„Am o mare rugăminte: citiţi legea partidelor, coroboraţi cu Constituţia, ca să putem vorbi aceeaşi limbă” (T. Băsescu)

Gând la gând. Şi eu vă adresam acelaşi îndemn. Băsescu încearcă să ne facă ceea ce ne făcea domnul Frunda, la începutul anilor ’90, când ne spunea că drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt drepturi colective. Când am verificat, ele erau (şi sunt), de fapt, drepturi individuale. Să vedem, acum, textele: Legea partidelor politice (legea nr. 14) a fost adoptată în 2003, în perioada „sistemului ticăloşit”, la iniţiativa unor deputaţi şi senatori liberali (Valeriu Stoica, Andrei Chiliman, Puiu Haşotti, Radu F. Alexandru etc.) şi cu amendamente ale guvernului pe care îl conduceam. Această lege a înlocuit Legea partidelor politice din 1996.

Legea din 2003 defineşte partidele politice, stabileşte cine pot fi membrii lor, prevede organizarea şi înregistrarea lor.

Capitolul V, intitulat „Asocierea partidelor politice”, precizează că „partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianţă politică” (art. 28), care trebuie înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la fel ca partidele, într-un registru special.

Conform art. 22 din lege, alianţele au personalitate juridică distinctă de cea a partidelor componente. Art. 32 stabileşte că dacă alianţa politică se prezintă în alegeri cu liste comune, candidaţii trebuie să facă parte dintr-un partid politic membru al alianţei.

Legea asimilează deci alianţa politică cu partidul politic (vezi art. 5, 20-22, 34, 35, 52).

Chiar în expunerea de motive, din 2002, a grupului liberal, se menţionează, între altele, că s-a dorit ca „înregistrarea Alianţelor politice să parcurgă aceeaşi paşi ca şi înregistrarea partidelor politice”. Să nu-şi mai aducă aminte Băsescu de perioada în care se forma o celebră alianţă – Alianţa D.A. şi interesul de a se statua clar asimilarea alianţelor politice cu partidele?

Ce înseamnă „a asimila”?

„Este bine ştiut că, a asimila înseamnă a face ceva asemănător, a prezenta ca asemănător, a considera egal, şi similar” (Motivarea Deciziei celor cinci judecătoare în Dosarul „Trofeul Calităţii”, pag. 247).

E vorba de un argument de autoritat, definitiv şi irevocabil.

Oricum, Emil Boc – ca lider al grupului PD – a susţinut această formă a Legii şi, în şedinţa din 25 iunie 2002 şi 27 iunie 2002, legea a fost adoptată la Cameră, cu 209 voturi pentru şi 40 împotrivă (deputaţii PRM). A existat, într-adevăr, o dispută – dacă pot fi realizate şi alte forme de asociere ale partidelor – cu formaţiuni nepolitice. În final, s-a acceptat şi această formă de asociere, reglementată separat, în art. 32 al Legii.

Conform art. 55, sunt asimilate cu partidele nu numai alianţele politice, ci şi „organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri”.

Legea nr. 14/2003 mai are însă un text – deosebit de interesant: „Dacă niciunul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obţinut majoritatea absolută în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentară pot constitui coaliţii pentru asigurarea guvernării. Coaliţiile nu sunt supuse înregistrării. Dar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziţii privind asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar.” (art. 36)

Avem deci două situaţii. Înainte de alegeri – constituirea de partide sau de alianţe de partide iar după alegeri, coaliţii de guvernare. Articolul 36 a fost textul pe care l-am invocat în 2004 pentru a forma guvernul, într-o coaliţie cu UDMR, deşi exista şi o alianţă electorală (PSD + PUR). N-a mai fost cazul, pentru că Băsescu a şantajat membrii UDMR şi PUR cu organizarea de alegeri anticipate şi, în acele condiţii, au acceptat formarea unei coaliţii cu Alianţa D.A.

Ideea de bază a art. 36 este aceea că şi dacă nu există o alianţă politică anterioară alegerilor, după alegeri, poate fi formată o coaliţie de către mai multe partide parlamentare care să prezinte un candidat de premier, existând majoritatea necesară.

Traian Băsescu vrea să citim şi textul art. 103 din Constituţie, care arată că „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.

Băsescu doreşte o lectură simplificată a Constituţiei, în sensul că nu participă decât partidele politice în alegeri.

Dacă ar fi aşa, atunci Legea partidelor, care asimilează alianţele politice partidelor, ar fi neconstituţională. Ar fi neconstituţională şi asimilarea UDMR cu un partid politic, UDMR fiind chemat totuşi din câte îmi aduc aminte, la consultări la Cotroceni.

Evident că o astfel de interpretare – manipulatorie – nu poate fi acceptată.

Ea ar fi contrară şi textului art. 40 din Constituţie: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

Pe de altă parte, competitorii în alegerile parlamentare, conform Legii nr. 35 din 13 martie 2008, pentru alegerea Cameri Deputaţilor şi a Senatului, sunt partidele politice; alianţele electorale (înregistrate la BEC, înainte de alegeri); alianţele politice („asocieri între partide politice pe baza unui protocol de asociere înregistrat la Tribunalul Bucureşti); organizaţiile cetăţenilor aparţinând monorităţilor naţionale.

Dacă la alegeri candidează şi câştigă USL ca alianţă, pot fi invitate la consultări doar piciorul stând sau cel drept al candidatului care câştigă sau pot fi invitaţi pe rând adidaşii lor?

Procesul verbal al BEC arată care sunt competitorii; PSD nu candidează, nici PNL, candidează USL. Poate că Băsescu doreşte să invite la consultări din organizatia Gorj a PSD sau pe cea din Sectorul 1 a PNL?!

Există însă un remediu la acest posibil „şmen” prezidenţial: procedura suspendării pentru cel care, eventual, nu ar respecta regulile statului de drept şi Constituţia României.

PS. Sper că ambasadorii UE şi cei ai NATO au fost informaţi despre această tentativă de încălcare a Constituţiei.

46 Responses to “„Am o mare rugăminte: citiţi legea partidelor, coroboraţi cu Constituţia, ca să putem vorbi aceeaşi limbă” (T. Băsescu)”


  1. 1 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 10:42 am

    DIB – in loc de PIB………

    Distrusul Intern Brut- cateva definitii
    de Emil Stoica

    http://www.emilstoica.ro/distrusul-intern-brut-cateva-definitii.html

    Primul articol dedicat subiectului Distrusul Intern Brut (DIB) a avut doar menirea de a introduce acest concept si de a schita in mare modul lui de definire. La modul simplist DIB este definit ca suma a valorilor nete distruse dintr-o economie in decursul unei perioade de timp. Practic din aceasta definitie scurta DIB este opusul PIB- ambele cuantificand fluxuri economice- iar din interactiunea lor putem urmari variatia stocului de bogatie interna.

    In spatele acestei definitii simpliste stau insa mai multe consideratii teoretice.

    La fel cum la valoarea PIB se ajunge pornind de la valori ale activitatii economice, la DIB se ajunge pornind de la conceptualizari si evaluari/masurari ale distrugerilor din economie. Modul de calcul al DIB nu este similar cu cel al PIB, pentru simplul fapt ca productia/crearea de bogatie nu este echivalenta ca proces cu distrugerea/reducerea bogatiei.

    In primul rand de ce credem ca exista DIB? Pentru ca stocul de bogatie interna nu cunoaste doar perioade de crestere. Bogatia poate fi creata dar poate fi si distrusa; aceasta este evident atunci cand au loc evenimente majore- cutremure, razboaie, inundatii, revolutii samd- iar simplul studiu al PIB in aceste perioade turbulente este irelevant pentru a surprinde reducerea stocului de bogatie.

    Este irelevant ca PIB cunoaste o scadere intr-o asemenea perioada: o scadere de 10% a PIB intr-un an e considerata un eveniment catastrofal, insa chiar si in asemenea situatii inca se mai produce/adauga valoare la 90% din valoarea anului precedent. Valoarea totala a PIB este intotdeauna pozitiva si daca nu ar exista distrugere (DIB) stocul de bogatie ar creste permanent- e drept cu valori mai mari sau mai mici- ceea ce este evident neadevarat.

    Distrugerea bogatiei are loc nu doar in perioade de evenimente majore, ci si in perioade de activitate economica “normala”. Sa luam cazul Romaniei- PIB cumulat 1990-2011 este de aproape 1250 miliarde EUR (adica 1.25 trilioane EUR). Se gandeste cineva ca stocul de bogatie al Romaniei a crescut in ultimii 20 de ani cu 1.25 trilioane EUR? Nu, pentru ca o mare parte din aceasta bogatie a fost distrusa intre timp.

    Productia poate fi studiata independent si intr-un sistem deschis, cel putin in stadiul actual in care nu cunoastem valoarea totala a resurselor posibile si disponibile si practic oricand putem gasi noi resurse si produce valoare noua. Distrugerea insa nu poate fi studiata decat legata de un sistem al unui stoc de bogatie preexistent si al valorilor déjà create/produse. Nu poti distruge ceva ce nu exista in momentul studiat sau intr-un interval de timp studiat decat in situatii foarte speciale (dupa cum vom vedea mai jos). Din aceste limitari rezulta particularitati importante ale studiului DIB comparat cu PIB.

    In momentul in care studiem stocul de bogatie si interactiunea fluxurilor economice productive si distructive devine foarte important conceptul de echilibru. Studiul PIB surprinde o crestere liniara sau mai bine zis ciclica dar pe un trend ascendent fara a necesita conceptul de echilibru- insa introducerea conceptului de DIB necesita studiul aprofundat al punctelor de echilibru din sistemul economic- cu toata teoria aferenta specifica studiului sistemelor si teoriei jocurilor. Sistemul economic in care avem in vedere interactiunea PIB/DIB este un sistem care tinde catre puncte succesive de echilibru, nu catre o crestere liniara.

    Echilibrul presupune interactiunea unor forte contrare in cadrul sistemului. Intr-un sistem economic in care studiem doar productia si valoarea adaugata (PIB) fara a urmari si distrugerile din sistem (DIB) – studiul punctelor de echilibru este facultativ si are o valoare minimala. Atunci insa cand studiem DIB si interactiunea lui cu PIB conceptul de echilibru devine fundamental. Orice sistem economic, prin crestere sau scadere, prin interactiunea intre productie si distrugere, trece prin diferite puncte de echilibru incepand cu echilibrul initial in care sistemul este inexistent (starea zero).

    Vorbind despre starea zero as vrea sa definesc termenul de “distrugere absoluta” si echivalentul la nivel economic al “distrusului absolut” (total). La nivel general distrugerea absoluta inseamna distrugerea totala, revenirea la momentul zero in care nimic din sistem nu mai exista. Din punct de vedere al sistemului economic distrusul absolut inseamna revenirea la starea zero a sistemului economic adica la un stoc de bogatie zero. Practic economia nu mai exista.

    Evident ca acest concept este pur teoretic si este greu de imaginat o stare de fapt in care sa nu existe nici un stoc de bogatie, distrugerea absoluta este aproape imposibil de atins la nivel economic. Aceasta ar insemna distrugerea nu numai a stocului de bogatie acumulat, dar si a tuturor resurselor economice. In conditiile actuale inseamna distrugerea fizica totala.

    Un alt termen important este cel de “distrugere potentiala” sau “distrus potential”, care este legat de starile de echilibru din sistem. Practic distrugerea potentiala este distrugerea necesara pentru ca sistemul respectiv sa ajunga intr-o noua stare inferioara de echilibru in cazul unui eveniment distructiv. Este vorba de o distrugere partiala. De exemplu un automobil se afla intr-o stare de echilibru (frumos, stralucitor, functional), distrugerea potentiala este distrugerea posibila printr-un accident major in care nu se ajunge in starea zero- masina nu se dezintegreaza total- insa se ajunge la o noua stare de echilibru cu o valoare mult mai mica a automobilului (de exemplu valoarea reziduala pe care o are atunci cand vinzi piesele masinii). Important pentru definirea distrugerii potentiale este gasirea diferitelor stari de echilibru si a diferentelor de valoare intre ele.

    Distrugerea absoluta este o varianta particulara a distrugerii potentiale, in sensul ca este distrugerea potentiala necesara pentru a atinge echilibrul starii zero.

    Un ultim termen este acela de “distrugere virtuala” sau distrus virtual. Distrugerea virtuala este practic distrugerea nemanifestata, dar posibila/probabila prin modul in care a fost produsa anterior valoarea si care lasa sistemul intr-o stare de dezechilibru. Distrugerea virtuala are urmatoarele caracteristici:

    Se manifesta in viitor, nu in prezentul imediat.
    Are un oarecare grad de previzibilitate sau predictibilitate rezultand din modul in care a fost produsa si structurata anterior valoarea sistemului- insa acest grad de previzibilitate sau predictibilitate nu este neaparat evident in prezentul imediat.

    De exemplu constructia unei case exact in zona inundabila a unui rau poarta in sine o distrugere virtuala in sensul ca la prima inundatie majora este posibil sau probabil ca acea casa sa fie distrusa. In acest caz distrugerea virtuala este previzibila si predictibila. Insa crearea de instrumente financiare derivate super-complicate si care contin un sambure de pericol major pentru economia globala (dupa cum se vede in perioada actuala) contine la randul lor o distrugere virtuala care nu a fost previzibila sau predictibila si care s-a manifestat dupa o perioada indelungata.

    Din punctul de vedere al DIB este important de facut distinctia intre distrugere si transformare. Este oarecum similar cu cazul invers al PIB care studiaza doar valoarea adaugata (diferenta pozitiva de valoare rezultata prin transformare). Multe evenimente care pot fi considerate distrugeri sunt de fapt simple transferuri de valoare si de stoc de bogatie.

    De asemenea trebuie facuta distinctia intre distrugerea materiala (fizica) si cea nemateriala. Distrugerea fizica nu poate aduce stocul de bogatie decat pana la starea zero. In schimb distrugerea nemateriala poate (in combinatie cu distrugerea fizica) duce la valori negative ale stocului de bogatie.

    Stiu ca este extrem de greu de conceput ca un sistem sa ajunga intr-o stare negativa (sub starea zero) a valorii/bogatiei insa acest lucru este posibil prin manifestari succesive ale distrugerii. Sa presupunem ca o persoana ia un imprumut pentru a-si construi o casa si ia banii de la banca cash. Construieste casa fara a plati inca furnizorii de materiale iar in ziua in care vrea sa faca acest lucru are loc un incendiu in care casa este distrusa si ard inclusiv banii aflati in casa, intr-un mod in care asigurarea constructiei este invalidata. Furnizorii nu sunt platiti, casa nu mai exista, asigurarea nu plateste, iar proprietarul casei ramane dator bancii suma de bani plus dobanda pe care in final nu are de unde sa o achite decat in mica parte- deci si banca pierde. Toata lumea pierde, iar rezultanta din punct de vedere al stocului de bogatie este negativa.

    Din nou vreau sa fac precizarea ca acesta este un articol de prezentare in mare al conceptelor distrugerii economice. Nu am pretentia de a epuiza subiectul, am vrut doar sa prezint conceptele pentru a vedea daca sunt usor de inteles, daca sunt logice si evident care sunt criticile- poate sistemul conceptual poate fi imbunatatit.

    In momentul in care sistemul conceptual va fi asimilat, putem trece si la discutii de caz pentru ca studiul distrugerii economice este practic inexistent in momentul de fata si posibilitatile de discutie cu aplicatii practice sunt enorme. Entropia este o forma de distrugere continua cu manifestari inclusiv in activitatea economica- pe termen foarte lung practic duce la distrugerea absoluta. La nivelul micro, practic si un pahar de plastic de unica folosinta pe care il aruncam la gunoi este un studiu de caz al distrugerii. Amortizarea constructiilor, birocratia, coruptia, sistemul financiar, banii, creditarea, dobanzile, etc etc fiecare dintre acestea pot fi separat studii de caz ample ale manifestarilor distrugerii in sistemul economic.

  2. 2 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 10:45 am

    Acesta este primul articol referitor la DIB

    Distrusul intern brut (DIB)

    http://www.emilstoica.ro/distrusul-intern-brut-dib.html

    Motto: “Si mereu lucra/Zidul ridica/Dar orice lucra/Noaptea se surpa!” (Balada Mesterului Manole)

    Motto2: The Fifth Element

    Activitatea economica a unei tari este masurata in general prin indicatorul produsului intern brut (PIB) anual/trimestrial. Definitia termenului si formulele de calcul sunt arhi-cunoscute, vreau doar sa subliniez faptul ca pe fondul crizei economice actuale exista o presiune din ce in ce mai mare legata de schimbarea modului in care economiile nationale isi calculeaza performanta.

    Ultimii ani au scos in evidenta un paradox. Este posibil sa ai un PIB in crestere sau stagnare si cu toate acestea sa ai o deteriorare semnificativa a mediului economic si a stocului de bogatie national. Teoria clasica explica acest lucru prin faptul ca o parte din activitate nu este evidentiata in PIB (auto-productia/consumul etc), dar si prin faptul ca are loc o reasezare fundamentala a valorilor economice cu implicatii care nu sunt inca pe deplin cunoscute. Acest lucru este corect, dar nu complet.

    Marile economii ale lumii nu au avut scaderi importante ale PIB in ultimii ani (economia globala a crescut in ansamblul ei) si cu toate acestea multa lume vorbeste de ultimii ani drept “cea mai mare criza economica din ultima suta de ani, la fel de grea sau poate chiar mai grea decat Marea Criza din anii ‘30”. Cum este posibil sa comparam criza actuala cu cea din anii ‘30, cata vreme PIB nominal al SUA in 1933 a scazut la jumatate comparat cu 1929 (produsul intern brut real-corelat cu inflatia- a avut o scadere de 30%) iar acum PIB in SUA a ramas relativ constant intre 2008-2011?

    Raspunsul se afla probabil in analiza contraponderii crearii bogatiei- distrugerea- care este in general ignorata de economisti, statisticieni, formatori de opinie samd. La fel cum discutam despre produsul intern brut (PIB) putem discuta si de un indicator al distrugerii de bogatie – distrusul intern brut (DIB).

    Marea Criza din anii ‘30 a debutat printr-o distrugere masiva de fluxuri economice (caderea burselor, deflatie urmata ulterior de inflatie, somaj etc) si a fost “rezolvata” (la modul cinic) tot prin distrugere de al doilea razboi mondial. Economia si-a revenit producand pentru razboi iar dupa aceea pentru a reconstrui ce a fost distrus. Cresterea a continuat pentru multe decenii dupa razboi pentru a reface economiile vlaguite. Costul total al razboiului pentru tarile combatante (practic bogatie distrusa) a fost estimat la 1 trilion de dolari paritatea anilor ’40, o suma astronomica.

    Analiza distrugerilor cauzate de Marea Criza si Al doilea razboi mondial este interesanta pentru a evidentia distinctia intre distrugerile de fluxuri economice (scaderea PIB in timpul Marii Crize) si distrugerile de stocuri de bogatie (evidente atat in timpul Marii Crize, dar mai ales in timpul celui de-al doilea razboi mondial).

    Cu cat mai mult s-a distrus in al doilea razboi mondial, cu atat mai mult a crescut economia dupa razboi. Germania si Japonia au avut parte de cresteri economice spectaculoase, fiind totodata unele dintre tarile care au suferit cele mai mari distrugeri in razboi. Efectul net al distrugerilor din perioada Marii Crize si a razboiului a ramas vizibil insa multe decenii.

    Un alt aspect al distrugerii economice il reprezinta cataclismele naturale: cutremure, inundatii, uragane/tornade etc. Aceasta este distrugere economica pura a stocului de bogatie- cladirile sunt distruse, soselele, retelele de electricitate samd. Costul aferent cataclismelor naturale a crescut in permanenta- doar in 2011 costul acestora (determinat de societati de asigurare) a ajuns la aproape 400 miliarde de dolari. Sursa: http://www.economist.com/node/21542755

    Este evident insa ca distrugerea nu are loc numai prin razboi sau prin cataclisme naturale. Romania anilor 1990-2000 a cunoscut scaderi de PIB semnificative in contextul schimbarii regimului politic si tranzitiei de la o economie de tip socialist la una de tip capitalist. Abia in 2006 PIB Romaniei l-a egalat pe cel din 1988. Asadar modificarile politice majore pot fi in egala masura si cu efecte similare un factor de distrugere- atat de fluxuri economice cat si de stocuri de bogatie.

    In perioada actuala, desi PIB nu a scazut atat de mult la nivel global distrugerea economica (mai ales cea a stocului de bogatie) este semnificativa. Pierderile din industria financiara sunt enorme, statele s-au supraindatorat, fondurile de investitii, pensii etc. nu au performante foarte bune samd. Socul distrugerii economice nu este atat de vizibil in prezent intrucat a fost preluat/transferat prin indatorare, prin transmiterea distrugerii economice din prezent catre viitor. Cata vreme aceasta distrugere de bogatie este transferata in viitor si purtatoare de dobanda efectul final este amplificat si poate fi chiar mai devastator. Dobanda nesustinuta de activitate economica este un factor important de erodare si distrugere de bogatie.

    Cresterea PIB nu este asadar singurul criteriu al acumularii de bogatie nationala. Este la fel de important ca aceasta bogatie creata sa fie pastrata, si nu distrusa. Exista o tendinta naturala a deteriorarii bogatiei (prin inflatie, prin deteriorarea fizica/contabila a activelor, prin entropia economica samd) insa exista si perioade de distrugere brusca a bogatiei (cataclisme naturale, razboaie, modificari de regim politic, nationalizari, crize financiare samd). Teoria distrugerii bogatiei este probabil la fel de importanta ca cea a crearii bogatiei si trebuie luata in calcul atunci cand este evaluat mediul economic al unei tari.

    Tarile care sunt capabile sa isi pastreze mai bine bogatia creata sunt cele care au cel mai mare succes economic, chiar daca aceasta nu este reflectata uneori in cresterea PIB. Acolo unde este putina distrugere este mai putina nevoie de productie pentru a suplini aceasta distrugere.

    Acest articol nu se vrea a fi un studiu amanuntit, ci este doar un inceput de drum. Problema acumularii bogatiei a fost discutata permanent in mediul economic (uneori cu influente politice/ideologice). Dincolo de toate aceste discutii trebuie retinuta distinctia intre stocul de bogatie si fluxurile economice (atat creatoare cat si distrugatoare de bogatie) anuale/trimestriale, pentru a putea purcede ulterior la o analiza mai amanuntita.

    Inchei cu o remarca amuzanta, pentru a sublinia faptul ca fluxurile economice evidentiate de indicatorii economici depind in mare masura de factorul uman si atat cresterea de bogatie cat si distrugerea pot veni uneori de unde nici nu ne asteptam: “Marry your cleaning person, and you will make GDP drop!”.

  3. 3 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 10:55 am

    Aici doresc sa subliniez un lucru:

    Distrusul intern brut (DIB)

    http://www.emilstoica.ro/distrusul-intern-brut-dib.html

    „Cu cat mai mult s-a distrus in al doilea razboi mondial, cu atat mai mult a crescut economia dupa razboi. Germania si Japonia au avut parte de cresteri economice spectaculoase, fiind totodata unele dintre tarile care au suferit cele mai mari distrugeri in razboi. Efectul net al distrugerilor din perioada Marii Crize si a razboiului a ramas vizibil insa multe decenii.”

    Daca noi romanii vom urma calea aleasa de catre Germania si Japonia, profitand de distrugerea pe care ne-au provocat-o Israelul, SUA si alte natiuni „binevoitoare” din Europa, avem toate sansele sa ne ridicam la un nivel economic cel putin echivalent cu cel al tarilor industrializate, intr-un timp foarte scurt, profitand de tehnologia existenta ACUM SI IMEDIAT, fara a fi obligati sa trecem industria romaneasca printr-o retehnologizare progresiva, care ar fi necesitat multi ani de acum incolo, din simplul motiv ca NU MAI AVEM INDUSTRIE DELOC……

    Practic ne putem restarta industria de la zero…..”multumita” Israelului si SUA in special…..

    Tot ce avem nevoie este VOINTA POLITICA DE A FACE ACEST LUCRU ….

  4. 5 alice decembrie 6, 2012 la 11:22 am

    Oare nu ar fi necesar ca posturile de televiziune sa invite juristi reputati ai societatii civile pentru a lamuri din nou pentru populatie, daca mai e nevoie, acest aspect? Aviz, deasemenea, USL. N-ar trebui sa initieze ei discutii televizate pe acest subiect si sa provoace Cotroceniul sa raspunda prin juristii Administratiei Prezidentiale si nu prin vocea Presedintelui, a carui parere nu are decat valoare subiectiva, neavand pregatirea necesara? (Sau poate are…si atunci povestea cu statutul de ofiter acoperit nu e chiar o poveste)

  5. 6 Bibliotecaru decembrie 6, 2012 la 11:24 am

    @ Adrian Năstase

    Aş mai completa informaţia pe care o oferiţi cu regulamentele celor două camere.

    Rolul preşedintele este să medieze între forţele politice astfel încât să găsească o soluţie a unui program de guvernare care să obţină o majoritate parlamentară. De aceea constituţia vorbeşte despre consultările PARTIDELOR (deci nu vorbim despre grupuri parlamentare, şefi de grup parlamentar, parlamentari… ci PARTIDE care au reprezentanţi în parlament… este ceva sensibil diferit).

    ARTICOLUL 103 – Investitura
    (1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.
    (2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.
    (3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

    Şi totuşi… partidele parlamentare au legătură, nu-i aşa, cu Parlamentul. Cheia legăturii o regăsim în definirea unui partid parlamentar.

    Legea nr. 35/2008 spune aşa:
    ART. 2
    În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
    6^1. partide politice parlamentare – partide politice şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale ce au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului;

    Dacă ne uităm însă la Regulamentele Parlamentului României…

    La Deputaţi:
    Art. 12. – (1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale.

    Deci nimic nu opreşte ca USL să-şi facă un grup parlamentar comun la deputaţi.

    La Senat:
    Art.16.- (1) După validarea mandatului şi depunerea jurământului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare care sunt structuri interne ale Senatului. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.
    (2) Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale.

    Deci nimic nu opreşte ca USL să-şi facă un grup parlamentar comun la senatori.

    De aici reiese că dacă USL depăşeşte pragul de 50% din mandate, atunci este evident că preşedintele nu va mai negocia cu USL programul de guvernare (pentru că nu mai are ce să medieze) şi va desemna premierul propus de reprezentanţii USL.

  6. 7 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 12:32 pm

    O masura laudabila din partea UE, dar vine mult prea tarziu, seamana cu cele 200 de lei oferite in plus la salariu de catre Ceausescu, in momentul in care totul era pierdut pentru el………………..

    PE, supărat că SUA impun încă vize pentru români, polonezi, bulgari și greci: UE ar putea impune obligativitatea vizelor pentru americani

    http://www.cotidianul.ro/ue-ar-putea-impune-obligativitatea-vizelor-pentru-americani-201440/

    „Uniunea Europeană ar putea impune obligativitatea vizelor pentru cetățenii americani. Această dispoziţie ar putea să intre în vigoare la începutul anului 2013. Ea vine ca o reacție la faptul că Statele Unite menţin vizele obligatorii pentru români, dar şi pentru cetăţenii din Bulgaria, Grecia şi Polonia. Parlamentul European consideră că scutirea de vize, de care beneficiază americanii când intră în spațiul UE, poate fi suspendată, dacă Washingtonul mai continuă să impună obligativitatea vizelor pentru cetăţenii unuia sau mai multor țări membre UE. Măsura ar putea fi extinsă cetățenilor oricărui stat care nu se conformează la acest capitol principiului diplomatic al reciprocității în relația sa cu UE.”

    Banuiesc ca intra in categoria:

    MULTUMIM, DAR NU, MULTUMIM……
    Ne-am saturat de voi ca de mere acre si de UE si de SUA…..

  7. 8 Marcus decembrie 6, 2012 la 12:49 pm

    Ma Jur Ca N-am Lovit Copilul Cu Pumnul In Plex Sau Peste Fata…

    … si ca n-am fost claborator, ofiter de SEcuritate sub acoperire, sau ofiter SIE (sac!) sub acoperire.
    Raspunsul la aceasta minciuna de-a dreptul grotesca, lucrand in bransa (comandant de nava) si deci stiind cu ce se manca plecatul la reprezentantele comerciale ale Romaniei socialiste in straintaturile capitaliste i l-am dat moftangiului inca de acum mai bine de sapte ani si i l-am dat in doua reprize. Iata-l:
    Avînd în vedere faptul ca dosarul de Securitate al d-lui presedinte Basescu, din motive lesne de înteles, nu poate fi facut public, chiar înainte de aderare, si tinind cont de reactia interna si internationala pe care ar stîrni-o faptul ca România anului de gratie 2007 este condusa, în pas de defilare, de un fost si prolific agent al Securitatii, ziarul nostru si-a asumat o ancheta desfasurata pe cont propriu pentru stabilirea adevarului. Astfel, pe filiera Pacepa – CIA – Serviciile Secrete belgiene, am intrat în posesia unui raspuns cvasioficial dat de supercontraspionul belgian Poirot, Hercule Poirot, alias agentul 00fîs!, raspuns pe care vi-l aducem pe aceasta cale la cunostinta.
    Raport la sosirea la Anvers a reprezentantului NAVROM Traian Basescu
    Serviciul de contraspionaj belgian a aflat, prin intermediul eroului national al românilor, Mihai Pacepa, cît si din surse proprii, ca numitul Traian Basescu este de fapt ofiter sub acoperire al DIE. Din acest motiv, subiectul a fost luat în lucru de organul nostru, în scopul de a fi întors si de a lucra pentru noi. Oportunitatea nu a întîrziat sa apara, si dupa o serie întreaga de actiuni specifice, filaj, supravegheri video, telefonice, a reiesit clar ca numitul se pregateste sa traga un tun financiar, ca urmare a reparatiilor navei Zimnicea, în portul Anvers. Stiind faptul ca în România anilor ’90 orice cheltuiala valutara facuta fara aprobare este pasibila de închisoare, am elaborat un plan de actiune bazat pe infiltrarea unui agent sub acoperire la firma de reparatii navale, care urma sa remedieze defectiunile survenite la nava Zimnicea. Si planul a functionat: Basescu a încasat o mare suma de bani, semnînd o nota suplimentara de reparatii (în care erau trecute lampi portative, prize suplimentare, hîrtia igienica folosita de muncitori, aerul respirat de acestia în timpul reparatiilor etc.), în urma semnarii acestei liste, dupa ce comandantul si seful mecanic refuzasera, stiind ce-i asteapta în tara. Astfel, am fost capabili sa-i organizam un flagrant, în momentul însusirii banilor. Pus în fata probelor, Basescu a capotat si a acceptat sa devina agent dublu, cu conditia ca în momentul în care Ceausescu va fi înlaturat sa-i subtilizam dosarul de Securitate. Acest lucru a fost îndeplinit cu succes de serviciile noastre speciale în decembrie ’89. Tinînd cont de dificultatile prin care trecea flota comerciala belgiana în acel timp, prima sarcina operativa pe care a primit-o Basescu în noua calitate a constat în distrugerea flotei comerciale române, care-i facea o concurenta acerba flotei noastre. Sarcina a fost îndeplinita cu succes, Basescu dînd dovada în acest sens, dupa parerea noastra, de exces de zel. Dar cea mai importanta sarcina pe care a primit-o a fost aceea de a-l lucra politic pe liderul democrat Petre Roman, pentru a-l înlocui la conducerea PD, fiind astfel candidabil la presedintia României. Succes din nou, iar din 2004, succes deplin – presedinte al României. În urma acestor succese rasunatoare, statul nostru i-a acordat calitatea de cetatean de onoare al Belgiei, asa ca în cazul în care rateaza ducerea pîna la capat a mandatului în România, no problem, îl alegem în Belgia(abolim monarhia). Cu toate ca ar mai fi multe de spus despre, fara falsa modestie, aceasta lovitura de geniu a Serviciilor Secrete belgiene, închei aici cu sfatul de a nu mai încerca sa-i gasiti dosarul în tara. Cu stima, al dvs. Poirot, Hercule Poirot, Agent 00fîs!

    Dosarul lui Basescu poate constitui un scenariu perfect realizabil la Hollywood pentru un film policier. Exact ca în filmele americane, avem de rezolvat o crima aparent insolvabila, care porneste de la premiza ca stim autorul, Traian Basescu, cunoastem delictul – colaborarea cu Securitatea, avem arma crimei – chiar declaratiile domniei-sale însotite de adrese oficiale ale MApN si înscrisuri în documente la fel de oficiale ale PCR, avem marturii ale martorilor, avem mobilul – parvenitismul si arivismul (în mai putin de 6 ani, comandant de nava si apoi reprezentant NAVROM), dar ne lipseste victima – dosarul fiind ascuns cu grija de faptuitor, în speranta ca nu va fi judecat. La asta se adauga si presiunile care se fac asupra omului Legii – din CNSAS -, care, santajat si amenintat, face tot posibilul pentru a escamota adevarul. Astfel, CNSAS refuza cu obstinatie sa judece dovezi imbatabile ale colaborarii lui Basescu cu Securitatea, emise de organe de drept ale Statului, în care se arata negru pe alb ca numitul Basescu a fost racolat de Serviciul CI, ca nu da 2 bani pe un registru de evidenta a colaboratorilor cu Securitatea, tinut de primul-secretar al PCR, care-si daduse acordul – conform legilor în vigoare de atunci – pentru folosirea lui Basescu ca informator, nu tine cont de dispozitiile scrise ale lui Ceausescu, care prevedeau ca toti reprezentantii comerciali ai României anului 1989 trebuiau sa fie ofiteri de Securitate sub acoperire, în acest sens, dupa declaratiile generalului Plesita, unora fabricîndu-li-se astfel de dosare, fara stiinta si fara asentimentul lor, nu audiaza fosti sefi ai Securitatii Port, respectiv general în rezerva Dumitru Nicusor, colonel în rezerva Ion Ivanciu, nu cauta în dosarele colegilor de facultate ai lui Basescu note olografe date de acesta, note scapate de filtrul vigilent al SRI. În schimb, ce face CNSAS? La sugestia publica a lui Basescu, CNSAS, prin reprezentantul sau Mircea Dinescu, pune botu’ (scuzati expresia) si înghite fumigena de a cauta în Arhivele Statului si în arhive particulare, rapoarte de calatorie date de comandantul Basescu armatorului, rapoarte care nu au nici o relevanta pentru calitatea de informator a lui Basescu, ci reprezinta doar praf pentru ochi neavizati. Si uite asa, dl. presedinte scapa de întrebarile stînjenitoare si de acuze, luîndu-ne înca o data de tîmpiti. Ba mai mult, pentru ca starea de confuzie sa fie totala, da de lucru CNSAS-ului dosare neinteresante pentru electorat, care sa-l tina ocupat pentru vreo 2 generatii si 10 legislaturi, comitînd cu acest prilej si blasfemia de a ataca singura institutie ramasa credibila în sufletul românilor – Biserica. În tot acest scenariu, demn de un thriller de casa, dl. Basescu a omis 3 lucruri: 1) Cerîndu-si de la români dosarul, a uitat proverbul “ai grija de ce-ti doresti, deoarece s-ar putea sa ti se îndeplineasca”; 2) Dumnezeu este mare si nu bate nici la 1, nici la 15; 3) Exista oameni care, daca organele abilitate ale Statului o vor cere, vor depune marturie în ceea ce priveste adevarul despre presedinte. Si înca ceva: tot un proverb spune ca minciuna are picioare scurte, asa ca, mai devreme sau mai tîrziu, adevarul va iesi la lumina.

  8. 9 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 12:50 pm

    Iata ca pana la urma s-a ajuns si la acest lucru, doar asta s-a dorit pana la urma peste Maneca, de la bun inceput:

    Marea Britanie poate să părăsească UE

    http://romanian.ruvr.ru/2012_12_05/Marea-Britanie-poate-sa-paraseasca-UE/

    „Premierul britanic, David Cameron, intenţionează să organizeze un referendum naţional cu privire la oportunitatea prezenţei Marii Britanii în UE, informează astăzi ziarul Times.

    Cursul strategic elaborat de guvernul britanic prevede organizarea de două referendumuri în privinţa relaţiilor cu UE. Primul referendum privind acordării guvernului unui „mandat popular” pentru încheierea unor noi acorduri cu Bruxelles a fost planificat pentru primăvara anului 2015, imediat după încheierea alegerilor.
    Apoi va avea loc al doilea referendum în cadrul căruia britanicii vor decide ieşirea Marii Britanii din UE.”

    O intrebare retorica:

    Romania de ce ar ramane in UE, dupa ce ne-au distrus industria, economia si agricultura ????

  9. 11 blogideologic decembrie 6, 2012 la 1:04 pm

    A murit arhitectul Brazilian Oscar Niemeyer, la vârsta de 104 ani. S-ar putea spune că Oscar Niemeyer a fost un senzualist în practica arhitecturală http://www.lemonde.fr/ameriques/portfolio/2012/12/06/oscar-niemeyer-l-architecte-de-la-sensualite_1800540_3222.html

  10. 12 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 1:36 pm

    Gen.Patton On Communism And The Khazar Jews
    General Patton’s Warning
    Edited by Raquel Baranow
    2-18-9

    http://rense.com/general85/pats.htm

    “Having immediately recognized the Soviet danger and urged a course of action which would have freed all of eastern Europe from the communist yoke with the expenditure of far less American blood than was spilled in Korea and Vietnam and would have obviated both those later wars not to mention World War III –
    Patton next came to appreciate the true nature of the people for whom World War II was fought: the Jews.

    Most of the Jews swarming over Germany immediately after the war came from Poland and Russia, and Patton found their personal habits shockingly uncivilized.

    He was disgusted by their behavior in the camps for Displaced Persons (DP’s) which the Americans built for them and even more disgusted by the way they behaved when they were housed in German hospitals and private homes. He observed with horror that „these people do not understand toilets and refuse to use them except as repositories for tin cans, garbage, and refuse . . . They decline, where practicable, to use latrines, preferring to relieve themselves on the floor.”

    He described in his diary one DP camp,

    „where, although room existed, the Jews were crowded together to an appalling extent, and in practically every room there was a pile of garbage in one corner which was also used as a latrine. The Jews were only forced to desist from their nastiness and clean up the mess by the threat of the butt ends of rifles.

    Of course, I know the expression ‘lost tribes of Israel’ applied to the tribes which disappeared – not to the tribe of Judah from which the current sons of bitches are descended.
    However, it is my personal opinion that this too is a lost tribe – lost to all decency.”

    Patton’s initial impressions of the Jews were not improved when he attended a Jewish religious service at Eisenhower’s insistence. His diary entry for September 17, 1945, reads in part:

    „This happened to be the feast of Yom Kippur, so they were all collected in a large, wooden building, which they called a synagogue. It behooved General Eisenhower to make a speech to them. We entered the synagogue, which was packed with the greatest stinking bunch of humanity I have ever seen. When we got about halfway up, the head rabbi, who was dressed in a fur hat similar to that worn by Henry VIII of England and in a surplice heavily embroidered and very filthy, came down and met the General . . . The smell was so terrible that I almost fainted and actually about three hours later lost my lunch as the result of remembering it.”

    These experiences and a great many others firmly convinced Patton that the Jews were an especially unsavory variety of creature and hardly deserving of all the official concern the American government was bestowing on them.

    Another September diary entry, following a demand from Washington that more German housing be turned over to Jews, summed up his feelings:

    „Evidently the virus started by Morgenthau and Baruch of a Semitic revenge against all Germans is still working. Harrison (a U.S. State Department official) and his associates indicate that they feel German civilians should be removed from houses for the purpose of housing Displaced Persons. There are two errors in this assumption. First, when we remove an individual German we punish an individual German, while the punishment is – not intended for the individual but for the race.

    Furthermore, it is against my Anglo-Saxon conscience to remove a person from a house, which is a punishment, without due process of law. In the second place, Harrison and his ilk believe that the Displaced Person is a human being, which he is not, and this applies particularly to the Jews, who are lower than animals.”

    One of the strongest factors in straightening out General Patton’s thinking on the conquered Germans was the behavior of America’s controlled news media toward them. At a press conference in Regensburg, Germany, on May 8, 1945, immediately after Germany’s surrender, Patton was asked whether he planned to treat captured SS troops differently from other German POW’s. His answer was:

    „No. SS means no more in Germany than being a Democrat in America – that is not to be quoted. I mean by that that initially the SS people were special sons of bitches, but as the war progressed they ran out of sons of bitches and then they put anybody in there. Some of the top SS men will be treated as criminals, but there is no reason for trying someone who was drafted into this outfit . . .”

    Despite Patton’s request that his remark not be quoted, the press eagerly seized on it, and Jews and their front men in America screamed in outrage over Patton’s comparison of the SS and the Democratic Party as well as over his announced intention of treating most SS prisoners humanely.

    With great reluctance, and only after repeated promptings from Eisenhower, he had thrown German families out of their homes to make room for more than a million Jewish DP’s – part of the famous „six million” who had supposedly been gassed – but he balked when ordered to begin blowing up German factories, in accord with the infamous Morgenthau Plan to destroy Germany’s economic basis forever. In his diary he wrote:

    „I doubted the expediency of blowing up factories, because the ends for which the factories are being blown up – that is, preventing Germany from preparing for war – can be equally well attained through the destruction of their machinery, while the buildings can be used to house thousands of homeless persons.”

    Similarly, he expressed his doubts to his military colleagues about the overwhelming emphasis being placed on the persecution of every German who had formerly been a member of the National Socialist party. In a letter to his wife of September 14, 1945, he said:

    „I am frankly opposed to this war criminal stuff. It is not cricket and is Semitic. I am also opposed to sending POW’s to work as slaves in foreign lands (i.e., the Soviet Union’s Gulags), where many will be starved to death.”

    Despite his disagreement with official policy, Patton followed the rules laid down by Morgenthau and others back in Washington as closely as his conscience would allow, but he tried to moderate the effect, and this brought him into increasing conflict with Eisenhower and the other politically ambitious generals. In another letter to his wife he commented:

    „I have been at Frankfurt for a civil government conference. If what we are doing (to the Germans) is ‘Liberty, then give me death.’ I can’t see how Americans can sink so low. It is Semitic, and I am sure of it.”

    And in his diary he noted:,

    „Today we received orders . . . in which we were told to give the Jews special accommodations. If for Jews, why not Catholics, Mormons, etc? . . . We are also turning over to the French several hundred thousand prisoners of war to be used as slave labor in France. It is amusing to recall that we fought the Revolution in defense of the rights of man and the Civil War to abolish slavery and have now gone back on both principles.”

    His duties as military governor took Patton to all parts of Germany and intimately acquainted him with the German people and their condition. He could not help but compare them with the French, the Italians, the Belgians, and even the British.
    This comparison gradually forced him to the conclusion that World War II had been fought against the wrong people.

    After a visit to ruined Berlin, he wrote his wife on July 21, 1945: „Berlin gave me the blues. We have destroyed what could have been a good race, and we are about to replace them with Mongolian savages. And all Europe will be communist. It’s said that for the first week after they took it (Berlin), all women who ran were shot and those who did not were raped. I could have taken it (instead of the Soviets) had I been allowed.”

    This conviction, that the politicians had used him and the U.S. Army for a criminal purpose, grew in the following weeks. During a dinner with French General Alphonse Juin in August, Patton was surprised to find the Frenchman in agreement with him. His diary entry for August 18 quotes Gen. Juin: „It is indeed unfortunate, mon General, that the English and the Americans have destroyed in Europe the only sound country – and I do not mean France. Therefore, the road is now open for the advent of Russian communism.”

    Later diary entries and letters to his wife reiterate this same conclusion. On August 31 he wrote: „Actually, the Germans are the only decent people left in Europe. it’s a choice between them and the Russians. I prefer the Germans.” And on September 2: „What we are doing is to destroy the only semi-modern state in Europe, so that Russia can swallow the whole.”

    By this time the Morgenthauists and media monopolists had decided that Patton was incorrigible and must be discredited. So they began a non-stop hounding of him in the press, a la Watergate, accusing him of being „soft on Nazis” and continually recalling an incident in which he had slapped a shirker two years previously, during the Sicily campaign. A New York newspaper printed the completely false claim that when Patton had slapped the soldier who was Jewish, he had called him a „yellow-bellied Jew.”

    Then, in a press conference on September 22, reporters hatched a scheme to needle Patton into losing his temper and making statements which could be used against him. The scheme worked. The press interpreted one of Patton’s answers to their insistent questions as to why he was not pressing the Nazi-hunt hard enough as: „The Nazi thing is just like a Democrat-Republican fight.” The New York Times headlined this quote, and other papers all across America picked it up.

    The unmistakable hatred which had been directed at him during this press conference finally opened Patton’s eyes fully as to what was afoot. In his diary that night lie wrote:

    „There is a very apparent Semitic influence in the press. They are trying to do two things: first, implement communism, and second, see that all businessmen of German ancestry and non-Jewish antecedents are thrown out of their jobs.

    „They have utterly lost the Anglo-Saxon conception of justice and feel that a man can be kicked out because somebody else says he is a Nazi. They were evidently quite shocked when I told them I would kick nobody out without the successful proof of guilt before a court of law . . .

    „Another point which the press harped on was the fact that we were doing too much for the Germans to the detriment of the DP’s, most of whom are Jews. I could not give the answer to that one, because the answer is that, in my opinion and that of most nonpolitical officers, it is vitally necessary for us to build Germany up now as a buffer state against Russia. In fact, I am afraid we have waited too long.”

    And in a letter of the same date to his wife: „I will probably be in the headlines before you get this, as the press is trying to quote me as being more interested in restoring order in Germany than in catching Nazis. I can’t tell them the truth that unless we restore Germany we will insure that communism takes America.”

    Eisenhower responded immediately to the press outcry against Patton and made the decision to relieve him of his duties as military governor and „kick him upstairs” as the commander of the Fifteenth Army. In a letter to his wife on September 29, Patton indicated that he was, in a way, not unhappy with his new assignment, because „I would like it much better than being a sort of executioner to the best race in Europe.”

    On October 22 he wrote a long letter to Maj. Gen. James G. Harbord, who was back in the States. In the letter Patton bitterly condemned the Morgenthau policy; Eisenhower’s pusillanimous behavior in the face of Jewish demands; the strong pro-Soviet bias in the press; and the politicization, corruption, degradation, and demoralization of the U.S. Army which these things were causing.

    He saw the demoralization of the Army as a deliberate goal of America’s enemies:

    „I have been just as furious as you at the compilation of lies which the communist and Semitic elements of our government have leveled against me and practically every other commander. In my opinion it is a deliberate attempt to alienate the soldier vote from the commanders, because the communists know that soldiers are not communistic, and they fear what eleven million votes (of veterans) would do.”

    In his letter to Harbord, Patton also revealed his own plans to fight those who were destroying the morale and integrity of the Army and endangering America’s future by not opposing the growing Soviet might:

    „It is my present thought . . . that when I finish this job, which will be around the first of the year, I shall resign, not retire, because if I retire I will still have a gag in my mouth . . . I should not start a limited counterattack, which would be contrary to my military theories, but should wait until I can start an all- out offensive . . . .”

    http://newsfromthewest.blogspot.com/2009/02/
    general-george-s-patton-on-jews_17.html

  11. 13 Marian Nicolae decembrie 6, 2012 la 2:00 pm

    Ce se ascunde în spatele procedurii de infringement la adresa României declanşate de CE
    Cedarea suveranităţii energetice a României pe axa Bruxelles-Berlin-Moscova
    de George Bogdan

    http://www.cotidianul.ro/cedarea-suveranitatii-energetice-a-romaniei-pe-axa-bruxelles-berlin-moscova-201456/

    Corespondenţă specială de la Bruxelles

    Referendumul din vară a dezvăluit un conflict major. Cel între democraţia naţională a românilor (voinţa lor exprimată prin vot de a-şi decide singuri soarta) şi tendinţele neo-imperiale ale Germaniei merkeliste (menţinerea la Bucureşti, cu ajutorul Comisiei Europene, a unui preşedinte-marionetă care să decidă el însuşi, dictatorial, soarta românilor, în funcţie de interesele Berlinului). Oficialii de rang înalt de la Comisia Europeană s-au comportat ca ospătarii Angelei Merkel. S-au amestecta în politica internă românească pentru a servi mai bine interesele germane. Au somat România să cedeze din suveranitatea ei politică.

    Acum Bruxelles-ul ne forţează să cedăm din suveranitatea noastră energetică. Independenţa energetică a României a devenit ţinta unui atac venit din partea unui lobby anti-românesc. Acesta operează pe axa Bruxelles-Berlin-Moscova. Băsescu este cel care favorizează această axă totalmente anti-românească.

    Am sperat ca Uniunea Europeană să îşi îndeplinească imperativul asigurării securităţii energetice pentru statele ei membre. Doream o politică comună energetică care să ne scutească de dependenţa de gazele ruseşti. Primim în schimb ameninţări că nu vindem românilor gazul de producţie internă cu preţruile din Occident, şi că nu punem la dispoziţia europenilor gazele pe care le importăm de la ruşi, cu preţul dorit de ei, nu cu preţul cu care le cumpărăm noi. Conform legislaţiei europene, statele membre sunt obligate de Comisie să asigure transportul de gaze prin conductele de interconectare în ambele direcţii, atât pe direcţia de import, dar şi pe cea de export, motivul invocat fiind sporirea securităţii aprovizionării în ansamblul UE.

    Ameninţarea Comisiei Europene cu declanşarea procedurilor de infringement la adresa ţării noastre, din cauza faptului că menţinem un preţ al gazelor de producţie internă mai mic cu 50% decât cel din restul UE, se face la presiunea unui oligopol format din câteva companii europene (OMV, WINGAS Germania, E.ON Germania, Gazprom Germania etc).

    Când i-am cerut italianului Carlo Corazza, purtător de cuvânt al comisarului european Antonio Trajani, să îmi spună dacă cei de la Comisia Europeană cunosc situaţia socială a românilor, şi dacă ştiu ce impact va avea o asemenea liberalizare, reacţia sa a fost una de sictir şi indiferenţă. „Nu vreau să comentez pe marginea situaţiei sociale a românilor şi nici să vă spun cine stă în spatele reclamaţiei care a dus la declanşarea procedurii de infringement. După cum ştiţi, acestea sunt informaţii strict confidenţiale”, a spus Corazza. Parcă vorbeam cu un consigliere al mafiei italiene, nu cu un oficial european. I-am reamintit că toţi de la Comisiei sunt plătiţi din banii noştri şi că trebuie să pună la dispoziţie informaţii de interes public, că aceasta este datoria lor în raport cu cetăţenii. Prin atitudinea sa, purtătorul de cuvânt italian nu a făcut decât să îmi reconfirme că actuala echipă de la Comisia Europeană este una implicată în tot felul de afaceri şi scandaluri suspecte, în sforării de culise, în relaţii de complicitatea cu lobbyuri comerciale. Cazul demisiei controvesate a fostului comisar John Dalli, executat de Barroso la ordinul unui lobby puternic al producătorilor de tutun, este ilustrativ în acest sens.

    „Liberalizarea” preţurilor – aliniere sinucigaşă la preţurile practicate în restul UE

    Bruxelles-ul cere ca România să liberalizeze preţul la gazele din producţia internă. Eurocraţii ne somează să ne „euro-conformăm”. Semnând Tratatul de aderare, ne-am asumat obligaţia să respectăm principiile competiţiei libere şi ale pieţei libere. Comisia Europeană promite fiecărui stat că, procedând astfel, cetăţenii vor fi avantajaţi, pentru că, în urma competiţiei, preţurile vor scădea, iar consumatorul va fi mai avantajat. În cazul României, respectarea acestei cerinţe perverse a Bruxelles-ului va aduce cu sine la decimare socială. Preţul gazelor din producţia internă românească la consumatorii din România este cel mai redus din Europa. La jumătatea preţurilor practicate în Uniunea Europeană. Pentru a permite şi altor competitori să intre pe piaţa energetică românească, pentru a nu-i defavoriza, Comisia Europeană cere statului român să vândă românilor gazul produs în România cu preţul de vânzare practicat în statele bogate ale Uniunii Europene. Guvernul român a ocoloit somaţiile Bruxelles-ului în această privinţă. Unei populaţii sărăcite, cu salarii minime ridicole, care nu se ridică nici la jumătatea salariilor minime din UE, nu poţi vinde gazul la preţurile practicate în Occident. Atâta vreme cât salariul mediu pe economie în România nu este aliniat cu cel din Uniunea Europeană, nu putem alinia preţurile interne la produsele necesare minimei supravieţuiri cu cele din restul UE. De aceea, România a cerut îngheţarea preţurilor. Situaţia este valabilă şi azi. De aceea, Comisia Europeană a ameninţat că Romania riscă procedura de infringement (aducerea în faţa Curţii Europene de Justiţie şi plata unor penalităţi până la aplicarea măsurii cerute de instanţă). Românii vor trebui să se bată şi să boicoteze această minciună a „beneficiilor cetăţenilor europeni” de pe urma liberalizării pieţei de gaze în Europa. Pentru că, prin directiva europeană privind liberalizarea pieţei gazelor din UE, asistăm la triumful modelului capitalist de jaf în UE, băgat pe gât europenilor în detrimentul a ceea ce a dobândit UE mai de preţ în anii extinderii ei: un model social.

    Un lobby energetic anti-românesc vrea să muşte din România

    De o asemenea liberalizare nu vor profita decât grupurile private. Se vor crea adevărate feude trans-europene ale exploatării şi vânzării de gaze. „Structura proprietăţii în companiile care asigură aprovizionarea pieţei europene de gaz poate fi caracterizată ca un oligopol extrem de complex”, precizează Tomislav Galović, cercetător croat, autor al unui studiu despre impactul liberalizării preţurilor la geze în UE.

    Perversiunea Comisiei Europene constă în faptul că, deşi pretinde că vrea prin liberalizarea preţurilor la gaze să apere principiul liberei concurenţe, principiu sacronsanct în Trataul UE, eurocraţii de la Bruxelles nu fac decât să ia piaţa gezelor din mâna statelor cu producţie internă şi să o plaseze în ghearele unor oligolpoiluri. Or, oligopolul este o structură anti-concurenţială, favorizând o structură de piaţă caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari. Aceştia asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat de numeroşi cumpărători sau consumatori. Ei au o poziţie dominantă, ei dictează politica preţului, volumul producţiei şi regulile pieţei.

    Liberalizarea preţurilor gazului intern nu va duce la scăderi de preţ, aşa cum ne vinde gogoşi echipa Barroso. Primul efect în România al liberalizării prin alinierea preţului intern al gazului românesc cu preţurile practicate în restul UE va fi o explozie a preţurilor şi a costurilor vieţii. Dar cel mai grav este faptul că o asemenea „liberalizare” va atrage după sine crearea unei situaţii de dependenţă a românilor faţă de dictatul de piaţă al câtorva companii europene, aflate în înţelegeri tacite cu Rusia.

    Germanii vor lua gaz ieftin de la ruşi şi ni-l vor vinde nouă mai scump. Totodată, măsura de liberalizare constituie un prima pas pentru companii străine să se instaleze pe piaţa românească şi să aştepte ca hienele o altă etapă. Cea în care România îşi va deschide venele resurselor naturale proprii, într-un viitor nu foarte îndepărtat, companiilor din oligopolul european al gazului, multe din ele în înţelegere cu Rusia. Atunci când va fi vorba de exploatarea unor zăcăminte de pe teritoriul românesc, companiile străine vor fi deja instalate pe piaţa din România şi gata să îşi adjudece prada.

    Practic, Bruxelles-ul ne aruncă în braţele „băieţilor deştepţi” din Europa, aflaţi în relaţii privilegiate cu Moscova, aflaţi în perfectă coordonare cu afacerişti din structurile informative ale unor ţări din estul Europei. România lui Băsescu a devenit terenul lor predilect. Băsescu a primit sprijin politic pentru menţinerea regimului său autoritar tocmai de la astfel de lobby-uri private, unele chiar din domeniul energiei. Unul din acoliţii săi, Adriean Videanu, printr-o semnătură, a pus România la cheremul Gazpromului. Când, potrivit unei legi care a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în luna decembrie 2011, exportul de gaze din România a fost interzis, până cand vor fi diversificate sursele de import, guvernatorul de la Cotroceni a fost cel care s-a opus promulgării ei. Cel care declara altădată belicos, de la pupitrul lui de la Cotroceni, că Marea Neagră nu este lac rusesc şi că Europa trebuie să îşi asigure independenţa energetică faţă de Rusia a ajuns să vândă România unor interese energetice străine, sub privirile complice ale eurocraţilor de la Comisia Europeană şi ale actualului licurici de la Casa Albă.

  12. 15 George Ban decembrie 6, 2012 la 2:37 pm

    SCANDALOS!!!

    Conform anuntului BEC, numarul alegatorilor este de 18,25 milioane!!!

    Dar conform recensamantului din 2011, populatia TOTALA a Romaniei este de 19,04 milioane. Din acestia, MAI MULT de 5 milioane sunt sub 18 ani. Rezulta cifra reala: 14 milioane alegatori!!!! Chiar daca ii punem si pe cei 0,5 milioane din strainatate (citat Basescu) avem 14,5 milioane. Deci la referendum nu numai ca s-a realizat cvorumul, dar a fost indeplinita si conditia cea mai dura, ca pentru demitere sa voteze mai mult de 50 % dintre cei cu drept de vot!!!

    Ce jocuri face BEC? Atentie, USL!

  13. 16 Radu Humor decembrie 6, 2012 la 3:04 pm

    Nu este prima dată când Băsescu se umple de ridicol cu interpretările sale rău, sau mai degrabă prost intenţionate, de jucător ieşit din formă, dar care nu vrea să părăsească nicicum terenul de joc, crezând că arbitrul, dacă antrenorul cere schimbarea şi el nu vrea să părăsească terenul, n-are ce-i face şi va rămâne acolo cât „vrea muşchii lui ” .:mrgreen:
    Ei, uite că nu-i aşa şi arbitrul (Parlament)are voie să-l elimine el, pentru indisciplină şi să admită intrarea în teren a celui stabilit de antrenor (Popor), cel mai în drept să ştie cu cine poate câştiga meciul , respectiv alianţa care a câştigat alegerile şi are majoritatea certificată şi de observatorul jocului (BEC).!
    Ceea ce face Băsescu este întâlnit doar pe maidanele periferice şi porturile mai îndepărtate ale lumii unde regulile ,legea de fapt, este înlocuită cu liberul arbitru prost înţeles !
    La câte cartonaşe galbene a luat până acum cotonogarul de Băsescu ( ultimul chiar roşu, pentru simulări repetate de !), această ultimă sancţiune populară,este similară cu o suspendare pe viaţă, singurii care l-ar mai putea ajuta cu ceva ar putea fi Barosso, Merkel, Rompuy ,Reding sau Gordon dispuşi să-l ia aşa cum e , gol -goluţ, ,golit de orice urmă de legitimitate, în echipa lor de ţurcă europeană sau nord-atlantică.
    Unde ar avea posibilitatea să mai dea şi acolo câteva goluri, mai bine zis tunuri, financiare, cum a făcut-o aici ajutat de colegi de echipă pe măsură !
    Faptul că a făcut tot posibilul să transfere viitoarei echipe, mare parte din fondurile europene ce se cuveneau României, rămase acolo ca urmare a absorbţiei de doar 10 % , ar putea să încline decisiv asupra transferului. Cum s-ar zice, s-a dus cu tot cu echipamentul necesar ( bani, dosare şi ponturi de afaceri necurate ).
    Ducă-se ! Pe pustii locuri, cum ziceau bătrânii 🙄

  14. 17 Cojan Stefan decembrie 6, 2012 la 3:15 pm

    UE si NATO sa faca bine si inainte de a se lansa in aprecieri ,daca ii intereseaza asa mult starea democratiei in Romania,sa studieze prin reprezentantii lor prevederile constitutionale ale Romaniei, si sa ne mai lase cu ….lectiile lor ! M-am lamurit si cu ei,democratia este invocata doar prin prisma intereselor, si atat! N-au schitat nici o urma de protest la porcaria de motivare a sentintei in cazul d-voastra ,ce sa mai vorbim ….
    Va asteptam,d-le Adrian Nastase, sa reveniti printre noi si sa mai indreptam ce se poate indrepta !

  15. 18 Adrian B. decembrie 6, 2012 la 4:28 pm

    Am si eu o curiozitate… Daca d-ul Basascu interpreteaza in felul acesta Constitutia , oare cum va interpreta dansul balada populara Miorita ? Sau Baltagul …

  16. 19 Adrian B. decembrie 6, 2012 la 4:32 pm

    D-le Nastase , sunt cu sufletul alaturi de dumneavoastra si va doresc multa sanatate si putere , pentru a putea trece cu bine peste aceste momente de cumpana !
    Este o lupta grea , cu un sistem odios , dar am increderea ca adevarul va iesi la suprafata .

    Cu respect , Adrian B.

  17. 20 unguru decembrie 6, 2012 la 4:49 pm

    Legea 14/2003 – legea partidelor asimilează alianţa politică cu partidul politic (vezi art. 5, 20-22, 34, 35, 52)
    Conform art. 55, sunt asimilate cu partidele nu numai alianţele politice, ci şi „organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri” ADICA UDMR

  18. 22 fotbaldragosteamea decembrie 6, 2012 la 6:29 pm

    Salutari,de Mos Nicolae!Primul Nicolae in privare de libertate!Am citit precizarilede astazi.Sunt clare si edificatoare.Mircea Badea spune bine:”TB vrea din nou sa prostesca prostii!”Este ultima lui manerva politica.”De votul tau,depinde viata ta!”-spune Mihai Gadea.Sunt doi tineri inimosi,care si-au castigat popularitatea.Sunt seriosi,bine intentionati,iar domnul Voiculescu nu-i dirijeaza-cum se pretinde.Morsa Competenta-numele dat de TB lui Bogdan Chireac-cine-i permite sa boteze pe toata lumea ,dupa bunul sau plac!?-este de parere ca,dupa vot,TB trebuie sa plece..Ce mizerie i-a fost facuta actorului Mircea Diaconu-de ANI!?Condusa de cine?A spus-o fratele sau!?UN impostor…Boc e mini,a devenit doar zonal..MRU ati vazut ce protocol isi comanda la guvern?Dvs.cum vedeti acest abuz?Merita sa-l mai aleaga oamenii?Dar cheltuielile cu vila Dante?In criza.Cate case are familia Basescu?!Dar Baconschi,cu apartamentul din Paris?La ME face fiecare ce vrea?!

  19. 23 liviu decembrie 6, 2012 la 6:48 pm

    CAPITOLUL V
    Asocierea partidelor politice
    Art. 36
    Dacă nici unul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obţinut majoritatea absolută în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentară pot constitui coaliţii pentru asigurarea guvernării. Coaliţiile nu sunt supuse înregistrării, iar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziţii privind asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar.

    Citiţi mai mult: http://legeaz.net/legea-14-2003-actualizata-partidelor-politice/art-36-asocierea-partidelor-politice

  20. 24 blogideologic decembrie 6, 2012 la 6:56 pm

    Spuneam eu, şi încă de mai multe ori, că este ceva foarte dubios în legătură cu firma Romprest. Iată că se confirmă :+Campionii afacerilor cu statul/Companiile Romprest Service, Romstrade si Spedition UMB se regasesc pe primele pozitii in topul firmelor care au facut afaceri cu statul anul trecut. […] Romprest Service, care asigura servicii de salubritate, curatenie, paza si securitate, constructii si intretinerea drumurilor, se situeaza pe primul loc in acest clasament. Compania a incheiat anul trecut un contract cu Primaria sectorului 1, pe o perioada de 15 ani, in valoare de 250 de milioane de euro. De asemenea, detine un contract cu Posta Romana, pentru servicii de curatenie si intretinere, pe o perioada de patru ani, in valoare de 41 de milioane de euro. Pe urmatoarele locuri sunt Romstrade Giurgiu, detinuta de Nelu Iordache, si Spedition Bacau, a lui Dorinel Umbrarescu, ambele activand in domeniul infrastructurii rutiere.+ Am mai spus eu că Programul USL are un conţinut foarte sumar. Dar, ce coincidenţă!, din „sumarul” acela nu lipsesc exact „competenţele” la care se pricepe Romprest în contractele cu statul !

  21. 25 Cris decembrie 6, 2012 la 7:09 pm

    Domnule Năstase, Bs știe foarte bine că alianță e egal partid, dar face tot felul de piruete ca să arate că el e șeful și că el va hotărî premierul.
    Sper ca majoritatea parlamentară să fie suficient de solidă ca să-l țină în lesă.

  22. 27 Adrian B. decembrie 6, 2012 la 7:44 pm

    @ Cris

    Aici nu este vorba de a-l tine pe Basascu in lesa ci de a-l ELIMINA cat mai repede din viata politica !!! In orice activitate/sport etc. , cei care incalca regulile sunt sanctionati cu cartonas rosu !!! Nu poti sa traiesti cu un sarpe veninos in casa !!! Sau daca credeti ca puteti, atunci luati-l d-voastra acasa… E o gluma !
    Sunt principiile de baza ale unui razboi si invataturile de baza ale unui luptator : Pe cine nu lasi sa moara , nu te lasa sa traiesti ! Nu porni la atac daca nu esti indeajuns de pregatit ! Nu folosi prastia daca vrei sa ucizi un tigru ! Boala lunga , saracia omului ! etc.
    De fapt , ceea ce vreau eu sa subliniez este faptul ca , acest individ bolnav trebuie eliminat urgent din politica pt. ca este o CALAMITATE pentru romani si pentru aceasta tara ! Locul lui este intr-o camasa de forta !

  23. 28 Doru Coarna decembrie 6, 2012 la 7:47 pm

    Corect nu-i asa, partidele sunt partide si participa in nume propriu la procesul electoral. Aliantele tot asa, insa ele pot fi conjuncturale, asa cum e cazul USL!!! Deci, daca admitem ca aliantele pot fi abordate ca partide, atunci cine poate opri aliante din ce in ce mai exotice, care sa apara doar in scopul cuceririi puterii executive?

    Sa fim seriosi, daca liberalii si social-democratii au ales sa lupte impreuna este OK, n-au decat sa castige. USL insa nu poate convinge prin nimic ca nu este o alianta conjuncturala cu scop pur combativ!

    De ce PSD nu lupta singur? Dar PNL? Dar ceilalti? Ce se intampla, nu mai pun bogatii banul in suma suficienta si trebuie adunati din mai multe directii, cu interese diferite, si atunci trebuie aliante? Sau voturile populatiei sunt mai putine si nu ofera legitimitate suficienta, lumea s-a saturat de exercitiul democratic? Fara indoiala ambele reprezinta motivul, doar nu credeati ca lieralismul s-a metamorfozat in social-democratie peste noapte, precum pdl-ul lui Basescu care a sarit precum capra gardul, tot conjunctural…

    Toate astea descalifica clasa politica din nou, insa… insa….

    TREBUIE VOTATI! TOTI! LA GREU! ACUM SAU NICIODATA!

    E drept, nu stim inca de ce … Tot ceea ce stim e ca votarea trebuie realizata in beneficiul lor si in detrimentul nostru, asta o stim sigur!

    Sunt si eu nitel curios: oare clasa politica ar merge pana la Bruxelles ca sa voteze prin europarlamentarii romani, locuri de munca garantate pe 4 ani pentru romani si bine retribuite? Caci romanii asta ofera clasei politice! Oare s-ar duce?

    Mergem noi la vot, sa nu ramaie naibii vreun securist fara coledzi, ma-ntelegi neicusorule…

    Nu va mai recomand sa stati acasa, nu vreau sa fiu acuzat ca instig la boicot, iesiti si votati iar apoi ne vom bucura impreuna de rezultat! Yesss!

  24. 29 Motanul Incaltat decembrie 6, 2012 la 10:35 pm

    @Cris
    Nu numai ca face tot felul de piruete, dar ar putea sa si conteste rezultatul alegerilor….

  25. 30 Ghita Bizonu' decembrie 6, 2012 la 10:42 pm

    Legea ? ce e aia legea?
    Legea e curva alora cu bani si avocatilor plus a magistratilor. Iar morala este codoasa stabilimentului numit inJustitie…

  26. 31 M.Voicu decembrie 7, 2012 la 1:12 am

    @ George Ban decembrie 6, 2012 la 2:37 pm scrie: ”SCANDALOS!!! Conform anunţului BEC, numãrul alegãtorilor este de 18,25 milioane!!! Dar conform recensãmantului din 2011, populaţia TOTALÃ a României este de 19,04 milioane. Din aceştia, MAI MULT de 5 milioane sunt sub 18 ani. Rezultã cifra realã: 14 milioane alegãtori!!!! Deci la referendum nu numai cã s-a realizat cvorumul, dar a fost îndeplinitã şi condiţia cea mai durã, ca pentru demitere sã voteze mai mult de 50 % dintre cei cu drept de vot!!! Ce jocuri face BEC?

    ►În Constituţie, Art.146 alin.i: ~vegherea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfãşurarea referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia~ nu priveşte materia constituţionalitãţii ci dreptul civil – cu care legea CCR este completatã expres; acolo este consfinţit:
    ROLUL JUDECÃTORULUI ÎN AFLAREA ADEVÃRULUI.
    CCR a îmbrãţişat şi metoda eratei şi retractarea propriei decizii (chiar numai şi când a devansat termenul de 12 septembrie care fusese decis tocmai spre a fi timp spre a se face corecturile decise de CCR. În plus, vidi infra la un-sfant-nicolae- decembrie 6, 2012 la 5:35 pm).
    Statul de drept nu poate fi stâng :mrgreen:

  27. 32 Marian Nicolae decembrie 7, 2012 la 8:56 am

    In orice tara civilizata cetatenii tarii respective primesc redevente din exploatarea petrolului vezi cazul Emiratelor Arabe Unite, Arabiei Saudite, Qatarului, sau platesc un pret insignifiant la pompa, vezi cazul Iranului.

    La noi in Romania s-a reinventat iobagia…..

    Scot ţiţeiul românesc fără să respecte legea
    OMV „arde” banii României
    de Cătălin Antohe

    http://www.cotidianul.ro/omv-arde-banii-romaniei-201512/

    „Jurnal de Investigaţii” a efectuat o anchetă jurnalistică de amploare, privind modul în care OMV Petrom înţelege să repecte legea şi proprietatea privată în România. Reporterii au descoperit, la Sărata Monteoru, că multe dintre sondele austriecilor de la OMV Petrom scot ţiţeiul românesc din străfundul pământului fără ca, la suprafaţă, să respecte nici legea, nici instituţiile statului, nici proprietatea privată a cetăţenilor români.

    Chiar înainte de intrarea în Monteoru, cum vii dinspre Buzău, se face un drum la dreapta semnalizat prin indicatorul rutier care te îndrumă spre faimoasa „mină de petrol”, unică în Europa.

    Aici, extracţia ţiţeiului se face prin puţuri şi galerii adânci de 240-320 m, prin care ţiţeiul se scurge liber până într-un puţ principal, de unde este pompat către suprafaţă. Trecem de mină şi urcăm pe deal, în pădurea unde speram să putem respira aer de munte. Pădurea este însă îmbibată şi ea de miros de ţiţei, motivul fiind sondele, rezervoarele şi conductele de care te împiedici, efectiv, la tot pasul. Societatea modernă preţuieşte mai mult aurul negru decât pe cel verde, iar pădurea de aici plăteşte tributul bogăţiei subsolului – defrişări pentru a face loc sondelor, defrişări pentru amenajarea de drumuri de acces către sonde, defrişări pentru a putea fi amplasate reţelele de înaltă tensiune care pun sondele la treabă, alunecări de teren din cauza defrişărilor. Biată pădure…

    „Iobagii” lui OMV

    În orice ţară din lumea civilizată, cei care extrag ţiţeiul din astfel de zone plătesc bani grei proprietarului pădurii pentru folosirea acesteia şi pentru dezastrul ecologic.

    OMV nu mai plăteşte nimic pentru pădurea din Monteoru! Sondele austriecilor extrag ţiţeiul aici exact ca în Vestul Sălbatic, după legea celui mai puternic. Din 2008 încoace, de când pădurea nu mai este deţinută de stat, ci proprietate privată, austriecii refuză să încheie orice fel de contract cu proprietarii privaţi ai pădurii, cărora le contestă în instanţă titlurile de proprietate date de autorităţile statului român. Timp în care petrolul românesc produce profituri pentru OMV, fără ca aceştia să plătească chirie pentru zecile de hectare de teren afectate de exploataţie.

    Comportamentul magnaţilor OMV este taman ca acela al exploatatorilor cu care ne speriau comuniştii în manualele de dinainte de 1989. Oare la fel se fac afacerile şi în Austria sau oriunde în Europa, cu japca? Parafrazând unul dintre cunoscutele sloganuri ale OMV, România, „ţara lui Andrei”, este „ţara nimănui”.

    Teren ocupat ilegal

    Pe data de 14 martie 2007, SC OMV Petrom SA a încheiat cu Direcţia Silvică Buzău un contract de închiriere (nr. 841) pentru folosirea unor terenuri forestiere ocupate cu sonde (obiective petroliere) pe raza Ocolului Silvic Buzău, la Monteoru.

    Potrivit anexei, era vorba de 12 sonde, pe o suprafaţă de 5,88 hectare. Contractul prevedea ca, în cazul în care suprafaţa de teren forestier pe care se afla amplasamentul va face obiectul retrocedării, Direcţia Silvică Buzău va anunţa în scris OMV Petrom SA, iar chiria se va modifica în consecinţă. Clauza nu era întâmplătoare. Cu un an înainte, Direcţia Silvică îi anunţase pe viitorii proprietari privaţi că li s-a aprobat reconstituirea suprafeţei de teren confiscată de comunişti pe amplasamentul care făcea obiectul contractului dintre OMV şi Direcţia Silvică. La patru luni de la semnarea contractului, pe 18 şi 19 iulie 2007, terenul pe care se aflau sondele a intrat în proprietatea urmaşilor lui Monteoru.

    De la acea dată, Petrom a mai făcut plăţi pentru chirie către Romsilva, inclusiv pentru 2010, potrivit răspunsului lui Adam Crăciunescu, directorul general al Romsilva, către „Jurnal de Investigaţii”. De menţionat că plata este necuvenită, deoarece chiria se putea plăti către Romsilva numai în baza autorizaţiei de ocupare temporară a terenului şi numai dacă terenul era proprietatea privată a statului, adminnistrat de Romsilva. Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic a confirmat, în scris, că OMV Petrom nu mai are aprobare de ocupare temporară a terenuirilor încă din 1 ianuarie 2009.

    Proprietatea, „sfântă” doar în Austria

    Potrivit legilor româneşti în vigoare, Petrom trebuia să semneze cu noii proprietari un contract care să le permită să folosească terenurile afectate în mod direct de exploatările petroliere (articolul 6 din Legea petrolului – 238/2004).

    De regulă, contractul este unul de închiriere, dar poate fi şi de vânzare-cumpărare, concesiune, asociere sau schimb de terenuri. L-am întrebat pe proprietarul terenului dacă a negociat vreodată cu OMV Petrom vreun astfel de contract. „M-au chemat la negocieri în 2008, dar nu pentru ca să îmi facă vreo propunere financiară şi să încheiem vreun contract, ci doar să îmi spună că nu-mi recunosc dreptul de proprietate, atestat prin documentele emise de autorităţile române”, ne-a declarat Mihail Istrate, pe 30 noiembrie, cu ocazia viziitei făcute în pădurea cu pricina. În fapt, OMV Petrom a ales să nu recunoască dreptul de proprietate.

    „Esenţa” profitului

    Autorităţile statului, care i-au pus în posesie pe urmaşii lui Monteoru, nu au contestat niciodată în instanţă titlurile de proprietate ale acestora ba, mai mult, au încheiat şi contracte de pază a pădurii cu noii proprietari.

    În plus, chiar Petrom a cerut şi a folosit avizul proprietarului (sfârşitul anului 2007) atât pentru ridicarea unei noi sonde (nr. 677), cât şi, ulterior, pentru diverse operaţiuni de toaletare forestieră, în zona reţelei electrice.

    Când a venit însă vorba despre încheierea contractului care să dea OMV dreptul de folosinţă a terenului, reprezentanţii colosului austriac au hotărât să nu plătească niciun ban pentru dreptul de a folosi sondele şi au ceut în instanţă nulitatea titlurilor de proprietate ale cetăţenilor români. Judecătorii trebuie acum să hotărască asupra lipsei calităţii procesuale active a OMV, deoarece românii au reclamat că austriecii nu au dreptul să conteste aceste titluri.

    Sonde redeschise „pe tăcute”

    În consecinţă, de mai bine de doi ani, OMV Petrom SA nu mai plăteşte niciun sfanţ pentru ţiţeiul pe care-l scoate, la foc continuu, din subsolul dealului de la Monteoru.

    Neavând niciun contract cu proprietarii (închiriere, concesiune, asociere etc), nu are nici drept folosinţă a sondelor de pe terenul acestora – aşa prevede legea. Mai mult, de la 31 decembrie 2008, OMV Petrom SA nu mai avea nicio aprobare legală de ocupare temporară a terenului. Aceasta nu i-a împiedicat pe cei de la OMV să nesocotească prevederile legale de mai sus. Pe 30 noiembrie 2011, reporterii „Jurnalui de Investigaţii” au putut constata, la faţa locului, că OMV pusese de curând în funcţiune sonde care până atunci fuseseră închise!

    Dacă austriecii şi subalternii lor români îşi închipuie, poate, că a cere în instanţă nulitatea unor titluri de proprietate îţi dă dreptul să te comporţi ca şi cum acelea nu există (?!) cum rămâne cu încălcarea Codului Silvic prin ocuparea temporară a terenului fără autorizaţie de la Inspectoratul Silvic, timp de patru (4) ani?

    Faptul că unele dintre sonde erau puse recent în funcţiune ne-a fost confirmat de către proprietar. Două dintre sonde (noi le-am identificat pe hartă ca fiind 671 şi 669), aveau schela proapăt vopsită la faţa locului, pe iarbă fiind încă numeroase pete de la vopseaua albastră folosită pentru schelă (foto).

    Jurnal de Investigaţii a trimis OMV Petrom un set de întrebări, pentru a obţine un punct de vedere avizat al oficialilor societăţii. Dat fiind că aceştia nu au dat curs solicitării noastre, prezentăm aceste întrebări pe http://www.ziaruldeinvestigatii.ro , întrebări care dovedesc seriozitatea demersului nostru jurnalistic şi lipsa de transparenţă a oficialilor companiei.

  28. 33 Monica M decembrie 7, 2012 la 9:14 am

    Cred ca procurorii nu putea sa faca un mai mare deserviciu ARD-ului decat cel cu trimiterea in judecata a lui Bradisteanu. Acum s-a vazut ce importanta a fost castigarea celor 7 zile de detentie de la Floreasca.

  29. 34 constantin dan (@Constantin98Dan) decembrie 7, 2012 la 9:20 am

    Emotionanta victorie a Dreptatii si Impartialitatii Basiste – periculosul criminal Bradisteanu , sef de sectie de Chirurgie , este pus sub acuzare de ” procurori ” pentru ca avrut sa-l tina in spital pe Adrian Nastase nu 5 zile , cat au suportat gealatii basisti , ci mai mult , poate 2 sau 3 saptamani . Va dati seama ce crima monstruoasa ?
    De vomat , de nesuportat atata patima oarba , atata prostie organizata . Puterea astuia a innebunit . Va amintiti de tinerele in costum de baie de la referendum , pe care procurorii lui le-au convocat ?
    Omul e nebun .

  30. 35 blogideologic decembrie 7, 2012 la 9:22 am

    Nişte jaloane franţuzeşti pentru competitivitate sau Raportul Gallois. De unde provine sintagma “Raportul Gallois”? Am să traduc pe româneşte un text franţuzesc, un text cam bombastic, este adevărat, dar totuşi bine scris, în sensul că el exprimă cu claritate ideile principale, un text luat de la http://www.biotech-finances.com/fr/Le-rapport-Gallois-ou-le-retour-du-Commissariat-au-plan-1-4974.html “Ţara noastră a atras şi admirat întotdeauna oamenii providenţiali. De asemenea, ceea ce se întâmplă în acest moment privitor la discuţiile despre competitivitate nu este surprinzător. Într-adevăr, de câteva săptămâni, domnul şi omul Louis Gallois care a fost mai înainte CEO la societăţile SNCF şi EADS, şi care se regăseşte actualmente în fruntea Comisariatului General pentru Investiţii din Franţa, este substanţial confecţionat din materialul eroilor populari, aceia care sunt intens admiraţi. Louis Gallois a făcut din reflecţiile sale personale asupra industriei din Franţa un Raport asupra creşterii competivităţii, un Raport care furnizează soluţii operaţionale pentru guvernul Ayrault, cel puţin aceasta reprezintă intenţia exprimată. Este o certitudine faptul că domnul Gallois evocă toate problemele pe care le întâlnesc industriile şi economia din Franţa, circumstanţă care provoacă entuziasmul patronatului franţuzesc din organizaţia MEDEF. Dar cumva, soluţiile aduse de Raportul Gallois au fost repede golite de sensul lor profond căci un credit de impozit (crédit d’impôt) nu înseamnă o reducere a sarcinilor asupra întreprinderii. Raportul Gallois prezintă însemnul avantajului că pune între mâinile celor care ne guvernează – este vorba despre Franţa, bineînţeles, prezentarea ansamblului problemelor precum şi un număr important de soluţii. Astfel Raportul Gallois propune dezvoltarea formării profesionale în alternanţă), un “small business act” (http://europa.eu/legislation_summaries/enterprise/business_environment/et0001_ro.htm ), sactuarizarea bugetului Cercetării publice. Nu avem dubii că domnul Gallois este un erudit de curaj şi lipsit de pedanterie ( un “honnête homme”), dar unele dintre propunerile sale par un pic depăşite. Domnul Louis Gallois mai propune şi un Comisariat pentru prospectivă în Franţa, care aminteşte cumva vechiul Comisariat pentru Plan în Franţa, desfiinţat în anul 2005 de către domnul ministru Dominique de Villepin. Totuşi este necesară o planificare indicativă în economie, şi de aceea s-a propus acum un Comisariat general pentru strategie şi prospectivă, la cererea unor sindicate.” Există un număr mare de articole şi comentarii privind legătura între competitivitate şi Raportul Gallois, articole pe care le-a parcurs numai în fugă, dar unele dintre ele propun idei interesante. Nu trebuie să imităm Franţa, însă ea ne oferă o “piaţă de idei” pe care ar fi bine să le cunoaştem. Nu trebuie să fim timoraţi nici de Franţa, nici de celelalte ţări UE, fără să mai vorbim de USA care deţine şi foloseşte fără de vreo grijă morală instituţii internaţionaliste drept “maşini de luptă” inaccesibile altora.

  31. 36 grigore decembrie 7, 2012 la 9:46 am

    va bateti capul degeaba sa ne explicati aceste lucruri, Basescu va interpreta constitutia asa cu ii va conveni lui. singura problema este sa alegem un presedinte responsabil care sa ii reprezinte pe toti cetatenii, nu numai un grup restrins din gasca lui. in rest numai de bine si „sa fiti iubiti de clasa muncitoare”

  32. 38 Marian Nicolae decembrie 7, 2012 la 10:47 am

    Intervention at the OSCE MinisterialCouncil
    First Plenary Session
    Remarks Hillary Rodham Clinton
    Secretary of State
    Royal Dublin Society
    Dublin,
    Ireland
    December 6, 2012

    http://www.state.gov/secretary/rm/2012/12/201606.htm

    Thank you very much and thanks to Foreign Minister Gilmore and the Republic of Ireland for hosting us today. We applaud your work as chair in office of the OSCE, to reaffirm this organization’s core principles and strengthen its capacities to promote peace and security,champion democracy, and defend universal human rights and dignity. And we join with allmembers in welcoming Mongolia as the newest participating state.As we approach the 40th anniversary of the Helsinki Final Act, it is important to remember that those accords and this organization that sprang from them affirmed an inextricable link between the security of states and the security of citizens. They codified universal rights and freedoms that belong to all citizens, and those commitments empowered and encouraged dissidents to work for change. In the years that followed, the shipyard workers of Solidarity, reformers in Hungary, demonstrators in Prague all seized on the fundamental rights defined at Helsinki and they held their governments to account for not living up to the standards to which they had agreed. We are the inheritors and the guardians of that legacy.This year alone, the OSCE sent observer missions to monitor 17 different elections, including in my own country. In May the OSCE’s efforts to help dual national Kosovo Serbs vote in Serbia’s elections helped ensure a largely free, fair, and peaceful process. When High Representative Ashton and I visited the Balkans in October, we heard about what a difference that made. The OSCE also supported a successful election and a peaceful transfer of power in Georgia. It is, as we have already heard, deeply engaged on Nagorno-Karabakh, Transnistria, and Georgia. And throughout the region, the OSCE continues to advance a comprehensive approach to security that makes a difference in people’s lives.But I see a growing concern for the future of this organization and the values it has always championed. More than 20 years after the end of the Cold War, the work of creating a Europe that is whole, free, and at peace remains unfinished. I just met with a group of the Civil Society Solidarity Platform leaders from a number of member states. They talked to me about the growing challenges and dangers that they are facing, about new restrictions on human rights from governments, new pressures on journalists, new assaults on NGOs. And I urge all of us to pay attention to their concerns.

    For example, in Belarus, the Government continues to systematically repress human rights,detain political prisoners, and intimidate journalists. In Ukraine, the elections in October were astep backwards for democracy, and we remain deeply concerned about the selective prosecution of opposition leaders. In Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, and Kazakhstan, there are examples of the restrictions of the freedom of expression online and offline as well as the freedom of religion. In the Caucasus, we see constraints on judicial independence, attacks on journalists, and elections that are not always free and fair.And we have seen in Russia restrictions on civil society including proposed legislation that would require many NGOs and journalists to register as foreign agents if they receive funding from abroad. There are unfortunately signs of democratic backsliding in Hungary and challenges to constitutional processes in Romania and the ugly specter of anti-Semitism, xenophobia,discrimination against immigrants, Roma, LGBT persons, and other vulnerable populations persists.So it is worth reminding ourselves that every participating state, including the United States, has room for improvement. The work of building a democracy and protecting human rights is never done, and one of the strengths of the OSCE has been that it provides a forum for discussing this challenge and making progress together. But there is even trouble here. This organization operates by consensus, so it cannot function when even a single state blocks progress. Forty-seven states have cosponsored the draft declaration on fundamental freedoms in the digital age,yet its path forward is blocked. The same goes for measures on media freedom, freedom of assembly and association, and military transparency.The OSCE must avoid institutional changes that would weaken it and undermine our fundamental commitments limiting the participation of NGOs in our discussions, offering amendments and vetoing proposals to respond quickly to conflicts and crises, trying to exertgreater central control over the field offices and field workers to curb their efforts on human rights, suspending implementation of treaties and agreements so there is less military transparency in Europe than a decade ago. These are not the way to progress in the 21st century.The United States remains committed to the goal of a Europe that is whole, free, and at peace and to the OSCE whose principles are sound. We welcome any and all efforts to strengthen this organization, but that means empowering the institutions we already have to function free frominterference, not curtailing them. And it means implementing the commitments we have made toone another and to our citizens, not undermining them. So as we approach the 40th anniversaryof the Helsinki Final Act, this is a time for the OSCE to once again take up the mantle of leadership, to push forward the frontiers of human rights and dignity, and to reaffirm the valuesand principles that have guided this organization ever since its founding. Thank you.

    Roninjaune note:
    Dear Mrs. Hillary Rodham Clinton,

    Very nice speech indeed, although I didn’t bother to read it……If anyone else would have told me about your doings in Romania in special and in the world, in general, I wouldn’t have believe it. Not in a million years.

    Dear Mrs. Hillary Rodham Clinton, please be so kind and forget about the existence of Romania on this planet.Romania is not for you or for your ugly kind…..Stay back, for your own sake and for your kind’s sake here in Romania.Would you be so nice and forget once and for all about the existence of Romania,Russia, Hungary, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, and Kazakhstan.

    Our Democracy we love it the way it is.
    We do not need YOUR DEMOCRACY !!!

    This is what you can do with your Democracy:

    a. Your Khazar Democracy you can shovel it up your arse !!!

    b. Your Ashkenazi Democracy you can keep it for yourself or if you may like it,you can refer to point a.

    c. Your Jewish Democracy sucks in this part of the world, we are all allergic to it,therefore will you please keep it for yourself or refer to point a or b,

    d. Your False Semitic Democracy gave us a huge rush, we are still healing from it,therefore please keep it for yourself this kind of False Democracy that has nothing to do with the old Greek Democracy…..and use a condom when necessary…for God’s sake….

    Thank you.

  33. 40 Iluminatu decembrie 7, 2012 la 9:37 pm

    HAI NU MĂ-NNEBUNI

    « SUA sunt vinovate pentru corupţia din Afganistan, a declarat preşedintele Hamid Karzai într-un interviu acordat canalului de televiziune american NBC. »

    http://www.antena3.ro/externe/presedintele-hamid-karzai-sustine-ca-sua-sunt-vinovate-pentru-coruptia-din-afganistan-195055.html

  34. 41 blogideologic decembrie 8, 2012 la 5:20 am

    Păi în România, ambasadorul American Mark Gitenstein nu a încuviinţat pe faţă instituţia “nepotismului” ? Prietenia sa cu preşedintele Traian Băsescu, anularea barbară (credeam că scăpaserăm de “barbarii de tirani”) a 7,4 milioane de voturi ale românilor pentru demiterea lui Băsescu în condiţiile în care fiica sa Elena fusese aleasă europarlamentar în termeni totalmente corupţi, arată că americanul mai nou Mark Gitenstein este departe, departe, de asimilarea principiilor părintelui fondator al democraţiei în America, Thomas Jefferson. Istoricul american Jacques Barzun vorbea în opera lui despre „decadenţa Americii”. Ambasadorul american Mark Gitenstein nu foloseşte ideologia jeffersoniană, ci „ideologia fiziologică a înfometării” promovată de FMI (organizaţie cu sediul la Washington DC, oare întâmplător ?).

  35. 42 Iluminatu decembrie 8, 2012 la 8:34 pm

    BĂ SSECU (ciudată anagramă),

    eu doresc ca mâine la ora 21:00 să câştige USL cu 60,05% iar tu să nu-l numeşti premier pe Ponta în zilele următoare. De ce ? Eu pe tine te vreau în aut, musai cu un cartonaş roşu, şi scos din viaţa sportivă de Antonescu (ce frică-ţi e de ăsta). Pe urmă, justiţiarul Adrian Năstase va proroci când şi unde vei bate mătăniile cele din urmă.
    Eu am răbdare. Tu nu mai ai zile, pentru că-ţi sunt numărate.

  36. 43 Iluminatu decembrie 8, 2012 la 10:18 pm

    105 ANI DE LA RĂSCOALA DIN 1907

    « Promisiunea arendaşului Mochi Fischer de a reduce o parte din renta în muncă pe care trebuiau s-o plătească ţăranii din satul Flămânzi (din apropiere de Botoşani) după ce reuşise să obţină arenda acestei moşii înlăturându-l pe concurentul Berman Iuster, nu a fost pusă în aplicare de el. Aceasta a fost cauza izbucnirii răscoalei, cataliza acestei răbufniri. »
    Deci tot o făcătură evreiască…
    Era un monument în Parcul Obor dedicat Răscoalei din 1907 pe care nişte nemernici ai vremii de după loviluţie l-au demolat. E vremea să-l punem la loc.

  37. 44 Marian Nicolae decembrie 10, 2012 la 9:26 am

    @ Iluminatu,

    Acelasi monument exista in continuare in Parcul Florilor pe Pantelimon, foarte frumos pus in valoare, in mijlocul parcului.

    Daca ar fi dupa mine, eu unul l-as muta langa statuia ecvestra a Regelui Carol, in buricul Bucurestiului, sa-l vada toata floarea cea vestita a khazarilor, ashkenazilor si a altor nationalitati conlocuitoare din Romania….

    Hm, ce ziceti???


  1. 1 „Am o mare rugăminte: citiţi legea partidelor, coroboraţi cu Constituţia, ca să putem vorbi aceeaşi limbă” (T. Băsescu) | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe decembrie 6, 2012 la 11:14 am
  2. 2 Despre doua puncte de vedere… « Motanul Incaltat Trackback pe decembrie 6, 2012 la 9:46 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

<span>%d</span> blogeri au apreciat: