O noua intalnire cu Emma Nicholson

Vineri, la sediul Fundatiei, am primit vizita doamnei Emma Nicholson. De data aceasta, in conditii normale. Mi-a facut o mare placere. I-am fost recunoscator pentru gestul de a ma vizita la penitenciar. Altii poate s-au temut. Nu judec pe nimeni. Dar asta nu ma impiedica sa apreciez caractere puternice – cu atat mai mult cu cat, de-a lungul timpului, am avut destule controverse cu celebra baroaneasa.

Am discutat despre situatia politica din Europa si despre evolutiile din Irak. Am discutat despre prieteni comuni si despre proiecte viitoare. La plecare, i-am oferit  un exemplar, in engleza, al cartii pe care o lansez duminica la Bookfest.

 

EN meets with Adrian Năstase

35 Responses to “O noua intalnire cu Emma Nicholson”


  1. 2 Adrian B. mai 31, 2013 la 6:03 pm

    Asta-i modelul de politician roman ! Omul si-a facut ( inainte de alegeri ! ) doua modele de pliante : unul cu USL si unul cu PDL !!!!!!!

    Pe modelul locuitorilor din Alsacia ; cei care au in podul casei cate doua steaguri : unul francez si unul german ! Dupa caz …

  2. 3 dlnimeni mai 31, 2013 la 7:03 pm

    Am avut intotdeauna, privindu-i pozele, o doza de simpatie pentru dna Nicholson, in ciuda unei propagande ostile, care o demoniza, intr-o perioada. Ma bucur ca instinctul nu m-a inselat si ca, iata, astazi dna Nicholson se dovedeste a fi o partenera de dialog obiectiva si de incredere, un om pe care se poate conta.

  3. 4 Adrian B. mai 31, 2013 la 7:53 pm

    Rusia va inaugura in luna septembrie , Skolkovo Innovation City , cu scopul de a CONECTA descoperirile stiintei cu lumea afacerilor : un oras al inovatiilor , peste 1200 de doctoranzi si oameni de stiinta , peste 7500 de firme asociate , tehnologii de ultima generatie , etc. Un Sillicon Valley in varianta ruseasca .

    http://techcrunch.com/2013/05/31/russia-hopes-the-skolkovo-tech-city-will-produce-its-great-leap-forward/

    http://www.sk.ru/Model/Gorod.aspx?sc_Lang=en

    In acelasi timp , Romania se intoarce la STALINISM !!!

  4. 5 adina mai 31, 2013 la 9:45 pm

    Adrian Nastase a fost si este cel mai valoros politician al Romaniei. De aceea a vrut basescu sa-l elimine din viata politica, dar a reusit doar pentru un timp. Adrian Nastase va reveni in forta in viata politica cu mult succes. Domnule Nastase va doresc sanatate si putere. Cu stima.

  5. 6 blogideologic mai 31, 2013 la 10:07 pm

    @Adrian B.
    Cercetătorii aceia de la Skolkovo Innovation City probabil că vor produce inovaţii discontinue. Acestea în general induc deplasări de paradigmă în tehnologie şi modificări în structura pieţelor asociate unor industrii. Tot în general vorbind, inovaţiile discontinue creează şi disrupţii în rutine, iar aplicarea lor cu succes pe pieţe poate pretinde noi configuraţii de comportament uman. Bine, viziunea optimistă a Gosudarului este aceea că noile întreprinderi tehnologice ruseşti vor introduce pe pieţele lumii nişte produse blockbuster, adică produse-bombă capabile să spulbere concurenţa. Dar eu cred că ţinta principală a preşedintelui Vladimir Putin este mai mult să scoată Rusia din “maladia batavă” provocată de exportul masiv al materiilor prime.

  6. 7 papasha mai 31, 2013 la 10:17 pm

    Dragul meu vechi prieten ,

    Cam des te viziteaza baroneasa asta ! Eu nu sunt gelos , dar nu vreau sa te vad cu vre-un ochi umflat .
    Se zvoneste prin oras , ca are Dana ” o dreapta ” devastatoare !

    Semneaza :

    eu si sotia

  7. 8 Fragmentarium Politic mai 31, 2013 la 11:04 pm

    Constitutivitatea, intre ipoteza si teza

    UDMR are meritul de a fi sesizat o lacuna de explicitare si sistematizare constitutionala, cea referitoare la constituirea cetateanului ca parte a statului. De explicitare deoarece constitutivitatea este implicita, cuprinsa indirect in drepturi si obligatii, fara a avea o expresie formala, de sistematizare pentru ca implicita idée este tangentata sau continuta mai multor capitole din Constitutie.

    Numai ca aceasta lacuna nu este una specifica, ci una generala. Nu numai minoritatile, in speta maghiarii, dar nici majoritatea, romanii, nu se afla sub auspiciile constitutivitatii exprese si complete (politice si economice). Si unii si altii au indurat, in trecut, persecutiile guvernarilor cominterniste sau au fost obligati sa ia calea exilului. Incompletitudinea economica a constitutivitatii (implicite) de astazi a facut ca peste trei milioane de romani sa plece din tara si ca multi maghiari sa opteze pentru a doua cetatenie.

    Care ar fi posibilitatile concrete ale constitutivitatii, din perspectiva unei amendari probabile a Constitutiei? In primul rand, sa nu se intreprinda nimic pe aceasta speta, in virtutea principiului ca ceea ce nu este interzis este permis. Din moment ce Constitutia nu discrimineaza intre majoritate si minoritate, constitutivitatea se prezuma a fi implicita, in continuare, oricarei parti a intregului, oricarui individ sau segment al populatiei Romaniei. Ar fi solutia cea mai larga, status-quo-ul i-ar avantaja inclusiv pe cei cu cetatenie multipla, caracterul cetateniei (unica, dubla sau multipla), nefiind retinut de actuala Constitutie, nu este opozabil.

    In al doilea rand, avand in vedere ca subiectul constituirii il reprezinta cetateanul, s-ar putea intreprinde un amendament de formalizare a cetatenizarii constituirii, prin care toti cetatenii sa fie recunoscuti in mod explicit ca parti constitutive ale statului roman. In felul acesta, statul nici nu va privilegia, nici nu va discrimina, pe criterii etnice, ci va garanta in mod egal tuturor cetatenilor sai dreptul de constitutivitate. Posibila limita in acest caz ar putea fi data de luarea in calcul a caracterului cetateniei sau altor conditionari.

    In al treilea rand, in introducerea constitutivitatii s-ar putea opera cu criteriul etnic, ceea ce, prin caracterul ravasitor al incalcarii uzantelor si cutumelor, ar putea deschide o cutie a Pandorei. Orice stat, indiferent de structura, este tot atat de national precum cel mai mare stat federal sau cel mai mic stat unitar, din compunerea ONU. Este vorba de universalitatea caracterului national al tuturor statelor, in acceptiunea tuturor natiunilor unite in organizatia cu acelasi caracter si nume, Natiunile Unite.

    Orice stat national are minoritati, iar Romania nu face exceptie, DAR, Romania este un stat CU minoritati, nu unul DIN minoritati. Cele doua stari sunt total diferite (o virgula schimba sensul, darmite un cuvant!), diferente care sunt date de regulile proportiilor si ale constituirii, de unde vine si numele de constitutie. Aceste lucruri sunt arhicunoscute, dar inca ignorate de catre unii politicianisti, nu si de institutiile internationale (UN), dupa cum s-a vazut.
    „Simpla” enuntare sau legare a constitutivitatii de criteriul etnic (minoritatii) ar insemna o escaladare de semnificatii si simboluri, de atragere a atentiei catre o falsa problema de statalitate, de la starea „CU” catre starea „DIN”, la capatul careia, foarte probabil, s-ar obtine o escaladare frauduloasa a realitatilor statului cetatenilor. Dupa toate scandalurile cu steagurile, pelerinajele politice si declaratiilor excesive pe tema autonomiei etnice si teritoriale ar fi simplu, la propriu, de demonstrat nu constituirea, ci de-constituirea.

    Discursurile si cererile contradictorii din aceste zile ale unor politicieni, care devoaleaza confuzii si mituri privind obtinerea constitutivitatii pentru „maghiari”, desi identitatea autoatribuita in ultimii ani este de „secui”, sau a limbii „regionale”, fara regionalizare, ridica in calea constitutivitatii tot atatea obstacole, cel putin tehnico-juridice (de etnie, de limba, de tinut). Dupa cum se vede, pe calea constitutivitatii apar probleme si pentru unii si pentru altii, iar trecerea de la ipoteza la teza este destul de lunga si anevoioasa, uneori chiar imposibila de parcurs. O hora impleticita a constitutivitatii ar fi respingatoare, de nimeni dorita.

  8. 9 blogideologic iunie 1, 2013 la 6:16 am

    Mai deunăzi, când s-a discutat pe blog despre “dezvoltarea echitabilă” în România, mi-am exprimat nedumerirea privind semnificaţia termenului. Dar sîntem într-o criză economică şi doar prin conjugarea verbului “a întreprinde” de către toate persoanele valide din România se poate depăşi starea de handicap economic a ţării. Ceva apropiat de intenţiile social-democrate din conferinţa de la ISD este pe punctul de a fi transformat într-un proiect de lege în Franţa, după cum anunţa ministrul delegat pentru economia socială şi solidară (ESS), domnul Benoît Hamon http://www.lemonde.fr/economie/article/2013/05/28/un-projet-de-loi-sur-l-economie-sociale-presente-en-juillet_3419676_3234.html . Proiectul se referă la un mod de “a întreprinde” prin care se conciliază activitatea economică şi utilitatea socială. În Franţa există deja 200 000 de întreprinderi care lucrează pe această direcţie, creează 10 % din PIB, şi totodată 10 % din numărul locurilor de muncă. Legea specială pentru ESS, care va fi discutată înainte de a fi votată, îşi propune să consfinţească recunoaşterea rolului acestui sector în economia generală a ţării, să îl structureze mai bine, şi să-i favorizeze dezvoltarea. Nu mă pot abţine să nu subliniez abordarea pusă pe LOGICĂ, spre deosebire, din păcate, de majoritatea textelor legislative româneşti :”Pentru prima oară va fi prezentă în lege o definiţie pentru perimetrul ESS, cu sublinierea de non lucrativitate (ceva care nu-i bănos) ori de lucrativitate limitată, de gestionare dezinteresată, caracterizarea de a nu face din căutarea beneficiilor obiectivul principal şi unic al întreprinderii, şi guvernanţa democratică (în locul guvernanţei corporatiste, adaug aici)”. Domnul Benoît Hamon susţine alegaţia că ar exista în Franţa o mişcare în favoarea acestui mod de a întreprinde. Care-i extensia pe care o propune legea proiectată în favoarea sectorului ESS ? Până acum aici figurau doar cooperativele, mutualele (cum ar fi “casele de ajutor reciproc” la noi), şi asociaţiile (vezi ce spunea legea veche http://www.cresspaca.org/ess-presentation-formes-juridiques.html ). Legea cea nouă va include şi startup-urile, dacă ele aderă la principiile ESS. Ei, da, şi legea cea nouă va mai permite securizarea juridică a “bugetării publice”, cum se exprima pe aici un coleg.

  9. 10 NICOLETTE ORGHIDAN iunie 1, 2013 la 8:02 am

    Orice om este liber să gândească, să se-ntâlneacă, să colaboreze cu alți oameni. Dar când se-ntâlnesc doi oameni politici, celebrii, care împărtășesc aceleași idei și principii, acest lucru nu poate decât să bucure, să dea mai multă valoare întâlnirii și binențeles, recunoaștere internațională Amândurora. Felicitări d-nule, Năstase, felicitări E. Nicholson pentru că nu-și uită prietenii, chiar dacă, vremelnic au fost ascunși (voit din dorința unor neica-nimeni) din viața publică!

  10. 11 ZeV iunie 1, 2013 la 8:33 am

    Fragmentarium Politic
    Citez:
    ,,ARTICOLUL 152
    (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii. ”

    SI:

    ,,Articolul 4 Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni
    (1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.
    (2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.”

    COMENTEZ: Mie mi se pare suficient de explicitata constitutivitatea, mai ales ca exista si:

    ,,,,Articolul 6 Dreptul la identitate
    (1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
    (2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani.”

    DAR:
    Ungurii fiind suficient de inteligenti, au sesizat veriga slaba din Constitutia actuala:

    ,,Articolul 20 Tratatele internationale privind drepturile omului
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, CU EXCEPTIA CAZULUI IN CARE CONSTITUTIA SAU LEGILE INTERNE CONTIN DISPOZITII MAI FAVORABILE.”

    DECI, ATENTIE:
    Formula ,,cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” a fost retinuta de maghiari ca baza de plecare in demersul domniilor lor de a-si structura o constitutivitate proprie raportata la COMUNITATE SPECIFICA si nu la INDIVID. Altfel spus, se doreste un plus de discriminare pozitiva, admisibil de iure chiar de catre actuala Constitutie.
    Asta se intampla intotdeauna : ,,pasarea pre limba ei…..”
    😉
    În 2003, nu ar fi trebuit introdusă buclucasa formulare….era suficient sa ne raportam strict la reglementarile si practica internationala in domeniu, nici mai putin, dar nici mai mult.
    😉

  11. 12 George Ban iunie 1, 2013 la 8:53 am

    Frumoasã pozã, minunatã cravata, zâmbetul regãsit! Dar mi se pare mie, sau haina v-a “rãmas” cam mare? Poate e şi efectul faptului cã pozele postate sunt alungite? Admin-ul, soluţie? Mãcar aici, cã cererea mea de 10 articole pe paginã pare imposibil de rezolvat…

  12. 13 George Ban iunie 1, 2013 la 8:57 am

    @papasha
    mai 31, 2013 la 10:17 pm

    Foarte tare!

  13. 14 ZeV iunie 1, 2013 la 9:11 am

    George Ban
    Prespun ca s-a utilizat un aparat profesional Canon sau Nikon care a fost setat in format 16/9, pentru ca pozele sa poata fi vizualizate pe un panel de ultima generatie in proportii naturale, pe tot ecranul.
    Desigur, transferand pe blog, fotografia, intr-un format patrat, corpurile par mai alungite si mai slabe. Cred ca fost un gest de bunavointa fata de doamna baroneasa, care, ca toate femeile, inainte de toate, este femeie.
    😉 😉

  14. 15 ZeV iunie 1, 2013 la 9:23 am

    O intrebare pentru domnul Victor Ponta (poate i-o transmite cineva):
    Care este, in prezent, legatura PSD, in acest moment, cu:
    -cuvantul NATIONAL
    -ideologia de STANGA
    ?

  15. 16 Monica M iunie 1, 2013 la 9:35 am

    Va semnalez nr 85 al revistei Lettre internationale care cuprinde reproduceri dupa cateva lucrari ale pictorului Cojan ca si doua scrisori emblematice privind viata lui la Paris.

  16. 17 Fragmentarium Politic iunie 1, 2013 la 12:33 pm

    ZeV, inainte de a fi a guvernarii, politica este arta inteligentei, este prima ei resursa, iar daca excelenta sa, domnul Adrian Nastase imi permite, as adauga ca luptele se castiga nu numai pe avanposturi, ci si pe inteligente. Dar stiti cum se spune, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, unii buchisitori in constitutionalism sunt precum taietorii de lemne, se apuca sa taie padurea pentru ca nu o vad din cauza copacilor. Cred ca este mai mult decat o poveste istorisirea, din unele medii elevate, despre profesorul care-i lasa corigenti pe viitorii invatatori care puneau virgula intre subiect si predicat, spunandu-le ca vor nenoroci copiii oamenilor, daca-i vor invata sa scrie gresit. Probabil ca la fel ar trebui procedat si cu unii constitutionalisti care fac doar un fel da caprarie articoliceasca, fara a avea si viziune, mai ales ca aici ar pute fi vorba nu de nenorocirea unor copii, ci a unui popor. Eu, unul, refuz sa ma dau pe mana unuia cu dispensa, indiferent cat de luminata i-ar fi fatada.

  17. 18 blogideologic iunie 1, 2013 la 1:32 pm

    @Marian Nicolae
    Domnule, se pare că dumneata eşti expert în khazarii din România. Aceia care au jucat un anumit rol, oscilând între “extrem de negativ” şi “malefic”, la evenimentele dintr-un interval de timp centrat pe 21 decembrie 1989. Mă interesează opiniile dumitale în privinţa aceasta despre patru personaje : 1/ Generalul de securitate Iulian Vlad, cel care i-a propus ministrului apărării Vasile Milea, debarcarea familiei Ceauşescu de la putere în România printr-o lovitură de stat combinată a trupelor MApN şi MAI. 2/ Generalul de armată Victor Atanasie Stănculescu, acela care făcea naveta Bucureşti-Londra, şi care l-ar fi împuşcat pe generalul Vasile Milea în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989 ; vestea cu specificarea aceasta am citit-o prima oară pe blogul AN, dar nu m-a surprins prea tare, pentru că ar fi fost o decizie care mergea în prelungirea analizei din 19 decembrie 1989 despre situaţia din România, analiză prezentată de postul de radio BBC World Service în limba engleză. 3/Marele ştab comunist Dan Marţian, ori “Şarpele” cum îi spunea fostul deţinut politic Raul Volcinschi de la Cluj, un Dan Marţian care devenea pe 22 decembrie 1989 marele decident al FSN prin postura lui de secretar al FSN-ului (când Ion Iliescu spunea în seara zilei de 22 decembrie 1989 “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră”, probabil se referea la poziţia lui de subordonare faţă de Dan Marţian, la acel moment). 4/Profesorul universitar Oliviu Gherman care conducea o echipă de intelectuali maghiari şi români ideologic belakunizaţi (în sensul că respingeau foarte violent şi prin degradare ideologia naţionalismului românesc) care veniseră, înainte de 1989, să ia sub control “dăscălimea superioară” de la Universitatea din Craiova ; reamintesc un alt moment critic, atunci când Ion Iliescu a fost operat sub anestezie, cu pierderea totală a conştiinţei timp de o jumătate de oră, iar Oliviu Gherman deţinea a doua poziţie de putere în statul român. Însă, prudent şi înţelept cum îl ştim, Ion Iliescu a refuzat mai înainte de operaţie să semneze decretul prin care i-ar fi predat lui Oliviu Gherman puterea totală în statul român.

  18. 19 blogideologic iunie 1, 2013 la 2:01 pm

    Flavia Drăgan : SCANDAL la Târgu Ocna – Legionarul Valeriu Gafencu, cetăţean de onoare al oraşului / Institutul pentru Studierea Holocaustului a cerut retragerea titlului, însă aleşii locali au respins petiţia / Valeriu Gafencu a fost închis la Târgu Ocna, unde a şi murit în februarie 1952 http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/scandal-la-targu-ocna-legionarul-valeriu-gafencu-cetatean-de-onoare-al-orasului-303461.html

  19. 20 blogideologic iunie 1, 2013 la 3:24 pm

    Un război cibernetic de tip elizabetan ? Bună parte din comentariile foarte pertinente de natură politică din America de acum începe a semăna cu narativul romanelor de fantezie pură scrise de autorul Dan Brown http://www.nytimes.com/2013/06/01/opinion/an-elizabethan-cyberwar.html?hp&_r=0

  20. 21 cristina iunie 1, 2013 la 4:33 pm

    La multi ani de 1 Iunie! 🙂

  21. 22 Doru Coarna iunie 1, 2013 la 8:07 pm

    Mersi cristina, esti o mare scumpa recunoscandu-ne noua tuturor inocenta specifica varstei…

  22. 23 cristina iunie 1, 2013 la 11:11 pm

    @ DORU COARNA
    cu placere….

  23. 24 Ghita Bizonu' iunie 2, 2013 la 7:10 am

    Adrian B.
    cel mai misto mi se pare cestia cu „Daciana Sârbu i-a adresat o scrisoare ministrului Mediului ” in care blonda de se tine cu Ponta nu au aparut informatii publice referitoare la intentiile guvernului privind Rosia Montana, si tinand cont de faptul ca USL si-a asumat in mod deschis obiective legate de protejarea mediului in Romania, as dori sa aflu in ce mod samd samd in loc sa il intrebe pe barbat=su eventual folosind si paucu din doratare ..
    Sa nu afi aflat blonda ca e sotie de premier?!?

    Sau e vorba doar de smecherie si nesimtire ?!?

  24. 25 Ghita Bizonu' iunie 2, 2013 la 7:27 am

    Fragmentarium

    cometariu cu „constitutivitatea ” se datoreaza cumva excesului de leustean? (https://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/#comment-184708) Leusteanul draga se pune nitel pe acolo, se smulg frunzele , (apoi se taie marunt) si se pun la mancare – cam o legautura ajunge la o oala de 3 litri si o cratita de pilaf ,,,(nu se pune la orez cu lapte, la fasole de orice fel, la cartofi prajiti, mamaliguta,.. Ptr mazare si cartofi noi se recomanda mararu’)

  25. 26 blogideologic iunie 2, 2013 la 9:03 am

    @ Ghiţă
    Iarna, la ciorbă de fasole uscată, în coajă fie neagră, fie colorată, bunică-mea Paraschiva, Dumnezeu s-o ierte!, punea şi frunze uscate de leuştean. Ciorbă făcută în oală de lut, pe plită de tuci, cu jăratec de lemn dedesubt.

  26. 27 Marian Nicolae iunie 2, 2013 la 9:10 am

    @ blogideologic iunie 1, 2013 la 1:32 pm

    Doamne fereste, doar un simplu observator, doar un…observator…..ruman.

    V-as fi raspuns cu draga inima la intrebarile dumneavoastra, dar cum mi-am pierdut deja fratele in razboiul ascuns dintre khazari si rumani, sotia si fiul fiindu-mi amenintati cu moartea, iara eu scapand de vreo 7 (sapte) tentative de asasinat, va rog sa ma credeti draga Titus ca am devenit un pic…rezervat in afisarea anumitor opinii, in mod public cel putin…..

    Probabil ca intr-o buna zi, la o ceasca de cafea, vom putea dezbate circul legat de lovitura de stat din decembrie 1989……

    Pana atunci, eu as fi multumit cu revenirea denumirii tarii noastre de la Romania la…Dacia, impreuna cu redenumirea poporului nostru din popor roman, in popor dac, la fel cum si rhusii, se numesc tot…rusi………nu vad de ce noi nu am reveni la denumirea stramosilor nostri…….

  27. 28 Marian Nicolae iunie 2, 2013 la 10:21 am

    Moldova – punctul de plecare al unor relaţii noi ruso-române. Partea I

    de Vasile Andreescu 2.06.2013, 10:18

    http://romanian.ruvr.ru/2013_06_02/Moldova-punctul-de-plecare-al-unor-relatii-noi-ruso-romane-Partea-I/

    „Articolul de față, prezentat aici în mai multe părți, din cauza întinderii sale, încearcă o prezentare succintă a relațiilor ruso-române, spinoase în prezent, iar prin demersul meu încerc să trec de bunele intenții ipocrit afișate de câțiva „specialiști” din ambele părți și să contribui, cu umilele mele resurse, după ce m-am străduit atâția ani să încerc să înțeleg unde e problema și cum se poate rezolva, la reapropierea dintre popoarele rus și român, apropiate atât de mult, în fapt, prin indivizibilele legături de religie, istorie comună, chiar și împrumuturi lexicale.

    Unite chiar prin tradițiile atât de comune, prezente în casele țăranilor din ambele părți și în viața orășenească, în conștiințele colective ale celor două popoare, atât de nefiresc dezbinate azi de niște interese obscure și abjecte”, scrie cititorul nostru, Vasile Andreescu.

    „Unul dintre motivele speculate și vulgarizate, târâte în noroi, spre dezbinarea dintre ruși și români este subiectul Moldova. În acest articol voi încerca să arăt părțile bune și rele de ambele părți, să invit la reflecție, ca ambele părți să-și uite orgoliul generat de neîncrederea insinuată vitriolat de manipulatorii externi, să încurajez ambele părți să-și întindă mâna spre o nouă încercare de pace. Cu o floare nu se face primăvară, sunt convins, însă, după cum zice un proverb chinez, orice călătorie cât de lungă începe cu primul pas. Dacă voi reuși în demersurile mele să aduc mai multă liniște, fie și între cititorii acestei prestigioase pagini de internet, voi fi fericit că demersul meu a fost, fie și parțial, unul reușit într-o direcție bună. Pentru a elimina orice prejudecăți, articolul încearcă să combată în primul rând argumentele naționaliste de ambele părți, pentru că naționalismul, lipsa comunicării, orgoliul administrațiilor incompetente a cauzat, în mod principal, deriva de azi. Acum, când, un mesager de nivel scăzut din SUA, mă refer la Friedman, este delegat de Washington să-i aducă la realitate pe visătorii guvernanți români, care speră încă să se bucure de o iluzorie protecție americană ce le permite să arunce cu invective înspre vecini și să-și fure propriul popor, ținându-l în bezna regresului, acum când, poate, poporul român va începe să vadă mai realist prin ceața densă a unei propagande feroce și ucigătoare a realității, e momentul, probabil, să încercăm să pornim într-o analiză reflexivă, care să elimine orgoliul prostesc al naționalismului în favoarea stabilirii unor relații de respect și de încredere, oricât de lung și de greu ar fi drumul spre acest scop nobil. O privire sinceră asupra trecutului din partea ambelor popoare ar fi de un real folos în stabilirea unui viitor de cooperare, de pace, de conștiința reconfortantă a apartenenței aceluiași spațiu cultural și, parțial, dar esențial, identitar.

    Pornesc de la ideea că punctul principal al relațiilor româno-ruse din ultimii 200 de ani a constituit-o fâșia de pământ dintre Prut și Nistru, cea mai mare parte a sa constituind-o azi Republica Moldova. Menționez că, în ce mă privește, în articol voi numi populația prezentă a acestui stat – moldovenii – ca fiind românii, ucrainenii, rușii, găgăuzii, bulgarii, țiganii, evreii, germanii, armenii și alte naționalități conlocuitoare, menționate în ordinea numărului lor, numindu-i pe majoritari drept români nu prin prisma naționalismului, nu prin aspirațiile lor identitare, ci a adevărului lingvistic, ei vorbind aceeași limbă cu populația română din dreapta Prutului, fapt recunoscut deschis și în cercurile universitare și științifice ruse din domeniile lingvistic și istoric, atât în prezent cât și în perioada comunistă, chiar și în cea stalinistă. Atitudinile politice și populiste asupra acestui subiect nu pot aduce o rezolvare a problemei. De asemenea, atitudinea acaparatoare din partea extremiștilor din ambele părți, nu poate aduce relații mai bune. Pornesc de la premisa că Republica Moldova, deși se află azi pe marginea prăpastiei, se poate transforma într-o punte trainică între România și Rusia, devenind treptat, dacă va exista voință din partea ambelor state, o adevărată Elveție a Estului, unde naționalitățile sale să trăiască laolaltă, în încredere reciprocă, fără tendințele centrifuge de azi. Mai jos urmează prezentarea succintă a istoriei referitoare la relațiile ruso-române, centrate pe contactele dintre cele două popoare din zona Moldovei de Est, Basarabia sau Republica Moldova, după cum dorește fiecare să privească acest teritoriu. Evitarea subiectului Moldova, punctul nodal al relațiilor româno-ruse, nu poate vindeca boala de care ele suferă, ci doar a o agrava, prin continuarea ignorării deteriorării acestor relații pentru a pasa cu lașitate subiectul generațiilor viitoare, care vor deveni din ce în ce mai învrăjbite, mai puțin dornice de înțelegere, prin acumularea tradiției de ignorare și neîncredere.

    O bucată de pământ atât de mică încât o străbați cu mașina pe toată în două-trei zile, pe îndelete (ai străbate-o într-o zi dacă infrastructura rutieră ar fi adecvată), Republica Moldova are o istorie privită dintr-atâtea unghiuri încât locuitorii înșiși nu mai știu ce să creadă despre ei. Dintotdeauna între acest teritoriu, ca și în celelalte teritorii locuite majoritar de români, și slavii de est, a existat mereu o cooperare bună, până în secolul al XIX-lea, când grija franco-engleză de a opri Rusia să iasă în Mediterana le-a determinat să învrăjbească popoarele balcanice, inclusiv cel român, împotriva Rusiei, folosindu-le ca state-tampon pentru protejarea Strâmtorilor, foste teritorii bizantine, ocupate de turci în secolul XV, aflate și azi în posesia Turciei ca urmare a acestei politici. Istoricul Radu Rosetti, care este departe de a fi un rusofil, căutând, din contra, să prezinte Rusia într-o lumină cât mai îndoielnică, prezintă într-o carte a sa, „Acțiunea politicii rusești în Țările Române” (1914) instrucțiunile date în 1792 de către Comitetul Salvării Publice din Paris lui C. Stamati, diplomat francez în Principate: „(…) Ea (Rusia) ar dori să întrebuințeze puternica legătură a unei religiuni superstițioase spre a întruni într-o masă nouă niște popoare ignorante și obișnuite cu jugul robiei. (…) Ar fi, deci, să lucrezi contra Rusiei dacă ai lumina pe greci (francezii numesc greci pe toate popoarele balcanice, inclusiv pe românii moldoveni și valahi – nota autorului) și le-ai influența opiniunea; dar ar trebui să te ferești să le îndrepți animozitatea împotriva națiunii care-i stăpânește. Orice nemulțumire împotriva turcilor ar putea numai să se întoarcă spre folosul Rusiei și ar fi să ne compromitem față de Poartă fără niciun folos. Ar trebui, mai degrabă, să li se dovedească, ceea ce este curatul adevăr, că, deoarece nu știu să fie liberi, sunt mai fericiți sub stăpânirea turcească decât ar fi sub aceea a Rusiei; dacă Poarta asuprește, Rusia nimicește; dacă turcii sunt ignoranți și aspri, rușii sunt ignoranți și barbari (…)” Mai departe, raportul din 1798 al lui Parant, consul francez din Iași, asupra stării de spirit a populației locale dezvăluie că: …Popii greco-răsăriteni au fost întotdeauna și sunt încă, de bună seamă, și astăzi, atâți agenți secreți pentru Rusia în împărăția otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-și face meseria, iubirea către muscali (numele vechi pentru ruși, provenind de la Moscova – n.a.) și ura pentru musulmani, acești necredincioși care i-au robit. Și este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovan de credința greco-răsăriteană să vadă în fiecare rus un prieten firesc, un frate; astfel simte, cel puțin, țăranul. Și rusul, ale cărui vederi se întind ceva mai departe, adaugă cuvinte măgulitoare, motive de agrement, își aduce aminte cu plăcere de petrecerea în Moldova a oștirilor rusești, care, mai cu seamă din motive politice, au știut să-l cruțe. Ele, într-adevăr, nu i-au adus decât un aer de protecție, decât făgăduinți pentru viitor și plăceri pentru prezent…” Aș îndrăzni să apreciez ciuda neascunsă a diplomatului față de succesul politicii rusești în Moldova și nonșalanța cu care răstălmăcește evidența: păi, pentru oamenii care trăiau în prezentul la care se referea, „ocupația” rusă aducea plăceri și promisiuni, după cum el însuși recunoștea. După ce logică ar fi trebuit, cumva, țăranii să le refuze, în schimbul jugului turcesc, aspru, dar cam atât? Căci pentru diplomații francezi, soarta românilor moldoveni, dealtfel vorbitori ai unei limbi majoritar latine, ca și a lor, le era tot atât de indiferentă ca și cea a negrilor pe care îi traficau intens din Senegal către Haiti, moldovenii fiind văzuți doar ca instrumente convenabile de moment ale politicii lor de menținere ca tampon a otomanilor asupritori și primitivi. Cât despre religia lor „superstițioasă” (ceea ce arată animozitatea mereu exprimată a catolicilor apuseni față de ortodocșii răsăriteni) și despre condiția lor de acceptare a asupririi, scrisorile de mai sus indică fără echivoc disprețul legitim al autorilor lor față de cei descriși, din cauza stării de robie în care se aflau ultimii, de multe ori, după cum vom vedea, provocate chiar de conducătorii lor, care erau primii care își trădau poporul. Iar aceastea sunt doar două dintre atâtea scrisori cu recomandări în privința măsurilor de adoptat spre oprirea intrării Rusiei în Principate și menținerea lor sub robia turcească, spre interesul occidental… Ulterior, pentru că, în cele din urmă, Turcia s-a dovedit prea slabă pentru a rezista presiunii rusești, anglo-francezii au reușit să-i convingă și pe austro-ungari de necesitatea unui stat român independent tampon, care să oprească Rusia. Austro-Ungaria, căreia Germania i-a garantat menținerea Transilvaniei, până la primul război mondial, a înțeles repede că, decât un imperiu otoman slab, care atrăgea mereu intervenția Rusiei, mai bine niște state creștine independente, slabe, dependente de ea măcar parțial, care să oprească Rusia din motivația sa de a le proteja de oprimarea musulmană, dându-i, în același timp, și ei, posibilitatea să acapareze unele teritorii otomane, așa cum va proceda cu Bosnia-Herțegovina. Primul război mondial a fost, însă, bumerangul care i-a adus și Austro-Ungariei, hiperumflată cu națiuni dornice să scape din închisoarea popoarelor (acest nume a fost atribuit mai întâi Habsburgilor, abia apoi fiind transferat către URSS de propaganda occidentală – n.a.) obștescul sfârșit…

    Republica Moldova de azi este, printre altele, urmarea acestui joc. În secolele XV-XVIII, în perioada ocupației turcești, popoarele creștin-ortodoxe, printre care și românii, ucrainenii și rușii din vecinătatea Crimeei au suferit sclavia și pustiitoarele și nesfârșitele invazii tătărești, iar toată speranța lor a fost mereu către Moscova, aflată, însă, la acea vreme, prea departe și fiind prea slabă pentru a se putea implica, și la cetele de cazaci, oameni disperați de oprimarea catolicilor polonezi și a musulmanilor tătari din Crimeea, care, din dorința de a fi liberi, aleseseră traiul prin câmpuri și râpe neprimitoare, devenind vajnici apărători ai credinței ortodoxe. Ei au fost chemați mereu în sprijinul Moldovei, trădată mereu de proprii boieri, care se vindeau când turcilor când polonilor doar pentru a domni singuri, susținuți de „ajutor” extern, armate „aliate” puse pe jaf, ajutându-i pe acești domnitori să spolieze populația neajutorată și needucată, aflată la cheremul lor, să închine țara oricui se arăta dinspre nord sau dinspre sud. Pentru un exemplu al acestei cooperări dintre puținii domnitori patrioți ai Voievodatului Moldovei și cazaci este de ajuns să citești impresionanta istorisire din 1894 a lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu asupra scurtei, dar excepționalei domnii a lui Ioan Vodă cel Viteaz, a cărui statuie veghează și acum discret la Cahul, locul unde, prin trădarea alor săi, și-a găsit cumplitul sfârșit, și, o dată cu el, cei ce i-au fost credincioși până la ultima lor suflare: cazacii, care juraseră să-i stea alături în orice împrejurare. După circa 300 de ani de urgie comparabilă cu ciuma neagră din Europa secolului XIV, dominația turcă a început să slăbească, urmare a reușitei rușilor să zdrobească în cele din urmă fiara tătărască din Crimeea, un pseudostat feudal care, după standardele de azi, ar fi catalogat mai rău decât Germania hitleristă (ce păcat că oamenii uită cu cât istoria e mai veche) din cauza cruzimii și frecvenței atacurilor sale contra vecinilor creștini. În luptele lor cu musulmanii în retragere, rușii au avansat încet spre Moldova, iar, la 1812, au reușit, după un război în care și-au vărsat sângele pentru a scoate de sub jugul musulman oameni de aceeași credință cu ei, să elibereze partea sa de Est, aproximativ Republica Moldova de azi. Spun s-o elibereze, căci Turcia a cedat-o ca pe orice provincie a sa pierdută în luptă, ca și alte provincii ale sale din jurul Mării Negre, preluate rând pe rând de Rusia în înaintarea sa spre sud, mereu necesară spre ținerea la distanță a nimicitoarelor invazii tătare. În acest context, dorința României de mai târziu de a numi cedarea teritoriului de către turci ilegală, iar preluarea de către ruși samavolnică, este fără bază juridică și istorică. Fără bază juridică, deoarece, România nici nu exista, românii înșiși nu doreau să se numească așa din cauza faptului că numele de „rumân” însemna țăran legat de glie, și, deși aveau întru totul conștiința apartenenței la aceeași limbă și origine latină, consemnată în cronici, ei înșiși se numeau valahi și moldoveni și erau numiți fie locuitori din Dacia romană, fie valahi, fie moldo-valahi de către occidentalii care se aventurau prin zonele acestea pustiite de războaie și invazii. Între ei nu se iubeau prea tare, neavând țelul de a trăi în uniune, ci fiind tributari sistemului feudal de loialitate către conducătorii locali, „unșii lui Dumnezeu”, față de alte structuri superioare.

    În acea perioadă, pur și simplu, nu limba constituia criteriul identitar, de formare a unei națiuni, ci religia și tradiția succesiunii puterii, legitimă pentru că era, neîndoios, izvorâtă din voința lui Dumnezeu (altfel de unde puterea de a prelua conducerea?), consfințită de biserică ca atare. Limba era pur și simplu un accesoriu și nimic mai mult. Oricum, limba română, fiind vorbită de meșteșugari și comercianți, era un fel de lingua franca în evul mediu și în perioada modernă, fiind înțeleasă și de alte națiuni din regiune. Fără bază istorică pentru că propaganda exacerbează intenționat ceva ce a fost total străin de intenția rușilor la acel moment, uitând să menționeze faptul că Turcia încălcase tratatele cu Moldova încă din vremea lui Petru Rareș, când administrația turcă a ales să ignore tratatele în vigoare, sporind tributul vasalei a cărei elite se expunea disprețului și furiei puterii suzerane prin atitudinea ei duplicitară, care provoca cheltuieli sporite pentru armata turcă, prilejuite de invitațiile boierilor moldoveni către poloni și unguri pentru susținere. Astfel, dacă turcii au început să calce tratatele vechi în mod deschis, aceasta s-a datorat în primul rând acțiunilor localnicilor, ale conducătorilor lor, care își încălcau obligațiile asumate prin tratate în mod repetat. Turcii, în acele momente, au preferat să nu se uite la formă, la cine îi chema pe poloni, ci la fond, la faptul că administrația domnească moldovenească nu era în stare să-și țină în frâu subalternii, provocând insecuritate dominației turcești, laxe la început.

    Alte aspecte, ca războaiele din sec XVI în care se implicase Turcia, au constituit circumstanțe agravante pentru decizia otomanilor de a începe să ignore tratatele inițiale de stabilire a relațiilor tributare dintre ei și moldoveni. Aceeași tendință se înregistra și în sora Valahie, expusă în același mod trădărilor cuvântului dat și nesiguranței provocate de lăcomia boierilor locali de a conduce exclusiv și de intoleranța lor față de alte familii boierești. Aceștia au fost factorii care au măcinat treptat starea țărilor române în evul mediu, fapt recunoscut de istorici români precum Radu Rosetti în monumentala sa analiză de la 1907, „De ce s-au răsculat țăranii?” Propagandiștii care critică atitudinea Turciei, fără nicio legătură cu Rusia, îi aruncă cedarea Moldovei de Est fără nicio logică în spatele Rusiei, ca și cum aceasta ar fi provocat-o. Tot ei uită convenabil să spună că atitudinea Turciei la 1812 față de urgisitele „țări” române fusese precedată de momentele Petru Rareș, Ioan Vodă cel Viteaz, când măriseră samavolnic birurile, de invaziile tătărăști autorizate de sultanii din Istanbul, de domniile fanariote, care aduseseră principatele la stadiul de provincii și, în fine, de cedarea de către aceiași turci, fără niciun război, a Bucovinei către Austria, la 1774, în același mod în care au cedat jumătatea estică a Moldovei. Și mai uită comentatorii de azi să spună că, dacă n-ar fi fost Napoleon I să atace Rusia, aceasta ar fi preluat ambele principate, ocupate la acel moment de armatele ruse, eliberându-le de sub jugul turcesc, așa cum spera populația lor atunci. Altfel s-ar fi scris istoria azi. Românii, fără o conștiință națională, poate că nici nu ar fi dezvoltat-o.

    Cine spune că România s-a creat prin propriile forțe, nu are niciun argument, după cum voi arăta mai jos. Se mai spun astăzi multe asupra indisciplinei armatei rusești în țările române și a jafurilor la care se dedau. Aici, cu părere de rău, lucrurile sunt, probabil, destul de adevărate, fapt constatat uneori, cu alte prilejuri, și de unii generali ruși, ca Suvorov și mai ales Kiselev, care a depus multe eforturi pentru progresul țărilor române. Aceștia încercau să ia măsuri pentru atenuarea exceselor, obișnuite, de altfel, în epocă, pentru orice armată de invazie. Căci se uită acest fapt, se prezintă doar excesele rusești, nici măcar atât de crunte, fapt menționat și de scrisorile diplomaților francezi, fără a se spune prea multe despre distrugătoarele raiduri turcești și austriece din aceeași perioadă”.

    Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  28. 29 blogideologic iunie 2, 2013 la 12:39 pm

    @ Marian Nicolae
    Dar mi se pare minoră ţinta. Şi mult prea pervertită. Pentru că o avea în vedere şi ţarina Caterina cea Mare, pentru amantul ei, prinţul Potemkin.

  29. 30 anonim iunie 2, 2013 la 5:48 pm

    Basescu incearca sa cistige voturi si simpatie prin trimiterea citorva profesori de limba romana in Sebia . Voi de ce nu continuati cu lipsa invatamintului superior in limba romana in Sebia?

  30. 31 Marian Nicolae iunie 2, 2013 la 7:49 pm

    @ blogideologic iunie 1, 2013 la 1:32 pm

    Pe domnul Gherman l-am vazut ultima data sprijinindu-se in baston la Congresul PSD, vineri, atunci cand am fost sa-l salut pe domnul profesor Adrian Nastase,

    Domnul Gherman era asezat chiar langa domnul presedinte Iliescu, pe care l-am salutat cordial dealtfel. Nu si pe domnul Gherman……

  31. 32 Marian Nicolae iunie 3, 2013 la 8:17 am

    @ blogideologic iunie 2, 2013 la 12:39 pm

    Va referiti la Moldova, banuiesc.

    Oricum pentru viitorul nu prea-ndepartat, faptul ca Moldova apartine Romaniei sau Mamei Rusia….nu cred ca va mai fi chiar atat de important…..

    Pana la urma suntem toti crestini-ortodocsi, sau altfel spus, suntem facuti din acelasi aluat……….care trebuie sa se-ntareasca si sa devina de-a dreptul …bullet proof…….

  32. 33 blogideologic iunie 3, 2013 la 7:59 pm

    @ Marian Nicolae
    Nu, nu, nu, nu este aşa. Dar este foarte mult de scris pentru a demonta minciunile gogonate ale tipului care semnează cu nume de român, însă expune de facto o variantă pernicioasă a doctrinei Karamzin (ca şi cum ar exista şi vreo variantă “bună”, favorabilă românilor!). Bine, pe ruseşte, ruşilor le sună probabil foarte frumos doctrina lui Karamzin !


  1. 1 Cine e beneficiarul…? « Motanul Incaltat Trackback pe iunie 1, 2013 la 3:33 am
  2. 2 Isabela Vasiliu-Scraba : Sfârşitul lui Constantin Noica | Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe iunie 1, 2013 la 5:42 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: