Am aflat, la Londra, ca Grigore Vieru a plecat de langa noi si m-am oprit, in mijlocul drumului, pentru a pastra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un inger trimis sa ne povatuiasca in faptele noastre de fratie din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor si confident al spiritualitatii romanesti, sunt convins ca ne va sfatui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie si poezie, dintre nori.
L-am intalnit de zeci de ori, am schimbat nenumarate carti cu dedicatii fratesti – cum spunea el atat de des. Desi au ramas multe lucruri pe care nu ni le-am spus sau pe care (eu, noi) nu am stiut sa i le ascultam. Vorbea, de fiecare data, cu modestia celui care nu vrea sa raneasca prin cuvintele sale.
Ultima data, ne-am intalnit la MIZIL (!), unde a participat, in urma cu trei luni, la Zilele Orasului Mizil, organizate de Primarul Emil Proscan. A vorbit sfatos, dar si cu modestia lui obisnuita, intrand in dialog cu Fanus Neagu (aflat la spital) si cu Adrian Paunescu. A spus cateva cuvinte despre cartea pe care o lansam acolo. Stateam langa el, pe scena, si-mi dadea aceeasi impresie dintotdeauna : isi cerea scuze ca exista. Dorea, puternic insa, ca mesajul pe care il purta sa ajunga la toti fratii lui, de pe ambele maluri ale Prutului. O fi ajuns oare?
Dumnezeu sa-l odihneasca.
ministru >> prim-ministru >> blogger 
Dumnezeu sa-l odihneasca
Traim epoca in care legendele apun. Grigore Vieru, alaturi de sotii Aldea Teodorovici ne-a dovedit in anii ’90 ca dincolo de Prut mai exista o spiritualitate romanesaca vie. Dumnezeu sa ii odihneasca.
Domnule Nastase risc o intrebare (nu stiu daca imi veti raspunde): de ce nu s-a facut mai mult la inceputul deceniului trecut pentru o apropiere mai pronuntata (poate chiar o unificare) cu Republica Moldova? Cred ca erati seful Diplomatiei romane, daca mai retin exact. Contextul international cred ca permitea aceasta dezvoltare a situatiei.
Va multumesc anticipat pentru eventualul raspuns.
Ce? Cine? Care Grigore Vieru???
Ăsta la ce echipă joacă?
A scos şi el vrun album, ceva anu’ ăsta???
…poate vi se pare cinică intervenţia, dar statistic vorbind, am dreptate: acesta este sistemul de valori promovat de mass-media cu acordul tacit al clasei politice: fotbalişti, manelişti, scandalagii, piţipoance, etc.
De ce este nevoie SĂ MOARĂ o personalitate ca să ne aducem aminte că mai avem şi oameni de valoare printre noi???
Îmi pare rău, dar trebuie să protestez: http://www.youtube.com/watch?v=Yx9ae8iOraU
Dumnezeu Sa-l Odihneasca!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
Doina …
In memoria lui Igor Vieru,
Petru Zadnipru, Liviu Damian,
Ion Vatamanu, Vlad Iovita
Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Autor: Grigore Vieru
DE CE- AI DAT, DOAMNE?!
Lui Ozea Rusu
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
Autor: Grigore Vieru
Poezia DE CE- AI DAT, DOAMNE?! de Grigore Vieru
…….
Sibilla 😦
P.S. chiar aşa, de ce preţuim doar ceea ce pierdem, de ce abia după ce nu mai sunt ne trezim toţi mai poeţi, mai … ne-am îndepărtat de tot ce-nseamnă Sacrul OM ??!!
Excelenta
La nivelul potrivit sa se avanseze ideea de
a fi înhumat la Bucureşti, cât mai aproape de
Domnul Eminescu.
La revedere Domnule Vieru
Garcia Muerte,
Raspunsurile le gasiti in cartea mea „Romania dupa Malta” (Vol.1-5 aparute si vol 6-8, in curs de aparitie). Volumele trateaza perioada 1990-1992, perioada in care am fost ministru de externe. Acolo sunt publicate multe documente.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dle Nastase,
Cred ca odata ajuns acolo sus, pe steua Sirius, Grigore Vieru ne priveste cu aceasi dragoste, cu aceasi frica de a nu ne deranja in problemele noastre atat de lumesti.
Dumnezeu sa-=l odihneasca!
Va cred tristetea si durerea… Dupa cum ii cred si lui Adrian Paunescu lacrima de azidimineata…
M-ar durea infinit ca unii dintre detractorii lui, multi membrii ai asazisei „societati civile” sa-si arate acum „dragostea si pretuirea” si sa ne spuna cat de mult l-au iubit.
Ce veste tristă mi-e dat să aflu de la domnia ta, domnule Adrian. Şi asta după ce aseară am prins în fugă o ştire cum că stare lui Grigore Vieru mergea spe bine, deşi era încă în comă. Dar nu a fost să fie. Soţii Aldea-Teodorovici l-au chemat la ei şi el a acceptat invitaţia. A vrut să mai compună împreună un cântec despre Eminescu, aşa cum doar ei ştiau s-o facă.
Dumnezeu să-l odihnească !
De ce ne mor, in deosebi, valorile neamului, dar traiesc in continuare cei ce nu stiu sa faca decat rau, tarii si neamului romanesc? I-am citit o parte din versuri si mi-a incantat sufletul, il consider un mare poet, alaturi de marii Eminescu, Cosbuc, Alexandri si A.Paunescu. Dumnezeu sa-l odihneasca. Ne v-a ramane in constiinta ca un mare si adevarat roman.
@ nastase
ianuarie 18, 2009 la 11:55 am
Din pacate volumele indicate de Dumneavoastra sunt raritati bibliografice. Accesul la aceste lucrari este foarte greu. Sper ca macar volumele 6-8 sa le lansati si la Timisoara. Stiti vorba banatanului: dai un ban dar ce-i al tau e al tau.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.”S-a prabusit si ultimul pilon al Podului de peste Prut” iar reantoarcerea „fiului ratacitor”,pamantul Moldav,la Patria Mama este tot mai departe.”Sit tibi terra”-fie-i tarana usoara.
Dle Nastase,
Ce-ar fi daca v-ati ralia pr0punerii lui Adrian Paunescu si, avand in vedere pozitia de parlamentar, de presedintele al unui for al celui mai puternic partid din Romania, de fost prim ministru, de om care a avut si inca mai are multe de spus in aceasta tara, s-ar declara zi de doliu national ziua inmormantarii marelui poet roman?
Deasemenea cred ca ar fi un act de iubire si patriotism daca ati veni cu propunerea de a fi inmormantat langa Eminescu precum si ca o strada din capitala tarii sa-i poarte numele.
Stiu ca nu depind de dvoastra in intregime realizarea dezideratelor de mai sus, dar mai stiu ca sunteti un distins formator de opinii si ca aveti si puterea dar si dorinta sufleteasca de a pune in miscare acel angrenaj care sa le indeplineasca…
Asta in masura in care de acelesi onoruri s-au bucurat si alte personalitati proeminente ale culturii romanesti printre care, daca imi amintesc bine, ultima a fost Monica Lovinescu.
Cu deosebita stima,
„R”
mizilean fiind, am participat si eu la ultima aparitie in public a blandului si extraordinarului poet care a fost grigore vieru, un suflet atasat profund de orasul meu. ce poti sa mai spui la disparitia acestui minunat OM, care parca-si cerea scuze ca exista, a carui opera ramane neterminata fara reintoarecerea basarabiei la tara muma. dumnezeu sa te odihneasca in pace, bunule prieten al mizilenilor!
Da,intr-adevar,nu s-a dorit,nu s-a putut,nu a fost interes ori s-a considerat ca Moldova e un balast precum fostul DDR?Cine ma poate ajuta sa inteleg?Probabil un singur om!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Grigore VIERU a fost in primul rind un mare om, un mare ginditor, un mare roman.
Romania ar trebui sa decreteze doliu national. Probabil ca nu se va intimpla asta, asa cum probabil nu se va intimpla nici macar in Republica Moldova. Asta dovedeste o oarecare lasitate din partea formatorilor de opinie, care se tem sa aclame prea tare unele adevaruri, din pricina mentalitatii maselor. Dar stau si ma intreb: oare aceasta mentalitate nu tot de ei a fost promovata pina s-a ajuns aici? Oare nu tot ei ar trebui sa fie cei care indreapta lucrurile?
Stam si privim neputinciosi cum ne mor valorile fara a se mai naste altele in loc. Oare ce se va intimpla cind aceasta tara va fi condusa de catre cei care au absolvit dupa ’90 ?
Ar putea oare Grigore VIERU prin moartea sa, sa realizeze ceea ce nu a reusit in viata? Eu cred ca da, pentru ca noi apreciem mai mult ceea ce apreciaza altii. Asa a fost si in cazul lui Brancusi si al multora.
Odihneasca-se in pace!
Dumnezeu sa-l odihnesaca!
Maxi
1) Apa Prutului are gustul lacrimilor sufletului românesc, îndoliat de moartea lui Grigore Vieru. Eminescu nu-i iartă pe cei dragi şi-i cheamă la el, iar noi rămânem cu toţi patapievicii şi bâlbâiţii cu gura strâmbă, ca diriguitori ai naţiei.
2) Români treziţi-vă la luptă şi veghe pentru tot ce avem mai sfânt, până nu este prea târziu. Cred că aceasta era şi ultima dorinţă a celui dispărut.
Nu avem moarte cu tine nimic! Tristă ţară!
Cu amiciţie dacică,
Dacul Liber
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Va amintiti domnule Nastase. A spus atunci, la Mizil, printre altele: „La 50 de ani m-am rugat lui Dumnezeu sa ma lase sa apuc 60 de ani. La 60 de ani iarasi m-am rugat lui Dumnezeu sa ma lase sa implinesc 70 de ani. La 70 de ani mi-a fost rusine sa ma rog Domnului se ma la sa apuc 80 de ani”.
Dumnezeu sa-l ierte.
Nici noi, nu avem cu tine, moarte, nimic, chiar daca ni l-ai luat pe Grigore Vieru. Dumnezeu să-l odihnească!
Minunat spus, d-le Nastase: „isi cerea scuze ca exista”. Dar cum sa nu se fi simtit stingher in lumea aceasta faptura aceea fragila, ca un abur manand o idee intre oameni tot mai straini unii de altii, tot mai straini de ei insisi?…
Dumnezeu sa dea odihna sufletului sau chinuit de raul lumii acesteia! Si noua ne da, Doamne, puterea de-a asculta glasul versului sau peste tumultul mizer ce ne impresoara!
Ramane ca un testament de implinit marturisirea sa dupa prima calatorie dincoace de Prut:
“Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.
cea mai mare pierdere a noastra, a romanilor basarabeni, vitregiti de istorie..Dumnezeu sa-L aiba in paza SA.
“De-ai curge, tu, Prutule,
De-ai curge pe Nistru,
Sa nu ma mai desparti
De fratii mei!”
pacat ca visul Dumnealui a ramas irealizabil….
Domnule Nastase, deplang si eu trecerea in nefiinta a poetului Grigore Vieru. Voi reveni un pic mai tarziu cu anumite realitati despre Romani si Romani asa cum le-am perceput eu in ani de zile in care am avut relatii foarte stranse cu Chisinaul.
Regret insa ca trebuie sa aduc din nou in discutie un subiect care a fost intors aproape pe toate fetele:
Despre O.G. 230 ca etalon al Loialitatii
Ma incearca un sentiment de dezamagire cand privesc scena politica dar si jurnalistica a Tarii.
A unei Tari care, periodic, cu o precizie de ceasornicar elvetian, gaseste de cuviinta sa-si arunce valorile la cosul de gunoi. Nimic nou in asta, ne-am obisnuit deja ! Ce este totusi special in mult blamata sau iubita ordonanta (in functie de care parte a baricadei te pozitionezi !) ? Parerea mea este ca acest „puseu de non-gandire” al „conducatorilor cetatii” a facut un rau nu prin aparitia sa ci, mai ales, prin efectele produse la nivelul constientului public. Indiferent daca va fi aplicata sau nu, indiferent de forma sau ne-forma ei, acest act a produs un rau mult mai mare decat taierea catorva capete ale Hydrei bugetare. A reusit, fara prea mare efort (dar si fara prea mare glorie) sa scindeze profund societatea romaneasca. Caci, dincolo de aspectele economice sau pseudo-morale ale ordonantei, ea a produs o perceptie fantastica a societatii asupra sistemului militar. Ni se repeta cu o staruinta aproape obsesiva ca dezmatul asupra banului public provine aproape exclusiv din cauza acestor „lipitori” din Justitie, Interne si Aparare. Bineinteles nimic despre dezmatul asupra banului public al marilor profitori ai sistemului de achizitii publice de bunuri si servicii aflati sub pulpana binevoitare a statului. E si normal, Justitia, Internele si Apararea nu sponsorizeaza campaniile electorale. Ele sunt doar instrumentele cu care guvernantii isi spala din cand in cand onoarea sau cu care se controleaza unii pe altii.
Revenind la sistemul militar, din care am avut si eu onoarea sa fac parte ca militar activ, (Apropo, am remarcat in ultimele zile ca se tot folosesc sintagmele „fost militar” sau „fost general”. Presupun ca suntetti, domnule Nastase, unul din cei care stiu ca nu exista „fosti militari” ci „militari activi” sau „militari in rezerva”. Chiar si in rezerva, un militar tot militar ramane) as aduce in discutie DATORIILE MORALE.
Va aminiti foarte bine ca toate societatea isi dorea aderarea la NATO. In afara de schimbarile la nivel politic a trebuit sa fie luate si niste masuri de reforma si profesionalizare a sistemului militar. Unele din acestea fac parte din asa numitele „angajamente asumate” de catre Romania. Sintetic spus acestea pot fi impartite in doua: angajamente pre-aderare si angajamente post-aderare. Stiti deasemenea ca printre multele PG-uri si FG-uri din varii domenii de activitate, au existat si acele prevederi care specificau reducerea, intr-o dinamica multianuala, a numarului de militari si civili din structurile M.Ap.N. Mai precis, de la 140-150.000 de angajati la o structura care cuprinde astazi 90.000 (75.000 de militari si 15.000 de civili). Stiti foarte bine cum s-a efectuat aceasta reducere: prin desfiintari de untati si mari unitati, re-locari si comasari de structuri. Procesul nu a fost usor, a fost un efort imens pe care militarii au inteles sa-l faca pentru binele Tarii.
Una din cele mai sensibile probleme a fost reducerea personalului. In principiu, reducerea de personal se poate face prin 3 metode: 1. pe cale naturala (se pensioneaza „de drept” o generatie si reduci promotiile de la scolile militare); 2. prin concedieri; 3. prin pensionari anticipate.
Prima metoda n-ar fi fost eficienta deoarece ar fi lungit procesul de restructurare pe perioada unei generatii.
A doua metoda ar fi creat socuri sociale evidente.
A treia metoda accelereaza ritmul (dupa cum s-a si vazut-in 10 ani s-a cam terminat) dar necesita anumite masuri de protectie sociala.
Cand spun masuri de protectie militara ma refer la aceasta gaselnita care este pensionarea anticipata. Metoda nu e noua. Ea a fost patentata si in alte tari europene.
Pe scurt, ofiterul (sau subofiterul) accepta pensionarea anticipata (de obicei la o varsta cuprinsa intre 45 – 50 de ani) primind in schimb o pensie partiala (adica diminuata proportional cu anii ramasi pana la pensia normala) plus o anumita cantitate de salarii compensatorii.
Iesirea la pensie anticipata nu este un titlu de mare glorie pentru nici un militar, dar toti au inteles ca interesul national prevaleaza si au acceptat realitatea.
Intelegand foarte bine efectul moral dar mai ales uman pe care aceste masuri le vor avea asupra corpului de cadre al Armatei, clasa politica a inteles ca acestia trebuie sa beneficieze in continuare la dreptul la munca, in legile care fac referire la acest subiect fiind, dealtfel, clar inscrisa posibilitatea acestora de a continua munca oriunde, dar mai ales in administratia publica centrala si locala. Atentie, sunt articole din lege !
Acuma, ce sa inteleg eu? Ca se aplica vechiul dicton, „Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara” ?
Adica, pe timpul restructurarii Armatei, am oferit protectie sociala militarilor, acuma ca s-a terminat restructurarea, GATA. Nu mai am nevoie de ei?
Asa cum va spuneam la inceput, protectia sociala a militarilor in rezerva face parte din angajamentele asumate de Romania la aderarea in NATO. In subsidiar fie spus, cred ca sunteti la curent cu reactiile NATO la incoerenta indeplinirii angajamentelor asumate de catre tarile membre !
O.G.230 nu loveste in actualii militari in rezerva. Ei se vor descurca. Loveste in moralul militarilor activi deoarece fiecare din ei se va gandi: Oare cand eu voi fi in rezerva – ce masuri vor mai inventa guvernantii pentru a ne umili?
Care va fi nivelul de loialitate sau de incredere a militarilor (astazi activi, dar maine in rezerva) cand stiu foarte bine ca vor avea de infruntat oprobiul public al vecinilor, prietenilor, cunoscutilor etc. datorita faptului ca au fost catalogati drept niste lipitori care fac dezmat pe banul public?
In final as dori sa demontez (din punctul meu de vedere) cateva „mituri” create in jurul acestui subiect:
1. Militarii au pensie bugetata 100% – nu stiu ce inseamna asta. Eu stiu ca platesc, ca oricare altul, taxele, impozitele si contributiile lunare.
2. Militarii sunt pensionari de lux – ce inseamna asta? Pensia este cumva proportionala cu salariul. Daca salariul este mare-automat si pensia este mare. Dar, in afara de cateva sute de generali in rezerva-restul militarilor au pensii cuprinse intre 800 si 3500 de lei. E mult? E putin? Haideti sa facem un referendum, sa vedem cat ar vrea populatia sa aiba un colonel in rezerva. Sau mai bine, hai sa organizam o licitatie publica cu strigare: care da mai putin. Nu?
3. Militarii au privilegii – Da. Fiindca in caz de razboi au onoarea sa moara primii. Si, apropo de privilegii: de ce cand se imbolnavesc, toti demnitarii apeleaza la Spitalul Militar?
4. Militarii nu au dus nici un razboi in ultimii 20 de ani deci pentru ce sa aiba un salariu asa de mare (Asta e ideea domnului Prigoana) – Pai, tocmai non-existenta vreunui conflict justifica salariul.
5. Militarii in rezerva „capuseaza” Ministerul Apararii prin faptul ca se reangajeaza -Dupa cum bine stiti Armata are 75.000 de militari si 15.000 de civili. Acesti civili nu sunt strungarii si lacatusii care lucrau in Armata de acum 30 de ani. Ei sunt si trebuie sa fie experti care lucreaza in diverse Departamente de Politica de Aparare, Analiza, Armamente etc. Cine ati prefera doimnule Nastase sa fie angajat acolo pentru eficienta sistemului? Un „sange proaspat” iesit de pe bancile vreunei Universitati anonime? Eventual sa fie si blonda si membra de partid? Sau ati prefera sa atrageti marii specialisti in gandirea militara care mai pot sprijini Armata pentru inca cativa ani? Un asemenea specialist nu se formeaza cat ai zice peste cu un masterat la SNSPA !
6. Despre generali – s-a acreditat mai mult sau mai putin ideea ca acesti generali sunt de vina pentru tot ceea ce se intampla. „Fostii generali” de la Interne sau de la Aparare…fac si dreg! Domnilor, un general nu este un director de scoala sau vreun primar de targ. Generalul este chintesenta sistemului militar, este o valoare, o bijuterie care nu trebuie purtata prin toate noroaiele politicii romanesti. Nu avem multi in Armata Romana domnule Nastase. 100 de generali activi. Atatia sunt.
Si, tot despre domnul Prigoana. Daca l-ar multumi pe dansul, cred ca ar trebui ca Romania sa fie aparata mai curand de cateva firme de paza. Ca sa lamurim problema. Nu?
Domnule Nastase, fie-mi iertata prea lunga tirada. Dar aceste randuri reprezinta doar amaraciunea adunata in ani de zile in care am vazut dispretul clasei politice fata de militarul de rand.
Va doresc sanatate, intelepciune si putere de a previziona mutarile strategice din urmatoarele luni pe tabla de sah a politicii romanesti. (Pana in decembrie erau doi jucatori. Remarc acuma ca un singur jucator joaca si cu albele si cu negrele)
Cu stima,
Constantin
P.S. Nu ma mira dar ma dezamageste lipsa de reactie a Ministerului Apararii. Parerea mea este ca ar fi trebuit sa apara cateva reactii publice la toata valva creata in jurul militarilor in rezerva. In definitiv cea care are de pierdut la capitolul imagine este Armata ! Nu credeti?
Va repet nu ma mira lipsa de reactie. Obedienta oleaginoasa a conducerii M.Ap.N. este de nivel epopeic. Mai ales daca Armata este condusa de PDL sau de apropiati ai presedintelui.
În noapte la ora 1,20 s-a rupt încă o parâmă care ţinea ancorată Basarabia de patria mamă România; A murit poetul Grigore Vieru cel mai straşnic luptător al românismului în Basarabia, purtător de drapel, istorie şi cultură românească. Nu pe foarte mulţi a reuşit să-i înveţe Limba lui Eminescu, dar cu siguranţă nu i-a lăsat s-o uite pe cei care au deprins-o de la mama de acasă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Dumnezeu sa il odiheasca! Ai mei l-au cunoscut pe poet in Ucraina cind s-a dezvelit bustul lui Eminescu. Vremuri tulburi pentru romanii din spatiul ex-sovietic. Un om plapind cu suflet de aur, asa si-l aminteste mama.
@nastase. Splendid! Chiar aţi reuşit o portretizare antologică şi ştiţi că sunt cârcotaşă. Grigore Vieru merita un asemenea elogiu. Esenţial. Dumnezeu să-l aşeze în vecinătatea lui Eminescu!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Chiar,ca asa arata,si mai ales,asa se comporta ca si cind si-ar fi cerut scuze ca exista…Scuze,pe care insa- in nici un caz!!!- nu trebuia sa si le ceara el!Mare pierdere,foarte mare pierdere,odata cu Vieru disparind nu numai un poet de suflet,ci-in primul rind- un mare,un foarte mare ROMAN!!!
Moartea lui Grigore Vieru îmi aduce aminte de un alt destin tragic asemănător: Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Melodiile „Eminescu”, „Trei culori”, „Reaprindeţi, candela!” sau „Maluri de Prut” compuse de Ion Aldea Teodorovici pe versurile lui Grigore Vieru şi interpretate alături de soţia sa, Doina Aldea Teodorovici – spun mai mult decât aş putea mărturisi eu, acum… Neamul ROMÂNESC a mai pierdut un frate! Grigore Vieru a fost un MARE ROMÂN! Pentru cei care au ştiut să-l preţuiască cu adevărat, el va trăi veşnic! „El n-a murit, a trecut în Eternitate”, aşa cum spunea, în „Severpress”, Constantin Soare… Istoria literaturii române îl va consemna, cândva, ca pe unul dintre poeţii români ce ne-a amintit de Eminescu, simţind ca şi Coşbuc, şi iubind frumosul neobişnuit ca Nichita… Odihnă veşnică, maestre! Ne-aţi părăsit mult prea devreme!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Frumoase cuvinte din partea omului(!) Adrian Nastase…
Alaturi de atatea cuvinte frumoase si bine inlantuite despre Grigore Vieru ce as putea sa adaug decat ultimul meu omagiu si Dzeu sa-l ierte pe Grigore Vieru….
Cred ca a fost singurul om sincer in lupta sa …Dincolo de prietenia lui Adrian Paunescu si a altora nu cred ca a existat putere de a-l intelege in lupta sa cu morile de vant….Prietenii si tovarasii alaturi de care a luptat pentru idealul sau au existat doar din simpatie sau chiar oportunism….si numai imaginar ca reali tovarasi de idei…..
Mai ales ca majoritatea acelor prieteni,amici,tovarasi erau mult prea bine ancorati in realitatea geo-politica a Romaniei si Rep Moldova pentru a crede cu adevarat in realizarea idealurilor si iubirii de o viata a lui Grigore Vieru…unirea Basarabiei cu Romania…..
Grigore Vieru a trait singur si a visat singur……A trait drama de a avea prieteni si amici multi in jur si totusi constient in inteligenta si intelectualitatea sa ca e singur….Toti care au plans si plang pentru Vieru plang pentru poetul,prietenul Vieru si nu pentru zadarnicia luptei sale de o viata ….plang si pentru ei ,pentru viata lor lipsita de ideal ,de trecatori anonimi prin aceasta existenta ….in comparatie cu Grigore Vieru ,simbol si speranta a basarabenilor simpli dar multi, care nu inteleg nici pana azi de ce Stefan cel Mare a fost si al lor ,de ce vorbesc romaneste si totusi nu au capitala la Bucuresti ,sau de ce nu pot trece Prutul fara viza….
A ajuns [mesajul lui] la prea putini dintre noi.
Incet, incet, ramane pleava…
Cu admiratie adanca si muta, zic, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul mare, dar mahnit…
Plansul meu e mut si neputincios, ca atunci cand pier simbolurile.
Dumnezeu sa-l odihneasca in Lumina Lui!
Cu câtă tristeţe a spus :
Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.
( Grigore Vieru )
S-a tot vorbit despre Podul de Flori de peste Prut …. oare apele Prutului nu sunt deja înroşite de sângele prea multor luptători pentru dreptate, valori, principii, neam, limba maternă, de sângele ROMÂNILOR NOŞTRI ? Cam multe ” accidente ”, prea multe loviturile în simbolurile naţionale, nici măcar făţărnicie nu mai e, e la vedere şi noi, noi continuăm să dormim ?
Trezirea Spirituală constă-n omagiile şi gândurile ce le transmitem abia după ce EI, ei cei ce ne sunt modele, dispar … oare vom continua să ne limităm la atât ?
Eu una ştiu, ori ne trezim la realităţile cu care ne confruntăm şi facem concret ceva, ori … ne merităm soarta !
” Stimabilul ” zăus băsel, carele-n hăhăiala şi nemernicia sa a transmis condoleanţe familiei Vieru, că deh, dă bine în faţa ” prostimii ”, la câte scrisori deschise a răspuns, mă refer la cele trimise din Basarabia, în care era implorat să trimită învăţători vorbitori de limba română, cărţi, costume populare, să se implice în amenajarea unor ateliere de creaţie populară, etc., căci îi erau direct şi personal adresate … eu una n-am ştiinţă să fi mişcat marineru vreun dejt … ?!! Ultimele succesuri ale zăusului s-au limitat la prelungirea mandatului scatapieviciului-scaraoţchipievici la icr, că nu-l mai poci numi cu majuscule acest institut, că-mi ard degetele pe tastatura şi-ar însemna să nu-mi respect ţara, Doamne mă iartă … hăla, nemernicul ce n-a organizat nimic, că doară cum să-l omagieze el pe Eminescu, el monstrul, jigodia naţională, cadorisită şi cu-un buget cică de austeritate …. Da pot să zic că e ” spiritual ” şi ” bogat ” nea băse, are Lenuş, are scatapievici şi-are şi neobrăzarea de-a transmite chipurile, păreri de rău, când pe el îl doare-n bască de simbolurile naţionale !
Dumnezeu să-l hodinească-n Lumină pe Poetul Simbol !
Sibilla
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca si in locasurile dreptilor sa se bucure!!!
Ideologia Comnenilor în opera lui Grigore Vieru
Este ceea ce observă, –şi pe bună dreptate!–, atenţia criticului literar Nicolae Manolescu în opera lui Grigore Vieru. Şi apoi blamează, pentru a se încadra în ideologia anti-românească Alianţa Civică—GDS. Filonul din opera lui Grigore Vieru merge dincolo de Moldova Muşatină şi ajunge în Moldova Comnenilor. Reamintesc că Andronicos I Comnenul se plimba frecvent prin Moldova înainte de a fi împărat! Uniunea pe care Comnenii o vedeau între Cer şi Pământ o putem citi şi în mărturisirea lui Grigore Vieru: “Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”*. De altminteri chiar frazele de început: “Am aflat, la Londra, ca Grigore Vieru a plecat de langa noi si m-am oprit, in mijlocul drumului, pentru a pastra clipa mea de reculegere pentru cel care a fost un inger trimis sa ne povatuiasca in faptele noastre de fratie din ultimile decenii. Pelegrin al Unirii, martor si confident al spiritualitatii romanesti, sunt convins ca ne va sfatui, pe mai departe, de acolo de la conclavul de istorie si poezie, dintre nori.”, scrise de patronul acestui blog, se încadrează tot în ideologia Comnenilor, zic eu. Îndrăznesc să spun, chiar dacă voi fi acuzat iarăşi de anti-românism, că poetul basarabean Grigore Vieru a luptat în primul rând pentru unitatea noastră de spirit. Iar pentru refacerea acestei unităţi, Ideologia Comnenilor este chemată, chiar şi acum!, să joace un rol major. Ioniţă Caloianul, supranumit de istoricii competenţi “Ucigaşul românilor” – “The Romankiller”, îl obliterează din istoria de legitimitate a drepturilor noastre regaliene pe Ioan Comnen Caloianul, acela care apare în invocaţia Scaloianul alături de sora sa, Scaloiţa (Ana Comnena sau Chira Ana). *Grigore Vieru nu a murit, el vorbeşte cu glas tare către noi. Mulţumesc contributorului care a inserat fraza.
Desigur că trebuie decretat doliu naţional. Mai mult, în Basarabia ar trebui canonizat. Unii cred că e cam mult dar pentru ce a făcut acest om pentru fiinţa naţională, nu e mult. Noi suntem deseori prea snobi şi prea convenţionali ca să vedem adevărul respectându-l întocmai.
În blogul meu găsiţi câte ceva despre marele poet.
Niciodată nu zi
La moartea lui Grigore Vieru
Niciodată nu zi
Dumnezeu să-l ierte! unui mort
când ştii că la el n-are ce ierta!
Niciodată nu zi
Dumnezeu să-l odihnească! pe un mort
când ştii că doar rugându-se se odihnea!
Niciodată nu zi
Fie-i ţărâna uşoară! unui mort
când ştii că el greu îi era!
Ci zi atunci
Nu Dumnezeu să-l ierte! cât
Dumnezeu să fie iertat de fiinţa sa!
Darie Ducan
Lui Constantin: subscriu intru totul la ce ai scris despre armata. Fratele meu este general in retragere si dupa 44 ani de munca, cu multe privatiuni si o f. mare participare in marile santiere, are o pensie de 3600 lei si , considerandu-se umilit profund, m-a rugat sa scriu aici si sa spun ca este gata sa-i cedeze pensia dlui Prigoana si dlui Boc, astfel, sperand sa salveze tara de la criza si sa alunge saracia de la aceste personaje sinistre. „Iarta-i Doamne ca nu stiu ce spun!”
PS Vorba raposatului: „De ce-ai dat Doamne, grai la om, in loc la floare si la pom”
Ma doare sufletul. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
D zeu sa l odihneasca in pace. Serban Nicolae este bun la MAI.
Legamint
Lui Mihai Eminescu
“Stiu, cindva, la miez de noapte
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale
Am s-ajung atunce, poate
La mijlocul ei aproape
Ci sa nu inchidetI cartea
Ca pe recile-mi pleoape
S-o lasati, asa, deschisa
Ca baiatul meu, or fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auza dinsii
Al stravechii slove bucium
Asezati-mi-o ca perna
Cu totii codrii ei in zbucium
Iata o poezie premonitorie a poetului basarabean, Grigore Vieru! Am extras-o din “Antologia scriitorilor din Basarabia”, aparuta in anul 2004, dar ea a fost scrisa, se pare, cu mult timp inainte de anul 2004, pentru ca astazi sa vedem in ea ..”o exceptionala premonitie” sI o poezie “testament”. Poetul se intorcea de la aniversarea zilei de nastere a lui Mihai Eminescu atunci cind a avut accidentul fatal, ce i-a cauzat “plecarea” din lumea aceasta. Mesajul poeziei pare halucinant; “Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cartii Sale”! SI, iata, asa s-a intimplat. Grighore Vieru s-a stins “deasupra cartii lui Eminescu”. Dar, aceasta, nu pentru ca ar fi vorba aici despre vreo intimplare, cit pentru ca Vieru transimte prin moartea sa un mesaj:”LasatI cartea lui Eminescu deschisa pentru copii”, caci “poezia lui Eminescu ascunde buciumul, cintectul incredibil al slovelor stravechi”. Asadar, cu multI ani inainte de momentul “tragic”, poetul Grigore Vieru isI punea “legamintul” in cuvinte, pentru a-l implini acum. Moartea sa are un scop maret; acela de a atrage atentia asupra nevoii de continuitate a cintecului eminescian. Dorinta de a-l “transmite” mai departe pe Eminescu este – de fapt – un “Legamint”, care face ca ziua nasterii lui Eminescu sa devina sI ziua mortii lui Grigore Vieru. Aceasta legatura sioncronistica extraordinara(caci Vieru este cel mai mare poet basabean, iar Eminescu este sI va ramine mereu geniul poeziei romanesti) apare ca un mesaj, ce ne este descifrat prin poezia “Legamint”. Vieru pare a spune:Voi muri pentru ca slova lui Eminescu sa fie transmisa copiilor”! Un asemenea deznodamint incredibil apare astazi sI pe fondul unei stari de spirit negative, provenita din rindurile unor oameni de cultura, care incearca sa-l demitizeze pe Eminescu sI, prin aceasta, sa rapeasca accesul copiilor din viitor la “frumusetea” spiritului sI a sufletului romanesc. Grigore Vieru” isI implineste prin moartea sa ( intr-un moment de aniversare a nasterii lui Eminescu) legamintul exprimat in poezie;”Ci sa nu inchidetI cartea/Ca pe recile-mi pleoape”! LasatI cartea lui Eminescu deschisa, spune Vieru, murind de ziua lui Eminescu. Este un mesaj incredibil in destinul lui Grigore Vieru sI in insasI moartea sa. Sensibilitatea extraordinara a acestui poet de peste Prut, care ne-a incintat pe totI cu slovele sale pline de gratie si de putere, nu putea avea alte surse decit ..acelea care au dat nastere sI lui Eminescu. “Gena constiintei inalte” poate fi gasita sI regasita de catre aceia ce-sI pot inalta sufletul sI mintea in tarimurile misterioase ale ideilor, in tarimurile incredibil de puternice ale spiritului, capabil – iata – sa lege intre ele destinele, evenimentele de viata, dar si..puterea de a le cunoaste pe acestea cu multi timp inainte de a se intimpla. Poetii se conecteaza la simboluri sI la semnificatii care scapa omului de rind, transmise – insa – din lumile cele mai pure ale constiintei. SI constiinta romaneasca, profound ancorata in sufletul lui Vieru, ne transmite prin el ca “n-avem voie sa inchidem niciodata cartea lui Mihai Eminescu”! Ce destin minunat, ce frumoasa sI minunata existenta a fost printre noi in Grigore Vieru, a carui morte devine “mesaj national” “Nu inchidetI cartea lui Eminescu”..! Este “cartea” ce s-aseaza “ca perna” intru odihna eterna a lui grigore Vieru, asa cum singur a prezis.. Dumnezeu sa-l odihneasca in iubirea sa infinita! Maria Timuc, 7 plus
Sunt muta 😐 orice cuvant as spune acum cand El nu mai este mi-ar parea prea putin, mult prea putin … 😦
Cred ca Doina si Ion Aldea Teodorovici au dorit sa fie aproape de maestrul Vieru,,,,Ce coincidenta ..tot accident de masina….Prietenii stiu de ce?Dumnezeu sa il odihneasca!!!!
Va scriu pentru prima oara, cu relativ putine sperante de a primi raspuns.
Am inceput sa am senzatia de insecuritate pe care am mai incercat-o in perioada CDR. Ceea ce parea gluma (dictatorul Base) se cam ingroasa. S-a trecut dincolo de „verba volant”, s-a ajuns la „scripta manent”(decalogul). Sunt un inginer „la norma” scolit pe vremea lui Ceausescu(sa-mi fie rusine?) de care nu s-a prea lipit spiritul intreprinzator(sa-mi fie rusine!), ajuns la aproape 45 de ani, care nu prea mai vede un orizont de bine.(chiar si indepartat, cum a fost mai mereu). Spune-ti-mi, va rog, realizeaza cei din PSD ca Basescu nu are contracandidat la viitoarele alegeri? Feelingul meu este ca nimeni nu-i poate face fata actualului presedinte in afara de dvs. Armele dvs. sunt altele decat ale lui. Desi par fragile fata de „tunurile” lui ( SRI, SIE, DNA, etc), se prea poate sa fie mai eficiente (vezi cazul Oprescu-Primarie) pe fondul lehamitei oamenilor fata de nesfarsitelor lui marlanii…
O intrebare : de cine depinde sa candidati?
Si o a doua : doriti sa canditati?
GRIGORE VIERU
NU AM, MOARTE, CU TINE NIMIC, EU NICI MĂCAR NU TE URĂSC
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Saluti per vuoi!
„Prin Hotararea de Guvern nr. 561 semnata de Adrian Nastase la data de 15.04.2004, “Asociatia Marea Loja Nationala din Romania” devine de “utilitate publica”, adica beneficiaza inclusiv de fonduri de la stat. ” (http://savatie.wordpress.com/2008/12/16/lojele-kgb-ului)
M-ati dezamagit din nou d-le Nastase.
Spuneti-mi, va rog, prin ce e utila masoneria Romaniei?
Dumnezeu sa-l odihneasca! Iar noi sa dovedim ca suntem demni de el! Ar fi cazul sa incepem, pe urmele lui Grigore Vieru, „sa crestem intru Eminescu”!
rusine natiune , rusine guvernanti , puteam si noi sa declaram doliu national , se putea spune mai mult despre Grigore Vieru ,nu sa se amunte la unele canale de stiri , vag ” a murit Grigore Vieru ” si atit de ce ?
Nu putem si noi sa ne solidarizam mai mult cu poporul frate de dincolo de Prut . Cine nu vrea sa se implice mai mult in aceste probleme, unde este Ministerul Culturii care cu ani in urma faceau poduri de flori, dar totul a ramas amintiri . Stau si ascult un cintec cintat de Doina si Ion Aldea Teodorovici cintecul este pa versurile lui Grigore Vieru si se intituleaza ” Eminescu ” si cum spunea poetul ” Eminescu sa ne judece „
O ZI DE DOLIU NATIONAL/
CAND INIMA-NCETAT SA BATA/
N-AM FOST IN STARE CA SI NEAM/
SA-I OFERIM LUI GRIG CAND PLEACA.
O ZI DE DOLIU NATIONAL….CE POPOR SUNTEM?
Regretele si lacrimile noastre nu il ajuta cu nimic pe cel plecat dintre noi.
Sa-i iubim si pretuim atunci cand sunt in viata,sa le facem viata frumoasa si usoara mai ales cand Dumnezeu ne-a oferit privilegiul sa facem ceva pentru valorile noastre.Aveti grija de A. Paunescu- El ne-a mai ramas.