Creative Partner McCann Erickson, sa manance el rahat oriunde in lume cu steagul american pe el si sa ragaie mandru!
De doi ani am renuntat sa mai mananc ciocolata Poiana si alte dulciuri KRAFT, pentru ca au inchis fabrica de la Brasov.
Si acum…ROM.
Mai bine inchideau naibii fabrica si-l produceau in Bulgaria dar sa puna ei steagul american pe el si sa-mi explice un onanist pe englezeste ca-i mai bun si eu voi fi mai mandru daca are steagul american pe el, asta nu poate fi iertat!
Un impact strategic asupra globalizarii l-au avut doi mari reformatori comunisti, Mihail Gorbaciov si Deng Xiaoping. Dar, in timp ce URSS s-a destramat, China nu numai ca nu a impartasit aceeasi soarta, ci a cunoscut o dezvoltare uluitoare, care o pozitioneaza printre principalele tari aspirante la locul intai in economia globala a secolului XXl. Cel mai probabil aceasta uriasa energie constructiva a venit din impacarea cu trecutul, asumarea si integrarea unitara, fara falii a acestuia in istoria nationala. Asa se face ca azi confucianismul coexista cu anticonfucianismul (miscarea de la 4 mai 1920), revolutia culturala cu reformismul (chinezii purtand cu aceeasi mandrie insigne si alte simboluri cu Mao sau cu Deng), comunismul cu capitalismul… Chiar daca tarzie, aceasta intelepciune chineza pare sa fi venit pe filiera pragmatica americana, a carei istorie, indiferent de tragismul ei, este un intreg indisolubil, care nu dezbina, ci uneste (toti presedintii americani sunt respectati si comemorati cu aceeasi evlavie patriotica). O astfel de lectie inca asteapta sa fie insusita si de catre altii, care continua sa se sfasie intr-o absurda lupta cu propriul trecut, in loc sa construiasca in numele viitorului…
Un plan cincinal francez pentru IMM-uri, http://www.lefigaro.fr/conjoncture/2010/10/04/04016-20101004ARTFIG00606-tva-pme-35-heures-les-propositions-chocs-de-cope.php
Vă felicit şi eu pentru desemnarea despre care a amintit cititoru, deşi, mai defrabă ar fi de felicitat Comisia Juridică pentru alegerea făcută, fiindcă – cel piţin după ştiinţa mea – până acum sunteţi singurul politician care a sugerat o direcţie pertinentă în abordarea respectivei probleme. Nu rămâne decât să nadajduiesc că din munca dumneavoastră în această calitate va rezulta şi un plan pus în practică. Avea-va Adunarea Parlamentară a CE instrumentele şi voinţa de a trece de la un raport la un proiect de anvergură?
@Ghita Bizonu’
Stai linistit, nea Ghita, dupa ce se va asterne colbul peste nimicniciile cotidiene, Nastase va ramane in cartea de istorie avandu-i de-a stanga si de-a dreapta pe Bratieni si…… ma gandesc ce discutii superbe trebuie ca vor avea.
In urmatorii 10 ani 50% din populatia Chinei se va muta in mediu urban, crescind exponential nevoia de resurse energetice. Urbanizarea masiva va amplifica problemele serioase de poluare pe care le are deja China. Populatia batrina se va dubla, de la 7% acum la 14%, ceea ce va pune presiune pe serviciile sociale si de sanatate. Cresterea economica impresionanta a Chinei de azi (cu 800 milioane activi pe piata muncii) s-ar putea sa sufere o plafonare si apoi o scadere.
Globalizarea a avut un anumit sens al propagarii, de la Vest la Est, inca incepind de la Ronald Reagan, cind America a dat semnalul ca vor investi prioritar in relatia cu statele asiatice. Este si un fenomen cu o dimensiune culturala care arata forta de penetrare economica si de incluziune anglo-saxona, care ajuta la „fecundarea” economica a unor tari gigant, cu acordul tarii gazda.
Sa ne asteptam la schimbarea directiei globalizarii in viitor? Vor putea asiaticii sa imprime o miscare de crestere economica in alte zone geografice? Va functiona jocul dupa reguli noi, chinezesti? Va fi Occidentul deschis unei „polenizari” asiatice?
Cum Sa Nu Ma Pun Cu Prostu’ ?
De mic am invatat ca proverbele reprezinta o forma de inmagazinare si transmitere in timp a esentei intelepciunii unui popor. Am ajuns insa la maturitatea deplina in care am constatat ca poporul, in intelepciune sa, ori a fost beat, ori atins serios de filoxera, cand a lansat judecati de genul:” sa nu te pui cu prostul” sau “cel mai destept cedeaza”.
Asta in cazul in care cel care le-a emis nu era totusi un portocaliu Cro-Magnon lovit brusc de o premonitie, in urma careia a vrut sa-si ajute camarazii in ale prostiei ajunsi in zilele noastre, ca prin furt si frauda ordinara, sa detina Puterea in Romania.
In acest sens el le-a creat o pavaza virtual-spirituala la adapostul careia urmasii, urmasilor, urmasilor sai dau dovada intregii lor prostii, ignorante si imbecilitati, fara a se teme ca cineva s-ar putea sa-i trimita la culcare.
Cu toate ca situatia s-a imbunatatit intr-o oarecare masura evoluand, conform sondajelor, de la “prosti, da’ multi”, la “putini si prosti”, pentru romani acest lucru nu reprezinta decat o vaga consolare, deoarece cei ramasi se afla la carma tarii si in prostia lor fac foarte mult rau boborenilor acestui pamant.
Si atunci, cum dracu’ sa nu te pui cu ei si sa mai si cedezi pe considerente de diferente majore de IQ in fata unor imbecili notorii, lipsiti pe deasupra si de bunul simt elementar, plini de tupeu pana la cota de vidanjare de urgenta care, lasati in pace, isi bat joc nestingheriti de sistemul axiologic al acestui neam, de nivelul nostru de trai si, ce-i mai grav, de viitorul copiiilor, copiiilor nostri ?
“Ei bine, aista nu se poate, Maria Ta !”, ca sa parafrazez o ilustra punere la punct a unui la fel de ilustru monarh, care se credea la un moment dat stapanul acestei tari.
Si nu se poate deoarece ne-a ajuns cutitul la os, suportand pana acum toate prostiile si aberatiile acestor imbecili ce detin vremelnic Puterea in Romania.
Cum sa nu ma pun cu prostu’ cand vad cum, dupa atata timp curvetu’ Anastase, pentru japca la drumul mare vazuta de o tara intreaga, nu numai ca nu este dupa gratii, dar isi vede linistita de ale ei, dand peste cap activitatea parlamentara si asa ologita si redusa la neputinta de hachitele unui dictator.
Sau cum sa nu ma pun cu prostu’, cand nu pot intelege faptul ca o instanta suprema cum este Curtea Constitutionala a cerut time-out si se da de ceasul mortii pentru a gasi o solutie cu care sa ne prosteasca in fata, ca ceea ce am vazut cu ochii nostri nu este adevarat, ci un trucaj ordinar generat de o suprapunere de pixeli, scotand-o pe hoata basma curata si permitandu-i astfel sa-si faca mendrele la sefia Camerei Deputatilor?
Cu prostu’ ma pun si cand sar la gatul lui Boc cand se pregateste sa-si asume rapunderea pe Legea Invatamantului, dupa ce aceasta a fost inapoiata de CC, ca fiind neconstitutionala, ingropand astfel definitiv Invatamantul in Romania.
Cum sa tac si sa ma prefac ca nu vad si nu aud tampeniile debitate de liderii portocaliii, reuniti intr-o claca electorala, ocazie cu care se dau in stamba, isi pun poalele in cap si ne aburesc cu presupuse atentate si lovituri de stat ori, sau si mai si, cand un sfertodoct ajuns politician pe modelul carnatarilor si berarilor lui Hitler isi permite sa ameninte cu funia si sapunul Opozitia intr-un stat de drept (oare?). Iar nu pot sa tac atunci cand discipolul lui Al Capone pe meleaguri mioritice compara taierile neroade de salarii si cresterea TVA-ului cu Reformele lui Cuza.
Cum sa las postu’ sa-si faca de cap, atunci cand vad ca romanul a ajuns in situatia in care, la momentul in care copilul plangand de foame ii cere de mancare, el il trimite sa bea apa dupa usa in lipsa de ale gurii?
Nu-mi pot permite sa tac atunci cand vad ca prosti, prosti dar la bagat zvastu’ in caraiman pentru a-si rotunji conturile personale si a-si plati clientela politica, actualii guvernanti se pricep mai bine ca la orice.
Imi vine sa urlu, pur si simplu, vazand cum se tin cu dintii de Putere, aruncand pe piata scenarii care mai de care mai securisto-staliniste, foarte eficace atunci cand Stalin vroia sa populeze Siberia sau sa ofere material proaspat calailor de la Lublianka si menite sa prosteasca romanu’ cu drept de vot care, ingrozit de urzelile Opozitiei in cardasie cu mogulii, va pune botu’ si nu se va mai intreba cum va supravietui peste iarna care bate la usa.
Si la rigorile acestor taceri si renuntari trebuie sa ma supun eu pentru ca, neispravitii din fruntea tarii sa-si vada netulburati de jaful national, pe care-l practica cu nesimtire si tupeu, fara vreo tresarire ca ar putea da vreodata socoteala pentru faptele lor.
Ei bine, nu tac, ba imi permit sa cred ca ala cu proverbele mai susmentionate, ori a fost manga, ori a fost rau intentionat atunci cand le-a zamislit.
Prostia este o molima, oameni buni, si trebuie sa luptam din toate puterile si cu toata fiinta noastra pentru a o eradica, sau macar izola, inlocuind purtatorii acestui virus mortal de la conduerea tarii, daca mai vrem ca aceasta sa aiba un viitor.
Daca nu, nu!
Tema este foarte interesantă… Mi-aş fi dorit să pot participa…
@blogideologic,
Cu situaţii ca aceea descrisă de florin m. din amintiri, eu mă confrunt cotidian. Nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, şi nu văd aici rolul serviciilor. Am auzit bătrâne umile spunând „Am crezut că dacă-l fac medic n-o să-mi mai ceară bani” sau profesori proaspăt pensionaţi acuzând că pensia e prea mică fiindcă ei au „copii şi nepoţi” care dau telefoane şi întreabă „Da’ voi nu mai ieşiţi cu nimic luna asta că ne iau ăştia maşina?!”. Cât priveşte relaţia cu ce-i de afară, staţi într-o zi la coadă la Western Union…
Nu interveneam, da’ mă consider autorizat. Eu n-am primit un ban de la nimeni în ultimii treizeci de ani. Doar am dat şi, poate de asta, am anumite sensibilităţi…
Pe cine reprezinta actuala putoare ?
Ma rog ies in strada bujetarii . Bampirii care sug sangele privatilor (inclus privatii aia de importa medicamemete ptr spitale neprivatizate sau editorii manualelor alternative ptr invatamantu subbugetat).
Insa ca cam de 2 ani de zile sectoru privat cam slabeste . Somaju este in cestere si mai ales din mediu privat (is unii dbiBoci care ma crez bujetar.. N-am norocu asta !!). Ma rog slabiciunea sindicatelor romane a facut sa nu se auza de concedierile de aici ori de scaderile de salarii (mersi la fel si voua !). Chiar si companii care stateau bine si lucau in informatica au renunat la angajati (una de 400 slabise anu trecut la 300 ! Ca deh din Canada veneau mai putine cereri . Si un amic imi zice ca inca mai are serviciu. Ca unii dintre colegii sai nu mai au. Inofrmatica. Firma privata).
Patronatele zic ca se plang la gubern . Ca I-au oferit nu odata solutii da cine sa auza de solutii rationale? Pitocoteru slujnicean in nic un caz ! (na Victoras nu si-a tinut gura si I-a zis Piticantropului bocciu ca poa sa impoziteze penziile nu sa le taie , da cine sa auza?).
Asa si cu patronatele .. si ele ca va de mama lor (hm .. si ce scandal puteau face ! Chiar si acu !!)
200.000 de firme lichidate si asta se anunta cu mare satisfactie (mai mare decat daca ar fi anuntat 1000 km de autostrada , 10 mld de investiti si 1 milion de slujbe create!).
Deci pe cine mai reprezinta acest gubern ?!
In afara de stipendiatii de pe mises.ro !
hehe China …
In primul rand este beneficiara zicalei aleia (Lenin?) ca un bun capitalist iti va vinde funia cu care o sa-l spanzuri !
Apoi globalistii au luat plasa uitand 2 mici amanunte despre China :
1) este o cultura orgolioasa si veche ! Au dictionare de rime vechi de 200 de ani … Zice careva macar 1000 de ani ?!
2)este o tara mandra de traditia ei . Si ca eclipsele puterii chineze sunt trecatoare (tin cam 100 , 150 de ani ). Azi Dragonul Celest se ridica la locul ce il merita !!
Si au uitat micu amanunt ca nu discuta doar busines at usual cu niste afaceristi oarecare. Ci cu o tara majora , care isi producea proprii ei rachete cu care sa isi lanseze satelitii . Ca in China si capitalistii se gandesc la Statul pe care au onoare sa il serveasca (dintai zeii, apoi stapanitorii, apoi stamosii, apo familia si la sfarsit tu cam asta este esenta virtutii chineze). Rezulatele se vad. O da ce nu prea se e stiie – in China au esistat si in anii 60 si in anii 70 capitalisti , uni destui de importanti . Deci aveau o clasa antrepenoriala pastrata (ha ! 10 ani in urma cativa mari capitalisti au avut onoarea sa fie primiti in … Partidul Comunist !!! ).
Insa va rog nici urma de asalt asupra puterii americane. Mai degraba putem vorbi despre autoliza puterii americane. Imbatat de teorii despre nu stiu ce America a investit in China , Si-a desfacut uzinele si le-a mutat in China . Unii au castigat niste bani iute ,,, Insa de acu este cam tarziu . Adica sa zic asa au construit atelierul in care sa se impleteasca funia .. ba au dat si credite preferentiale …..
Uite d’aia nu-mi place mie Mises …..
A da .. uitasem . In China ideile anarhiste primesc justa lor rasplata. Iute . 430 ms .
CRIMINALITATEA POLITICĂ.
POLITICILE DE EXTERMINARE A PENSIONARILOR
Când ai cea mai mică pensie medie din Uniunea Europeană (de câteva ori mai mică decât în ţările dezvoltate) – nu ai dreptul să o scazi şi mai mult şi să te năpusteşti peste cei 5,5 milioane de pensionari şi să-i condamni la o sărăcie lucie şi la o moarte grabnică.
Când ai un buget naţional de 35-40 miliarde de euro – nu ai dreptul să afirmi că „nu ai bani să plăteşti pensiile”, deoarece aceasta este prima prioritate absolută – într-un stat democratic, înaintea tuturor celorlalte cheltuieli bugetare.
Iată de ce datoria de conştiinţă ne obligă să spunem deschis, fără ocolişuri, adevărul şi să vorbim în mod categoric despre criminalitatea politică, despre politicile de exterminare a pensionarilor, despre banditismul de stat, despre criminalii politici. Situaţia disperată în care se află pensionarii nu mai suferă amânare. Să nu ne mai lăsăm abătută atenţia de diversiunile lansate de regimul dictatorial Băsescu cu arestări spectaculoase de circ şi anchete, cum s-au făcut în ultimul timp.
MILIONARII GUVERNANŢI decid să ne scurteze viaţa, să ne grăbească moartea. Ei au nume. Averile lor colosale dobândite prin politică şi veniturile lor înalte şi sigure din bani publici de la buget – le permit orice.
Zecile şi sutele de miliarde de euro risipite, furate, fraudate sau sustrase din bani publici – cu şi fără forme legale – îi acuză.
TOTUL PENTRU EI. Îi vedem pe ei şi odraslele lor. Îi vedem în limuzinele luxoase (de peste 100.000 de euro fiecare). Îi vedem în vilele lor somptuoase, adevărate palate de milioane şi miliarde de lei. Îi vedem în milioanele şi miliardele de lei sustrase din bugetul statului – sub forme vizibile sau mai puţin vizibile. Ei se tratează în străinătate, iar aici distrug sistemul de sănătate publică, îi lipsesc de medicamente pe bolnavi, izgonesc medicii şi asistentele din ţară. Ei îşi trimit odraslele la studii în străinătate, în timp ce şcoala românească este distrusă pe toate căile, profesorilor li s-au redus salariile cu 30-50%; au fost închise mii de şcoli, iar copiii trebuie să parcurgă mulţi kilometri până la şcoală, mai ales la sate. Lor nu le pasă.
PENTRU NOI, „CEI MULŢI” – milionarii-guvernanţi taie pensiile, taie salariile, taie ajutoarele sociale, majorează în mod nebunesc preţurile, împing la sărăcirea în masă. Ne sufocă şi ne sugrumă, ni se ia dreptul la viaţă.
SOLIDARITATE? Milioanele de cetăţeni care trăiesc din muncă şi asupra cărora se aruncă toate „curbele de sacrificiu” – nu pot fi solidari cu milionarii-guvernanţijefuitori de bani publici şi prăduitori de avuţie naţională. Trebuie să ne exprimăm poziţia clar şi categoric.
POLITICIENII PORTOCALII au acaparat totul. Ei taie şi spânzură în această ţară. Au acaparat Guvernul, toate instituţiile de stat. Au acaparat şi Parlamentul – prin corupţie, hoţie de voturi, cumpărare cu arginţi a conştiinţelor unor senatori şi deputaţi.
Printr-o nouă majoritate parlamentară dobândită prin corupţie la nivel înalt – avem acum un Parlament al Ruşinii care adoptă măsuri criminale, acte de criminalitate politică.
Suntem obligaţi să o spunem răspicat: prin actele de criminalitate politică adoptate împotriva poporului român, aceşti guvernanţi devin criminali politici, dezvoltă un banditism de stat, prin încălcarea Constituţiei, prin legi proaste şi nedrepte, prin abuzuri şi ilegalităţi.
În rândul actelor de criminalitate politică se înscriu politicile împotriva pensionarilor, legile date în acest scop şi aşa zisa lege unitară privind sistemul public de pensii.
VINOVAŢI de situaţia dezastruoasă în care a fost adusă ţara – sunt politicienii incapabili, incompetenţi şi iresponsabili care au guvernat şi guvernează, iar acum încearcă să arunce răspunderea pe alţii, pe care îi scot ţapi ispăşitori. O adevărată campanie criminală este dusă de aceşti milionari guvernanţi împotriva pensionarilor. Când în faţa acestei situaţii un ziarist l-a întrebat pe Preşedintele ţării despre situaţia dramatică a ţării, acesta a răspuns în mod total isteric şi mincinos că situaţia dramatică o reprezintă fondul de pensii, cu un deficit de 3,6 miliarde euro, ceea ce este o mare şi condamnabilă minciună – din toate punctele de vedere.
Răspundem afirmaţiilor false, mincinoase şi iresponsabile ale Preşedintelui ţării.
A). Pensionarii nu au provocat niciun deficit. Ei au creat avuţia naţională şi au plătit obligaţiile o viaţă întreagă, au creat fondul de pensii prin contribuţiile pe care le-au achitat 25-30-40-45 de ani – fiecare în parte şi toţi în ansamblu. Acest fond de pensii din contribuţii este mult mai mare decât ce li se alocă de milionarii guvernanţi în această perioadă.
Un calcul corect şi drept demonstrează că Statul român este dator – cu multe miliarde de euro – faţă de toţi pensionarii.
B). Avuţia naţională de sute de miliarde de euro a fost creată de cei 5,5 milioane de pensionari. Ea a fost înstrăinată – către companiile străine transnaţionale şi către milionarii guvernanţi. Este o problemă pentru care trebuie să se dea socoteală. Pensionarii au dreptul legitim să pretindă cel puţin o parte din beneficiile şi impozitele aferente acestei avuţii înstrăinate care intră în bugetul general al ţării.
Avuţia naţională înstrăinată pe preţuri derizorii şi fără echivalent are o valoare de 300 – 400 miliarde de euro şi reprezintă o desproprietărire a tuturor cetăţenilor români.
C). Bugetul general de stat cu resursele sale de 35-40 miliarde de euro pe an, trebuie să acopere – ca primă prioritate – obligaţiile faţă de oamenii – pensionari, de la care s-au luat bani sub formă de contribuţii – multe decenii înainte de a ieşi la pensie. Deci nu se cere nimic de la alţii, nu se cerşeşte nimic de la milionarii-guvernanţi Băsescu, Isărescu şi alţi politicieni iresponsabili.
Deficitul la buget îl provoacă celelalte cheltuieli din bugetul general de stat care nu au temeiurile economice şi financiare pe care le au pensiile pentru care contribuţiile s-au plătit şi acumulat înainte de a se ieşi la pensie.
Ca specialişti, ca finanţişti – subliniem că modul în care au fost utilizaţi aceşti bani şi în care au fost gestionate aceste contribuţii de-a lungul timpului – cade exclusiv în răspunderea guvernanţilor.
Întocmirea de către unele guvernări de bugete separate şi înfiinţarea de case de asigurări sociale separate – nu poate să şteargă şi să înlăture raportul fundamental din contractul social dintre cetăţenii care muncesc şi contribuie şi Statul care organizează şi gestionează sistemul public de pensii.
La acest raport fundamental – care se întinde pe multe decenii – nu există şi nu a existat niciun deficit, ci numai un excedent în favoarea statului.
TEORIILE FALSE, CONCEPŢIILE ŞI PRACTICILE GREŞITE ale milionarilor-guvernanţi trebuie combătute şi respinse în mod categoric. Prin multitudinea de bugete separate şi de case de asigurări separate milionarii guvernaţi de astăzi – încearcă să justifice politicile lor criminale – de prăduitori prăduitori de avuţia naţională şi jefuitori de bani publici, ca politicieni incapabili, incompetenţi şi iresponsabili – care au creat haos şi distrugeri în economia şi în finanţele ţării.
FALSELE IDEI ŞI TEORII – propagate de milionarii – Băsescu, Isărescu, Theodor Stolojan, şi alţi politicieni – „că nu avem bani pentru pensii” – trebuie demascate cu tărie şi respinse – deoarece aceştia încearcă să ascundă răspunderea lor directă, pentru hoţiile, fraudele, risipirea şi jefuirea banilor publici – care continuă sub ochii noştri.
Orice analiză atentă şi obiectivă a bugetelor de stat pe 2009 şi pe 2010 – scoate la iveală zeci de miliarde de euro – risipite şi jefuite de politicienii portocalii şi clientela lor politică – chiar în aceşti ani de criză cumplită.
Ca şi alţi economişti, în studiile şi analizele noastre (trimise tuturor autorităţilor) am scos la iveală, GĂURILE NEGRE din economie, disproporţiile şi dezechilibrele grave provocate în 2005 – 2008 de politicile dezastruoase ale regimului dictatorial Băsescu, de Alianţa DA – de zeci de miliarde de euro – care au generat criza economică din România – înaintea efectelor crizei mondiale.
Recent am publicat studii şi analize (trimise tuturor autorităţilor) în care am demonstrat cum zeci de miliarde de euro nu au fost „văzute”, nu au fost „găsite”, nu au fost „mobilizate” de milionarii guvernanţi Băsescu, Isărescu şi alţii. Este vorba de circa 70-80 de miliarde de euro.
La acestea se adaugă alte 15-20 de miliarde de euro risipite şi jefuite din bugetele de stat pe anii 2009 şi 2010. Numai ziariştii de investigaţie – cu sute de exemple – au pus în evidenţă peste 7 miliarde de euro risipite în aceşti doi ani.
MILIONARII GUVERNANŢI AU NUME. Prima şi cea mai importantă sarcină a cetăţenilor români este să demaşte – averile fabuloase acumulate de aceşti politicieni şi căile prin care aceştia, clicile şi clanurile lor, jefuiesc bugetul de stat şi avuţia naţională. Trebuie să facem acest lucru de o manieră concretă şi să arătăm unde sunt banii pentru plata pensiilor şi a salariilor, risipa şi jafurile din banii publici, care trebuie oprite.
Trebuie ca în mod concret să ajungem la confiscarea de averi dobândite ilegal şi fraudulos şi la impozitarea averilor celor îmbogăţiţi în tranziţie, în special prin politică. Vom începe în curând şi în mod concret cu unele „averi” dobândite ilegal de milionarii Traian Băsescu, Mugur Isărescu şi Theodor Stolojan.
ŢEPELE DIN PIAŢA VICTORIEI – promise de Băsescu trebuie puse în funcţiune – în mod concret – începând chiar cu Băsescu şi acoliţii săi.
Să spunem lucrurilor pe nume – învingând frica şi spaimele din sufletele noastre – să vorbim deschis despre actele de criminalitate politică, despre criminalii politici care aplică politici dezastruoase împotriva pensionarilor, a „celor mulţi”.
JOS MASCA! Actul de criminalitate politică – sub forma adoptării aşa-zisei „legi unitare privind pensiile” – loveşte cu cruzime viaţa a peste 5,5 milioane de pensionari – cei care şi-au făcut datoria prin muncă cinstită în faţa ţării multe decenii, dar i-au tolerat în mod inadmisibil pe milionarii-guvernanţi în acţiunile lor pentru propria îmbogăţire, prin politică.
Aceşti milionari lacomi trebuie combătuţi pe toate căile legale prevăzute de Constituţie, pe care aceştea o calcă în picioare de 6 ani de zile.
NUMELE acestor milionari-guvernanţi lacomi – trebuie cunoscute de toţi cetăţenii şi supuse OPROBIULUI PUBLIC.
Duşmanii înverşunaţi ai pensionarilor în persoana milionarilor Băsescu, Isărescu şi a altora nu trebuie uitaţi, deoarece ei luptă împotriva pensionarilor care sunt oameni lipsiţi de apărare în această ţară şi care nu mai pot acţiona din cauza vârstei lor, a bolilor şi a beteşugurilor care-i doboară.
Cine sunt cei care au făcut posibilă trecerea prin Parlament a acestui act de criminalitate politică, sub denumirea de „lege unitară privind pensiile”?
În fruntea listei se află milionarul Traian Băsescu, care a luat decizia de bază şi a şi anunţat-o prin mai multe intervenţii şi discursuri televizate. A fost susţinut prin participare la decizie în grup restrâns şi prin discursuri publice de milionarul Mugur Isărescu şi de grupul de dezertori politici, de traseişti iresponsabili, în frunte cu Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sârbu şi Liviu Cîmpanu. Executantul slugarnic Emil Boc a pus în aplicare această decizie prin minciuni gogonate, prin refuzul de a gândi raţional.
Alţi milionari susţinători au fost: Theodor Stolojan, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Elena Udrea, Vasile Blaga şi alţii.
Un rol nefast l-a jucat un domn Aurel Şeitan, sub masca de tehnocrat, în fapt un oportunist mărunt şi iresponsabil.
FORŢELE POLITICE NEGRE DIN PARLAMENT „Majoritatea parlamentară” care a votat actul de criminalitate politică sub denumirea de „lege unitară privind pensiile” trebuie blamată cu toată energia de cei peste 5,5 milioane de pensionari loviţi crunt şi fără milă, şi de toţi cetăţenii – viitori pensionari, şi trebuie acoperită de un „blestem negru”.
Această „majoritate” a compromis Parlamentul, a călcat în picioare voinţa milioanelor de alegători – faţă de care şi-a arătat dispreţul total; această „majoritate” va trebui să constituie obiectul condamnării categorice din partea „celor mulţi care trăiesc din muncă” şi vor trebui să fie sancţionaţi constituţional.
Oprobiul politic trebuie să cadă peste capetele politicienilor care compun aceste „forţe negre”, care batjocoresc munca şi sacrificiile de o viaţă întreagă a peste 5,5 milioane de cetăţeni pensionari, dar şi a viitorilor pensionari.
„Forţele negre” se compun din:
1. Deputaţii şi senatorii din PDL – PDL este un partid minoritar în Parlament, care execută orbeşte ordinele lui Traian Băsescu, având în frunte un executant slugarnic, pe numele de Emil Boc. Acest partid acţionează prin corupţie, hoţie şi fraudă de voturi, prin încălcarea gravă a Constituţiei; este principalul vinovat – prin voturile şi acţiunile sale, de politicile de exterminare a pensionarilor în aceşti ani de criză economică cumplită.
2. Grupul de dezertori politici, de traseişti politici (numiţi în mod fals şi abuziv „independenţi”) în frunte cu Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sârbu, Liviu Câmpanu.
Aceştia, pentru „30 de arginţi” oferiţi de Băsescu, au înşelat voinţa alegătorilor (în faţa cărora s-au prezentat cu programele altor partide).
Aceştia trebuiau să-şi dea demisia de onoare, conform Constituţiei şi să se supună unor noi alegeri în circumscripţiile în care au fost aleşi.
Aceşti dezertori politici, aceşti traseişti iresponsabili – prin trădarea lor – au schimbat voinţa electoratului exprimată în alegeri, au falsificat structura politică rezultată din votul popular, au schimbat „majoritatea” din Parlament (cum se laudă public Gabriel Oprea). Din această cauză, acum avem o „falsă majoritate politică” în Parlament. Aceşti dezertori politici au călcat în picioare Constituţia, sunt oameni lipsiţi de demnitate, de onoare şi de cinste, au batjocorit voinţa alegătorilor. Într-o societate normală, aceştia trebuiau să fie determinaţi să-şi dea demisia de onoare. O mare răspundere în faţa alegătorilor o au PSD şi PNL, care i-au propus şi i-au susţinut şi nu au făcut tot ce trebuia pentru a obţine demisia acestora, trimiterea lor din nou în faţa alegătorilor înşelaţi în mod barbar.
Aceşti dezertori politici – care şi-au vândut conştiinţele pe un pumn de arginţi şi au înşelat alegătorii – s-au asociat – prin votul lor în Parlamentl – la toate măsurile criminale împotriva pensionarilor şi a „celor mulţi” – impuse de regimul dictatorial Băsescu.
3. Deputaţii şi senatorii din UDMR, în frunte cu Marko Bela – s-au asociat prin votul lor – la aceste măsuri criminale. Ei şi-au înşelat grav propriul electorat, având în vedere programul lor din timpul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale (ei trebuie să răspundă, totodată, la acuzaţiile grave ce li s-au adus de Traian Băsescu pentru anii 2007-2008, când au fost la guvernare împreună cu PNL). Este aici şi o mare lipsă de demnitate şi de onoare, un oportunism care le va fi păgubos.
4. Reprezentanţii minorităţilor naţionale – în frunte cu V. Pambuccian, au dat dovadă de lipsă de demnitate şi de onoare când s-au asociat, cu votul lor, la măsura criminală împotriva celor 5,5 milioane de pensionari. Noi, cei bătrâni, ne punem întrebarea dacă mai este potrivit să mai existe acest grup în Parlament în mod privilegiat, ca o anexa a milionarilor-guvernanţi care încalcă grav Constituţia.
La cele de mai sus se adaugă şi MAREA FRAUDĂ ce s-a săvârşit la 15 septembrie, la votarea Legii pensiilor în Parlament, de politicienii portocalii, sub preşedinţia doamnei Roberta Anastase, când cei 80-100 de parlamentari prezenţi în sală au votat pentru 170 de parlamentari, cât era necesar, fiind vorba de o lege organică. O anchetă drastică se impune şi pedepsirea exemplară a celor vinovaţi.
Toate aceste „forţe politice negre” vor trebui să-şi primească sancţiunea severă din partea alegătorilor.
Va urma
5 octombrie 2010
Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”
Florea Dumitrescu
Gheorghe Stroe
Cristian Apostol
Blizzard,
cu eseul despre batonul de ciocolata ROM ati pus punctul pe i (. pe I)
Discutia despre globalizare nu poate sa evite subiectul eroziunii interne a SUA. „Globalizarea” este produsul unui sistem pervertit al democratiei, in care profitul pentru capitalistii care investesc in alte economii este platit cu pretul saracirii clasei mijlocii din SUA.
Eroziunea democratiei in SUA este evidenta. Interesele corporatiste au primat in decizia legislativa si executiva. La un moment dat, se imparteau bani parlamentarilor de catre lobisti chiar in Camera (House of Reprezentatives). Desi astazi nu mai este voie ca lobistii sa imparta bani parlamentarilor in timpul sesiunii, Boehner, cel care impartea banii atunci se pare ca va fi ales Speaker in Camera, propulsat acolo prin campanii de sponsorizare de mari corporatii. Cine isi face iluzii ca acest Boehner va reprezenta alegatorii?
Globalizarea a fost un instrument de imbogatire exponentiala pentru segmentul industriasilor in primul rind, in dauna Americii. Politicile republicane au scazut practic in final puterea SUA, ca stat.
Dar sa ii lasam pe americani sa vorbeasca ei insisi despre tara lor, pe cale de a deveni Republica Bananiera:
‘The U.S. is in terrible shape right now because far too much influence has been ceded to the financial and corporate elites who have used that influence to game the system and reap rewards that are almost unimaginable. Ordinary working Americans have been left far behind, gasping and on their knees. ”
Titlul cartii este nefericit ales. Conotatia negativa aminteste ca autorul a fost ceva sef pe la „Era socialista”.
In realitate cartea, din prezentari, pare mai nevinovata decat arata titlul.
@Aya,
„Aya spune:
octombrie 4, 2010 la 10:55 pm
@
Viorel Dobre
Citez: “votantii PNL voteaza mai degraba cu PDL dacat cu PSD.”
Ti-a furat cineva “jobenul cu breton” (vorba unui coleg de blog) si ai ramas cu gandurile total “in bataia vantului”?”
Lasand la o parte felul total mitocanesc, devenit plictisitor deja, cu care combateti muncitoreste pe mai toti cei ce nu sunt de acord cu dvs, am totusi, o intrebare:
Ce vi se pare neadevarat in afirmatia lui V. Dobre ?
Ce m-aşi face fără mine dacă n-aşi fi Eu???
„Mintea” noastra se globalizeaza (cunoastem din ce in ce mai multe despre tot mai multe lucruri), activitatea noastra la fel (nu mai putem ignora competitia, care apare din cele mai indepartate colturi ale planetei). Poate, eventual, inima sa ramana „locala” (iubim profund locul radacinilor noastre). Un emigrant nu va trai mental altundeva decat in locul obrasiilor, chiar daca se integreaza in societatea de destinatie. Fiii lui vor fi diferiti; ei vor fi „localnici” in integralitate.
Poti fi in favoarea sau impotriva globalizarii (depinde din ce unghi privesti), insa procesul este ireversibil. De dorit este sa-l iei in considerare si sa constituie baza strategiei de actiune, la orice nivel.
Cred ca este nevoie de cat mai multe semnale despre evolutia lumii de azi. Mai ales de la oameni care se pricep (cazul in speta). Prea sunt multe schimbari la care noi nu reactionam (noi = Romania), prea suntem depasiti de evenimente. Dupa ce se produc si ne afecteaza, ne vaicarim ca am pierdut trenul. Dar e bine sa stim cand vine trenul in gara noastra. Si, ca sa stim, este absolut necesar sa fim informati.
Cred ca analizele referitoare la actuala situatie politico-economico-financiara mondiala, in conditiile presiunii „catre” si a rezistentei „fata de” globalizare ar arata cu totul si cu totul altfel doar daca s-ar schimba foarte putin (formal) terminologia, adica in loc sa se vorbeasca despre China si USA separat s-ar incerca alocarea unui termen descriptiv unic pentru binomul respectiv. Cel putin in plan conceptual putem considera ansamblul USA-China o entitate unica si consistenta legata prin DOLAR. In fapt totul se petrece in interiorul acestei entitati: se emite moneda, i se confera putere si credibilitate, este depozitata si pazita, iar pe baza acestor garantii este amorsat procesul economic, supervizat de catre factorul politic. In interiorul acestei entitati partile sunt integrate de facto mult mai mult deact se accepta oficial, iar diferentle specifice sunt din ce in ce mai mici inclusv cele de natura politica si sociala. China nu are cum sa domine singura lumea (vreo lume) fara partenerul ei organic SUA. Cu ce se schimba datele globalizarii in cazul considerarii formale a entitatii Usachi sau Chinusa (cum va suna?) ar putea sa ne spuna dl. Nastase. Sau un specialist.
Bravos!Adrian Nastase a fost desemnat marti dimineata de Comisia Juridica a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei raportor pentru problema rromilor…..
Daca nu distrugeam toate intreprinderile , agricultura etc. si nu vindeam sau concesionam toate resursele pe nimic si noi puteam sa ne dezvoltam foarte bine si frumos si sa devenim o mica putere economica si cu un cuvant de spus in lume . Pe langa intreprinderile de stat, bineinteles sa poata functiona si cele private , toate intr-o armonie legislativa coerenta. Nu s-a dorit . Asta este clar.
In opinia mea capitalismul feroce si-a jucat cartea si si-a cam consumat resursele. In momentul de fata se doreste capitalism extrem doar pentru a-i mentine miliardari pe unii privilegiati care s-au imbogatit . Este clar ca nici un privatizat nu ar face fata unui patron cum poate fi un stat . Oamenilor li se tot flutura in nas latura ridicola a unor decenii istorice – cum era si la noi cu toti martafoii activisti si pupincuristi din P.C.R -ul lui Ceausescu care manau oamenii ca pe vite in jocul penibil al perioadei respective, de la munci degradante de curatat spatiile verzi si cules recolte ( cu intelectuali si elevi-studenti) pana la mitingurile jenante din acea perioada .
Puterea economica a unui stat nu trebuie sa stea sub stindardul penibilului cum era la Ceausescu . Asta nu inseamna insa , ca Romania nu a cunoscut atunci cea mai infloritoare perioada de dezvoltare economica si culturala din toata istoria ei, atat calitativ cat si cantitativ. Ma refer desigur la cat de mult au evoluat cetatenii acestei tari fata de perioadele din trecut. Numai faptul ca au avut dintr-o data invatamantul gratuit si obligatoriu si a fost pentru poporul nostru un pas deosebit de important spre emancipare . Un prim pas , dar dupa care era bine sa fi urmat si altii. Dupa cateva generatii crescute cu scoala ar fi disparut cantitatea imensa de marlani care au aparut ca urmare a unui inceput firav de educatie . Din pacate am involuat si chiar se doreste foarte tare involutia pe toate planurile a acestui popor. Caci pe prosti ii invarti pe degete. Informatia si inteligenta deranjeaza , mai ales la alegerile libere care functioneaza dupa principiul unei lumi apuse deja dar care inca isi mentine stafia in picioare si incearca sa ne convinga ca nu se mai poate inventa nimic nou asa ca sa n-o deranjam de acolo.
Globalizarea in situatia noastra economica actuala ( dupa devalizarea intregii tari timp de 20 ani) este o pura inmormantare pentru poporul nostru, pentru ca noi cu siguranta suntem vizati ca sclavi si consumatori servili ai lumii asa zise dezvoltate din vest. Practic Romania a fost data inapoi d.p.d.v. economic cu 100de ani. Incepand cu invatamantul care este o jale . Pur si simplu mi se ridica parul in cap cand vad cine sunt profesori , foarte multi nu leaga doua vorbe coerent dar spera la salarii grozave fara sa mai puna mana pe vreo carte in viata lor in afara de aceleasi si aceleasi manuale invechite si care contin infernal de multa informatie inutila si care nu serveste decat la indobitocirea si dezorientarea unor mase intregi de viitori adulti ai acestei tari.
Daca nu ne vom trezi nici in al doisprezecelea ceas, nu vom mai avea viitor. Daca vom continua sa facem jocul globalizarii si escrocheriilor capitalismului extrem nu vom ajunge nimica. Dupa cum se vede, in 20 ani nu mai avem nimica si suntem din ce in ce mai datori. Ramane de vazut, daca nu va dori nimeni sa inceapa sa creeze in Romania o economie mixta in care statul roman sa redevina puternic dpdv economic si sa fie un concurent redutabil al firmelor private. Poate pare o utopie ceea ce scriu, pentru ca de fapt asta a fost pretul pe care l-am platit ca sa ne bage vestul in seama. A trebuit sa lasam toate pietele din mana, sa ne autodistrugem economic ca sa nu-i deranjam cumva pe cei din vest. acuma putem sa ne mandrim ca am devenit primii servitori si dezputitori ai lumii occidentale. Unde e de luat o carpa in mana suntem primii din lume. Se pare ca asta este emblema noastra acuma . Nu mai avem mandrie , nu mai avem nimic. Slugile iadului capitalit asta am ajuns. Nu suntem respectati nicaieri, pentru noi ne-am complacut sa devenim femeile de serviciu ale oamenilor de rand din Europa si nu numai. Eu as pune pe steagul romanesc o poza cu o carpa si un mop , casi cred ca ne reprezinta. Oamneni cu diplome de facultate care se umilesc spaland toate porcariile tuturor imputitilor din vest -asta sunt multi dintre ai nostrii. Ti-e si jena sa spui ca esti roman ,caci se uita la tine ca la prapaditii lumii a treia .
Sa vedeti dupa ce se finalizeaza globalizarea( daca s-o finaliza vreodata si nu vom ajunge cumva la vreun razboi civil) ce vom deveni prapaditii de noi romanii.
@
Cititoru
Adrian Nastase a fost Raportor si in 1999- atunci pe probleme de secte si organizatii reigioase.
Raportul a devenit Recomandare- daca nu ma insel, adoptata fara voturi impotriva.
Harabura Era Socialista era o revista care ma rog avea o anume prestanta. Oricum mai mult decat Dilema ori 22 . Unica revsta de azi care se ridica la nivelul Erei Socialiste este – tin-te bine! – Idei în dialog.
Ce as observa despr autor (dupa fragmentul redat) ca cocolosesye prea „tovaraseste”adevarul neplacut al autolizei puterii amerloce . Autoliza inceputa sub RR si stalucit continuata cu rezbelu impotriva „terorismului”.
Blog Ideologic
Am foarte putin timp la dispozitie, asa ca nu am sa dezvolt prea mult, desi ai merita.
Cand nu ai nimic de spus, atitudinea corecta este sa nu spui nimic, nu sa fabulezi. Poti sa repeti o prostie la nesfarsit – ea va ramane o prostie. Sunt putin intristat de faptul ca cineva care se pretinde intelectual, nu poate depasi conditia si vocabularul unui biet activist. Dar este propria ta alegere sa te scalzi in suficienta unor scheme vetuste de gandire sau vorbire, punand voluntar sub semnul intrebarii intreaga-ti credibilitate.
Pacat, e tot ce pot spune.
@ Sami
„Pe langa intreprinderile de stat, bineinteles sa poata functiona si cele private , toate intr-o armonie legislativa coerenta. Nu s-a dorit. Asta este clar.”
Îmi e greu să văd chiar și o singură întreprindere de stat care să fi funcționat bine. Proprietatea publică generează inevitabil corupție. Singura soluție (etatistă) este un stat polițienesc care să verifice și să controleze permanent funcționarii publici. Nu cred că cineva își mai dorește serios așa ceva.
„In opinia mea capitalismul feroce si-a jucat cartea si si-a cam consumat resursele. In momentul de fata se doreste capitalism extrem doar pentru a-i mentine miliardari pe unii privilegiati care s-au imbogatit.”
Te rog să-mi zici și mie unde ai văzut tu capitalismul ăla feroce. Aici am avut doar „capitalism de cumetrie” în care cei care controlau „cumătrul stat” au furat tot ce se putea fura. Restul „capitaliștilor” (ca mine de exemplu) pot fi trecuți la rubrica idioți, pentru că și-au plătit impozitele ca să aibă ce fura „șmecherii”.
„Globalizarea in situatia noastra economica actuala (dupa devalizarea intregii tari timp de 20 ani) este o pura inmormantare pentru poporul nostru, pentru ca noi cu siguranta suntem vizati ca sclavi si consumatori servili ai lumii asa zise dezvoltate din vest.”
Cine dumnezeu crezi că are nevoie de imbecili la export? Au și ei imbecilii lor locali. În general au nevoie de oameni inteligenți și constructivi. Necazul este că aceștia sunt primii care pleacă, iar imbecilii rămân aici să se vaite cum i-a spoliat globalizarea.
„Daca vom continua sa facem jocul globalizarii si escrocheriilor capitalismului extrem nu vom ajunge nimica. Dupa cum se vede, in 20 ani nu mai avem nimica si suntem din ce in ce mai datori.”
Nu mai avem nimic pentru că reprezentanții statului, oricare ar fi fost ei, au furat tot ce se putea fura. Iar când n-au mai avut ce fura s-au împrumutat ca să fure din nou.
„Unde e de luat o carpa in mana suntem primii din lume. Se pare ca asta este emblema noastra acuma . Nu mai avem mandrie , nu mai avem nimic. Slugile iadului capitalist asta am ajuns.”
Prietene, munca nu a omorât pe nimeni. În formidabila viață de „capitalist” am descărcat camioane, m-am cățărat pe stâlpi și am dat și cu mopul. Important e să nu rămâi să faci asta toată viața. Spre știința ta mai există în România și programatori, ingineri și doctori care sunt plătiți cu 2000-3000 Euro sau chiar mai mult. Dar nu la STAT-ul de spanac pe care-l lauzi atât. Iar Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată pe care o ridici în slăvi, nu a produs decât foamete, mizerie și stupiditate. Pentru mine iadul este exact fantasma grețoasă pe care ne-o propui.
@imperialist american
cade-ti-ar bomba’n ocean !
@ nimrod
Nu neg, ştiu chiar, situaţiile grele. Dar acestea nu „scot in evidenta calitatea materialului uman al unei societati, respectiv modul in care indivizii acesteia raspund la provocarea unor situatii noi, dorinta si capacitatea de munca, creativitatea, etc, mai curand decat necesitatea unor interventii centrale, pe care de altfel le consider extrem de periculoase inafara unei depline clarificari a scopului si intinderii.” Este propaganda cea ma deşănţată pe care o face florin m. pe linie de servicii.
Numai bine,
Ghita,
Ai fost in China, tara unde „pe din afara gardul pe din’nauntru leopardul” nu mai este bank ci adevar.
Nu cred ca un socialist infocat ar rezista doua ore dincolo de prima sau hai fie a doua strada cu aspect supra occidental!
Mizeria, promiscuitatea si saracia este in China la acelasi nivel dar invers proportionala cu dezvoltarea economica!
Victor V.
„Proprietatea publică generează inevitabil corupție. Singura soluție (etatistă) este un stat polițienesc care să verifice și să controleze permanent funcționarii publici ”
Şi pe cei care-i verifică pe funcţionarii publici cine-i verifică ? Şi pe cei care-i verifică pe cei care-i verifică pe funcţionarii publici ? Şi pe cei care-i verifică etc . ? Şi uite-aşa cu birocraţia şi ineficienţa …şi culmea , corupţia nu va dispărea .
@ Sami
„Cine dumnezeu crezi că are nevoie de imbecili la export? Au și ei imbecilii lor locali. În general au nevoie de oameni inteligenți și constructivi. Necazul este că aceștia sunt primii care pleacă, iar imbecilii rămân aici să se vaite cum i-a spoliat globalizarea.” – am observat prea târziu, abia după ce am postat că următorul paragraf putea fi interpretat în acest sens.
Îmi cer scuze, nu am vrut să insult pe niciunul dintre comentatorii de pe acest blog, fie și indirect. Însă recunosc că lamentările referitoare la starea actuală a României, ca o consecință a globalizării și/sau a trecerii la economia de piață (versus „perioada de aur” a economiei planificate) mă irită, pentru că le consider profund incorecte.
Vina aparține exclusiv politicienilor, care cu rare excepții, atunci când ajung la putere, au ca prim obiectiv satisfacerea clientelei de partid. Singurul ajutor pe care-l aștept de la clasa politică e să ne lase în pace și să nu mai schimbe nimic fundamental, măcar un mandat.
@ contele
Nu asta „experimentăm” acum? Dictatură, cu tot cu stat polițienesc, birocrație și ineficiență care ating perfecțiunea, glazurate cu din belșug cu corupție.
Ca rețeta să fie completă mai avem nevoie de o doză sănătoasă de naționalism stupid (20-25%). Iar pentru a obține asta putem începe demolând „globalizarea”.
Nu mă refer la cartea din editorial – am ajuns abia la pagina 45: „oda keynesianismului și critica superficială a lui Milton Friedman. Oricum este o carte interesantă și bine scrisă, chiar dacă uneori nu sunt de acord cu argumentația.
@
Blizzard
Eu manac plina de voie buna si cu placere ciocolata ROM!
Daca, receptivi la propunerea ta de „scoatere din rafturi”, cei in masura sa o faca iau decizia confiscarii ei cu scopul „distrugerii”, ma ofer sa particip intens la aceasta operatiune. Promit sa aduc cu mine o multime de alti doritori.
@
Anonimul Venetian
Trecand peste bizara consecventa a lipsei de eleganta cu care ma abordezi (bizareria aparand in urma constatarii ca, in alte cazuri, atitudinea este total diferite- te rog, nu replica previzibil!) iti raspund: afirmatia lui Viorel Dobre este, in egala masura. neadevarata si absurda.
Am avut cateva analize pe tema „redistribuirii” voturilor. Nu reiau acum.
@
Harabula
Doar nu-ti vei fi imaginand ca Paul Dobrescu are si curajul opiniei ferm exprimate. Culmea ar fi sa avem, acum, o surpriza (desi m-ar mira).
Tema „asaltului asupra puterii americane” este destul de des abordata, in ultima veme, in amandoua variantele ce deriva din ea: critica antiamaricanismului si critica americanilor (ma rog, puterii americane).
@
Dl Gpe
Citez: „in plan conceptual putem considera ansamblul USA-China o entitate unica si consistenta legata prin DOLAR.”
Abordarea e reductionista. Lucrurile nu se rezuma la „dolar”.
SUA nu au „invadat economic” China, dar reciproca nu e valabila. Privind lucrurile din perspectiva propusa de tine, ar insemna ca dolarul a fost, intr-un fel „confiscat” de China, ceea ce nici nu este, nici nu poate fi real.
@Aya
Pofta mare la Rom :).
Important e ca mesajul meu a fost remarcat de cel putin 2 oameni. Deci, nu l-am scris degeaba. Repet…nu l-am scris degeaba.
Mai departe, fiecare face cum pofteste.
Cata vreme inca mai sunt in tara asta, nu accept sa-si bata vreunul joc de noi cu … steagul american. Macar de puneau fondul albastru si ici-colo niste stele galbene.
Daca puneau steagul dinainte de ’89 era perfect pentru brand !
Cand nu voi mai fi aici…treaba voastra.
@
Blizzard
Din mesajul tau nu rezultase clar ca te referi la „culorile” ambalajului.
@
Victor V
Citez:
„Ca rețeta să fie completă mai avem nevoie de o doză sănătoasă de naționalism stupid (20-25%).”
Exact asta „fierbe in alambicul” lui Blaga, la adapost de lumina reflectoarelor!
P.S.
Iti amintesc schimbul de mesaje intre mine si Print legat de „reteaua Blaga”.
America, respectiv SUA, mai are un cuvant de spus in mileniul a III-lea, fara indoiala. Globalizarea nu se intoarce impotriva SUA, dar dupa datele prezentate in ceea ce priveste EuroAsia si China in mod special, vom avea o relansare economica si o reasezare necesara a marilor puteri. Globalizarea poate mai este dictata de unii si ascultata de altii chiar daca raportul de forte se schimba. Globalizarea este tot mai bine inteleasa ca o Noua Ordine Mondiala prin care zone defavorizate sunt readuse la viata si introduse intr-un circuit de valori.
Piata imobiliara. Ce este necesar omului, societatii… societate umana ? Vrem sa ajungem din urma trans-nationalele sau ne indreptam intr-o alta directie, ce rost au trans-nationalele, vede Romania prea mare sau prea mic ?? Globalizarea, da ! Este si va fi ! Balcanii o gradina ! Unele investitii ne depasesc…. Camine pentru nefamilisti, pentru adolescenti in dificultate ! Cultura – consum – si agricultura cu baza tehnologica de progres… Ambitiile Romaniei sunt ele romanesti, fara sa fiu un nationalist !