Reforma si contrareforma in justitie

In decembrie 2000, la preluarea de catre mine a mandatului de guvernare, situatia se prezenta astfel:

  • La capitolul coruptie, Romania ocupa locul doi in clasament, cu 65% din totalul opiniilor exprimate, in cadrul unui studiu efectuat de Banca Mondiala in cursul anului 2000 la cererea Guvernului României (Diagnostic Surveys of Corruption in Romania);
  • La capitolul increderea populatiei in prestatiile magistratilor, sondajele de opinie indicau o scadere majora a cotei ( de la 56% in anul 1996 la 26% in anul 2000 sau chiar 20% – potrivit sondajului CURS din noiembrie 2000);

Referitor la independenta justitiei:

  • In perioada 1997-2000, prin modificari succesive ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, au fost sporite continuu atributiile ministrului justitiei, mai ales in domeniul managementului resurselor umane si in privinta raporturilor acestuia cu Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii (de exemplu art.88 (1) din lege conferea ministrului justitiei putere exclusiva pentru a recomanda Consiliului Superior al Magistraturii numirile in functie ale judecatorilor, precum si a presedintelui, vicepresedintelui si presedintilor de sectii ale Curtii Supreme de Justitie);
  • In timpul guvernarii 1997-2000 fusesera revocati din functia de presedinte de instanta 80 de judecatori ( nu am luat in calcul si functiile de vicepresedinti si presedinti de sectii ).
  • In ce priveste „eforturile” Ministerului Justitiei pentru integrarea europeana, in perioada 1996-2000, nici 10 la suta din acquis-ul comunitar obligatoriu de preluat la cap.24 – JAI nu fusese transpus in legislatia româna, ceea ce a facut ca acest capitol sa nu poata fi deschis decât in vara lui 2002, dupa un efort semnificativ de preluare, transpunere in legislatia româna, dezbatere si adoptare de catre Parlament a tuturor actelor normative necesare (zeci de legi, intre care conventii importante ale Consiliului Europei privind combaterea civila si penala a coruptiei, combaterea criminalitatii organizate, transfrontiere, a traficului de persoane etc., neexistand nici un interes in transpunerea lor in legislatia româna inainte de 2001, desi cele mai multe datau inca din anii 90);
  • România se afla sub clauza imperativa de monitorizare in ce priveste implementarea programelor PHARE destinate justitiei (scrisoarea comisarului pentru extindere, dl.Verheugen, catre Premierul României de atunci), in care se arata ca, intrucât in perioada 1996-2000 nu s-a cheltuit aproape nimic din fondurile PHARE alocate justitiei, toata finantarea UE pentru justitia româna urma sa fie anulata pâna la sfârsitul lui 2001, daca programele nu demarau (peste 12 milioane EURO); cu un efort considerabil, s-au deblocat si demarat, in 6 luni, toate acele programe, unele datând inca din 1997.

Ce s-a realizat in  perioada 2001 – 2004 in domeniul justitiei

  • chiar in 2001 s-a reusit obtinerea inlaturarii monitorizarii României de catre Consiliului Europei, datorata unor prevederi legislative de natura a aduce atingere drepturilor omului.
  • Alinierea legislatiei penale la normele europene a demarat chiar in 2001, odata cu constituirea echipei de specialisti pentru redactarea noului Cod Penal, definitivat in 2003 si  de Parlamentul României in 2004. Intrarea sa in vigoare a fost amânata datorita refuzului complet nejustificat al echipei guvernamentale si ministrilor justitiei intre 2005 – 2008 inclusiv prin neluarea la timp  a masurilor potrivite (modificari ale procedurii penale etc.). Noul Cod Penal – impiedicat sa intre in vigoare – cuprinde prevederi extrem de importante pentru viitorul european al justitiei române, precum: preluarea acquis-ului comunitar si a imperativelor europene in diferite domenii (reglementarea grupurilor de interes economic, infractiunile privind mediul inconjurator, arestul preventiv, impartirea infractiunilor in crime si delicte, raspunderea penala a persoanei juridice); precum si norme importante in ce priveste drepturile omului si libertatea de expresie. Cele mai multe dintre ele au fost preluate ca atare de echipa care a redactat noul Cod, intre 2005 si 2008
  • Spre finele anului 2003 s-a incheiat procesului de recuperare a restantelor – preluarea acquis-ului comunitar, deblocarea si finalizarea cu succes a programelor cu finantare externa, definitivarea marilor proiecte legislative, culminând cu noul Cod Penal si noul Cod Civil, continuarea investitiilor pentru imbunatatirea conditiilor de munca ale magistratilor  – si, de asemenea, a fost anul adoptarii Strategiei de reforma a sistemului judiciar, prima de acest fel in România, si a Planului de actiuni aferent.
  • Astfel ca, in prima parte a lui 2004 au fost aprobate de Parlament cele trei legi esentiale pentru reforma sistemului judiciar (Legea de organizare judiciara, Statutul magistratilor, Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii).  In baza lor si a Strategiei de reforma si a Planului de actiuni, a putut fi inchis cap.24-JAI, la finele lui 2004. Iata o descriere succinta: toate prerogativele privind cariera magistratilor (selectare, recrutare, numiri, promovari in functii de executie si de conducere) s-au transferat la CSM, insotite de toate garantiile juridice, administrative, financiare pentru realizarea efectiva si de indata a acestor prevederi; rolul MJ si al ministrului a fost redus corespunzator la cel de administrator, a fost introdusa prevederea referitoare la avizul conform al CSM pentru o serie de aspecte-cheie, cum ar fi proiectul de buget intocmit annual de MJ; inclusiv institutiile de pregatire profesionala INM si CSM au trecut complet sub autoritatea CSM, desi in cele mai multe state membre cu traditii juridice asemanatoare, recrutarea si formarea grefierilor, in calitate de functionari ai statului, este de competenta guvernului/MJ, tocmai pentru a oferi garantii extinse de independenta reala, completa, a sistemului judiciar.

Strategia de reforma a sistemului judiciar, adoptata in timpul Guvernarii 2003-2004, in baza careia au fost promovate si cele trei proiecte de lege, a statuat principalele obiective: principiul independentei sistemului judiciar fata de executiv; principiul sigurantei juridice, in raport cu care au intervenit modificarile procedurale ce au dus la desfiintarea recursului in anulare in civil (in 2003) si, ulterior, in toamna lui 2004, la desfiintarea recursului in anulare in penal; principiul asigurarii calitatii hotarârilor judecatoresti, ceea ce inseamna: imbunatatirea pregatirii profesionale initiale si continue a magistratilor si a personalului auxiliar, specializarea judecatorilor, respectarea termenului rezonabil de solutionare a cauzelor, tinând cont de jurisprudenta CEDO.

  • In 2003-2004 s-au introdus primele sisteme informatizate de distribuire aleatorie a cauzelor, beneficiind de suportul initial al ABA –CEELI (Asociatia Baroului American), fiind creat soft-ul pentru distribuirea aleatorie a cauzelor, in sistem informatic. Aceasta este o importanta garantie a impartialitatii, independentei si integritatii judecatorului, nepermitând un factor subiectiv in distribuirea cauzelor catre magistrati. El a fost testat in zece locatii/instante pilot, si apoi extins.
  • In 2004 a inceput sa functioneze pe langa Curtea de Apel Craiova primul centru-pilot de mediere (mijloace alternative de solutionare a litigiilor) din sistemul judiciar roman – masura extrem de importanta pentru degrevarea instantelor. Tot cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucuresti; ulterior, a fost obtinuta si asistenta financiara din fonduri UE (PHARE) pentru dezvoltarea medierii, tot in 2004; De la 1 februarie acest sistem va intra in functiune la nivelul intregii tari.
  • Crearea PNA – septembrie 2002, in cadrul unui program PHARE cu Spania;
  • Negocierea cu expertii UE a crearii unui organism care sa vegheze asupra tuturor aspectelor de integritate – la acel moment se numea Consiliu National de Integritate, urma sa fie format din magistrati, iar legea de creare a sa fusese deja adoptata de Senat in 2004, dar a fost abandonata dupa 2005.

Asa incat este gresit a vorbi despre „reforma justitiei din 2004-2005”. S-ar putea vorbi eventual, despre „contra-reforma justitiei din 2005”, realizata de Monica Macovei si Traian Basescu.

Daca nu ma credeti, puteti sa-l intrebati pe Cristian Diaconescu, ministru al justitiei in 2004, in guvernul in care l-am condus si actualmente consilier prezidential la Cotroceni.

Reclame

64 Responses to “Reforma si contrareforma in justitie”


  1. 1 intrusul ianuarie 11, 2013 la 12:26 pm

    Franța, fără mame și tați, dar cu „Poliția gândirii”

    În numele „anti-discriminării”, Franța se pregătește să modifice radical instituția mariajului, pentru a o extinde la persoanele de același sex.

    Confruntat cu o scădere acută de popularitate și cu probleme economice tot mai severe, guvernul socialist caută să aducă la realitate măcar acele promisiuni electorale pe care le poate îndeplini. Culmea, tocmai pe cele mai otrăvitoare pentru relațiile sociale. Căsătoria civilă („le mariage republicain”) este o instituție a statului francez creată, la fel ca în orice altă țară, pentru a conferi statut legal legăturii între două persoane de sexe opuse și protecție copiilor acestora și generațiilor viitoare, de care depinde însăși existența societății. Întreaga filosofie a căsătoriei de altfel este întemeiată pe diferența între sexe, așa cum este relevat de multiple articole din Codul Civil francez, articole care vor fi modificate sau abrogate prin noua lege.

    Aceasta include și dreptul la adopție – efect pervers al permutației caracterului protectiv al familiei – pentru a crea un drept artificial la filiație pentru cuplurile unisex. De asemenea, va crea un „drept de a avea copii” care, în numele aceleași egalități, va permite o multitudine de forme de procreație asistată.

    Poate cel mai mare impact îl va avea, la nivelul relațiilor interumane, interdicția utilizării cuvintelor „mamă” și „tată” în actele civile. În Franța nu vor mai exista, așadar, mame și tați, ci parteneri sau părți – în disprețul evidenței, vechi de când există omenirea, că orice copil se naște dintr-o femeie și un bărbat.

    Putem aprecia că efectul adoptării acestei legi va fi enorm asupra societății franceze și, prin ricoșeu, și asupra altor țări europene. Conștienți de pericol, francezii au organizat deja manifestații cu peste 100.000 de participanți și se pregătesc acum pentru o adunare publică națională de mare amploare la Paris, duminică, 13 ianuarie. „La manif pour tous” („manifestația pentru toți”) – nume dat ca aluzie la titlul proiectului de lege, „Le mariage pour tous” („căsătoria pentru toți”) – va lua astfel locul tradiționalului „Marche pour la vie” („Marșul pentru viață”), eveniment prolife ce se ținea la Paris în aceleași zile de ianuarie ale fiecărui an.

    Interesant, în comitetul de organizare se regăsesc nu doar organizații catolice și laice tradiționaliste, ci și, în premieră, grupuri de stânga precum „La gauche pour le mariage republicain”, care consideră că regimul lui Hollande a mers prea departe.

    Socialistii francezi nu au de gând însă să se oprească aici. În ofensivă dezlănțuită contra religiei, urmașii iacobinilor și ai lui Stalin renunță la aparențe: ministrul de interne Manuel Valls urmărește să introducă un „control” asupra manifestărilor organizațiilor laice apropiate de culte, pentru a le dizolva pe care care „încalcă legea”. Valls a făcut referire expresă la Institutul Civitas, a cărui opoziție la introducerea așa-zisei „căsătorii unisex” este foarte vocală. Ne întrebăm cine va decide după ce standarde vor fi considerate aceste manifestări drept „patologie religioasă”: statul francez socialist, secular și agresiv anticreștin? Dacă da, atunci avem o problemă. Nu e greu să ne imaginăm că și organizațiile prolife vor fi trecute pe lista neagră a lui Valls…

  2. 2 Marian Nicolae ianuarie 11, 2013 la 12:42 pm

    Declaraţia politică „Asasinii economici ai României” din
    februarie 2012 Altă dovadă că Ion Stan a stat în gâtul Guvernului,
    al SRI, SIE, Traian Băsescu şi chiar PSD
    http://www.cotidianul.ro/alta-dovada-ca-ion-stan-a-stat-in-gatul-guvernului-al-sri-sie-traian-basescu-si-chiar-psd-203991/
    Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2012 1. Declaraţii
    politice şi intervenţii ale deputaţilor: 1.106 Ion Stan –
    declaraţie politică: – „Asasinii economici ai României. Ce-i
    (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi
    «blonda lui Boc»?; Intervenţie consemnată conform materialului
    depus la secretariatul de sedinţă Domnul Ion Stan: „Asasinii
    economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu,
    Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi «blonda lui Boc»?” Nu o singură
    dată, ci repetat, guvernul bicefal Băsescu-Boc a fost atenţionat de
    organismele Uniunii Europene pentru inadvertenţe, omisiuni şi
    neclarităţi în raportările statistice periodice. lată că momentul
    adevărului a sosit. Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice
    la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor
    macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale
    căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării
    economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice,
    urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm
    lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este
    bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu
    detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi
    interzicerea unor drepturi. Ce ne spun faptele ? Din vremurile în
    care se negocia şi semna, pe bază de mită, aderarea şi integrarea
    României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice ale
    României au fost sistematic falsificate. Astfel, la momentul
    actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi
    cele făcute oficial publice (după „prelucrarea” de către Banca
    Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul
    Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe
    calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre
    capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de
    evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării
    economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind
    produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB
    real = PIB comunicat public + 20%). Aceasta subevaluare a datelor
    economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de
    date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
    Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în
    cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici” – în
    cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o
    la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din
    spatele Fondului Monetar Internaţional, având ca executanţi agenţii
    ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea
    instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ
    ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje. Aplicarea unui astfel de
    plan de asasinare economică a fost favorizată de elemente pe care
    FMI le-a identificat în România şi valorificat ca atare: lipsa unor
    strategii economice viabile; incapacitate administrativă
    (instituţională şi legislativă); corupţie în proporţii de subminare
    a economiei naţionale. Pe baza acestor date false, FMI a elaborat
    ofertele de finanţare (însoţite de condiţii economice dure care
    ţinteau, de fapt, achiziţionarea, la preţuri derizorii, a activelor
    economice de importanţă naţională), acceptate imediat de agenţii
    din centrele naţionale de decizie economică şi politică naţională.
    Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de „date
    de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare:
    economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul
    primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului
    Naţional de Statistică. Unele dintre instituţiile cărora li s-au
    solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut
    răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în
    condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false,
    practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii,
    şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul
    lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva
    datele reale direct din bilanţuri. Sursele noastre ne-au comunicat
    faptul că existenţa unei interceptări „accidentale” a posturilor
    telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea
    bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie
    ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului
    descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi „blonda
    lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai
    României. O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea
    că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct
    angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un
    vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a
    acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările
    imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu
    consimte la furnizarea informaţiilor solicitate. În loc de
    concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi
    ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului
    naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în
    nici un caz în cuantumul în care au fost atrase. Din acest moment
    al anului 2012, când România trebuie să ramburseze către FMI 1,2
    miliarde euro, începe lungul şir al anilor de scadenţă, care vor
    îngropa şi mai mult economia românească, fapt ce atrage atenţia
    asupra necesarului de soluţii macroeconomice punctualizate pentru
    depăşirea marilor dificultăţi ale anilor de scadenţă. Având în
    vedere că FMI a debutat ca un fond mutual internaţional şi statele
    participante îşi cer drepturile, iar această misiune instituţională
    a fost ulterior denaturată, se pune întrebarea dacă la nivelul
    conducerii FMI sunt cunoscute acţiunile lui Jeffrey Franks şi cui
    servesc ele. ––––––––– nota Roninjaune: Stimate
    domnule Prim-ministru Victor Ponta, Va cerem o explicatie publica
    in legatura cu cazul deputatului roman Ion Stan, sau daca refuzati
    acest lucru, DEMISIA din functia de Prim-ministru al Romaniei si
    din functia de Presedinte al PSD.

  3. 3 M.Voicu ianuarie 11, 2013 la 1:43 pm

    @AN: ”In 2003-2004 s-au introdus primele sisteme
    informatizate de distribuire aleatorie a cauzelor, beneficiind de
    suportul iniţial al ABA –CEELI (Asociaţia Baroului American)
    – garanţie a impartialitaţii, independenţei şi
    integritãţii judecãtorului
    , nepermiţând un factor
    subiectiv în distribuirea cauzelor cãtre magistraţi.”
    Şurubul lui Marinicã: dacã
    apare aceeaş judecãtor în grade de jurisdicţie diferite ale
    aceleiaşi cauze, e incompatibilitate; dacã face asta un computer, e
    obiectiv: sacroSANCHI ?

  4. 4 Marian Nicolae ianuarie 11, 2013 la 2:01 pm

    Rumani dumneavoastra, V-ati pus cumva intrebarea nu cumva
    vechii daci au fost de fapt si de drept parintii Romei ??? Ai
    latinitatii si limbii latine prin limba pelasga, limba tracilor???
    Priviti aici va rog: Limba dacă în altă viziune CONTRIBUTIA DACILOR
    LA FORMAREA POPORULUI ROMAN (de la Roma) de AUREL STOICANU

    Limba română, mamă, prin pelasgă, a latinei constituie o răsturnare
    a problemei, o reaşezare din temelii a situaţiei. Era vorba însă
    numai de o cotitură sub raport lingvistic. Să vedem dacă problema
    nu se pune tot în felul acesta şi sub raport etnic, de la popor la
    popor, de la Daci la Romani. Mă refer la teza tradiţională,
    exprimată cu farmec arhaic (dar atât) de Grigore Ureche, că «noi de
    la Râm… ».

  5. 5 Marian Nicolae ianuarie 11, 2013 la 3:10 pm

    Eu cred totusi ca sunt lucruri care trebuiesc spuse nu numai poporului roman ci si lumii intregi, asa cum a facut-o arheologul american W. Schiller afirmand despre noi ca

    ROMÂNIA – „Civilization and history began where the Romanian nation lives today. (W. Schiller, American archaeologist)”

    Lucru care ma duce catre link-ul si subiectul de mai jos:

    Romanian, oldest european language
    – new developments

    http://www.antimoon.com/forum/t9520.htm

    Rudiger Thu Jan 03, 2008 7:30 pm GMT

    A lot of scientists, linguists, archaeologists, historians etc. are considering that 8,500 years ago, Romania was the heart of the old European civilization. The new archaeological discoveries from Tartaria, (Romania), showed up written plates older than the Sumerian ones. More and more researches and studies converged to the conclusion that the Europeans are originated in a single place, the lower Danube basin. Down there, at Schela and Cladova in Romania have been discovered proves of the first European agricultural activities which appear to be even older than 10,000 years.

    Out of 60 scientifically works which are covering this domain, 30 of them localize the primitive origins of the man-kind in Europe, where 24 of them are localizing this origin in the actual Romania, (Carpathian- Danubian area); 10 are indicating western Siberia, 5 Jutland and/or actual Germany room, 4 for Russia, 4 for some Asian territories, 1 for actual France area and all these recognisied despite against the huge pride of those nations.

    Jean Carpantier, Guido Manselli, Marco Merlini, Gordon Childe, Marija Gimbutas, Yannick Rialland, M. Riehmschneider, Louis de la Valle Poussin, Olaf Hoekman, John Mandis, William Schiller, Raymond Dart, Lucian Cuesdean, Sbierea, A. Deac, George Denis, Mattie M.E., N. Densuseanu, B.P. Hajdeu, P Bosch, W. Kocka, Vladimir Gheorghiev, H. Henchen, B.V. Gornung, V Melinger, E. Michelet, A. Mozinski, W. Porzig, A. Sahmanov, Hugo Schmidt, W. Tomaschek, F.N. Tretiacov are among the huge number of specialists which consider Romania the place of otehr Europeans origines and Romanian the oldest language in Europe, older even than Sanskrit.

    According to the researchers and scientists, the Latin comes from the old Romanian (or Thracian) and not vice versa. The so called „slave” words are in fact pure Romanian words. The so called vulgar Latin is in fact old Romanian, or Thracian language, according to the same sources…

    The arguments sustaining the theories from above are very numerous and I don’t want to go into them so deeply as long as the forum is and has to remain one languages dedicated, to.

    In the limits of the language, please allow me to present a list of just a few (out of thousands of words), which are very similar/ even identical in Romanian and Sanskrit:

    Romanian

    numerals : unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte…100=suta

    Sanskrit

    numerals: unu, dvi, tri, ciatru, penci, sas, saptan…100 = satan

    then Romanian Sanskrit

    acasa acasha (at home)

    acu acu (now)

    lup lup ( wolf)

    a iubi (considered slave) iub (love)

    frate vrate (brother)

    camera camera (room)

    limba lamba (tongue)

    nepot napat (neffew)

    mandru mandra (proud)

    lupta lupta (fight)

    pandur pandur (infanterist)

    nevasta navasti (wife)

    prieten prietema (friend)

    pranz prans (lunch time)

    Ruman Ramana (Romanian)

    saptamana saptnahan (week)

    struguri strughuri (grapes)

    vale vale (valley)

    vadana vadana (widow)

    a zambi dzambaiami (to smile)

    umbra dumbra (shadow)

    om om (man-kind)

    dusman dusman (enemy)

    a invata invati (to study)

    a crapa crapaiami (to break something)

    naiba naiba (evil)

    apa apa (water) and not AQUA like in Latin. It looks like aqua came from apa and not the other way around…

    and so on for more than thousand situations…

    According to M. Gimbutas, the confusion Roman (Romanian as in original language) = Roman (ancient Rom citizen), is generated by the fact that Romans and Romanians have been the same nation, the same people. The Dacians/Thracians and Romans have been twins. The illiterate peasants called Romanians, Ruman and not Roman. Why do they call so? Because RU-MANI, RA-MANI, RO-MANI, API, APULI, DACI and MAN-DA , VAL-AH are all synonyms expressing the person from the river banc or from the river valley. APII could be found under the form of mez-APPI in the ancient Italy, under he same name as the APPULI Dacians. APU-GLIA, (or Glia Romanilor in Romanian – Romanian land) can be found with this meaning only in Romanian (Glia= land)

    In the Southern side of Italian „booth” exists the first neolitical site of Italy and it is called MOL-feta. The name itself has Romanian names, according to Guido A. Manselli: MOL-tzam (popular Thank you), MUL-tumire (satisfaction), na-MOL (mud); MOL-dova (province and river in Romania, Za-MOL-xis, Dacian divinity. Manselli said that this archaeological sit is 7,000 years old and has a balcanic feature.

    I came up with this topic just to hear decent opinions and not banalities like those of a few days ago when while surfing for a language forum, I read all kind of suburban interventions. This topic is for people whith brain only.

    As a German myself, I was pure and simple stunned by the childish commentaries regarding German Language given by some individuals, yesterday. I hope, I won’t generate anything like that today…if that will happen, I sugest to the moderators to delete it.

    What do you think, are you ready to take the challenge and carry on a nice discussion on this topic or I have to look for another place for it?

    What do you say about these new (for me – although the theory appears to be known for long time – it has been said that Vatican preserves some secrets about the origins of us all – information obtained in the moment of St Sofia church devastation, in Constantinople, when the churches separation took place).

  6. 6 Szentgyorgyi Alexandru ianuarie 11, 2013 la 3:16 pm

    Buna ziua excelenta ! Toate bune si frumoase ! Stim ,stiam
    de mult ca, aveti pregatire superioara, dispuneti de un IQ
    ridicat,dar iara-si ati uitat ca, cititorii Dvs. in majoritate sant
    oamenii de rand!pana nu -se rezolva problemele, mizeriile,
    matrapazlacurele facute in primariile tarii, mizerii care trimit
    oamenii de rand in justitie pentru toate nimicurile, trimiteri care
    incarca nejustificat activitatea justitiei! Si multe magarii se fac
    pe plan local, incredibil de multe! Ori-ce greseala se face la
    primarii, nu se controleaza, nu se sanctioneaza, nu-i controleaza
    nimeni! este de rasul lumii cad primesti la reclamatia trimisa un
    raspuns oficial, legal, semnat si stampilat ca, Oficiul National de
    Restituire a Terenurilor ,, Nu are competenta de a intervenii in
    deciziile Comisiilor Locale!” Intr-un cuvant, ORI-CE MAGARIE SE
    FACE PE PLAN LOCAL, ESTE LEGAL! Daca nu-ti convine, dute la
    Judecatorie! Acte legale nu sant considerate valabile, terenuri
    confiscate de STAT dupa 1948 se retrocedeaza altora, i-ti rad in
    fata la primarii spunand ca,, NU MA INTERESEAZA !!!”. M-am mirat de
    mirarea unui comentator de-la Antena 3 cine s-a mirat ca la noi
    intara creste numarul agresiunilor! Este normal ca, in multe cazuri
    cand mori cu dreptatea in mana, ajungi sa nu mai suporti si-ti faci
    dreptate! se foloseste foarte des expresia ,,Unde-i lege, nu-i
    tocmeala !” frumos, foarte frumos dar, cand s-au luat dupa
    1948,s-au confiscat CONFORM LEGILOR IN VOGOARE TERENURILE
    OAMENILOR, atunci si acum in DEMOCRATIE, pentru cei care dovedesc
    in mod clar ca, terenul le-a fost confiscat, de ce nu li-se face
    dreptate??? Cum vine ca, pe terenul confiscat, Comisiile Locale
    emit T.P.-uricelor care le-au folosit ca GRADINA C.A.P. si nu
    proprietarilor de drept???!!! Oamenii cu pregatire superioara reala
    si mai ales in domeniul justitiei,sa coboare din ceruri, din sfera
    frumusetilor legislatiei spre o justitie practica, reala al vietii!
    Va felicit pentru cele scrise,dar nu este , nu are nici -un folos
    pentru oamenii de rand ! Vorba unui prieten,, Ma, da tare-i destept
    Nastase asta!” Da, asa este, sant si eu deacord, dar CE FOLOS ???
    LIBERTETE EXCELENTA, CAT MAI GRABNIC !

  7. 7 Marian Nicolae ianuarie 11, 2013 la 3:20 pm

    Se pare ca noi romanii suntem cei despre care americanii vorbesc in filmele de science fiction ca fiind The Ancients…..

    http://en.wikipedia.org/wiki/Indo-European_languages

  8. 8 Despina ianuarie 11, 2013 la 3:40 pm

    Pe langa Diaconescu, poate fi chestionat si ginerele
    celebrei Azpazia, recte Claudiu Seucan, secretar de stat in
    Ministerul Justitiei, tot in 2004.

  9. 9 Marian Nicolae ianuarie 11, 2013 la 5:21 pm

    Respect pentru Adrian Năstase! de Cornel SABOU
    http://cornelsabou.blogspot.ro/2013/01/respect-pentru-adrian-nastase.html
    Toată stima şi respectul pentru persoana privată de libertate
    Adrian Năstase! Nu, nu glumesc! Şi după cum bine aţi văzut, nu m-am
    referit la politicianul Adrian Năstase ci strict la persoana care
    este acum, închisă într-un penitenciar. De ce spun că am stimă şi
    respect pentru el? Păi… să vedem… Posturile TV au transmis
    (unele cu caracter ironic) multe ştiri despre implicarea fostului
    prim-ministru în activităţi educative cu persoanele private de
    libertate din penitenciar. Năstase a ţinut cursuri, a participat la
    diverse programe inclusiv cu cei dependenţi de droguri pe care
    căuta să-i înveţe să trăiască normal. Nişte ziarişti idioţi se
    amuzau pe seama preocupărilor din prezent ale lui Năstase fără să
    poată înţelege că şi acestea fac parte din viaţa noastră reală şi
    sunt chiar o problemă mai acută decât multe din falsele probleme pe
    care le ridică ei prin talk-show-uri televizate! Eu însă ştiu ce e
    după gratii. Nu e chiar ca în filme (sub aspectul „pericolului”
    generat de personajele interlope) pentru că „populaţia”
    penitenciară este formată în mare parte din muritori de foame care
    fac diverse infracţiuni minore pentru că n-au alternativă. Poate
    părea puţin forţată ideea că unii oameni sunt oarecum siliţi să
    facă infracţiuni ca să poată trăi, dar ceea ce spun eu aici este o
    realitate şi nu poate fi contestată decât de personaje superficiale
    în opinie. Cel care va face o minimă documentare în domeniu se
    poate convinge personal. Deci, vorbeam de Adrian Năstase. De cel
    care fusese gata să se împuşte decât să ajungă să trăiască după
    gratii. Să ştiţi că nu e uşor să accepţi în plan psihic faptul că
    vei petrece luni de zile (sau ani) după gratii, printre infractori
    şi în condiţiile mizere din penitenciarele româneşti! E chiar
    foarte greu, mai ales pentru persoanele care sunt învăţate „afară”
    cu un trai îndestulat, la un confort maxim. Până la urmă, Năstase a
    trecut de acest prag psihologic, l-a depăşit şi s-a adaptat. A
    făcut chiar mai mult. S-a integrat în atmosferă, a început să se
    implice şi să SCHIMBE în bine partea de spaţiu în care se mişcă şi
    în care se poate manifesta! Asta mă face să-l respect! Iată că nu
    şi-a negociat o liberare interlopă, nici nu a cerşit îndurare. Ba
    mai mult, şi-a „permis” să întreţină un blog cu opinii personale
    despre viaţa politică din România. El, mai mult singur decât
    înconjurat şi ajutat de prieteni, a hotărât să-şi menţină ridicată
    ştacheta pretenţiilor şi a continuat să activeze intelectual în
    spaţiul virtual românesc chiar dacă demersul său a stârnit iar
    ironii şi critici idioate. Într-un fel, Năstase îmi aminteşte de
    fostul primar băimărean Cristian Anghel. După ce a fost timp de 17
    ani primar, Anghel s-a trezit condamnat la închisoare, arestat şi
    depus în penitenciar! Acolo… s-a întâlnit cu mine, ziaristul
    manevrat de mica ocultă locală şi de asemenea condamnat. M-am uitat
    atunci la Anghel oarecum curios… Trăia într-un mediu categoric
    nespecific lui, printre toţi ţiganii, hoţii şi bandiţii din zonă
    toţi disperaţi după ţigări şi mâncare, deseori violenţi şi – era să
    uit – foarte mulţi cu adevărat bolnavi psihici! Dar Anghel, la fel
    ca Năstase acum, s-a adaptat, şi-a înfrânt frica normală de un
    asemenea anturaj, a stat în picioare, demn, ascunzându-şi
    sentimentele, trăirile şi chiar implicându-se pe ici, pe colo, pe
    unde putea face ceva, cât de puţin, ca să schimbe în bine situaţia,
    ca să le mai deschidă mintea neciopliţilor din jur. Anghel nu s-a
    încurcat în nici o „combinaţie” specifică vieţii din închisoare, nu
    s-a asociat cu mafioţii închişi aici, trăia oarecum singuratic, în
    lumea lui, liniştit, citind şi scriind mult, făcând sport. Beam
    câteodată cafeaua de dimineaţă împreună, mai schimbam câteva opinii
    peste zi, ne mai serveam reciproc cu de-ale gurii şi ne respectam.
    Pentru că fiecare trăiam o dramă, fiecare în felul lui, şi fiecare
    îşi înfrunta destinul cu curaj şi – spun eu – cu nobleţe de
    caracter. Eu nu voi uita niciodată acele „clipe” (ani) de detenţie
    şi nici acele clipe în care marele politician nu mai era decât un
    simplu coleg, expus ca şi mine riscurilor sistemului. El cu
    siguranţă va uita pentru că – iată – la viitoarele alegeri va putea
    candida din nou şi va da cu siguranţă de pământ cu toţi parveniţii
    ăştia din politica băimăreană. Acolo este lumea lui Anghel, ca şi
    lumea lui Năstase, în cercurile conducătoare. Unii pentru asta au
    fost născuţi, crescuţi, făcuţi. Din lumea aia se vede mai greu în
    jos spre muritorii de rând. Când cazi descoperi că există şi
    aceasta, lumea celor mulţi şi flămânzi, o lume guvernată de multe
    legi neadoptate de parlament! Când te ridici abia aştepţi să uiţi
    de ea. Unii însă nu se pot ridica mai mult decât le este – poate –
    predestinat… Năstase şi Anghel sunt făcuţi să conducă şi vor trăi
    ulterior detenţiei reimplicându-se în viaţa politică. Anghel o face
    deja, desigur pe la periferia vieţii publice pentru că instanţa i-a
    interzis să se implice direct o anumită perioadă de timp. La fel va
    fi şi cu Năstase. După liberare, o perioadă va activa pe la
    marginea vieţii publice. Dar această perioadă va trece. Şi va
    reveni aşa cum revine acum Cristian Anghel! Şi cred că va avea
    puterea să învingă! Pentru că dacă ai învins un sistem care a
    încercat să te distrugă într-o confruntare inegală, atunci poţi să
    câştigi şi o „luptă dreaptă” în libertate! Sincer şi din toată
    inima le doresc atât lui Cristian Anghel cât şi lui Adrian Năstase
    multă putere şi curaj pentru a-şi reîncepe viaţa publică activă!
    Din punctul meu de vedere, odată ce au fost închişi şi au putut să
    demonstreze că fac faţă detenţiei prin forţe proprii, cu tărie
    psihică şi mai ales cu o dorinţă vizibilă de a se implica pentru a
    schimba în bine măcar o mică zonă din spaţiul infect în care
    trăiesc, ei au arătat că sunt oameni puternici şi capabili! Lăsând
    la o parte tot ce a fost cândva, tot ce li se poate reproşa în
    trecutul lor politic, Năstase şi Anghel TREBUIE să revină. Îmi
    doresc asta, alături de ei şi-mi mai doresc ca o dată întorşi la
    realitatea noastră ei să-şi activeze din nou aceste calităţi care
    i-au ajutat să fie învingători în iad! De data aceasta însă, în
    slujba noastră, pentru noi şi – de ce nu? – pentru ROMÂNIA! Sună
    pretenţios? Poate că da, dar prefer să cred în aceste idei, pentru
    că odată, cândva, am crezut în oameni şi oamenii m-au dezamăgit.
    Paradoxal, acum cred că nişte foşti şi/sau actuali „puşcăriaşi” pot
    schimba în bine societatea! Vom vedea împreună dacă realitatea îmi
    va da sau nu dreptate. La Mulţi Ani în 2013! Cornel SABOU

  10. 10 teostanc ianuarie 11, 2013 la 6:02 pm

    Dle Nastase, Pacat de atata munca. Niste idioti au pus mana
    pe putere si in tampenia lor au distrus tot si l-au bagat la
    inchisoare pe cel care a construit enorm in Romania. Daca Romania
    continua cursul din 2000 -2004 altii am fi fost!

  11. 11 teostanc ianuarie 11, 2013 la 6:04 pm

    Pentru Maximmouse, Cf. germ. Lump – haimana Sper sa nu fiti
    unul din acestia.

  12. 12 Radu Humor ianuarie 11, 2013 la 7:05 pm

    Cu noile reforme mi-e frică să nu ajungem şi la asta :

    Cu unii ca voi ( Goe, Rebegelul, Dartagnelul ş.a.), în cur ând şi la noi

    Franța, fără mame și tați, dar cu „Poliția gândirii”

    În numele „anti-discriminării”, Franța se pregătește să modifice radical instituția mariajului, pentru a o extinde la persoanele de același sex.

    Confruntat cu o scădere acută de popularitate și cu probleme economice tot mai severe, guvernul socialist caută să aducă la realitate măcar acele promisiuni electorale pe care le poate îndeplini. Culmea, tocmai pe cele mai otrăvitoare pentru relațiile sociale. Căsătoria civilă („le mariage republicain”) este o instituție a statului francez creată, la fel ca în orice altă țară, pentru a conferi statut legal legăturii între două persoane de sexe opuse și protecție copiilor acestora și generațiilor viitoare, de care depinde însăși existența societății. Întreaga filosofie a căsătoriei de altfel este întemeiată pe diferența între sexe, așa cum este relevat de multiple articole din Codul Civil francez, articole care vor fi modificate sau abrogate prin noua lege.

    Aceasta include și dreptul la adopție – efect pervers al permutației caracterului protectiv al familiei – pentru a crea un drept artificial la filiație pentru cuplurile unisex. De asemenea, va crea un „drept de a avea copii” care, în numele aceleași egalități, va permite o multitudine de forme de procreație asistată.

    Poate cel mai mare impact îl va avea, la nivelul relațiilor interumane, interdicția utilizării cuvintelor „mamă” și „tată” în actele civile. În Franța nu vor mai exista, așadar, mame și tați, ci parteneri sau părți – în disprețul evidenței, vechi de când există omenirea, că orice copil se naște dintr-o femeie și un bărbat.

    Putem aprecia că efectul adoptării acestei legi va fi enorm asupra societății franceze și, prin ricoșeu, și asupra altor țări europene. Conștienți de pericol, francezii au organizat deja manifestații cu peste 100.000 de participanți și se pregătesc acum pentru o adunare publică națională de mare amploare la Paris, duminică, 13 ianuarie. „La manif pour tous” („manifestația pentru toți”) – nume dat ca aluzie la titlul proiectului de lege, „Le mariage pour tous” („căsătoria pentru toți”) – va lua astfel locul tradiționalului „Marche pour la vie” („Marșul pentru viață”), eveniment prolife ce se ținea la Paris în aceleași zile de ianuarie ale fiecărui an.

    Interesant, în comitetul de organizare se regăsesc nu doar organizații catolice și laice tradiționaliste, ci și, în premieră, grupuri de stânga precum „La gauche pour le mariage republicain”, care consideră că regimul lui Hollande a mers prea departe.

    Socialistii francezi nu au de gând însă să se oprească aici. În ofensivă dezlănțuită contra religiei, urmașii iacobinilor și ai lui Stalin renunță la aparențe: ministrul de interne Manuel Valls urmărește să introducă un „control” asupra manifestărilor organizațiilor laice apropiate de culte, pentru a le dizolva pe care care „încalcă legea”. Valls a făcut referire expresă la Institutul Civitas, a cărui opoziție la introducerea așa-zisei „căsătorii unisex” este foarte vocală. Ne întrebăm cine va decide după ce standarde vor fi considerate aceste manifestări drept „patologie religioasă”: statul francez socialist, secular și agresiv anticreștin? Dacă da, atunci avem o problemă. Nu e greu să ne imaginăm că și organizațiile prolife vor fi trecute pe lista neagră a lui Valls…

  13. 13 Stancu Ioan Nicolaie ianuarie 11, 2013 la 8:44 pm

    Ar fi bine sa se refaca sistemul legislativ penal dar in aceeasi masura si cel electoral si cu principiile din;
    http://romaniafaracoruptie.blogspot.com/
    Abia atunci vom avea un sistem penal legislativ si juridic cu adevarat independent !!!!!
    Vai ce utopie pentru politicieni, sa nu mai faca ei nici o „invarteala” ?!!!!

  14. 14 papasha ianuarie 11, 2013 la 9:52 pm

    TRAIASCA JUSTITIA INDEPENDENTA SI COABITAREA CU JAVRELE VANDUTE , HA , HA , HA !

    SA I SE USUCE MANA LU’ ALA CARE LE-A DAT DECORATIILE , IAR AIA DECORATII , SA RUGINEASCA CU ELE PE PIEPT !

    TOATA TARA II SCUIPA , II INJURA , II BLESTEMA , IAR EI , CU UN TUPEU DE CURVE HOATZE , URINEAZA PISHANDU-SE PE NOI .

    JAVRELE VANDUTE SI SLUGILE LOR , AR TREBUI SA STIE CUM SE ZICE PRIN POPOR , SI ANUME CA , DUMNEZEU NU BATE CU PARU ‘, SI NU-I BATE DIRECT PE EI , CI PE AIA PE CARE EI II IUBESC , CA ASA DOARE MAI RAU !

    DE UNDE AU ATATA RAUTATE IN EI , ARDE-I-AR FOCU’ IADULUI ?

    DRAGA PRIETENE , CITESTE CU ATENTIE IDEEA MEA DE REFORMA SI DE CONTRAREFORMA , UN PIC MAI PUTIN ELEVATA CA A TA , DAR FARA DE CARE , NU VETI PUTEA SA CONDUCETI TARA ASTA IN LINISTE SI PACE IN VECII VECILOR !

    BAI BAIETI PONTA , ANTONESCU + 70% MAJORITATE IN PARLAMENT , CAT DE PROSTI SA FITI SA COABITATZI CU ASA VITE MUTANTE, DE AVORTONI ?

    BAGATI-I LA BULAU , CA DACA-I SCAPATI ACUM , VA BAGA EI PE VOI !

    NU MAI TOT INTOARCETI VOI , CRESTINESTE , SI CELALALT OBRAZ ,
    CA VA ZBOARA ASTIA MUCII PE PERETI .

    HUOOOOOO , PARLAMENT DE IMPOTENTI , DORMITI CA BOU’ PE COADA , CINE CONDUCE BAI IN TARA ASTA ,VOI ( REPREZENTANTII NOSTRI ) , SAU NISTE VENETICI DE VIERMI EXPIRATI ?

    BAI , CHIAR TOTI SUNTETI SANTAJABILI , DE STATI ASA DE BLANZI ?

    MISCATI-VA BAI PAPAGALILOR ! FACETI CEVA , INFORMATI -I PE CACATII AIA DE LA BRUXELLES SI DIN AMERICA CU CE SE INTAMPLA CU JUSTITIA LOR ” INDEPENDENTA ” !

    BRAVO LUI STOIE DE LA INTERNE , SINGURUL CARE DA CU COPITA ,
    RESTUL , ADORMIREA MAICII DOMNULUI , COABITAZA !

  15. 15 Taranul ianuarie 11, 2013 la 10:45 pm

    subscriu 1000la suta postarea lui papacha!

  16. 16 Taranul ianuarie 11, 2013 la 10:53 pm

    DACA O MAI BALACARITI,NU DATI DRUMUL LA PROCURATURA LA TOATE FURACIUNILE,FACUTE DE ACESTI GOLANI,O SA SE INSCAUNEZE CA LA REFERUNDUM!CE PROBLEMA AVEAM CU EUROPA DACA RENUNTATI LA PRAG SI DOMNUL GUVERNATOR ERA PLECAT,USL 70 LA SUTA PARLAMENT!ORDINE IN TARA!

  17. 17 nicada ianuarie 11, 2013 la 11:41 pm

    “obtinerea inlaturarii monitorizarii României”, “Alinierea legislatiei penale la normele europene”, “redactarea noului Cod Penal”, “s-a incheiat procesului de recuperare a restantelor”, “aprobate de Parlament cele trei legi esentiale pentru reforma sistemului judiciar”, “toate prerogativele privind cariera magistratilor”, “principiul independentei sistemului judiciar fata de executiv;, principiul sigurantei juridice”, “principiul asigurarii calitatii hotarârilor judecatoresti”,” sisteme informatizate de distribuire aleatorie a cauzelor”, “primul centru-pilot de mediere”, “Consiliu National de Integritate, urma sa fie format din magistrate”
    Domnule Nastase. Cu care din aceste “Marete realizari” eliminam nedrepatatile strigatoare la cer la care asistam de 23 de ani ?. Avem acum o masura, un instrument, un demers, sa putem evalua cu adevarat masura capacitatii judecatorilor, procurorilor, avocatilor, in a face dreptate ?. Raspunsul este NU. Avem doar o perceptie generala, aceasta fiind o debadada totala in justitie. JUSTITIA ESTE STAT IN STAT. Dreptatea sta la mina avocatilor, procurorilor, judecatorilor. D-l Zegrean spunea ceva de genul : “Magia legii consta tocmai in interpretarea ei..” iar D-l Andon, ceva ce suna cam asa: “Legea se interpreteaza nu se executa”. Avocatii, procurorii, judecatorii, interpreteaza legea, dupa cum ii convine sau cum se pricepe. Omul moare cu dreptatea-n mina. Cazuri in care un om nevinovat (in general, sarac) e scos vinovat iar unul vadit vinovat (dar cu bani), e scos nevinovat, sunt numeroase si in acelasi timp revoltatoare. Cu “Maretele realizari” nu veti indrepta nici-odata situatia in justitie. Trebuie sa va ganditi la un sistem care sa permita o ierarhizare a valorilor in justitie, in functie capacitatea de a face dreptate, iar in functiile de conducere sa acceada nu pe baza recomandarilor oamenilor politici ci a oamenilor obisnuiti care au avut de de-aface cu justitia.
    Sanatate tuturor.

  18. 18 nicada ianuarie 11, 2013 la 11:56 pm

    Corectie:
    Avocatii, procurorii, judecatorii, interpreteaza legea, fiecare dupa cum l-e convine sau dupa cum se pricep.

  19. 19 Iluminatu ianuarie 12, 2013 la 8:41 am

    DIALOG PRINTRE OCHIURI

    Năstase :

    Copii bătuţi de vreme, albiti de timpuriu,
    Cătând în colbul cosmic o urmă de dreptate,
    Pe jilţ stă-ntotdeauna un monstru pirpiriu
    Cu globi în cataracte prin care nu pătrunde
    Lumina Absolută ; meschin grilaj la libertate.

    Eminescu :

    „De lege n-au nevoie – virtutea e uşoară
    Când ai ce-ţi trebuieşte…Iar legi sunt pentru voi,
    Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
    Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
    Că nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.”

  20. 20 Doru Coarna ianuarie 12, 2013 la 10:20 am

    @ Marian Nicolae,

    sunt multe elemente reale care dau dreptate tezei ca limba latina isi are originile protoistorice pe pamantul vechii Dacii!

    Uite ce sustin eu si altii, mai dedicati problemei decat mine: Dacia se intindea pe teritoriul Transilvaniei de azi si pe cel al Ungariei de azi. Cand romanii au cucerit Dacia, au ocupat in fapt doar 17% din acest teritoriu, ii interesa cu deosebire minele de aur. Nu au colonizat Dacia, deoarece au ocupat doar 17%, se intelege. Deci nu si-au impus nici limba, nici obiceiurile, nici cultura sau valorile. Aceastea se dovedesc prin siturile arheologice descoperite, deci exista dovezi materiale certe. Dar marea lor surpriza a fost ca se intelegeau cu dacii direct, fara translatori! Dacii vorbeau limba lor, romana, insa intr-o forma straveche, totusi inteligibila pentru ei!

    La sud de Carpati erau getii, popor de necucerit. La sud de Dunare erau tracii, si aia la fel. De fapt, luati impreuna, n-au putut fi miscati niciodata in istorie, ci doar amestecati cu migratorii, noi mai putin, tracii mai mult!

    Singura extensie romana la sud de Carpati a fost in provincia Ilyria, adica pe coasta bulgareasca de azi a Marii Negre. Dar si aici aveau sa intre, prin secIV, ostrogotii veniti din nordul Europei, via marea campie rusa unde au stationat vreun secol si unde i-au transformat pe autohtoni in nordici. Dupa ce s-au amestecat cu cei din Ilyria, au continuat migratia de-a lungul zonei litorale sudice a Europei, pana in Spania de azi. Exista tot asa, dovezi arheologice certe.

    Peste noi, peste geti, aveau sa intre alta ramura a gotilor, vizigotii, tot din Nord via Campia Rusa, cu care insa ne-am amestecat si care nu au mai parasit zona. Pana aici le-a fost…
    Getii vorbeau o latina mai evoluata decat dacii, insa tot arhaica in raport cu cea a romanilor.

    Lingvistic, se pare azi limba protoeurpeana era cea a Hyperboreenilor, popor care popula Europa straveche, astfel ca multe limbi europene au radacini in acea latina straveche. Devierile au aparut in urma valurilor migratoare, cotropitoare sau ocupante, hunii si mai tarziu otomanii.

  21. 21 Ghita Bizonu' ianuarie 12, 2013 la 11:04 am

    Humorule, Intrusule

    ref Franta su mariajul … astept sa intre in hora si musulmanii .. si cu ceva inetligenta pot fi atrasi si niste rabini. Dupa care … o sa mai vedem

  22. 22 Ghita Bizonu' ianuarie 12, 2013 la 11:51 am

    Si ? Ce-i cu asta ?!

    A da, Aveti dreptate. Insa ciudat asta o stiti doar dvoastra ca restu-s ferm convinsi ca lucrurile stau invers.
    Si asta nu ieri alataieri. In 2000 se sustinea extrem de vocal ca antioccidemdtalusmu dvoastra este de vina ptr lipsa de acte legislative si docomente in materi de acquis. A intrebat careva pe Stoica ? Nu!! (politica preluata azi de Tonta).
    Bun. Ati facut cele trei legi esentiale pentru reforma sistemului judiciar. Ei si ? Dupa un an se facea „mica reforma” a lu Macovei in paluzele ERRORpei. A intrebt vre-un neispravit de ueoparlamentar ce dracu apluada aia ?! Adica ca cand e ORRORpa multumita ? Tinad cont de paluzele castigate de MM as zice ca de fapt ea a facut reforma ceruta de Europa!!
    Si nu m-as lauda atat cu noile coduri. Codul penal in vigoare e tot ala din 68. Deci nici o graba, nuci o necesitate. Timp perdut. Iar cu codu civil e de rasul lu’ curcile … ia sa vedem aici ce zice unu care nu’sh ce cata prin Belgia:
    http://cristipetre.wordpress.com/2010/10/05/vechiul-cod-civil-despre-bunuri-si-despre-osebitele-modificari-ale-propietatii/
    Da! Codul Civil Roman ala de la 1864 era cat se poate de european si nou! Mai nou oricum decat codul civil belgian (1851) sa nu mia zic de codu Napolen toujoirs in vigoare…
    Deci pierdere de timp ….
    Sa nu mai zic ca mai toata incurcateaua provine din vara cand era suficient ca sa ie intrebta cao0an Evropia daca eeste cazul sa se respecte legile in Romania. Legi facute de MM si apreciate de zisa Efimita… Ins atunci s-a acceptat ca sa nu .. si apoi unii au tras concluzia ce se impunea :mergem pe prelungire ca sa satisfacem Europa ca e legal (nu mai stiu un de ma gasit traznaia asta). Si asa ma ajuns acum aici.
    basta!
    Si in curand …ia vedeti asta:
    http://www.realitatea.net/pia-a-universita-ii-2013-un-nou-protest-de-strada-prinde-contur-pe-facebook_1088067.html#ixzz2HZqhiaIH

  23. 23 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 12:25 pm

    @ Doru Coarna,

    Eu stiam ca romanii nu au reusit sa cucereasca din Dacia decat 14 %, dar in sfarsit si cu 3% in sus sau in jos, situatia nu se schimba prea mult…..

    Stramosii nostri sunt cei care au fondat Roma si civilizatia romana.

    Ironia istoriei face ca acestia sa se intalneasca din nou, fata in fata ca …dusmani, peste cateva generatii, practic stra-stra nepotii romanilor care la randul lor erau stra-stra-nepotii tracilor, s-au intalnit fata in fata pe campurile de batalie cu stra-stra-bunicii lor…..curat capriciile istoriei…..

  24. 24 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 12:40 pm

    Ultimile decizii ale Prim-ministrului „nostru” Victor Ponta imi indreapta gandul catre lovitura de stat indreptata impotriva Romanului Nicolae Ceausescu din decembrie 1989, anume ceea ce s-a instalat la putere in urma cu 23 de ani prin sange, vad ca nu vrea sa plece de la putere decat cu …sange….

    Impozitul forfetar se va aplica din a doua jumatate a acestui an sau din 2014, in functie de finalizarea studiului de impact. Taximetristii – printre cei vizati
    de DP HotNews.ro
    Vineri, 11 ianuarie 2013,

    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-13983388-impozitul-forfetar-aplica-din-doua-jumatate-acestui-sau-din-2014-functie-finalizarea-studiului-impact.htm

    „Din semestrul al doilea s-ar putea aplica impozitul forfetar. Acum se lucreaza la un studiu care va fi inaintat Ministerului Finantelor. Daca studiul va fi finalizat in primul trimestru, impozitul se va aplica din a doua jumatate a anului. Daca studiul nu va fi finalizat, el se va aplica din 2014″, a explicat vineri Maria Grapini, ministrul pentru IMM, Turism si Mediu de Afaceri. Ea a aratat ca in prezent consilierii ministerului stabilesc numarul de restaurante, pensiuni, baruri si alte structuri care ar putea intra sub incidenta impozitului.”Am cerut datele de la Statistica, dar nu le au”, a mai spus Grapini.

    „Nimeni nu a spus ca se aplica de maine. Introducerea se va face dupa realizarea unui studiu de impact. Nu va fi aplicat in primul semestru pentru ca nu se poate, trebuie realizate studii de impact de catre noi si de Ministerul Finantelor. Trebuie sa stii cate baruri sunt, cate restaurante, cate pensiuni. Consilierii culeg date pentru a avea un fond de calcul. In alte tari se aplica la 27 de servicii, probabil ca nu vor fi toate”, a spus Grapini.
    Potrivit acesteia, firmele care declara cifra de afaceri zero sau afaceri foarte mici nu vor plati, iar impozitul va fi diferentiat pe sectoare. In schimb, cei care nu vor plati forfetarul vor suporta 15 controale de la Fisc in fiecare an. Plafonul de la care se va aplica forfetarul a fost dezvaluit deocamdata.

    „Nu poate fi acelasi nivel al impozitului pentru taximetristi si pentru hoteluri. Si taximetristii vor plati, asadar. Vrem sa aplicam impozitul fara sa distorsionam piata si sa introducem o etica in afaceri. Toti trebuie sa plateasca. (…) Cei care nu platesc forfetarul vor fi vizitati de 15 ori pe an de Fisc”, a mai spus Grapini.

    Potrivit ministrului, reprezentantii mediului de afaceri vor trimite acei indicatori care sa fie urmariti la aplicarea acestui impozit. Am avut deja primele intalniri, luni urmeaza altele, pana la consultarea tuturor reprezentantilor din mediul privat care s-ar putea afla sub incidenta impozitului forfetar”, a mai adaugat Grapini.
    Reamintim ca, in octombrie 2010, Guvernul Boc a renuntat la impozitul minim aplicat companiilor si a analizat varianta introducerii unui impozit forfetar, dar a renuntat la idee invocand dificultatile care ar putea aparea in administrarea unui astfel de sistem. Ca urmare, a revenit la impozitarea cu 3% a veniturilor microintreprinderilor.
    –––––––––––
    nota Roninjaune:
    Stimate domnule Prim-ministru Victor Ponta,

    Avand in vedere ca persistati sa introduceti cererile FMI si ale Bancii Mondiale, impotriva intereselor poporului roman si ale Romaniei, avand in vedere ca NU doriti sa oferiti o explicatie publica oficiala asupra obligarii la demisie din PSD a Romanului Ion Stan, domnule Prim-ministru Victor Ponta, va cerem public DEMISIA din functia de Prim-ministru al Romaniei si din functia de Presedinte al PSD.

  25. 25 blogideologic ianuarie 12, 2013 la 5:35 pm

    @ Nicolae Marian
    1/Trasarea originilor limbajelor indo-europene http://www.nytimes.com/interactive/2012/08/24/science/0824-origins.html
    2/Limbajele indo-europene îşi au originea în Anatolia, spun biologii http://www.nytimes.com/2012/08/24/science/indo-european-languages-originated-in-anatolia-analysis-suggests.html?pagewanted=all&_r=0

  26. 26 Roxana Iordache ianuarie 12, 2013 la 5:59 pm

    Deci, nu! Sincer nu. Să întinzi coarda e contraproductiv.

    În anii 90 se spunea că hrebenciucul e unitatea de măsură a corupţiei.

    Pe urmă, din guvernul 2000-2004, acum sunt suficiente jigodii băsiste. Începând cu ministrul Justiţiei de atunci. Va să nu mai vorbesc de ministra anterioară, care este echivalenta ex-pesedistă a Monicăi Macovei.

    Forget it!

  27. 27 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 7:38 pm

    Cine ne-a furat limba?

    Autor: Ionel Grama

    http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/dosare-secrete/cine-nea-furat-limba/

    Aur Tempesta este un pseudonim, iar acela care îl foloseşte este doctor şi lucrează în România. Asta este, de atîta democraţie oamenii se tem să-şi mai exprime părerile în mod liber, nu de alta, dar aşa, pentru te miri ce, se pot trezi că îşi pierd pîinea, atîta cîtă le-a mai rămas după ce am ajuns cum am ajuns. Dar nu despre asta este vorba acum. Iată ce ne scrie cititorul nostru.

    „In revista Lumea misterelor nr. 1/2010 am studiat cu atenţie articolul privitor la descifrarea plăcu­ţelor dacice, dar şi despre «misterioasa» lor dispariţie. Am constatat cu surprindere că pot traduce relativ uşor unele cuvinte. De pildă, cuvîntul din prima plăcuţă este TYORNA.

    Aduceţi-vă aminte de celebra expresie «Torna, torna, fratre!» adică «Intoarce-te, întoarce-te, frate!».

    Cunosc foarte bine ortografia şi orto-epia slavonă, precum şi alfabetul vechii scrieri din Elada. Deci cuvîntul «tyorna» este un cuvînt dacic, dar, foarte interesant, este scris cu caracterele slavonei vechi şi cu o literă a vechii scrieri elene, Y. Celelalte cuvinte conţin, de asemenea, această proporţie de litere, altele fiind 100% cu caractere slavone vechi. Părerea mea este că slavii, popor migrator, şi-au însuşit scrierea dacică şi, mai apoi, au decretat că este limba lor scrisă, cu toate că niciun cuvînt slav nu se poate traduce cu semnificaţia şi pe înţelesul limbii daco-tracice, adică traco-ilira veche, limba pelasgă.

    Deci plăcuţele masive de aur trebuie căutate la Kremlin…….

    Se prea poate ca ele să fi fost luate din ţară încă de pe vreme Regulamentului Organic, poate chiar anterior. Slavii au preluat această scriere chiar de la sosirea lor pe vatra Daco-Geţiei. Dacă au ştiut acest lucru? Fireşte că da şi au încercat să şteargă cu grijă orice urmă de scriere dacică de pe teritoriul actual al României. Bine că au rămas une­le plăcuţe (copii de plumb), dar şi unele scri­eri pe artefacte arheologice! Biserica Ortodoxă Sla­vă a realizat pericolul descoperirii acestei mistificări străvechi şi a încercat prin Chiril şi Metodiu să transforme scrierea slavă, adică dacică, în scriere chirilică, care nu s-a putut însă impune în faţa celei latine şi a scrierii cu carctere slave (dacice). S-a încercat modernizarea scrierii slave în limba rusă, dar fără a se pierde caracterul decisiv, dacic, al scrierilor din vechea slavonă, adică stră­vechea scriere dacică.Oameni buni, scrierea rusă (slava veche) este scrierea cu caractere dacice, dar semnificaţia este alta, după cum cele două vocabulare ale celor două limbi sînt cu totul diferite. Din păcate, noi nu mai putem reface vechiul vocabular (dicţionar) dacic decît parţial, cu condiţia ca Rusia să recunoască acest lucru şi să returneze ceea ce nu i-a aparţinut niciodată. Dacă ar fi după voinţa sa, Kremlinul ar slaviza mîine România, pentru ca ultimii vorbitori ai unei mici fărîme de limbă dacică să dispară pentru totdeauna.

    De mulţumiri şi recu­noştinţă pentru vechii şi înţe­lepţii preoţi şi scribi daci nici nu mai poate fi vorba. Este, după părerea mea, cel mai mare furt de identitate a unei scrieri din istoria omenirii. Ar fi posibil ca la Muzeul tainic al Vaticanului să mai existe cîteva asemenea plăcuţe de aur cu scrieri dacice, dacă nu cumva romanii, în agonia lor de a salva un imperiu muribund, nu le-au topit şi le-au transformat în monede. Bine ar fi dacă şi alte imperii ase­mănătoare ar avea acelaşi destin”, spune, în finalul primei scrisori, cititorul nostru.

    Incheiem şi noi, specificînd că nu ştim cît suport real au afirmaţiile respective şi că plăcuţele de aur se pare că au fost date cu bună ştiinţă Uniunii Sovietice, la sfîrşitul războiului, drept plată pentru o anume tîrguială. Şi poate ar mai fi ceva… Nu credem nici faptul că în anumite depozite secrete, fie ele şi ale Vaticanului, a mai rămas ceva din ceea ce alţi prădători au luat, cîndva, din Dacia străbună.

  28. 28 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 7:58 pm

    Mituri schimbate

    https://quadratus.wordpress.com/2008/12/15/mituri-schimbate/

    „Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria.

    Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie.

    Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.” (Milan Hubl, istoric ceh).

    Cât de bine se potriveşte acest postulat cu realitatea din România! Românii, în marea lor majoritate, şi-au uitat istoria, nu-şi mai cunosc miturile, aderă la „mituri” idioate (romanizare, indo-europenizare), vorbesc o limba presărată din plin cu „neologisme” (ce termen academic!) venite din toate părţile, sărbătoresc chestii care nu au de-a face nimic cu spirtualitatea românească (Halloween), se mănâncă între ei datorită…”concurenţei capitaliste” şi îşi vând ieftin originile invocând „adevărul istoric” şi „sistemul democratic” al societăţii în care trăim! Nu trebuie decât să privim, fie şi în necunoştinţă de cauză, în jurul nostru ca să ne dăm seama de această stare de lucruri.

    Apoi daca-i ase, ase să fie! Da’ nu pentru toată lumea. Mai sunt – încă – români interesaţi de originile lor, cărora „miturile” în cauză le ridică anumite semne de întrebare, în ciuda „dovezilor imbatabile” cu care sunt garnisite. Acestora mă voi adresa, prin prezentul articol, cu riscul de a repeta unele afirmaţii făcute deja în alte articole. Să luăm acum şi să analizăm unele dintre aceste „mituri”

    Mitul indo-europenizării

    Voi reveni puţin asupra mitului indo-europenizării de care m-am ocupat mai în detaliu într-un articol precedent (v. Bulibăşeală cu indo-europeni). Se afirmă insistent în unele lucrări privind istoria veche a românilor că dacii erau indo-europeni şi vorbeau o limbă indo-europeneană. Atât şi nimic mai mult !

    Oricine citeşte cărţi de istorie e musai să fie convins de treaba asta. Io unu, am probleme în a crede acest mit mai ales când o citesc pe Marija Ghimbutas, cercetătoare la universitatea California din Los Angeles. Ca să vedeţi de unde sare iepurele! Iată concluziile la care a ajuns cercetătoarea americană:

    „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î. Ch, axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători, din epocile bronzului şi fierului. Uluitoarele descoperiri făcute în România şi în alte ţări învecinate (unde trăiau tot daci – n.n), după cel de-a doilea război mondial, asociate cu datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii vechi europene, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană”.

    Dacă indo-europenii au stat la baza culturii şi civilizaţiei actuale, unde sunt ei? De ce ne încăpăţânăm să vedem ceva ce nu se poate vedea. Asta înseamnă aiurare, nălucire, înseamnă a ne minţi pe noi înşine convingându-ne că ceva ce nu există este real!

    Şi ca să ne lămurim ce înseamnă „vechea civilizaţie Europeană” amintită de Marija Ghimbutas să-l lăsăm pe N. Densuşianu să ne explice:

    „(pelasgii) au fost cei dintâi care au adunat în societate familiile şi triburile răspândite prin caverne, prin munţi şi păduri, au întemeiat sate şi oraşe, au format cele dintâi state, au dat supuşilor lor legi şi au introdus modul lor de viaţă mai blând… Pentru poporul grec, pelasgii erau „cei mai vechi oameni de pe pământ”. Rasa lor li se părea atât de arhaică, atât de superioară în concepţiuni, puternică în voinţă şi în fapte, atât de nobilă în moravuri, încât tradiţiunile şi poemele greceşti atribuiau tuturor pelasgilor numele de – dioi – divini, ce ei întru adevăr l-au meritat pentru darurile lor fizice şi morale”.

    Dacă izvoarele istorice, în speţă greceşti ne spun că pelasgii şi nu indo-europenii au fost promotori civilizaţiei actuale eu zic că e cazul să-i credem dată fiind şi infatuarea grecilor care nu recunoşteau altă cultură şi civilizaţie superioară lor.

    Prin urmare, limba vorbită de daci nu are cum fi indo-europeană, ci limba pelasgă, mai ales că, toate izvoarele literare antice plasează patria pelasgilor la Dunărea de Jos aşa cum face şi Marija Ghimbutas sau Densuşianu şi mulţi alţii între care îi amintim pe Felix Colson – Franţa – care afirma că „toţi dacii sunt pelasgi” sau Juls Henri Klaproth, care vorbeşte de răspândirea dacilor în Asia. A se observa că, în majoritate, aceşti autori care afirmă descendenţa pelasgă a dacilor, sunt străini!

    Mărturiile antice ne vorbesc despre limba pelasgă, dar nu ne spun nimic despre o limbă indo-europeană cu radicali „mârâiţi”, „grohăiţi” etc. Limba pelasgilor era una clară, vorbită, nu mârâită sau grohăită aşa cum ne arata Quntilian, care afirmă că, dacă se adaugă la cuvintele latine, ori se lasă pe dinafară, unele litere sau silabe, se obţinea vorbirea barbară. Această afirmaţie, coroborată cu cea a lui Isidor din Sevilla, care numeşte ce-a mai veche limbă latină, „limba bătrână” ne trimite la concluzia că limba dacilor, moştenită de români în mare parte, era una protolatină sau latina vulgară, fapt dovedit şi de imaginea de pe Columna Traiana, în care dacii tratează cu romanii fără translator, în deplină înţelegere.

    Şi ca să fim pe deplin lămuriţi care era acea limbă din care se trag majoritatea limbilor europene, vom da câteva mostre de cuvinte daco-româneşti descoperite prin limbile antichităţii

    În primul rând cred că ar fi interesant de ştiut că Homer, poetul grec, scria… româneşte! Să vedem despre ce-i vorba. În opera sa găsim cuvinte ca: aer = aer; agros = agro; aroo = a ara; au = sau; bous = bou; brahion = braţ; keros = ceară; kitara = ceteră; kinos = câ(i)ne; kopto = a coace; kome = coamă; korde = coardă; duo = doi; farmakon = farmec; fero = a feri; frigos = frig; lego = a lega; luke = a luci; marmaros = marmură; meu = al meu; noi = noi ; octo = opt; orfanos = orfan; petre = piatră; septa = şapte; sudor = sudoare; taurios = taur; (şi mai sunt încă o seama da’ nu vreau să transform articolu’ într-o listă de dicţionar).

    Apoi la sumerieni – migraţi de lângă Tărtăria de Mureş cu scriere cu tot – avem peste 80 de cuvinte identice ca forma şi cu acelaşi înteles şi în limba daco-românească!

    La fel, în limba etruşcilor întâlnim peste 30 de cuvinte daco-româneşti.

    Un cuvânt-două, hai, mai treacă meargă! Dar când sunt de ordinul zecilor deja avem probleme în a crede că acea limbă primordială nu era pelasgă ci indo-europeană…

    Şi exemplele ar putea continua cu numeroase limbi antice sau moderne dar mă voi rezuma la a vă mai uimi o dată! Iată ceva ce pare de domeniul „ştiaţi că…?” … în secolul XVI celţii din provincia Wallace (Anglia), vorbeau nu un dialect indo-european ci … româneşte! Iată şi dovada: rugăciunea Tatăl Nostru !

    Poerinthele nostru acela ce esti în cheri

    Svintzascoese numele teu

    Vie emperetzioe ta

    Facoesa voe ta,cum en tzer ase şi pre poementu

    Poene noastre datorii le nostre, cum şi ni se loesoem datorniczilor noştri

    Si nu dutze pre noi la ispitire

    Tze ne mentueste pre noi de vicleanil. Amin!

    Cred ca e revelator, nu?

    Să lăsăm acum indo-europenizarea şi să ridicăm câteva probleme legate de romanizare

    Problemele mitului romanizării

    Ştim încă de la şcoală, că românii sunt rezultatul amestecării/corcirii dacilor cu romanii. Nimic mai eronat şi mai de prost gust! Cum putem afima asta, când legenda Dochiei, echivalenta Daciei străvechi, a împietrit sub privirile lui Traian care dorea s-o ducă la Roma? Asta înseamnă pur şi simplu – în limbaj demitizat – că Dacia nu i-a acceptat niciodată pe romani!

    Dacă romanii au fost atât de bine primiţi şi chiar iubiţi în marea masă a dacilor de ce, s-au retras imediat după ce au secătuit toate bogăţiile Daciei?

    De ce dacii asimilaţi, romanizaţi – ceea ce presupune că ştiau latina romanilor – „greşeau” (scriind în protolatina pelasgă) în inscripţiile lor de pe pietre? Având în vedere că romanii au ocupat doar o mică parte a Daciei lui Decebal, cum se explică că dacii liberi vorbeau aceeaşi limbă cu romanizaţii? Cum se explică expediţiile dacilor liberi în alianţă cu alte popoare împotriva romanilor dacă aceştia erau atât de îndrăgiţi şi respectaţi încât dacii erau dispuşi să renunţe la limba şi cultura lor pentru a le adopta pe cele romane? Nu-s cam multe probleme neelucidate şi care, fie vorba între noi, la un examen atent nu stau în picioare?. Acum am ridicat doar nişte întrebări îndreptăţite tocmai pentru a atrage atenţia asupra falsităţii mitului „romanizării”. Am putea spune mai degrabă, despre o „dacizare” a Imperiului Roman întrucât în perioada 286 -324 patru împăraţi daci se succed la cârma Imperiului constituind o veritabilă dinastie danubiană! Mai mult, Galerius, alt împărat al Romei de origine dacă, dorea să schimbe denumirea Imperiului Roman în Dacia Mare!

    Într-un articol viitor, voi reveni asupra acestei probleme, a romanizării dacilor, cu argumente istorice şi cu mai multe detalii.

    Mitul lui Ler Împărat

    În colindele şi legendele poporului român aflam de existenţa unui personaj numit Ler Împărat.

    Istoricii se chinuie din toate puterile să ne convingă cum că acest Ler Împărat era … Galerius !

    Întreb şi eu acum: cu ce probe e susţinută această afirmaţie? A putut intra Galerius în legende doar pentru ca a acordat o atenţie specială Daciei sau datorită originii sale dacice?

    Miturile şi legendele româneşti spun altceva şi nu fac deloc referire la Galerius! E bine oare să-l uităm pe Ler Împărat şi să ne închinăm la chipul cioplit împus de Vechiul Testament, în speţă la Yahwe?

    Iată ce spune tradiţia despre acest misterios Ler Împărat: El este cel mai mare Împărat al Lumii, El îi conduce pe toţi, El locuieşte într-un palat aflat într-o peşteră (v. zâna Zânelor sau Iniţierea Zamolxiană), El locuieşte pe un Munte Mare şi nimeni nu poate găsi acel munte în afară de cel ce-i place lui Ler Împărat. Mulţi români au găsit muntele dar nu s-au mai întors de acolo. Toţi curtenii lui Ler Împărat sunt călugări.

    După cum se poate observa, nu prea este vorba despre un personaj cu existenţă fizică, ci de unul cu existenţă spirituală !

    Îmi daţi voie să mă îndoiesc la modul serios că, impăratul Galerius avea drept curteni „numai” călugări? Cred că vă îndoiţi şi dvs!

    Spuneam un pic mai sus că „mulţi români” au găsit muntele lui Ler Împărat şi nu s-au mai întors, devenind călugări la curtea lui ideatică!

    În folclorul românesc, apar nişte personaje numite Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani, despre care se spune că sunt sfinţi (exact ca şi despre ktiştii şi capnobataii daci, amintiţi de Strabon). Ei locuiesc la capătul Lumii aproape de Apa Sâmbetei care este o altă denumire a lui Okeanos Potamos/Dunărea.

    Toţi aceşti rohmani sunt preoţi sihaştri (Boreas ca şi Rama erau preoţi sciţi/daci) şi tot din legende, aflăm că locuiesc în Macarele, nume identic cu Macaron Nesai, care în greceşte desemnează Insulele Fericiţilor (Porţile Raiului sunt un ţinut aproapiat de acest loc)

    Şi pentru a întări ceea ce probabil aţi intuit deja: „Şeful Rohmanilor este Ler Împărat” ne spun unele tradiţii româneşti.

    Nu cred că Galerius era capabil de o asemenea cinste! Mai explicit, nu cred că Galerius l-ar fi putut înlocui vreodată în inima şi credinţele dacilor pe Zamolxe! Căci ce-l mai mare Rege al Lumii şi unicul care se bucura de acest titlu în mitologia daco-românească era Zamolxe!

    Ler Împărat seamănă până la identitate cu altă figură des întâlnită în legendele româneşti Ram Împărat al cărui nume constituie rădăcina „ram” „râm” din care se formează numele unor localităţi ca Râmnicu Vâlcea, Râmnicu Sărat (ambele aflate în vecinătatea Kogaionului).

    Mai mult, cronicarul spune „Toţi de la Râm ne tragem”… nu de la Roma ! de la Râm ! de la Zeul suprem, Zamolxe, făuritorul omul – calitate în care este numit Zeul Moş.

    Şi iată şi taina eminesciană încriptată în „Scrisoarea a treia” şi descriind plenitudinea spirituală a Daciei Mari : „Şi de-aceea, tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul/Mi-e prieten numai mie, iar ţie, duşman este !”.

    Destul de clar zic eu.

    Prin urmare, Ler Împărat, echivalentul lui Ram Împărat în mitologia românească, nu este Galerius, ci Zamolxe.

    Dacă legendele bătrânilor spun asa, spiritualitatea neamului spune aşa, atunci de ce vin alţii să ne spună că nu e aşa ? Ce noroc avem că mai există încă oameni care cunosc tradiţia originară păstrată în legende!

    Denaturarea miturilor legate de marii conducători ai românilor

    Dintr-o trăsătură de condei d-l Lucian Boia , renumit „istoric”, ne spune foarte supărat: „În loc să exploatăm miturile care ar putea folosi atingerii unui ţel unanim acceptat, cum ar fi integrarea în structurile occidentale, preferăm să reluăm poveştile fabricate de comunişti”! – prin aceste „poveşti”, dânsul înţelegând istoriile despre Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare!

    De parcă nu ar exista o tradiţie populară legată de ei, cu mult dinainte de comunişti, de parcă poporul nu le-ar fi închinat balade şi cântece făcând din ei personaje legendare încă din timpul vieţii!

    Dar nu, ei sunt mituri comuniste!

    Bineee, să fie !… puteţi aduce şi probe în afirmaţia asta?

    Eu cred că nu există aşa ceva.

    În plus, să renunţăm cu totul la aceste mituri ale României ar însemna culmea slugărniciei şi prostiei, asta însemnând a renunţa la rădăcinile noastre pentru „mirajul” UE!

    Alţii au desfiinţat imaginea lui Mihai Viteazu ca întregitor, unificator al tuturor românilor pe motiv că acesta n-ar fi avut un plan anume în legătură cu această acţiune.

    I-aş invita pe respectivii domni istorici care susţin treaba asta, să încerce ei, să ocupe un minim teritoriu – nu o ţară – fără un plan, să vedem cam ce se poate întâmpla ? Eşec total, garantat!

    S-a ajuns să se afirme că, exclamaţia lui Mihai, din momentul Unirii de la Alba Iulia : „Asta-i pohta ce-am pohtit eu – Ardealul, Moldova şi Ţara Românească” au fost redate greşit de Nicolae Iorga (ca să vedeţi încă o mostră de „deşteptăciune” a „savanţilor autententici” în comparaţie cu un „amărât” de Iorga!)

    Nu cred că mai trebuie să insistăm asupra mitului Dracula care terfeleşte imaginea lui Vlad Ţepeş. Şi noi, care voiam să facem parcul Dracula!

    Cu ce preţ ? Cu vânzarea miturilor noastre pe care stă temelia spirituală şi naţională a poporului!

    Aş putea să adaug aici, că subit, Iancu de Hunedoara a devenit sârb, Eminescu polonez şi încă o tonă de aberaţii „ştiinţifice!

    Dar mă voi opri aici!

    Atrag atenţia doar, că spiritualitatea şi temelia naţională a unui popor se aşează pe mituri, fie ele religioase, fie istorice.

    Dacă am permite ca aceste mituri să fie şterse, am mai fiinţa noi ca popor? La ce ne-am mai putea raporta?

    Io zic să le păstram, aşa cum sunt (aceia dintre noi care le mai ştim), să le spunem si altora) şi să atragem atenţia celor ce vor să le distrugă că „neamul nost e fără de-nceput/ şi fără de sfârşit p-acest pământ”!

    Bibliografie

    1.Paul Lazăr Tonciulescu, Ramania, Paradisul regăsit, Ed Obiectiv

    2.V. Lovinescu, Dacia Hiperboreană, Ed Rosmarin

    3.P.L. Tonciulescu/ E. Delcea, Misterele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv

    4.Cornel Bârsan, Revanşa Daciei, Ed Obiectiv

    5.Cristina Pănculescu, Kogaion,muntele sacru al dacilor, Ed Ştefan

    6. N. Densuşianu, Dacia Preistorica, ed Arhetip

    Zamolxe, al nostru Zeu Unic geto-dac…..

  29. 29 blogideologic ianuarie 12, 2013 la 8:17 pm

    @ Marian Nicolae
    Nicolae Ceauşescu a fost în esenţa lui ideologică un belakunist, iar nu un suporter al ideologiei naţionalismului românesc. De exemplu, este mizerabilă maniera în care a impus naţiunii române cântecele sale ce respectau ESTETICA lui György Lukács.

  30. 30 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 9:34 pm

    Extraterestrii Printre Noi
    Dumnezeii de ieri, extraterestrii de azi?

    https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/05/26/bascii-pelasgi-originari-din-carpati/

    Bascii – pelasgi originari din Carpaţi
    De Gabriela Dobrescu 26/05/2012

    Bascii sunt menționați în istorie ca fiind cocoțați pe Munții Pirinei, în principal. Sunt trăitori răspândiți în Spania, dar și în Franța, numele de basc fiind consemnat și în antichitatea ce vorbește de triburile străvechi ale vasconilor, descendenții primelor populații din Europa de Vest, în special cele din regiunea Cantabria.

    Strabon și Pliniu consemnează triburile basce ca fiind vasconi și aquitani.
    Dovezi incontestabile arată că aceste populații vorbeau o limbă asemănătoare cu basca. Unii istorici, precum și geograful grec, anticul amintit consideră că bascii își trag numele din acela al vasconilor, pe care îi arată că locuind la sud de Pirineii occidentali și la nord de râul Ebro, în Navarra și Aragonul de nord de astăzi.
    În perioada antichității târzii, ca și în evul mediu timpuriu, acest nume a ajuns să fie folosit pentru întreaga populație vorbitoare de limbă bască de pe ambele părți ale Pirineilor.
    Dar noi ne punem întrebarea; care este sensul originar al termenului de basc, ori vasc(on) de mai târziu?
    După un ultim studiu al cercetătorilor de la Centrul de Investigații Cooperative în Bioștiințe, Europa se împarte în grupuri genetice iar unul dintre acestea e cel al bascilor, un grup genetic omogen clar distinct de restul europenilor de vest.
    Cercetătoarea Naira Rodrighez-Ezpeleta, responsabila acestui studiu, declara: “este primul studiu realizat la o scară mare și include datele genetice individuale de la cetățenii basci, răspândiți atât pe teritoriul spaniol cât și pe cel francez”. (Wikipedia; Enciclopedia liberă, 29 iulie 2010-Bascii).

    Încă există multe controverse în a stabili care este adevărul istoric privind existența populației basce. S-a spus despre aceasta că este o pupulație străveche, care nu are nicio legătură cu vreo populație din Europa, doar cu cei din Asia Apropiată, cu georgienii, numiți în vechime și iviri, de care se apropie avînd asemănări în limbă. Amintim în treacăt, urmând a reveni, că Dobrogea de nord era numită de scriitorii antici Caucas, iar munții Dobrogei – Munții Caucas.

    Interesul pentru această populație, pentru originea ca și pentru limba ei, ne-a venit întrun mod firesc, având în vedere preocupările noastre de istorie preantică și antică a poporului dacoromân, prins în mai multe studii.
    După demonstrarea faptului că dacii, numiți și valahi, în forme fonetice apropiate încă din vremea homerică, sunt descendenți direcți ai pelasgilor, a prezentării argumentelor valabile că “misterioșii” etrusci au pornit din aceeași zonă a Carpaților, cercetările noastre privind protodacii, sau pelasgii, originea lor, aria de locuire, ori limba acestora ne-au îndreptat și către basci, întrucât aceștia sunt considerați cea mai veche populație europeană, preindoeuropeană, a carei limbă, este unică și care a pus și pune încă multe întrebări privind originea ei, vechimea, si găsirea explicațiilor care să convingă, în privința continuitatii ei extraordinare și a rezistenței în fața pericolelor de-a lungul istoriei; avem în vedere în primul rând cauzele imposibilei ei asimilări de către numeroasele populații migratoare care au trecut peste ea, dar care nu au putut s-o miște din locurile ce le deține de milenii, și care nici nu și-a pierdut limba și tradițiile numeroae și foarte vii până azi.
    Coborând adânc în istorie, găsim explicații ale mișcărilor unor populații străvechi, precum cea a bascilor, spre patriile lor actuale din zona Carpatică, ”vom întâlni perioada glaciațiunii a IV-a Wurm, încheiată în anii 9800 î.e.n. de topire a ghețarilor de la Polul Nord, și acelora de ocupau întreg teritoriu situat la nord de paralela 46.
    Se știe acum că întrega Germanie e ocupată de morene aduse de ghețari din zona Penisulei Sandinave.

    Topirea ghețarilor s-a datorat încălzirii atmosferei terestre care a avut ca urmare inundarea tuturor ținuturilor de câmpie și dispariția populațiilor de aici. Au rămas doar oamenii din munți” (Paul Lazăr Toncilescu – Bascii – Congres Dacologie-Sarmisegetusa).

    Bascii au plecat din spațiul daco-românilor, al pelasgilor arhaici, din același spațiu al Carpaților și nu au fost singurii. Ultimele cercetări interdisciplinare evidențiază extraordinara capacitate civilizatoare a populațiilor pelasgice cu centrul de origine în această regiune.

    Avem în vedere faptul că de aici au plecat și sumerienii “Pregnantă este legenda sumeriană în care se spune că după potop regele “Șumpak a luat conducerea neamului din munți” (ibidem). Oamenii au coborât din munți, și pentru că au început a seca bălțile din vest, și pentru că s-au înmulțit ca număr și și-au organizat viața în noile condiții care permiteau și transhumanța, ce se impunea din cauza sporirii în turme, în primul rând.

    De altfel, în timpuri diverse, au plecat de aici și dardanii, și troienii, și etruscii, și aheii și dorienii, triburi din Elada, care și azi au cuvinte romînești (muma, io), etc, ca și înaintașii occitanilor din S. Franței care vorbesc o limbă apropiată daco-românei (cloca, el e greu, el e gelos, io aug(d) etc).
    Amintim și pe cei ce-și zic azi lituanieni, care au cuvântul daina, ce-l întâlnim și ca refren în cântecele maramureșenilor – daina, daina și daina,, asemenea și letonii, dar și geții din Panonia, (s-a descoperit o Getidavă, pe Vistula Mijlocie; amintim și de prezențe daco-romane arhaice, pelasge, în Panonia Ungară – s-a descoperit în 1976 cetatea dacă Buda, însemnând dava= cetate, în Buda, partea veche a Budapestei, aceeași cetate, numită tot Buda; amintim și de latinii, numiți, de poulațiile dacice carpatice de unde s-au desprins, letinii, și care în jurul an 1300 î.e.n. sub conducerea lui Latinus au întemeiat Lațiumul, ce va deveni mai tîrziu nucleul orașului Roma.
    Și în Georgia există o cetate numită Buda însemnând davă. Vom găsi și în România de azi localități cu numele de Buda, ori Budești, ori antroponime ca Budescu, adică cei înrudiți cu cei proveniți dintro cetate, numită Buda.
    Nu insistăm asupra faptului că în vechii locuitori ai Germaniei vorbeau o limbă latină veche, și despre ei Suetonius scriitor din timpul împăratului roman Augustus spune că erau vorbitori de latină (n.n latina veche, ori pelasga, ori daca), și că în această limbă cuvântul germanus înseamnă “frate bun de mamă și tată”. Să ne mai mire că înșiși nemții numesc țara lor Deutschland, pronunția este doici-land, și de ce nu, în lumina celor afirmate mai sus, Daci-land?
    Rămâne să medităm.

    Ne întoarcem la populația “misterioasă” a bascilor, care se pare că au plecat, după unii în mil. al III-lea, î.e.n., după alții mult mai înainte – menționăm că înșiși bascii, conștienți de unicitatea lor ca populație străveche, spun că se găsesc pe pământurile ce le ocupă și azi, din preistorie, chiar avansează o cifră aproximativ de 45.ooo de ani. Ceea ce nu e departe de adevăr, luând seama că ei sunt o populație care are chiar în denumirea sa, ideea de neam, legat din timpuri răstrăvehi prin îrudire de sânge, dar și prin apartenența inițială la același spațiu. Că ei au cultivat în mod obsesiv și cu obstinație ideea superiorității lor, venită din transmiterea din generație în generație, a apartenenței la origine nobilă, a unor strămoși civilizatori, pelasgii, spre deosebire de populațiile nomade humanoide întâlnite pe noile lor teritorii, ne-o arată faptul că și astăzi sunt extreme de naționaliști, conservatori în tot ce ține de viața eskualadanilor, adică a bascilor. Numai astfel au putut rezista nenumăratelor vicisitudini ale timpurilor atât de îndepărtate, astfel au putut conserva o limbă ce, la o mai atentă studiere, va putea să ne conducă la concluzia că nu este nici pe departe imposibil de descifrat și de înțeles.

    Vom merge, ca și în cazul limbii etrusce, pe ideea că atunci când se studiază limbile acesta arhaice va trebui să avem în vedere, nu limbile oficiale, literare standard de azi, din care se presupune ca s-ar trage cele dintâi, ci graiul arhaic, regional al latinei vulgare, totuna cu limjba pelasgă sau daco-română.

    Luăm în considerație o realitate, și anume, că pronunția în graiuri este la o primă constatare, o pronuție care poate duce la concluzia că e vorba de o limbă străină. De altfel, aflăm de la un scriitor antic că, încă de pe atunci, elevii vorbitori de latină populară acasă, una și aceeași cu latina, dar și cu daca sau pelasga, erau corectați de profesorii lor.
    Elevii trebuiau să spună nu oriclia (cât de aproape e de pronunția populară orechia, sau chiar orecia! în grai popular), ci auriculum, conform limbii latine clasice, o realitate artificial creată de învățații de atunci, care n-a avut priză la popor, dovadă că a și dispărut.

    Studiul urmărește a demonstra că bascii, ca si limba lor, sunt relicve vii ale protoistoricilor dacoromâni, pelasgi, din Carpați, priviți din unghiul unei populații civilizatoare dar și ale istoriei universale, care, studiate mai îndeaproapre, pot lamuri, sau, cel putin, pot deschide ferestre spre luminarea unor timpuri, atât de vechi.
    Una dintre dovezile multe ale rădăcinii lor pelasge sau valahe este și descoperirea unei cetăți pelasge în Țara Bascilor din Spania, numită Uxama, dar și adevărul că numele vechi al Spaniei și al Portugaliei este Iberia păstrat și în denumirea arhaică a Gruziei, Georgia de azi, din N. M-ților Caucaz, prelungire a Munților Caucas, aflați – cum se spunea în antichitate în N. Dobrogei.

    Studiul urmarește incitarea celor pasionați, specialițti, sau nu în istorie veche, la a aborda acest subiect pornind de la unele argumente ce le vom prezenta, care să ateste că acești basci au pornit încă din vremuri imemorile din zona carpato-dunăreană.

    Cercetarea noastră are în vedere și faptul că denumirea sub care sunt cunoscuți, aceea de basci, le-au dat-o celelate populații, cu care au venit în contact, ori neamurile apropiate din aria originară, înainte de desprinderea de aceasta.
    Ei iși numesc pământul strămoșesc Euskal Herria, adica Țara Bascilor, limba pe care o vorbesc este euskera, iar individul basc este un euskaladan, adica vorbitor de limba euskara, trăitori, în principal, în Munții Pirinei din Spania și Franța.
    Chiar și in timpurile recente, majoritarea viețuiesc izolat, în sate cu câteva case, în văile adânci dintre munți, iar ciobanii basci își duc turmele mari pe văile muților si viețuiesc în singuratate; mulți din ei chiar nu – și întemeiează o familie, tocmai pentru că stau și câte 7 luni în munți, cu oile.
    O informație găsită în revista “Formula AS” nr. 637, octombrie 2004 ne-a atras atenția și ne-a determinat să ne oprim asupra bascilor.
    Este consemnat faptul ca bascii sunt de milenii, în primul rând, oieri și că stâna lor poartă numele de olha” o coliba cu două odăi, una mică pentru ciobani, alta pentru făcutul brânzei.

    Această colibă este pentru oierul, ce parcurge spatii largi, prin transhumanță, o construcție improvizată și ușoară, prioritară în orice loc ar poposi.
    Din timpuri întunecate, această transhumanță n-a fost îngrădită, căci în preistorie și până tărziu nu erau granițe. Acești singuratrici oieri plecați cu turmele unde îi duceau ierburile grase, din munte în munte, se depărtau atât de mult de locul de baștină, încât mulți nu se mai întorceau. Acești solitari au pornit din Carpati în masă copactă, credem noi, și mai puțin în valuri succesive, cum s-a întâmplat cu etruscii de exemplu.

    Afirmăm aceasta, luând în considerare extraordinara lor unitate și continuitate peste milenii, și mai ales faptul că această unitate este înscrisă în denumirea lor ca popor și azi. Dar având în vedere numărul mare, menționat de unii cercetători, ai acestor locuitori ai Pirineilor, care și acum spun ca sunt “pe pământ de când lumea” și că în legendele lor se spune ca ei erau “înstăpâniți peste toată lumea”, că” sunt de un alt neam”, că demult au fost în număr mult mai mare-adevăr consemnat și de documentele scrise și în antichitate, mai ales dupa 200 de ani de la cucerirea romană, dar și în epocile medievale, vom încerca să pătrundem pe tărâmul adâncimilor încă nesondate ale timpului.

    În timpuri străvechi, după ce anume populații, mai ales din zone muntoase, s-au înmulțit ca număr, indivizii au pornit în valuri succesive spre toate direcțiile; bascii-pelasgi carpatici au plecat spre est și sud – est, au alcătuit Iviria, Georgia de azi, ori s-au îndreptat spre vest, formând ceea ce va deveni misterioasa Țară a Bascilor din Penuinsula Iberică; avem în vedere migrarea unor populații din munți înspre câmpie, după glaciațiunea Wurm IV, spre o zona mai joasă.
    Zona originară de roire a mai multor grupe de populații, și a bascilor, a fost cea a Carpaților. Această roire s-a facut în timp, și pe grupe de rudenii, așa cum de fapt trăiesc și azi; în ciuda timpurilor moderne, ei n-au avut niciodată un stat unitar. Unii, cum au fost etruscii, au coborât din zona Agatârsilor, a Tisei spre sud-est spre Grecia de azi, constituind și cetatea Troiei, altii au plecat mai târziu pe mare și s-au oprit în Etruria, formând mai apoi o civilizație înfloritoare.
    Parte din aceștia s-au îndreptat și spre vest, pe uscat în urma animalelor, prin transhumanță. Noi credem că și bascii, mai înaintea etruscilor s-au desprins din marele trunchi pelasg.

    Iată că, întorcându-ne la acele timpuri atât de adânc înfundate în necunoscut, dăm peste un cuvânt din fondul principal al limbii basce care va deschide căi spre înțelegerea, cu un pas mai mult, a originii bascilor, si anume olha.
    Discutia pe marginea acestuia va putea lămuri unele din motivațiile originii lor carpatice.
    Ca populație foarte veche, care a păstrat foarte vie din memoria ancestrală, amintirea stravechimii ei – unii dintre ei locuitori spun și acum că sunt pe aceste meleaguri înca din epoca primitivă – chiar de 45. 00 de ani, găsim aceasta realitate atât de evidentă și anume ol(a)ha, coliba ciobanului.
    Niciun oier, venit pe un loc, indiferent cât de aproape sau departe, nu-și va construi întâi o cetate, trainică, ci un adăpost modest, numit de daco-romani stână. Faptul că bascii-și numesc stâna olha, ne îndreptățește a crede că e vorba de așezarea unor valahi-pelasgi pe aceste pământuri; e vorba de stâna valahului, sau a olahului; termenul are multe variante fonetice în timp și la diferite popoare.
    Se știe că din antichitate și până în timpurile moderne valahilor, pelasgilor de fapt, li s-a spus când olosoi (Homer-Iliada) cea mai veche atestare, când volci, bolci (vezi și denumirile unor orașe etrusce Volci, Veii-Vulcii, Felathri, etc), când feaci, felahi, vlahi, volohi, olaczi, ori kara iflaczi, etc, în funcție de aparatul fonator și de urechea străinilor care îi denumesc.
    Dar cum românii nu și-au spus valahi, ci întotdeauna români, celelate populații nomade, au păstrat în memorie originea locuitorilor sedentari, și denumirea lor de pelasgi sau valahi.

    Acești urmași ai valahilor daci, bascii pelasgi din Carpați, au venit și s-au intersectat, in timpurile de început, cu grupurile humanoide din Pirinei care le-au spus olahi (valahi), dupa cum iși denumeau ei coliba, stâna.
    Valahii și-au denumit casa lor primară, stâna, de fapt casa primară a olahului – olaha. Si așa a rămas până azi.
    Considerăm un argument valabil prezența acestui lexem în limba bascilor, căci e legat de existența bascilor, ca oieri în primul rând din străvechime, evidențiind și importanța casei pentru basci, care și azi are o semnificatie foarte interesantă, ce atestă că aceștia, considerau casa, inițial coliba, olha, un simbol al ființării lor ca valahi, ca neam pelasg fără întrerupere.
    Pentru basci casa, în spiritual tradiției, înrădăcinate la începuturi, tocmai în scopul păstăarii unității și ființării lor, devine vie. Ea dă numele familiei, și nu invers.
    Casa este moștenită de primul născut, și dacă se căsătorește cel ce se mută la casa celuilalt, acela ia automat numele casei, chiar dacă e o femeie moștenitoare, bărbatul va purta numele casei familiei femeii, ce va deveni stăpâna casei.
    De altfel femeia la basci, ca și la etrusci, are un rol deosebit, și aici vedem apropieri ce se explică prin rădăcina lor comună pelasgo-carpatică, dar care indică și o extraordinară vechime a acestor popoare – cu trimiteri până în matriarhat.

    Un argument în plus care arată că bascii se trag din Carpați îl găsim și întro monografie a satului Fundu Moldovei, unde este descrisă componența structurală a stânei românești, identică cu ol(a)ha bască (“O așezare din Ocolul Campulungului Bucovinean (Filon Lucău-Danilă și D. Rusu Ed. Fundației Culturale ”Alex. Bogza 2000 pag. 277), unde se scrie; ”compartimentarea stânei (a colibei) este axată pe prezența a două încăperi, încăperea centrală unde se face brânza și doarme ciobanul, si celariul în care se pastreaza brânza”, aidoma olhei basce.

    Etnograful Tiberiu Moraru consideră “stâna ca fiind o forma inferioară de așezare omenească în care ciobanii, din cele mai vechi timpuri s-au retras departe în mijlocul naturii.” (ibidem). Aceleași ocupații, duc la aceleași obiceiuri, gesturi ori mentalitățe. Ciobanul basc este ca și cel român, trăitor în condiții aspre de munte, ca în spațiul de origine, aceleași necesități în construcția de bază a stânei, a olhei. Acest cuvânt este o atestare a termenului de valah încă din preistorie, dacă avem în vedere faptul că bascii constituie o populație preromană, preindoeuropeană. Singurătatea ca și timpul disponibil pentru meditare, a făcut din ciobanul basc, ca și din cel dacoromân, un om răbdător, visător cu ochii deschiși, plin de viață și de vorbe de duh, un om liber, din alt neam, care nu vrea să se ametece cu străinii. Acest lucru amintește de țăranii români, care nu acceptau, până nu demult, în veacul trecut, să se amestece cu străinii, chiar din alte sate; doinele de înstrăinare vorbesc despre aceaasta. Există consemnată încă din antichiotate o populație de munteni de la poalele Munților Gugu, Retezat, numiți gugani – gugulani, neam de urieși, care nici asăzi nu admit vreun amestec cu cei străini. Ca și dacoromânii, bascii răbdători privesc transhumanța ca pe ceva de care nu se pot lipsi, deși traiul este greu, ei spun așa s-au pomenit din moși strămoși – Pierre Ibanez – tânăr cioban din Basse – Navarre (Bascii – Al doilea spațiu mioritic-Bogdan Laupesu Formula AS nr 267- 2004,). Auzim pe ciobanii români parcă vorbind. Ca și cei români, bascii cred că nu pot trăi decât prin această îndeletnicire pe care o consideră sacră, “nu pot fără oi, nu pot fără munți”. Dacă îi ești pe plac vorbește cu tine ore în șir, dacă nu, atunci, nu vei primi nici o elementară informație privind numele primarlui, de exemplu.
    Amintim de un vechi obicei comun cu al ciobanilor dacoromâni, acela al jurământului în fața unui copac, un stejar – la basci, sau sub un brad la români, care se prindeau frați de sânge, mai apoi de cruce.

    Este consenmnat jurământul sub un stejar al bascilor ce se consideră primii în organizarea unei adunări democratice, acum 1000 de ani, când păstorii și fermierii au cerut regelui Spaniei să le recunoască drepturile, la Guernika.
    Marea lor parte sunt burlaci – ca și ciobanul mioritic, și, ca și la noi cândva în vremuri vechi, ciobanul stă luni în singurătate, sau chiar ani plecând în zări îndepărtate, de multe ori în drumuri fără întoarcere, prin transhumnță.
    În olha lui se găsesc aceleași obiecte dintotdeauna: „vatra de piatră, bărbânța, ceaunul de tuci, lavița îngustă, acoperită cu blănuri de oaie, o singură lingură” (ibidem).

    Un alt argument care ne îndreptățește a considera că acești basci sunt pelasgi – valahi din Carpati, l-am găsit întro monografie a altui sat, tot de munte și tot din Bucovina; e vorba de satul Dorna-Candrenilor, întemeiat de locuitori veniți în deosebite timpuri din Ardeal, păstori în principal.
    În această lucrare a satului Dorna-Candrenilor, tot sat de munte, am întâlnit întrun capitol privind cuvintele arhaice, vii și azi, unul care face parte din aria oieritului, și anume cuvântul basca insemnand “lana tunasă de pe oaie”.
    Ce poate spune acest lucru, dacă nu faptul că inițial acești basci erau sigur oieri, deci transhumanți, iscusiți tunzatori de oi, dar și buni prelucrători ai lânei.
    Urme ale existenței lor găsim și azi în niște hidronime ca și în toponime; în Munții Buzăului – există râul Basca din comuna Ghijdi, ca și alte două râuri -Basca Mică ș Basca Mare din aceeași zonă, și satul Gura Bascii, aparținând localității Calvini și un altul, Lunca Bascii .
    Pentru a susține titlul lucrării vom aduce și alte argumente, lingvistice, etnografice, folclorice. Amintim totuși de faptul că denumirea Țării Bascilor, în limba lor, Euskal Heria, se dovedește o sintagmă care ascunde în sine, chiar prin elementele lexicale componente, adevăruri ce trimit la pelasgi ori valahi, adică la daco-romanii de azi.
    Țara Bascilor este numită, chiar de locuitorii ei, Eusk-Adi, pronunțat și Euzkadi.
    Eusk= cei de un neam; +adi=adzi=de aci, de pe anume loc.
    Alături de aceste toponime semnificative, găsim și antroponime ce duc cu gândul la răstrămoșii lor pelasgi-valahi.

    Luăm la întâmplare câteva exemple de nume ale unor basci contemporani cu noi.
    Un șef al guvernului basc poartă numele de Juan Jose Ibarretxe, care a fost și primul ministru numit la ei Lehendaksri.
    Prezența grupurilor fonetice tx, și ksri este o constantă și se pronunță ca în grai dialectal al limbiibii române lehendzari, adică cei legendari, cei ce vin din trecut, ce țin de înaintași, mai exact, dacă descompunem cuvântul în elementele componente, vom găsi, spre surpriza noastră, termenii de lehent – o pronunție specifică pentru levent=levant, numirea pelasgă pentru Orient, și daks (-ri), adică, dacii din Orient, din Răsărit; în privința acestei terminații ri, presupunem că e vorba de un alt cuvânt latin vechi rivanus, și atunci consemnăm că în această numire generică, ce înseamnă conducător, și mai târziu, prim ministru, avem încifrată o stare de fapt, din străvechime transmisă, și anume că acest individ se trage din cei vechi, din înaintașii daci din Răsărit, stabiliți pe malul unui râu și că reprezintă o funcțiune primordială.
    Dacă avem în vedere că bascii au și acum case vii, case construite cu fața la răsărit, ca la noi, în întâmpinarea soarelui, simbol basc, al cărui cult de asemenea îl întâlnim și la dacoromâni – unde soarele se găsește pe porți, pe case, pe stâlpii de la intrare, ori pe grinzi – cu numele stăpânului basc sculptat deasupra intrării, care-și ia patronimul de la cel al casei, ceea ce arată că ei păstrează cu sfințenie toate tradițiile neschimbate de milenii, că locuințele lor poartă anul construirii lor care coboară până la 1500, nu ne mai întrebăm cum de ei își păstrează și asemenea nume arhaice.

    Ei cred că „Izena duen guzia omen da” adică “ceea ce poartă un nume există”.
    Dacă încercăm să descifrăm după sensul arhaic al acestor cuvinte, acest dicton, vom ajunge la rezultatre ce vor surprinde:
    Ize-na=Ite(uite) na=vezi
    Duen==du(duce+en =în față, în evidență)
    Om(en)=om (cel ce respiră, e viu),
    Da=afirmația ce dă sens vidului; da este un cuvânt foarte mult folosit în bască, el însemnând și o afirmație, dar și o negație, în contexte diferite, de altfel acest adverb de afirmație întră deseori în cuvintele basce care întăresc ideea de neam de vechime, de unitate de exemplu: eskaladan, adică vorbitor de euskera, confirmând apartenența la neam, în acest caz traducerea, prin prisma limbii arhaice daco-române este, mot a mot, următoarea = Na, ( uite,) ceea ce e dus în față, scos în evidență, prin nume, capătă viață, (precum om ) e viu.
    Observăm și prezența acestei particule ba(r) în patronimele basce – Ibarretxe, sau Ioseba, Egbar.

    Ioseba este alcătuit din următoarele componente lexicale: ba=baba=ava în latina veche, populară se consemnează formele abioi, avioi, avus=tata=aici însemnând cel ce se trage din batrînul strămoșul Jose (notă – și azi se mai spune în limbaj bisericesc unui călugăr spiritualizat, bătrîn, ce-are ucenici ava de exemplu ava Pimen, din Pateric).

    Aceeași demonstrație se poate face și în cazul antroponimului Egbar=eg-ba-r.
    Interesantă poate fi și relevarea sensurilor termenilor constituienți ai antroponimului, lexem compus, Ibarretxe.
    Ibarretxe=Iba-r retxe (tx se pronunță tdzce, ca în dialectul dacoromân în anume graiuri, iar numele ba are sensul cuvântului, găsit și în latina populară ava=tata=bătrîn, strămoș, adică cel din neamul strămoșului Ioan. Nu ne surprinde faptul că ajungem la aceeași semnificație semantică.
    Amintim un fapt, nu lipsit de importanță în demersul nostru și anume acela că forma arhaică a cuvântului moș, strămoș, adică bătrân, se găsește în numele unor personaje legendare; avem în vedere balada populară intitulată “Novac și Corbul”, în care personajele sunt, Gruia Novacul (în traducere Novac înseamnă uriașul) și tatăl său, Baba Novac, adică Novac cel Bătrân,Tatăl.
    Un alt antroponim basc, interesant este retxe
    Retxe=retce=retce(a) rețea=neam=urmaș
    În traducere vom spune-urmaș al bătrînului înaintașului; din același neam cu srămoșul Jose, sau Juan, sau Ioan.
    Alte etimologii ale altor termeni basci credem vor fi revelatoare privind originea carpato – dunăreană a acestora.
    Euskal –Heria = Țara Bascilor
    Euskunus = în limba pelasgă (latină populară sau dacă)=escunus=escus are sensul de neam cu, înrudit cu, devenit sufixul escu în română, ce indică aceast lucru – de la Ion – Ionescu
    Heria= aria= suprafață de pământ unde se cultivă cerealele, sau în sens mai general un anume loc,
    Deci Eusk-al-(H)eria se traduce = cei de un neam; al este articolul posesiv din daco-română ce exprimă această legătură de apartenență.
    Heria arată pe cei ce țin de un anume loc, deci cei înrudiți veniți din același loc; se putea traduce prin cei ce stau în același loc, dar n-ar fi avut sens – aceasta fiind o realitate vizibilă, mai ales că bascii, în timpurile străvechi, au ocupat toată sau aproape toată Peninsula Iberică.
    Despre ei se spune că au o limbă arhaică, preindoeuropeană, ce nu se înrudește decât cu cea a georgienilor numiți și iviri, pentru că țara lor se mai numește și Iviria
    Aceată asociere ne ajută în a înțelege care a fost drumul bascilor înspre locurile de azi. Am văzut ce înseamnă basci, și că stâna lor, prima și cea mai importanță consrtucție a oierilor, nomazi e olha, deci locuința valahă, a valahului, avem convingerea că au migrat în timpuri străveci, posibil să fi fost printre primele grupuri de populații ce s-au desprins din trunchiul mare pelasg, care s-au îndreptat, din motive presupuse; fie că s-au înmulțit ca număr, fie că au fost conduși de transhumanță sau au fost prinse în marea migrație a popoarelor din perioada războaielor homerice, sau mai înainte. Cert este că o parte, ca și tuscii (etruscii) carpatici, au roit spre vest în principal, dar și spre est, ori sud-est, precum ivirii, ce s-au oprit în Caucasul din Asia Mică.
    Iviria
    Eponimul Eskual Heria a dat numele de Iviria
    Esk=ist=(a)ist=aiști, cei de aproape, adică de un neam .
    Esk, isk, în grai dacoromân se pronunță ist de ex. Damaskina se pronunță Dama(s)știna, cu alte cuvinte vrem a spune că deși a trecut un timp ce” sparie gîndul”, vorba bătrânului cronicar, limba latină populară, sau pelasga ori daco- româna continuă să existe în timp.
    Pentru a înțelege mai bine sensul acestui cuvânt esk, pronunțat ist – e vorba de pronunție arhaică – recurgem la antinomia isti(a)=aiști(a), adică cei de aici, cei apropiați, și prinurmare, cei de un neam, spre deosebire de aceia, cei de acolo, de mai departe, adicăă cei străini.
    În concluzie vom spune că întrevedem în forma actuală Iviria, un cuvânt ce are la bază formele amintite adică Ist-iria=cei de un neam+heria=aria= de pe același loc.
    Transformarea grupului consonantic st(șt) în v (b) =Istiria, Iviria, Iberia este rezultatul tendinței cerută de legea comodității în vorbire, care impune o pronunție cu cel mai mic efort expirator.
    Numai în aparență avem de-a face cu denumiri diferite, căci e vorba de lexeme ce sunt de fapt purtătoare de sens identic.
    Revenind la toponimul Iberia, înțelegem acum de ce întreaga peninsulă poartă acest nume. Pentru că iberii, sau ivirii, cu numele țării lor, în forma cea mai veche euskal heria, au păstrat-o și în denumirea fraților de sînge a bascilor. Ei au fost primii civilizatori ai peninsulei, abia peste foarte multă vreme au venit peste ei năvălitorii mauri, francezi sau spanioli etc.
    Histria
    Pentru a convinge că zona de origine de unde au emigrat bascii este cea a Carpaților, amintim aici și de altă populație migratoare ce s-a stabilit însă mult mai aproape de locurile de baștină, dar din aceași ramură. Avem în vedere pe histrieni. Ne vine ușor a arăta cine sunt aceștia după discuțiile anterioare.
    Histria=Hist(e)ria=histi(a)=hiștia=(ha)iștia-aiștia-aceștia= adică cei de aproape, cei înrudiți. (Sunetul h din toponimul Hist(e)ria este un sunet aspirat, existent și cu acest statut și azi în limba bască, dar și în dacoromână, exemplu se spune și halo! în pronunție regională, veche și actuală, dar și alo!; același lucru se poate spune și despre interjecția hei!, pronunțată și ei!
    Avem în vedere aceeași opoziție între pronumele demonstrative, ce arată, indică distanța, acestia-iștia, față de aceia; cei de aici, apropiați adică cei înrudiți, față de aceia, adică cei mai de departe, adică străini.
    Cea de-a doua parte a eponimului Heria=e(a)ria, care înseamnă, conform DEX-ului anume suprafață pe care se cultivă cereale, dar și loc delimitat, spațiu, suprafașă de pământ, are aceeași structură și același înțeles ca și cea din lexemul compus Euskal-Heria din limba bască.
    Nu putem considera că este vorba de oarecare loc, de vreme ce apare consemnat în însăși denumirea populației, deci vom face trimitere la nevoia de a menționa locul de baștină, adică iată, că am ajuns la ceea ce nu ne-am gândit că va apărea vreodată și anume unitatea de neam dintre basci și histrieni, care sunt recunoscuți ca vorbitori ai unuia din cele patru dialecte ale limbii daco-române.
    Prin urmare dacă histrienii sunt dacoromâni, valahi și ei, adică pelasgi, este evident că bascii sunt o ramură pornită din același trunchi, pelasg, sau valah, cu centrul de iradiere în Carpați.
    Etxa (casa)
    Una din cele mai comune rădăcini din patronimele basce este etxa (casă) pronunțat edtcea.
    Dacă voim a afla ce însemnă acest cuvânt, mergem din nou la dacaromână vorbită, și vom găsi că e vorba de etdcea, pronunțat icea, în română însemnând aicea, adică casa care este și rămîne aicea, de aicea, adică, mereu neschimbată ca loc, ca importanță.
    Vom întâlni etxaberria = casă nouă, adică în dacoromână de aicea (de itcea= de aicea), care rămâne pe locul acesta, pe locul acesta, veșnic,
    sau etxazarra=casa veche, în limba dacoromână însemnând de aicea(itxa-itcea pronunțat) de pe acest loc, și zarra=zare, depărtat, sinonim cu vechi, de demult,
    ca și etxaguren = colț intim de casă, adică în dacoromână – etxa= aicea, de aicea, care rămîne aici, și
    gure = al nostru, cu sens de loc unde poți vorbi, da drumul la gură, loc al tău, discret, unde poți să vorbești fără să te ferești.
    Toate aceste exemple, deși greu de urmărit, arată cu asupra de măsură, că limba bascilor, atât de greu de descifrat, cum spun toți cercetătorii, are originea în modul cel mai evident demonstrat, în limba dacoromână, sau pelagă.
    Alte argumente pentrut a demonstra că bascii sunt pelasgi (valahi) cu originea în Carpați.
    Ne vom opri la un alt cuvânt foarte des folosit în limba bască, deja amintit și cu o arie semantică cuprinzătoare, ceea ce explică foarte deasa lui folosire și că acesta exprimă aceeași idee de unitate și continuitate ca și denumirea însăși a bascilor despre care am vorbit.
    E vorba despre cuvântul gure, ceea ce, stricto senso, înseamnă al nostru, a noastră, dar și poporul nostru, și casa noastră, satul nostru, chiar și bucatele noastre, supele noastre, sosurile noastre, adică tot ceea ce-i individualizează pe basci de alții, sub semnul subînțeles, al unei superiorități spirituale, care sunt și azi simțiți ca foarte diferiți de ei, ce se consideră, aparte, întrun fel anume, ceea ce i-a făcut să și reziste atâtea milenii, fără a fi asimilați ori dispersați.
    Acesta este cel mai important cuvânt din eukera. El reprezintă fundamentul spiritului bascilor, exprimând sentimentul apartenenței la un grup. Înseamnă și națiune, și rațiunea pentru care au rămas o nație, fără țară, privați chiar de legile proprii.
    Alt cuvânt basc gula, cu varianta rotacizată gura; rotacismul este fenomen foarte cunoscut în latina vulgară sau pelasgă – s-a păstrat doar în dacoromână și iată și în bască.
    În latină nu s-a păstrat forma gură din gula, numai în pelasgă, în dacoromână este această formă. Latinii spun la gură-orațio, oraționis.
    În limba bască această noțiune se confundă cu noțiunea de limbă, plecând de la gura, organul vorbirii, înseamnă limba vorbită de basci. Această limbă vorbită a devenit suportul constructiv aparteneței la o națiune, la un popor și în același timp, conștientizarea că, dacă o pierd, se pierd ca popor.
    „Limba lor cu ks și xs” (n.n. care se pronunță ca un ce, mai exact un dzce) pe care nimeni altcineva n-o înțelege, dând nume caselor și orientându-se după soare răsare, pe un tărâm al legendelor, supraviețuind grație a cea ce Juan San Martin numea ”euskaladun bizi nahia”, adică “voința de a trăi ca basc.” (Cuvinte basce-extras din “Istoria lumii, după basci de Mark Kurlansky, Ed. Random House, traducere și adaptare de Georgiana Macarie, pentru Alter Media).
    Tentăm a vedea această afirmație prin prisma limbii pelasge, adică a dacoromânei și vom ajunge la următoarele asocieri:
    Eskunus= cei de un neam
    al/dun= al celor uniți, adunați,
    bizi= viți-pronunție dialectală=vi(e)ți,
    nahia=na-hia=ahia, așia, acia, aici(e)a; în română în grai, a hi= a fi =, a exista =a ființa.
    În concluzie putem traduce în limba pelasgă, dacă în fapt, această sintagmă care arată cât de apropiate sunt cele două limbi, căci cele două traduceri sunt identice ca sens, având în vedere că în textul basc, cuvântul basc nu este explicat etimologic, ca în cel dacoromân.
    “cei care-s de un neam, trăitori aicea, adunați pe un spațiu consacrat numai lor. ”
    Ne vom opri preț de câteva clipe și asupra unui termen basc ce denumește turma de oi anume txotx= ciopor.
    În pronunția bască se aude tciotci(a), mergând mai aproape de dacoromâni, în grai se spune tceatcea – adică ceata = turma de oi (consemnăm acest fenomen fonetic arhaic prezent și azi în unele zone ca în Banat ori în Bucovina, unde lexemul frunte, de exemplu se pronunță frunce).
    Dacă la toate aceste argumente adăugăm și faptul că bascii sunt trăitori în munți, care, ca și dacoromânii, cântă doine din fluier, au sărbători importante în care oaspeții sunt întâmpinați cu muzică, cu dansuri de prețuire și de bun venit, că au poeți care improvizează poeme emoționale, despre ce se-ntâmplă în jur, și a căror provocare este contrapusă altora din public, care răspund cântănd, și jocuri ori costume ce amintesc de călușii românești, ori, dacă ne referim la tradițiile legate de cultul morților, vom găsi foarte multe asemănări cu cel al românilor; de pildă ei pun pentru ce-i duși, apă și pâine, ca și noi, cred în vrăji, și în duhuri rele, au descântece, (vezi articolele din revista Formula AS, 25 oct-1 nov, 2004 – Povești aproape românești – Țara Bascilor, de Sânziana Pop, Horia Țurcanu, Bogdan Lupescu; nr.41, 18 – 25 oct. 2004 – Casele vii – Țara Bascilor, de Horia Țurcanu), ne dăm seama că merită a ne apleca mai cu grijă asupra populațiilor, care, aparent, dau senzația a fi foarte îndepărtatre de noi; vom descifra o istorie fascinantă a înaintașilor pelasgi, civilizatorii lumii, întemeietorii primului stat mondial din istorie.
    În concluzie studiul a dorit a sublinia ca bascii-și au originea in Carpați, și sunt frații dacoromânilor, sau ai valahilor mioritici, numiți în vremuri antice și pelasgi.
    Ajunși la sfârșitul demersului nostru ne înclinăm fruntea cu dragoste și recunoștință memoriei răstrămoșilor, demni a fi amintiți veșnic și respectați pentru ceea ce au fost ei și încă mai suntem noi!
    Prof. MARIA CIORNEI
    ––––––––––
    nota Roninjaune:

    Daca trebuie coboram in timp pana la Facerea Lumii si va demonstram voua dusmani ai romanilor de azi, fii ai dacilor, fii ai pelasgilor ca va trageti din noi nemernicilor care vreti sa ne distrugeti Vatra Veche Romaneasca, Dacia noastra pe care o numim acum ROMANIA.

  31. 31 blogideologic ianuarie 12, 2013 la 9:44 pm

    Mitul « Lerui, Ler » / În treizeci de ani de lupte, Charlemagne frângea cerbicia saxonilor continentali. Dar ei formaseră pînă atunci un fel de zid protector împotriva „oamenilor nordului”. Zidul fiind căzut, vikingii atacă Europa spre miazăzi cel puţin atât de timpuriu precum anul 793. Unul din documentele doveditoare este o stelă de piatră grosolan sculptată de un artizan saxon de pe coasta răsăriteană a Angliei, în zona comitatului Northumberland. Sculptorul naiv şi sincer din Northumbria a reuşit să ne transmită ce a văzut la sfârşitul secolului VIII chiar cu ochii lui : şapte războinici vikingi agitând ameninţător securile de război. Bărcile lungi ale vikingilor acostau la ţărmurile mărilor sau ale rîurilor, războinicii debarcau pentru jaf şi oroare, după care se retrăgeau. Treptat, raidurile s-au transformat în aşezări permanente locuite de ‚oamenii nordului’. Înainte de sosirea vikingilor, Northumbria (este un termen latinesc artificial, macaronic, inventat de englezi în epoca victoriană, eu sînt tentat să zic Humbrensia) fusese o provincie engleză de subtilă cultură monastică. Capitala regatului Northumbria se afla la York, anticul Eburacum unde tînărul care avea să fie denumit Constantin cel Mare era proclamat împărat de trupele romane la Anul Domnului 306. Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, era din Naissus (actualmente Niş), unde a născut şi pe fiul ei Constantin. Din punct de vedere etnic, mama împăratului Constantin cel Mare făcea parte din grupul traco-dacilor timpuriu “socii”-alizaţi, după toate datele era o neolatină din Peninsula Balcanică. Călugări şcoliţi din provincia engleză Northumbria: ‚gente nostra que dicitur Humbrensium’, ne explică de ce s-a păstrat, ca o relicvă sfântă la Roma, Columna păgână a lui Traian. Alcuin (732 ?- 804) însuşi, „ministru al educaţiei şi culturii” pe vremea lui Charlemagne, provenea din această provincie. L-a însoţit Alcuin pe Lerui în Câmpia Panoniei? Este numai ipoteză de lucru, indusă de faptul că povestea ghicitoare cu lupul, capra şi varza din folclorul nostru este o problemă de logică inventată de Alcuin. Dar certitudine este că în Northumbria profesorului Alcuin, vikingii danezi îşi stabiliseră deja propriul lor regat către anul 867 AD. Peste Canalul Mânecii, adică în Franţa, de asemenea vikingii exploatează mai întâi logistica rîurilor. La anul 843, vikingii norvegieni jefuiesc oraşul Nantes, apoi urcă pe fluviul Loire, ajung la prosperul oraş Tours, debarcă, incendiază, şi însângerează centrul Franţei. Vikingii danezi vor urca pe Sena ajungând la Paris, pe atunci nu mai mare decât « l’île de la Cité », cetate medievală asediată timp de doi ani. Vikingii încetează asediul Parisului numai la intervenţia împăratului Charles le Gros, (anul naşterii 839 – anul morţii 888), strănepotul lui Charlemagne, şi unchiul lui Arnulf de Carinthia. Carol cel Gras a fost încoronat de papa Ioan al VIII-lea la anul 881. Deşi a salvat Parisul de vikingi, şi practic la acel moment stăpânea aproape tot imperiul lăsat moştenire de Charlemagne, el nu este înregistrat de istoria oficială a Franţei drept unul dintre regii ei. Charles le Gros a devenit regele Svabiei la moartea tatălui său, în 876 AD. Apoi, fratele său Carloman renunţă la conducerea regatului Italiei în anul 879, din motive de boală. Deci în 879 Charles le Gros primeşte Italia, cu toate că imperiul fusese divizat de Charlemagne. Saxonia reintră în imperiul care a fost clădit mai mult aleatoriu de soartă pentru Charles le Gros la anul 882, când moare fratele său Ludovic cel Tînăr. La anul 885, ajutat nu de geniu ori de carismă, ci de o succesiune neobişnuit de lungă a unor evenimente norocoase pentru steaua lui, el reunifică imperiul lui Charlemagne, excepţie făcând regiunea Provence. Datorită plăţii unei răscumpărări valorând câteva tone de argint pur, Charles le Gros, care nu era din principiu şi prin constituţia lui fizică un luptător, reuşeşte totuşi să despresoare Parisul de sângeroşii vikingi la 886 AD. De unde provenea acel argint, pentru că nu existau mine de argint de mare productivitate pe teritoriul imperiului carolingian? Din comerţul cu toate zonele aflate la răsărit de imperiu. Argintul care permitea fluiditatea comercială în imperiul lui Charlemagne provenea însă majoritar din dirhamii arabi, retopiţi şi transformaţi în bani francici noi: denarii, la monetăria imperială carolingiană de la Dorestad. În principiu, tocmai pentru obţinerea acestui argint monetar era atât de interesat Charlemagne de controlul căilor comerciale. Prosperitatea imperiului său creştea printr-un proces de integrare a teritoriului cu ajutorul unor drumuri comerciale tot mai sigure. Prioritatea strategică a politicii proactive duse de Carol cel Mare consta în augmentarea condiţiilor de securitate ale vechilor drumuri comerciale, precum şi în trasarea unor căi comerciale noi. Charlemagne iniţiază construirea canalului Rin-Dunăre, dorind să edifice, prin canale şi ecluze traversând tot continentul european de la nord la sud, o cale continuă de apă între Marea Nordului şi Marea Neagră. Chiar înainte de vikingi, Charlemagne gândea Europa în termeni de mari bazine hidrografice: „pământ şi apă”. Înţelegând corect istoria, şi Mihai Eminescu declama în versuri ideologice : „Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă/Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă”. Atunci când invadează, împăraţii lumii de azi declară în mod expres:”We want no land, no water”. Nu vor „pământ şi apă”. Vor doar să instaureze „democraţia” în Fertila Semilună, pământ istoric fertil din Orientul Mijlociu pentru că are sau avea apă. Charlemagne atacă şi distruge, la anul 796, chiar inima imperiului avar din Câmpia Panoniei, tocmai pentru câştigarea controlului asupra drumului comercial pe uscat între Marea Adriatică şi Marea Baltică, un control deţinut până atunci de avari. Mai târziu, papa Urban al II -lea va socoti că aceasta a fost cruciadă. Charlemagne mai dobândeşte, tot prin „luptă dreaptă”, şi uriaşul tezaur al avarilor, una dintre cele mai mari averi strânse vreodată pe pământ, provenind mai ales din estorcarea lumii Romania, a nordului Oikumenei sale. După ce îi lichidează – acesta este cuvântul potrivit–, la modul cel mai direct, rapid şi eficient pe avarii specializaţi în uciderea ‚romanilor novaci’ sau ‚hoinari’, Charlemagne se îndreaptă spre Roma. Unde este încoronat la anul 800 ca imperator de către papa Leon al III-lea. Atunci şi regatul italic, fostul regat al longobarzilor din nord, păstrând capitala în Pavia, devine parte integrantă a Imperiului roman reconstituit în Occident de către Charlemagne. Se ştie că Montesquieu continuă cugetările despre romani ale moraliştilor francezi din secolul XVII. Probabil că inventând conotaţia negativă a termenului ‚bizantin’, francezul Montesquieu vroia să dea şi o anumită legitimitate istorică tardivă titlului de „împărat roman” al francicului Charlemagne. Pentru noi, românii, importanţa majoră a operei lui Montesquieu constă în faptul că prin ‚ideologia bizantină” ce o pune pe piaţa culturală a Europei intelectualilor, el face disponibil numele Romania (cum se numea în realitate ‚imperiul bizantin’), care va fi apropriat de principatele dunărene unite în secolul XIX. Citind cu atenţie opera lui Montesquieu, găsim în aceasta şi germenele pentru justificarea conceptului ulterior de ‘Romania neoacquistica’. De altminteri faimoasele ‚Scrisori persane’, ‚Lettres persanes’ din 1721, sunt inspirate din „Six Voyages en Turquie, en Perse et aux Indes”, jurnalul de călătorie al lui Jean Baptiste Tavernier (1605–1689). Însemnările din jurnalul de călătorie al lui Jean Baptiste Tavernier vor fi folosite de Montesquieu pentru construirea unor judecăţi morale prin analogii. Destutt de Tracy critică această abordare a cunoscutului iluminist despre fapte care sunt „fie problematice, fie cu o circumstanţiere deficitară, [fapte] pe care Montesquieu le va căuta în autorii cei mai suspecţi, ori în ţările cele mai puţin cunoscute, pentru a le face apoi să servească drept probe principiilor şi raţionamentelor sale”. Jean Baptiste Tavernier trecea şi prin Ţările Române, purtând cu el un mare diamant albastru, ‚ochiul lui Shiva’ care va deveni apoi ‚diamantul Hope’. ‚Ochiul lui Shiva’ a fost purtat de regina Franţei Marie Antoinette, care în vremea Comunei insurecţionale din 1792 l-a încredinţat spre păstrare prinţesei de Lamballe, Marie-Louise de Savoie-Carignan. Amândouă au fost ucise de mulţimea dezlănţuită. ‘Romania neoacquistica’ este o ‚imagine de marcă’ pe care am dobândit-o cu tot cu denotaţia negativă pusă acolo de Montesquieu. Dar încoronarea lui Carol cel Mare căpăta aură, glorie, tocmai din conotaţia negativă dată lumii având drept capitală Nova Roma. Prin încoronarea lui Charlemagne, biserica de la Roma intra în rolul unui partener major în politica europeană continentală. Situaţia va dura o mie de ani, papalitatea fiind decăzută din rolul ei politic abia de către Napoleon Bonaparte. În fine, aşa cum remarca istoricul britanic James Bryce (1838-1922): “Încoronarea lui Charlemagne este […] unul dintre acele rare evenimente care dacă nu s-ar fi întâmplat, istoria lumii ar fi arătat altfel. ” Crearea colindului « Lerui, Ler », ce consemnează prezenţa lui Charlemagne lângă noi, ori chiar în spaţiul nostru de atunci, într-un timp când el era doar « Le Roy », este pentru romanticii români la fel de importantă ca şi « Încoronarea lui Charlemagne » pentru romanticii occidentali. Prezenţa fulgurantă şi organizatoare a lui Charlemagne în Câmpia Panoniei unde se vorbea pe atunci de către iazygii „socii”-alizaţi o vernaculară neolatină s-a păstrat la noi în mitul « Lerui, Ler », mit care asigură legătura culturală naturală între răsăritul Europei şi partea apuseană a continentului. Deşi în Constituţia Uniunii Europene nu există vreun articol care să statueze inserţia tradiţiei creştine în construirea Europei, românii vor insera totdeauna şi mitul « Lerui, Ler », adică amintirea despre Charlemagne prezentă în conştiinţa românească, în tratatul constituţional european ideal. Dar să revenim şi la sursa dirhamilor islamici. Charlemagne profită de relaţiile sale diplomatice excelente cu şeful arab Harun (Aaron) al-Rashid, cel de al cincelea calif abbasid din Bagdad, făcând parte din ‚dinastia binecuvântată’, solicitând şi obţinând ameliorarea considerabilă a statutului bisericilor creştine de la Ierusalim. De altminteri califatul era dominat de teologia islamică luminată a mutazilismului. Reamintim că lumea arabă de atunci trăia într-o epocă a cărţii. Califul Harun al-Rashid, el însuşi, facilitase fondarea unei fabrici de hârtie în capitala Bagdad, manufactura deja funcţiona pe la anul 794. Astfel constatăm că spiritul colindelor şi spiritul european « Lerui, Ler » este total opus atmosferei războinice, duhului cruciadelor fără cruţare ce au distrus şi marele centru de civilizaţie, –Constantinopol–, la anul 1204. Ar trebui să credem şi acum în « Lerui, Ler » ca într-o valoare majoră, românească şi europeană. Să amintim că în Paradisul Cântul XVIII, acel Paradis unde sunt valorile creştine, Dante scria în mod expres (traducerea îi aparţine lui George Coşbuc) : „Urmai pe Carol Magnul cum sclipeşte”. La 1204, când latinii ocupă Cetatea Nova Roma, varegii cu soldă vor lupta până la ultimul om. Aşa s-a creat expresia : „Garda moare, dar nu se predă !”, adoptată ca o valoare şi de garda napoleoniană. Dar cred că şi în Cronica lui Grigore Ureche întâlnim aceeaşi valoare când vornicul scrie despre bătălia de la Valea Albă (Războieni, 1476) propoziţia care mă înfioară : „Viteajii cei buni au pierit cu totul atunce”. Suferim şi acum.

  32. 32 Marian Nicolae ianuarie 12, 2013 la 9:47 pm

    Despre tăbliţele de plumb de la Sinaia şi alte dovezi dipărute ale civilizaţiei dacilor

    http://iscrestnow.blogspot.com/2010/03/despre-tablitele-de-plumb-de-la-sinaia.html

    În 2004 , la Academia Română a avut loc o conferinţă cu titlul „O posibilă sursă de cunoaştere a limbii dacilor”, susţinută de d-rand Aurora Peţan, deţinătoare a premiului Academiei, o personalitate cunoscută atât în lingvistica românească, cât şi în cea internaţională.

    D-sa s-a referit la cartea d-lui inginer Dan Romalo – „Cronică apocrifă pe plăci de plumb” – scrisă în 2003, pe baza studiilor şi fotografiilor efectuate de d-sa asupra unor misterioase plăcuţe de plumb găsite în subsolul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”. În număr de 35, acestea erau extrem de bine păstrate, deşi erau foarte vechi. Principala lor valoare consta în inscripţionarea cu imagini extrem de sugestive din viaţa cetăţilor dace – dave – precum şi cu o scriere încă nedescifrată, presupusă a fi limba dacă.

    D-na Aurora Peţan – o personalitate de marcă, după cum am menţionat – le consideră autentice, deşi alţi cercetători le neagă autenticitatea, fără însă a aduce argumente temeinice.
    Originalele acestor plăcuţe au fost găsite la Sinaia, în 1875, la fundaţia Castelului Peleş. Ele erau în număr de 500, şi alcătuite din aur masiv. Acele copii din plumb au fost realizate la cererea regelui Carol I. Parte din aceste copii, păstrate la mânăstirea din Sinaia, au dispărut în mod misterios. O altă parte au fost depozitate la Muzeul de Antichităţi în coşuri de răchită, dar au dispărut şi ele. Probabil din acest motiv cererea d-nei Aurora Peţan de a studia arhivele mânăstirii, sau ale castelului Peleş, a rămas fără răspuns.

    Despre originalele din aur, se ştie chiar şi mai puţin! Doar că au dispărut… 500 de tăbliţe din aur masiv, de o inestimabilă valoare istorică şi arheologică, au dispărut fără urme! Dl. inginer D. Vochescu, un alt cerecetător al istoriei dacilor, şi membru al societăţii pentru cultura şi limba dacilor „Noi, dacii”, consideră că acestea, fie au fost duse în Rusia odată cu tezaurul de stat, în primul război mondial, fie au fost trimise de regele Carol I in Germania pentru „autentificare”. Personal înclin să cred ultima variantă, întrucât un rege mason, care îşi urmărea mai întâi interesele Casei sale şi pe ale masoneriei germane (nici măcar româneşti), nu ar fi putut găsi o altă metodă mai bună de a pune aceste valori în serviciul celor care l-au hrănit şi l-au susţinut, muşamalizând, în acelaşi timp, nişte revelaţii supărătoare despre un popor mic, dar greu de „civilizat”! Oricum, se ştie că regele Carol I a venit în România, pentru a-l înlocui pe domnitorul patriot Al.I.Cuza, doar cu câteva valijoare cu lucruri personale. În schimb, regele Mihai, descendentul său, după abdicarea sa din 1947, a plecat din ţară cu un tren încărcat de „bunuri personale” ale familiei regale!

    Se pare că dinastia de Hohenzollern nu a dus-o prea rău în această ţară mică şi săracă!

    Ca să revenim la plăcuţe, se pare că ele reprezentau, aşa cum am spus, cetăţi dace, inclusiv Sarmizegetusa, iar textele făceau referiri la evenimentele politice ale vremii, războaie şi alianţe, şi chiar la ritualuri religioase.

    O adevărată cronică a trecutului nostru dac!

    Din alte surse, menţionate de dl.ing. D. Vochescu, se pare că limba dacă era foarte asemănătoare cu limba celtică, inclusiv dialectul utilizat în Wales.
    D-sa dă drept exemplu textul rugăciunii „Tatăl nostru” în celtică, extrem de apropiat de limba daco-română veche:

    «Poerinthele nostru cela ce esti en cheri /
    Svintzasca-se numele Teu /
    Vie emperetzia Ta /
    Facoesa voe Ta en tzer asasi pre poement /
    Poene noastre datorii le noastre cum si noi se loesoem datornicilor nostri. /
    Si nu dutze pre noi la ispitire /
    Tze ne mentuieste pre noi de vileanii.
    Amin»

    Textul este menţionat de istoricul englez Chamberlain în 1715. D-sa îi scrie d-rului Woodward, comunicându-i ,,nu fãrã sfialã, marea lui descoperire, cã ,,Românii de la Dunãre şi Celţii din Wales vorbesc una şi aceeaşi limbã, identicã cu cea româneascã de astãzi. »

    Deasemenea, într-un colţ apropiat de lume – la Uppsala, în Suedia – dr. Napoleaon Săvescu a găsit un manuscris viking: „Zamolxe, primul legiuitor al Geţilor”. Pe de altă parte, cercetătoarea lingvistă Maria Crişan spune că limba danezilor şi suedezilor – urmaşii vikingilor – are mari asemănări cu limba română.

    Toate aceste descoperiri converg spre o concluzie logică: lumea tracă se întindea în tot nordul continentului, cuprinzând şi Scandinavia, şi Normandia, şi Wales. Poate nu atât tracii ca atare, cât o rădăcină comună a popoarelor trace şi celtice – acei hiperborei! Iar strămoşii noştri daci erau consideraţi drept prototipul hiperboreilor – „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” – după Herodot.

    În acest sens, ipoteza dr. Săvescu că nu noi am fi urmaşii Romei (aceasta fiind la origine doar un trib trac), ci, însăşi Roma ar fi urmaşa noastră, nu mai apare atât de fantezistă! Cu atât mai mult, cu cât Homer îl indică pe troianul Enea drept întemeietorul Romei. De fapt, imperiul s-ar fi constituit dintr-un amalgam de triburi ce locuiau peninsula italică: etrusci, volsci, sabini, latini, etc. la care s-au adăugat troienii nou-veniţi. Din câte se observă, latinii erau doar unul dintre triburi, şi nici măcar cel mai reprezentativ! Iar troienii erau originari din Arcadia – prin Dardanus, întemeietorul Troiei.

    Cineva îmi aducea „contraargumentul” izvoarelor istorice. Dar, izvoarele istorice sunt doar nişte „piloni”, pe care putem construi fie o teorie, fie o alta! Înscrisurile romane şi monezile descoperite pe teritoriul ţării noastre nu neagă ipoteza dr. Săvescu, ci o completează. Desigur că au existat schimburi economico-comerciale chiar înainte de colonizarea romană, dar aceasta nu înseamnă că nu a existat şi o limbă a dacilor! Sau, că aceasta nu putea fi foarte apropiată – aproape de identitate – cu latina (ca şi cu acele limbi celte şi vikinge, despre care am pomenit).

    Dimpotrivă, astfel tabloul se completează, şi apare imaginea unui popor trac extins atât în sudul, cât şi în nordul continentului – desigur, cu unele particularităţi regionale de limbă şi cultură.
    Un exemplu al modului de „manipulare” a izvoarelor istorice îl constituie monumentul de la Adamclisi. Acesta a fost iniţial atribuit romanilor, după victoria din 106 e.n. Însă ing. Virgiliu Oghină a efectuat un studiu, şi a demonstrat că monumentul este, de fapt, o construcţie a regelui dac Burebista, „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”, inaugurând victoriile contra popoarelor migratoare din sud şi est.

    Şi, dacă aceste ipoteze ar fi greşite, de ce dispar dovezile istorice cele mai reprezentative? De ce au dispărut acele plăcuţe, care ar fi putut arunca o lumină definitorie asupra limbii şi culturii dace?

    Ca să nu plictisim prin multitudinea informaţiei, mă opresc aici, lăsându-vă câteva linkuri reprezentative:

    http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.%2023-24/Vom%20Gasi%20scrierile%20Dacilor.pdf

    http://2012en.wordpress.com/2008/09/01/imparatii-daci-ai-romei/

    Alte bibliografii: art. „Incredibila dispariţie a unor scrieri dacice” de Ionel Grama şi Cristian Pompei/rev. „Lumea misterelor” nr.8/20.sept.2004
    Posted by Florina R. at 5:06 PM
    Labels: Dacia, dovezi, limba, tăbliţe

  33. 34 Maximmouse ianuarie 12, 2013 la 11:02 pm

    @Ghita Bizonu’ 🙂 🙂 🙂

    …adica : ha ha ha!

    Am mers si am vazut „convocatorul” !

    Intrebare: nu ti se pare ca astia se „indigneaza” cam devreme?

    Cand ne-au calarit 8 ani, au fost rabdatori? I-au oferit tariceanului si bocului, ba chiar si unguentului, timpul necesar sa ne indatoreze, sa semneze ,in numele Romaniei , tot felul de acorduri cu FMI si BM, si mai stiu eu cu cine? Aia s-a putut ? acuma , observ , ca satanail continua sa fie excitat…:) 🙂 :)Probabil ca nu a pierdut , nici el, nici amicii paianjeni, nadejdea ca puterea nu li s-a dus pe apa sambetei, si iata, au pus-o de oarece misculatii. Daca s-au straduit destul, vom vedea noile vedete ale opozitiei kkcioase…..:) 🙂 Abia astept!

    Pontiacu ‘ , deocamdata trebuie sa se aseze bine in sa….timpul este inca foarte scurt. Oricarui guvern i se da un timp….javrele portocalii, sunt insa nerabdatoare…..pun ,cu mare sarg ,in traista pontiacului ,pietrele de moara ale sinistrei guvernari DA si pdl. Tupeu la maxim, ca de obicei! 🙂 🙂 🙂 Nu cred ca vom vedea , incolonate in spatele lui unguent, boc, sau altii ca ei, masele „largi” , ca sa zicem asa ….”populare”….:) 🙂 :)…poate …prin spatele lu’ nutzi….pentru ca gusturile sunt impartite…:) 🙂 🙂

  34. 35 dlnimeni ianuarie 12, 2013 la 11:19 pm

    Merge si dualul reforma – contrareforma, ca o expresie a evolutiei – involutiei, insa, daca ma gindesc la niste detalii, eu nu i-as zice reforma – contrareforma, deoarece, in involutie, nu s-a produs doar un reflux, o revenire la vechea stare, ci s-au produs – in rau – si citeva schimbari calitative. Poate cea mai importanta dintre ele este aceea ca, dintr-o justitie conceputa si in folosul guvernantilor, ea mi se pare a fi devenit una aproape exclusiv in folosul guvernantilor, apoi, putem discuta (si am si semnalat, anterior) gasirea (si legiferarea) mijloacelor „democratice” de a scapa, prin intermediul justitiei, de adversarii politici si, in general de a transforma in vinovat si condamnat oricare cetatean; cred ca nu gresesc prea mult afirmind ca Romania a devenit o tara de puscariabili, nu prin ceea ce romanii ar fi faptuit cu prin faptul ca pot fi incarcati cu vinovatii juridice si bagati la puscarie. Iar incarcerarea dlui Nastase este un exemplu referitor la tupeul cu care un cetatean este bagat in puscarie de nevinovat – afirmindu-se deschis, public, fara nici o rusine, ca nu exista probe de vinovatie, atunci cind mijloacele „clasice” sau cele „democratice” nu pot fi utilizate. Intristatoare este asocierea liderilor europeni si americani (prin ambasadorul lor) la acest tip de justitie injusta, infricosatoare pentru cetateni, sprijinind – interesat – nu celelalte institutii ci puterea politica partizana si vremelnica. Tot ca o involutie calitativa resubliniez ca, in acesti ani, pentru prima oara justitia a atacat parlamentul, institutia in stat careia justitia i se subordoneaza functional (parlamentul legifereaza, justitia sanctioneaza incalcarea legilor elaborate de parlament) si a incercat, prin voci individuale pentru moment, sa isi subordoneze legislativul. In particular, a devenit deranjanta ofensiva procurorilor, carora le-au fost denaturate atributiile, acestia aparind in mecanismul alegerilor si capatind un fel de suprematie asupra altor corpuri profesionale din justitie.

  35. 36 Iluminatu ianuarie 13, 2013 la 12:22 am

    DIALOG PRINTRE OCHIURI
    (Continuare)

    Năstase :

    Pilot de încercare pe crucea fără scânduri,
    Inchizitorii morţii se lamentează-n strâmbe ;
    Saftelei diavoleşti să-i curgă rânduri, rânduri,
    De-a valma păcătoşi cu sfinţi de pe păreţi,
    În sunete de surle şi la refren cu drâmbe.

    Eminescu :

    « În orice om o lume îşi face încecarea,
    Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van ;
    În orice minte lumea îşi pune întrebarea
    Din nou : de unde vine şi unde merge floarea
    Dorinţelor obscure sădite în noian ? »

  36. 37 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 4:07 am

    @Marian Nicolae
    Aurora Peţan: Cărţile pierdute despre Daci http://www.scribd.com/doc/4008362/Aurora-PeanCARTILE-PIERDUTE-REFERITOARE-LA-DACIA

  37. 38 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 4:38 am

    Atingerea stării de WELLNESS prin informatica afectivă, sau noul Eldorado al fabricanţilor de electronice prezentat la Consumer Electronics Show în Las Vegas http://www.lemonde.fr/economie/article/2013/01/09/le-bien-etre-nouvel-eldorado-des-fabricants-d-electronique_1814522_3234.html

  38. 39 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 4:48 am

    Sinuciderea lui Aaron Swartz, activist idealist al internetului. Comentariul îndurerat al lui Tim Berners-Lee, creator al internetului : “World wanderers, we have lost a wise elder. Hackers for right, we are one down. Parents all, we have lost a child. Let us weep.” http://www.lemonde.fr/technologies/article/2013/01/12/suicide-d-aaron-swartz-activiste-a-l-origine-du-format-rss-et-de-reddit_1816246_651865.html

  39. 40 intrusul ianuarie 13, 2013 la 4:55 am

    Marian Nicolae,sunt foarte plauzibile informatiile ce le postezi,numai ca
    vehicularea acestor informatii poate fi manipulatorie,poate produce
    o ruptura de prezentul crestin-ortodox,ceea ce este foarte grav.

  40. 41 intrusul ianuarie 13, 2013 la 5:13 am

    E bine sa ne cunoastem radacinile,dar nu ne putem refugia in protoistorie.

  41. 42 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 8:07 am

    @ Adrian Năstase
    Vă semnalez o idee socialistă interesantă, exprimată de Olivier Ferrand, preşedintele grupului de reflecţie Terra Nova al PS francez. “De la o strategie de clasă, la o strategie a valorilor” http://www.lemonde.fr/idees/article/2011/06/09/gauche-d-une-strategie-de-classe-a-une-strategie-de-valeurs_1533594_3232.html Cred că şi PROGRAMUL USL trebuie (re)scris în acord cu o strategie a valorilor. Valorile Epistemei actuale. Parlamentarii USL repetă în neştire vorbăria simplistă privitoare la “schimbarea de paradigmă”, în vreme ce prioritatea absolută a politicilor bune pentru România ar trebui să fie intrarea în Epistema actuală. În acord cu termenii de evaluare folosiţi de Michel Foucault în cartea „Ordinea lucrurilor” (Les Mots et les Choses), începutul şcolii de la Sfântu Sava însemna intrarea noastră în Epistema modernă. Ar fi vorba numai despre prima noastră modernitate, în acord cu ideile lui Constantin Rădulescu-Motru. Epistema care-i necesară pentru România acum ar trebui să producă intrarea în cea de a doua modernitate. Ca simplă eboşă de definiţie pentru cea de a doua modernitate, semnalez cartea “Proust şi calmarul” scrisă de Dr. Maryanne Wolf, director al Centrului de cercetare pentru lectură şi limbaj de la Tufts University. Dar Maryanne Wolf nu exprimă idei tocmai noi, după cum psihologia cognitivă căreia îi aparţine ca domeniu ştiinţific nu diferă în esenţă prea mult de psihologia din Ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Tot Michel Foucault îl prezintă pe Ideologul primar Destutt de Tracy drept creator de platformă epistemică modernă. Consider că este bună şi pentru Epistema celei de a doua modernităţi româneşti, dar acum şi cu “înflorituri” americane ! Vezi şi http://fr.slideshare.net/iri-research/marianne-wolf

  42. 43 Marian Nicolae ianuarie 13, 2013 la 9:55 am

    @ intrusul,

    Postarile mele nu reprezinta un refugiu in protoistorie.

    Acestea reprezinta un adevar si o mostenire pe care noi romanii actuali, copiii dacilor care la randul lor au fost copiii pelasgilor, TREBUIE sa-l cunoastem si sa-l punem in evidenta, pentru ca nste neica nimenea ca un Hunor sau un Frunda sa nu vina pe pamantul NOSTRU DAC cu pretentii pentru kazarimea lor.

    Acestea sunt lucruri care trebuiesc stiute, la fel ca si adevarul despre statuile reprezentand „prizonierii” daci, nelegati si cu fruntea sus, care nu erau altii decat PARINTII ROMEI…….

    Fratilor se incearca furtul istoriei noastre de catre niste venetici…..
    La arme va spun, indiferent ca folositi stiloul, calculatorul sau kalashnikovul care-mi este mie personal atat de drag……

  43. 44 Marian Nicolae ianuarie 13, 2013 la 10:05 am

    @intrusul,

    Sunt crestin-ortodox, de ce as dori sa rup acest lucru din fiinta mea???

  44. 45 Marian Nicolae ianuarie 13, 2013 la 10:21 am

    @blogideologic,

    Va multumesc pentru link.

  45. 46 Iluminatu ianuarie 13, 2013 la 10:55 am

    Reporterul : Vis-a-vis de experienţeţe acumulate, ce aţi putea spune despre sensul vieţii, Excelenţă ?
    Adrian Năstase : ® Sensul vieţii nu este întotdeauna trigonometric ; ® Pământul taxează alt sens al vieţii decât al lui.

  46. 47 M.Voicu ianuarie 13, 2013 la 11:26 am

    Puterea delegatã a puterii delegate
    Constituţia dispune la Art.72 alin.1: «Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.». Aceasta este prilej de numeroase comentarii spre „reformare”. Eu nu ştiu dacã s-a remarcat cã Imunitatea parlamentarã îşi are originea în Art.62 alin.1: votul universal …», explicitat în Art.69 alin.1: «În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.». Prevederea din Art.69 alin.2: «Orice mandat imperativ este nul.» nu este absolutã nici pentru parlamentari; Art.70 dispune prin alin.1 teza întâia: «Deputaţii şi senatorii intrã în exerciţiul mandatului … sub condiţia depunerii jurãmântului.» – faţã de care are a fi apreciatã şi pierderea calitãţii de deputat sau de senator în caz de incompatibilitate (Art.70 alin.2 teza a doua).
    Avem implicit în Constituţie principiul: orice ales exprimã o putere delegatã şi cine a dat mandatul are drept sã-l revoce, cum rezultã din Art.70 alin.2 teza a doua: «Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale a Camerelor nou alese ….», Art.83 alin.2: «Preşedintele României îşi exercitã mandatul pânã la depunerea juramântului de Preşedintele nou ales.» şi, corespunzãtor, în conformitate cu statutele organizaţiilor, asociaţiilor şi societãţilor comerciale. Din aceste considerente, nu-mi explic absolutizare absurdã a duratei mandatului, deşi conţinutul mandatului şi realizarea acestuia reprezintã însãşi rostul funcţiei delegate. Clauze de ”despãgubire”, oricum ar fi exprimate, sunt scorii din dreptul feudal; cine este pentru ❓
    Sub imperativul din Art.124 alin.3: «Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.», crede cineva cã judecãtorii ar dat mandat delegaţilor lor în CSM sã accepte prevalenţa alte voinţe ? – din alte autoritãţi, fie ele Parlament, Preşedinte, Guvern, sau Ministerul Public (Art.132 alin.1: «Procurorii îşi desfaşoarã activitatea potrivit principiului… controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei…»).
    Asta, când Constituţia dipune repetat în Art.133 alin.1 şi Art.134 alin.4: Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiei, şi are acest rol. Noţiuni alternative precum ”magistrat procuror” (Legea nr.132/1997) sunt departe de Convenţia CEDO Art.5 par.3 – care înscrie: judecãtor sau alt magistrat împuternicit de lege – expresie în care lipsa termenului „procuror” are semnificaţie, cãci în fapt nu lipseşte din limbajul niciunei ţãri membre a Convenţiei CEDO.

  47. 48 dlnimeni ianuarie 13, 2013 la 12:30 pm

    Marian Nicolae: nu poti, ca ministru sa vorbesti de 15 controale fiscale anual (unul la fiecare trei saptamini) pentru o firmele mici, decit daca doresti, prin aceasta exprimare tateasca, sa te compromiti ca ministru si nu in ultimul rind ca asa-zis (sau autointitulat) om – femeie – de afaceri. Ca o paranteza, am senzatia ca au ajuns la cele mai inalte pozitii decizionale asa numitii oameni de afaceri de succes, al caror singur merit pare a fi acela ca i-au cunoscut pe altii cu ajutorul carora au facut afaceri grase. Altfel, lasati de capul lor si pe picioarele lor, nu sunt in stare macar sa isi pastreze banii – si am inceput sa avem exemple din ce in ce mai numeroase. Oare o sti dna Grapini ce inseamna un control fiscal, pentru o firma? Si un simplu control fiscal facut asa cum stiu controlorii respectivi poate scoate o firma din activitate, dar 15 controale anual. Dar s-o fi intrebat dna ministru de citi controlori fiscali este nevoie pentru a verifica, de 15 ori pe an, activitatea fiecareia dintre miile de firme dintr-un domeniu economic? Dar marea femeie de afaceri Maria Grapini mai tine minte, cumva, pe unde isi depunea ea bilanturile? Daca da, atunci, cu un efort de imaginatie, si-ar putea inchipui ca tot acolo ar putea gasi si datele pe care le cauta pe la statistica, unde cu siguranta dna Grapini nu a depus bilanturi. Adica onor Registrul comertului, ca si organele fiscalicesti, detine datele de care dna Grapini zice ca are nevoie; date pe care, probabil contra ciubuce personale, le dau pe sub mina unor firme private care vind – ce credeti? – listele firmelor, ordonate pe domenii si subdomenii de activitate, cu date despre afaceri si date de contact. O astfel de lista costa vreo citeva milioane de lei vechi, iar asta in legalitate, adica mai putin decit bonurile de masa ale unui functionar ministerial. Impozitul „forfecar” pare ceva ultraliberal: adica dai statului o suma de bani si, in schimbul ei, iti mulgi afacerea cit poti. Numai ca nu e chiar asa. Ideea ca unii ar face afaceri fara a fi impozitati deloc mi se pare tare nastrusnica si generatoare de banuieli, mai ales ca si printre fruntasii uselisti avem hotelieri. Ori ca ar putea fi lansata chemarea inscrieti-va la conservatori ca sa scapati de controalele fiscale. Desigur ca dna ministru stie ce face, va face studii si simulari, ba poate le va si externaliza pentru milioane frumusele de euro. Oricum, pare ca din activitatea departamentelor pesediste de sub indrumarea dlui Nastase s-a cam ales praful, ca si din activitatile departamentelor partidelor asociate la guvernare si ca avem de-a face cu trei programe de guvernare de tip multisectorial sau chiar sectorial; parca vad ca in curind vom avea trei feluri de impozitare, de nu se va mai vedea om cu persoana: unii vor plati „forfecar”, altii cota unica si restul progresiv. De la minister la minister. Nu-ti convine, schimbi ministerul. Ca multe persoane fizice care mai inchiriaza cite un apartament se vor transforma in firme hoteliere (si hotelurile inchiriaza camere, nu?) pentru a cere, urmare a afacerii mici, scutirea completa de impozit, asta va fi cea mai nevinovata dintre glumele care se vor face. Dar, cine stie, poate ca un hotelier cu influenta va utiliza surplusul de bani obtinut astfel pentru a salva si intretine clubul Dinamo, fapt care i-ar putea atrage intelegerea dlui Nastase. Asta, domnule Nicolae, a fost fiindca m-ati stirnit, altfel mi-am propus o perioada de observare.

  48. 49 Fragmentarium Politic ianuarie 13, 2013 la 1:53 pm

    Politica este ceea ce comunica: De la Tismaneanu la Marga, via Tarantino

    Nicio fiinta sociala nu se poate situa deasupra criticii, doar traiul in pustie, care a ramas in urma istoriei, a fost altceva. Chiar daca gluma lui Darwin ca ne-am trage din maimute a fost luata in serios de catre unii, comportamentul fiziologic nu are trecere in fata rationalitatii umane, ramanand pe treapta cea mai de jos a societatii.

    Probabil (sau cel putin asa sper) ca si celebrul regizor Quentin Tarantino, mult laudat de media americana, al cărui film, „Django Unchained”, a fost nominalizat la cinci premii Oscar 2013, s-a simtit rusinat dupa accesul de furie pe care l-a avut in timpul unei emisiuni de televiziune, cand i-a replicat agresiv intervievatorului cu “Nu sunt sclavul tau!”, in momentul in care acesta a început să îl intrebe despre violenta din film si posibila legatura cu cea din realitate, motivat, cred, si de recentul masacru de la Sandy Hook, din Connecticut.

    Imi imaginez ca, daca ar fi fost de fata, nu mai putin cunoscutul politolog Vladimir Tismaneanu nu ar fi ezitat sa intervina, reamintind una dintre tezele sale favorite (si corecte, ma bucur ca pot sa adaug), potrivit careia imaginile, ca si cuvintele, au consecinte. Ma insel, oare?

    Tot la fel de bine imi place sa cred ca jurnalistul britanic in cauza ar merita si el un premiu, al responsabilitatii sociale, cu nimic mai prejos, iar daca ar exista mi se pare ca cel mai nimerit sa i-l inmaneze ar fi presedintele Obama, adversar declarat al violentei din societatea americana.

    Cat le trebuie scenelor de violenta sau de ura, din filme sau din carti, sa treaca de bariera realitatii, prin preluarea in comportamente mimetice de catre indivizi necultivati, nu ca instructie, care este o alta problema, ci spiritualiceste si sufleteste?! Putin, foarte putin, dupa cum am vazut si in Europa, in cazul “Breivik”, dar si dupa cum ne avertizeaza si raportul WEF 2013 despre un nou fenomen, “cyber-incendiile salbatice”, care se pot dezvolta in revolte populare, precum cea provocata de un film anti-islam, de pe YouTube.

    Cand tinta criticii este o persoana din zona puterii sau un guvern, regula devine si mai imperativa, mai cu seama daca este indreptatita si ne ajuta sa progresam si sa traim mai bine. Nu numai continutul criticii este insa important, ci si felul in care o facem, stilul care ne da „clasa” si ne face sau nu „rasati” intelectual, care poate scadea sau creste credibilitatea a ceea ce sustinem. Din acest punct, ma despart de onorabilul domn Tismaneanu.

    Citindu-i articolele critice la adresa sefului ICR, Andrei Marga, pur si simplu sunt socat de asaltul lingvistic umoral al profesorului de la Universitatea Maryland, cu cuvinte care in niciun caz nu sunt „bijuterii” academice sau culturale, ca ratacit, mitoman, satrap, bezmetic, tupeist, impostor, nevrotic, confuz, misel etc. (lista este lunga) si expresii care-l trimit pe bietul om in zone precum cele legate de Alzheimer si Neanderthal!!!
    Luand de bune tiradele, a-i zice ca Andrei Marga ar avea toate handicapurile fizice si psihice din lume, ca nu ar fi intrat la facultate fara examen, datorita excelentei de la bacalaureat, nu ar fi fost sef de promotie la filosofie si sociologie, nu s-ar fi adapat din valorile educationale americane, traind experimental, pe viu, intr-o familie de peste Ocean, nu ar fi studiat la nemti, nu ar fi autor de carti si nu ar avea o serie de recunoasteri academice internationale!

    Chiar nu inteleg cabala maculanta a domnului Tismaneanu, ale carui inteligenta si instructie nu pot fi puse la indoiala! Cu regret o spun, primul lucru care mi-a venit in minte citindu-l pe autorul cartii „Devil In History”, elogiata de curand de The Wall Street Journal, au fost cuvintele lui Cicero: „Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic”. Daca este adevarat, nu vad niciun motiv ca profesorul Marga sa se teama de ceea ce numeste „tismaneni”.

    Mesajul meu transpartinic, dincolo de orice spatii, viziuni si dispute, este de sanogeneza a comunicarii politice si de indemn de a vedea cu limpezime ceea ce comunicarea curata ne semnalizeaza: Un adevar care nu schioapata nu are nevoie de carjele unui limbaj ireverentios.

  49. 50 Luminita Arhire ianuarie 13, 2013 la 4:20 pm

    Am ascultat-o pe doamna Dana Nastase in scurtul interviu acordat unui post de televiziune ; l-am revazut pe Andrei Nastase intr-o emisiune televizata , imediat dupa arestarea tatalui sau. Numai cineva rauvoitor ar putea sa nu remarce decenta , discretia si eleganta acestor persoane atat de greu lovite de o sentinta stramba , revoltatoare . Numai cineva rauvoitor nu ar observa , dincolo de cuvinte , din ce familie frumoasa fac parte acesti oameni . Iar o familie frumoasa este asemenea unei case cu o arhitectura armonioasa si cu o structura durabila : naste admiratie si simpatie pe de o parte , dar si invidie veninoasa pe de alta parte . Cred ca nu gresesc afirmand ca dincolo de ura rece , politica , pe care Traian Basescu o cultiva de multi ani impotriva lui Adrian Nastase , mai exista si o ura „la cald „, mai subtila si mai elaborata impotriva a ceea ce TB nu va putea avea vreodata : relatia de familie , educatia , gustul pentru frumos , inteligenta si cultura – adica tot ceea ce TB dispretuieste violent pe principiul ” strugurii sunt acri „.
    Am in casa o lucrare de grafica intitulata „UCIDEREA BALAURULUI” , apartinand unui grafician care ne-a parasit , din pacate , mult prea devreme . Desenul reprezinta un tanar hidos , cu membre contorsionate si disproportionate fata de corpul masiv , care incearca sa strapunga cu o sulita un ou .
    Uratenia incercand sa distruga armonia , asta vad eu ,de multi ani , in malversatiunile dizgratiosului TB ; este ilustrarea perfecta a celui care omoara tot ceea ce nu intelege – intr-o alta epoca ar fi ars cu voiosie mormane de carti in piata publica .

  50. 51 George Ban ianuarie 13, 2013 la 4:28 pm

    @intrusul, 13 ian, 4:55am (o multime de insomniaci pe aici – daca scriu din Romania!)

    De ce „este foarte grava” „ruptura de prezentul crestin-ortodox” ? Vrem sau nu sa ne rupem cu adevarat de imperiul de la rasarit?

  51. 52 George Ban ianuarie 13, 2013 la 4:55 pm

    @Fragmentarium Politic, 13ian 1:53pm

    Felicitari pentru talent si pentru adevarul promovat! Blogul ar creste mult in valoare daca ati scrie mai des…

  52. 53 M.Voicu ianuarie 13, 2013 la 9:30 pm

    La ”lplebicist”: la tema curentã (Reforma şi contrareforma în justiţie), ca şi la Băsescu-se-preface… (care privea numirea şefilor parchetelor)
    Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri [Art.133 alin.2 din Constituie], din care:
    14 sunt aleşi direct în adunãrile generale ale magistraţilor (9 judecãtori + 5 procurori);
    2 reprezentanţi ai societãţii civile, aleşi de Senat, care tehnic nu pot fi aleşi direct (comunitatea nefiind definitã numeric), iar criteriul de selecţie: “specialişti în domeniul dreptului” nu permite decât o evaluare calitativã (aceştia participã numai la lucrãrile în plen);
    3 deţinãtori de autoritate numiţi funcţional de Constituţie în Art.133 alin.2 lit.c: ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    Îmi aduc aminte cã Înalta Curte a întors un dosar spre a fi completat – doar pentru cã nu fusese semnat de însuşi Procurorul General – şi deduc cã deţinãtorii de autoritate numiţi ca la Art.133 alin.2 lit.c nu pot fi înlocuiţi nici pentru votul în CSM, de cãtre alte persoane din structurile respective 💡
    Constituţia stabileşte cel mai înalt standard de control social, ca şi pentru justiţie, prin Art.131 alin.1: «În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.», aşa cum specific în planul economic a dat însãrcinare şi pentru Legislativ în Art.136 alin.2: «Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.» – «garantare şi ocrotire» pentru care mãsura este menţinerea proprietãţii publice şi proporţionalitatea creşterii ei cu investiţiile fãcute de societate ca întreg – necum sã asiste la risipirea lor.

  53. 54 CARAMELLA ianuarie 13, 2013 la 10:02 pm

    1) Daca in Romania pentru anul trecut 2012 s-ar face astazi un sondaj de opinie privind INCREDEREA POPULATIEI in prestatiile magistratilor, consider ca s-ar inregistra un procent mult sub 20%.

    2) Consider ca nu ar fi trebuit fi ridicata MONITORIZAREA JUSTITIEI de catre Consiliul Europei tocmai datorita situatiei necorespunzatoare din justitia romana. Numai dupa normalizarea situatiei din justitie trebuia ridicata monitorizarea respectiva de catre CE.

    3) Consider ca in perioada 2003-2004 NU TREBUIA DESFIINTAT RECURSUL IN ANULARE in civil/penal. Consider ca revizuirea hotararii este de multe ori apa de ploaie …

    4) NU am remarcat o adevarata specializare a magistratilor …

    5) In nenumarate cazuri, ca si in cazul Dvs. nu am remarcat respectarea termenului rezonabil de solutionare a cauzelor.

    6) Consider o greseala crearea PNA in sept. 2002, actualmente DNA.

    In ciuda aprecierilor celor din jur fata de consilierul mentionat, eu personal l-am considerat pe respectivul, un veritabil OPORTUNIST !

    Dle Prim-ministru nu-mi vine sa cred ca trebuia sa fiti eliberat inca de la inceputul acestei luni – justificat, astazi suntem in 13 ianuarie 2013, dar JUSTITIA ROMANA ESTE OARBA.
    NU SE AUTOSESIZEAZA NIMENI ?

    Mi-as dori sa contribuiti cat mai grabnic la imbunatatirea legislatiei existente aliniate la cerintele UE si inlaturarea numeroaselor situatii aberante, inclusiv cele de care va loviti dvs. direct cat si cei din jurul dvs.

  54. 55 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 10:06 pm

    @dlnimeni spune, în ianuarie 13, 2013, citez un fragment : +Oricum, pare ca din activitatea departamentelor pesediste de sub indrumarea dlui Nastase s-a cam ales praful, ca si din activitatile departamentelor partidelor asociate la guvernare si ca avem de-a face cu trei programe de guvernare de tip multisectorial sau chiar sectorial; parca vad ca in curind vom avea trei feluri de impozitare, de nu se va mai vedea om cu persoana: unii vor plati “forfecar”, altii cota unica si restul progresiv. De la minister la minister.+ Excelent textul dumneavoastră, în general !

  55. 56 blogideologic ianuarie 13, 2013 la 10:28 pm

    @George Ban spune :”Vrem sau nu sa ne rupem cu adevarat de imperiul de la rasarit?“ Nu putem să „ne rupem“. Să reamintesc că tocmai Occidentul a dat ”imperiului de la rasarit“ să administreze Romania Orientală nord-pontică prin Pacea de la Kuciuk Kainargi din anul 1774. Transformată în NovoRossiia. Nu putem ”sa ne rupem cu adevarat de imperiul de la rasarit“ pentru că trebuie să administrăm împreună, cultural, Romania Orientală nord-pontică, fragment din imperiul Hellenistic milezian, incorporat de romani la anul 133 înainte de Hristos. Acolo a existat oficial o provincie romană înainte chiar de Dacia Felix. Cucerirea împăratului Traian face o legătură teritorială de continuitate cu această Romania Orientală nord-pontică devenită NovoRossiia. Acest adevăr istoric ne era interzis să-l spunem în comunism !

  56. 57 Radu Humor ianuarie 13, 2013 la 11:02 pm

    Este cineva care crezând că săgeţile lui otrăvite „fac toţi banii” în desele-i încercări de a lovi în fibra naţională a poporului român , nu observă, sau refuză să vadă că nu valorează nici cât „Un dolar găurit” 🙄

  57. 58 blogideologic ianuarie 14, 2013 la 12:53 am

    @ Marian Nicolae
    Am văzut pe vremuri ceauşiste un film italian turnat după romanul „Padre, Padrone”. Personajele erau ciobani de capre din Sardinia. Într-o scenă de film, un cioban aflat pe un munte strigă către alt cioban, aflat pe alt munte. În titrarea pe româneşte se citea : „Giovanni, Giovanni!” Dar din difuzoare se auzea foarte clar : „Ioane, Ioane!”

  58. 59 George Ban ianuarie 14, 2013 la 8:50 am

    @blogideologic spune:

    „Nu putem ”sa ne rupem cu adevarat de imperiul de la rasarit“ pentru că trebuie să administrăm împreună, cultural, Romania Orientală nord-pontică, fragment din imperiul Hellenistic milezian, incorporat de romani la anul 133 înainte de Hristos.”

    Pai zi domn’e-asa!

  59. 60 Marian Nicolae ianuarie 14, 2013 la 8:59 am

    @blogideologic,

    De ce credeti dumneavoastra ca au fost distruse sistematic toate izvoarele care vorbesc despre daci?????

    Noi romanii suntem si am fost fruncea Europei, o frunce atat de inteligenta incat de fiecare data sus numita Europa a avut grija sa ne distruga, cand printr-un mic razboi mondial, mai o mica criza economica, asezonata cu distrugerea intelectualitatii romane, mai un mic comunism, bine impregnat dupa cu o multime de dusmani ai poporului roman, sub numele mai nou de EA adica asasini economici….

    Culmea este ca acesti nemernici de europeni se trag din talpa Tarii Romanesti, din talpa Daciei…….

    Noi romanii care practic suntem de acelasi sange cu nemernicii de mai sus, ne intelegem mai bine cu rhusii, sau rusii mai nou, dupa denumirea din ultimile secole…..

    Daca nu-si baga coada kazarimea mondiala, eram sus si bine, atat economic cat si social…..

    Dar timpul nu-i trecut sa-ntoarcem roata…….sa revenim la cashile noastre si sa-i dam afara pe sus numitii kazari…cu suturi in fund…..

  60. 61 dlnimeni ianuarie 14, 2013 la 10:18 am

    Blogideologic, multumesc.

  61. 62 blogideologic ianuarie 14, 2013 la 4:13 pm

    @ George Ban
    You are welcome ! “De administrando imperio.” Sunt drepturile noastre istorice, moştenite de la Constantin Porfirogenetul.


  1. 1 Reforma si contrareforma in justitie | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe ianuarie 11, 2013 la 12:55 pm
  2. 2 Atentatul de la Piatra Neamt « Motanul Incaltat Trackback pe ianuarie 12, 2013 la 5:39 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: