Prietenia în politică

Există oare prietenie în politică? Răspunsul meu este mai curând, unul sceptic. În politică, se formează alianțe personale, se construiesc, uneori, camaraderii ce țin, eventual, de antipatia față de alții sau poate, de anumite obiective comune.

Prieteniile se nasc, de obicei, în afara politicii și uneori îi supraviețuiesc. În politică, mai potrivit ar fi cuvântul loialitate.

Zilele trecute, în dezbaterile americane pentru desemnarea unui nou secretar de stat, Madeleine Albright spunea despre Susan Rice – candidată la acest post – „Sunt mulți oameni deștepți la Washington. Ceea ce-i diferențiază este că unii sunt loiali”.

Am crezut și cred, în continuare, în nevoia de loialitate în politică, în respectul pentru ceilalți și în respectul pentru cuvântul dat. Să nu mă întrebați, însă, ce cred despre trădare în politică….

Acest text a fost publicat in Flacara lui Adrian Paunescu, la 23 decembrie 2012.

Reclame

62 Responses to “Prietenia în politică”


  1. 1 Doru Coarna februarie 14, 2013 la 5:15 pm

    Loiali fata de cine, fata de cel aflat temporar la putere? Pt ca acesta sa-si desfasoare nestingherit proiectele? Pai de cate ori aceste proiecte, prezentate natiunii sub forma de teme electorale, sunt respectate, si cate din ele reusesc a fi puse in practica, si, in sfarsit, cate se dovedesc a fi benefice societatii?

    Dupa mine, loialitatea este un criteriu fals! El insa demonstreaza existenta unui program neconvenabil natiunii, in fata careia este tinut secret.

    Eu raman la a crede ca numai COMPETENTA demonstrata ar trebui sa fie criteriul de ierarhizare in schema oricarui stat serios, pt ca daca alegem loialitatea, rudele devin preferatele oricarei administratii… Vreau sa spun ca nu astept o comisie care sa certifice competenta, ci trebuie alesi oameni care au demonstrat deja competenta maxima in munca de administratie, deoarece si aici putem alege un miliardar care in mod sigur nu va repara ministerul finantelor, ci tot propriul buzunar!

    Insa da, inteleg, vorbiti despre loialitate in preajma revenirii… Ati ales riscul, lupta pana la capat… Succes!
    Sincer, nu pot decat sa va doresc sa gasiti repede iluzia asta, loialitatea… despre care eu stiu ca fie se impune, fie se cumpara, in lumea reala.

  2. 2 Marian Nicolae februarie 14, 2013 la 5:25 pm

    Cred totusi ca loialitatea o datoram in primul rand tarii, apoi poporului pentru care ne batem si abia dupa aceea partidului din care facem parte…

    Nu ma intrebati nimic despre traseistii dintre partide, acestia NU sunt politicieni ci pur si simplu oportunisti gata sa sara in barca dusmanului de acum o jumatate de ora, daca acesta ofera mai mult….

    Tradarea in politica ar trebui sa fie egala cu tradarea tarii si a poporului pentru care ar trebui sa te bati, din moment ce te numesti politician, pasibila de aceeasi pedeapsa ca si in cazul inaltei tradari…

    Daca nu esti un adevarat politician cu acea coloana vertebrala care te deosebeste radical de moluste, lipitori, melci si alte nevertebrate, practic nu ai avea ce sa cauti in politica….

  3. 3 Marian Nicolae februarie 14, 2013 la 5:28 pm

    Prietenia in politica?

    Banuiesc ca se poate, intre membrii aceluiasi partid, animati de aceeasi iubire pentru tara si popor.

    Ce spuneti? Utopie? Numai banul vorbeste?

    Cred totusi ca se poate.

  4. 5 alice februarie 14, 2013 la 5:54 pm

    Oare la ce va referiti, domnule Nastase? Dar nu simtiti si miros de linguseala acum, in jurul domniei voastre? Ca de la noi, de la televizor, se vede si asta. Total lipsita de subtilitate interventia lui Dragnea, cel macinat de dor si inca nu se vede cat rau stie sa faca! Sper sa ajungeti cat mai repede in situatia de a va gestiona personal problemele si sa ocoliti capcanele intinse de „prieteni”. Personal, va multumesc pentru precizarile facute, pentru ca, marturisesc, eram oarecum jignit in bunul simt de perspectiva unei „prietenii” cu toti oportunistii zilei. Mai mult sau mai putin destepti. Imi doresc o mica revolutie, care sa aseze lucrurile la locul lor, pentru ca, eu cred ca nimeni nu mai stie cine e, atat de mult si-au depasit conditia cadetii!

  5. 6 blogideologic februarie 14, 2013 la 6:13 pm

    De ce se preferă focalizarea pe „deficitul structural” atunci când se vorbeşte despre deficitul bugetar al unui stat ? Reamintesc că, prin articol de lege, statele din UE nu trebuie să depăşească un deficit structural de 0,5 % din PIB. Deficitul structural nu ia în consideraţie efectele aleatorii şi deformante ale conjuncturii economice. http://www.lemonde.fr/politique/article/2013/02/14/pourquoi-la-france-prefere-parler-de-deficit-structurel_1832064_823448.html

  6. 7 Adrian B. februarie 14, 2013 la 6:57 pm

    Ati fi putut sa dati si niste exemple ! Ca aveti de unde … Va inteleg ! Sunteti totusi un diplomat.
    Daca ar fi sa rememorez doar ultimii 8 ani , nu as avea cum sa nu-mi amintesc de jocul ticalos al d-lui Geoana ( secondat de Grupul de la Cluj plus Vanghelie , Hrebenciuc si alte otrepe !) la Congresul PSD din ianuarie 2005 , de alianta impotriva naturii dintre PSD si PDL din anul 2009 , de dansul pe sarma al d-lui Tariceanu care pivota suav intre cele 2 tabere (si cele 5 neveste ) , de Gabriel Oprea si alte personaje triste care dezertau cu arme si izmene in tabara invingatoare si apoi faceau stanga’mprejur , de „intelectualii de casa ” ai d-lui Basescu care pentru o burta de mancare erau dispusi sa faca , sa zica si sa scrie ORICE , de minciunile si manipularile ORIBILE ale instabilului domn Bashescu , de prostia in stare pura a d-lui Zagrean de la CC , de simpaticul domn Ion Cristoiu , etc.

    Cred ca acest popor are o problema ! O mare problema !

  7. 8 Johann Nunweiler februarie 14, 2013 la 7:01 pm

    Un articol foarte interesant:

    AOAR: UE îi cere numai României spargerea sistemului de căi ferate şi a celui energetic, dar Germaniei şi Franţei nu

    http://www.zf.ro/eveniment/aoar-ue-ii-cere-numai-romaniei-spargerea-sistemului-de-cai-ferate-si-a-celui-energetic-dar-germaniei-si-frantei-nu-10560630

    Ma intreb retoric ce reactie are Departamentul de Transporturi din cadrul PSD fata ce acest adevar..

  8. 9 Adrian B. februarie 14, 2013 la 7:13 pm

    Interesanta interventia de astazi a d-lui Dragnea , referitoare la dumneavoastra. Parca vorbea un sarpe cu clopotei ! Era ingrijorat cumva (acum?) de soarta dumneavoastra si il macina care va fi locul dumneavoastra in PSD dupa ce veti fi eliberat …
    Din ce-mi aduc eu aminte dansul este un traseist politic venit chiar de la PDL !!! A tradat prima oara in 2005 la Congresul PSD cand a sarit in barca lui Geuana ! Ca un tradator care se respecta , a tradat din nou ! De aceasta data chiar pe ginerele doamnei Margareta Costea , adica d-ul Geuana …Probabil ca va urma d-ul Ponta .
    Fara sa fiu politician ( de fapt sunt chiar un nimeni !) cred ca locul dumneavoastra in PSD va fi stabilit de alegatori si de romani . Nicidecum de Dragnea , Vanghelie , Hrebenciuc sau Ponta !
    Iar la popularitatea pe care o aveti astazi , domnii de mai sus s-ar putea sa aiba niste surprize…

  9. 10 Blue februarie 14, 2013 la 7:25 pm

    În politică nu există decât interese personale sau/ și de grup. Multă sănătate, Domnule Președinte, și curaj: ”Ce e val, ca valul trece.”!

  10. 11 George februarie 14, 2013 la 7:32 pm

    Va doresc liberare grabnica.Sper ca ați învățat o lecție utilă(deși amară)despre prieteni și colaboratori.Aș vrea ca știu ce părere aveți despre aprecierea lui Barosso care a declarat că UE este un imperiu.Asta să fie explicația politicii imperialiste dusă de Comisia Europeană?Când ați făcut demersurile pentru aderarea Romaniei nu știați că ne băgați sclavii unui imperiu?Vă compătimesc pentru erorile impardonabile pe care ni le-ați dedicat dle Năstase.acum ne este greu tuturor nu numai dvs.

  11. 12 Octav februarie 14, 2013 la 7:37 pm

    E vorba de Sebastian si Victor Viorel in relatia cu partenerii de alianta

  12. 13 Aya februarie 14, 2013 la 8:18 pm

    @

    Adrian Nastase

    Politica poate distruge prietenii care fusesera sincere si trainice. Cred ca exemplul relevant se regaseste in Anglia anilor 1100 – Henric si Thomas.

    Henric al II-lea şi Thomas Becket au copilărit impreuna si erau buni prieteni.
    Prietenia lor a rezistat o perioada si in “zona politicului”- cat timp Thomas a fost cancelar. S-a transforma, insa, in opusul ei cand Thomas Becket atinge o culme a puterii- numit fiind, de Regele Henric al II-lea, Arhiepiscop de Canterbury (doar nu va crede cineva ca Biserica nu avea legatura cu politica!).

    Puternica lor legatura sufleteasca s-a frant cand Henric si Thomas s-au confruntat ca doi centri de putere.

    Nu cred ca exista cineva care sa nu stie ca Henric il numise pe Thomas (si insistase, in urma refuzului initial al acestuia) Arhiepiscop de Canterbury mizand pe prietenia acestuia- decurge de la sine, pe fidelitatea lui.
    Este elementar ca (si ar fi ipocrizie sa fie negat acest lucru) Henric voia, astfel, sa isi “adjudece” – mizand pe prietenia si fidelitatea lui Thomas- imensa “zona de putere” a Bisericii in Anglia.
    Pe de alta parte, fara a putea nega (nu am datele necesare) faptul ca Thomas era, cu adevarat (sau devenise, cu adevarat) un credincios, logica elementara si o oarecare buna cunoastere a adancurilor sufletului omenesc (mai ales ca am studiat fascinantul personaj Thomas) ma indeamna sa afirm ca fostul cancelar, odata ajuns in varful ierarhiei colosalei puteri care inseamna Biserica, a “schimbat prietenia pe putere”. Ca Thomas a renegat fidelitatea (derivata din prietenie) fata de Henric in numele nu-stiu-caror principii “noi descoperite” ca valoare, este un argument care, cel putin pentru mine, este absolut neconvingator. Ca sa fiu mai clara, imi pare chiar ipocrit.

    Insa, trebuie sa recunosc ca mi-a fost dat sa descopar- e drept, o singura data- ca exista si fidelitati reale, “de aur”, in “zona politicului”.
    Dar, este esential sa spun ca prin “zona politicului” nu inteleg (in cazul respectiv) “spatiul restrans” al unui partid, sau chiar al unui esichier politic clasic. Cred ca ar fi mai corect sa folosesc “zona puterii”.

  13. 14 dlnimeni februarie 14, 2013 la 8:57 pm

    Cred ca exista doua forme de prietenie in politica. Pretenia politica si prietenia ne-politica transpusa (nu devenita!) in politica. Asa privind lucrurile, prietenia din politica este o parte a loialitatii. Nu poti fi prieten (de oricare dintre cele doua forme) cuiva daca nu ii esti loial. Insa poti fi loial fara a fi prieten. Dl Obama ne este un prieten politic; nu a fost, de dinainte, un prieten al romanilor care si-a transpus prietenia in politica; el este un prieten al romanilor, global – si nu al romanilor persoana cu persoana (daca l-as ruga pe dl Obama sa ma ajute cu ceva sunt sigur ca nu o va face!), ba chiar ar putea fi ne-prieten unor romani, ca persoane. Dar cum putem defini, cit mai exact, prietenia politica? Care sunt regulile, limitele si actiunile ei?

  14. 15 Karakas februarie 14, 2013 la 9:03 pm

    E greu sa-ti faci prieteni adevati in general, nu doar in politica. Sigur, cum definim prietenia in politica? E cumva diferita decit cea „ne-politica”? In politica ar fi nevoie de mai multa camaraderie, atunci cind afirmi ca imparti acelasi set de idei cu cei din partid. Cumva pare ca partea asta idealista, dar utila prin creativitata posibila, a facut loc pragmatismului cros-partinic, unde interesele personale si de grup primeaza in fata intereselor celor pe care spui ca ii reprezinti in baza unei ideologii. Si cum interesele se schimba des, se schimba si „prieteniile”.

  15. 16 papasha februarie 14, 2013 la 9:33 pm

    VALEU , Coane Adriane , ma inebunesti de tot !
    In decurs de 2 zile , dupa ” secretul supravietuirii ” , ma lovesti azi cu un alt secret , si anume ” secretul loialitatii ” . Astea-s concepte mari de tot , si tare complicat de RARE !

    Mama ce mandru sunt de tine Coane !

    Cu drag si cu smerenie , te rog sa recitesti postarile mele , cu privire la toata menajeria de animale , care mai de care cu limbi mai catifelate , mai ipocriti , mai tradatori , mai lasi , mai unsurosi si libidinosi , care la greu , nu numai ca s-au dat la o parte , dar te-au mai si muscat de cur .

    Hai ca in ritmul asta , o sa ma faci sa ma simt complet inutil , in noua mea functie de consilier pe probleme de resurse umane , din anturajului tau , adica , vei fi mandrul posesor al unei selectivitati extraordinar de stricte ,
    care insa , ne-a lipsit cu desavarsire pana acum .

    Draga prietene , in acest moment crucial , la rascruce de drumuri , la marea separare a apelor ,
    ( http://www.dcnews.ro/2013/02/stelian-tanase-serviciile-se-repozitioneaza-se-lucreaza-la-dosare-se-dezgoapa-mortii/ ) , trebuie sa-i chemi pe cei carora , pe timpuri , le-ai facut mult bine , sa-i privesti in albul ochilor si sa-i intrebi , simplu , daca-si mai aduc aminte de tine , doar atat !
    ( http://www.cotidianul.ro/sri-intre-salvarea-lui-said-baaklini-si-capetele-mafiei-politice-206697/ )
    ( http://www.cotidianul.ro/ioan-niculae-sri-nu-e-condus-in-realitate-de-maior-ghita-un-catel-care-latra-ca-sa-si-apere-stapanii-206614/ )

    @ alice , draga , numai ” o mica revolutie ” nu-i de-ajuns , aici trebuie sa se dea cu atomica , pt. a starpi metastaza care contamineaza TOTUL , de la portar , sofer , femeie de servici , secretare , sefi de cabinete , paaaaana sus in deal , la Palatul stafi(lococ)ilor.

  16. 17 silvia, februarie 14, 2013 la 10:33 pm

    ” Oamenii acestia(romanii) ar trebui sa priceapa odata ca, daca au obiceiul sa se insulte spre a se saruta a doua zi, si daca obisnuiesc sa-si ierte micile lasitati zilnice, din pricina politicii, un om de onoare nu se poate supune unor astfel de moravuri”, Dr Carol Davila, 1864

    „Dar una e sa fagaduiesti, si alta sa te tii de cuvant.Acest lucru e mai cu seama adevarat printre noi, romanii. Suntem foarte darnici in promisiuni si foarte zgarciti in fapte si actiuni, trista mostenire de 200 de ani ai regimului fanariot de servitute, de robie si de injosire”. Al Golescu catre mama sa, 1866

    Nu am fost inscrisa in vreun partid pana acum, concret nu stiu sa va spun ceva despre prietenie sau tradare in politica de zi decat din auzite, in schimb pot sa va spun ce cred eu despre asta, ei bine, eu cred ca „iertarea micilor lasitati zilnice intre politicieni, sarutul de a doua zi dupa insulta, prieteniile sau tradarile”, ar putea fi si ele adaugate pe lista strategiilor de supravietuire a poporului roman.

  17. 19 Radu Humor februarie 15, 2013 la 12:34 am

    Mă gândesc dacă gândurile astea, cam negre despre loialitate au venit în urma unor trăiri şi îngrijorări personale , mai ales în legătură cu Victor Ponta:roll:
    Dar apropos de relaţia dintre el şi Crin Antonescu ce credeţi ?
    . Dacă credeţi ce cred eu nu trebuie să-mi mai răspundeţi .,,,,

  18. 20 Radu Humor februarie 15, 2013 la 12:36 am

    Am un comentariu la „prietenul” Cristoiu , care se încăpăţânează să nu apară .
    Comentul, că celălalt e tot mai prezent şi mai caraghios 😉

  19. 21 blogideologic februarie 15, 2013 la 1:12 am

    Motivarea judecătorilor ÎCCJ în dosarul „Trofeul calităţii” prin care a fost condamnat domnul Adrian Năstase utilizează sintagma morală “exemplu negativ”. Dar nu se referă în vreun fel exact la prejudiciul adus statutului român prin organizarea târgului „Trofeul calităţii”. Eu consider că pentru a fi fost credibili, magistraţii de la ÎCCJ trebuiau să meargă în primul rând la cartea “Structura economică în chestiunea legală a prejudiciului” (The Economic Structure of Tort Law), scrisă de către William Martin Landes şi Richard A. Posner. Pentru că nu au făcut aceasta, magistraţii de la ÎCCJ au demonstrat ostensiv insuficienta lor cultură juridică. Dintre autorii cărţii, William Martin Landes este economist, însă Richard A. Posner este un jurist celebru în America, fost judecător şef la curtea de apel a USA. Judecătorul Richard Posner a mai scris o carte de esenţă şi larg accesibilă publicului, anume “Analiza economică a legii” (publicată în anul 1973). Este bizar că această carte nu a fost tradusă pe româneşte nici acum ! Magistratul Richard Posner îl citează pe filosoful utilitarian englez Jeremy Bentham (reamintesc, în iarna 1785-86 Jeremy Bentham traversa Valahia şi Moldova, trecând prin capitalele Bucureşti şi Iaşi, el a început să scrie Panopticon când traversa Transnistria), şi considera că Jeremy Bentham a contribuit decisiv la crearea paradigmei moderne Lege&Economie. Oricum, în cadrul paradigmei Lege&Economie a fost folosită şi noţiunea de cost tranzacţional, esenţială pentru Justiţia organizaţională şi funcţionarea instituţiilor, am mai scris pe acest blog. În fine, să trec la alt dosar din categoria AN sub incidenţa DNA. Se ştie că în procesul instrumentării dosarului “mătuşa Tamara” de către DNA, au fost cheltuiţi peste un milion de euro. Cine plăteşte cheltuielile, poporul român ? Nu trebuie să fie aşa ! Este foarte limpede că în cadrul paradigmei Lege&Economie, suma respectivă poate fi considerată drept cost tranzacţional monetarizat pentru dosarul “mătuşa Tamara”. Se cunoaşte numele decidentului atotputernic şi perseverant de la DNA în acea perioadă. În consecinţă, eu consider că suma de 1 milion de euro + îi este integral imputabilă procurorului Daniel Morar. Trebuie să trecem şi noi, românii, la un sistem de justiţie modernă !

  20. 22 Sibilla februarie 15, 2013 la 3:07 am

    ” Să nu mă întrebați, însă, ce cred despre trădare în politică…. ” !!!!
    așișderea că dacă mă pornesc….. evident că DAU și nume !
    AN,
    inclusiv în PSD – de care mi-e din ce în ce mai dor – loialitatea are oareșce pete / NEGHINĂ, după cum bine știm !
    Că mulți sunt vânători de doar ”succesuri” și ”progresuri” în biată țărișoară și vai steaua lor ce-o să-i mai doară TRĂDAREA pe cei slabi de înger, auuuuu… toate la vremea lor !!
    D-le AN,
    zuitai de ceva timp să vă spui : RĂMÂNE CUM AM STABILIT !!

  21. 23 Szentgyorgyi Alexandru februarie 15, 2013 la 3:13 am

    Sant bucuros ca, la Excelenta Sa Adrian Nastase totul este spre bine! Cand un distins Domn incepe sa glumeasca,este bine !
    Prietenie politica,este o gluma,asa ceva nu exista !
    Loialitate? Cuvantul poarta in sine SUPUNEREA,legatura de supunere fata de CEVA s-au CINEVA!
    Totul este,totul porneste din INTERES ! De obicei interese pe fata s-au interese ascunse-mascate!
    Asa-zisa meserie de politician este deja prin expresie o meserie care poarta avantaje, avantaje prin accesul la informatii,avantaje economice cuvenite prin avantaje salariale,avantaje la pensionare,munca,efortul depus pentru salariul enorm si inca sute de avantaje! Toti trag la foc,este omenesc,firesc ! Intrebarea este CINE PAZESTE PAZNICII ???!!! CINE MENTINE ACEL ECHILIBRU FOARTE INSTABIL ???!!!
    In politica Nu aveti prieteni,dar puteti fi sigur Excelenta ca, aveti o FAMILIE DE MILIOANE !!!
    La LIBERTE EXCELENTA,LA LIBERTE !!!

  22. 24 Iluminatu februarie 15, 2013 la 5:50 am

    UNA PE ZI

    *Banul face diferenţa dintre loialitate şi prietenie.
    *Prea târziu a aflat Nixon că loialitatea trebuie plătită la timp.
    *Existenţa sporului de loialitate dovedeşte cât este de vulnerabilă aceasta.
    *Loialitatea trece prin stomac, prietenia prin inimă.
    *Loialitatea are punct de topire, ca şi conştiinţa.
    * Soarele ţine în frâu planetele prin forţă(de atracţie),
    nu prin loialitate.
    * Căsătoriile bazate pe loialitate, în mare parte sfârşesc prin divorţ.

  23. 25 George Serban februarie 15, 2013 la 6:23 am

    Si, totusi, exista … prietenie
    Si, totusi, exista blestem
    Dau lumii, dau lumii de stire,
    Iubesc, am curaj si ma tem
    … daca e sa vorbim despre Adrian Paunescu.

  24. 26 Iluminatu februarie 15, 2013 la 6:37 am

    ® N-ar mai fi loc de spânzurători dacă toţi trădătorii ar sfârşi ca Iuda.
    Nenea Iancu sătul de trădare, a acceptat-o
    condiţionat : „dar s-o ştim şi noi.”
    ® Când te-au trădat până şi memoria, glasul, privirea, ai rămas fără „pilotul automat”.

  25. 27 Aya februarie 15, 2013 la 6:53 am

    @

    Adrian B.

    TRADARE SI TRADATORI – RELATARE EXACTA

    Sunt foarte departe de a fi o sustinatoare (pentru a ma exprima diplomatic) a lui Liviu Dragnea, dar de dragul adevarului ma simt obligate sa spun ca, in mare parte, gresesti in mesajul din februarie 14, 2013 la 7:13 pm.

    Liviu Dragnea a parasit PD (nu PDL – precizarea este importanta din perspectiva temporala, numele indicand perioada) dupa alegerile din 2000 si s-a inscris in PSD.

    La Congresul PSD din 2005, Liviu Dragnea a comis greseala pe care au comis-o si altii – de a-l sustine si vota pe Prostanacul ca presedinte al partidului. Greseala asta au comis-o si altii. Nu dau nume- consider-o o greseala “generala”. O mare, mare, o imensa greseala!

    (O paranteza esentiala:

    In opinia mea, greseala cea mai mare a fost comisa de Adrian Nastase, care a refuzat, in 2005, sa candideze din nou la presedintia PSD – sigur ar fi castigat alegerile, lucru dovedit si de faptul ca, dintre toti cei care au candidat pentru o functie, a obtinut cele mai multe voturi. A candidat pentru pozitia de presedinte executiv al PSD si a obtinut aproximativ 1000 de voturi.
    Adrian Nastase si-a motivate refuzul de candida la presedintia PSD prin aceea ca nu vrea sa intre in acea cursa impotriva lui Ion Iliescu.

    Realitatea e este ca, dupa ce niste “binevoitori” din PSD au vandut victoria pe care a obtinut-o Adrian Nastase, de fapt, la prezidentiale, in decembrie 2004 – asa a ajuns Basescu la Cotroceni, nu altfel! – tot “binevoitorii” l-au sfatuit, insistent, sa faca “pasul inapoi”, exploatandu-i, in acel moment sensibil, dubiile intelectuale pe care unii i le cunosc bine.

    Cativa dintre noi – situati si ramasi pe pozitii adverse acelor “binevoitori”- am incercat insistent sa-l convingem pe Adrian Nastase sa candideze la presedintia partidului, aducand argumentul ca acea candidatura este “pentru” functia de presedinte, nicidecum “impotriva” cuiva si, in plus, ca “sfatuitorii binevoitori”, pe care ii stiam bine, ii pregatesc debarcarea totala odata ce nu va mai ocupa acea pozitie de mare forta politica.

    A existat un moment in care Adrian Nastase a parut a fi de acord cu noi.
    Am pastrat – si reproduc, pentru prima oara- o declaratie publica a sa, de la inceputul lunii martie 2005, cand a spus, ferm, ca se va bate ca PSD sa nu “redevina un FDSN” si ca mizeaza pe partid “nu pentru o batalie cu Ion Iliescu, ci pentru o intelegere cu Ion Iliescu” – subliniind, pe de alta parte, ca vrea sa puna capat “jihadului din PSD”.
    Dar mesajul cu adevarat ferm din martie 2005 – atunci am si crezut ca Adrian Nastase va candida la presedintia PSD!- a fost :
    ” Sunt oameni care considera ca, la acest moment, eu ar trebui sa joc mai puternic, sa ies mai puternic la rampa pentru a continua ce s-a facut bun in partid, dar si pentru a-i scoate din partid sau din functiile de conducere pe cei care nu merita acest lucru”.
    Adrian Nastase a adaugat, atunci, ca alegerile prezidentiale au fost pierdute din cauza unor personaje din partid „care nu au stiut sa respecte formulele de masura si decenta, iar acum devin purtatori de cuvant a ceea ce reprezinta masa”.

    Din pacate, au avut castig de cauza “binevoitorii”, iar Adrian Nastase nu a candidat la presedintia PSD in 2005 – ce a urmat, se stie.
    Nu pot decat sa regret ca noi, care nu faceam parte din grupul “binevoitorilor”, am avut dreptate.)

    La Congresul extraordinar din 20 februarie 2010, Liviu Dragnea NU l-a sustinut pe Victor Ponta – si, conform popriilor declaratii, votul sau era pentru Prostanacul.
    Victor Ponta a ajuns presedintele PSD printr-o miscare-surpriza a lui Adrian Nastase- care s-a retras din cursa pentru presedintia PSD si l-a sustinut, explicit, pe Victor.

    Liviu Dragnea a candidat pentru funcţia de secretar general al PSD – şi a câştigat.
    Faptul ca a reuşit sa facă o bună echipă cu Victor Ponta îmi pare un lucru meritoriu.

    Tradarea la care te referi are o alta poveste. Iat-o:

    Debarcarea lui Adrian Nastase (ma refer la anul 2006)- si sustinerea totala a Prostanacului (un individ fara coloana vertebrala si ros de ambitia parvenirii- motiv pentru care este usor manipulabil) s-au pus la cale la Poiana Brasov in ianuarie 2006.

    In 2010, Miron Mitrea avea sa declare public ca regreta greseala pe care a facut-o in 2006 (adaug eu ce a omis el sa spuna – începand cu ultima parte a anului 2004!!!) si faptul ca s-a alaturat grupului care l-a debarcat pe Adrian Nastase printr-o miscare de tip mafiot.

    Iata o relatare foarte aproape de adevar a “reuniunii mafiote” de la Poiana Brasov din ultima parte a lunii ianuarie 2006, unde s-au facut pasi esentiali catre organizarea “noptii cutitelor lungi” de la Hotel Confort – 15/16 martie 2006, cand avea sa fie debarcat Adrian Nastase
    Relatarea a aparut si in presa- este neesential cine a aflat detaliile si le-a transmis jurnalistilor. Important este ca s-a consemnat acel fapt, aproape ca un document istoric.

    (25 ianuarie 2006)

    Reuniunea PSD de la Poiana Brasov a ramas in memoria pesedistilor drept momentul in care multi dintre cei care treceau drept sustinatori lui Adrian Nastase au sarit in barca Prostanacului (cunoscut si sub numele de Mircea Geoana).

    „Tanasescu a trecut cu arme si bagaje la noi. Si Dan Nica, desi sint convins ca in sufletul sau are regrete. Alin Teodorescu e cu cine-i la putere. (…) Dar ei nu conteaza. Stan de la Dambovita a incercat ceva in prima seara, dar s-a vazut izolat” a precizat unul dintre vicepresedintii PSD din epoca.
    De fiecare data cand lua cuvantul, Tanasescu nu ii mai spunea, ca de obicei, Prostanacului pe nume (Mircea) dar se adresa cu „domnule presedinte”, „asa cum spune domnul presedinte…”, „trebuie sa facem cum a zis domnul presedinte”, bla-bla-bla.
    Toti acestia ii datorau lui Adrian Nastase ascensiunea politica. Unii dintre ei ii datorau si portofoliile ministeriale.

    Inca de la prima sedinta de noapte tinuta la Poiana Brasov, Prostanacul s-a grabit sa-i „invite la tradare” pe cei care erau considerati oamenii lui Adrian Nastase. „Stiu ca sunt aici oameni din toate aripile. Unii care i-au fost loiali lui Iliescu, altii lui Adrian Nastase. Sunteti toti bine primiti aici. Dan Mircea Popescu, care a lucrat multa vreme cu domnul Iliescu, va poate spune ca se poate colabora cu mine” le-a spus Prostanacul.
    A intervenit Miron Mitrea: „Vad aici si o parte a grupului Contadora. Stim ca va intalneati si puneati tara la cale” a spus MM, privindu-i pe cei patru membri ai grupului – sefi de organizatii judetele PSD: Gabriel Oprea (Ilfov), Ion Mocioalca (Caras Severin), Constantin Contac (Botosani) si Nicoale Badalau (Giurgiu).
    Gabriel Oprea a dat semnalul supuseniei – si desfiintarii asa-numitului „grup Contadora”. „Ne-am intilnit o singura data la un sprit si ne-a vazut cineva si a zis ca am facut un grup. Pe nedrept am fost considerat omul lui Adrian Nastase. Noi sintem oameni seriosi, sintem presedinti de organizatii. Toata lumea e cu presedintele” a spus Oprea – numindu-l „preşedinte” pe Prostanacul si lepadandu-se de Adrian Nastase.
    Constantin Contac s-a bagat tradator in vorba: „Nu mai exista nici un grup. Noi suntem cu partidul, suntem cu presedintele”.

    Tradatorii au fost ironizati la sedintele de la Poiana Brasov chiar de unii dintre cei care organizau sedinta tradarii. „Asta-i cina cea de taina, domnule presedinte” i-a strigat Prostanacului cineva.
    „Trebuie sa fiti atent la Iuda, pentru ca cine a tradat o data, tradeaza si a doua oara” i-a spus Doru Ioan Taracila, Prostanacului, in timp ce nemernicii se amuzau cu un servilism sangeros.

    Ultimele detalii pentru „noaptea cutitelor lungi” de la jumatatea lui nartie 2006 au fost puse la cale la Bucuresti, la „Capsa”.

  26. 28 Aya februarie 15, 2013 la 7:01 am

    @

    Adrian B

    Corect:
    „multi dintre cei care treceau drept sustinatori ai lui Adrian Nastase”

    Corect:
    „Ultimele detalii pentru „noaptea cutitelor lungi” de la jumatatea lui martie 2006 au fost puse la cale in Bucuresti, la „Capsa”.

  27. 29 Aya februarie 15, 2013 la 7:09 am

    @

    Karakas

    Citez din postarea ta (februarie 14, 2013 la 9:03 pm):
    “celor pe care spui ca ii reprezinti in baza unei ideologii.”

    Banuiesc ca ai vrut sa spui “in baza unei doctrine” – caci ideologie inseamna propaganda.

    Desigur, in majoritatea cazurilor, prestatia politicienilor este strict propagandistica (sau ideologica, asa cum se cosmetizeaza termenul). Totusi, nici unul nu a indraznit sa-si recunoasca deschis ipocrizia.

  28. 30 blogideologic februarie 15, 2013 la 7:13 am

    Un tînăr domn basarabean îmi semnalează articolul scris de către analistul politic Octavian Racu pe tema “Diferendumului transnistrean – ca o manifestare a lipsei unei elite locale” http://octavianracu.wordpress.com/2013/02/10/diferendumului-transnistrean-ca-o-manifestare-a-lipsei-unei-elite-locale/ : +Unul din elementele esenţiale al diferendului transnistrean este „conflictul elitelor”. Problema porneşte încă de prin perioada interbelică, când guvernul de la Bucureşti înlăturase funcţionarii din Basarabia care au refuzat să depună jurământul de credinţă regelui României şi să înveţe limba română, fără să reuşească să pregătească cadre noi. La 4 octombrie 1918, prin Înaltul Decret Regal cu nr. 2720 au fost desfiinţate zemstvele guberniale (care dispuneau de o autonomie locală largă), fiind înlocuite cu aşa numite „directoare” – forme temporare de autoguvernare locală, până la trecerea la organizare administrativ teritorială unică pentru întreaga ţară (1925). Desfiinţarea zemstvelor şi împroprietărirea ţăranilor a însemnat şi lichidarea boierimei basarabene*, care reprezenta un potenţial economic, politic şi cultural. Cu timpul, au fost înlăturaţi şi mulţi funcţionari din perioada ţaristă – majoritatea din ei nu cunoşteau limba română (în 1924 a fost efectuat un examen de cunoaştere a limbii române pentru toţi funcţionarii), iar o parte din ei au refuzat, pur şi simplu, să depună jurăminte de credinţă noii ţări şi Tronului Regal. În locul lor, în schimb, au fost trimişi funcţionari din Ardeal** şi Bucovina, care au trezit numeroase sentimente negative din partea localnicilor, fapt semnalat şi de deputaţii şi senatorii basarabeni. În una din intervenţiile sale, deputatul basarabean Ion Pelivan relata: „Mulţi dintre foştii funcţionari basarabeni, până la recunoaşterea unirii, nu au vrut să depună jurământul: frica era că vine generalul Denikin şi-i aşteaptă spânzurătoarea. Dar funcţionarii trimişi de Regatul României, în mare parte nu corespund cu misiunea pentru care au fost trimişi în Basarabia. Cei ce vor să facă un bine, întâmpină o mulţime de greutăţi, deoarece nu cunosc starea de lucruri, nu cunosc psihologia maselor, care au trecut printr-un regim de 100 de ani, care au trecut prin revoluţie şi bolşevism. Nu au dreptate acei ce cred ca Basarabia este o Siberie rusească. S-a dovedit că Basarabia este o Californie românească, fiindcă aceşti funcţionari au venit săraci lipiţi pământului şi azi au stări colosale”. Trebuie să ne amintim şi de faptul că în toată perioada aflării în componenţa României, în Basarabia nu a fost deschisă nicio structură care ar avea preocuparea de a pregăti oameni care ar administra treburile regionale şi locale. Unicele instituţii de învăţământ existente se limitau la pregătirea preoţilor şi agricultorilor – Facultatea de teologie şi Institutul Agricol. Astfel, în Basarabia a lipsit acea „pătură de mijloc” de care ar fi depins capacitatea de autoadministrare a regiunii şi ar fi capabilă să se opună influenţei puterii străine, spre deosebire de ţările baltice, Ucraina sau Georgia. Astfel, în anul 1940, când au sosit aici, sovieticii nu au găsit o clasă de funcţionari şi nici o elită intelectuală puternică, având mână liberă la construcţia întregului aparat administrativ de la zero. Iniţial, în problemele de adminisrare au fost atraşi cadre din alte republicii unionale, pentru ca mai târziu să fie folosiţi cei care au fost pregătiţi în fosta RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), inclusiv şi etnicii români. Ivan Bodiul şi Simion Grossul, care au deţinut funcţiile de prim-secretari ai partidului în RSSM, erau etnici români de pe malul stâng al Nistrului. Către anii 80, funcţiile cheie din RSSM erau deţinute fie din imigranţi, fie de transnistreni. În popor circula chiar şi o vorbă: „dacă vrei să fii ministru, tre să fii de peste Nistru”. Perioada „perestroicii” lui Gorbaciov a creat premise necesare pentru emanciparea unei „elite” provinciale – e vorba de o aşa-numita „elita agrară” – lipsită de o viziune şi cultură politică, de elementare capacităţi de a administra nişte problemele de stat, înzestrată, în schimb, cu multe frustrări şi complexe de inferioritate faţă de “orăşeni”, “rusofoni” şi „venetici”. Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova, spre exemplu, a fost de specialitate agronom. Un număr însemnat din deputaţii primului parlament (aleşi după un sistem uninominal) erau preşedinţi de colhozuri şi agronomi. Se creaseră două de modele de societăţi paralele: urban-industrial şi rural – agricol, cu două culturi, cu două sisteme de valori diametral opuse, care nu puteau coexista în cadrul unui singur sistem. Rusofonii din oraşele fostei RSSM erau şocaţi de faptul că ţara pe care o cunoşteau a ajuns pe mâna „ţăranilor”. Oarecum, situaţia a fost asemănătoare cu emanciparea statelor coloniale din Africa, când elementele neinstruite ale băştinaşilor îşi revarsă furia şi frustrarea asupra populaţiei albe colonialiste, care nu se vede nicidecum „integrată” în noul regim. Noua legislaţie lingvistică din 1989 amintea de acea din 1924, fiind un instrument eficient de eliminare a reprezentanţilor vechiului regim. Ruptura era inevitabilă. Cu toate astea, multe lucruri s-au schimbat de atunci. Atât la Chişinău, cât şi la Tiraspol a apărut o nouă generaţie de politicieni: oameni de afaceri, jurişti, manageri, specialişti în ştiinţe socio-umane, care au dat un alt specific vieţii politice. Formarea noilor cadre devine un teren propice pentru restabilirea unităţii Republicii Moldova. Rămâne doar o singură problemă: capacitatea unor grupuri de interese de ambele maluri de a-şi armoniza interesele. Nu cred că între „establishment-ul” de pe ambele maluri ale Nistrului ar mai exista nişte conflicte de mentalitate, cum a fost în anii 80-90. Astăzi, „managerii” de pe ambele maluri nu mai vorbesc în limbi diferite, astăzi ei „în aceeaşi limbă cântă, în aceeaşi limbă plâng” – limba „pragmatismului politic şi economic”. Sunt convins, există foarte multe persoane din regiunea Transnistreană care jinduiesc după fotolii de deputat al Parlamentului Republicii Moldova. E şi firesc – e mult mai avantajos să activezi în organele de conducere a unui stat recunoscut, decât un personaj cu viitor incert într-o „republică”, care nu prea are şanse de a fi recunoscută în următorii 20 de ani. Dar cine le-ar oferi aceste locuri, în ce condiţii şi cu ce preţ?+ *Cred că aici domnul Octavian Racu exagerează. Întâmplător cunosc situaţia, cel puţin din judeţele Soroca şi Orhei. Sistemul medieval al “Căpitanilor” de teritoriu s-a păstrat (la editura Scrisul Românesc din Craiova, a apărut după 1989 o carte pe tema aceasta). Este adevărat însă că ei, Căpitanii medievali de teritoriu, nu au mai primit un rol oficial şi după integrarea administrativă în România modernă, în vreme ce Rusia ţaristă îi folosea ca o verigă de legătură cu populaţia ţărănească locală (evident că români!). Din poveşti auzite în familia mea, populaţia locală era mulţumită de situaţia aceasta de tip statu quo ante. Dar cunosc şi alte mărturii, care merg în acelaşi sens. De exemplu în judeţul Orhei, liderul de teritoriu-terroir era “Căpitanul Mihu” despre care scria şi Mihail Sadoveanu. Titlul respectiv era moştenit din tată în fiu. Îi cunoşteam bine pe ultimii doi “Căpitani Mihu”, tată şi fiu, refugiaţi şi ei pentru că nu suportau comunismul. **Dar şi în România comunistă s-a perpetuat practica aceasta. De exemplu erau trimise echipe întregi de “ardeleni conducători” pentru aşa-zisa modernizare a Olteniei, care cunoscuse foarte bine pe vremuri Epistema europeană reală de modernitate ideologică autentică. De exemplu Petre Pandrea, în virtutea acelei Episteme, se declara pe el însuşi a fi “oltean şi European.” “Ardelenii conducători” din Oltenia erau comunişti de extracţie belakunistă, fie că erau români, fie că erau etnici maghiari.

  29. 31 Aya februarie 15, 2013 la 7:22 am

    @

    Radu Humor

    Dupa tonul postarii, banuiesc ce crezi (lucruri deloc pozitive!) despre Victor Ponta si Crin Antonescu – si, te asigur, crezi gresit.

    Ceva esential: crezi ca e cazul sa adaugam si noi presiunilor care se fac asupra USL?
    Eu cred ca trebuie sa ne abtinem si sa sprijinim aceasta constructie minunata.
    Cine nu realizeaza ca, odata cu inlaturarea celor care au cazut de acord asupra unei constructii politice, se darama si edificiul (in cel mai bun caz, ramane in picioare periculos de subrezit) inseamna ca e naiv si trebuie sa stea departe de politic. Iar daca realizeaza, dar se comporta ca un naiv, inseamna ca trebuie inlaturat „din zona”.

    A propos de USL: stii cine e artizanul mental al acestei constructii minunate?
    Daca nu stiai, probabil, acum (cel putin) banuiesti, in urma intrebarii mele.
    Ce crezi, ii sustine – sau nu – pe cei care au asumat reprezentarea USL (si, pe cale de consecinta, ploaia de lovituri politice si presiunile)?

  30. 32 Iluminatu februarie 15, 2013 la 7:29 am

    TRAIAN BĂSESCU SE PREGĂTEŞTE SUFLETEŞTE PENTRU PRIMIREA DE AZI DE LA VATICAN

    http://www.gandul.info/politica/basescu-imi-pare-rau-pentru-ce-i-s-a-intamplat-lui-nastase-poate-reveni-in-politica-nu-si-a-vandut-tara-a-fost-condamnat-pentru-o-gainarie-10563286#

    Preşedintele Traian Băsescu spune că îi pare rău pentru ce i s-a întâmplat lui Adrian Năstase, însă îi dă şanse acestuia să revină în politică.
    „Îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat. (…) Năstase are potential să revină în viaţa politică.Problema e cât şi-l doreşte partidul, nu capacitatea revenirii. Năstase nu şi-a vândut ţara, a fost condamnat pentru o găinărie. Electoratul îţi poate ierta asta”, a spus Băsescu.
    Şeful statului a spus că ştie „miniştri de Finanţe care au făcut doi ani de puşcărie şi acum în cabinetul unei ţări occidentale vechi”.
    „Năstase are potenţial să revină”, a conchis Băsescu.

    PS : Comportament specific muribunzilor are Guvernatorul.

  31. 33 Aya februarie 15, 2013 la 7:45 am

    Alice

    Gresesti total in pivinta lui Dragnea: interventia lui a fost sincera, iar comportamentul lui, corect.
    In mod evident, Dragnea nici nu se teme de ” influente forte exterioare” PSD – sau de „curente anti-Nastase” in PSD – si nici nu e aservit (din diverse ratiuni) vreunui grup de putere- emblematic, in acest sens, fiind Grupul (sau Republica) de la Cluj.

    Argumentez:
    Ioan Rus (un nemernic periculos, apartinand Republicii de la Cluj – mai nemernic chiar decat tradatorii la care m-am referit in mesajul meu cate Adrian B.) in calitatea de Ministru de Interne, a facut tot ce i-a stat in putinta, in iunie 2012, pentru a-l lovi pe Adrian Nastase, pentru a-i cauza suferinte suplimentare.
    Bref: profitand de forta si influenta sa ca ministru de Interne, a abuzat criminal de lege, incercand sa-l anihileze psihologic pe AN. Sigur nu trebuie sa detaliez, cum.

    Liviu Dragnea, in calitate de ministru de Interne a procedat ferm si fara intarziere pentru a opri un nou abuz colosal (care se pregatea – culmea! – invocandu-se, stramb, legea!) impotriva lui Adrian Nastase.
    Bref: in calitate de ministru de Interne a actionat fara sa sovaie pentru a aplica legea, oprind savarsirea unui abuz.

    Nu l-am agreat, in trecut, pe Liviu Dragnea – dar, acum, fac o reverenta!

  32. 34 blogideologic februarie 15, 2013 la 8:02 am

    @ Adrian Năstase, @ Analist
    Semnalez un articol din NYT privitor la felul cum poate să fie modernizat azi un partid, respectiv Partidul Republican din USA. Articolul este lung, dar interesant fără să fie obositor, şi este focalizat strict pe situaţia americană. Dar primele două pagini merită obligatoriu să fie citite, pentru că s-ar referi la proceduri aplicabile şi la PSD. Îmi place constatarea : “We were the smart ones, back in ’04, eons ago.” precum şi sfatul : “Be more pro-science. Embrace technology and change.” http://www.nytimes.com/2013/02/17/magazine/can-the-republicans-be-saved-from-obsolescence.html?hp&_r=0

  33. 35 cristi l. februarie 15, 2013 la 8:27 am

    Prietenia este un sentiment. Tine de intimitatea omului. Prietenia nu are la baza interese si nu se contabilizeaza in realizari. Drept urmare nu are nici o legatura cu politica. Loialitatea in schimb, tine de educatie si e strans legata de onoarea unui individ sau altul. Greu de spus care e intinderea loialitatii. Dar e clar, in umila mea parere, ca loialitatea iti ofera onoare si pe cale de consecinta, respect. Acestea sunt valori uriase ale umanitatii care insa in ziua de azi sunt mai rare decat aurul. Multa sanatate sa aveti !

  34. 36 M.Voicu februarie 15, 2013 la 8:31 am

    @Aya februarie 14, 2013 la 8:18pm scrie: ”Henric voia sã îşi “adjudece” – mizând pe prietenia şi fidelitatea lui Thomas – imensa “zona de putere” a Bisericii în Anglia.
    @Karakas februarie 14, 2013 la 9:03pm dã etalonul general al camaraderiei: ”acelaşi set de idei”, cele de definiţie în grupul dat.
    ? Bine era ca Henric sã îşi “adjudece” asemenea putere – care e alta decât aceea laicã ? Numiţi ”ipocrit” un comportament previzibil faţã de PRINCIPII CARE NU ERAU NOI – şi pentru care el a murit şi Henric… şi-a mai tras o nevastã …
    Eu cred cã fidelitãţi reale, “de aur”, doar principiile meritã!

  35. 37 blogideologic februarie 15, 2013 la 8:35 am

    La originea ultimei crize financiare s-ar afla poate un caz de “stupiditate funcţională“http://bigbrowser.blog.lemonde.fr/2013/02/14/la-loi-et-lordre-la-stupidite-fonctionnelle-a-lorigine-de-la-crise-financiere/

  36. 38 Iluminatu februarie 15, 2013 la 8:41 am

    S-A ELUCIDAT

    http://www.gandul.info/news/francezii-ne-au-acuzat-dar-ei-sunt-de-vina-rezultatul-anchetei-in-scandalul-carnii-de-cal-10562769#
    [[Firma franceză Spanghero se află la originea etichetării greşite a cărnii de cal, conform anchetei realizate de Guvernul de la Paris, relatează AFP, potrivit Mediafax.
    Purtătorul de cuvânt al Guvernului francez a declarat că nu a existat „nici un motiv să ne îndoim” că furnizorul român de carne a fost „de bună-credinţă”.]]
    ……………………………………………………………………………………………………………………………..În realitate lucrurile stau altfel. O doamnă din înalta societate franceză s-a confruntat cu un falus special al unui gigolo rrom, bucătăreasa auzind-o prin uşa întredeschisă cum se
    minuna : Măi Bulă, dar asta e de cal, dragul meu.
    Uite ce scandal internaţional poate să iasă din indiscreţia slugilor !

  37. 39 Marian Nicolae februarie 15, 2013 la 8:41 am

    @ blogideologic,

    Dumneavoastra spuneti:

    „Se ştie că în procesul instrumentării dosarului “mătuşa Tamara” de către DNA, au fost cheltuiţi peste un milion de euro.

    Cine plăteşte cheltuielile, poporul român ? Nu trebuie să fie aşa !

    Este foarte limpede că în cadrul paradigmei Lege&Economie, suma respectivă poate fi considerată drept cost tranzacţional monetarizat pentru dosarul “mătuşa Tamara”.

    Se cunoaşte numele decidentului atotputernic şi perseverant de la DNA în acea perioadă. În consecinţă, eu consider că suma de 1 milion de euro + îi este integral imputabilă procurorului Daniel Morar.

    Trebuie să trecem şi noi, românii, la un sistem de justiţie modernă !”

    –––––––
    Tout a fait de acord cu dumneavoastra, dar numai in cazul in care poporul roman ar mai conta ceva…….a se vedea cazul referendumului violat si aruncat in fundul curtii, pe motiv de…..lipsa cvorum……

    Cand e vorba de plata, se baga la inaintare boborul….
    Cand e vorba de incasat „este” baietii destepti care colecteaza….

    Va spun eu ca din mizeria aceasta nu mai iesim decat cu arma in mana….

  38. 40 Marian Nicolae februarie 15, 2013 la 9:19 am

    La fel ca si Romania, Siria este distrusa sistematic:

    http://romanian.ruvr.ru/2013_02_13/Bashar-al-Assad-Siria-este-distrusa-sistematic/

    În timpul şedinţei guvernului, preşedintele sirian, Bashar al-Assad a declarat că adversarii Siriei distrug nu numai infrastructura ţării, ci şi psihicul cetăţenilor Siriei, informează miercuri agenţia siriană SANA.

    „Ţinta lor este poporul sirian”, a adăugat preşedintele Siriei.
    Potrivit agenţiei SANA, în timpul şedinţei guvernului, de asemenea, au depus jurământul noii membri ai cabinetului de miniştri.

  39. 41 Marian Nicolae februarie 15, 2013 la 10:13 am

    Pentru cei care n-au inteles inca:

    Traim cu adevarat in Matrix…..

  40. 42 George Ban februarie 15, 2013 la 10:17 am

    S-a inseninat blogul dupa ce a revenit Aya:

    „Eu cred ca trebuie sa ne abtinem [de la atitudini anti-Ponta/Antonescu] si sa sprijinim aceasta constructie minunata [USL].”

    In sfarsit, in sfarsit, mai vad si pe cineva care nu mai spune Tonta sau inVictor si care nu prezinta victoria USL ca pe un mare dezastru…

    De data asta, Doamna Aya, sper sa ramaneti mai mult printre noi!

  41. 43 Cris februarie 15, 2013 la 10:46 am

    Politica nu e morală, dar are o morală a ei, niște reguli nescrise, nu e imorală.
    Numai un om cu carte, educație, bun simț, echilibru, experiență politică și de viață știe cum să facă politică cu adevărat. Eu consider că unul dintre aceștia sunteți dumneavoastră.
    Pe de altă parte, să nu uităm etimologia cuvântului „politică”, care e aceeași cu cea a cuvântelor „politicos”, „politețe”: grecescul „polis” (oraș), adică rezolvarea treburilor orașului și comportament urban.
    Combinația celor două sensuri a dat sensul actual al cuvântului „politică”: metodă, măsură de bun simț aplicată pentru rezolvarea unor probleme ale comunității.
    Sănătate și seninătate!

  42. 44 Jr februarie 15, 2013 la 10:48 am

    Vizita preşedintelui băsescu la Cluj dă naştere la întrebări inevitabile: De ce a dat băsescu răspunsuri la întrebările ziariştilor aşa… dea futui măsa?!
    Am reţinut că nu pentru al lămuri pe Boc să candideze la preşedinţia PDL, ci doar să se asigure că nu o va face. Pentru prezidenţiale „E, asta-i altceva!” Cine ar fi mai bun:Elena Udrea sau Vasile Blaga? „Niciunul, PDL este sub media politicului” Cu alte cuvinte în PDL au rămas toţi proştii dintre care n-ai ce alege.
    Eu cred că a vrut să se asigure că Boc refuză să candideze; Singurul care poate ţine PDL pe linia de plutire. Bănuiesc o înţelegere Băsescu – Ponta conform protocolului: „Tu accepţi numirea lui Morar procuror general şi eu desfiinţez PDL-ul duşmanul de moarte al USL!” Ce ziceţi? Greşesc?

  43. 45 lucy februarie 15, 2013 la 10:56 am

    Aceste cuvinte:”Nastase nu si-a vandut tara,a fost condamnat pentru o gainarie” desi foarte adevarate,analizand de la cine vin denota o viclenie si o ipocrizie fara margini.Sunt oare semnele unui sfarsit apropiat ?!, caci de pus cenusa-n cap , nu poate fi vorba!Mi-ar fi placut sa nu traiesc in tara unui astfel de presedinte.

  44. 46 Marian Nicolae februarie 15, 2013 la 12:07 pm

    Dragnea a anunțat că a decis începerea unei anchete

    Inspectoratul de Stat în Construcții refuză banii de la Năstase

    http://www.cotidianul.ro/inspectoratul-de-stat-in-constructii-refuza-banii-de-la-nastase-206585/

    Inspectoratul de Stat în Construcții refuză banii de la Adrian Năstase, spune unuia dintre avocații fostului premier.

    Avocatul a menționat în fața magistraților că Năstase și-a făcut datoria și și-a îndeplinit toate obligațiile cu care a rămas în urma tuturor acestor condamnări.

    Adrian Năstase a depus 750.000 de euro într-un cont care se află la dispoziția ISC, însă Inspectoratul a răspuns la notificarea trimisă de avocații acestuia spunând că nu doresc executarea voluntară.

    În acest caz, Dragnea a anunțat că a decis începerea unei anchete.

    „În cazul Năstase, ISC-ul trebuie să aplice legea cu rigurozitate. Îi atenţionez să înceteze cu bâlbâielile şi să nu se joace cu decizia. Trebuie să pună în aplicare cu foarte mare atenţie sentinţa oricărei instanţe”, a declarat Dragnea.

    El a transmis ISC că are obligaţia să răspundă la solicitări.

  45. 48 Maia Blaj februarie 15, 2013 la 1:08 pm

    Prietenie in politica? Sunt de acord cu Cristi ca prietenia nu are legatura cu politica. Politica uneste oameni foarte diferiti (uni n-ar putea fi prieteni niciodata) pe baza de principii, idealuri si, de ce nu., interese. Intr-un partid esentiala este LOIALITATEA, care NU trebuie sa fie confundata cu linguseala, interesul, spiritul de gashca! Pentru mine de exemplu, a fost o dovada de loialitate ca Ponta a fugit la spital sa vada cum se simte domnul Nastase, ca acum nu s-a temut sa declare ca asteapta cu nerabdare sa se intoarca acasa. Din functia lui si-a asumat niste declaratii riscante, dar il apreciez ca a facuit-o, dovedind ca are caracter.
    Acum intorcandu-ma la LOIALITATE si PSD – din pacate dupa fatidicul 2004 s-a vazut ca in PSD loialitatea este ceva abstract si absent. Aya, daca tot ai pomenit de alegerile din 2004, dupa ce s-au vazut cu sacul in caruta (alegerile parlamentare se terminasera), brusc in organizatii s-a transmis sa nu se faca nimic ca oricum Nastase iese presedinte. De fapt, ca toata societatea romaneasca si partidele sunt penetrate de servicii, iar acestea hotarasera ca este momentul sa puna mana pe putere – facusera rocada Stolo/Base, iar in turul doi si-au mobilizat reteaua din PSD (pe uni ca erau sub acoperire, pe alti prin santaj, pe alti pt. ca il antipatizau pe Nastase), au mai adaugat si ceva frauda si sia-u atins scopul. – au ajuns prin Basescu la putere. Pe termen mediu si lung Nastase ramanea un pericol. Atunci au trecut la atapa a doua – eliminarea lui Iliescu si a lui Nastase de la conducerea PSD. Dpmnul Nastase a fost pe jumate loial domnului Ilescu. De ce spun asta? Loial pentru ca a refuzat sa contracandideze, neloial pentru ca nu a mers la domnul Iliescu sa-i spuna ce se intampla. {probabil ca impreuna ar fi gasit o solutie – cea mai buna era ca domnul Iliescu sa-si retraga cu demnitate candidatura si sa-l propuna pe domnul Nastase candidat). Aceasta jumatate de loialitate l-a costat pe domnul Nastase – au urmat tradari incredibile in PSD, iar rodul acestor tradari este situatia de azi a domnului Nastase.
    Situatia de azi a PSD? Pai ea este urmarea CRIZEI MONDIALE – dreapta pierde masiv teren in Europa, iar revolutiile portocalii sunt un esec total. Seviciile au hotarat ca nu te poti opune unui curent daca nu vrei sa ai de suferit. Mai au nevoie de Basescu pana in 2014 si l-au ajutat masiv impreuna cu CIA sa se aleaga si sa ramana presedinte si intre timp si-au pregatit un om din esichierul stangii sa preia puterea. Credeti ca Basescu a acceptat asa, din putul gandirii lui, pe Ponta premier? Sa fim seriosi – ca si consolare, pentr a-i salva ceva din orgoliul sifonat, i-au oferit o iesire – pactul de coabitare, pe care Ponta l-a semnat pentru ca a TREBUIT sa-l semneze. Serviciile controleaza PSD, dar au trei probleme mari – prima ar fi antipatia manfesta fata de practicile serviciilor de a controla tot ce misca in Romania a lui Crin, de aici decurge a doua problema – Antonescu nu trebuie sa ajunga presedinte, iar din ultimele doua probleme decurge o problema MARE – legile sigurantei nationale – subsecvential posibilitatea aparitiei unor legi care sa permita Parlamentului sa controleze efectiv si eficient serviciile (aici deja sunt interese atat de mari, incat ma si tem sa vorbesc despre ele). Un pion important este acest domn Ghita, care are dunga de cascheta pe frunte, introdus in PSD, apropiat de Ponta sa-l supravegheze si sa-l controleze, dar si sa infraneze orice tendinta „razboinica” a Comisiei de control a SRI. Toate actiunile lui Ghita sunt obsesive – distrugerea USL si eliminarea lui Antonescu din cursa pentru presedentie Povestea este putin mai complicata, dar la nivel global, slabirea dreptei pe termen mediu ingrijoreaza serviciile si se pregatesc intens pentru epoca stangii la putere. Multe nu s-ar fi intamplat daca domnul Nastase nu ar fi confundat linguseala cu loialitatea, ar fi fost pana la capat loial domnului Iliescu si ar fi mers la acesta sa-i spuna ce se pune la cale. Asa domnul Nastase si PSD au pierdut impreuna!

    PS Sunt mult mai multe de spus, dar nu acum, ci cand domnul Nastase va fi LIBER….

  46. 49 alice februarie 15, 2013 la 1:14 pm

    Aya,
    Mie mi-e foarte usor sa comentez, nefiind „inregimentata” politic. Din perspectiva mea, asa arata lucrurile in privinta Dlui Dragnea: cel putin ciudat. Si in privinta altora. Si nu am citit la tine vreun argument ca nu-i asa. Cum vine asta: „la congresul PSD din 2005 a comis greseala de a-l sustine si vota pe Prostanacul”. Pai, ori a fost naiv, ori „a comis-o”! Tie cum ti-ar placea sa fie: prost sau oportunist?
    Cred insa, cu tarie, ca Dl Nastase e convins ca nu datoreaza nimic, nimanui, dar ca nici nu poate spera sa aiba prieteni. Doar camarazi de drum politic. Oricum, vor veni ca mustele la miere in jurul lui si vor profita de formidabila notorietate pe care a dobandit-o in ultimele luni, ca „poate iese ceva”. Toti! Inclusiv, draga Aya, (te citez)”cativa dintre voi, care ati incercat insistent sa-l convingeti pe AN sa candideze la presedintia partidului”!

    Asa ca, Domnule Nastase, care dintre ei o fi loial?
    Nicio constructie politica nu poate fi realizata de unul singur, e adevarat, dar de aici pana la loialitate!

    Papasha,
    Ma refeream la revolutia lor interna, in PSD; un mare ghiveci, din care e greu sa identifici si sa arunci legumele stricate, dar nici nu poti face altfel, decat din mers si cu grija. De aceea am spus „mica revolutie”. Am exemplificat mai sus….
    In rest, sunt cu totul de acord cu ideile tale. Poate ca era necesar ca lucrurile sa alunece atat de jos, ca sa fie clar pentru toti cei cu mintea lenesa si obisnuiti in confortul cotidian, asa stramb si putred, cum e acum. Si ai dreptate, e nevoie de o mare implozie fizica, nu mentala sau culturala, bla bla bla…

  47. 50 Aya februarie 15, 2013 la 8:07 pm

    @

    Alice

    I-AI (MAI) NUMI “FIE PROSTI, FIE OPORTUNISTI” SAU TI-AI MUSCA LIMBA?

    Ai omis (fara voie?) esentialul referitor la Congresul PSD din 2005.
    .
    “Cheia” referirii mele – in parte sugestive la Congresul PSD din 2005 – se afla in (reproduc din mesajul meu pentru Adrian B. – februarie 15, 2013 la 6:53 am):
    “La Congresul PSD (…) greseala (…) de a-l sustine si vota pe Prostanacul ca presedinte al partidului (…) Nu dau nume (subliniez! n.A.) (…) o greseala “generala”. O mare, mare, o imensa greseala!”.

    Ca sa fie foarte clar: la Congresul PSD din 2005 (cand AN a refuzat sa candideze la presedintia PSD) foarte multi au comis greseala de a-l sustine si vota pe Prostanacul – de aceea am numit asta “o greseala generala” “imensa“.
    Faptul ca nu dau nume (ceea ce am afirmat explicit) ar trebui sa fie lamuritor pentru tine – ca sa ma exprim prin invaluire, nu-mi face nici un fel de placere sa-mi amintesc faptul ca anumite persoane au comis (fara rea credinta!) acea greseala (care nu ar fi fost comisa daca ar fi candidat AN – de aceea am detaliat situatia).

    Extrapoland opinia pe care o exprimi in mesajul tau din februarie 15, 2013 la 1:14 pm, inseamna ca, in viziunea ta, cei care l-au votat pe Prostanacul in 2005 sunt (citez cu adaptarea la plural) “prosti sau oportunisti“.

    Pe cale de consecinta, in viziunea ta “cheia” referirii mele la Congresul PSD din 2005 s-ar traduce: “cei foarte multi care au comis greseala de a-l vota pe Prostanacul sunt fie prosti, fie oportunisti”.
    Bravos!
    Daca as numi (ceea ce, te asigur, nu voi face) cativa dintre cei care au comis acea greseala (pentru ca despre o colosala greseala de evaluare a fost vorba – Prostanacul dovedindu-se cu totul alt personaj decat cel considerat a fi cand a fost votat) ma intreb daca ti-ai pastra fermitatea opiniei si i-ai incadra (parafrazez) “fie in categoria prosti, fie in categoria oportunisti”- sau daca ai prefera sa-ti fi “muscat limba” (metaforic vorbind) inainte de a “rosti” acel verdict.

    In alta ordine de idei, in mesajul pe care mi l-ai adresat afirmi ca (si) noi (cei destul de putini) care am incercat sa-l convingem pe AN sa candideze la presedintia PSD vom (citez din mesajul tau) “veni ca mustele la miere in jurul lui (Adrian Nastase; n.A.)” pentru a (citez) “profita de formidabila notorietate pe care a dobandit-o in ultimele luni, ca “poate iese ceva””.

    In primul rand, pentru a proceda astfel, ar fi trebuit sa fi “plecat” vreodata de langa Adrian Nastase – or, noi i-am ramas statornic alaturi in cele mai grele momente, care s-au succedat in valuri (nu vreau sa-ti spun ce tratament am primit din partea nemernicilor care l-au “sapat” pe Adrian Nastase – ma refer la nemernicii din PSD – pentru ca n-as vrea sa crezi ca imi plang de mila/ ca ne plangem de mila; nicidecum, a fost si a ramas atitudinea noastra reala si asumata – si cu asumarea consecintelor).

    In al doilea rand, daca ma abtin – desi nu imi e usor – sa cataloghez cele doua atitudini ale tale (cea referitoare la faptul ca votantii Prostanacului la Congresul PSD din 2005 au fost – citez din mesajul tau- “fie prosti fie oportunisti”- si cea referitoare la noi cei care am incercat sa-l convingem pe Adrian Nastase sa candideze la presedintia PSD in 2005) este pentru ca s-ar putea sa nu stii ce spui. Altfel spus, pentru ca (deocamdata!) te creditez a fi de buna credinta – si de a comite, la randul tau, o greseala.

  48. 51 Aya februarie 15, 2013 la 8:13 pm

    @

    George Ban

    Multumesc pentru intampinare si pentru caldele cuvinte.
    Bine ne-am regasit!

    Da, ma voi stradui sa fiu (din nou) cat mai prezenta aici.

  49. 52 Un membru de partid loial februarie 15, 2013 la 10:08 pm

    Aya, sti câți membrii au fost exclusi din PSD pentru ca nu l-au votat pe Geoana? Au fost membrii de partid locali domnului Nastase care au fost marginalizati. In județele din Oltenia, unde ordinul a fost sa se meargă cu Geoana. Sper din toată inima ca dansul sa revină in partid acolo unde ii este locul si sa facă ceea ce trebuie făcut. La Consiliul Național am înțeles ca este pustiu……fără dansul.

  50. 53 Aya februarie 15, 2013 la 11:56 pm

    @

    M.Voicu

    UN TRADATOR FASCINANT – THOMAS- SI NEFERICITUL TRADAT – HENRIC

    Thomas Becket este un personaj fascinant, unul dintre cei mai mari “actori” (nu doar la figurat!) pe scena istoriei.

    Dand la o parte mistificarile (firesti, de inteles, as spune!) lansate de Biserica privind motivatiile faptului ca Thomas l-a tradat pe Henric – si privind adevarul in devenirea lui – Becket se descopera a fi un om cu vocatia puterii (subliniez, vocatia puterii – ceea ce este rar, si fara vreo legatura cu oportunismul, arivismul).
    Nu am folosit intamplator expresia “se descopera” – pentru ca, studiind aceasta extraordinara (in sens etimologic!) personalitate, mi s-a relavat faptul ca Thomas s-a descoperit pe sine fiind astfel (avand vocatia puterii) cand a ajuns in varful ierarhiei “imperiului” reprezentat de Biserica. De aici, apare ca logic pasul sau catre refuzul de a-i ceda lui Henric controlul puterii acelui “imperiu”.
    De ce este Thomas tradator?
    Imi pare limpede de ce: pentru ca a devenit Arhiepiscop de Canterbury in urma unei intelegeri, a unei adevarate conspiratii – Henric il numea cap al Bisericii, iar Thomas urma sa ii lase acestuia “controlul” puterii acelei zone extreme de influente. Odata ajuns in varful ierarhiei – cap al unei zone mult mai influente decat “regatul lumesc” – si-a descoperit vocatia puterii. A pastrat puterea, calcand intelegerea cu Henric – altfel spus, tradandu-l (amintesc ca erau prieteni din copilarie – deci, fiecare il cunosctea pe celalalt foarte bine; este imposibil de crezut ca Thomas se va fi schimbat “peste nooapte”, mai ales ca accederea lui in inalta pozitie de episcop de Canterbury s-a facut in baza unui plan ale carui “principii” nu aveau nimic comun cu inaltatorul spirit al credintei!).

    De ce am afirmat ca Thomas Becket este unul dintre cei mai mari “:actori” (nu dar la figurat) de pe scena istoriei?
    Descoperindu-se pe sine ca personaj cu vocatia puterii – si refuzand sa-i cedeze lui Henric controlul asupra bisericii, incalcand, astfel, intelegerea facuta – Thomas a “intrat in rol”, jucand credibil “noul” personaj, reusind sa para a fi totuna, in ochii majoritatii, cu o imagine. Multi se vor fi lasati amagiti de aceasta suprapunere – realitate-imagine – nicidecum, insa, Henric, care il cunostea foarte bine pe Thomas.

    Detaliez:
    Faptul ca Thomas s-a descoperit, in pozitia de Arhiepiscop de Canterbury, ca avand vocatia puterii – putere pe care a dorit sa o pastreze, fara a-si insusi, insa, spiritul credintei – devine evident din modul in care a ales sa conduca Biserica. Si-a consolidate, inca de la inceput, puterea prin metode TIPIC laice – presupunand dominarea, in primul rand si in principal, psihologica. Calugarii si preotii au fost obligati sa duca o viata pentru care calificativul “ascentica” este bland. Apoi, a anuntat renuntarea la asa-numitele legi nescrise, aplicate clericilor judecati si condamnati de curtile ecleziastice inca din timpul lui Henric I, bunicul lui Henric al II-lea – motivand, in fata episcopilor, ca renuntarea era necesara in numele “salvarii ORDINII noastre”; nu este tocmai o exprimare specifica unui mare credincios – dar a unui personaj explicit dominator.

    Thomas l-a tradat A DOUA OARA pe Henric, care tinea sa fie aplicate acele legi nescrise – si a decis sa le dea greutate prin redactarea lor sub forma “Constitutiilor de la Clarendon”. Thomas si-a dat consimtamantul verbal in privinta lor- dar a refuzat sa le semneze. Nu trebuie sa fie cineva un fin psiholog pentru a realiza ca o astfel de “dubla atitudine” este specifica unui politician care castiga timp prin sperjur pentru a pune la punct o strategie destinata conservarii puterii – nicidecum unui “spirit credincios”, prezentat, ulterior, via mistificare, ca un “martir”. Martirii preferau chinurile abjurarii de la convingerile lor – sau dublului limbaj- nu-i asa?

    Thomas si si-a conservat puterea de la distanta, folosindu-se, cu mare abilitate, de slabiciunea pe care Henric o avea pentru el.
    Argumentez:
    Fiind acuzat de sperjur (pe care l-a recunoscut – nici nu putea face altfel) Thomas, care urma sa fie judecat, paraseste Anglia si ramane in Franta, timp de sapte ani.
    Incearca sa obtina sprijinul Papei – fara succes.
    In toti acesti sapte ani, ramane Arhiepiscop de Canterbury – desi nu a traversat macar o data Canalul Manecii. Repet: arhiepiscop de Canterbury – deci, cap al Bisericii din Anglia, care continua sa conduca, efectiv, de la distanta!!!! Asa ceva excede ciudatenia- fiind, de-a dreptul nefiresc. Banuiesc ca nu e nevoie sa detaliez faptul ca, daca Henric nu ar fi avut o imensa slabiciune pentru Thomas- in pofida tradarilor sale – ar fi gasit calea necesara pentru a-l inlocui Mai ales ca Thomas nu era sprijinit de Papa!

    Thomas a depasit “limitele vocatiei puterii” – intrarea in “betia puterii” i-a fost fatala.
    Incoronarea fiului lui Henric s-a facut la York – fiind oficiata de Arhiepiscopul de York.
    In mod firesc (canonic) ceremonia trebuia sa se desfasoare in Catedrala de la Canterbury si sa fie oficiata de Arhiepiscopul de Canterbury – care, in acel moment, era tocmai Thomas Becket, care statea in Franta si nu venea in Anglia nici macar ocazional.
    Faptul ca Thomas Becket isi pastrase intacta puterea de cap al Bisericii apare, fara putinta de tagada, din ceea ce s-a petrecut.
    Thomas Becket afla ca incoronarea fiului lui Henric s-a petrecut la York- si a fost oficiata de Arhiepiscopul de York. Din Franta, il ameninta pe acesta ca va transmite Vaticanului stirea incalcarii canonoanelor si ii va solicita excomunicarea. Henric anuleaza incoronarea – ceea ce arata clar slabiciunea pentru Thomas, pe care il roaga sa se intoarca in Anglia.
    Intrebarea urmatoare este lamuritoare pentru situatie:
    Ce altceva, in afara transformarii vocatiei puterii in vanitatea puterii, l-ar fi determinat pe Thomas sa invoce canoanele, revoltandu-se pentru faptul ca slujba incoronarii nu a fost savarsita de Arhiepiscol de Canternury – deci, de el- atata vreme cat, de sapte ani, era in Franta si nu dadea semne ca ar vrea sa se intoarca? Absurdul situatiei arata ca era, deja, orbit de vanitatea puterii.

    Thomas – inbatat de putere – se intoarce in Anglia DAR, inainte de asta, trimite scrisori de demitere episcopilor care participasera la incoronare. Apoi, de indata ce a ajuns in Anglia i-a excomunicat.
    Ajuns in Anglia in decembrie, Thomas este ucis in Catedrala de patru cavaleri (se pare, chiar prima oara cand a intrat acolo, dupa sapte ani).
    Cine se afla la originea uciderii sale? Exista doua variante.
    Intr-o prima varianta – care imi pare cu adevarat credibila – episcopii excomunicati au insistat pe langa Henric in sensul de a nu se opune ca Thomas sa fie “fortat de situatie” sa ii absolve de excomunicare si, pentru altii, sa anuleze suspendarile. Henric nu s-a opus – iar episcopii au trimis in Catedrala cavaleri inarmai pentru a “forta situatia”, fara a-i spune lui Henric planul in detaliu.

    In a doua varianta – care NU imi pare defel credibila – Henric ar fi intrebat, la un ospat, dupa intoarcerea lui Thomas in Anglia, daca se ofera cineva sa il “scape” de acesta. S-ar oferit patru cavaleri – care l-au ucis pe Thomas in Catedrala (conform unei “subvariante” ar fi venit doi cavaleri din Franta- care l-au ucis in Catedrala; conform unei alte subvariante, a fost ucis de templieri – care, e adevarat, erau apropiati de Henric).

    Aceasta a doua varianta- anume ca Henric ar fi “sugerat” uciderea lui Thomas – NU imi pare deloc credibila din doua motive (situatii confirmate de istorie).
    In primul rand, conform declaratiei consemnate a unui martor – care ar fi incercat sa-l apere pe Thomas – cavalerii intrati in Catedrala i-au cerut acestuia sa absolve episcopii de excomunicare si sa anuleze suspendarile, pentru altii. Or, daca acestia ar fi fost trimisi de Henric pentru a-l ucide pe Thomas, nu s-ar fi regasit preocuparea pentru “absolvirea” episcopilor de excomunicare!
    In al doilea rand, dupa uciderea lui Thomas, Henric, innebunit de durere, a venit permanent la mormantul acestuia, facand penitenta si flagelandu-se. Desigur, s-ar putea crede ca Henric va fi regretat amarnic acel unic moment in care “i-au adormit” slabiciunea si afectiunea pentru Thomas si ar fi “sugerat” uciderea lui. Pentru cei care au studiat “personajul Henric”, o astfel de ipoteza este absurda. Daca Henric a regretat ceva, a fost – in afara mortii lui Thomas, pe care il iubise totdeauna – faptul ca, acceptand solicitarile episcopilor, nu a luat masuri pentru protectia lui Thomas, nu anticipase ce se putea intampla – desi ar fi trebuit – si nu il protejase pe Thomas.

    Conform afirmatiilor martorului care ar fi incercat sa-l apere pe Thomas in Catedrala, acesta ar fi murit ca un martir spunand ca isi incredinteaza viata in mainile lui Isus si moare pentru “protectia Bisericii”. Este exact tipul de proiectie a Bisericii pentru cei a caror imagine se poate transforma in exemplu de dat (si, daca se poate, de urmat!).
    Dar, studiind cu atentie personajul Thomas Becket, concluziile sunt:

    1. Acest extraordinar “actor” pe scena istoriei era firesc sa-si joace rolul in mod exemplar – pe cale de consecinta, era firesc sa rosteasca acele cuvinte care ii consolidau puterea si dincolo de viata.
    2. Citind cu atentie declaratiile martorului – consemnate de istorie- scena mortii lui Thomas este cel putin ciudata, in sensul ca anumite detalii semnificative arata ca este imposibil ca acesta sa fi murit “ca un miel”.
    De ce spun asta?
    Este scris negru pe alb ca Thomas a primit doua lovituri CU SABIA in cap, dar a ramas in picioare. Stiind, din descrierile gasite in texte si din gravuri, cum aratau sabiile cavelerilor englezi (nu numai englezi!) in 1170 (in secolul respectiv) si cum erau folosite, asa ceva este nu doar imposibil dar frizeaza chiar ridicolul.
    Mai scrie, negru pe alb, ca, dupa a treia lovitura, data tot in cap cu sabia, Thomas s-a prabusit in genunchi si in coate – avand si puterea de a rosti, clar, cuvintele despre “incredintarea vietii”, protectia Bisericii etc, etc. Daca asa ceva poate parea credibil, nu mai e nimic de spus- caci absurdul e imposibil de contrazis logic.
    Tot negru pe alb se scrie ca a patra lovitura data cu sabia in cap i-a crapat puternic craniul in doua (cine crede ca este nevoie de patru lovituri date sabia unui cavaler din secolul XII pentru a crapa in doua un cap de om, este cel putin naiv!)- si, un cleric care insotise cavalerii, a bagat mainile in craniu, i-a scros creierul si l-a imprastiat pentru a fi sigur ca Thomas a murit.

    Aceasta scena, demna de un “chanson de geste”, daca este citita cu atentie – depasind fireasca emotie- indica, foarte clar, ca a avut loc o lupta intre Thomas (caruia i s-a alaturat martorul – conform declaratiilor acestuia, doar el i-a ramas alaturi) si cavalerii atacatori inarmati cu sabii. Or, o astfel de lupta presupune ca amandoua taberele erau inarmate cu sabii – este elementar ca si Thomas. Este evident ca toti manuiau foarte bine sabia.

    Conform declaratiilor aceluiasi martor, initial, unul dintre cavaleri l-a prins in brate pe Thomas, incercand sa-l scoata din Catedrala (altfel spus, lupta sa se desfasoare afara, ceea ce este logic pentru anii 1100!). Thomas s-a smuls din stransoare strigandu-i cavalerului (caruia i-a spus pe nume, “Reginald”) ca acesta ii datoreaza credinta si supunere – si ca toti complicii sai sunt “smintiti”. Or, asta inseamna ca Thomas stia nu doar cum se numeste cavalerul – dar si ca, prin pozitia acestuia, putea fi capul unui complot. Mai mult, este evident, din cuvintele rostite de Thomas, ca “Reginald” ii jurase credinta si supunere (in aceasta cheie se traduc cuvintele, tinand cont de epoca) iar acum il trada.
    Dincolo de toate acestea, daca s-a smuls din bratele cavalerului, Thomas era obisnuit cu lupta (si, dupa cum apare desfasurarea evenimentelor, mult mai putin cu “reculegerea” bisericeasca!; in 1170, Arhiepiscopii “obisnuiti” nu purtau – inca! – alaturi de cruce, sabia!). Tinand cont de faptul ca scena s-a petrecut in Catedrala, inseamna ca Thomas (mai clar, Arhiepiscopul de Canterbury!!!) venise inarmat cu sabie!
    Ca martirii, nu-i asa?

  51. 54 Ireene Nicolaescu februarie 16, 2013 la 7:04 am

    Zambesc pentru ca ma pun in locul domniei voastre! Acolo unde sunteti ati invatat cred ceva nou….prietenia adevarata exista indiscutabil si in politica! Indiferent ce ai facut prietenul adevarat ramane alaturi de tine…Tradarea de care vorbiti e si ea pacatul care insoteste politica dar….nu prietenia!

  52. 55 Cris februarie 16, 2013 la 11:08 am

    Bs a zis despre PDL-iști „sunt medii, mediocri”.
    Fiindcă nu are carte, nu cunoaște sensurile unor cuvinte. El consideră că „mediu” și „mediocru” sunt sinonime.
    În latină, „mediocritas” însemna într-adevăr „ceea ce e la mijloc” dar nu avea un sens peiorativ („aurea mediocritas” înseamnă „auritul drum de mijloc”, adică un comportament echilibrat, fără excese).
    Astăzi însă „mediocru” înseamnă „sub medie”, „inferior”, „nesatisfăcător”.
    După mine, Bs e mediocru, la limita de jos a mediocrității.

  53. 56 M.Voicu februarie 16, 2013 la 2:26 pm

    @Aya februarie 15, 2013 la 11:56 pm.
    MulTţumesc pentru eseul pe care l-aţi numit: UN TRADATOR FASCINANT – THOMAS- SI NEFERICITUL TRADAT – HENRIC. Mai-mai cã m-aţi convins cã la nivel personal prietenia lui Henric al II-lea a fost mai lungã, deşi cãinţa, ca întotdeauna, a fost ulterioarã uciderii lui Thomas Becket. Era sistemul în care regele exprima ”binele public” (cu consecinţe tragice în mai toate suveranitãţile unipersonale) şi, peste ani, regele Henric al VIII-lea a distrus oasele lui Becket. ”Ca martirii, nu-i aşa?
    Replica pe care Shakespeare o pune (din pãcate în gura lui Brutus, numai – şi asta poa’ sã fie misleading): it is not that I loved Cesar less, but that I loved Rome more exprimã o ierarhizare a sentimentelor.
    E de reflectat asupra prevalenţei suveranitãţii atestatã colectiv: Thomas e venerat ca sfânt şi de catolici şi de Anglicani 💡

  54. 57 silvia, februarie 17, 2013 la 12:40 pm

    Despre loialitate in politica cea mai indicata persoana sa va vorbeasca este Roxana Iordache, in ciuda urgiilor si nedreptatilor timpului ea a ramas loiala Majestatilor sale si lu’ Crin, ca sa-l citez pe Victor.

    In ceea ce ma priveste, spre nemultumirea celor care spun ca nu poti sa fii loial sau fidel decat unor idei, principii, eu vin si spun, ca nu poti sa separi, Omul, de principiu de idee, omul de opera, de activitatea sa, adica ori e, ori nu e.

  55. 58 mioara februarie 18, 2013 la 9:07 am

    Dumnezeu ii desparte pe prietenii buni de cei rai! Nu pot sa dau exemple ,dar sunt !V-am apreciat pentru loialitatea cu d-nul Iliescu ,astept clipa libertatii !


  1. 1 Prietenia în politică | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe februarie 14, 2013 la 5:27 pm
  2. 2 Simon Telkes, citat : « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe februarie 14, 2013 la 5:33 pm
  3. 3 Beţivul. Tradus. :)) « O, la, la! Trackback pe februarie 15, 2013 la 10:12 pm
  4. 4 AJUNGE !!!!!!! | Sfinxul Trackback pe martie 18, 2013 la 4:23 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: