Archive Page 3

Destrămarea păcii in Europa

20160715-093218.jpg

Europenii au fost mândri de perioada de pace din ultimii 70 de ani pe continent. Pacea, in special pacea socială dar si cea „multiculturala” pare insa ca începe sa se destrame in Europa. In primul rând, cred, pentru ca Europa nu se mai poate izola de Fenomene extreme ce au loc in lume, nu se mai poate izola de conflictele la care participa pe alte continente. Si pentru ca autostrăzile globalizării merg in ambele sensuri. Războiul rece, in ciuda a ceea ce cred unii analisti romani, nu mai are loc între marile puteri ci pe o axa a sărăciei si a fanatismului religios. Noua etapa a terorismului in Europa, evidențiată recent si la Nisa, pune in lumina faptul ca Europa trăiește cu virusul nemulțumirii si al urii ce risca sa se transforme intr-o epidemie capabila sa contamineze societatea modernă europeană .

Receptie de rămas bun la Ambasada Rusiei

DSC_0533.JPG

Ii rog pe Dan Tăpălagă si compania (n-am spus numele acesteia) să nu se enerveze. Am fost ieri la receptia de rămas bun oferită de ambasadorul Rusiei, Oleg Malginov, cu ocazia incheierii misiunii sale in tara noastră. O persoană cultivată, un bun diplomat. Imi aduc aminte de dezbaterea pe care am organizat-o impreună la Fundatia Titulescu, in urmă cu ceva timp. Sigur, contextul relatiilor bilaterale si cel al relatiilor internationale  este complicat dar tocmai din acest motiv cred că trebuie păstrate canalele de dialog. Mai ales, in conditiile in care „zona de demarcatie” intre Occident si Rusia s-a mutat, practic, pe frontiera noastră.

Cred in continuare in importanta participării noastre la NATO dar nu pot să nu văd faptul că in partida de sah intre SUA si Rusia, presedintele Clinton a mutat gresit, in urmă cu aproximativ un deceniu, „inventând” o tară – Kosovo – ceea ce a oferit un pretext Rusiei in ceea ce priveste Crimeea, ceea ce a modificat echilibrul in Marea Neagră, ceea ce…Si este clar că, după pacea Putin-Erdogan, Marea Neagră se consolideaza ca mare inchisă iar anunturile NATO in acest domeniu nu vor fi urmate de măsuri concrete. Asa incât s-ar putea ca, in viitor, să urmărim cu binoclul felul in care bărcutele lui Borisov se vor deplasa spre Yalta, sub protectia navelor de razboi ruse.

 

 

 

Acasa la Albrecht Durer

 

FullSizeRender 3.jpg

 

220px-Durerhaus-nbg.jpg

Sigur, Durer nu mai era acasa. Plecase inca din 1528. Casa lui a rămas, insă. Este acum  muzeu. In Nurnberg. Casa in care Durer se reintorcea de fiecare dată din călătoriile sale in Italia. E un semtiment ciudat să intri intr-o casă veche de aproape cinci sute de ani, să vezi cum arăta o bucătărie pe vremea aceea, mobilierul, ferestrele. Dar mai ales presa pentru gravuri. Mi s-a permis să folosesc tehnologia de atunci si să realizez o gravură, utilizand matrita existenta. Cerneala, cu care m-am murdărit pe mâini, era contemporană.

Sunt expuse, la ultimul etaj, câteva dintre gravurile sale. Tablourile sunt doar copii – bine realizate după originalele plecate in diferite locuri in lume si reunite  pentru o mare retrospectiva Durer, la el acasa, in Nurnberg.

In apropiere, in fata unor cafenele, celebrul sau iepure, mărit in bronz, stă la pândă, asteptând clientii.

 

La Tribunalul de la Nurenberg

20160710-200900.jpg

După ce am fost de 200 de ori in sala de ședințe penale de la Înalta Curte de Casație si Justiție din București ( cunoscuta Sala „Adrian Nastase”), m-am gândit sa vizitez si Sala 600 a Tribunalului de la Nürnberg, unde au fost judecati, in urma cu 70 de ani, principalii criminali nazisti din al doilea război mondial. Cu atât mai mult cu cât, pentru toți, acuzarea a prezentat de doua ori mai putini martori decât cei 947 de martori din procesul meu cu Afișe electorale. Fotografia pe care o vedeți este chiar din celebra sala a Tribunalului, din clădirea in care acum funcționează un tribunal german dar si un interesant muzeu. Acolo sunt mentionate si tribunalele penale speciale de după încheierea Războiului Rece, din România fiind incluse victimele de la Revoluție dar si Comisia de condamnare a comunismului?!
Nu știu de ce îmi revin in minte insa cuvintele personajului care il sfatuieste pe Spencer Tracy, in cunoscutul film, sa fie indulgent cu inculpații pentru ca s-ar putea ca ei sa mai fie necesari in viitor!

Vreau sa fiu „avertizor de integritate”

Unknown-1.jpeg

Declar solemn ca vreau sa fiu „avertizor de integritate” si sa particip plenar la punerea in aplicare a planului anti-corupție al ministrului Pruna. In acest sens, vreau sa raportez ca in Statele Unite, la o licitație, in zilele următoare, se va pune in vânzare o arma semi-automata Kalashnicov, de fabricație – se afirma – românească. In condițiile in care contactele mele cu serviciile de informații s-au estompat foarte mult, in ultimul timp, folosesc acest prilej pentru a aduce la cunoștința organelor acest fapt reprobabil ce poate afecta politica nostra de obținere a Visa waiver. Trăiască lupta pentru pace!
 

 

IMG_20160708_0002

Titulescu – „un charmant personnage”

Unknown-1.jpeg

O bună prietenă mi-a trimis din Franta un portret interesant al lui Titulescu – continut in volumul fratilor Tharaud (Jerome si Jean), volum intitulat „L’envoye de l’archange”. Cartea a fost publicată in 1939 si contine o biografie a lui  Zelea Codreanu. O lucrare ce condamnă terorismul practicat de Garda de Fier, prezentând insă si mediul politic al acelor ani. Capitolul consacrat lui Titulescu este intitulat „Un charmant personnage”. Cred că această descriere merită să fie adăugată imaginilor pe care le avem despre marele diplomat român si european.

titu

Rafael

 

FullSizeRender 6.jpg

Astăzi, Andrei mi l-a lăsat in grijă pe Rafael. El iubeste directia Vest, pentru că acolo se află bucătăria.

Hărtile Dunării si ale Mării Negre, la Galati

 

Afis lansare carte 6 iulie 2016.jpg

IMG_5490.JPG

FullSizeRender 3.jpg

FullSizeRender 5.jpg

M-am bucurat să pot prezenta miercuri, la Galati, hărtile Dunării si ale Mării Negre. Am reamintit rolul Galatiului in istoria institutională a Dunării si am reamintit un discurs al lui Grigore Gafencu, din 1939, la Galati.

Prezentarea celor două volume a avut loc la „Casa Cuza”, in ambianta specifică a unui muzeu ce aminteste faptele si initiativele Marelui Domnitor al Unirii. Mi-a făcut o mare plăcere să-l intâlnesc pe distinsul director al Muzeului din Galati, Cristian Căldăraru, precum si pe multi dintre vechii mei prieteni din oras sau pe noii alesi, de la Consiliul judetean sau de la primărie, ori pe unii dintre parlamentarii din judet.

A fost o mare surpriză să vizitez apoi Muzeul de istorie, cultură si spiritualitate crestină de la Dunărea de Jos, despre care insă vă voi povesti mâine.

 

 

 

 

 

Peste 200.000 de comentarii pe acest blog

images-1.jpeg

După ce am depăsit 9 milioane de accesări, iata, acum, am consemnat, pe blog, peste  200.000 de comentarii. Acest lucru arată că blogul nu este o „gazetă de perete” ci un instrument de dialog intens intr-un club de persoane ce comunică la distantă.

Vă multumesc si vă promit să continui să  pun in discutie, pe blog, subiecte cât mai interesante.

9,130,110 views;

200,104 comments

Scrisoare deschisă adresată Presedintelui României

Unknown-1.jpeg

Domnule Presedinte Iohannis,

Traian Băsescu v-a lăsat o mostenire grea – intre altele, actiunea obedientă fată de Statele Unite  („Licuriciul cel mare”) – Theo Peter, stergerea datoriilor Irakului si multe altele. Această actiune obedientă a incurajat ambasadorii americani la Bucuresti să incalce, incepând cu 2005, toate normele acceptate ale diplomatiei. Nu are rost să revin asupra celor intâmplate in ultimii ani.

Recent insă, răspunzând  criticilor unor oameni politici români, ambasadorul Hans Klemm a afirmat: „E datoria mea să fac observatii in mod public”. Cu alte cuvinte, să continue să se pronunte public in chestiunile de politică internă românească.

Consider că, in calitate de presedinte al României, aveti DATORIA să-l invătati pe ambasadorul Klemm că are datoria de a NU face observatii in public. Puteti, spre exemplu, să-l insărcinati pe unul din consilierii dvs. să-i inmâneze textul Conventiei de la Viena, din 1961, referitoare la relatiile diplomatice, in care se arată: „Art. 41 – 1. Fără prejudiciul privilegiilor si imunităilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii si imunităti au datoria de a respecta legile si regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.”

Nu cred că ratificând Conventia, in 1968, România a făcut o exceptie pentru SUA. Si nu cred că ar exista un acord bilateral de reciprocitate prin care ambasadorii român si american să se pronunte asupra chestiunilor de politică internă din cele două tări.

Consider că i se poate atrage atentia ambasadorului Klemm că, dacă are ceva de comentat, comunicat, sugerat, protestat (personal sau in numele guvernului american) trebuie să facă acest lucru mergând la Ministerul Afacerilor Externe, deoarece este acreditat pe lângă autoritătile române si nu pe lângă „stradă”, opinie publică, televiziuni, agentii de presă. Conform aceluiasi articol din Conventia de la Viena,  „2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredintate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.”

S-ar putea ca dl ambasador să nu inteleagă aceste texte. Există un remediu. Articolul 9 din Conventie stabileste: ” 1. Statul acreditar poate oricînd, si fără a trebui să motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant că seful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoana non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt functiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.” Simplu.

Domnule Presedinte,

prin incălcarea unor norme diplomatice care sunt specifice statelor democratice, ce-si respectă mutual suveranitatea, ambasadorul Klemm umileste nu doar autoritătile statului român ci si pe fiecare dintre noi.

Cu speranta unei reactii de demnitate

si cu expresia consideratiei cuvenite,

Adrian Năstase

5 iulie 2016

 




Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!