„Cornul si laptele”. Nevoia unor corectii

 

 

 

 

 

 

Programul guvernamental „Cornul si laptele” a fost initiat de guvernul pe care l-am condus, prin OUG 96/2002, constand in acordarea de produce lactate si de panificatie pentru scolari. Era preluarea unei experiente suedeze de dupa razboi. La noi, obiectivele erau acelea de a fortifica si de a asigura o imbunatatire a  cresterii fizice a copiilor dar si de a se incuraja participarea lor la orele de program. Indirect el  trebuia sa asigure si un efect pozitiv pentru alfabetizare, inclusiv pentru copiii de romi.

In primii ani, copiii prescolari si scolari primeau un corn simplu (80 gr.) sau biscuiti (44 gr./pachet) si lapte pasteurizat sau UHT (200 ml.) sau iaurt sau lapte batut (140 gr), in mod alternativ.

In primii ani, termenul de garantie pentru corn era de 48 de ore iar pentru produsele lactate termenul era de 7 zile. In timp, insa, firmele mari de panificatie sau lactate au beneficiat de modificari ale conditiilor initiale, astfel incat laptele UHT ( Ultra High Temperature), incalzit la temperaturi foarte inalte si putand fi conservat timp de 3 luni, a fost, practic, singurul acceptat, desi,  folosirea acestei tehnologii distruge, din cate am inteles, aproape in totalitate, vitaminele, aminoacizii si structurile proteice din lapte, determinand scaderea valorilor nuritive ale acestuia. In plus, s-a acceptat si laptele praf in compozitia sa.  Sigur, insa, distributia  este mult mai comoda in aceste conditii. Astfel, marile unitati producatoare au inceput sa castige licitatiile in multe judete din tara oferind preturi din ce in ce mai mici deoarece legea a fost modificata, distribuirea putand fi realizata zilnic pentru localitati de pana la 25 de km, bisaptamanal pentru cele la distanta intre 25 si 50 de km  fata de sediul unitatii de productie sau saptamanal pentru localitati la distanta de peste 50 de km. Spre exemplu, castigator al licitatiei din Sibiu pentru anul scolar 2014-2015, a fost o firma din Turda, distanta de la Turda la Medias (prima localitate din judetul Sibiu, fiind de peste 90 de km. , deci copiii de acolo au primit cornuri o data pe saptamana. Ne mai miram daca, in aceste conditii, multe cornuri sunt aruncate la gunoi? Am inteles ca aceeasi firma aproviziona, in aceleasi conditii, scolile din Salaj, Satu-Mare, Arad, Ialomita. Si in ceea ce priveste laptele, situatia este asemanatoare. Se pare ca o firma din Timis asigura laptele copiilor in Dolj. Unele localitati, din comoditate, cer, prin caietul de sarcini, doar lapte UHT. In plus, cerinta initiala era ca aceste produse sa fie livrate intre orele 7 si 9,30, pentru a se asigura prospetimea lor.

Din pacate, in functie de diverse interese locale si de capacitatea de lobby a producatorilor (tot mai numerosi), calitatea programului are de suferit. Consiliile locale sau judetene, in loc sa incurajeze o „sectorizare” a firmelor, astfel incat sa asigure fluxul zilnic de produse proaspete pe o raza de maximum 25 de km, accepta, tinand seama doar de criteriul pret, un sistem de distribuire pe spatii de sute de km, dar cu livrare saptamanala, din partea unor semi-monopoluri.

Responsabilitatea realizarii unor corectii in program revine Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Agriculturii si Ministerului Sanatatii. Poate ca si Ministerul Educatiei ar trebui sa fie interesat de mentinerea standardelor pentru acest program! Sau poate ca, la fel ca in Bulgaria, deciziile ar trebui sa apartina, in comun, parintilor si autoritatilor locale, pentru a asigura si o diversificare a produselor.

Ar fi pacat ca un program extrem de util sa se deprecieze. El a fost gandit, in primul rand, pentru copii si nu pentru marii producatori de panificatie si lactate.