Niculaita Minciuna

Mihaela Stoica, intr-un comentariu interesant, pe blog, a mentionat un personaj – Niculaita Minciuna – despre care, recunosc, nu auzisem. Intamplarea a facut sa gasesc in biblioteca, la Cornu, un exemplar al cartii, cu acelasi nume, semnata de Ioan Bratescu Voinesti, publicata in 1922 si avand ilustratiile autorului.

Citind povestirea lui Bratescu Voinesti, am inteles la ce s-a referit Mihaela Stoica. Personajul principal, Niculaita Gropescu, un baiat sensibil si sfios, diferit de cei din sat, vede, in natura, lucruri pe care ceilalti nu le observa. Atunci cand povesteste despre ele, cei din jur cred ca el minte. De aici, porecla – Niculaita Minciuna. La un moment dat, gaseste, pe drum, un portofel cu multi bani. Plin de bune intentii, il duce politistului din sat, care si-l  insuseste. In final, procurorul considera ca el a inventat toata povestea – pentru ca, nu-i asa, el este Niculaita Minciuna -,  fata pe care  o iubeste il respinge si, disperat, Niculaita  se spanzura.

Concluzia cartii e trista, bineinteles. Din pacate, si o neplacuta lectie de viata…

coperta

Reclame

20 Responses to “Niculaita Minciuna”


  1. 1 Catalina Popescu august 21, 2013 la 4:41 pm

    Vremurile nu s-au schimbat… daca nu poti gestiona o situatie mai bine taci pentru ca bietul erou a apucat sa se sinucida dar la noi se sfarseste in arest…
    Nu vreau sa va intristez dar din pacate aceasta este realitatea pe care o traim. La ultima Dvs. aparitie,mi-a fost teama ca iar spuneti prea multe… Diavolul este provocat si cand nu-l bagi in seama si face tot ce poate sa te domine… nu trebuie provocat.

  2. 2 papasha august 21, 2013 la 4:59 pm

    Da o carte in care sa scrie cum sa pui mana pe par si sa-i dai ticalosului in cap cu coabitarea , sau una in care sa scrie cum sa-l bagi pa marsav la bulau , ca a furat flote , case , vanzari anterioare si alte vrajeli din astea , ne recomandati si noua ?

    Da o carte in care sa se scrie cum se poate reveni in politica , in urma unui proces cu sentinta pur si clar politica , si cu o actiune victorioasa la CEDO ,
    ne recomandati si noua ?

    Nu ne plac deloc cartile cu abordari din astea defetiste !
    Decat sa planga mama , mai bine sa planga masa !
    Generatia mea a-nvatat sa dea cu capu-n perete , pana trece dincolo !

    Asteptam sugestii de niste titluri , indiferent de autor ( numai cu bataie victorioasa sa fie ) .

  3. 3 Vsile august 22, 2013 la 7:15 am

    Povesti domnule Nastase, in realitate ….. minciuna circula nestigheriti prin presedentii si politica!

    Auzeam consternat o alta micnciuna oribila a lui „Niculaita”, cica astia de la USL ar fi gresit politica agricola ca nu au construit anticipat silozuri pentru a stoca eventualele superproductii ale producatorilor de cereala.

    Minciuna este asa de „mulhauzeana” incit poate fi translata in zona gugumanii ordinare, cum adica nu producatorii isi construiesc propriile silozuri…..cu fonduri europene , si de ce nule-a construit Traian Boc in ani de guvernare?

    Aparent producatorii , dar cine desfac de fapt aceste produse pe piata mondiala nu marile companii,mari retaileri europeni aceia care controleaza piata acestor marfuri ,pai sa vorbeasca Basescu cu prietenii europeni sa scoata din Romania,retailerii de cereale pe Charghil,Santen,Glencore,Ameropa…adica pe aia care fac pretul la vanzare,…. ?

    Daca presedintele ar fi de buna credinta ar sti de exemplu ca in productia de vinuri si sampanii , nu portughezii,nu spanioli si nu faimosti francezi desfac pe plan mondian productia de vinuri ci o firma germana Moeller si cind voerbesc de productie vorbesc de peste 70% din productia de vinuri europene!

    In fine ce ne-a mai spus presedintele, i-a asmutit pe romani privitor la diferentele de preturi de achizitii vs pretul de vanzare a cerealelor cu un exemplu de rasul curcilor.
    Pai hai sa mergem la titei de exemplu, se extrage cu 30 dolari / tona si se viinde tot la bursa 100-110 usd si bineinteles ca nu-l vinde producatorul ci altcineva.

    Eu am punctat aceste idei din memorie la nivelul cunostintelor mele generale despre acest subiect, „replaiul” domnului Ponta a fost insa sub orice critica , palid,neprofesionist, fara nici o consistenta , un licean ar fi putut avea un raspuns mai competent.

    De dl. Antonescu ce sa mai spun , preferatul meu este in silentio stampa,el n78u a auzit si nu stie absolut nimic , el nu face parte din USL ,sau ce sa spun ori este ocupat cu problemele dupusilor la DNA ori respecta coabitarea!

  4. 4 Doru Coarna august 22, 2013 la 7:40 am

    @ papasha,

    iti recomand eu, WWII, orice carte, toate sunt animate de elan, curaj, incredere in victorie si in izbanda democratiei… Zi ca nu!

    In vremurile nostre insa cam toti mint, toti sunt niste Niculaita care pana la urma o sfeclesc intr-un fel sau altul, asa ca pana si o victorie trece pe nesimtite, neobservata, in noianul de desertaciuni cotidiene si de tot felul…

    Generatia noastra, aia care nu cauta usa ci incearca sa treaca de-a dreptul dincolo, este tare dezamagita, nimic nu-i pare normal, insa normalul nostru apartine altor vremuri, altei ideologii, altei vieti, ca sa fim sinceri, adica in-topic…

    Tre’ sa te adaptezi, pretene…

    Relatia e: Skills + Indiferenta – Interes = Succes!, dar o poti enunta altfel adaptand-o, nu conteaza, important este sa crezi ca exista o formula si ca functioneaza…

  5. 5 Cris august 22, 2013 la 12:01 pm

    Ideea cărții lui Alexandru Brătescu-Voinești poate fi rezumată în zicerea dv. pe care n-am s-o uit niciodată fiindcă am experimentat-o pe pielea mea:
    Nicio faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită.
    Pentru mulți ea constituie o concepție de viață: decât să faci fapte bune, mai bine faci fapte rele, pentru că vei fi răsplătit.

  6. 6 Cris august 22, 2013 la 12:06 pm

    Am admirat totdeauna pasiunea dv. pentru cartea veche.
    Ați adunat de-a lungul vieții mii de cărți rare pe care le-ați citit cu mare plăcere și care v-au „contaminat” cu înțelepciunea lor.
    Aveți pentru totdeauna prețuirea mea.

  7. 7 SLAVU IOAN august 22, 2013 la 1:48 pm

    FORMULA LUI AL-KHAWAREZMY, celebru matematician al Evului Mediu, descoperitorul „zeroului” şi iniţiator al algebrei

    Savantul arab a fost întrebat ce valoare reprezintă omul în matematică şi el a răspuns:

    Dacă omul are bun simţ şi caracter = 1
    Dacă mai este şi frumos = 10
    Dacă mai are şi bani = 100
    Dacă se mai trage dintr-un neam nobil =1000

    DACĂ DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMŢ ŞI AL CARACTERULUI, ADICĂ 1, RAMÂN ZEROURILE !!!

  8. 8 Cris august 22, 2013 la 3:41 pm

    @SLAVU IOAN:

    Eu și Al-Khawarezmy, precum Lomonosov și Lavoisier…

  9. 9 mihaelataniastoica august 22, 2013 la 9:17 pm

    „Da o carte in care sa se scrie cum se poate reveni in politica , in urma unui proces cu sentinta pur si clar politica , si cu o actiune victorioasa la CEDO ,
    ne recomandati si noua ?”

    De fiecare dată când îmi este greu să mă înţeleg sau să înţeleg realitatea din perspectiva a ceea ce este spiritul românesc, îl recitesc pe Creangă.

    Din punctul meu de vedere, niciun alt român nu a reuşit să constraiască o oglindă mai limpede a modului în care ceea ce este românesc se manifestă în universalitate.

    Gândind în această ipoteză, aş alege, domnule Papasha, „Povestea lui Harap-Alb”.

    Elevilor mei, dornici să descopere soluţii magice pentru a deveni oameni de succes, le spun că, interpretând corect basmul lui Creangă, vor descoperi idei mai bune decât în orice manual de leadership care s-a scris vreodată.

    Pentru ca mezinul craiului să devină împărat, spune Creangă, este necesar să treacă prin mai multe probe care îi testează calităţile necesare unui conducător. Cea mai importantă este milostenia.

    Şi Harap- Alb ajunge împărat fără să scoată niciodată paloşul. Când ajunge în faţa unui zid el îşi foloseşte capul, domnule Papasha, pentru a găsi uşa. Este un erou atipic.

    Creangă a văzut mult peste timpul său.Poate… până astăzi?

    Nu ştiu. Ştiu doar că, dumneavoastră,domnule Năstase, vă comportaţi ca şi cum aţi fi fost predestinat să înţelegeţi povestea unuia dintre marii învăţători ai neamului nostru.

    Dacă este real ce pare, prindeţi firul drumului şi veţi descoperi proba următoare.

  10. 10 Criticos august 23, 2013 la 6:53 am

    „Niculăiţă Minciună” e una din cele mai triste povestiri din câte am citit. Am străbătut-o în etape la vremea adolescenţei, copleştă de o revoltă neputincioasă care mă facea să pun cartea deoparte şi să încerc, fără succes, să mi-o sot din minte.N-am revenit la ea niciodată şi totuşi e extraordinar de vie în memoria mea. Constat că acum, la bătrâneţe, am revenit la năravul de atunci şi refuz să mai privesc lumea şi vremea în care mi-a fost dat să trăiesc.

  11. 11 blogideologic august 23, 2013 la 8:30 am

    Un rezumat foarte serios despre WWII, rezumat ce poate fi folosit (şi a fost folosit !) ca o bază de lansare pentru ideile noi a fost eseul “As We May Think” scris de Vannevar Bush în iunie 1945 http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-we-may-think/303881/ Îl caracterizez ca fiind un eseu despre Ideologie&Tehnologie. Pe această linie gândesc acum antropologii care lucrează în noile industrii. De exemplu Genevieve Bell de la Intel. Foarte dragă mie pentru că aduce în discuţie invenţia stiloului de către Petrache Poenaru. Invenţie care, subliniază Genevieve Bell într-un mod expres, nu a produs vreo “panică morală” ! Când a obţinut brevetul de invenţie pentru stilou, fostul pandur Petrache Poenaru studia la Şcoala Politehnică din Paris pe baza unei burse româneşti devenită disponibilă. Aceasta pentru că destinatarul originar al bursei, Ioan Pandele, fost elev la Sfântu Sava, se sinucisese cuprins de o “panică morală”. Cine a fost Ioan Pandele? Într-o scrisoare către Vasile Alecsandri, memorialistul, profesorul şi prim-ministrul Ion Ghica îl aminteşte în fugă : „Când a venit în Bucureşti dascălul Lazăr, băieţii de la Udricani, de la Sfântu Gheorghe, de la Colţea şi de la toate bisericile, au golit acele şcoli şi au alergat la ‘Sfântu Sava’ cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu Simion Marcovici, cu Pandele, cu Costache Moroiu şi cu mulţi alţi tineri din şcoala grecească.” “Panica morală” a lui Ioan Pandele a fost produsă de mulţimea de convenţii noi în matematică. Era o dezvoltare iniţiată în matematici de către Leonhard Euler după lectura celebrului text al lui David Hume despre cauzalitate. Şi la noi, metafizicianul Nae Ionescu revine la tema respectivă în celebrele sale Prelegeri din anul 1926 (considerate de culturnicii ghedesişti a fi pus bazele teoretice ale doctrinei legionare, eu le consider a fi pus bazele cercetării operaţionale). Zdrobit de ciocnirea cu zidul convenţiilor noi în matematici pe care nu le putea asimila rapid, Ioan Pandele se sinucidea.

  12. 12 Vsile august 23, 2013 la 8:42 am

    Stimata doamna Mihaela,

    Eu va citesc cu mare interes , spuneti lucruri interesante si cred ca sunteti un bun dascal, va declara Vsile un fost antielev,cu amintiri deosebite despre unii din bunii lui dascali plecati sau pierdut in colbul vremii!.

    Spuneti despre Ion Creanga ca a vazut multe peste timpul sau dar nu interpretati mioritic si povestea lui Harap Alb!

    Afirmati in acest sens ca personajul a ajuns imparat fara sa scoata palosul si sau laudati inteligenta personajului care da de un zid foloseste capul, virtual probabil, deoarece cred ca daca Harap Alb dadea de un zit il spargea cu capul nu cu gandul, o chestie din Grauceanu si nu Harap Alb.

    Harap Alb , un prost de altfel , nu isi foloseste de loc capul , pasii lui sunt corectati de fiecare data de o zana pe care o repede rautocios ca o odrasla de imparat, de calul nazdravan pe care-l loveste cu fraul, de popor de care se foloseste (flamanzila,setila,ochila) si de frumoasa printesa , care complecteaza feminin , inteligenta personajelor masculine.

    De fapt Harap Alb nici nu ajunge imparat ,asa cum spuneti „postul” de imparat este sugerat de povestitor , „dupa moartea imparatului verde” , in mod cert petrecaretul Ion Creanga sugereaza ,printre altele,petrecerile non stop , chilohanele, si bineinteles cu certitudine nunta.

    Si eu povestesc nepotilor aceasta poveste , unul dintre ei un hatru la cinci ani,comenteaza de fiecare data „ce prost e harap alb” celuilalt nepot ii place personajul pe care il preia in spleandoarea copilariei !

    In popor a circulat o poveste neculeasa de spiritul romanesc,prin adevar adversa interligentei romnanesti povestea de o simplitate suparatoare intro intriga cinica de situatie ,reprezinta ca idee si nu frumusete literara, opusul mioritei,povestii prostiei sau alte creatii scrise despre optiunile noastre in viata!
    In mod sigur dupa mine sau alti citiva care o cunosc , va dispare , este vorba de Povestea Chezasului o poveste pe care in mod sigur nu o cunoasteti !

  13. 13 Ninus Rex august 23, 2013 la 5:19 pm

    Buna ziua,

    Vă scriu pentru că citesc cu regularitate articolele dumneavoastră și de fiecare dată descopăr o perspectivă interesantă, echilibrată și matură de a privi lucrurile, la care, întocmai ca în povestirea evocată de dumneavoastră, nu m-aș fi gândit înainte. Deosebirea față de firul narativ al poveștii constă în faptul că eu apreciez foarte mult gândirea dvs. originală și înțeleg că este rodul unei bogate experiențe de viață și a unui efort susținut de a cunoaște lumea.
    Sunt o persoană tânără și câteodată mă sperie lucrurile pe care descopăr că nu le știu despre istorie, partide și personalități politice, politică externă sau economie, deși orice cetățean român ar trebui să le știe. Iar de multe ori dorința mea de a umple spațiile goale au ca rezultat multe cărți începute, dar neterminate, informații incomplete și dezorganizate.
    Mai grav este însă că în lipsa unor criterii clare, mă lupt zi de zi cu incertitudini despre ce ar trebui să fac în viață și fiecare alegere mi se pare o corvoadă. Sunt tânără, și totuși am obosit deja să mă lupt cu propria-mi nesiguranță.
    Apelez la dumneavoastră cu speranța că îmi veți putea recomanda câteva cărți care să mă ajute să îmi organizez sistematic lecturile și gândurile, astfel încât să îmi pot forma acel nucleu dur de principii care să îmi permită să iau viața în mâini și să nu mă las purtată la întâmplare în voia sorții.

    Cu bine.

  14. 14 nastase august 24, 2013 la 10:27 am

    Ninus Rex,
    Lectura este un fel de sotron – sari dintr-o carte in alta. Uneori e vorba de intamplare. Alegerea cartilor depinde si de varsta, depinde de proiecte. Eu am inceput cu cartile lui Camus, am continuat cu carti din literatura romana – carti de atmosfera sau de istorie recenta. In avion, citeam SAS-uri si, in general, romane politiste. Evident, am adaugat carti de specialitate sau de ideologie.

  15. 15 Ninus Rex august 24, 2013 la 6:53 pm

    Frumoasă analogia cu șotronul și foarte bine aleasă. Într-adevăr, dacă șotronul din copilărie antrena anumite abilități motorii, cărțile stimulează mintea, făcând-o mai flexibilă și mai dibace. Doar că partenerii pentru un astfel de joc se găsesc mult mai greu la maturitate și adesea ești nevoit să-i cauți pe bloguri. Tocmai de aceea am apelat la dumneavoastră pentru o recomandare de carte. În cazul în care nu solicit prea mult, știți cumva o carte bună de istorie recentă, care să nu semene totuși cu un manual de istorie?

    Mulțumesc mult pentru răspunsul anterior.

  16. 16 Vsile august 25, 2013 la 7:36 am

    Ninus de unde si rex ?

    Dl. Nastase doar compara sotronul cu saltul cititorului de la o carte la alta.
    La modul general noi toti ne recomdam unuia altuia cite ceva, un film, o piesa de teatru o carte. o printesa …sau tot cu p de la putere o anume politica!.
    Al. Nastase o face si dansul dar aici intervin gusturi si optiuni proprii, unul citeste Choelo , altul il lauda pe Cartareaecu dsci nu la citit ever,femeile o citesc pe Sandra Brown sau urmaresc „dallasul” turcesc…Daca pentru dumneata sau domnul Nastase acest lucru apare o lipsa de cultura , atunci perceptia aceasta este falsa deoarece ea nu se regaseste in morala fiecarui individ , de fapt AN amintea unui novice ca morala nu defineste neaparat si omul de cultura!

  17. 17 nastase august 25, 2013 la 9:26 am

    Ninus Rex,

    In opinia mea, o carte interesanta si bine scrisa despre istoria noastra (nu doar cea recenta) este lucrarea lui Florin Constantiniu, „O istorie sincera a poporului roman”.

  18. 18 Ninus Rex august 25, 2013 la 2:40 pm

    Mulțumesc frumos! O să citesc cartea și revin cu impresii de lectură.


  1. 1 A mai cazut o stea… se numea Elmmar | Gabriela Savitsky Trackback pe august 21, 2013 la 6:20 pm
  2. 2 Niculaita Minciuna | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe august 21, 2013 la 6:53 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: