Si vis pacem…

PisicaArici

In 1978, aveam 28 de ani, varsta de astazi a lui Andrei. In acel an, Stefan Aug. Doinas publica volumul de poezii „Locuiesc intr-o inima”, volum care incepea cu balada „mistretului cu colti de argint”. O lunga perioada de timp a fost una din lecturile mele preferate. Intre ele se afla si poemul „Si vis pacem”. Versuri destul de ciudate pentru acele vremuri dar care au rezonanta si astazi. Intrebarea pe care mi-o pun insa este aceea daca formula clasica – si vis pacem para bellum (daca vrei pace pregateste-te de razboi) – este singura varianta in lumea in care traim. Pentru un alt raspuns posibil, adaug un comentariu din serialul „Homeland”: „daca incerci sa cresti serpi in curtea ta sa nu te astepti ca ei sa-i muste doar pe vecini”. Iata insa si textul poeziei lui Doinas, la care am adaugat doua poze din fanarul de la Cornu – o pisica si un arici intr-o faza de coabitare:

„Daca vrei pace, lasa-n vested scrum
sa fulgere penatii casei tale
si, parasind prietenii in drum,
starneste-n varf de pinteni colbul moale.
Femeia ta, pe pragul invechit,
ca un zalog tacute-i vetre-o lasa;
pafta de praf, rotunda, de la schit,
genunchiul ei sa-nscrie pe matasa.
Daca vrei pace, -ncuie ce-ai nascut
in inima, si-mbraca-te in zala;
cu fir albastru, semnul de pe scut
pe sani sa-l poarte fetele, pe poale.
Iar scutul greu, oglinzii din iatac
invata-l credincios sa-i tie locul,
ca sa-ti zaresti in ziua de atac
in fierul lui profilul si norocul.
Dand fiecarui lucru ce-i al lui,
du-te sa dai ce e pe moarte – mortii,
Cantand sa treci pe campuri, si tehui,
zvarlind, precum monede calpe, sortii.
Potcoava sa nu scurme in pamant:
tu nu-ti poti pierde vremea sapand groapa.
De frau du calul tau, si din cuvant,
pe malul mlastinilor, si-l adapa.
Dar vezi sa nu atinga cu suflari
nici sangele-nchegat pe firul ierbii,
si nici cenusa palidelor seri
pe care-o vor aduce-n coarne cerbii.
Daca vrei pace, nu vana in timp
ce stai inca sub bolti, in tara veche:
iubire, fiara, roade, anotimp
sa-ti fie numai floare la ureche.
Nicicand sa nu-ntorci ochii inapoi,
iar sufletul ca palosul sa taie.
Pe cai piezise, in urma ta, si noi,
tarziu, o sa ajungem la bataie,
cand sus, mania ta – stindard – in varf
va flutura pe turnuri, la vigilii,
care si-au ceruit abia cu-un starv
hrisoavele sarace in sigilii.
Daca vrei pace, da mereu porunci
ca strigatul de lupta, la soroace,
sa-l spuna rudele din tati in prunci,
sa-l strige crainicii prin iarmaroace,
Daca vrei pace, bate bani mai buni
cu chipul tau pe fiecare parte.
Fereste-ti fruntea alba de cununi.
Vorbeste cu sfiala despre moarte.
Copiii tai, ca tine de semeti,
sa-i cresti in codri-avand ca dascal ursul:
cu linii vagi, pe trunchiuri si bureti,
sa-nsemne apa vremilor, si cursul.
Iar cand o sa-i trezesti, tarziu, din vis
chemandu-i de sub frunzele opace,
pe stema tarii lor sa vada scris:
Invata sa te lupti, daca vrei pace!”

53 Responses to “Si vis pacem…”


  1. 1 marlenasighi ianuarie 5, 2015 la 2:32 pm

    niciodată mai adevărat!

  2. 2 vax-albina ianuarie 5, 2015 la 2:49 pm

    M-aţi zgândărit să comentez. Poezia lui Doinaş preferată de mine e „Vânătoare cu şoim”, apărută înainte de 89. Dacă nu o ştiţi, sunt sigură că o veţi înţelege.

  3. 3 petrujipa ianuarie 5, 2015 la 3:58 pm

    Minunat!
    Dar astăzi pacea tot seamănă război
    Ciuperca ce apare după ploi,
    Sau bomba pe care Fermi o adună
    Din praful ce s-a scurs din lună.

  4. 5 mihaelataniastoica ianuarie 5, 2015 la 4:18 pm

    Provocare splendidă.

    Război în traducere etimologică înseamnă schimbare la faţă. Doar atât.

    Oamenii nu se ceartă cu oameni decât atunci când sunt atât de diferite opiniile lor, încât sistemul lor intră în panică pe ipoteza teritoriu necunoscut, respectiv, atacator. Atunci tot corpul intră în ceea ce Hans Selye a numit starea de „luptă sau fugi”. Deoarece conştientul le cere să rămână pe loc( pentru homo sapiens sapiens este stupid să fugi sau să ataci fizic într-o polemică), conflictul interior se traduce prin …schimbarea la faţă. Unii oameni se înroşesc, alţii, se îngălbenesc, unii se uită foarte urât, alţii…mă rog, fiecare controlează ce poate controla. Această schimbare la faţă naturală a fost decisă, în timpul istoriei omului, la un moment dat( vezi indienii) ca simbol al atacurilor între triburi, când diferite nevoi primare ce nu mai puteau fi satisfăcute într-un teritoriu, îi determinau să intre în teritoriul celuilalt trib.

    În esenţă, totul este o problemă de raport între hartă şi teritoriu, cum minunat explică în lucrarea lui Manhood of Humanity, Alfred Korzybski(http://www.gutenberg.org/files/25457/25457-pdf.pdf).

    Aşadar, în măsura în care ne imaginăm că „a fi” înseamnă a-l obliga pe celălalat să accepte că doar ce se cultivă în teritoriul tău este mâncare, să nu te miri că eşti mereu atacat de invadatori care, fie vor să mânânce ce cultivi tu, deoarece cred în tine, fie vor să-ţi strice recoltele, deoarece cred că mâncarea lor este mai bună. Din perspectiva aceasta, evident, supoziţia „da”, care a generat întrebarea, este un adevăr. Nu este nevoie de niciun război. Tot ce este necesar, este o demarcare clară a teritoriului şi exprimarea libertăţii de a încheia parteneriate bazate pe schimburi oneste. Răspunsul găsit de umanitate este conceptul ” multiculturalitate”. Est drept că se aplică mai mult pe nivel gastronomic şi estetic, însă, un început, rămâne un început. Continuarea ţine de evoluţie. Conceptul trebuie lărgit, evident, deoarece traducerea îngustă a cuvântului cultură la nivelurile acestea nu poate să fie benefică vieţii omului contemporan care are acces la toate palierele cunoaşterii. Cultură înseamnă, de facto, suma informaţiilor de ordin programatic ce pătrunde în sistemul unui om, pe tot parcursul vieţii sale. Astfel, pisica şi ariciul pot să-şi imagineze că aparţin aceleiaşi culturi, deoarece au trăit în acelaşi coş, Aceasta este doar o problemă de imaginaţie. Nu au conştiinţă de sine, din fericire sau din nefericire pentru ei. Oamenii ies foarte repede din coşul culturii familiei şi…se transformă în fel şi fel de fiinţe în timpul vieţii. Dacă visăm o familie de pisici sau de arici, trebuie să fim mereu conştienţi de faptul că în absenţa transferului cultural continuu şi constant…aricii văd că nu sunt pisici şi invers.

    Războiul se sfârşeşte doar cu o cucerire de teritoriu, alianţele, creează uniuni care permit libertatea de expresie, stimate domnule Adrian Năstase. Ori, dumneavoastră aţi semnat atât de multe acorduri de preaderare încât, sunt convinsă că vă veţi descurca minunat la acest capitol când veţi aplica ceea ce ştiţi în mediul cu şerpi şi nu ştiu ce. Sărmanul şarpe! A fost suficient să se scrie o poveste în care a jucat un rol negativ ca să fie cel mai urât animal de pe planetă. Este şi el o biată fiinţă căreia îi este foame şi face ce poate în teritoriul lui să mănânce. Multe poveşti româneşti vorbesc despre cum se poate scoate pielea sau blana unui animal ca să rămână Făt-Frumos. Important este ca la temeiul încercării să stea iubirea, căci, când rămâne fără scutul lui de imagine, omul, nu prea mai ştie cine este, dacă nu a aflat la timp.

    Oricum ar fi, este primul mesaj interogativ pe care îl citesc şi mă bucur. Din punctul meu de vedere omul se naşte în propoziţia „Mă îndoiesc, deci exist.” Cealaltă propoziţie care-i validează natura este” Orice ai spune, pentru mine este adevărat.”, este greu de instrumentat de egoul omului contemporan.

    Rabinii au întotdeauna dreptate şi ei spun mereu acelaşi lucru: „Şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”.

    Fiul meu împlineşte 23 de ani în ianuarie şi când mă gândesc la alegerile lui, încerc să nu uit să încep propoziţiile aşa: „Dacă eu aş fi în pielea lui şi aş avea 23 de ani…” De câte ori reuşesc, de atâtea ori mă felicit pentru ce am reuşit şi ce nu am reuşit să fac pentru el. Mă bucur că suntem prieteni, că încercăm să ne înţelegem culturile şi mai mult decât atât nu cred că se poate face. Oricum ar fi, trăim în poveşti diferite, chiar dacă uneori stăm zile întregi în acelaşi coş. Şi în coşul nostru fac cuib, trei păsări din neamuri diferite. Când cântăm împreună, …înţelegem foarte bine https://www.youtube.com/watch?v=b5Pn1X1_a64.

    Piatra de încercare a unui guvernator adevărat este guvernarea propriului teritoriu.

    Mulţumesc pentru acestă oglindă sinceră în care ne permiteţi să ne oglindim pe noi înşine. Probabil, pe aici. pe undeva, se află ascunsă Puterea Facebook: „La ce te gândeşti?” Când un om se gândeşte la cele omeneşti, foarte mulţi oameni se regăsesc în gândurile lui. Fiind doar imagine, facebookul poartă cu el şi gânduri reale şi jonglerii lingvistice. Acesta este motivul pentru care îmi este greu să iert modul în care s-a semnat preaderarea pe educaţie. Cu un popor cotat de statistici în domeniu, ca analfabet funcţional, este greu să citeşti jonglerii lingvistice în cheile adevărului pe facebook, sau oriunde în altă parte. Cuvintele şi imaginile nu conţin elemente de paraverbalitate sau nonverbalitate ca mintea noastră obişnuită să recepteze informaţia auzită pe teme de politică şi cancan să discearnă între adevărat şi fals. Pe scris, fie de text, fie de imagine, ori ai experienţă de lectură conştientă, ori crezi că tot ce este scris şi vezi NEGRU PE ALB, este adevărat.

  5. 6 blogideologic ianuarie 5, 2015 la 5:04 pm

    Selfie este patologia fotografiei conectate.

  6. 7 Fragmentarium Politic ianuarie 5, 2015 la 5:07 pm

    Niciodata nu vom sti cu certitudine ce a vrut sa spuna un poet, intr-o poezie sau alta. Pentru a fi siguri, ar trebui sa retraim starea de gratie care l-a inspirat, ceea ce ar insemna ca noi insine sa fim nu numai iubitori, ci si creatori de expresie lirica, cel putin comparabili cu poetul in cauza. Greu, daca nu chiar imposibil, de aceea lumea profana trebuie sa se multumeasca doar cu interpretari. In ceea ce ma priveste, imi place tipul de poet militant, care nu scrie pentru sine, ci pentru ceilalti, care isi foloseste harul pentru a lumina si indrepta lumea, care lasa in urma sa nu numai un estetism pur, care incanta privirea sau auzul, ci si mai multe aspiratii sau impliniri pentru adevar, dreptate si credinta, care bucura sufletul.

    Si vis pacem para bellum? Intreb si ma intreb… SAD a avut, la vremea sa, propriul raspuns: „Invata sa te lupti, daca vrei pace!”. Intelesul primar isi pastreaza actualitatea, cred, dar vremurile noastre i-au adaugat noi intelesuri si conditionari. Argumentul economic a devenit proeminent, dar si cele diplomatic (ar trebui sa ne reamintim ce inseamna o mare putere diplomatica), de drept international, de alianta, de echilibrul puterilor etc. isi au rolurile lor inconfundabile. Un argument interesant, desi utopic in acest stadiu, l-am intalnit la Stéphane Hessel (autorul celebrului eseu “Indignati-va!”), care spunea cam asa: daca vreti pace si intelegere, incetati cu aceasta competitie nebuna, care va pune in conflict, decompetitionati lumea! Si Paul Krugman are un punct de vedere demn de luat in seama. Evident, pana la limita pana la care discursul sau nu se inroleaza. Recent, editorialistul New York Times si laureatul Nobel pentru economie a afirmat ca in secolul nostru razboaiele de cucerire sunt pentru perdanti, exemplificand cu invazia americana din Irak si cu anexarea rusa a Crimeei. Concluzia, acest finis coronat opus, este ideologica, cand sustine ca „America este o adevarata super-putere, deci putem sa incasam astfel de pierderi. Dar o economie petroliera ca Rusia nu are aceeasi posibilitate de a-si depasi greselile.”

  7. 8 Adrian B. ianuarie 5, 2015 la 5:24 pm

    Din acelasi ciclu e si vorba :

    Optimistii invata limba engleza ,
    Pesimistii invata limba germana ,
    Realistii invata sa traga cu pusca …

  8. 9 blogideologic ianuarie 5, 2015 la 5:24 pm

    Pasionatul (the geek), chiar dacă el nu-i un tip frumos, iubeşte discriminarea adusă de Frumos ! http://internetactu.blog.lemonde.fr/2015/01/03/geek-sexiste-plus-que-sexy/

  9. 10 papasha ianuarie 5, 2015 la 5:35 pm

    Nefiind vre-un mare campion la visare ( nici cu ochii deschisi si nici cu ei inchisi ) , singurul lucru pe care l-am inteles din poezie , e ca mare dreptate a avut saracu’ Tata (Dumnezeu sa-l ierte ) cand, pe la 7 ani, m-a luat de brat si m-a dat la tot felul de sporturi , unul mai brutal ca altul , zicand-u-mi ca daca mai vin acasa vreodata plangand , o sa ma rupa EL cu bataia !

    Cand venim pe lumea asta , nimeni nu ne garanteaza c-o sa fie usor si/sau frumos .
    Daca visezi prea mult si prea des nu prea mai ai timp sa te bati si sa razbesti printre toate incercarile vietii .

    SINGURA mare zicere romanesca care nu propovaduieste plecatul capului , intoarcerea obrazului ca s-o mai iei o data , etc , este si preferata mea , ” decat sa planga mama , mai bine sa planga masa” !

    Asa ca , ” Invata sa te lupti , daca vrei pace ” mai romane !

    @ off topic

    a aparut recent unu/a alecsei ,

    care cred ca s-a trezit din pumni , coma , sau din zeama de varza si a pus o intrbare in legatura cu dezisu’ de raposatu’ junior !!!
    wow !

  10. 11 T-Rex ianuarie 5, 2015 la 5:46 pm

    Poezia e cu mult talc. Dualitatea e evidenta: fara conflict nu poate exista pace. Si totusi, politicienii abili pot sa mentina pacea si fara razboi. Nu e nevoie de foc ca sa avem apa.

    Re. la ce cresti in gradina, tare. Solutia ar fi ca atunci cind cresti serpi, sa ai pe linga si niste vulpi 🙂

  11. 12 marilena romanul guga ianuarie 5, 2015 la 6:54 pm

    eu pe vremea aceea aveam in inima in alt superb vers,astazi ne despartim,dar nimeni nu va…..

  12. 13 Luminita Arhire ianuarie 5, 2015 la 7:43 pm

    @nastase

    Pentru că aţi postat un poem splendid al celui pe care, sunt convinsă , mulţi dintre comentatorii de pe blog îl iubesc, şi pe care, cu siguranţă posteritatea nu-l va nedreptăţi, vă cer îngăduinţa de a-i face o nostalgică şi modestă reabilitate unui alt autor, cu numele căruia viitorul va fi, probabil, mult mai neglijent …

    Gheorghe Tomozei – Atlantida

    „Plajele memoriei cu nisipuri de ceară,
    Se îmbogăţesc cu o ultimă întruchipare a ta.
    Îndepărtată, încetând să doară
    Ca o statuie de ceară, ori poate de nea…
    Altă dată, la moartea unei iubiri
    Inima mi se umplea de un vid răcoros,
    Păream un ţărm uitat de aripile subţiri ale ultimului albatros
    Un lut amar, prădat de diamante…
    Vocea se spărgea în cioburi de aer
    Sângele cald se retrăgea în plante
    Şi ramâneam să sun, să răsun
    Clopot fără de vaer….
    Târziu, ca nişte marinari laşi care
    Se întorc pe corabia părăsita bântuită de vânturi
    Umbra, glasul, proprii paşi,
    Reveneau peste-ale punţii şovăielnice scânduri.
    Şi corabia se-avânta peste mări, cu pânze vii
    Peste apele moarte…
    Adaugând o zare nouă ştiutelor zări,
    O chemare spre mai departe….
    Dincolo de dezastre, de naufragii, priveam stâncile-n flăcări
    Printre care alba-mi corabie trecu
    Şi spuneam cu ochii arşi de miragii:
    ” Nu….nu tu ai fost marea dragoste,
    Nu…”
    Dar totul e altfel, e altfel acum.
    Mă simt doborât de ciudate poveri
    Gesturi, cuvinte, culori topite-n fum
    Le port cu mine spre nicăieri.
    Ca o piramida ce fuge-n deşerturi cu criptele goale
    Ca o câmpie chemându-şi florile moarte-n pământ
    Rătăcesc prin anotimpurile lumii, egale,
    Fără linişte sînt.
    Un ocean voi fi, iar tu, împietrită,
    Îmi vei fulgera trupul, vei rămâne-n adânc
    Atlantidă, pe care n-o zăresc,
    Deşi în mine-o strâng….
    Alunec ,corabie beată, peste nisipuri,
    Ard peste pietre , ocean de corali părăsit
    Transfigurat, răsar în mii de chipuri
    Şi eşti cu mine veşnic, te strig neauzit…
    Marea iubire e-n urmă, ori, poate, undeva înainte….
    „Sigur, am sa te uit, îmi spun”..
    Vârsta mea străbătu o presimţire a nopţii,
    Vine o dimineaţă nouă, fierbinte!

    „Dar dacă ai fost tu?”….

    ….căci numai un poet adevărat poate să scrie …” PLAJELE MEMORIEI CU NISIPURI DE CEARĂ „…

  13. 14 Luminita Arhire ianuarie 5, 2015 la 7:48 pm

    Motto: “ Așa că îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și îi mulțumim în mod special domnului președinte că prima duminică din anul acesta a oferit-o Catedralei Mitropolitane și nouă, credincioșilor. Nouă, celor din Sibiu și nu numai, tuturor credincioșilor ortodocși. Cinstea se poate concentra și în Catedrala Patriarhală”.
    ÎPS Laurențiu Streza, duminică, 04.01.2015 .

    Nimeni, nimeni nu ne poate obliga să fim ATÂT de umili; nimeni nu ne cere această linguşire încovoiată, acest servilism derizoriu, care nu are nimic de a face cu respectul.
    Nimeni nu i-a cerut unui înalt ierarh a Bisericii Ortodoxe Române să rosteasă următoarele cuvinte : ”așa că îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și îi mulțumim ÎN MOD SPECIAL domnului președinte… ” şi, mai departe “…cinstea se poate concentra ŞI în Catedrala Patriarhală ” .
    Eu gândesc că dacă îi mulţumeşti lui Dumnezeu , se presupune că LUI i se adresează ÎN MOD SPECIAL recunoştinţa ta iar nu unui vremelnic ocupant al unui scaun tapiţat de pe Pământ. Şi ce se poate înţelege din “..cinstea se poate concentra ŞI în Catedrala Patriarhală ” ?. Despre a cui cinste este vorba ? De ce „se concentrează ” ea mai abitir în prezenţa lui Iohannis decât în absenţa lui? I-a dat biserica ortodoxă „un cec în alb” noului preşedinte sau a fost invers, şi cel din urmă i-a dat un frumos cec semnat cu înflorituri celei dintâi, cumpărând o bucăţică de indulgenţă şi-un loc în faţă pe lista prea-cinstiţilor ?

    În opinia mea, un ins, indiferent cine ar fi el, nu face un gest de superioară „bunăvoinţă” mergând la biserica ortodoxă şi nu-i face o „favoare” acesteia , trecându-i pragul.
    ………………………………………………………………………………………………..

    Se pare că în 25 de ani societatea românească a parcurs un lung drum, crezând despre sine că înaintează, dar, ca mentalitate, făcând, din păcate, paşii de dans în cerc: scârbită de cultul personalităţii socialiste, iat-o, după un sfert de secol, îngenunchiind şi trudind ca o slujnică de rând la cultul personalităţii liberale, de rit nou. Iat-o redescoperind fascinată mitul arianului de omenie, fără nici o strângere de inimă pentru nepăsarea în faţa inconsistenţei acestuia, pe care ar vedea-o, totuşi, atât de blamabilă la ceilalţi .

    Şi-n fine, priviţi-o căutând cu ardoare PARTIDUL- UNIC, având în compoziţie 50% din indezirabilii uşuiţi de ea însăşi mai ieri, în timp ce iese în stradă indignată şi sonoră împotriva abominabilei variante a PARTIDULUI-STAT.

    P.S.Am aflat, mult după ce lucrurile se întâmplaseră, că prin bunăvoinţa familiei Năstase , biserica Mânăstirii Voroneţ a primit un nou acoperiş , sub acoperişul mult mai vast al cerului. Nu am ştiut la timp , pentru că nu-mi amintesc ca măicuţele să fi ieşit aplaudând pe trepte…

  14. 15 Marian Nicolae ianuarie 5, 2015 la 8:44 pm

    Panică în cancelariile occidentale.
    Extrema stângă poate scoate Grecia din Zona Euro

    de Luciana Pop 5 ianuarie, 2015 09:12
    http://activenews.ro/panica-cancelariile-occidentale-extrema-stanga-poate-scoate-grecia-din-zona-euro_1879281.html

    Spectrul ieșirii Greciei din Zona Euro agită apele în cancelariile occidentale și în mediile economice și financiare europene, în timp ce se apropie data alegerilor generale care, de această dată, ar putea aduce la putere la Atena extrema stângă, partidul Syriza, anti austeritate.

    Cu trei săptămâni înaintea alegerilor anticipate din 25 ianuarie, Syriza, o formațiune de extremă stânga, conduce în sondajele de opinie cu 30,4 la sută, față de 27,3 % cu cât este creditat partidul conservator al premierului Antonis Samaras,

    Noua Democrație. Posibila ascensiune la putere a Syrizei, un partid cu un pronunțat discurs anti-austeritate, îngrijorează creditorii internaționali.
    Liderul Syriza, Alexis Tsipras , vrea să pună capăt politicii de austeritate impuse ţării de troica (UE, BCE şi FMI) în schimbul împrumuturilor de circa 240 de miliarde de euro.

    Mai mlt, Tsipras vrea să negocieze o nouă restructurare a datoriei publice ce sufocă economia Greciei.

    Berlinul nu acceptă însă planurile economice ale lui Tsipras. Citând surse apropiate guvernului german, săptămânalul Der Spiegel a dezvăluit că Germania consideră aproape inevitabilă ieșirea Greciei din Zona Euro, dacă șeful opoziției Alexis Tsipras conduce guvernul după alegeri, abandonează linia de austeritate bugetară și nu rambursează datoriile ţării.

    O eventuală ieșire a Greciei din clubul țărilor cu moneda unică europeană ar fi acum „suportabilă”, grație progreselor înregistrate de Zona Euro în ultimii ani, mai cred oficialii germani.

    Trei sferturi dintre greci vor însă menținerea țării în Zona Euro cu orice preț.

  15. 16 Marian Nicolae ianuarie 5, 2015 la 8:54 pm

    Topul parlamentarilor care iau peste 17.000 de lei pe lună fără să facă mai nimic

    de Anca Apostol 4 ianuarie, 2015 19:53
    http://activenews.ro/topul-parlamentarilor-care-iau-peste-17-000-de-lei-pe-luna-fara-sa-faca-mai-nimic_1879220.html

  16. 17 Centru ianuarie 5, 2015 la 10:28 pm

    Dan Coman Sova apare pe situl PSD ca personaj negativ – legenda ” provoaca probleme , lipsa de respect fata de cetatean ” .
    Au trebuit doi ani si sase luni , blocari de santiere si intarzieri responsabile de pierderea a 50000 de locuri de munca ( dupa Ziarul Financiar ) ca sa se ajunga la concluzia cetateanului obisnuit , care se enerva la televizor in fata acestui personaj agresiv ( cu inferiorii ) , arogant si incompetent ?
    Nu au platit romanii cam scump promovarea d-lui Sova ?
    Atribuirea autostrazii Lugoj Deva intarziata 14 luni ( ” nu pot sa intreb de ce nu se determina castigatorii pentru ca as face o ilegalitate ” ) , rezilierea scump platita ( 38 milioane de euro pentru o lucrare care costa 200 milioane de euro ) a contractului Bechtel in Bihor , blocarea intrarii A3 in Bucuresti , blocarea Arad Pecica , valsul intre ” facem Sibiu Brasov Comarnic ” sau nu , facem ” Sibiu Pitesti ” ( fara , bineinteles , sa fie nimic serios in nici unul din cazuri ) …

  17. 18 Cristian Cojocaru ianuarie 5, 2015 la 11:52 pm

    Cu drag mi-ati amintit de „mistretul cu colti de argint” de actorul Mihail Stan si de Cenaclul Flacara.. https://www.youtube.com/watch?v=KOW56wsurYQ
    pentru care va multumesc.

    Daca faza de coabitare nu va reusi, am fi bucurosi sa „infiem” ariciul. Pe care il veti putea vizita oricind…noua lui adresa de pe bd. Aviatorilor fiind foarte aproape… 🙂

  18. 20 Motanul Incaltat ianuarie 6, 2015 la 1:31 am

    Domnule Nastase,
    Cititi, va rog, acest articol din Romania Libera:
    Unul dintre cele mai tolerante orașe, pe „radarul“ cerșetorilor
    Se arata, printre altele, ca:

    „„Este bine aici în Suedia. Îmi place”, declară Culai Ciurar, în vârstă de 23 de ani, din România, în timp ce fierbe nişte cartofi pentru prânz, într-una dintre cele şase rulote aliniate pe un petic de iarbă, lângă o pădure, pentru un reporter The Local. Ciurar spune că obţine până la 20 de euro pe zi cerşind pe stradă. Potrivit Consiliului Local din Umeå, cei aproximativ 70 de cerşetori romi, ca Ciurar, au venit în regiune, în care trăiesc aproximativ 118.000 de persoane, în 2014. „

    Sa retinem: 20 de euro pe zi din cersit… Pe luna, asta ar insemna vreo 600 de euro, ceea ce cred ca e mai mult decat salariul mediu net din Romania. Asta ca sa vedem unde este Romania in Europa din punct de vedere economic. Pentru foarte multi romani aderarea Romaniei la UE a insemnat o speranta de mai bine. Ca acum, la 8 ani de la aderare, sa constatam astfel de situatii. Eu cred ca astfel de lucruri ar trebui sa dea de gandit Guvernului Ponta si Presedintelui. Ar trebui sa incepem sa mai si construim, sa imbunatim performantele economice ale tarii si sa se imbunatateasca nivelul de trai al populatiei! Pentru ca, din pacate, PSD e la guvernare din 2012 si nu prea se vede mare lucru… Decat antiBasescu…

  19. 21 Fault ianuarie 6, 2015 la 8:21 am

    1.Cea mai rentabilă afacere în România de astăză este cultura de viermi (penntru pescuit, desigur) existând atâta hoit în patria noastră, iar ca bonus mai scapi şi de vecinii incomozi.

    2. Pe scaune de mariaj, nedespărţiţi şi-n veşnicie
    C-aşa-i voita Dumnezeu, iubirii sfântă efigie.
    El-Augustin, Ea-Irinel, acum în constelaţie
    A Lebedelor ; au şi-un lac. Ce cosmică senzaţie.

    Notă : 44 ani de mariaj din 1958 până-n 2002.

  20. 22 Ina ianuarie 6, 2015 la 8:46 am

    Nu mi-a placut niciodata Mistretul cu colti de argint, l-am gasit depresiv si cu un mesaj negativ. Asemenea se-ntimpla si cu poemul de fata. N-am inteles foarte bine la ce pace si razboi v-ati dus cu gindul, nu sint atit de ancorata in actualitate. Am inteles insa poemul si cliseele din el, ca si cele din dictonul latin. Prejudecatile ne indeamna sa vedem pacea ca o asezare a lucrurilor dupa un razboi, cu inevitabilii sai invingatori si invinsi, iar scopul pregatirii perpetue de lupta ar fi sa ne asigure prezenta in tabara invingatorilor, cei care in final dicteaza conditiile pacii nou instaurate. Asemenea gindim si cind e vorba de razboiul interior. Mi-ar place sa cred ca la acesta din urma v-ati gindit mentionind serpii, desi ma tem ca motivul a fost unul mult mai prozaic si ca ati avut pe cineva anume in minte.
    Dar ce-a fost inainte de primul razboi? Nu cumva tot pace? Dar daca schimbam perspectiva si privim razboiul ca pe o tulburare temporara a pacii? Ce ramine atunci din invingatori si invinsi? In ce masura reusim sa ducem o lupta interioara constanta nu pentru a invinge sau a preveni razboiul, ci pentru a bate bani mai buni cu chipul nostru?

  21. 23 ZeV ianuarie 6, 2015 la 9:55 am

    @Motanul Incaltat
    Nu cred, stimate domn, ca ati interpretat suficient de corect si exhaustiv starea de bine a cersetorilor in Suedia.
    Se vede ca acolo mentalitatea social democrata, bazata pe munca in echipa si spirit de SOLIDARITATE, este adanc inradacinata in constientul (si/sau subconstientul) colectiv. Pur si simplu, suedezii cred ca si cei amarati au dreptul la un trai decent si nu aduna doar pentru ei, asa cum face minoritatea dreptaca si hrapareatza in toata lumea capitalista (auto)zis si civilizata.
    Cum spune si Nouriel Houdini (pardon, Roubini 😉 ), liberalismul egoist bazat pe iluzie si manipulare, a dus la acumularea nepermis de sfidatoare a capitalului, saracind totodata masa de salariati care contribuie decisiv la profiturile uriase ale transnationalelor. De aceea se ajunge la crize de supraproductie si, in general, la crize economice ciclice, cu consecinte tot mai grave.
    Liberalismul este un fel de Caritas bazat pe crestere continua a consumului. Dar orice crestere (nesanatoasa si disproportionata n.r.) este urmata de un colaps inevitabil. Este pur si simplu o lege a fizicii, ca sa nu mai spun a economiei. De asta capitalistii nici nu stiu ce sa mai inventeze, construiesc tot felul de ,,jucarii” (gadgeturi ) modificand uneori doar culoarea carcasei si adaugand un icon pe display, mizand pe ignoranta cumparatorilor in permanenta goana dupa…nou perfect inutil. Dar asa este cool. (Z)
    ps
    Daca tot aveti un blog personal, mai cititi si ceva economie…de piata. Totul este un imens bluf poleit extrem de fragil la contactul periodic cu realitatea.
    (Z)

  22. 24 George Ban ianuarie 6, 2015 la 10:03 am

    Domnule Adrian Nastase, sensibilitatea poetica este incompatibila cu duritatea politicii. Daca alegeti poezia, e foarte bine, e admirabil pentru Dvs. Daca alegeti in continuare tot politica, va fi bine pentru milioane de compatrioti.
    Dar trebuie SA ALEGETI…

  23. 25 Criticos ianuarie 6, 2015 la 10:04 am

    @Luminiţa Arhire
    Biserica Ortodoxă a beneficiat de un capital de încredere excepţional pe care şi-l mănâncă acum, fără pic de ruşine, cu lingura cea mare. Cine a urmărit bătăliile între înalţii prelaţi pentru ocuparea scaunelor mitropolitane vacante (Streza e unul dintre combatanţii cei mai neruşinaţi) nu mai are de ce să se mire. În afară de setea nepotolită de arginţi şi ahtierea după lux, nu găseţti nimic. Daniel se bate acum pentru orele de religie nu din grijă duhovnicească, ci tot pentru avantaje de bani şi putere.. E drept că şi turma credincioşilor îi urmează.

  24. 26 ZeV ianuarie 6, 2015 la 10:15 am

    Vad ca prietenii de pe blog adepti ai social democratiei, par sa-si fi pierdut suflul.
    Sunt decis sa-i sprijin si sa atac cu toate fortele liberalismul de carton dambovitean si impostura pedelaca mascata sub sigla ,,PNL”. Este strigator la cer sa vezi un Blaga @ Co agitat sa darame guvernul, mizand pe amnezia cetatenilor. Eu nu cred ca oamenii pot uita atat de usor cum o adunatura de incompetenti far’ de ideologie si far’ de tara manevrati animalic de Basescu Traian , numita PD, dupa ce paraseste in 2005 Internationala Socialista – pretinzand ca ei sunt dreptaci pur sange ( peste noapte) – vin si ne spun ca tot ei detin adevarurile economice absolute. Care ? Reduceri si amputari de venituri, nefiind ulterior in stare sa actualizeze dupa competentze fisele de personal la toate nivelele/nivelurile birocratice pentru a se putea reveni la venituri decente in cadrul unei anvelope salariale mai restrictive ?
    Mai mult, ,,justitia independent” le spune, prin decizii definitve, ca au gresit.
    Cine plateste ? Fraierul de serviciu, evident: Victor Ponta.
    Au imprumutat un purcoi de parai. Cine plateste ? Evident, acelasi fraier.
    Au spus de asemeni ca au investit. Sa ne spuna Blaga, Basescu, Udrea, etc, in ce si mai ales, in buzunarele cui. (Z)
    Sau poate ne spune economistu’ lu’ peste prajit incaltat cu ghete din vinilin….stralucitor. (Z)
    ps
    Invadatorii dreptaci care si-au facut un fix din a-l toca pe Ponta si a decredibiliza PSD-ul taman pe acest blog, sa stie ca isi vor toci maselele, atata timp cat eu voi fi in viatza si perfect lucid, exact ca in momentul in care scriu aceste cuvinte.
    ..Iar celorlati, le spun: ai castigat, continua. Ai pierdut, continua.

  25. 27 ZeV ianuarie 6, 2015 la 10:22 am

    Luminitza Arhire
    Tineti cont de un detaliu semnificativ: Laurentiu Streza a rostit acele cuvinte in INCINTA catedralei de la Sibiu, nu in vreun birou de-al domnului neamz.
    Nu a mers muntele la Mahomed, ci, viceversa.
    😉

  26. 28 Vsile, ianuarie 6, 2015 la 10:33 am

    Cind esti delator te recertifici !

    Ma gandesc ce reacti luminisciene a avut biserica lutherana , alta data distrusa si facuta una cu pamantul de Dej si Ceausescu , exemplu este fostul lacas lutheran din strada Tomis vis a vis actuala sala a sporturilor demolata de alde luminita arghirie.Sau ma gandesc ce blesfamie a facut lutheranul ca a calcat intrun lacas de cult ortodox si ca in urma blesfamiei va fi crucificat de comunistii ortodoxi romani laolalta cu cei lutherani!.
    Ma gandesc ca daca ar fi fost pe vremurile ei bune o luminita cuvioasa , cu suflet de pauker l-ar fi invitat pe neamt cu patriotism sa iasa afara si din biserica dar si din tara. Dar asta a fost un neamt capos , a refuzat chiftelele si carnatii nemtesti contra sarmalelor de Sibiu!
    A fost un gest , poate populist sau poate de si vis pacem, daca la acest concept s-o fi referit si Papa Francisc sau domnul Nastase mai sus, deoarece dati-mi voie sa cred ca pacifistul Nastase nu ne-a sugerat prin punctele ramase si un ” para bellum”, sau poate………

    Frumoase versurile regretatului Tomozei , dar valoarea mesajului lasa multe semne de intrebare , sa fie un patent poetic ‘un mesaj vizionar atuncind aparent emiti o contradictie , un antagonism al ideii de sine?
    „Târziu, ca nişte marinari laşi care
    Se întorc pe corabia părăsita bântuită de vânturi
    Umbra, glasul, proprii paşi,
    Reveneau peste-ale punţii şovăielnice scânduri.
    Şi corabia se-avânta peste mări, cu pânze vii

    Pai daca sunt lasi nu se intorc si nu se avanta …..dar poate regretatul in viziunea lui poetica ii vedea aevea pe copii acestei romani plecati in bajenie din cauza proastei administrari a corabiei Romania de insusi corabierul calificat ca CCL sau de co-pilotul de raliu Ponta, si ca in lasitatea lor se reintorc pe corabia bantuita de politicul mizerabil alaturi de care marseaza manata de la spate si natia romana ,poate si de un neamtz dorindu-si un para bellum!
    Eu sincer ma asteptam de la un profesor frustrat de izbanda altui coleg de breasla, de la un profesor nostalgic sa declare „razboi palatelor si pace colibelor”, dar cum sa faca asa ceva in „servilismul derizoriu fata de propria casa se manifesta ca tiganul „sanchi , nea Jane dadeam eu in matale?

  27. 29 Fragmentarium Politic ianuarie 6, 2015 la 11:27 am

    Cele doua poze reflecta simbolurile a doua actiuni contrare, pisicirea si aricirea. Pisicutul ne este foarte cunoscut, dar cine o fi oare ariciul? Este oare o noua ghicitoare?

  28. 30 ML ianuarie 6, 2015 la 11:52 am

    Ce superbă imagine : „cenușa palidelor seri” ! Și încă câte altele…

    Dar apropo de imagini, iată una care mi-a displăcut și m-a întristat : Iohannis stând pe jilțul destinat Patriarhului, tot așa cum Băsescu a stat, în Parlament, pe jilțul destinat fie regelui, fie aceluiași înalt prelat… În ultimul caz, s-au revoltat destui. Pentru duminica trecută, doar tăcere și acceptare… De menționat că alături de tronul aurit, în Catedrala sibiană exista și un scaun normal, neocupat, și nebăgat în seamă nici de Iohannis, nici de Mitropolitul Ardealului…

  29. 31 Mihaela Erika Petculescu ianuarie 6, 2015 la 12:12 pm

    «Si vis pacem para bellum» (Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război), un adagiu preluat şi adaptat de societatea sec. XX (militarismul nazist, de ex., ori înarmarea nucleară după cel de-al Doilea Război Mondial, folosită ca mijloc de intimidare) din Cartea 3 a tratatului militar De Re Militari scris de scriitorul latin Vegetius (sec.IV-V), care la rândul său s-a inspirat din Platon.

    Sigur, viaţa este o luptă, iar succesul (=pacea) nu se obţine decât prin intimidarea adversarilor. Păcat că PSD nu a mai reuşit acet lucru din 2012 încoace ; poate că liderii partidului ar trebui să urmeze nişte cursuri de istorie , eventual militară (despre Napoleon se spune că ar fi inversat proverbul : dacă vrei război, pregăteşte-te de pace, la fel a făcut şi Hitler în cazul Rusiei ), pentru a căpăta un pic de perspectivă, o fărâmă de viziune politică, şi să nu se mai schimbe – precum roza vânturilor – în funcţie de criticile adversarilor, care – indiferent de ce ar face ca să le fie pe plac – vor continua să-i atace, direct, sau pe la spate (în SUA, în timpul campaniilor electorale, republicanii îi desemnează pe democraţi cu termenul depreciativ de „roşii”, sau chiar „comunişti”).

    Nu prea sunt multe concesii făcute ideologiei comuniste în poezia lui St. Agustin Doinaş, poate doar ideea sacrificiului suprem, a omului care-şi apără cu orice chip glia străbună, însă un vers (Fereşte-ţi fruntea albă de cununi) m-a făcut să mă gândesc că apologia forţei este oarecum temperată de principii stoice, dacă prin „cununi” Doinaş a vrut să spună „coroane” ; mai precis, mi-am amintit de poezia IF a lui Rudyard Kipling (preferata soţului meu şi a mea) : If you can talk with crowds and keep your virtue / Or walk with Kings – nor lose the common touch).

    Fără îndoială, lupta necruţătoare şi principiile morale se exclud reciproc – sună cinic, dar aşa este. Probabil, nu trebuie aplicate simultan, ci consecutiv, după cum ne sugerează o inscripţie de la Delphi (sanctuarul lui Apolo din Grecia) : Dacă în copilărie ai fost bine-crescut, la tinereţe ai reuşit să-ţi stăpâneşti impulsurile/pasiunile, la maturitate ai fost un om drept, iar la bătrâneţe ai dat sfaturi utile, atunci poţi să mori liniştit, nu ai trăit în zadar. (Inscripţia, într-o traducere liberă care-mi aparţine, a fost găsită sub forma unei copii în Bachtria, nord-estul Afganistanului de astăzi, un centru al culturii elenistice ca urmare a cuceririlor lui Alexandru cel Mare : vedem, aşadar, că „globalizarea” nu constituie pecetea sec. XXI ! )

  30. 32 blogideologic ianuarie 6, 2015 la 1:25 pm

    Şi o potecă asociativă (link) http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Tomozei

  31. 33 Adrian B. ianuarie 6, 2015 la 1:29 pm

    E greu sa fii luptator in tara asta când majoritatea romanilor se calauzesc dupa vorbe de duh ca :

    Mielul bland suge de la doua oi .

    Capul plecat sabia nu-l taie ! Etc.

    Studiu antropologic despre romani

    Cum îi vedeau americanii pe români în anii ‘40 antropologie, Ruth Benedict, Margareat Mead, roman, american

    După doi ani de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 decembrie 1941, România este presată de Germania să declare război Statelor Unite ale Americii. Deşi americanii au răspuns abia în iunie 1942, în aceste 6 luni ei s-au interesat de comportamentul şi obiceiurile românilor. Aşa se face că agenţia guvernamentală însărcinată cu propaganda (Office of War Information) o angajează pe antropologul Ruth Benedict să scrie un studiu despre cultura şi comportamentul românilor.

    Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unul din cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă a lui Franz Boas (supranumit şi „părintele antropologiei”), scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cu personalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza în noiembrie 1943.

    În cele 65 de pagini în care a scris despre români, Benedict a trebuit să prezinte comportamentul şi atitudinea pe care aceştia o au în privinţa războiului. De asemenea, guvernul american dorea să ştie modul în care ar putea face propagandă contra trupelor inamice, dar şi felul în care ar putea îmbunătăţi legătura dintre trupele americane şi populaţia civilă aliată sau inamică.

    Lucrarea începe cu o scurtă trecere în revistă a istoriei românilor. Autoarea spune că, deşi din cele mai vechi timpuri populaţiile de pe teritoriul actualei Românii au fost exploatate pe rând, mai întâi de Imperiul Roman, apoi de cel Otoman, forţaţi la muncă agricolă de grecii care au primit pământ de la stat şi cuceriţi de Imperiul Habsburgic, românii au reuşit să îşi creeze o identitate istorică naţională.

    Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţine că românii sunt, în primul rând, preocupaţi de crearea imaginii de sine şi analizează modul în care aceştia concep formarea unei identităţi în contextul social.

    Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazat pe analizarea unor proverbe din cultura română, care să reliefeze modul în care românii concep dezvoltarea personală.

    Conform concluziilor cercetătoarei, românii se bucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitatea erau considerate „arme” pe care orice individ le putea utiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea.

    Românii erau prezentaţi ca având o dorinţă arzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloace cât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc, o potenţială sursă de îmbogăţire, este consemnată şi ea de către antropolog.

    Omul din România era văzut drept un individ impulsiv şi violent, dar care se simţea vinovat atunci când experimenta plăceri şi se pedepsea pentru acest lucru.

    Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania sunt mult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare, practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează că religia practicată în România nu respectă canoanele creştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimită băieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.

    În aceeaşi direcţie, Benedict a urmărit şi educaţia sexuală la români şi a semnalat faptul că „băieţii, atât la sate cât şi la oraşe, fac întreceri care e mai tare între cei de
    aceeaşi vârstă”.

    Cea de-a doua preocupare a românilor, după dezvoltarea personală şi implicit îmbogăţirea, era reprezentat de îndeplinirea obligaţiilor familiale. Solidaritatea socială avea un nivel scăzut şi, prin urmare, nu putea fi vazută ca o povară, dar nici ca un ajutor real.

    Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum „Capul plecat sabia nu-l taie” sau „Sărută mâna pe care nu o poţi muşca”, antropologul afirmă că românii trăiesc într-o societate în care a săruta mâina superiorului este o practică comună, ei fiind umili şi supuşi.

    Nici onoarea nu are o valoare prea mare, concluzionează autoarea în urma analizării unor zicale precum „Onoarea nu ţine de foame”.

    Benedict nu trece cu vederea nici evenimentele care sărbătoresc riturile de trecere, precum nunţile şi înmormântările. Ea observă că oamenii de aici văd aceste evenimente ca motive de mândrie, iar studiul remarcă cum mii de păsări sunt făcute să cânte la nunţile şi înmormântările românilor. Mai mult, oamenii din România înţeleg nunţile ca pe nişte evenimente unde mirii sunt trataţi ca împăraţi şi împărătese.

    Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată o valoare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin care părinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizar lui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţată public şi în detaliu.

    Astfel, Benedict face o comparaţie între obiceiurile de nuntă ale americanilor şi cele româneşti. Ea spune că românii dau ca zestre mult prea multe bunuri, comparativ cu americanii. Atunci când tinerele cupluri americane formau o familie, primeau în dar, de la părinţi, doar o casă, urmând ca restul să obţină ei prin propriile forţe.

    La români, afirmă autoarea, bărbatul îşi alegea întodeauna o femeie frumoasă la trup, dar nu şi la faţă. În acest fel, femeia nu ar fi fost dorită de un alt bărbat şi ispitită de acesta.

    Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sa că, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiu sexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pe care românii l-au consemnat în proverbul „Bătaia e ruptă din rai”.

    De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedict notează că, spre deosebire de polonezi, românii sunt mult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi. Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie apare cel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, românii îl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţa acestuia.

    Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţii româneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa unei unităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologul susţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slab dezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România se baza pe simboluri culturale, iar masele de oameni se lăsau conduse precum oile.

    Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.

    În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. „În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc „afacerişti”. Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. […] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi….”

    Drept concluzii, antropologul a scris că „Idealul de viaţă românesc este practic hedonismul. Oamenii ar trebui să îşi satisfacă dorinţele”.
    „Această aprobare a plăcerii e substratul atitudinilor româneşti în relaţiile interpersonale. Un individ îşi bazează legătura cu un alt individ pe plăcerea pe care i-o furnizează această legătură”.
    „O relaţie omenească bună care să nu dăruiască plăcere este pentru români o contradicţie în termeni”
    „Oportunismul românesc este o expresie a hedonismului românesc”.

    Deşi lucrarea Romanian Culture and Behavior a fost terminată în 1943, ea a fost tipărită mult mai târziu, în România fiind tradusă abia în anii 2000.

    De la predecesoarea lui Ruth Benedict, Margaret Mead, un alt mare nume al antropologiei, aflăm unele detalii legate de modul în care s-a produs cercetarea. Ea a evidenţiat în lucrarea The Study of Culture at a Distance faptul că pentru efectuarea studiului despre români, Benedict a avut două surse principale: literatura de specialitate, românească şi americană, şi unele declaraţii ale românilor din America.

    Detaliile legate de sursele orale lipsesc tocmai din pricina principiului confidenţialităţii impus în antropologie şi aplicat strict.

    În prefaţa lucrării, Mead susţinea că „au fost aproximativ douăzeci şi cinci de români [care] au depus timp şi efort pentru a înlesni acest studiu. […] Prin aceşti români, scheletul de fraze abstracte a putut primi carnea şi sângele experienţelor personale, astfel [încât] copilul român şi familia română apar descrişi într-o manieră fără precedent”.

    Nu se cunoaşte dacă lucrarea lui Benedict a fost cu adevărat de ajutor pentru guvernul american în implementarea strategiilor de propagandă, însă Romanian Culture and Behavior a rămas în istorie ca fiind unul dintre studiile ce au deschis calea metodei denumite „antropologie de la distanţă”.

    http://www.descopera.ro/cultura/9091109-cum-ii-vedeau-americanii-pe-romani-in-anii-40

  32. 34 Adrian B. ianuarie 6, 2015 la 1:41 pm

    Cred ca in scurt timp va incepe show-ul si in ” noul pnl ” . Aceasta alianta intre prosti ( PNL ) si escroci ( pdl ) incepe sa semene tot mai mult cu casnicia dintre Silviu Bahmutiean Pegoana ( Vasile Blaga ) si Adriana Pringoarna Bahmutiean ( Alina Gorghiu ) . Se va lasa cu sicane , reclamatii , inregistrari , ochi vineti , amantlacuri , picioare de lemn in sezut , …

    Deci luati-va popcorn si bere …

  33. 36 Adrian B. ianuarie 6, 2015 la 2:01 pm

    http://www.cotidianul.ro/gradinitele-obligate-sa-raporteze-copiii-care-risca-sa-devina-teroristi-254334/

    As vrea sa fac si eu o delatiune 🙂 … E vorba de nepoteii lui Traian basecsu .

  34. 37 blogideologic ianuarie 6, 2015 la 2:44 pm

    @ Marian Nicolae spune: +Berlinul nu acceptă planurile economice ale lui Tsipras. Citând surse apropiate guvernului german, săptămânalul Der Spiegel a dezvăluit că Germania consideră aproape inevitabilă ieșirea Greciei din Zona Euro, dacă șeful opoziției Alexis Tsipras conduce guvernul după alegeri, abandonează linia de austeritate bugetară și nu rambursează datoriile ţării.+
    Au şi grecii foarte multe lucruri urâte de povestit despre UE şi ce-a fost înainte de Maastricht (Comunitatea Economică Europeană). Despre felul cum li s-a cerut grecilor să distrugă (prin elenizare forţată) cele 2 milioane de vlahi din ţară. MittelEuropa începuse procesul distrugerii “legitime” (“legitimarea” a venit cu Pacea din Westphalia) a valahilor încă de pe vremea războiului de 30 de ani. CEE şi UE au băgat atâţia bani în ţară, încât i-au învăţat pe greci cu fenomenul corpupţiei la scară foarte mare. A mai rămas doar un mic nucleu (“anarho-separatiştii”) de Armâni pe la Salonic, cu vechi titluri de nobleţe dovedite încă de la anul Domnului 212. Însă ori de câte strănută mai ameninţător un vlah de acolo, tot grupul parveniţilor Bilderberg tremură!

  35. 38 Ioana ianuarie 6, 2015 la 3:41 pm

    O poezie prea ”grea” pentru un început de an. Dar pisica și ariciul înveselesc atmosfera. De-am putea fi și noi senini precum animăluțele…

  36. 39 29lola ianuarie 6, 2015 la 5:53 pm

    hmmm…. Un arici si o pisica? Nu prea se pupa!

  37. 40 ZeV ianuarie 6, 2015 la 5:55 pm

    ML
    Totusi, eu incerc sa sortez informatia altfel…iata, azi, domnul Yohannis a spus un lucru extraordinar in CSM (atragand ceva critici din partea simpatizantei Inchizitiei, recte, Monica Macovei Gherghescu si starnind strambaturi din partea ,,politicianului” Horatiu Dumbrava- epitetul lui Basescu) :
    ,,JUSTITIA NU ESTE O SUPRAPUTERE SI TREBUIE SA JUDECE CU CELERITATE, RESPECTAND PANA LA CAPAT PREZUMTIA DE NEVINOVATIE SI DREPTUL LA IMAGINE AL INCULPATULUI.”.
    Iata o afirmatie memorabila, care ne aduce aminte principiul separatiei si egalitatii puterilor in stat, cel care sta la baza democratiei.
    Cand merita, nu ezit sa-l felicit. Incet incet, pare ca se va detasa de promiscuul PNL.

  38. 41 serbanfl ianuarie 6, 2015 la 6:28 pm

    Am tot așteptat să văd, oriunde, un comentariu lucid privind motivația reală a răsturnării de situație de la ultimile prezidențiale. poate n-am fost eu pe fază, dar, în afara unui editorialist de la J.N., n-am mai citit/auzit vreun comentator-analist politic, să remarce pastorala patriarhală din ziua turului 2 de la prezidențiale!
    @Luminita Arhire
    ianuarie 5, 2015 la 7:48 pm
    „I-a dat biserica ortodoxă „un cec în alb” noului preşedinte sau a fost invers, şi cel din urmă i-a dat un frumos cec semnat cu înflorituri celei dintâi, cumpărând o bucăţică de indulgenţă şi-un loc în faţă pe lista prea-cinstiţilor ?”
    DA, B.O.R. a dat un cec în alb, prin chiar Patriarhul său ,care a declarat că de multe ori binele românilor a venit de la cei străini de neam, la finele slujbei din dumineca turului 2 !!!
    Pentru cine chiar a vrut să aibă o imagine corectă a situației și a privit și harta cu județele ce au adus victoria lui Johannis, a fost clar că IEȘIREA LA VOT ȘI A CELOR CE ÎN MOD OBIȘNUIT NU MERG LA VOT, a avut o altă explicație, decât mult și fals tălămbănita afirmație a succesului echipei macoveascăi, pe FB!
    Cine crede că județele din Moldova au virat votul din turul 2 spre dreapta pentru că acolo este o mare densitate de tineri internauți este ori de rea credință, ori nu a aflat încă ce-i cu greutatea ce cară permanent pe umeri, ori chiar nu știe unde-i ce-a mai mare densitate de creștini practicanți!

    Și, apropos de spiritul de discernământ: MAI REȚINE CINEVA CĂ PROCURORUL PENSIONAR IACOBESCU A ANUNȚAT CĂ PE 21 DECEMBRIE 2014 UN PERSONAJ, CARE ARE DOVEZI INDUBITABILE, VA FACE DEZVĂLUIRI IMPORTANTE DESPRE HOȚIILE FAMILIEI BĂSESCU?!
    Sper că numai superficialitatea unor presari este de vină că n-am aflat încă nimic despre domnul Iacobescu și misteriosul personaj.

  39. 42 fanariotul ianuarie 6, 2015 la 7:42 pm

    Iata-ne din nou intre fanarioti, prilej pentru Blogideologic sa scrie din nou despre pacea de la Kauciuk-Canoe urmat de un expozeu despre Destul de Cracy (glumesc, Blogi, numai glumele ne mai tin in viata in tara asta de c…t!). Poezia o cunosc probabil din tineretea mea revolutionara; in liceu se studia, atunci, Mistretul cu colti de argint, insa cred ca am facut si ceva lectura suplimentara. Am uitat fiindca pe atunci eram foarte preocupat ca, in pauze, sa le citesc, fara voia lor, colegilor din Nichita Stanescu, cu glas agonic si horcaieli, de ma injurau (incultii!) cum le venea la gura. Daca Si vis pacem, Parabellum (!!!) mi se pare a fi mai filozofica, pentru politica mi se pare mai adecvata vorba americana „sa vorbesti cu blandete, dar sa tii in mina o bata mare”. Iata tocmai am aflat ca a fost respinsa contestatia lui Dan Voiculescu, ceea ce ne priveaza de un spectacol di granda, care ar fi avut loc daca patronul Antenelor ar fi fost eliberat deseara. Ca sa revin, problema este, cred, c’ariciul cand se rostogoleste colecteaza tot ce intalneste in cale. Mai tineti minte cu cate saptamani in urma boscorodeam noi pe aicea de 2% pentru aparare? Ei, bine, iata-l azi pe arici cerand 2% pentru aparare. Ca sa nu mai zic de faptul ca a terminat-o inainte de a incepe, nemtii originali anuntandu-ne ca degeaba l-am ales noi pe Johannis, tot in usa Schenghen-ului o sa stam; asa ca nu mai vedem noi podoabele dnei Merkel, tot cu poza veche de pe cand era utecista dederista trebuie sa ne multumim. Ori, referindu-ma aluziv la Ilie Moromete, ariciul asta trebuie sa faca dovada ca are doi creieri, nu sa reia cu intarziere chestii pe care le discuta altii. Dar, ca sa revin la filonul poetic (Calliope, Euterpe si, de ce nu, cate o aparitie a Erato nu strica), dupa aceea m-a preocupat poezia lui Radu Stanca. Sa fie oare o intamplare ca versurile acestuia „Intru-n Sibiu ca intr-o incapere/ In care e un mort.” ma preocupa si acum? Oricum, semnalez o tendinta de a confunda, sub actualul presedinte, tara cu o parte a ei, care sta sa ia capitalele europene nemailasand nimic Moldovei si Munteniei in tot secolul.
    Oare care o fi motivul intalnirii la varf dintre Johannis si IPF? Se muta presedintia la Tanacu?

  40. 43 Luminita Arhire ianuarie 6, 2015 la 7:45 pm

    Faptul că în România „PRESA”- de orice fel- a ajuns să fie doar un cuvânt mult folosit, dar fără pic de conţinut, nu trebuie să mire pe nimeni.

    Era, de asemenea, extrem de previzibil ca, ajungându-se în această situaţie, gogoaşa aşa-zis jurnalistică, ambalată într-o carcasă de cuvinte, să se dea de ceasul morţii explicând tăntălăilor ce minunăţie este gogoaşa ambalată în costum de preşedinte.

    Nu încetez să admir perseverenţa cu care viguroasa presă ne bagă sub nas zilnic „DISCURSURILE PREŞEDINTELUI ” (conform DEX- „DISCURS = expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare, etc”; conform imaginilor televizate -“ DISCURS” = înşirarea monotonă a unor cuvinte scrise de nu se ştie exact cine şi care reprezintă opiniile cuiva, dar nu se ştie exact ale cui) .

    Deoarece domnul care citeşte este flasc precum o moluscă aţipită, înfundată pe jumătate în nisip, nu reuşesc să-mi dau seama dacă este de acord sau nu cu ceea ce recită. Astfel încât, mi se pare mult mai lesne să-mi imaginez că avem la conducerea ţării –că aşa a ales poporul român –un fel de balaur, o fiară octocefală ( scuze dacă am greşit numărul de capete deoarece nu ştiu exact câţi consilieri, cronicari şi scribi deţine dânsul în momentul de faţă), care se prezintă în public sub o formă amintind vag de Arnold Schwarzenegger în “Cactus Jack ”- adică mare şi blond .

    Interesant este că nici unul dintre capete nu-i aparţine lui Klaus.

    Şi mai interesant este că nici nu ştim dacă domnul Klaus are, totuşi, cap.

  41. 44 blogideologic ianuarie 6, 2015 la 9:46 pm

    @mihaelataniastoica spune:+În esenta, totul este o problema de raport între harta si teritoriu, cum minunat explica în lucrarea lui Manhood of Humanity, Alfred Korzybski(http://www.gutenberg.org/files/25457/25457-pdf.pdf). Asadar, în masura în care ne imaginam ca “a fi” înseamna a-l obliga pe celalalat sa accepte ca doar ce se cultiva în teritoriul tau este mâncare, sa nu te miri ca esti mereu atacat de invadatori care, fie vor sa mânânce ce cultivi tu, deoarece cred în tine, fie vor sa-ti strice recoltele, deoarece cred ca mâncarea lor este mai buna.+
    In sudul Olteniei, favorizat de sol și de soare primăvara, dându-i caracter aleatoriu de climat mediteranean, se cultivau organic în gospodării particulare tomate timpurii, foarte apreciate de germani, care cumpărau totul. Câștiga și statul -asta era pe vremea lui Ceaușescu- și particularii. Până când bulgarii au observat că românii le făceau concurență. Cum au procedat ca să le strice afacerea ? Le-au dat, prin contrabandă -Dunărea se trecea ușor noaptea în barcă- stimulatori de creștere pentru plante. Germanii au observat schimbarea de calitate și au sistat comerțul.

  42. 45 Cris ianuarie 7, 2015 la 11:23 am

    @ Adrian B.:

    Părerea mea e că realiștii ar trebui să învețe limba chineză…

  43. 46 Cris ianuarie 7, 2015 la 11:40 am

    Recunosc că nu prea l-am citit pe Doinaș pentru că mi se pare cam încifrat, dar îmi propun să „studiez” poezia ca să vă scriu ce-am înțeles.

    În privința pisicii și ariciului, cred că se poate spune: cei diametral opuși pot trăi în pace unul lângă altul dacă fiecare-și vede de treaba lui și nu-i „reproșează” celuilalt că nu e ca el.

  44. 47 Cris ianuarie 7, 2015 la 11:49 am

    @ fanariotul:

    Nu urmăresc în mod special Antena 3 și nicio altă Antenă, nu îl simpatizez/antipatizez pe Voiculescu (îmi e indiferent), dar, de dragul adevărului, vă spun că Voiculescu nu a contestat sentința, deci, chiar dacă i-ar fi fost acceptată contestația, el n-ar fi fost eliberat.
    „Păcatul” publicului e că nu are răbdare să recepteze corect informația, ci o parcurge superficial, nefiind atent la nuanțe.

  45. 48 Vsile, ianuarie 7, 2015 la 11:50 am

    Serbanfl,

    Apeleaza la promisiunile unui procuror pensionar , indepartat din sistem sa ne spuna ce? Povesti ?
    Realitatea insa ascunsa precum gunoiul sub peres este cunoscuta, fost informator ajuns presedinte al Republicii, ca, in primul mandat de Ministru al MT, a antamat ,pentru a putea instraina navele, legea „gajarii” ,lege care le-a permis societatilor straine sa puna navele romanesti ca gaj pentru finantari care nu au ajuns la nave,a mesterit pusculite,ca in al doilea mandat ca Ministru al MT a contribuit decisiv la a treia dezmembrare a flotei facilitand predarea de catre armatorii romani Navrom,Romline si Petromim in contracte paguboase de b/b , prin directorii numiti la firmele respective cu aprobarea lui directa sau indirecta, unor prieteni, fosti comandanti ,sefi mecasnici sau pretini de pahar.. si-a atribuit sub declaratie in fals o parte dintro vila….a abuzat, a abuzat ,a abuzat…Pentru toate acestea nu este nevoie de povestile unui procuror pensionar ci de un om curajos din sistem!
    A fost un militian acum general in rezerva o jigodie de om , care a tot cautat semnatura lui Basescu ocupind in totalitate cu ceva ani in urma sediul „petrominului” falimantat , ei nu a gasito pentru ca Traian nu semna nimic el dadea ordine asa cum se proceda in Comunism , dar sa nu-l acuzi de neglijenta in sevici cu prejudiciu parca este prea de tot!
    E bine totusi ca a retinut ce a spus luminita, bravo …aplauze furtunoase!

  46. 49 fanariotul ianuarie 7, 2015 la 4:47 pm

    Pacatul unora e ca sunt foarte atenti la media, o sursa afirmand ca, in ipoteza acceptarii contestatiei, Voiculescu ar fi trebuit pus in libertate iar procesul rejudecat la curtea de apel. Asa ca, vezi, conteaza cu ce sursa mediatica se intampla sa fii conectat la un moment sau altul. Dar, in fine, tu preferi sa o dai pe receptori si nu pe emitatori, am retinut.

  47. 50 Motanul Incaltat ianuarie 7, 2015 la 9:54 pm

    @ZeV
    Si eu va recomand sa cititi putina economie. N-ar strica, zau! 🙂

  48. 51 Cris ianuarie 8, 2015 la 7:50 pm

    Esența poeziei stă în titlu și în ultimul vers: Învață să te lupți, dacă vrei pace!
    Am remarcat imagini poetice precum:
    Genunchiul femeii tale să lase la schit o pafta de praf rotundă!
    Du-te să dai ce e pe moarte – morții!
    Cenușa palidelor seri, pe care-o vor aduce-n coarne cerbii…
    Mânia ta -stindard- în vârf va flutura pe turnuri.

    Frumos! Nu e un poet foarte accesibil, te muncește, dar, dacă muncești sârguincios, ești răsplătit în final.


  1. 1 Si vis pacem… | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe ianuarie 5, 2015 la 3:25 pm
  2. 2 Ars Damboviteana, Ars Politica: Cine cui i-a rupt coltii de argint? | Fragmentarium Politic Trackback pe ianuarie 5, 2015 la 5:54 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: