Archive for the 'Editorial' Category



Să învățăm să fim pro-români

Acesta este titlul editorialului meu din Jurnalul National de astazi.

În timp ce noi căutăm, nedumeriți, resorturile care l-au împins pe Crin Antonescu să-și dea demisia, lăsându-și partidul cu ochii în ceață, neștiind nici măcar cine trebuie să plângă și să rostească, tremurat, „Dragă Stolo”, în timp ce noi urmărim, cu pasiune, modificări de silicoane, aventurile mondene ale fotbaliștilor, masterchef-uri, români cu talent, în timpul ăsta, în jurul României și în lume au loc schimbări importante, pe care nu vrem să le vedem. „Ochelarii de cal” pe care România i-a purtat în politica externă, în mandatele lui Băsescu, au dus la izolarea internațională a României, la incapacitatea de a mai participa la negocieri sau de a influența evenimente internaționale (regionale).

Parteneriatul strategic cu SUA este foarte important dar, pentru România, în situația sa geostrategică, sunt importante și relațiile sale cu vecinii. Bulgaria, în mare măsură s-a orientat pe axa Berlin / Moscova, Ungaria, eurosceptică, a dezvoltat, în ultimul timp, relațiile cu Moscova (inclusiv pe tema minorităților), Grecia depinde de capitalul german dar a concesionat portul Pireu chinezilor, Turcia încearcă să reziste unei „primăveri” și oscilează, cu mari frustrări, între o Europă ezitantă și o presiune islamică tot mai puternică. În timpul ăsta, Rusia – cu toată opunerea Occidentului – redevine o putere globală. Acordul de 400 de miliarde de dolari, pentru gaz, cu China, dovedește stabilirea unei legături strategice, pe termen lung, în contextul vechiului joc – permutări de trei luate câte două.

Rusia a avut, în 2012, schimburi comerciale cu Uniunea Europeană de 267,5 miliarde de dolari, cu China, de 64 miliarde iar cu SUA de 18,9 miliarde dolari (schimburile Rusiei cu Ucraina, în același an, erau de 24,3 miliarde dolari). Schimburile României cu Rusia se bazează, în mare măsură, pe importurile de gaz și, de aceea, deficitul nostru depășea 1,3 miliarde dolari. Alte țări europene aveau însă deficite și mai mari în raporturile comerciale cu Rusia (Olanda – 21 miliarde dolari; Polonia – 13 miliarde; Italia – 8; Marea Britanie – 6; Grecia – 5,5; Spania – 5; Finlanda – 4,8; Bulgaria – 4,7; Ungaria – 3,8). Aceasta este o realitate pe care noi nu vrem să o vedem și să o înțelegem.

Ucraina are o rană adâncă, greu de vindecat. Noul președinte, Petru Poroșenko, imparțial, l-a susținut, inițial, pe președintele Kutchma, apoi a fost ministru de externe al lui Iushchenko, ulterior a fost ministru al dezvoltării economice al lui Ianukovich. În final, a ajuns pe euro-maidan și, de acolo, la președinție. În timpul ăsta a dobândit a opta avere din Ucraina și va lupta împotriva oligarhilor, împreună cu fiul lui Joe Biden, cooptat în consiliul de administrație al principalei firme de import de gaz din Ucraina.

Noi ne refuzăm posibilitatea de a juca un rol în evoluțiile diplomatice din Ucraina, lăsând Polonia să se ocupe (cu rezultatele cunoscute ale Parteneriatului estic) dar devenită „hub” regional pentru premierul Chinei și pentru președintele SUA.

Recent, a fost semnat Tratatul privind Uniunea Economică Eurasiatică (Rusia, Kazahstan, Belarus),o piață economică de 170 de milioane de oameni. Știu că este, deocamdată, o pastișă a Comunității Economice Europene, știu că ea ascunde un proiect pe termen lung, dar suntem vecini în această zonă și ne interesează un climat de „bună-vecinătate” și de „spiritualizare” a frontierelor – cum ar fi spus Titulescu.

Opțiunea mea și a celor mai mulți români a fost și este legată de Occident dar, înainte de a discuta dacă suntem pro-americani sau pro-ruși ar trebui să învățăm să fim pro-români.

„Deforma lui Băsescu”

Acesta este titulul editorialului meu din Jurnalul National. Editorialul il puteti citi aici.

Verbul „a deforma” înseamnă a modifica, a sluţi, a urâţi, a poci, a prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. Sub aceste înţelesuri, puteţi aduna acţiunile şi declaraţiile lui Traian Băsescu din cele două mandate care se vor încheia curând.

Recent, câteva fantome, la malul mării, în timp ce se întrebau cui îi va da Băsescu mărul, anunţau că vor să continue „reformele”acestuia.

Verbul „a reforma” are deci un substantiv corespondent. Verbul „a deforma” nu are.

Propun, de aceea, să acceptăm un nou substantiv, în limba română – substantivul „deformă” pe care să i-l închinăm lui Traian Băsescu. Acest cuvânt sintetizează perfect ceea ce a făcut el, timp de 10 ani, în România – a sluţit, a urâţit, a prezentat altfel decât era în fapt, a denaturat, a falsificat, a alterat.

În definitiv, dacă unii voiau să ofere un regat pentru un cal, noi putem să-i oferim un substantiv lui Băsescu, pentru zece ani de activitate în slujba cetăţenilor.

„Deforma lui Băsescu” sintetizează – în opinia mea – două mandate de minciună, abuzuri, dezbinare, prefăcătorii, şmecherii, haos, hoţie, sărăcie, corupţie. „Deforma lui Băsescu” a însemnat pervertirea justiţiei, tăierea salariilor, învrăjbirea populaţiei, megalomanie, mitocănie, scandaluri.

Vreţi ca această „deformă” să continue prin larvele pe care el le-a depus la malul mării?

Casting pentru prezidențiale

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National.

Viața politică seamănă tot mai mult cu experimentele de entertaimment. „Românii au talent” sau „Dansez pentru tine” nu ar avea succesul de astăzi – la o anumită categorie de populație – fără faza de „play-off” – selecțiile locale. Așa cum show-urile respective nu ar fi amuzante dacă nu ar include gestica, uimirea, super-uimirea, admirația, surpriza membrilor juriului și felul în care ei sar în picioare, sau cad de pe podium, șocați de performanța concurenților, de „tupeul și de obrăznicia – în sens bun – a băieților” (am preluat ceva și de la cronicarii de fotbal).

Pentru prezidențiale, partidele au început deja castingul. Fac sondaje, examinează scenarii – pentru turul I, pentru turul II, prezența la vot – examinează profilul de prezidențiabil, caracterul de prezidențiabil, ideea de tandem, formule de alianță…

Tatonări deocamdată. Din acest punct de vedere, alegerile europarlamentare vor fi un fel de sondaj național cu un eșantion foarte larg.

Rezultatul lor – în ceea ce privește prezidențialele – poate fi înșelător. Din cauza prezenței la vot, din cauză că vor evidenția opțiuni generale pentru partide, nu pentru persoane. Cu atât mai puțin pentru candidații potențiali la prezidențiale.

Intuiția îmi spune că USL-ul nu se va reface (din păcate), că PSD va forma un  tandem (candidat de președinte/candidat de premier), iar reprezentanții Dreptei vor merge separat (cel puțin doi dintre ei) pentru turul I și se vor grupa după turul II. Vom vedea mai clar după alegerile europarlamentare.

„Europa de Est merge către Sud”

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Acesta este titlul unui articol interesant, apărut în numărul din martie/aprilie, în revista „Foreign Affairs”. Articolul este semnat de Jan-Werner Mueller, profesor la Universitatea Princeton și are ca subtitlu „Democrația care dispare în noii membri ai UE”.

Profesorul Mueller remarcă faptul că europenilor le place să sărbătorească evenimente ce marchează sfârșitul unor perioade grele ale trecutului. Astfel, în 2014, sunt sărbătoriți 100 de ani de la începerea Primului război mondial, 75 de ani de la începutul celui de-al Doilea război mondial dar și 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Se împlinesc însă și 10 ani de la cea mai amplă lărgire a UE. Urmată de aderarea României, Bulgariei și Croației.

 S-a încheiat astfel Războiul Rece în Europa, prin punerea împreună a Vestului și a Estului. Erau ele, însă, compatibile? Mueller obeservă că, în prezent, aproape toate aceste țări se confruntă cu crize politice, crize ce afectează sistemul lor democratic. Are loc, în majoritatea lor nu doar o întoarcere la autoritarism ci și o  construcție de „democrație” supraliberală, în care partidele politice încearcă să acapareze statul fie pentru scopuri ideologice sau, mai prozaic, pentru câștiguri economice. Relația cu UE devine mai complicată. Este dat exemplul lui Viktor Orban care, în 2012, compara UE cu o putere colonială și declara „războiul de independență” împotriva Bruxelles-ului. Iar Mueller nu avea încă rezultatul votului recent de la Budapesta – care a confirmat sprijinul pentru acest tip de politică. Analiza sa continua și cu Cehia. Sunt comentarii și despre România.

Cred însă că examinarea a ceea ce Rumsfeld a numit „Noua Europă” ar trebui să fie lărgită. În opinia mea, criza economică din Europa (pornită în SUA) a generat o revenire la politici naționaliste, individuale, afectând politica „valorilor europene fundamentale” și solidaritatea membrilor.

 Țărilor din Europa de Est li se spunea că trebuie să respecte aceste „valori europene”, în timp ce Marea Britanie stabilea restricții pentru libertatea de deplasare, iar pentru Franța se accepta depășirea pragului de deficit bugetar. Țările din „Noua Europă” trebuiau să fie exclusiv „west-oriented”, în timp ce statele occidentale desfășurau relații tot mai intense cu China sau Rusia.

 În aceste condiții, în noile state, membre ale UE, apar tot mai multe întrebări. Ele sunt, mai frecvent, legate de bunăstare și mai puțin de democrație.

Cred că profesorul Mueller nu a înțeles pericolul adevărat – acela ca Europa de Est să meargă nu spre Sud, ci spre Est.

 

 

 

 

Cronicarul de la Jilava

Acesta este titlul editorialului meu din Jurnalul National. Editorialul poate fi citi aici.

În ultima vreme, am citit, cu interes, discursurile de rămas bun, rostite de Băsescu la instituțiile „statului de drept” (justiție + instituții de forță).

 

  •          Din discursul lui Băsescu la „dezbaterea” Fundației Mișcarea Populară, am aflat, de exemplu, că el „a găsit SRI în condițiile în care Vântu îi spunea directorului SRI ce are de făcut și primea informații cum primește președintele României”. Ulterior, la bilanțul SRI, Băsescu a depănat amintiri în același sens: „Când am preluat funcția de președinte al României, SRI avea un director care umbla cu sau folosea mașină de la Sorin Ovidiu Vântu…” Pot fi puse mai multe întrebări naive: Dacă așa l-a „găsit” pe Radu Timofte în decembrie 2004, de ce l-a mai ținut în funcție până la jumătatea anului 2006? Cam un an și jumătate. Doar ca să facă economie la benzină, la mașina de serviciu? Sau a primit sugestii, din afară, să-i mențină pe Timofte și pe Fulga? Sau poate că asta a discutat cu Vântu în benzinăria de pe DN1, unde s-au întâlnit între cele două tururi de scrutin, la prezidențialele din 2004? În definitiv, când l-a „găsit” pe Timofte – prietentul lui Vântu – la SRI, în 2004, nu trecuseră decât câteva zile de la întâlnirea „sub acoperire” cu Vântu, de la benzinărie.

 

  •          Și la SRI și la „Mișcarea populară”, una dintre teme a fost „depolitizarea” instituțiilor. În fapt, este vorba de îngrijorarea că cei impuși în diferite posturi ale administrației centrale sau locale (de interes pentru Băsescu) ar putea fi schimbați din funcție, sub acest pretext. E adevărat că unii dintre ei nu fuseseră numiți pe criterii politice, ci pentru că făceau parte dintr-o gașcă, nu dintr-un partid anume. Sunt nenumărate exemple de acest gen.

 

Am înțeles că nu mai trebuie procedat, ca pe vremuri, când „se stabilea la PSD pe cine pune procuror șef”. De aceea, așa cum știți, procedura s-a schimbat, numirea procurorilor șefi nu s-a mai făcut la partid, ci direct la vârf – cazul Daniel Morar – de către Băsescu sau de către Monica Macovei (nu este foarte clar) sau împreună. Eventual prin înțelegeri între președinte și premier (evident că nu între Iliescu și Năstase).

Am admirat, la Congresul Avocaților, discursul despre cultură al lui Băsescu. Despre „cultura justiției” și despre deontologie. Am aflat că orice stat poate avea legi foarte moderne dar că „toți trebuie să aplice legea sau să aplice hotărârile judecătorești, dând dovadă de bună credință și cu deontologie profesională nealterată…” Sper ca și judecătorul Ionuț Matei, vicepreședintele ICCJ – cel care a condus completul de 5 care a judecat recursul în „Dosarul Zambaccian – să citească acest discurs, în condițiile în care Noul Cod de Procedură Penală stabilește, în art.406, că „Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare”, iar din 6 ianuarie și până în 31 martie (cel de-al treilea termen pentru contopirea pedepselor) au trecut 84 de zile fără ca motivarea să fi fost redactată. Nu este foarte clar pentru mine dacă toți judecătorii trebuie să aplice prevederile noului cod de procedură penală. Probabil că dna Reding va considera că este vorba de un exemplu de bune practici.

Mi s-a părut fascinantă partea din discursul de la avocați în care Băsescu explică problema fundamentală a apărătorului: „Avocatul este într-un dualism”. Este vorba de loialitatea față de client, pe de o parte, și respectul față de lege pe de altă parte.  Discursul, inspirat din vizionarea unor filme americane, este fascinant. Nu aflăm, din păcate, dacă și anumiți procurori au dileme de acest gen (sau au avut)…

 

 

„Modernizarea” pe datorie

Acesta este titlul editorialului meu de azi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

 S-ar putea să faceți parte dintre cei care cred că modernizarea unei țări presupune anumite sume de bani disponibile pentru acest scop. Nu ați greși foarte mult. În acest caz, știți că „modernizarea” României a fost scopul principal al celor două mandate ale lui Băsescu. Scopul acesta nu a fost însă abandonat. De aceea, Traian Băsescu a creat Partidul Mișcarea Populară – „ca să continue procesul de modernizare”.

 Din păcate, bilanțul net al sumelor primite de România de la UE pentru perioada 2007-2013 arată – conform consilierului Adrian Vasilescu, de la BNR – că România, plătindu-și cotizațiile, a rămas cu aproximativ 10 miliarde de euro (21,3 miliarde – 10 miliarde euro). Sper că nu au fost avute în vedere și fondurile de pre-aderare! Cam puțin…

Mai ales că într-un singur moment, Traian Băsescu a luat de la FMI și de la Uniunea Europeană 20 de miliarde de euro, bani pe care România trebuie să îi plătească înapoi! Sper că vă reamintiți. În total, datoria externă a țării a ajuns la peste 100 de miliarde de euro!

 Și atunci, din ce bani să faci „modernizarea” țării dacă și investițiile străine au scăzut? Las la o parte banii duși de clientela înfloritoare a regimului Băsescu în diferite zone de sectanți din America și din Orient.

 Dormiți însă liniștiți, „procesul de modernizare” continuă prin Partidul Mișcarea Populară. Votați mărul! Deși s-ar putea să fie otrăvit.

Partidul de fițe

Acesta este titlul editorialului meu din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

În urmă cu mulți ani, președintele Constantinescu și consilierii săi construiau fundația „Acțiunea Populară”. Mai târziu, fundația s-a transformat în Partidul Acțiunea Populară. N-a fost un mare succes.

După vreo zece ani, Traian Băsescu, prin interpuși, creează Fundația Mișcarea Populară, după ce înregistrase, prin fiica sa, „marca” respectivă. Ulterior, transformă fundația în partid – Partidul Mișcarea Populară. Diferența față de Emil Constantinescu – inițiativele fostului președinte s-au derulat când acesta era în opoziție, nu când era în funție, la Cotroceni.

Ce ideologie are noul partid? N-are importanță. Este partidul giruetă, partidul care se orientează după ideile lui Băsescu. Este „partidul în blugi”. Faptul că blugii sunt rupți arată că membrii săi fac parte dintre românii săraci – cei care au mai puțin de 300 de hectare de teren agricol. Ei nu au nici cravată, pentru că, din cauza guvernului Ponta, nu au bani să-și cumpere aceste detalii de îmbrăcăminte.

Semnul partidului este mărul, ceea ce te duce cu gândul la celebrul partid din Rusia, „Iabloko” (mărul). Pare puțin ciudat că această formațiune de dreapta care, firesc, merge spre Vest, să-și ia drept semn electoral nu frunza mărului, ci chiar mărul – simbol al reformei din anii ’90, în Rusia. 

Ce-i unește pe membrii noului partid? Dragostea de țară, preocuparea pentru economie, grija pentru săraci, interesul pentru cultură? Nu, ei construiesc partidul-acciză. Din grija pentru conducătorii auto (exista, parcă, un partid al automobiliștilor). Par mai curând un clan, format din resturile „regimului ticăloșit”, construit, timp de zece ani, de Băsescu. Strânși într-o formulă de supraviețuire. Unii dintre ei preocupați de prelungirea sinecurilor la Bruxelles și în zonele administrației locale. Haideți la cort! Ne pregătim să dăm alegeri europarlamentare la tot poporul!




Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!