Miercuri la FET – Relatia Romaniei cu Vaticanul

FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU are onoarea să vă invite la
Conferința

RELAȚIA ROMÂNIEI CU VATICANUL – CONCORDATUL 

Participă
Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova
E.S. Arhiepiscopul
FRANCISCO JAVIER LOSANO SEBASTIAN

Președintele  Conferinței Episcopilor Români
I.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Romano-Catolic de București
IOAN ROBU

Membru titular al Academiei Române, istoricul
Prof. univ.dr.
RĂZVAN THEODORESCU

Decanul Facultății Teologice Romano-Catolice – Universitatea București
Părintele Prof. Dr.
WILHELM DANCĂ

Lectorul Universitar Doctor Universitatea București și Universitatea Iași
Părintele Prof. Dr.
ȘERBAN TARCIZIU
***

Evenimentul va avea loc miercuri, 29 mai 2013, orele 17,00, la Casa Titulescu, Şoseaua Kiseleff 47, Bucureşti.

Afis Relatia Ro cu Vaticanul FET 29 mai

Reclame

42 Responses to “Miercuri la FET – Relatia Romaniei cu Vaticanul”


  1. 1 SLAVU IOAN mai 27, 2013 la 9:39 am

    Un eveniment interesant… sunt curios de tematica ce va fi abordată. Bravo, se mai întâmplă şi în România lucruri bune!

  2. 2 dlnimeni mai 27, 2013 la 10:23 am

    O tema interesanta. Dupa afis, sustinerea nu mi se pare, insa, a fi una prea echilibrata.

  3. 3 Fragmentarium Politic mai 27, 2013 la 10:38 am

    O tema deosebita, cu oameni nu mai putin deosebiti. Cred ca datoram FET-ului multumiri speciale. Ca singura institutie a moralei, Biserica ar trebui sa ne adune mai mult in jurul ei, inclusiv in dezbateri laice. Am vazut cum ieri, la Paris, au manifestat un milion de oameni impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex, si le-am simtit ingrijorarea, pentru ca securitatea familiei este pusa in pericol. Impunerea, la scara lumii civilizate, a unor practici sexuale din medii concentrationare sau tribale este o barbarie, care se poate dovedi la fel de distrugatoare precum o molima. Violul, asa cum se intampla in unele inchisori occidentale (nu numai americane), nu mai reprezinta o problema de gen, si chiar de varsta, asa dupa cum vedem ca irumpe, uneori, in societati dintre cele mai diferite, devoalandu-ne cum un fenomen atipic se poate transforma intr-un risc pentru demnitatea si securitatea cetateanului. Solutia, pentru a ne proteja societatea si valorile in care credem, este una singura: Inapoi la educatia morala!
    http://romanian.ruvr.ru/2013_05_26/Peste-un-milion-de-oameni-au-protestat-la-Paris-impotriva-casatoriilor-intre-persoane-de-acelaSi-sex/

  4. 4 Ghita Bizonu' mai 27, 2013 la 10:50 am

    Da care o fi relatia Vaticanului cu Romania?!!
    Ca mie imi cam put unele lucruri …

  5. 5 Kurt Alleyne mai 27, 2013 la 11:12 am

    Most interesting to note such. Attendance of this conference would be most interesting I believe. Unfortunately I am not resident of Romania. I in fact wonder if this makes a difference to the ability to attend.

  6. 6 Fragmentarium Politic mai 27, 2013 la 12:02 pm

    O declaratie, daca nu hazardata, cel putin buimacitoare, a ministrului energiei: „Gazele de sist pot fi o solutie viabila. Daca sunt in SUA, de ce n-ar fi si la noi?” Afirmatia ridica doua probleme, prima, cand a avut dreptate USL, cand a respins exploatarea acestui gen de gaze, pe motive de securitate ecologica, sau acum, cand se ploconeste slugarnic, iar a doua, cea a imitatiei toxice, duplicitate care genereaza indoiala si, pe consecinte, pierdere de credibilitate. Astia ori nu stiu pe ce lume traiesc, ori ne iau de prosti! Ministrul Energiei, Constantin Nita, la RFI: Gazele de sist pot fi o solutie viabila. Daca sunt in SUA, de ce n-ar fi si la noi?

  7. 7 Marcus mai 27, 2013 la 12:03 pm

    Ce-i Doresc Eu USL-ului, Respectiv Guvernului Ponta!

    Postarea de astazi reprezinta un raspuns dat unor carcotasi, altfel prieteni buni, care chipurile nu inteleg atitudinea mea din ultima vreme, pe care dumnealor in intelepciunea de care dau dovada, o numesc anti-Ponta si anti-USL, cu toate ca le-am explicat de cateva ori bune ca nu sunt nici anti-Ponta si cu atat mai putin anti-USL, ci pur si simplu nuantand o zicala care spune ca dusmanii, dusmanilor mei sunt prietenii mei, eu, privind cu compatimire si scarba spre asa-zisul “pact de coabitare”, vin si spun ca virgula “coabitantii” dusmanului meu si al neamului astuia adicatelea chiombila, Ponta imi devine automat inamic. Dar iata somarea de care fac zicere in preambul:
    “Apropo, neamule, ui că te-ntreb şi pe tine ca să mă lămuresc şi io, ce-ar fi trebuit să facă Ponta ca să te mulţumească pe tine? Asta odată ajuns Prim-ministru? Ia pune şi tu de scrie aşa, ce ţi-ar fi plăcut să facă? Asta ca să-nţeleg şi io, da şi alţii, ce-ai vedea tu pus în locul a tot ce desfiinţezi!
    Comentariu prin Cârcotaşu — 26/05/2013 @ 18:50 | Modifică”
    Ca urmare eu, din respect fata de prieteni, in postarea de astazi voi depasi pragul prin care doar ii reprosam d-lui Ponta cardasia pidosnic-precurveasca cu Uciga-l Toaca, in ciuda angajamentelor electorale, si voi da sens si continut acestor critici, prin expunerea a ceea ce in opinia mea ar fi trebuit sa faca d-l Ponta si n-o face pentru a-si justifica increderea si speranta celor aproape trei patrimi din electorat care au adus USL la Putere.
    Deoarece imi este mai la indemana, fiind foarte cald ca eveniment si anume Congresul UDMR, voi incepe totusi cu un alt repros. Nimeni nu i-a cerut d-lui Ponta, ba chiar am apreciat modul dimplomatic prin care i-a pus la coltul de rusine pe asa-zisii secui, care la sfarsit de secol XVI si inceput de secol XVII, pentru a scapa de autoritatea maghiarimii si-au facut un steag, si-au adunat ostile si s-au pus la dispozitia Domnului Roman Mihai Viteazul pentru a indeplini dezideratul tuturor romanilor de a trai uniti intr-o singura tara, aducandu-le aminte de originea mult discutatului stindard. Ce frumos ar fi fost ca de la acest punct, d-l Ponta sa nu se creada mare diplomat in continuare si lingusindu-i de-a dreptul pe cei care mai bine de douazeci de ani au fost aproape tot timpul prezenti la guvernare, doar in folosul lor si cu scopul final de destramare a statului Romania pe principii etnice, sa le planga pe umeri, exprimandu-si regretul ca in conditiile in care guvernul sau are o majoritate de Cartea Recordurilor in Parlament, tot mai bine ar fi fost si cu ungurii la dreapta sa.
    Daca ar fi tinut cont macar de faptul ca datorita absenteismului de la Referendum al ungurimii a fost luat de prostul lui Basescu de Sultanatul briuselez si i s-a imputat ca da lovituri de stat, cand actiunea era perfect democratica si constitutionala si tot ar fi trebuit sa taca.
    Dar n-a fost sa fie.
    Politicienii nostri nu inteleg faptul ca si margaritare de le-am da ungurilor sa manance ei tot separarea Transilvaniei de Patria Mama si-o vor dori si vor milita din toate puterile lor si pe orice cale pentru indeplinirea acestui deziderat.
    Si acum din ce mi-as dori eu sa faca sau cum sa actioneze guvernul Ponta pentru a-mi fi mie pe plac. Nu ca ar conta parerea mea, da’ macar asa de amoru’ artei. Treaba este extraordinar de simpla. Sa faca ce au promis inca de la constituirea USL si apoi au amplificat prin portavocile folosite in campania electorala. Daca treaba cu “jos Basescu” ca urmare a implicartii directe si nerusinate a Sultanatului briuselez in treburile noastre interne nu mai este de actualitate, acesta fiindu-ne impus de pasa in pasalacul numit inca Romania, apai celelalte promisiuni ar trebui puse in practica. Si asta deoarece in afara de repararea cat de cat a unor stricaciuni majore facute de basiti la buzunarele romanilor, actuala Putere a uitat si de “Dreptate pana la capat”, multumindu-se ca Justitia lui Basescu sa dea satisfactii orgasmatice MCV-ului prin condamnari mai mult decat controversate (vezi Becali), in timp ce marii banditi mafioti ca Udrea & Cie din epoca Basescu sa-si vada linistiti de imensele “acumulari” de capital obtinute prin furt din banul public. Apoi, graba si toate diligentele pe care alde Dragnea si baietii lui le depun in vederea parcelarii tarii menita sa stearga identitatea milenara a unor provincii istorice romanesti avand ca scop tot orgasmul Sultanatului mi se par de-a dreptul injositoare si fara niciun folos pentru romanii, care cu tancurile sovietice la granita au stiut sa spuna “niet” Planului Valev de “regionalizare” a Romaniei. Inainte de a bloca parlamentul Romaniei cu aceasta cioaca, guvernul Ponta ar fi trebuit, asa cum a promis, sa vina cu un pachet de legi/amendamente prin care sa repare stricaciunile majore facute de mafiotii Anticristului. Asa-zisul pact de coabitare, semnat bandisteste fara stirea romanilor, n-ar trebui folosit pentru a-i satisface nebunului din capul statului toate poftele, ci pentru a avea si d-l Ponta un cuvant de spus motivat de prerogativele sale de Prim Ministru. Si pentru a nu ma lungi, ca am argumente purcoi, voi mai reliefa doar o actiune cu implicatii si impact majore atat asupra economiei tarii noastre, cat mai ales asupra mediului acestui picior de plai.
    Cand ne vorbea cu adevar d-l Ponta, cand condamna implicarea lui Basescu in proiectul Rosia Montana si a exploatarii gazelor de sist, sau acum cand este trup si suflet pentru demararea cat mai grabnica a acestor proiecte?
    Si in final as mai avea o speranta si anume sa nu se duca si MICII romanesti dupa vestita palinca si alte produse neaose pe care Briuselul le-a inlocuit cu nevandabilele lor pe pietele occidentale, nevandabile la preturi de Paris pentru salarii de Mogadiscio.

  8. 8 blogideologic mai 27, 2013 la 12:26 pm

    Nicolae Trifon : +Kadare si aromânii din Albania / « Ideologia puterii la Enver Hoxha depășea simplul comunism, era mai repede un național-comunism. Sub comunism, statul albanez a fabricat miturile naționalismului albanez și i-a făcut pe albanezi să se identifice cu această identitate redefinită, așa zisă « albanitate ». Acest proces a fost foarte uniformizant. în acest sens, identificarea tuturor cu această identitate a implicat eliminarea altor identități. Minoritatea greacă a rezistat cel mai bine datorită sprijinului adus de statul grec. Politicile de omogeneizare au fost foarte puternice față de valahi și de slavi. Presiunile, mediul general, absența școlarizării (în limba lor), toate acestea făceau ca o parte dintre ei să se simtă mai bine « uitând » de propria lor identitate. Totuși fenomenul nu e specific țării noastre, sunt și alții care l-au cunoscut și au construit state-națiuni pe bază a ceea ce Levi-Strauss a numit « canibalism cultural ». Este aceasta o afirmaţie făcută de Fatos Lubonja, preluată din revista în linie Asymetria (patron investitor, manager şi redactor, criticul literar Dan Culcer). / Discordia : Albania față cu ea însăși : eseul literar este titlul cărții lui Ismail Kadare care a apărut la începutul acestui an în franceză. Ecourile în presă au fost rare, ceea ce nu e de mirare având în vedere că este vorba de un pamflet de o rară violență contra unor autori albanezi mai puțin cunoscuți aici, un pamflet greu de descifrat din exterior, miza fiind mai degrabă albanezo-albaneză. Pe de altă parte, atât pledoaria pro domo omniprezentă (albanezii sunt « cel mai orfan și mai izolat dintre popoare » (p. 202), victime ieri ca și azi ale turcilor, grecilor, sârbilor și, mai ales, ale « renegaților » albanezi) cât și osanalele cam copilărești aduse faimosului Skanderbeg nu prea au cum să impresioneze publicul francofon, mai ales pe acei cititori, dintre care face parte și subsemnatul, care au savurat în anii 1980 scrierile lui Kadare de o cu totul altă factură în acele timpuri. Dintre « renegați », principalii vizați sunt « tinerii albanologi », prezentați ca « negaționiști » și chiar ca « apostați », adică o serie de intelectuali, deseori personalități de prestigiu în domeniul lor și mai degrabă pe aceeași lungime de unde cu Europa modernă, departe de citadelă civilizației apărată eroic de Skanderbeg contra pericolului otoman la care se referă Kadare, care adoptă poziții critice față de reperele istorice și simbolice încropite de părinții națiunii albaneze în perioada 1878-1912 și ridicate la rangul de norme naționale de succesorii lor. Autor al unui articol intitulat « Mama lui Skanderbeg era slavă », apărut într-un cotidian polonez și tradus de Courrier internațional în mai 1999, deci în perioada ofensivei sârbești în Kosovo, Fatos Lubonja este principala victimă ale atacurilor lui Kadare. Simpla confruntare a parcursului celor doi autori îți permite să-ți faci o părere destul de clară asupra conținutului polemicii care îi opune de câțiva ani, având în vedere că F. Lubonja a criticat și el în mai multe rânduri oportunismul și naționalismul lui Kadare. Născut în 1936, acesta din urmă a cunoscut primul succes cu Generalul armatei moarte în 1963, cărțile care au urmat au fost traduse în lumea întreagă, în 1972 el este « ales » deputat al poporului, iar în 1990, deci în plină derută a regimului comunist, el părăsește Albania și obține azilul politic în Franța. Dar Fatos Lubonja, născut în 1951, e arestat în 1974, criticile formulate în jurnalul său la adresa regimului Hoxha îi vor prilejui 17 ani de pușcarie și domiciliu forțat. Eliberat în 1991, el se va arată foarte critic cu noile echipe care s-au succedat la putere și nu va ezita să chestioneze mitologia națională albaneză și cultul închinat « albanezului cel mai glorios din toate timpurile ». Tirada atribuită unui interlocutor imaginar care urmează ilustrează foarte bine actul de acuzare declinat de Kadare de-a lungul eseului său : « Popoarele care au nevoie de eroi sunt de plâns. (…) în tot cazul, ar fi mai bine fără El (Skanderbeg). Pentru a evita orice încurcătură, băgați-l în ceață, reproșati-i că este un ingrat, un crud, sau, de ce nu, lăsați să se înțeleagă că ar fi un ne-albanez, un valah sau un sârb !… Pe scurt, demitizați-l ! » (p. 96-97). Aurel Plasari, director al Bibliotecii naționale, este celălalt « demitizator » denunțat, în termeni totuși mai ponderați însă nu mai puțin răutăcioși, de aspirantul la premiul Nobel. Numele său nu este menționat, însă nu e greu de ghicit. Reproșul adus acestuia este de a fi înfierat/ridiculizat public tendința compatriotilor săi de a considera ca albaneze persoanele cu renume și de a identifica drept minoritari persoanele cu o proastă reputație, pornind de la un exemplu concret, maica Tereza, al cărui tată era probabil valah (« Bojaxhitë e nënë Terezë » în Bota shqiptare, 2-16 oct. 2003). Or, exclamă Ismail Kadare, și acest « demitizator » e de origine valahă, ceea ce nu putea decât să dea apă la moară celor indignați de asemenea declarații. « Invocând originea valahă a a « demitizatorului », ei l-au comparat cu un prădător care, precum acela care profită de învălmășeala turmei să fure un miel, ar fi încercat să o răpească pe măicuță aruncând-o pe umerii săi ca să o aducă trofeu tribului său » (p. 129-130). În alte cuvinte, când ești minoritar, mai bine să nu te amesteci în treburile națiunii majoritare, iar când aparții acestei națiuni nu poți să fi decât renegat dacă te încumeți să o critici… Totuși valahii (aromânii) din Albania beneficiază în scrierile recente ale lui Ismail Kadare de un tratament mai favorabil decât ceilalți balcanici cu care sunt confruntați albanezii după cum reiese din fragmentul care urmează pe care îl cităm in extenso pentru că cititorul să-și facă propria opinie : « Protejați, pe bună dreptate, de Consiliul Europei ca minoritate amenințată, împărțită în mod echilibrat între Albania, Grecia și România, valahii n-au avut niciodată probleme cu albanezii. Exemplu de minoritate rezistentă, ei au fost solidari cu albanezii în momentele frumoase, dar și grele, ale destinului acestora din urmă. Spre deosebire de România și de Grecia, valahii au avut în Albania Ierusalimul lor, Voscopoia. Acest oraș a fost incendiat și distrus în mod tragic în 1769, și din nou mai târziu. Cu toate că nu s-a făcut niciodadata lumina asupra responsabilității parțiale sau totale a albanezilor în această mică Troia (trebuie poate să așteptăm să apară un mic Homer care să-și asume sarcina de a curăți conștința națiunii sale în cazul în care o asemena crimă a fost efectiv comisă de ea) relatile albanezo-valahe tot nu s-au deteriorat. Neînțelegerea în legătură cu valahii e de fapt atât de contradictorie, încât în ciuda tentativelor de a o exploata, nu s-a reușit să se facă din aceasta o « problemă ». Argumentele contra ideii că valahii nu ar trebui să fie batjocoriți – meritele lor în istoria țării, devotamentul lor, numărul impresionant de martiri care s-au sacrificat pentru cauza albaneză, precum și numărul de vlahi care s-au distins în toate domenile – pledează în favoarea bunei înțelegeri albanezo-valahe. Fără ea, nu ar fi existat devotamentul și sacrificiul consimțit de atâți valahi penru ceea ce se numea « albanitate » și cu atât mai puțin, gratitudinea mnifestată de albanezi pentru valahii care s-au evidențiat în Albania. Cât despre al treilea fapt care nu poate să nu ne intrige, numărul mare al membrilor din biroul politic al Partidului comunist albanez de origine valahă, chiar dacă s-au putut face comentarii greșite pe această temă, cum se întâmplă adesea cu fenomenele greu de explicat, trebuie să spunem, fiindcă e vorba de un fapt stabilit și nu de o legendă, că, dacă acest fapt nu e suficient să dovedească că această minoritate a fost privilegiată, nu poate în nici un caz să dovedeasca contrariul, anume că drepturile ei au fost lezate. Între timp provocările continuă, și vin din direcții uneori neașteptate. Deunăzi, un apărător austriac al drepturilor omului sosit la Tirana a început cuvântarea să despre relatile albanezo-valahe cu câteva cuvinte cu care el dorea să facă bucure publicului, eliberându-l de o greşeală imaginară : Nu a existat genocid contra valahilor în Albania ! Mai rar o invenție atât de cinică să fi fost servită într-un astfel de ambalaj de atâta falsă generozitate ! » (331-332) Tonul este desigur condescendent, dar și surprinzător de binevoitor pe alocuri, ceea ce nu înseamnă că, în ultima analiză, imaginea despre aromânii din Albania vehiculată de Ismail Kadare este cu mult diferită de aceea curentă în Grecia, Republica Macedonia sau chiar România, adică sub semnul conditionalului : aromânii sunt cu atât mai buni, cu cât sunt și greci, și macedoneni, și români, sau chiar mai greci ca grecii, mai români ca românii… În loc de concluzie, aș cita un paragraf al interviului acordat de Fatos Lubonja cotidianului Shekulli (din 10 octombrie 2010) care mi se pare pertinent atât în privința « albanității » promovate de Kadare, cât și a situației aromânilor în această țara în perioada comunistă : « Ideologia puterii la Enver Hoxha depășea simplul comunism, era mai repede un național-comunism. Sub comunism, statul albanez a fabricat miturile naționalismului albanez și i-a făcut pe albanezi să se identifice cu această identitate redefinită, așa zisa « albanitate ». Acest proces a fost foarte uniformizant. în acest sens, identificarea tuturor cu această identitate a implicat eliminarea altor identități. Minoritatea greacă a rezistat cel mai bine datorită sprijinului adus de statul grec. Politicile de omogeneizare au fost foarte puternice față de valahi și de slavi. Presiunile, mediul general, absența școlarizării (în limba lor), toate acestea făceau ca o parte dintre ei să se simtă mai bine « uitând » de propria lor identitate. Totuși fenomenul nu e specific țării noastre, sunt și alții care l-au cunoscut și au construit state-națiuni pe bază a ceea ce Levi-Strauss a numit « canibalism cultural ».+ Nicolas Trifon, eseu publicat în luna Mai 2013, de revista online Asymetria.

  9. 9 dorucoarna mai 27, 2013 la 1:29 pm

    @ Nastase,

    Participati?

  10. 10 Adrian B. mai 27, 2013 la 1:33 pm

    Chinezii se ocupa de economie , romanii se ocupa de kkturi ( dosare penale , arestari , nepotisme , … )

    http://www.cotidianul.ro/ambitie-made-in-china-300000-km-de-autostrada-in-2-ani-214427/

  11. 12 blogideologic mai 27, 2013 la 2:48 pm

    Un festival cultural dedicat filosofului şi literatului român Lucian Blaga va fi organizat la Moscova pe data de 7 iunie 2013 http://rossia3.ru/politics/russia/blaga

  12. 13 constantin dan (@Constantin98Dan) mai 27, 2013 la 5:18 pm

    Romaniei ii este necesara ancorarea in spatiul cultural catolic . Nu doar pentru ca romanii sunt latini , pentru ca Vaticanul este la Roma , pentru ca inteleg textele oficiilor in latina fara sa fi studiat latina .Nu doar pentru a avea legaturi religioase cu alte capitale decat Sofia , Belgradul , Moscova si Atena . Ci pentru a stimula , prin punerea in concurenta cu biserica romano – catolica si a surorii ei mai mici , biserica greco-catolica , activitatea bisericii ortodoxe . In fata abundentei de texte teologice a bisericii catolice , a preotilor ei bine educati , a bibilotecilor ei , a actiunilor ei sociale ( absente in lumea ortodoxa ) biserica ortodoxa va fi obligata sa iasa din anchiloza si sa evolueze .

  13. 14 blogideologic mai 27, 2013 la 5:51 pm

    Dacă nu se permite, de către „conducerea superioară” USL +/- UDMR :-), o abordare agregată, simultan tradiţională şi tehnocrată, pentru rezolvarea problemelor foarte dificile ale României, vom avea mereu o situaţie economică disperată http://roxanaiordache.wordpress.com/2013/05/25/din-partea-mea-ponta-il-poate-schimba-pe-varujan-vosganian-doar-cu-iulian-iancu/

  14. 15 blogideologic mai 27, 2013 la 6:06 pm

    Departe … DAN CRISTIAN TURTURICĂ : „Final de drum pentru Antonescu. Va renunţa să candideze la prezidenţiale?” http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/final-de-drum-pentru-antonescu-va-renunta-sa-candideze-la-prezidentiale-302951.html Crin Antonescu este departe de “finalul de drum” pentru că nu este şi în “final de discurs”. Dimpotrivă, Crin Antonescu ţine un discurs tot mai complex, spre deosebire de simplismul păgubitor pentru români al vorbăriei lui Ponta.

  15. 16 blogideologic mai 27, 2013 la 6:37 pm

    @constantin dan (@Constantin98Dan) spune : „României îi este necesară ancorarea în spaţiul cultural catolic.” De ce, dragă domnule ? Îţi mai reamintesc că papa Benedict al XVI-lea a renunţat, din propria iniţiativă şi voinţă, la funcţia de Patriarh al Apusului. De ce, dragă domnule ? Mai cred că dumneata n-ai priceput vreodată care-i deosebirea esenţială dintre catolicism şi ortodoxie.

  16. 17 George Ban mai 27, 2013 la 6:56 pm

    @Marcus

    Pentru cã îmi pasã de pãrerile Dvs:

    Am mai spus, şi eu dezaprob unele acţiuni ale lui Ponta. Printre care şi ploconirea în faţa UDMR. Si afirmaţia cã vara trecutã nu au fost destui la vot (!!!). Dar nu îl urãsc, nu îi vreau capul, nu îi strig “la-sã-neeee, la-sã-neeee!”.

    Ce nu înţeleg eu la cei ca Dvs este reacţia exagerat disproporţionatã, de urã, la greşelile lui Ponta. Mai ales cã el vine dupã Boc şi Ungureanu!!!

    De aceastã URÃ este vorba, altfel sigur cã vã puteţi exprima orice pãrere.

    Replica Dvs din 27, 12:03pm este foarte slabã. Pe de o parte, sugeraţi cã nu sunteţi anti-Ponta. Pe de altã parte însã, vorbiţi de “cârdãşia [lui] pidosnic prea-curveascã cu Ucigã-l Toaca”. Il acuzaţi cã “marii bandiţi mafioţi ca Udrea & Co” nu sunt pedepsiţi, deşi asta nu e treaba lui. Il acuzaţi de “parcelarea” ţãrii şi de gazele de şist, lucruri care se decid de cãtre Parlament.

    Deci nu sunteţi anti-Ponta?

    PS Ce spuneţi de D-nul Nãstase, care putem spune cã i-a fost profesor şi care i-a spus „micul Titulescu”? Mãcar pentru asta, cel puţin pe acest blog, PAP-aşii nu ar trebui sã fie atât de “cãlãi” cu Dl Ponta.
    (PAP – Partidul Anti-Ponta)

  17. 18 ZeV mai 27, 2013 la 7:00 pm

    Cu voia gazdei, reiau şi aici:
    Domnule Halerescu, va cred ca sunteti de buna credinta.
    As inchide subiectul spunandu-va ca, deja, oameni politici responsabili, inclusiv, premierul Romaniei, domnul Victor Ponta, aplica, intrucatva, ideile sustinut de dvs, semnand buculcasul ,,pact de coabitare”, pe care, nu stiu cati dintre colegii nostri (de pe acest blog n.r.) l-au citit cu atentie, intr-o stare de calmitate si de echilibru interior, până la capăt.
    Nu cred, totusi, ca este cazul ca dvs sa faceti recomandari pacifiste, ce-mi par cam deplasate, tocmai domnului Adrian Nastase , după ce domnia sa a trecut prin evenimente la care un om obisnuit cu greu ar fi putut face faţă, vis a vis de autorul moral al suferinţelor sale, cu atât mai mult cu cât domnul Nastase nu are responsabilitati de decizie la nivel statal, cel putin pe moment.
    De aceea, unii dintre noi ar putea fi tentati sa va suspecteze de intentii neortodoxe si de un partizanat basescian defazat, in contratimp cu rolul real pe care i l-a rezervat poporul român pe data de 29 iulie 2012.
    Este timpul să proiectăm, împreună, politicieni şi simpli cetăţeni neindiferenţi faţă de soarta lor, un alt viitor pentru România, în care, rolul domnului Băsescu să fie doar unul decorativ. Cel putin, cam asta am inteles si din scrisoarea dvs din 2010. Veti spune, probabil, că v-aţi mai calmat..iar eu repet ce le spun mereu colegilor: nu construiţi nimic pe baza urii, deoarece, inevitabil, întotdeauna totul se destramă..poate că ar trebui construit exact în stilul mesterului lui Manole, prinzând in interior, pe vecie, sursa răului care a fracturat Romania…dar asta o putem face, NUMAI ÎMPREUNĂ.
    😉

  18. 19 Adrian B. mai 27, 2013 la 7:00 pm

    Ma uit la televizor si ma cutremur : ura , rautate , dna , arestari , breaking news , jurnalisti hiene , procurori ad-hoc , acuzatori de ocazie , Monica Tatoiu , Traian Basecsu , oameni fara caracter , jigodii , isterie generala , dementa , etc.

    Oare chiar suntem o tara de cretini ?

  19. 20 ZeV mai 27, 2013 la 7:03 pm

    erata
    buclucasul
    mesterului Manole

  20. 21 Cris mai 27, 2013 la 7:24 pm

    Interesantă temă. Felicitări fundației și dv.!

  21. 22 Fragmentarium Politic mai 27, 2013 la 7:27 pm

    Statul, Constitutia si Cetatenii

    Dezbaterile pe tema proiectului guvernamental de revizuire a Constitutiei iau uneori traiectorii ciudate, prin lipsa de reprezentativitate a unor propuneri, din perspectiva majoritatii calificate a populatiei, dar si din punctul de vedere al cuprinsului, atat uzual cat si specific. Pe aceasta zona, incerc sa articulez o reactie, nu neaparat analitica, pentru ca specialistii vor pricepe despre ce este vorba, ci mai degraba ca un inventar de semnale.

    Axiomele interdependentelor constitutive

    Constituirea socio-statala este guvernata de trei axiome, demonstrate istoric si faptic. Axioma 1: Orice constitutie este legea de temelie a oricarei societati organizate statal. Axioma 2: Orice stat este organizatia politica a tuturor cetatenilor sai, fara nicio deosebire. Axioma 3: Intr-o interdependenta egala, Statul, Constitutia si Cetatenii alcatuiesc Sfanta Treime de Drept.

    Constitutia Revolutiei, o garantie de neinlocuit

    Avem o Constitutie postdecembrista, in care salasuiesc spiritul democratiei socio-liberale si vointa originara a milioane de oameni. Aceasta este diferenta specifica sau firul rosu care va trebui sa strabata toate regimurile si guvernarile, pentru a evita orice riscuri ale instrainarii sau derapajelor. Constitutia nu trebuie personalizata sau grupalizata, ca cea din 1965/1974, cu consecintele dezastruoase binecunoscute, ci socializata, precum legea fundamentala din 1991/2003, a renasterii democratiei romanesti. As observa insa ca, spre deosebire de democratiile sociala si liberala, care vin de pe cele doua laturi ale esichierului, o sinteza a lor, spre centru, sub forma democratiei socio-liberale, care conditioneaza liberalismul economiei de piata de cadrele si finalitatile sociale, mi s-ar parea mai potrivita, sub aspectul echilibrului.

    Oportunitate sau oportunism?

    Legata de nevoia stabilitatii constitutionale, evocata mai sus, se pune intrebarea daca o eventuala revizuire este motivata sau nu, pe fond. Ori, din cate stim, puciul parlamentar sau lovitura de stat, din vara anului trecut, a esuat. Numai asemenea modificari drastice de conditii politice ar atrage dupa sine si ajustari constitutionale de anvergura unei revizuiri. Scandalul din Ungaria pe aceasta tema ar trebui sa fie un avertisment si un moderator pentru unele ambitii politice, personale sau de grup, din Romania democrata.

    Amendare sau revizuire?

    Daca vom pleca de la faptul ca revizuirea in acceptiune juridica inseamna o cale de atac, termenul ca atare este, fara indoiala, nepotrivit, pentru ca nimic nu ar justifica un asemenea asalt asupra unei Constitutii democratice si liberale. Prin urmare, Titlul VII-Revizuirea Constitutiei ar fi susceptibil de o reformulare mai putin radicala, sub forma „Amendarea Constitutiei” sau „Amendamentele la Constitutie”, cu corijari corespunzatoare ale prevederilor subsecvente (initiativa, procedura si limitele amendarii sau amendamentelor).

    O Constitutie a cetatenilor sau a politicienilor?

    Aceasta este una din intrebarile la care initiatorii revizuirii ar trebui sa raspunda clar, complet si convingator, pentru a preveni riscul respingerii la referendum. Desi cu intarziere, avand in vedere evenimente ante si postdecembriste, romanii au invatat cu temeinicie lectia democratiei, stiu ca aceasta tine de demos, de numar si majoritate, nu de persoane sau grupuri, inclusiv partide, de aritmetica votului, care este aceeasi pe toata verticala nationala si internationala, si ca atunciu cand pierd, pierd pe mana lor, motiv pentru care electoratul a devenit el insusi un jucator, gratie culturii politice in crestere.

    Ca o propunere, fiecare modificare din Constitutie va trebui sa fie insotita de explicatii privind masura in care serveste interesele cetateanului, iar proiectul nu va trebui sa fie votat in bloc, ci pe fiecare prevedere noua, motiv pentru care buletinele de vot de la referendum vor trebui sa fie sub forma de chestionar, cu raspunsuri DA si NU pentru fiecare item constitutional supus girului popular. Numai asa ar fi un vot in cunostinta de cauza si o masurare electorala corecta.

    Dreptul de initiativa constitutionala

    Acesta ar trebui sa fie un atribut al institutiilor de putere ale statului, mai putin al presedintelui, care trebuie sa ramana in afara jocului, pentru a-i ramane intacta capacitatea de mediere, dar si al cetatenilor, in ultimul caz acestia putand initializa si din interiorul societatii civile (SCV) sau al unor organizatii civice (OCV), ai caror membri se pot adauga, strict numeric, la numarul celor care, potrivit legii, vor avea acest drept.

    Aspectul statistic mentionat este important pentru ca voturile sunt numerice si pentru a respecta principiul un om, un vot, din care se va putea degaja majoritatea si minoritatea. Consider ca termenul ONG este unul de import, nepotrivit, cu o puternica incarcatura politica, care uneori poate deveni antistatala (fapt care se vede cu ochiul liber, cine ii da banu’, ii da si ROF-ul!), ceea ce ar fi o aberatie, potrivit Axiomei 2, pentru ca daca statul suntem noi toti, nu putem lupta impotriva noastra insine, dar si pentru ca uneori sunt niste inselatorii, nu au reprezentativitate statistica, sunt ca firmele fantoma. Alternativa propusa, OCV-urile, mi se par mai adecvate (nu stiu de ce noi nu conceptualizam si tot mergem pe imitatie).

    Despre durabilitatea Constitutiei

    Avem o Constitutie care beneficiaza de impresionante verificari, confirmari si recunoasteri. Cand Bruxellesul si Washingtonul, prin seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si asistentul Secretarului de Stat, Philip Gordon, au cerut imperativ Romaniei sa-si respecte Constitutia, in timpul crizei politice din 2012, i-au adaugat, implicit, valoare. Cand nici stanga nu a reusit sa-l demita pe presedintele de drepta si nici presedintelui de dreapta nu i-a reusit eschiva de a nu-l numi pe premierul de stanga, Constitutia s-a dovedit o balanta precisa si fiabila. Ce facem cu aceste achizitii de legitimitate si credibilitate, le aruncam peste bord? Ce vom pune in locul lor sau, si mai precis, in cat timp le vom redobandi?

    Puterea in interior si puterea in exterior

    Disputele pe administrare si reprezentare s-au dovedit politicianiste, la fel ca si falsele interpretari, dar, desi acestea din urma sunt de cele mai multe ori o chestiune de putere, aplicarea Constitutiei nu a putut fi dereglata, regulile acesteia fiind la fel de clare ca lumina zilei. Puterea in interior, care este una de administrare a tarii, apartine guvernului, care guverneaza, dar nu mediaza, lucru pe care il face presedintele, puterea in exterior, care este legata de reprezentare, o exercita presedintele, care „prezidentiaza”, dar nu guverneaza (nici nu ar putea), exceptia de la regula facand-o situatia in care premierul este mandatat de catre presedinte sa-l inlocuiasca, la unele manifestari sau reuniuni in afara tarii. Principial, nu cred ca ar mai fi ceva de adaugat.

    Integralitate, majoritate, minoritate

    Orice cetatean sau partid poate pretinde orice, dar nu inseamna ca si poate sau trebuie sa obtina orice. Aici, principiile de integralitate, majoritate si minoritate nu lasa loc de nicio rastalmacire. Principiul constitutional de integralitate din Axioma 2 il putem identifica in mai multe articole din Constitutie, la capitolele privind drepturile, libertatile si obligatiile cetatenilor. Acesta ofera fiecarui cetatean, fara nicio deosebire, deci integralitatii cetatenilor tarii, garantia de parte constitutiva a statului roman. Formularea „fara nicio deosebire” cred ca este de maxima relevanta si cu acoperire generala, nemaifiind nevoie sa insiruim sexul, etnia, religia etc., prin care se evita si riscul ca ceea ce nu a fost nominalizat sa nu fie luat in considerare.

    Caracterul national al statului este dat de majoritatea calificata, ca majoritate covarsitoare a populatiei. Este vorba de regula proportiilor, in care un procent de 5%, sa zicem, nu schimba natura unei mase demografice, si nici chiar un procent eterogen insumat ceva mai mare nu ar schimba majoritatea calificata, de peste 80%. Desigur, astfel ar sta lucrurile in cazul unei paritati sensibil apropiate, de pilda de 1/2. Dupa parerea mea, pretentia UDMR ca minoritatea maghiara sa devina, in termeni de drepturi colective, parte constitutiva a statului ar putea fi luata in calcul doar intr-o singura situatie, cea a formarii unui stat comun romano-ungar, de tipul unei confederatii Romania-Ungaria, in care cele 10 milioane de locuitori ai Ungariei se vor adauga celor 20 de milioane ai Romaniei. Dar, evident, acest calcul este si ramane pur speculativ, ca si pretentia in cauza.

  22. 24 blogideologic mai 28, 2013 la 5:50 am

    Să comentez ceva despre recordul steagului naţional consemnat în Guinness Book. Înălţarea steagului naţional din 27 mai 2013 era desemnată să coincidă în crug de an cu 27 mai 1600, amintind Unirea principatelor neolatine din Romania Orientală proclamată de Mihai Viteazu în marele proiect european Romania Neoacquistica. Finanţarea pentru acest proiect venea de la Patriarhul Apusului. Pentru ce a fost aleasă de Voievodul Mihai data lunară de „27 mai” ? Reamintesc aici fraza atribuită foarte şcolitei principese „bizantine” Martha Bibescu : “Căderea cetăţii Constantinopol este o durere personală ce parcă ni s-a întâmplat săptămâna trecută”. Căderea cetăţii Constantinopol s-a întâmplat pe 29 mai 1453. Mihai Viteazu fusese angajat de Patriarhul Apusului pentru a recuceri Stambulul şi a-l transforma iar în Nova Roma, capitală a Bisericii Universale. Nicolae Iorga îl blamează pe Mihai Viteazu pentru neîmplinirea aceasta. Militar perfect, Viteazul analizează şi se înspăimântă de imensitatea sarcinii logistice ce ar fi căzut pe umerii oltenilor, obişnuiţi numai cu „cobiliţa”, pentru întreţinerea oraşului. Chiar seneşalii de Romania, toţi latini, îşi dovediseră după anul 1204 incompetenţa administrativă la Constantinopol. Din cauza aceasta, la 27 mai 1600 Mihai Viteazu anunţă un Latium Novum, în loc de Nova Roma eliberată. Dar a fost o idee genială a lui Mihai Gâdea să o roage pe celebra cântăreaţă de operă Angela Gheorghiu să interpreteze, pe 27 mai 2013, imnul „Deşteaptă-te, române!”. Care nu este o „aiureală şcolită”, aşa cum afirmă domnul Mădălin Voicu. Se ştie că imediat după 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, cântecul „Deşteaptă-te, române!” a fost interzis, intonarea sau fredonarea lui fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Muzica imnului este religioasă şi veche (cântecul medieval se chema Din sânul maicii mele), cu autor necunoscut. Versurile şi aranjamentul imnului modern „Deşteaptă-te, române!” aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863). Morala îndemnului pare numai fiziologică. Spiritualitatea transpare din parcurgerea integrală a strofei: “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/În care te-adânciră barbarii de tirani!/Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!” Sublimul „acum ori niciodată” este prezent şi în paeonul luptelor de la Marathon şi Salamina. Imnul „Deşteaptă-te, române!” mai este supranumit „Marseilleza românească”. Să explicăm semnificaţia versului : „Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină”. Este cunoscută doctrina lui Barbu Catargiu (1862 – 1862) despre inexistenţa feudalismului de tip vest-european în România. Mi se pare că aceasta a fost o contribuţie majoră în dezvoltarea ideologiei naţionalismului românesc. Aristocraţia franceză, conducătoarea pe 1000 de ani a Occidentului European, se forma după victoria de la Poitiers (anul Domnului 732) împotriva arabilor. Nu putem să căutăm, pentru că nu putem să găsim, afirmă ideologul conservator Barbu Catargiu, nimic similar în istoria noastră. Ungurii, care veneau de foarte departe, pentru a supravieţui între două imperii, Romania şi Sfântul Imperiu Roman, se integrează în paradigma occidentală şi creează aristocraţia exact în tiparul francez de la Poitiers. Din acest motiv, vesticii îi vor adopta pe maghiari, cu nenumărate încuscriri regale. Însă latinii orientali, care sunt nişte autohtoni „socii”-alizaţi de fapt, recunoscuţi ca atare prin sintagma-sigiliu Nova Roma de la 381 AD, respectă ierarhia bisericească ortodoxă şi o consideră forţa conducătoare, similară aristocraţiei occidentale numai în acest rol de conducere unanim recunoscut. „Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină” scria poetul Andrei Mureşan, surprinzând acest adevăr istoric. Putem înţelege acum, pe baza principiului Barbu Catargiu, de ce sunt respinşi atât de categoric neoprotestanţii, atunci când ei vin să facă prozeliţi într-o zonă populată de români ortodocşi. Mai amintim că Sfântul Nicodim de la Tismana venea în Ţara Românească pentru a propovădui isihasmul lui Grigore Palamas (supranumit „cel de al patrulea Sfânt Ierarh”). În supranume vedem teza lui Giambattista Vico despre „corsi e ricorsi storici”. Ne limităm, profund nemulţumiţi, să amintim doar numele primilor doi Sfinţi Părinţi Ierarhi ai Bisericii universaliste (ecumenice). Însă citarea numelui celui de al treilea Sfânt Părinte Ierarh este acum intens prohibită, ea fiind considerată „nepoliticeşte corectă”. Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul sunt asociaţi cu binomul de moarte a vechii conduceri politice din Romania Orientală (la 378 AD, în bătălia de la Adrianopole cu Vizigoţii) şi naştere a noii conduceri politice fundamentaliste (la 381 AD) din Romania Orientală. „Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.”

  23. 25 ZeV mai 28, 2013 la 6:06 am

    Adrian B. intreaba (retoric):
    ,,Oare chiar suntem o tara de cretini ?”
    Raspund (neretoric):
    Nu, suntem o tara de nebuni.
    😉

  24. 26 George Ban mai 28, 2013 la 7:26 am

    @Marian Nicolae (“Martha Bibescu”, 27, 9:02am, “Muzicã în metrou”)

    O metaforã sublimã a vieţii: muzica victorioasã în lupta cu zgomotul.

    Cine, în zgomotul infernal care ne înconjoarã, simte în el o astfel de muzicã, este un om fericit…

  25. 28 Marian Nicolae mai 28, 2013 la 8:06 am

    @ Adrian B. mai 27, 2013 la 7:00 pm

    Nu, nu suntem.

    Cretinii pe care-i vedeti la televizor, raman la…televizor……

    Marea majoritate a romanilor nu se identifica cu mizeria care ne otraveste ecranele TV in fiecare zi.

  26. 29 ZeV mai 28, 2013 la 8:21 am

    Bingo, Carcotasule:
    ,,Nu ţi se pare că de pactu’ ăsta nu-şi mai bate joc Băse? De ce crezi asta? El i l-a impus lu’ Ponta sau Ponta lui? Sau cumva cineva ca Merckălă amândurora?”
    CALD, Carcotasule…felicitari.
    😉
    Sa vedem daca si stimabilul Marcus va face ,,saltul” de la contestarea bruta, amorfa, mâloasă şi neproductivă (decât de nervi altora), cel putin, la intrebari in barba..fie ele si retorice.
    😉

  27. 30 constantin dan (@Constantin98Dan) mai 28, 2013 la 8:24 am

    @blogideologic – Raspunsul il aveti in primul mesaj .

  28. 31 blogideologic mai 28, 2013 la 11:56 am

    @constantin dan (@Constantin98Dan)
    Eu puneam 3 întrebări în mesajul meu din mai 27, 2013: 1/La asertarea dumneavoastră „României îi este necesară ancorarea în spaţiul cultural catolic” spuneam candid : De ce, dragă domnule ? Bun, am înţeles acum răspunsul : Există o prezumată superioritate intelectuală catolică faţă de ortodocşi. Dar nu este acesta un “complex catolic” pendinte de psihanaliză ? 2/ Mai spuneam : Papa Benedict al XVI-lea a renunţat, din propria iniţiativă şi voinţă, la funcţia de Patriarh al Apusului. De ce, dragă domnule ? Pentru că renunţarea bruscă la funcţie arată limpede un pronunţat dispreţ catolic faţă de ortodocşi. 3/ Cred în continuare că dumneata n-ai priceput vreodată deosebirea esenţială dintre catolicism şi ortodoxie.

  29. 32 Roxana Iordache mai 28, 2013 la 12:13 pm

    @nastase. Abrupt: sunt uimită de gafa uriaşă din iniţiativă! Putea fi un eveniment binevenit, unificator şi este unul conflictual, provocator de tensiune nefastă.

    E regretabil să se organizeze la nivelul Fundaţiei dv. o asemenea reuniune nu doar fără participarea Cardinalului Lucian Mureşan, primatul Bisericii Greco-Catolice, ci şi – sau mai ales – în absenţa Patriarhului Daniel, şi a altor străluciţi preoţi-diplomaţi şi profesori din cadrul B.O.R.

    Chiar dacă sau tocmai pentru că e vorba de Concordat.

    Iniţiativa sună ca o declaraţie de război adresată Bisericii Ortodoxe Române. Nu vă fac nici un proces de intenţie. E doar o constatare.

    Tristă 😐

    P.S. Nu ştiu încă dacă am să scriu şi pe blogul meu, dar dacă ignor evenimentul nu înseamnă că el nu are loc. Şi mai ales, că ierarhii B.O.R. nu au cunoştinţă de reuniune. Fără uniune.

  30. 33 Cris mai 28, 2013 la 12:31 pm

    @blogideologic:
    Antonescu știu cine e, dar cine e Dan Cristian Turturica?

  31. 34 Marian Nicolae mai 28, 2013 la 12:52 pm

    @ George Ban mai 28, 2013 la 7:26 am

    Este doar un exercitiu de concentrare….inlaturi zgomotul de fond si asculti doar….muzica……..

    Cum suna scris in Biblie?
    Si la inceput fu Cuvantul…………..

  32. 35 blogideologic mai 28, 2013 la 3:48 pm

    @Cris
    Bună gluma 🙂

  33. 36 Aya mai 28, 2013 la 3:59 pm

    @

    Adrian Nastase

    O tema salutara!

  34. 37 nastase mai 28, 2013 la 7:42 pm

    Roxana Iordache,

    am o alta parere. Cred in nevoia de a afla cum gandesc si cei care gandesc altfel decat noi. Oricum, alegerea noului Papa a generat multa curiozitate – fireasca – in legatura cu Vaticanul. La Fundatie nu discutam despre religia catolica ci despre Vatican – ca subiect de drept international! In toamna, vom discuta despre functia sociala a bisericii si atunci vom invita reprezentantii principalelor culte.

  35. 38 SLAVU IOAN mai 29, 2013 la 12:38 pm

    @Marian Nicolae, spune în mai 28, 2013 la 12:52 pm: „Cum suna scris in Biblie?Si la inceput fu Cuvantul………….”, dar pantru noi, românii, nu cunva la inceput a fost SARMISEGETUZA !?
    .

  36. 39 Marian Nicolae mai 29, 2013 la 3:14 pm

    @ SLAVU IOAN mai 29, 2013 la 12:38 pm

    Ba…mi se pare ca aveti dreptate, Sarmizegetusa impreuna cu dascalul vechilor daci….Zamolxe……..

    Dar cum de ceva vreme suntem crestini…citam din Biblie……..
    Trebuie sa fim politically correct (i)……..

  37. 40 Aya mai 30, 2013 la 4:47 am

    @

    Adrian Nastase

    Citez:
    „In toamna, vom discuta despre functia sociala a bisericii (…) vom invita reprezentantii principalelor culte”.

    Asociere si disjungere ireprosabile!


  1. 1 Miercuri la FET – Relatia Romaniei cu Vaticanul | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe mai 27, 2013 la 9:56 am
  2. 2 Revizuirea Constitutiei. Propunerile USL « Motanul Incaltat Trackback pe mai 28, 2013 la 12:43 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: