Vasile Blaga îşi dă curaj

Mândru, aşezat pe scena Teatrului de Operă şi Balet, înconjurat de membri de carton, Vasile Blaga rescrie istoria, pentru a-şi da curaj înaintea alegerilor din decembrie. La prezentarea candidaţilor ARD el le-a reamintit colegilor săi victoriile câştigate în trecut de PDL, inclusiv bătălia din 2004, când „Alianţa DA a învins PSD-ul lui Năstase”.

Fără a dori să-l supăr pe Vasile Blaga – mai ales constatând că este în relaţii foarte bune cu colegi de-ai mei în efortul de modernizare a învăţământului – îmi permit să fac două corecţii la cele afirmate de el:

1)      În 2004, PDL era în alianţă cu PNL; astăzi este în alianţă cu ceata lui Neamţu şi cu gruparea lui Ungureanu;

2)      Chiar în acea formulă, Alianţa DA NU a câştigat alegerile parlamentare. O simplă accesare pe internet reaminteşte acest lucru chiar şi celor care au probleme cu memoria. Iată rezultatele, conform buletinelor de vot şi respectiv proceselor verbale:

 

Senat

Uniunea Națională PSD + PUR : 37.16% (3.760.560)

Alianța Dreptate și Adevăr PNL – PD : 31.71% (3.209.073)

Partidul România Mare : 13.63% (1.379.789)

Uniunea Democrată Maghiară din România : 6.26% (633.735)

Partidul Noua Generație : 2.36% (239.106)

Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat : 1.91% (193.318)

 

Camera Deputaților

Uniunea Națională PSD + PUR : 36.64% (3.692.608)

Alianța Dreptate și Adevăr PNL – PD: 31.26% (3.150.301)

Partidul Romania Mare : 12.93% (1.302.724)

Uniunea Democrată Maghiară din România : 6.20% (624.717)

Partidul Noua Generație : 2.23% (225.171)

Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat : 1.84% (185.501)

 

Iar, în ceea ce priveşte numărul de mandate, conform datelor de la BEC, în 2004, la alegerile parlamentare, Uniunea Naţională PSD + PUR a obţinut 132 de mandate la Cameră şi 57 la Senat, în timp ce Alianţa DA a obţinut 112 mandate la Cameră şi 49 la Senat.

La mine, în cartier, nu pare să rezulte, din aceste date, că PDL ar fi câştigat alegerile. S-a dat, cumva, o erată a Curţii Constituţionale şi nu ştiu eu?

E adevărat, după ce am fost „dat jos” – ca să folosesc expresia lui Blaga – regulile „statului de drept” au fost stabilite de muşchii lui Traian Băsescu. Tot atât de adevărat este că nu ştiu dacă nu cumva, recent, Barroso şi Reding vor fi dat o directivă, stabilind că, de fapt, în 2004 PDL – care, atunci făcea parte din Internaţionala Socialistă – este cel care a câştigat alegerile. Dacă este cumva aşa, ca să nu ratăm intrarea în Spaţiul Schengen şi următorul raport MCV, sunt gata să şterg acest comentariu.

Oricum, îmi cer scuze că intervin în această chestiune, în timpul campaniei electorale, dar mă aflu în locul de unde scriu aceste rânduri tocmai datorită acestei probleme de aritmetică – la nivel naţional, 36,61 > <31,3? Părea simplu, dar nu a fost aşa…

 

 

 

 

25 Responses to “Vasile Blaga îşi dă curaj”


  1. 1 NICOLETTE ORGHIDAN noiembrie 10, 2012 la 6:00 pm

    V.Blaga a mizat probabil pe …starea de uitare a românilor! Slabă speranță: românu nu prea uită repede sau ușor răul făcut de cineva . Este însă în structura lui să fie docil, uneori cu capul mult prea plecat, dar de uitat nu uită . Configurația parlamentară în 2004 era mult,, mult superioară celei din 2008 și ca structură și ca valoare și ca pondere de acte legislative adoptate. Acum, în perioada 2008-2012 Parlamentul a trebuit să se ocupe de….toanele marinarului, să emită ordonanțe, să rediscute probleme deja bine stabilite după alegeri. Găseael ceva să le …,,dea de muncă parlamentarilor” încât să le abată atenția și ritmul de la problemele firești, presante, care se cereau discutate și binențeles aprobate ca legi pentru bunul mers al țării. Acesta era și scopul: întârzierea sau nediscutarea în Parlament a legii privatizării, justiției, sănătății. S-a acționat după bunul său plac, s-a constituit,, falsa majoritate parlamentară” congfortabilă deciziilor unui singur om. Acum V. Blaga acționează pe principiul: ,, Curaj, găină că te tai”, bolborosind aceleași minciuni arhiștiute, îmbătându-se cu apă rece, turnând și …aplaudacilor din jur din miraculoasa-i licoare. Curaj trebuie să le dea mizând iar probabil pe același ajutor( pentru că…,,prietenul la nevoie se cunoaște!”) venit tot din partea lui Barosso, Reding, mai nou și a…SUA! Așadar…,,stați liniștiți la locurile voastre…Alo, …alo….rămâneți la locurile voastre”! Cu mențiunea că….se pare că românii au început să sufle-n iaurt, sau mai pe-nțelesul lui Blaga, ,,ciorba reâncălzită nu face doi bani”. Nu poți…,,recita” la infinit aceleași minciuni, nu poți clădi edificii pe același …,,patinoar” lucind a prostie.

  2. 2 Doru Coarna noiembrie 10, 2012 la 6:04 pm

    Nu a fost asa, sau a fost… dar nu are importanta, important este doar rezultatul si acesta este ca tara s-a dus dracu’, cu viteza mai mare sau mai mica in functie de cine a asigurat guvernarea, dar s-a dus!

    Si ma intreb oare cu ce viteza va continua descompunerea acum, cand guvernanta este exercitata din afara de catre PPE? Sau altfel, mai direct: cum poate supravietui un stat, condus fiind de forte externe lui?

  3. 3 Szentgyorgyi Alexandru noiembrie 10, 2012 la 6:37 pm

    Doua corectii!

    A fost odata ca-n povesti, cand in anul 2004 la dispozitia Guvernului Romaniei s-au restituit suprafetele confiscate, nationalizate inca din anul 1948 parintilor mei,in numele carora (Iertati sa fie) am fost eu Pus In Posesie! Cu stima si consideratiune Excelentei Voastre, raman vesnic recunoscator, dar, a murit Regele, traiasca Regele, la fel si la mine, se incearca Institutional in AD.2012 (Primaria com. Adamus, ing. cadastru Szatmari Gizella,nume ce rezoneaza cu un partid) dupa model neocomunist( NU MA INTERESEAZA!!! Nu difera cu nimic de cea din 1957) o noua nationalizare dar in favoarea unor persoane particulare protejate!
    Excelentei Voastre vi-sa ingradit libertatea de miscare, mie libertatea de posesie a proprietatii!!!
    Atat Excelenta Voastra cat si eu avem insa LIBERTATEA CUVANTULUI SCRIS, CONFORM CONSTITUTIEI!
    Excelenta, va doresc multa sanatate,rabdare, putere de munca deoare-ce noi oamenii putem rabda multe lipsuri, neajunsuri si nedreptati! Tatal meu a rezistat in minele din Donbas 1943-1948, nu a cerut nimic de-la Stat!
    Toata familia a rabdat anii 1948-1975, biruri, cote grele, imposibil de realizat, oprobiul public care era la moda! 1975-1989 o relativa liniste! 1991-2004 bucuria si lupta pemtru obtinerea proprietatilor confiscate!
    2004-2012 lupta fara oprire cu Autoritatile Locale pentru obtinerea celor retrocedate!Diferenta va fi ca, Excelenta voastra veti obtine dreptatea la CEDO., eu nici in apropiere nu voi ajunge !
    Cu stima si deosebita consideratiune Alex

  4. 4 Lucia Gusatu noiembrie 10, 2012 la 7:11 pm

    D-le prim-ministru, stiu cat de mult va nemultumeste minciuna si ticalosia celor care au „UITAT” adevarul alegerilor din 2004, fiindca ei stiu sa-si fabrice adevarul lor ,care le convine. Eu nu inteleg cum pot minti fara nici o tresarire,ori sa-si puna macar intrebarea daca toti oamenii care-i aud sunt la fel de uituci si de ticalosi, asa cum iar conveni buldogului si acolitilor lui. Sincer, la anii mei am dreptul sa afirm ca n-am mai intalnit astfel de partid al unei clici, rupta total de realitatile tarii si cetateni. Ei vor sa conduca ,dar nu pentru cetateni, pentru tara, ci pentru a-si aduna averi fara numar, precum basescu, videanu.udrea,blaga etc. D-zeule dar ce fac cu atatea averi furate fiindca si ei au tot o singura viata! Ori e poate grija pentru progeniturile care in majoritate nu le fac cinste! Cat oare va mai trece ca institutiile statului sa nu-l vada ” incompatibil” doar pe artistul Mircea Diaconu, ori altii tot din partea adversa, ori cazul d-voastra, si sa aplice o singura masura pentru toti, fara a calca in picioare dreptatea si adevarul. Unde s-a pomenit intr-o tara civilizata , ca justitia sa nu fie aceeasi pentru toti cetatenii tarii!! E mai rau decat inainte de 1989, cand speram ca vom scapa si vor veni si vremuri mai bune. Astazi ne-au distrus si speranta, dar singuri daca vom fi uniti si activi, mai avem o licarire- 9 decembrie, daca si D-l Ponta si d-l Antonescu vor fi mai hotarati………

  5. 5 Cris noiembrie 10, 2012 la 7:14 pm

    Ha! Ha!
    Mi-a plăcut chestia cu Teatrul de Operă și Balet.
    În 2004 PDL nu exista. Exista PD care, el făcea parte din Internaționala Socialistă.

  6. 6 dlnimeni noiembrie 10, 2012 la 7:38 pm

    Se poate ca pentru dl Blaga numerele mai mici sa fie mai mari decit numerele mai mari care, firesc, sunt mai mici decit numerele mai mici. Zero fiind, firesc, cel mai mare numar: au oare nu a devenit dl Blaga foarte bogat neluind, ca sef de vama, nici un ciubuc? Dar, dealtfel, PDL nici nu exista in 2004. Cu tot respectul, domnule Nastase, va fac insa atent ca riscati sa deveniti prizonierul temporal al propriei guvernari: astazi puneti la punct un tupeist – dl Blaga nu mi se pare a fi mai mult de atit – miine altul – iar din 2004 sunt deja opt ani.

  7. 7 Marian Nicolae noiembrie 10, 2012 la 8:28 pm

    Şeful CIA, David Petraeus, a demisionat din cauza unei relaţii extraconjugale…………….

    Sa-l lasam pe domnul Vasile Blaga judecatii poporului roman pentru tot ce-a facut bun in Romania in ultimii 8 ani…..si mai ales pentru banii imprumutati de la FMI in numele Romaniei si folositi in interes personal, al partidului PDL si al satrapilor sai din conducere.

    Sa revenim la anumite fapte diverse care trebuie disecate, analizate si mai ales discutate de catre noi toti din USL deoarece cu totii am lucrat impreuna pentru a ajunge la acest rezultat.

    Romanii, au dreptul sa stie ce destin ingrozitor ne-au rezervat SUA avand-o pe Hillary Clinton ca Secretar al Departamentului de Stat al SUA si pe David Petraeus ca sef al CIA, acelasi sef care a dus mai departe lucrurile destinate a se intampla Romaniei si romanilor inca din 1974, incepand cu lovitura de stat data romanului Nicolae Ceausescu in decembrie 1989:

    Sa incepem cu inceputul:

    1. 1. România, ţinta celei mai mari operaţiuni de spionaj economic din ultimii 40 de ani
    De Valentin Vasilescu
    28.10.2012, 20:29, ora Moscovei

    http://romanian.ruvr.ru/2012_10_28/92709097/

    Vă prezentăm un comentariu despre spionajul economic al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992 şi după cum se prezintă dumnealui „actualmente deţinut politic al regimului capitalist post-decembrist şi şomer”.
    „Recent, Securitatea românească, transformată după intrarea României în NATO într-o uniune a scenariştilor de la Hollywood, a turnat presei o poveste incredibilă de spionaj economic cu un cetăţean rus prins pe aeroportul Otopeni cu hărţi clasificate despre zăcămintele de cupru din România. În deceniul 2 al mileniului 3 a spune că un spion rus a încercat să treacă prin filtrul cu raze X de la aeroport un teanc de hărţi clasificate e o insultă la adresa inteligenţei românilor. Pentru că şi un elev de clasa a 5-a care are un telefon mobil mai performant le poate trimite instantaneu, în format electronic, pe internet, la celălalt capăt al lumii. Așadar, să vă propun să ne aplecăm asupra unui caz de spionaj adevărat de care Securitatea, sau cum s-o numi ea acum, n-a avut, n-are şi nici nu va avea vreun interes să se ocupe.
    Într-un timp relativ scurt, socialismul reuşise să se impună pe plan mondial ca sistem economic şi politic, pe 26% din suprafața globului pământesc, unde trăia 30% din populaţia globului, care producea peste 40% din producţia industrială mondială. Imediat după şifonarea prestigiului SUA, prin înfrângerea suferită în războiul din Vietnam, a apărut criza din anii `70 generată de scumpirea petrolului, care a semănat disperare în administraţia SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate.
    Cum economiştii occidentali nu aveau nici o soluţie viabilă pe termen lung, în anul 1973 ieşirea din criză a fost deplasată de către liderii politici din interiorul economiei SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate în afara frontierelor lor. Ei au hotărât că singura cale pentru scoaterea capitalismului din marea sa criză era distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global prin utilizarea unei strategii oculte, prin care întregul cost al crizei economice să fie pus pe umerii acestuia. Modalitatea de punere în practică a acestui deziderat era un război secret, minuţios planificat, purtat prin operaţiuni sub acoperire (Covert Operation), executate simultan de către Pentagon, CIA, celelalte servicii şi agenţii ale SUA şi omoloagele lor din ţările membre NATO. Sursa de inspiraţie era Directiva NSC-68/ din 1947, emisă de preşedintele american Harry Truman, prin care CIA era autorizată să organizeze operaţiuni de război psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul subminării şi ulterior schimbării regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor vizate şi distrugerea sistemului politic şi social al acestora.
    Şefii de stat şi guverne din Occident au stabilit totodată şi un PLAN DE ACŢIUNE, în cadrul căruia SUA, în calitate de coordonator al operaţiunii să se concentreze cu precădere pe situaţia din URSS
    R.F. Germania și Anglia urmau să se ocupe (alături de SUA) de R.D. Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franţa, Olanda şi Italia (sub conducerea SUA) de Ungaria, Bulgaria şi România.
    Planul de acţiune stabilea că războiul secret dus împotriva economiei sistemului socialist trebuia să urmeze 4 direcţii de acţiune.
    1. Recâştigarea lumii a treia şi restaurarea dominaţiei capitaliste prin noi forme neo-coloniale.
    2. Reconstrucţia fostelor pieţe de desfacere prin expulzarea societăţilor aparţinând statelor socialiste.
    3. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut regimuri socialiste în simple pieţe de desfacere pentru produsele industriale ale ţărilor capitaliste dezvoltate.
    4. Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie: petrol, gaze naturale, energie atomică.
    Planul de acţiune etapiza războiul secret dus împotriva economiei sistemului socialist după cum urmează:
    I. Etapa pregătitoare, cu o durată estimată la 10-15 ani în care erau utilizate, în secret, toate căile de subminare a economiei ţărilor socialiste.
    II. Etapa acţiunilor de schimbare fundamentală a Europei socialiste, după principiul dominoului, prin fabricarea izbucnirii simultane a unor aparente Revoluţii cu o durată de maximum 1 an.
    III. Etapa acţiunilor de Tranziţie a ţărilor socialiste din Europa cu o durată de 5-8 ani. Obiectivul imediat fiind desfiinţarea CAER-ului, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, dezmembrarea URSS, dezmembrarea Cehoslovaciei și a R.S.F Iugoslavia.
    IV. Etapa consolidării ocupaţiei occidentale în ţările ”de facto” cucerite, neutralizarea RUSIEI şi stoparea dezvoltării R.P. Chineze cu o durată de 10 ani. Urmând ca R.D. Coreeană şi R.D. Vietnam să fie puse sub un control americano – japonezo – sud-coreean. Alte ţinte colaterale erau Iran, Irak, Libia şi Siria, acuzate de comunism islamic.
    Acest plan de distrugere a adversarului ideologic printr-un război secret global marchează o premieră mondială în istoria războaielor şi a umanităţii, fiind considerat drept cea mai îndrăzneaţă concepţie aparţinând unui sistem de informaţii secret. Pentru că scenariul Revoluţiilor, nimic altceva decât o operaţiune sub acoperire de mare anvergură, a evidenţiat rafinamentul diversionist al doctrinei militare a SUA care a reuşit să-şi distrugă inamicul la el acasă, fără desfăşurări de trupe. Acest război secret a reuşit până în prezent să distrugă nu numai socialismul ci şi oamenii din Europa de Est și URSS.
    Manualul de istorie ne învață că ideea de război, mai ales de război secret, provoacă indignare, repulsie, în timp ce ideea de revoluţie se bucură de apreciere şi publicitate datorită ajutorului adus progresului umanităţii, de aceea accesul la detaliile revoluţiilor nu este cenzurat. Bizar e faptul că în România, la informaţiile despre Războiul Secret au avut acces doar liderii politici de stat şi de guverne, militarii de rang superior, întărind bănuiala că acesta a fost produsul serviciilor occidentale. Numai aşa se explică ordinul NATO din 2004 transmis fostelor state socialiste din Europa imediat după ce au fost admise în această organizaţie de a clasifica toate documentele privitoare la revoluţiile din Europa din 1989-1991.
    Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) era campioana mondială pe timpul „războiului rece” la capitolul HUMINT (Human Inteligence), adică spionajul efectuat cu agenţi infiltraţi în ţările socialiste. Misiunea agenturilor CIA din fiecare stat socialist consta în racolarea de personalităţi politice, oameni din diferite domenii de activitate a vieţii ştiinţifice, academice, culturale, sportive şi militare, cu funcţii de decizie la diferite nivele. Aşa se explică faptul că CIA a reuşit încă pe timpul derulării primei etape a Planului să recruteze şefi de state şi de guverne, miniştri, generali cu poziţii importante în armată, poliţie, forţele de securitate şi serviciile secrete ale statelor socialiste. Cu scopul încurajării şi sprijinirii mişcării de dizidenţa în ţările socialiste, organizării activităţilor informative în rândul emigranţilor originari din aceste ţări şi iniţierea unor acţiuni îndreptate împotriva statelor socialiste prin intermediul acestora, CIA a înfiinţat o organizaţie denumită TRUST cu filiale în R.F.G. şi Austria.
    Reuşita recrutării cadrelor din ţările ţintă de către CIA a generat agenţi în aceste state care s-au pus în slujba CIA, a intereselor SUA, pentru ducerea Războiului Secret împotriva ţării lor, fiind recompensaţi ulterior de CIA cu cele mai înalte funcţii politice şi administrative din ţările de origine. De altfel, odată cu trădarea generalului Mihai Pacepa din 1978, SUA au lansat un nou principiu în istoria naţiunilor stabilind juridic că cel ce acţionează împotriva securităţii naţionale a propriei sale ţări, nu este trădător, atâta timp cât el se pune la dispoziţia CIA pentru obţinerea victoriei în războiul secret. Odată înghiţită această găluşcă, popoarele s-au obişnuit să ia aparenţele proceselor economice, sociale, politice şi militare drept adevărate, crezând că aşa-zisa Revoluţie a fost revoluţie şi că aşa-zisa Tranziţie a fost tranziţie. Numai că, după transformările politice din ţările socialiste europene în 1989-1991, Europa socialistă fusese transformată peste noapte într-o Europă emanată. Şi după ce au acaparat puterea politică, emanaţii din România, mai mult decât ceilalţi din alte ţări foste socialiste, rezultaţi din aparentele revoluţii, n-au făcut nimic altceva decât exces de zel în accelerarea procesului de disoluţie a statului.
    Agenţia de Informaţii americane a Apărării (DIA) coordonează activitatea ataşaţilor militari americani, având şi ea ca scop obţinerea de informaţii HUMINT, prin recrutarea de agenţi în ţările de interes. După anul 1990, rolul CIA în Europa de Est a fost preluat de DIA, numărul mare al agenţilor recrutaţi în aceste ţări fiind condiţie a procesului de extindere a NATO. Directiva secretă a Departamentului de Stat al Apărării codificată 3600.1 (Operaţiuni Informaţionale) autorizează armata SUA să organizeze şi în prezent operaţiuni clandestine de influenţare prin propagandă şi prin alte mijloace a opiniei publice şi a liderilor din ţările aliate ale SUA.
    Termenul de spionaj tehnologic (TECHINT-Technical Intelligence) a fost inventat de Pentagon pentru a defini, iniţial, rezultatul culegerii, evaluării, analizării şi interpretării informaţiilor ştiinţifico-tehnice referitoare la echipamentele de luptă a celorlalte state. Se aveau în vedere cercetările ştiinţifice şi aplicative (caracteristicile, capabilităţile şi limitările tuturor sistemelor şi materialelor astfel obținute), precum şi metodologia utilizată în procesul lor de producţie. Ulterior, militarii americani nu s-au mai limitat doar la echipamentul de luptă în sine, ci urmăreau schema întregului proces de dezvoltare-producţie, viteza de producţie şi modul în care aplicaţii civile ale subansamblelor echipamentului vizat ar fi influenţat dezvoltarea economică a statului respectiv.
    Experienţa şi instrumentele spionajului tehnologic ale Pentagonului au fost extinse de la industria de apărare la întreaga economie a statelor socialiste, devenind spionaj economic. Priorităţile TECHINT s-au axat pe: cunoaşterea proiectelor macro-economice socialiste cu scopul blocării finanţării lor și intervenţia cu rea credinţă în organizarea licitaţiilor pentru atribuirea contractelor (oare de unde or fi învăţat să trucheze licitaţiile administraţiile centrale şi locale române în zilele noastre ?) la care participau firme din state socialiste, obţinând astfel eliminarea lor de pe pieţele internaţionale. Nu mai e nici un secret faptul că în 1984 administraţia SUA a convins FMI şi Banca Mondială să modifice unilateral acordul de împrumut cu România, obligând-o să returneze în avans datoria de 8 miliarde USD. Acest fapt a condus la înrăutăţirea nivelului de trai al românilor, fiind unul din argumentele demonizării preşedintelui Nicolae Ceauşescu de către propaganda americană.
    Oficiul Naţional de Cercetare (NRO) este subordonat Pentagonului şi coordonează proiectarea, construirea, dezvoltarea şi operarea tuturor sateliţilor de spionaj ai SUA. În strânsă legătură cu NRO lucrează în subordinea Pentagonului şi Agenţia Naţională de spionaj geospaţial ( NGA) înfiinţată în 1972, iniţial cu misiunea de a colecta, analiza şi distribui informaţiile obţinute din fotografierea din satelit a Pământului (imagery intelligence – IMINT), ulterior devenind gestionarul GEOINT (GEOspatial INTelligence). GEOINT defineşte monitorizarea din satelit a unor activităţi civile sau militare desfăşurate pe suprafaţa Pământului realizată într-o gamă largă a spectrului electromagnetic (de la ultraviolet până la microunde), prin senzori electrono-optici.
    Între anii 1976 – 1990, Pentagonul a lansat 9 sateliţi gigant din seria KH-11 destinaţi spionajului economic al statelor socialiste şi dotaţi cu un telescop multispectral, având diametrul oglinzii de 2,4 m. Cântărind 19,6 t, sateliţii au fost plasaţi pe orbită la 253-528 km altitudine, imaginea obiectelor de pe sol având rezoluţia de 15 cm. Pe acest satelit a fost înlocuită pentru prima dată pelicula de film cu senzorul microcip înregistrator al imaginii digitale de azi (CCD), fapt ce a permis stocarea pe casetă video a unui număr nelimitat de cadre.
    Seria de 5 sateliţi Lacrosse/Onyx, destinaţi cercetării radar a activităţilor de pe suprafaţa terestră survolată, a fost inaugurată pe 2 decembrie 1988 prin plasarea pe orbită (437 x 447 km) a primului obiect de acest tip de la bordul navetei spaţiale Atlantis (STS-27). Satelitul era dotat cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i permitea să penetreze atât stratul de nori cât şi solul terestru sau pereţii clădirilor, având o rezoluţie de 20 cm.
    Cea mai activă în operaţiunea de spionaj economic a statelor socialiste a fost Agenţia de Securitate Naţională (NSA) apărută la 4 noiembrie 1952 în subordinea ministerului Apărării. Iniţial, NSA a avut misiunea de a proteja reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele guvernamentale americane, similar STS-ului din România. În anii `60, NSA a primit suplimentar sarcina de a monitoriza telemetria rachetelor după lansare, a sateliţilor şi a radarelor apărării A.A. şi antibalistice sovietice.
    Un alt termen convertit de Pentagon de la problemele militare la cele legate de spionajul economic este SIGINT (Signals intelligence) şi se referă la interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii (COMINT) şi a emisiei electronice a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie care echipează sistemele de rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi civile (ELINT).
    Extinzând sfera preocupărilor dincolo de interceptarea canalelor militare şi diplomatice ale ţărilor socialiste din 1974 NSA şi-a creat pe întreg globul o reţea SIGINT comună cu Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, formată din staţii de recepţie de mare putere dispuse la sol, echipate cu zeci de antene parabolice cu diametrul de 33 m. Această reţea numită ECHELON era destinată interceptării, înregistrării şi analizării de la mare distanță a traficului telefonic, fax, radio și de date din statele socialiste cu ajutorul sateliţilor americani de spionaj.
    Elementul vulnerabil al acestor rețele îl constituia emisia în gamă centimetrică, milimetrică care realiza transferul traficului între numeroasele relee de retranslaţie, montate atât pe clădirile centralelor telefonice urbane, cât şi între localităţi sau în zone împădurite, obstacolate şi greu accesibile. Un satelit american SIGINT intercepta de pe o orbită geostaţionară (adică permanent fix deasupra României), 24 din 24 de ore, circa 80% din traficul comunicaţiilor terestre militare şi civile, semnalele fiind retransmise integral la una din cele 20 de staţii de la sol ale sistemului Echelon (în cazul nostru la cea din R.F.Germană).
    Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei Echelon a fost lansată o constelaţie de sateliți de tip Chalet cântărind 1,2 t prevăzuţi cu antene parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau cvasi-geostaţionare (deasupra statelor socialiste) la altitudinea de 35.400 km (care asigurau o perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă reţea de sateliţi utilizaţi de Echelon a fost Rhyolite, lansată pe orbită geosincronă în perioada 1975-1979. Naveta Discovery în misiunile STS-51-C din 1985 și STS-33 din 1989, precum şi Atlantis în noiembrie 1990, a plasat pe orbită geosincronă o nouă generaţie de 3 sateliţi Magnum din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau 2,7 t şi aveau o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii britanici Duncan Campbell şi Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul Baltimore Sun, dovada implicării reţelei Echelon în spionajul industrial, ţintele fiind firma germană Enercon şi cea belgiană Lernout & Hauspie.
    În afara Europei de Est, nordului și estului Asiei, monitorizate complet, rămâneau zone nesupravegheate din Asia, Africa şi America Latină care puteau accede la lumea socialistă. Pentru a preveni răspândirea în oricare parte a lumii a unor regimuri politice socialiste, SUA au conceput alt tip de operaţiuni sub acoperire utilizând trupele pentru operaţiuni speciale din subordinea Pentagonului.
    În perioada 1960-1975 majoritatea ţărilor africane reuşiseră să se elibereze de jugul colonial occidental devenind state libere. Sierra Leone, Angola, R.D. Congo, Sudan, Nigeria şi altele erau ţări cu imense bogăţii naturale precum petrol, metale rare, diamante (utilizate la fabricarea laserelor de dirijare a armamentului modern), cupru, etc. O parte din statele africane chiar aleseseră calea socialismului, restul optând pentru schimburi comerciale reciproc avantajoase cu ţări din Europa de Est, între care şi România. Brusc, începând din 1975, în majoritatea ţărilor din Africa au izbucnit războaie civile, rebelii fiind înarmaţi şi instruiţi de SUA, Israel şi ţările capitaliste europene. Peste tot rebelii au avut ca obiectiv primordial luarea în stăpânire a zonelor de extracţie a materiilor prime şi împiedicarea guvernelor legitime de a face comerţ cu statele socialiste.
    Rapoartele Comisiei ONU asupra atrocităţilor din San Salvador, Chile, Panama, Grenada şi alte ţări confirmă și ele faptul că în perioada 1975-1990 America Latina a fost devastată de rebeli, unii dintre aceştia specializaţi în acte de terorism la centrul de instrucţie al forţelor pentru operaţiuni speciale americane de la Fort Benning (statul Georgia). Conceptul de trupe pentru operaţiuni speciale a fost inventat din nevoia de a executa misiuni considerate neconvenţionale de către armată. După experienţa din Vietnam, armata SUA şi-a creat pe lângă cele 4 categorii de forţe armate şi un comandament pentru operaţiuni speciale (US Special Operations Command).
    Cunoscuţi ca “beretele verzi”, militarii acestui comandament sunt repartizaţi pe 5 Grupuri pentru operaţiuni speciale (SF), fiecare grup fiind repartizat unui comandament continental (USEUCOM-Europa, USCENTCOM-Asia, USAFRICOM-Africa, USPACOM-Pacific, USSOUTHCOM-America de sud) care operează într-o zona geografică bine delimitată de pe glob. Fiecare grup este alcătuit din 3 batalioane numite ODC (Operational Detachments-C) sau echipe C x 4 companii numite ODB (Operational Detachments-B) sau echipe B. Fiecare din cele 12 companii ale grupului sunt destinate să acţioneze în câte o ţară anume de pe continent (de exemplu, în perioada 1975-1995, ODB 14/65 a avut ca zonă de responsabilitate România). Membrii subunităţilor fiecărui grup cunosc limbile vorbite şi sunt antrenaţi în cunoaşterea obiceiurilor popoarelor în aria geografică de responsabilitate. Fiecare companie SF este compusa din 6 plutoane SF numite ODA (OperationalDetachments-A) sau echipe A x 12 militari, putând acționa şi independent pe 2 grupuri x 6 militari.
    În războiul din Vietnam, Irak şi Afganistan, beretele Verzi au fost infiltrate adânc în teritoriul inamic, lichidând sau capturând membrii de vârf ai conducerii militare sau civile. Ei s-au mai ocupat cu distrugerea unor obiective strategice militare sau civile din teritoriul inamic, precum şi cu recrutarea şi antrenarea în ascuns a membrilor populaţiei locale în vederea ducerii acţiunilor de guerilă (mai recent şi în Libia şi Siria). În afara celor 7 grupuri SF, există şi regimentul 75 Rangers care a fost utilizat în 1989 în agresiunea militară asupra statului Panama, dar modul de infiltrare al acestuia este predominant prin paraşutare.
    Cea mai celebră componentă a US SOCOM este Detaşamentul 1 SF, cunoscut şi ca Delta Force. Detaşamentul 1 este alcătuit din 4 companii x 2 plutoane, fiecare pluton având 4 grupe a câte 5 militari care acţionează independent. Din punct de vedere al respectului acordat de autorităţile SUA, veteranii Delta se află pe locul 3 după laureaţii premiului Nobel şi astronauţi.
    Componenta aeriană a US SOCOM este formată din elicoptere MH-47G Chinook, MH-6M, MH-60K/L și avioane MC-130E/H/W/P, utilizate pentru transportul comandourilor şi alimentarea în aer şi AC-130H/U (înarmate cu 2 tunuri cal. 30 mm, 1 tun cal. 40 mm, 1 tun cal. 105mm, rachete antitanc dirijate pe fascicol laser AGM-114 Hellfire şi bombe de 20 kg dirijate pe fascicol laser) pentru sprijinul cu foc.
    Ghidul „Luptei nonviolente în 50 de puncte” elaborat de col. Robert Helveya, veteran al beretelor Verzi, a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic, el detaliind metodele utilizate de profesioniştii acţiunilor de protest cu scopul de a învinge frica şi de a subordona afectiv mulţimile. Prin intermediul fundaţiei Freedom House a lui George Soros şi a institutului Internaţional Republican finanţat de Departamentul de Stat american şi de USAID, trupele pentru operaţiuni speciale ale SUA au format „reformatori politici şi sociali”, specializaţi în războiul de guerilă urbană cu precădere în statele socialiste din Europa. Unul din exemple ar fi mişcarea Otpor de nesupunere civilă şi rezistenţă paşnică, fondat în 1998 la Belgrad, pentru răsturnarea de la putere a preşedintelui iugoslav Slobodan Miloşevici. Ulterior, „Revoluţia trandafirilor” din Georgia din 2003, cea „Portocalie” din Ucraina din 2004, cea a „Lalelelor” din Kârgâzstan din 2005 și cea din R. Moldova din 2009, toate au beneficiat de serviciile specialiştilor în operaţiuni speciale ai SUA.
    Mă voi referi doar la modul în care demonstraţia paşnică din 7 aprilie 2009, de la Chişinău a fost transformată „spontan” într-una de devastare şi incendiere a clădirii Parlamentului moldovean, întrucât a fost transmisă în direct de posturile româneşti TVR, Realitatea TV şi Antena 3. S-a observat cu ochiul liber că echipele pentru operaţiuni speciale au urmat trasee de afluire pe grupuri mici şi la intervale regulate de timp pentru infiltrarea fără suspiciuni în masa de manifestanţi paşnici. Punctele de concentrare şi aliniamentele de plecare la ofensivă, ale tuturor grupurilor cu destinaţie tactică, fuseseră stabilite cu precizie dinainte. Fiecare grup cu destinaţie tactică îşi avea o componenţă bine determinată, misiuni distincte, semne şi semnalele de recunoaştere şi grupuri proprii de sprijin din rândul organizatorilor manifestaţiei.
    Primul grup – Alfa era antrenat în utilizarea de procedee de generare a contagierii afective în rândul masei de manifestanţi. În prima fază, rolul său a fost acela de a lansa timp de 2 ore diverse sloganuri, în fapt simboluri consacrate ale războiului psihologic, menite să influenţeze, motivând participanţii la acţiunea de protest. Din punct de vedere psihologic, grupul Alfa a jucat rolul de transformare a indivizilor într-o turmă dispusă să urmeze orbeşte orice îndemnuri, fără a le mai trece prin filtrul raţiunii.
    Odată realizat obiectivul propus, grupul Alfa a iniţiat a 2-a fază, adică un atac frontal, de tip demonstrativ, cu scopul de a obliga pe comandantul dispozitivul poliţienesc să dispună comprimarea şi concentrarea lui în faţă, eşalonat, pe mai multe rânduri, ocupând poziţii înaintate. Cea mai importantă secvenţă a operaţiunii şi cea mai bine executată, a fost realizată simultan de către alte 2 grupuri (Bravo și Charlie), formate din veterani în lupta de stradă. Acestea au iniţiat o acţiune extrem de rapidă şi bine coordonată de învăluire pe ambele flancuri ale noului dispozitiv, format de către scutieri.
    Simultan cu aceasta, alte 2 grupuri distincte – Delta şi Echo (de presiune), infiltrate adânc în masa de manifestanţi (amplasate la distanţa de 50-70 m de scutieri), au împins cu forţă tinerii din centru, canalizându-le deplasarea pe direcţia celor două sectoare de rupere ale grupurilor Bravo şi Charlie. Rezultatul acestei acţiuni fulger: fragmentarea dispozitivului de scutieri, separarea lui pe grupuri mici, uşor de atacat din toate direcţiile şi împiedicarea contra-atacurilor forţelor de ordine cu scopul introducerii rezervelor.
    Odată cu trecerea anilor, se vede clar că soluţia distrugerii sistemului socialist a fost doar un paliativ pentru SUA şi Occident, lumea a devenit mai săracă şi mai instabilă, iar capitalismul tocmai a fost băgat de SUA în 2008 în cea de a treia criză care se generalizează cu rapiditate pe plan mondial, în timp ce măsurile pentru ieşirea din criză care se iau la nivel naţional şi la nivel de UE pentru Europa, dar şi cele luate de către SUA, au rolul de a salva doar Marele Capital. Prin urmare, bogaţii devin tot mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci”.

    2. 1. „Privatizarea“ şi falimentarea industriei bucureştene (1990-2010).
    Ce aveam în decembrie 1989

    http://www.revistaclipa.com/6183/2011/12/repere-academice/%E2%80%9Eprivatizarea%E2%80%9C-si-falimentarea-industriei-bucurestene-1990-2010-ce-aveam-in-decembrie-1989

    Autor: Acad. Dinu C. Giurescu
    În decembrie 1989 erau în funcţiune în Bucureşti 47 mari unităţi grupate în cinci platforme industriale şi în alte arii.

    Acestea erau:
    I. Platforma industrială 23 august cu: Uzinele 23 august; Republica; Întreprinderea de Maşini Grele şi Agregate Bucureşti (IMUAB); Întreprinderea de Cabluri şi Materiale Electroizolante (ICME); Întreprinderea de Materiale de Construcţii Granitul; Filatura Română de Bumbac; Întreprinderea Optica Română (IOR); Întreprinderea Electroaparataj; Întreprinderea Policolor.
    II. Platforma industrială IMGB: Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB); O secţie a Uzinei Vulcan; Centrala Electrică de Termoficare.
    III. Platforma industrială Pipera: Întreprinderea Electronica, Întreprinderea de Cinescoape; Întreprinderea Conect; Microelectronica; Întreprinderea de Calculatoare; Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA); Automatica; IPRS Băneasa; Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică; Institutul de Cercetări Electronice; Combinatul de Prelucrarea Lemnului Pipera (CPL).
    IV. Platforma industrială Militari: Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS); Întreprinderea de materiale de construcţii (BCD); CESAROM; Turbomecanica; Centrala electrică de termoficare (CET Vest).
    V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni: Întreprinderea de Avioane Bucureşti-Băneasa; Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie; Întreprinderea de aparate de măsură şi control; Laromet.
    VI. Alte întreprinderi din Bucureşti: Flamura Roşie; Steaua Roşie (fosta Wolf); Electrotehnica; Întreprinderea de Maşini Electrice Bucureşti (IMEB); Electromagnetica; Vulcan; Timpuri Noi (fost Lemaître); Ţesătoria 7 Noiembrie-Dudeşti; Întreprinderea Textilă Flacăra; Adesgo; Tehnica medicală; Întreprinderea de încălţăminte Carmen; Uzinele Chimice Române; Atelierele 9 Mai; Uzina Semănătoarea.
    *
    Privatizare, privatizare, lichidare
    Cu începere din 1990/1991 cuvântul de ordine în economie şi îndeosebi în industrie a fost privatizarea, prezentată ca un panaceu universal pentru a face unităţile rentabile, competitive. Privatizarea a alternat cu falimentarea. Noii proprietari au închis fabricile, utilajul a fost demontat şi vândut ca fier vechi.
    Lichidarea industriei s-a desfăşurat la scara întregii Românii. Astăzi, au mai rămas câteva unităţi mari (Piteşti, Galaţi, Mangalia etc.), proprietăţi ale unor firme dinafară. Astăzi, România importă aproape tot: de la chibrituri şi cremă de pantofi, la articolele de uz casnic cele mai diverse, la produse agroalimentare, şi, până la utilaje şi maşini complexe.
    România a devenit o piaţă de desfacere a producţiei din alte ţări, din Europa, din China, din Africa.
    O inventariere a industriilor dispărute în anii ‘90, cât şi după 2000, nu a fost efectuată până în prezent.
    Socot că nu greşim dacă evaluăm distrugerea industrială şi economică în general la un procent de 80% la scara ţării întregi.
    Până când o asemenea recapitulare va fi posibilă, propun să ne oprim asupra Capitalei.
    *
    Ce şi cât a rămas din cele 47 mari unităţi bucureştene?
    Mai există 13 unităţi, reduse la câte o secţie-două, după cum urmează:
    1. Filatura românească, azi la 1/3 din capacitate, se preconizează închiderea şi demolarea.
    2. Policolor, au rămas două secţii, restul a fost demontat şi mutat în Bulgaria.
    3. Centrala electrică de termoficare CET-Sud, lucrează la 40% din capacitate.
    4. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; sub 30% din producţia 1989; din 3.400 salariaţi, au rămas cca. 600.
    5. IREMOAS, privatizată pe bucăţi; din 2.800 au rămas cca. 480 salariaţi.
    6. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO), 40% din capacitate, din 1.600, azi 420 salariaţi.
    7. CESAROM, 30% din volumul producţiei 1989, de la 2.300 la 530 salariaţi.
    8. Centrala electrică de termoficare (CET Vest) maximum 45% din producţia anterioară, de la 2.300 la cca. 1.100 salariaţi.
    9. Întreprinderea de aparate de măsură şi control, de la 800 la 400 salariaţi.
    10. Laromet, de la 1.300 la 450 salariaţi.
    11. Electromagnetica, mai funcţionează o secţie; de la 1.700 la 90 salariaţi!
    12. Adesgo, mai lucrează o secţie (restul ciorapilor se importă!).
    13. Semănătoarea, produce acum utilaj agricol mărunt; de la 2.800 la 400 salariaţi.
    *
    Acapararea terenurilor unde au fost cândva fabricile
    În afara vânzării instalaţiilor ca fier vechi, a fost şi un motiv direct, imediat, pentru a accelera demontarea uzinelor din Capitală: acapararea terenurilor situate în zone foarte potrivite investiţiilor imobiliare. Profiturile au fost de două ori: odată, prin vânzarea terenurilor la sume ridicate; a doua oară, prin investiţiile imobiliare în aceste zone unde transportul urban, alimentarea cu apă, cu electricitate şi căldură erau gata asigurate.
    Au fost obţinute profituri uriaşe în comparaţie cu ce s-ar fi obţinut din funcţionarea în continuare a unităţilor industriale existente.
    Profitul, cât mai ridicat şi rapid, a fost singurul principiu diriguitor al celor care au demontat totul.
    Nevoia ţării de a avea o bază industrială – la o parte!
    Soarta a zeci de mii de muncitori calificaţi – nu interesează!
    Ceea ce a avut loc în Bucureşti s-a repetat în toate marile centre ale ţării aşa încât putem estima că a mai rămas cel mult 20% din capacitatea industrială a României (existentă în decembrie 1989) şi aceasta proprietate a unor firme din alte ţări.
    Dacă la această distrugere a bazei industriale adăugăm:
    – sistemul bancar-financiar controlat în proporţie de cca. 90% de băncile străine;
    – datoria către FMI şi Banca Mondială, şi pentru care nu a fost dată o explicaţie veridică, dar care este scadentă curând;
    – agricultura care nu este în stare să acopere nevoile populaţiei;
    – privatizările anunţate cu lozinca vindem tot: CFR Marfă, Oltchim, Electrica furnizoare, Electrica distribuţie, ELCEN Bucureşti, companiile energetice Oltenia şi Hunedoara;
    – dacă mai adăugăm cedarea, pe aproape nimic a zăcămintelor de aur, argint, cupru de la Roşia Montană şi Roşia Poieni.
    Atunci nu e greu de anticipat că populaţia României se poate aştepta la ce este mai rău. Cât de rău vom constata în 2012 şi 2013.1

    Expun şi pe această cale, cele mai alese mulţumiri domnului general (r) Ion Stoica pentru tot ajutorul dat în documentarea acestui articol.

    3. 1. Hillary Clinton îşi va da demisia
    8.11.2012, 15:09, ora Moscovei

    http://romanian.ruvr.ru/2012_11_08/93904935/

    Purtătorul de cuvânt al diplomaţiei SUA, Victoria Nuland, a confirmat miercuri că Secretarul de Stat Hillary Clinton intenţionează să demisioneze.

    4.1. Victoria lui Obama şi viitorul Europei de Est
    http://romanian.ruvr.ru/2012_11_08/93889067/
    ……………..“Majoritatea susţinătorilor unei politici agresive în relaţia cu Rusia (atât democraţi cât şi republicani) deja „îşi fac bagajele”, pregătindu-se să plece din politică sau, cel puţin, de pe posturile pe care le ocupă. În această listă pot fi incluşi: secretarul de stat Hillary Clinton care a decis „să ia o pauză” în ciuda victoriei lui Barack Obama, senatorul Lugar (fervent susţinător al doctrinei de dezarmare a Rusiei), senatorul McCain (şef al Comisiei pentru afaceri externe din Senat), senatorul John Kyl (liderul fracţiunii republicane din Senat, un rusofob notoriu) şi mulţi alţi politicieni cu o notorietate mai redusă. Este firesc să ne aşteptăm la o ameliorare considerabilă a relaţiilor dintre SUA şi Rusia.”

    5.1 Şeful CIA, David Petraeus, a demisionat din cauza unei relaţii extraconjugale.
    http://romanian.ruvr.ru/2012_11_10/94142416/
    „După 37 de ani de căsătorie am făcut o greşeală foarte gravă, permiţându-mi o relaţie extraconjugală. Acest comportament este inacceptabil atât pentru un soţ, cât şi pentru liderului unei organizaţii precum CIA”, a comentat Petraeus decizia sa.
    După cum a declarat Petraeus în mesajul adresat angajaţilor CIA, el a trimis cererea de demisie preşedintelui SUA pe 8 noiembrie. El a explicat că demisionează din „motive personale”.

    5.2. Directorul CIA, David Petraeus, si-a dat demisia: Am intrat intr-o relatie extraconjugala. Un astfel de comportament este inacceptabil pentru un sot si un lider al unei organizatii ca a noastra
    de I.B. Vineri, 9 noiembrie 2012,

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-13583218-directorul-cia-david-petraeus-dat-demisia-intrat-intr-relatie-extraconjugala-astfel-comportament-este-inacceptabil-pentru-sot-lider-unei-organizatii-noastra.htm

    David Petraeus si-a dat demisia din functia de director al CIA – pozitie pe care o detinea din anul 2011 -, din cauza unei relatii extraconjugale. Intr-o scrisoare transmisa CIA, Petraeus, in varsta de 60 de ani, spune ca s-a intalnit cu presedintele SUA Barack Obama la Casa Alba si l-a rugat „sa ii permita, din motive personale, sa demisioneze din functia sa”, potrivit Mediafax. „Dupa ce am fost casatorit timp de 37 de ani, am dat dovada de o judecata extrem de precara si am intrat intr-o relatie extraconjugala”, a scris David Petraeus.

    Explicatii:

    Toti cei de mai sus pana la Hillary Clinton, au lucrat impotriva poporului roman si a natiei romane, totul numai pentru a-I aduce pe evrei in locul romanilor, reeditand contextul Declaratiei Balfour din 1917, privind sustinerea evreilor in epurarea populatiei din Palestina si infiintarea statului Israel in Orientul Mijlociu. Acum era vorba despre epurarea poporului roman din Romania, cu inlocuirea populatiei romane cu evrei din lumea larga, mai mult sau mai putin vorbitori de limba romana, peu importe…
    Ceea ce noi asteptam acum este expulzarea tuturor evreilor din Romania catre Israel pentru delictul de Inalta Tradare la adresa Romaniei si a romanilor.
    Cu cat mai repede, cu atat mai bine atat pentru evrei cat si pentru romani.
    Plus fonduri pentru reconstructia Romaniei si intreaga datorie a Romaniei catre FMI si Banca Mondiala sa fie stearsa.

  8. 8 Ghita Bizonu' noiembrie 10, 2012 la 8:40 pm

    Ma rog fac pe nebunu. Adica ma dau teleptual …

    http://vremea.forumgratuit.ro/t418-privind-moartea-in-fata-despre-natura-umana#902

    Privind moartea in fata – despre natura umana
    Nu imi cer scuze daca unele citari va ofenseaza. Nu este vina mea. Este optiunea voastra de oameni – relativ – liberi.
    Nu va faceti iluzii, Toti oameni sunt manipulabili. Este inscris in genele noastre, Eu aici zic decat cum putem fi manipulatil.

    …………………
    Nu te lauda ca nu poti fi manipulat … caci esti om.
    Si pretul ultim al umanitatii tale , poate fi, sa privesti moartea in fata. Sa ti-o doresti in numele VICTORIEI.

    Vei fi intotdeauma manipulat si manipulabil.
    <b<Tu poti DOAR sa-TI alegi cauza …

    Dixit!
    Ghita Bizonu’

  9. 9 Emil Vulcanescu noiembrie 10, 2012 la 8:48 pm

    Domnule Adrian Nastase
    Tin sa-i dau dreptate domnului @dlnimeni , dumneavoastra traiti din amintiri , ganditi-va ce veti face sau putea face pentru aceasta tara si popor cand veti fi LIBER.
    L-am cunoscut pe socrul dumneavoastra Angelo Miculescu si cu mana pe inima va spun ca sunteti departe de ce a facut domnia sa pentru Romania.
    Cu stima Emil

  10. 10 Marian Nicolae noiembrie 10, 2012 la 9:20 pm

    Valeriu Zgonea: USL vrea sa reinfiinteze cele 740.000 de locuri de munca desfiintate de Boc si Ungureanu
    de Alina Neagu HotNews.ro
    Sâmbătă, 10 noiembrie 2012,

    Presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, a declarat, sambata, la Segarcea, in fata a peste 1.000 de locuitori carora le-a cerut sa vina la vot pe 9 decembrie, ca trebuie reinfiintate cele 740.000 de locuri de munca pe care guvernele Boc si Ungureanu le-au desfiintat in ultimii ani: „Sa ridicam steagul USL pentru 9 decembrie. 9 decembrie, pentru noi toti care am ramas in Romania si pentru cei care au plecat pentru ca in Romania in ultimii trei ani si jumatate nu au avut sansa sa aiba un loc de munca.”

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-13588342-valeriu-zgonea-usl-vrea-reinfiinteze-cele-740-000-locuri-munca-desfiintate-boc-ungureanu.htm

  11. 11 papasha noiembrie 10, 2012 la 9:54 pm

    Draga prietene , este foarte bine ca tot reamintesti ” boborului „ce s-antamplat in 2004 , in 2009 , pt. ca , contrar celor zise de o bloggerista de-a ta ca
    ” bobrul ” nu uita , eu iti reamintesc ca peste 5 milioane de prosti ( care pricep greu si uita repede ) au uitat tot ce-a facut bashinescu & cei 51 de hotzi , si l-au votat din nou , iar azi isi rup parul din cap vaicarindu-se ca vezi Doamne ce grea e viata ! La vaci ! Iesiti la vot amortitilor , ca daca mai ies astia inca o data , ne indreptam cu totii , incet si fara panica catre cel mai apropiat cimitir . Cat despre cainele vasile , sa-l fooooota maidanezii ! Vorbind de nulitatea asta de vames ,cu inelusul lui de pe degetelul din mijloc , ala pe care trebuie sa i-l aratam cu totii , te discreditezi singur , ce dracu ‘ !
    Lasa trecutul dragul meu prieten , si hai sa ne concentram spre viitor .
    Concentrati-va pe justitie , s-o curatati de cancerul bretonistei .

    http://www.ghimpele.ro/2012/11/peste-60-dintre-magistratii-nemultumiti-de-activitatea-csm/

    AMR ingrijorata de faptul ca Justitia romana e ghidonata politic de SUA si UE

    EXCLUSIV(luju) – Hotararile prin care CSM si-a dat dreptul de a tergiversa cu 90 de zile avizul pe propunerile ministrului Justitiei pentru sefia marilor parchete. 30 de zile pentru referat, 30 de zile pentru analiza in Sectia de procurori, 30 de zile pentru redactarea hotararii. Artizanii manevrei incalca Legea 317/2004 potrivit careia: “In cazul in care legea nu prevede un termen pentru emiterea avizelor de catre CSM, acestea se emit in 30 de zile de la sesizare”

    Bafta prietene , ramai sanatos ca avem nevoie de tine , AUZI ?

  12. 12 papasha noiembrie 10, 2012 la 10:22 pm

    IATA CE SE VEHICULEAZA PE NET :
    LECTURA PLACUTA . BRAVO PRESA LIBERA ! E DE NECREZUT ; CITITI , CA MERITA !!!
    Romania , tara de cult ortodox ( 90%), condusa de Basescu + 10% ( adventisti , penticostali , pocaiti , neoprotestanti , si alte secte si sectulite )

    Partidul Democrat Liberal este finanţat ilegal de două structuri: fundaţiile germane ale Angelei Merkel şi organizaţiile religioase ale neoprotestanţilor
    Traian Băsescu a transformat şi, mai apoi, a controlat instituţiile statului de drept şi viaţa politică a României în exterior
    „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” sunt cele două fundaţii prin care activităţile politice ale PDL au fost plătite
    Ambele fundaţii sunt susţinute de Guvernul Angelei Merkel
    51 de lideri ai PDL au primit bani, sub diferite forme, de la neoprotestanţi
    Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a fost în pelerinaj la Biserica Penticostală Philadelphia Romanian Church din SUA, pe banii lor
    Ministerele Justiţiei, Internelor, Sănătăţii şi Muncii au fost restructurate, transformate şi îndoctrinate prin banii daţi direct de Angela Merkel
    Întregul sistem creat din banii nemţilor şi ai pocăiţilor vizează distrugerea instituţiilor româneşti şi accesul în Parlament al susţinătorilor neoprotestanţilor
    După ce am arătat relaţiile dintre Mihail Neamţu, Mihai Răzvan Ungureanu şi penticostali, continuăm serialul cu o radiografie a sistemului politic democrat în România. Iniţiat în urmă cu mai bine de 12 ani, de organizaţiile occidentale care purtau un interes economic şi social, procesul de devenire al Partidului Democrat Liberal a fost şi este semănat de mijloacele financiare manipulative ale Guvernului de la Berlin şi interesele neocreştine.

    Iata lista liderilor PDL care au primit bani sub diferite forme de la pocăiţi, precum şi infrastructura creată de Partidul Popular European, atât în România, cât şi în Estul Europei, pentru subjugarea intereselor naţionale în faţa celor europene.

    Noul Reich, alimentat financiar prin două fundaţii germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituţiile naţionale intereselor de partid, manipulând opinia publică şi transformând contribuţiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentaţi politic.

    Cu toate că reprezintă o infracţiune la Legea partidelor politice, organizaţiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu şi politica democrată în România, iniţiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democraţiei, în scopul anihilării socialiştilor aflaţi, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziţie.Se atrage atenţia tuturor instituţiilor democratice din România şi nu numai, pentru a stopa amestecul politicului în instituţiile vitale ale statului de drept.

    În numărul trecut, v-am prezentat modul în care fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu şi legionarul Mihail Neamţu se folosesc de banii pocăiţilor pentru a ajunge în Parlament. În continuare, o schemă incredibilă, care demonstrează că cei mai mulţi dintre membrii de bază ai PDL sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul PDL-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din SUA. Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

    Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, vă aratăm legăturile mai marilor PDL cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.

    În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) şi Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

    Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca şi fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, deputatul Daniel Buda, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, şeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

    Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunităţii române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundaţiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, susţinerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamităţi”.

    Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

    Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înştiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

    Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

    William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

    Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

    Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

    Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

    Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

    Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

    Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

    Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

    Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

    Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

    Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

    Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

    Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

    Aderarea României la Schengen, la mâna penticostalilor

    Biserica Penticostală Română l-a invitat, în 2011, în ţara noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al Germaniei, consul onorific al mai multor state din zona baltică, membru al Comisiei Sociale de Sănătate atât în Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia Europeană. Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene. Fiind o activitate decisă de Biserica Penticostală, delegaţia română a fost reprezentată de senatorul PDL Gheorghe David, adept al acestui cult neoprotestant.

    Sponsorizare ilegală

    Legea 334 din 2006 privind finanţarea partidelor politice interzice, expres, ca partidele politice să primească donaţii de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de urmărire penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi evenimentele organizate de PDL pe banii celor două fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de finanţare, de mass-media.

    Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11, alineatul 1: „Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă”. Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea penală: „Fac excepţie de la prevederile alin. (1) donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European”. Apărarea acestora ar fi însă plină de goluri, pentru următoarele argumente: PDL nu a primit bunuri materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense de bani folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori oameni politici. Acţiunile liderilor PDL, reflectate în detaliu în presă, au constituit mijloace de propagandă electorală, care le-au servit la strângerea de voturi.

    Gratitudinea lui Băsescu

    În semn de mulţumire pentru tot sprijinul financiar oferit PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel care, constituţional, nu are voie să promoveze politica vreunui partid, l-a decorat, în luna octombrie a acestui an, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de comandor, pe fostul director al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei Prezidenţiale, care a transmis că evenimentul a avut loc „în semn de înaltă apreciere pentru crearea unui climat de colaborare activă, pe toată durata mandatului (…), pentru susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale elevilor şi studenţilor care au primit burse de studiu sau au participat la programe de cercetare finanţate de fundaţie”.

    ZIUAnews vă prezintă exemple de manifestări plătite de Fundaţia „Konrad Adenauer” şi organizate de Partidul Democrat Liberal. În 2009, reprezentanţii „Konrad Adenauer” au luat decizia de a organiza cursuri cu tematica „Managementul comunicării de campanie”, prin care să formeze tinerii politicieni din Organizaţia de Tineret a PDL.

    În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul „Cursurile de management politic”, prin care s-a propus organizarea de lecţii de formare de traineri interni, specializaţi în managementul politic. Tinerilor din PDL le-a fost asigurată finanţarea programului de cele două fundaţii partenere ale democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer” şi Institutul de Studii Politice.

    Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia „Konrad Adenauer” au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare politică de la Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie 2011, sub numele „Codrii de aramă”. Întregul Birou Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali şi locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de cursanţi.

    În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad Adenauer” – în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul pentru Studii Europene – a finanţat proiectul Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii – viitorii lideri în administraţia publică din România”, organizat la Moreni, Dâmboviţa.

    Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat Liberal, respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European Studies şi Fundaţia „Konrad Adenauer”, au plătit, în prima jumătate a lunii octombrie, o dezbatere a PDL-ului, organizată la Hotelul Ramada din Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un document strategic, care să stea la baza obţinerii banilor europeni.

    Tinerii din Partidul Democrat Liberal au participat, în perioada 29-31 octombrie, la Şcoala Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate. Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare”. Evenimentul a fost organizat la Cluj-Napoca, din banii fundaţiei „Konrad Adenauer” şi ai Institutului de Studii Populare.

    Cea mai recentă manifestare a PDL-ului, finanţată de fundaţia „Konrad Adenauer”, a fost o conferinţă organizată la începutul lunii noiembrie. „Valorile dreptei, dreapta valorilor” a fost titlul dezbaterii care a adunat la un loc membri ai PDL, ai PNŢCD, respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie, plătită tot din banii nemţilor, a mai fost organizată şi în luna mai a acestui an.

    Nici Fundaţia „Hanns Seidel” nu s-a lăsat mai prejos, cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea tinerilor democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie 2011, în Bucureşti, s-a desfăşurat Şcoala Naţională de Comunicare Politică, proiect organizat de Tineretul Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii Populare, împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel”. 2011 a fost al patrulea an consecutiv în care PDL a beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel”, pentru organizarea acestui tip de eveniment.

    Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel” pentru a-şi lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei”, a fost şi jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La lansare au participat PDL-işti importanţi, printre care şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei.

    Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania, Hanns Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular European – Centre for European Studies – şi cu Institutul de Studii Populare – o fundaţie apropiată PDL, a organizat Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale, intitulată „Respect pentru România, Respect pentru Femei”. Evenimentul a fost organizat în luna septembrie a anului curent, la Costineşti, unde au fost prezenţi lideri naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile Blaga.

    PDL nu a fost singura formaţiune importantă din România care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor două fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea statului au fost îmbibate de banii celor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”. Ministerul Justiţiei a primit, de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad Adenauer”, bani utilizaţi atât pentru seminarii care vizau formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, cât şi pentru achiziţionarea diverselor echipamente de care aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de drept, care a primit bani de la atare fundaţii, a fost Ministerul Administraţiei şi Internelor – susţinut financiar de „Hanns Seidel”. De la dotare până la antrenamente şi seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii angajaţilor MAI într-una conformă cu standardele europene, cele mai importante fonduri au venit de la fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de importante, care au fost finanţate de „Hanns Seidel”, au fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii.

    Începuturile fundaţiilor în România

    Fundaţia „Konrad Adenauer” este prezentă în România încă din 1991, când a început să desfăşoare activităţi de educaţie politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta din România. Creată după Al Doilea Război Mondial, fundaţia poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider al Uniunii Creştin Democrate, coaliţie de catolici şi protestanţi care, sub conducerea sa, a devenit formaţiunea dominantă în Germania. Cancelarul Angela Merkel este membru al board-ului director al fundaţiei care este finanţată cu banii guvernului federal şi ai landurilor. Fundaţia are sute de filiale, pe tot globul, birourile naţionale acţionând ca centre de comandă pentru acţiunile de „promovare a culturii civice”, pe care Merkel – prin CDU – le întreprinde. Fundaţia îşi susţine „proiectele” din diverse state, cu sume ce variază între 100 şi 200 de milioane de euro.

    Relaţia „Konrad Adenauer” – „Hanns Seidel” – Traian Băsescu

    Iniţial, cele două fundaţii au fost promotoare ale PNȚCD şi UDMR, pompând sume importante în cele două formaţiuni, ajutându-le să intre în marea familie a PPE, cu statut de observator până la aderarea României la UE. După anul 2000, când neintrarea în Parlament a ţărăniştilor a dus la degringolada din PNȚCD şi la destructurarea formaţiunii creştin-democrate, situaţie la care Traian Băsescu a contribuit din plin, fundaţiile hegemonice germane au realizat că au nevoie în România de un reprezentant politic mai puternic. Atenţia lor s-a îndreptat către PD, reprezentant, la acea vreme, al Internaţionalei Socialiste, dar care, cu un Traian Băsescu la conducere, putea fi adus în sânul PPE. Pentru popularii europeni, care, la alegerile din 2008, doreau să-şi consolideze poziţia în Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit extrem de importantă. Popularii europeni şi reprezentanţii celor două fundaţii şi-au intensificat demersurile, astfel încât, în 2006, formaţiunea condusă de Emil Boc a decis că poate trece de la doctrina social-democrată, la cea populară. După aderarea României la UE, în ianuarie 2007, PD – devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu drepturi depline al PPE, alături de UDMR şi PNȚCD.

    În ultimii doi ani, cele două fundaţii au ajuns la concluzia că trebuie să se orienteze către un alt personaj politic – desigur, tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale din 2014. Coincidenţă sau nu, în octombrie 2010, la o zi după vizita Angelei Merkel în România, Baconschi şi-a lansat la Bucureşti, cu mare tam-tam, Fundaţia Creştin Democrată, unde preşedintele de onoare al Fundaţiei „Konrad Adenauer” a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este finanţată cu bani frumoşi atât de „Konrad Adenauer”, cât şi de „Hanns Seidel”, însă ambele fundaţii neagă că ar avea vreo legătură financiară cu fundaţia fostului ministru de Externe.

    Băsescu, ochit din epoca CDR-ului

    Alegerea popularilor europeni nu a fost întâmplătoare. În pofida opoziţiei manifestate la început de PNȚCD şi UDMR, popularii europeni au optat pentru partidul condus, până în 2004, de Traian Băsescu, personaj cunoscut multor lideri occidentali încă din timpul guvernării CDR, perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor, ci şi împuternicit al Guvernului României în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, negociind toate acordurile păguboase de privatizare de la acea vreme.

    Despre implicarea făţişă a Germaniei, implicit a cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la referendumul din această vară, nu s-a vorbit doar acum. Acelaşi lucru s-a spus şi în 2009, după realegerea sa pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată teza implicării Berlinului în asigurarea menţinerii lui la Cotroceni. Un rol major l-a jucat şi atunci fundaţia „Konrad Adenauer”, care i-a dat o mână de ajutor candidatului Băsescu, prin tot felul de acţiuni menite să promoveze imaginea candidatului democrat-liberal. În acest sens a fost organizat Forumul „România în anul 2020 – perspective de viitor”, unde invitat de onoare a fost „Excelenţa Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu”. Fundaţia „Hanns Seidel” şi-a adus, la rândul său, aportul, organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, – în colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”, unul dintre obiectivele majore ale lui Băsescu în campania electorală.

    Baconschi, pe mărci germane

    Fundaţiile care au spart gheaţa la începutul anilor ’90, punând printre primele piciorul în România, au fost „Konrad Adenauer”, legată ombilical de partidul CDU (Uniunea Creştin-Democrată), partid aflat la putere în Germania, şi Fundaţia „Hanns Seidel”, conexată la Uniunea Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri oficiale ale Partidului Popular European. În ultimii 20 de ani, cele două fundaţii au devenit tot mai active în state precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Ucraina, acordând suport substanţial liderilor politici agreaţi sau furnizând asistenţă unor asociaţii „de elită”, care se pretind a fi „vocea” opiniei publice. Ambele au tradiţie în a desfăşura un lobby intens în statele est-europene, aşa cum s-a întâmplat şi în România, mai întâi prin sprijinul acordat PNȚCD şi UDMR. Ulterior „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” s-au implicat masiv în susţinerea lui Traian Băsescu – inclusiv la alegerile prezidenţiale din 2009 – a PDL-ului, a Institutului de Studii Populare al democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin Democrate (FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse pentru studenţii români, cu scopul clar de a forma o elită care va lucra, în cele din urmă, pentru interesele germane din România.

    PPE în România şi în Europa (Luciana Pop)

    Prin bunăvoinţa guvernului de la Berlin, milioanele de euro intrate în conturile fundaţiilor afiliate celor mai importante partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziţia grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub forma diverselor proiecte de activităţi sociale, culturale sau de informare. În cazul celor două fundaţii – „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” -, în fostele state comuniste, banii au ca destinaţie, în mod firesc, formaţiuni şi lideri care fac parte din marele partid al popularilor europeni. Pe această listă se regăsesc Boiko Borisov – premierul bulgar, Donald Tusk – şeful guvernului polonez, Iulia Timoşenko – fostul premier ucrainean, Viktor Orban – prim-ministrul ungar, cu tot cu partidele lor de centru-dreapta, dar şi alte personaje politice din Europa. Tot cu suportul celor două fundaţii au fost propulsaţi la cârma Uniunii Europene doi lideri importanţi ai marii familii a PPE – portughezul Jose Manuel Durrao Barroso, în 2009, pentru un al doilea mandat la şefia Comisiei Europene, precum şi belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea Consiliului European. Pentru a-şi atinge scopurile, inclusiv pentru a-şi asigura prezenţa pe scena politică a ţărilor în care şi-au făcut intrarea, fundaţiile germane sunt dispuse să cheltuiască oricât. Dacă, spre exemplu, în anii ’90 bugetul fundaţiei „Konrad Adenauer” era de peste 220 de milioane de mărci, din care jumătate era destinată proiectelor din Europa Centrală şi de Est, în ultimii ani, fundaţia a ajuns să dispună de sume care variază între 100 şi 200 de milioane de euro.

    Deşi dezideratele declarate ale fundaţiilor afiliate celor două mari partide ale Germaniei, CDU şi CSU, sunt acelea de a promova creştin-democraţia şi valorile democratice, tendinţa lor de a domina scena politică din mai toate fostele state comuniste, dar şi din alte colţuri ale lumii, i-a îndreptăţit pe unii comentatori politici să vorbească de anumite scopuri obscure. Concret, fundaţiile „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” s-au transformat în instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În majoritatea cazurilor, fundaţiile sprijină forţe politice de centru-dreapta, fie aflate în Opoziţie, pentru a le ajuta să preia puterea, fie partide care se găsesc deja la guvernare, dar care au nevoie de „parteneri” şi de sprijin extern pentru a rămâne pe poziţii.

    Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer”

    Una dintre primele ţări în care fundaţiile germane au pus piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundaţiile afiliate la CDU şi CSU au exercitat activităţi sociale, acordând subvenţii pentru diverse programe. Practic, doar anumite medii bine alese au beneficiat de sumele respective. Exemplul elocvent este cel al fundaţiei „Konrad Adenauer”, care, formal, sprijinea centrele creştin-democrate de cercetare şi anumite asociaţii de promovare a democraţiei, însă un suport consistent revenea unor grupări politice. Fundaţia legată de partidul Angelei Merkel şi-a fixat drept principal partener politic formaţiunea „Platforma Civică”, a premierului Donald Tusk, deşi acest partid nu prea are nimic în comun cu democrat-creştinii, în timp ce la Varşovia există o serie de organizaţii creştin-democrate autentice. Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii şi miniştrii săi au fost invitaţi în permanenţă la diversele conferinţe, simpozioane sau evenimente organizate pe bani frumoşi de fundaţia „Konrad Adenauer”. De asemenea, în 2010, însuşi preşedintele fundaţiei „Konrad Adenauer”, Hans-Gert Pottering, şi-a manifestat, în mod făţiş, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la alegerile prezidenţiale, Bronislaw Komorowski, apreciind apartenenţa acestuia la marea familie a popularilor europeni.

    Premierul bulgar, omul lui Merkel

    Și în Bulgaria, partidele germane îşi exercită propria influenţă asupra vieţii politice, prin intermediul fundaţiilor legate ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, al căror sprijin merge spre partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului Boiko Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă publicată anul trecut de WikiLeaks, în care şeful guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu mafia bulgară a anilor ’90, se lăuda în faţa diplomaţilor americani cu sprijinul pe care îl are din partea fundaţiilor „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, dar şi cu relaţia sa foarte bună cu Angela Merkel şi PPE. De altfel, creştin-democraţii germani l-au sprijinit pe Borisov în timpul campaniei electorale din 2009, o serie de experţi ai celor două fundaţii ajutând logistic şi financiar partidul GERB să îşi prezinte programul. Admirator înfocat al premierului ungar Viktor Orban, Borisov a decis anul acesta să facă o nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa. La noul act normativ vor lucra experţi ai celor două fundaţii germane.

    Orban, medalie de la „Hanns Seidel”

    Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU şi CSU, are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său FIDESZ, cu cele două fundaţii germane. Și în Ungaria, banii guvernului german sunt alocaţi pentru diversele conferinţe şi şcoli de vară la care liderii FIDESZ îşi expun ideile. Ca semn al relaţiilor foarte bune dintre politicianul maghiar şi fundaţiile germane, în 2001, Orban a primit din partea fundaţiei „Hanns Seidel” premiul . În 2003, graţie fondurilor unor ONG-uri controversate – precum Open Society, al magnatului american George Soros – şi mulţumită fundaţiilor germane, aşa-numitele „revoluţii portocalii” au dat pe mâna Occidentului fostele state sovietice Georgia şi Ucraina. Fundaţiile germane au legături strânse cu partidul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care l-au ajutat să intre în familia PPE. Caracatiţa finanţărilor germane a ajuns şi în Slovacia, unde cele două mari fundaţii s-au implicat în susţinerea unor entităţi politice, încălcând astfel legislaţia ţării, care interzice partidelor să primească fonduri din partea unor organizaţii străine.http://www.youtube.com/watch?v=kqYCLYCQ2vs

  13. 13 Radu Humor noiembrie 10, 2012 la 11:36 pm

    Nu că n-aş fi ştiut de atunci de măgăria din 2004, sau de cele din 2008, 2009 , 2012 ( şi sper să fie ultima!!), dar n-am să pot înţelege niciodată cum au fost posibile toate aceste furturi pe faţă, urmate de nişte tăceri vinovate şi nici un fel de urmări măcar moral reparatorii ?!
    Sau or fi fost pentru unii de altă natură/factură ?!
    Păi, un om care se simte furat, cu dreptatea de partea lui, merge până-n pânzele albe, cu duşmanul de gât, uneori până ce-l lasă fără !
    La fel ca Petre Roman, care a rămas şi la propriu şi la figurat !
    Odată cineva tot trebuie să vorbească, să putem afla şi noi adevărul .
    Adevărat !!
    Şi cele mai multe speranţe din acest pdv mi le pun în persoana dvs şi a lui Petre Roman !
    Până ce nu ne eliberăm de povara acestor necunoscute nu vom putea fi liberi niciodată.
    Măcar să prevenim, dacă nu să îndreptăm situaţii asemănătoare !

  14. 14 blogideologic noiembrie 11, 2012 la 5:36 am

    Trezirea poporului din America împotriva complexului militaro-industrialo-Congressional-distractiv (military-industrial-Congressional-entertainment complex) http://www.nytimes.com/2012/11/10/opinion/the-role-of-the-military-in-our-society.html şi http://www.nytimes.com/2012/11/05/opinion/the-permanent-militarization-of-america.html?_r=0 În alte condiţii, afacerea Petraeus ar fi fost iertată şi uitată imediat.

  15. 15 blogideologic noiembrie 11, 2012 la 8:01 am

    Michel Foucault numea Ideologia primară a lui Destutt de Tracy (sau paradigma thermidoriană) drept “ultima dintre filosofiile clasice”. Din lectura lui George Băiculescu (http://www.crispedia.ro/George_Baiculescu ), ştim că primii români care au făcut cunoştinţă cu învăţătura din Ideologia primară au fost Petrache Poenaru şi Ioan Eliade (sau Ion Heliade) Rădulescu în şcoala de la Schitu Măgureanu, citind cărţile lui Destutt de Tracy aduse în România de către profesorul francez Dimitrie Vilie. Se întâmpla cam pe la anul 1815. În principiu, învăţătura din Ideologia primară constituie, spunând aceasta în termeni moderni, o metodologie de nation-building. Ea a fost un foarte bun acquis European care a servit cu succes pentru a se pune bazele ideologice ale naţionalismului românesc. Enciclopedismul lui George Băiculescu l-a influenţat pe alt enciclopedist român din generaţia imediat următoare, vorbesc eu aici despre academicianul Alexandru Duţu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Du%C8%9Bu ), un membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu. Găsesc foarte potrivit să amintesc şi +Gândirea politică a lui Alexandru Duţu, vezi articolul înainte citat. Tradiția ocupă un rol important în cadrul reflecției autorului asupra sensurilor comunității politice românești. Alexandru Duțu examinează critic nașterea proiectului politic și cultural al României moderne. Sub presiunea modernizatorilor de secol XIX, cu ajutorul unei istoriografii naționale construite pornind de perspectiva acestora, proiectul politic al României moderne se realizează prin distrugerea „solidarităților organice” ale comunității tradiționale (formate în cadrul familiei, Bisericii etc.), acestea fiind înlocuite de „solidarități organizate” bazate pe adeziunea voluntară (precum națiunea). Uitarea/ignorarea voluntară a tradiției politice și a „culturii scrise” locale, altminteri destul de bogată și înlocuirea ei cu folclorul, cultură orală și anonimă, argumentează autorul, e parte a unui proiect de modernizare „antiboieresc și laic” (Cf. Ideea de Europa…, p. 192) ducând la o egalizare și masificare a societății românești cu consecințe pe termen lung. „Naționalizarea Tradiției”, pe care Alexandru Duțu o înțelegere ca pe un proces de rescriere, de „reinventare” a acesteia ce o subordonează retoricii proiectului național. Replierea pe elementul național duce la pierderea înțelegerii profunde a ancorării culturii locale atât în tradiția culturală regională, cât și în cea europeană lărgită. Pierderea imensului potențial al solidarităților organice, a căror distrugere este perfectată de regimul comunist, lasă societatea incapabilă să se autoadministreze, lăsând-o pradă dominației unui stat modern hiperdezvoltat și autoritar. Politica devine locul puterii delegate unei minorități mai degrabă decât proiectul comun al unei societăți în căutarea „binelui comun”. Pentru Alexandru Duțu, tranziția postcomunistă a României oferă tocmai șansa regăsirii sensurilor comunității politice printr-un efort de recuperare a Tradiției demult abandonate, atât în dimensiunea sa politică, cât și în cea religioasă. Restabilirea raportului dintre spațiul public și cel privat, reconstituirea solidarităților organice în completarea celor organizate, regăsirea sensurilor și rosturilor comunității politice sunt tot atâtea mize ale tranziției. Această regăsire de sine a comunității românești ar fi permis, după Alexandru Duțu, ca integrarea României în proiectul de construcție europeană să fie nu doar utilă economic, ci și fertilă pe plan politic și cultural pentru întregul proiect european.+

  16. 16 blogideologic noiembrie 11, 2012 la 8:23 am

    Marea Britanie anunţă că nu mai acordă ajutorul său financiar pentru dezvoltarea economică a Indiei http://www.lemonde.fr/international/article/2012/11/09/le-royaume-uni-annonce-la-fin-de-son-aide-au-developpement-a-l-inde_1788500_3210.html

  17. 18 Cris noiembrie 11, 2012 la 12:19 pm

    Bravo! Bravo! Bravo!
    Nu-i lăsați să răspândească minciuni!
    Oamenii nu mai știu cine a avut cele mai multe voturi (chiar și eu care sunt informată nu mai știam) și, dacă le spui de trei ori „PDL a câștigat”, ei rămân cu ideea că PD a câștigat.

  18. 19 blogideologic noiembrie 11, 2012 la 12:54 pm

    Grijile UDMR : Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, consideră că nu este bine ca în România o formaţiune sau o alianţă politică să aibă peste jumătate plus unu din voturi în Parlament http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/grijile-udmr-283690.html Despre „Maghiarizare” citim http://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiarizare că „Ideea a apărut ca urmare a Iluminismului” :-). Atunci de ce au mai luptat Memorandiştii ? Doamne, cât de eficient funcţionează propaganda anti- românească organizată de Fundaţia Rockefeller la Conferinţa anti- România, şi anti-Romania, din anul 1985 ! Reamintesc, în acea conferinţă de la Vila Bellagio, –pe malul lacului Como–, fură puse bazele ideologice pentru distrugerea României ca stat.

  19. 20 Taranul noiembrie 11, 2012 la 1:34 pm

    @Marian Nicolae.Si nimic din dezastrul economic nu ar fi fost posibil,daca Gorbaciov nu ar fi tradat.Crima de lesumanitate!

  20. 22 Marian Nicolae noiembrie 12, 2012 la 8:57 am

    @ Taranul,

    Problema cu Gorbaciov in opinia mea personala este un pic diferita si am sa va spun de ce:

    Gorbaciov, banuiesc, a acceptat parbusirea sistemului socialist, pe buzunarul sistemului socialist, pentru a evita cel de-al Treilea Razboi Mondial….

    Este doar o banuiala, la adresa unui om extrem de inteligent, pe care sincer numai de tradare nu-l banuiesc….dar cine stie oare????

  21. 23 Aya noiembrie 12, 2012 la 11:17 pm

    @

    Adrian Nastase

    Afirmand (citez) „Vasile Blaga isi da curaj” esti elegant, ca totdeauna.

    Intr-o formulare care exprima realitatea fara menajamente, Vasile Blaga a reusit trista perfomanta de a deveni un caraghios.


  1. 1 Vasile Blaga îşi dă curaj | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe noiembrie 10, 2012 la 6:04 pm
  2. 2 Stilul “eclectic” « Motanul Incaltat Trackback pe noiembrie 11, 2012 la 1:25 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: