„Statul de drept”- o nouă religie?

În urmă cu exact 20 de ani, am publicat o carte intitulată „Drepturile omului – religie a sfâşitului de secol”. Pornisem de la idea că ce se întâmplase după adoptarea celor două pacte ale drepturilor omului, în cadrul ONU, în 1966; după adoptarea Actului final de la Helsinki, din 1975 şi, în acelaşi timp, a „coşului trei”, privind schimburile umanitare; după punerea în mişcare a unor modificări interne în URSS, bazate pe „perestroika” şi „glasnost”, după succesul miscărilor pentru libertate şi democraţie din Europa de Est, drepturile omului deveniseră cu adevărat o nouă religie – ca motor al schimbărilor politice, al modificării mentalităţilor dar şi a „condiţionalităţii democratice” folosite în noua relaţie Est-Vest.

În secolul în care am intrat, pragmatismul unor state occidentale, competiţia pentru resurse naturale, criza globală din ultimii ani au estompat „entuziasmul” pentru drepturile omului, mai ales că drepturile economice, sociale şi culturale nu pot fi realizate pentru toţi, fiind necesare resurse financiare tot mai importante. Aşa încât asistăm în ultimii ani, la apariţia unei noi religii (sau poate a unei secte) care promovează doctrina „statului de drept”.

Profeţii acestei noi religii, se află la Bruxelles dar şi în alte capitale occidentale. Ei construiesc o nouă credinţă, bazată în mare măsură, pe fanatism, oarecum asemănătoare scientologiei.

Comandamentele acestei credinţe se adresează „enoriaşilor” din ţările în dezvoltare din Estul Europei, sub forma unor „condiţionalităţi” necesare pentru a fi acceptaţi în Clubul aleşilor, chiar în situaţia în care şi-au plătit cotizaţia. Iar dacă faci şi mătănii, poţi primi indulgenţe…

Este interesantă trecerea de la „drepturile omului” care definesc drepturile individului faţă de stat la doctrina „statului de drept” care pune accentul pe drepturile statului şi pe funcţionarea instituţiilor în raport cu individul. De aceea, nu mai contează ce votează cetăţenii la referendum ci ce decide Curtea Constituţională.

Formula „stat de drept”, dincolo de definiţiile binevoitoare ale constituţionalişilor, nu ţine seama de faptul că dreptul reflectă voinţa unui stat şi din acest punct de vedere, formularea este într-un fel, tautologică. Poate că am înţeles greşit „asamblarea” celor două noţiuni. De exemplu, în cazul statului român, nu ar trebui să se aplice dreptul românesc (Constituţie, legi, reglementări privind referendumul, graţierea etc.), sau ar trebui suspendate, câtă vreme la cârma statului se flă un anumit partid ci ar trebui să se aplice dreptul decurgând, imanent, din deciziile marilor „preotese” ale Marelui Templu.

Şi poate că această formulă „stat de drept” – ar trebui înlocuită cu formula „stat de bune practici”, pentru că atunci când „dreptul” statului respectiv nu ar conveni la Bruxelles nu s-ar mai face efortul de a-l schimba, fiind înlocuit, pur şi simplu, cu „bune practici”, stabilite pe baza unor obiective transmise din gură în gură – până la Ondine Gherguţ.

Prelaţii „statului de drept”, în număr limitat, sunt omologaţi, fireşte, la Bruxelles. De aceea, preluându-se modelul rotaţiei cadrelor şi modelul Marii Rocade dintre Putin şi Medvedev, poate fi realizată, periodic, Mica Rocadă între Procurorul General şi Procurorul Sef al DNA.

În formatul noului stat de drept – pot să depun mărturie – adversarii incomozi sunt condamnaţi printr-un recurs desfăşurat cu celeritate, care durează aprovimativ o lună, după care motivarea nu se mai redactează pentru că motivele oricum nu sunt importante. Sigur, unii ar putea spune că statul de drept modern seamănă, pe alocuri, cu statul de drept din anii ’50.

Şi, să nu uit, statul de drept, în faza sa ultimă de reformă a justiţiei, presupune doar 10% daune colaterale la anchetele DNA. Cu alte cuvinte, ne pare rău că, după hărţuirea, ani de zile, a unui „pacient” de către parchet, acesta este achitat de instanţă, dar asta e. E vorba de rebuturile inerente activităţii umane…

Soluţia de lege ferenda, ar fi ca „pacientul” respectiv să răspundă în acest caz, pentru că nu a făcut suficiente eforturi pentru a fi condamnat.

În istorie, a existat un personaj care a spus „statul sunt eu!” Noi putem spune, cu mândrie europeană, „statul de drept sunt ei!”.

 

37 Responses to “„Statul de drept”- o nouă religie?”


  1. 1 NELU FIERARU octombrie 3, 2012 la 12:39 pm

    PARAFRAZAND O MELODIE,”VIN AI NOSTRII,PLEACA AI NOSTRII,NOI….!”

  2. 2 Marian Nicolae octombrie 3, 2012 la 1:18 pm

    Acest stat de drept promovat la Bruxelles, ”ne da dreptul” sa:

    – Traim o viata inutila in fata televizorului,

    – Traim, fara sa traim, ne-avand de lucru, odata iesiti de pe bancile facultatilor,

    – Nu avem acces la medicamente,

    – Nu avem acces la medici bine pregatiti (plecati deja demult din tara, din cauza foamei…sic)

    – Ne aducem medicamentele de acasa, in cazul unei internari,

    – Tacem din gura, or else….

    – Ne trimitem copiii sa invete afara, (a se citi sa li se spele creierul afara) din lipsa de invatatori si profesori….

    – Ne multumim cu putin, in ideea ca se poate si mai rau…

    – Iesim la pensie FARA PENSIE…sic, statul nu mai poate sa ”dea” decat 15 procente din ultimul salariu, asta dupa ce ai cotizat ca un capiat o viata intreaga (la pusculita altora, in propria ta tara)

    – Iesim NATURAL din sistem…sic adica sa crapam de foame dupa o viata muncita in folosul altora.

    Deh, ghinion de nesansa, daca un popor nu are ai sai proprii conducatori, carora sa le pese de poporul lor, nu-i bai, aducem conducatori de pe alte meleaguri cu calduri mari si cu nisip pana si-n ….gaura cariata a maselei…sa se ”ocupe de popor” astfel incat restul celuilalt popor ramas pe meleagurile fierbinti si pline de nisip pana si-n gaura ….de sarpe, sa poata veni incetisor, unul cate unul si sa obtina cetatenia romana….si sa jure ca-i roman din …Orientul Mijlociu……

    Peste o suta de ani, Romania va fi tot aici, numai ca ”romanii bostinasi” vor vorbi doua limbi oficiale, romana si aramaica, sau poate nu aramaica, totusi o limba inrudita cu aramaica….

    Romanii aborigeni, adica aia care erau aici dinainte sa apara ”romanii bostinasi” vor fi slugi la ”romanii bostinasi”, multumiti cu o coaja de paine, daca o vor primi si pe aceasta, cu obligatia sa manance coaja de paine undeva pe strada, NU pe PROPRIETATEA ROMANULUI BOSTINAS SAU NATURALIZAT…..

    Un recent comunicat din partea Ambasadei Americane in anul 2112 suna cam asa:

    Referitor la desfiintarea vizelor pentru romani, Programul Visa Waiver prevede ca incepand de anul viitor 2113, Departamentul de Stat al SUA impreuna cu Homeland Security, sa studieze masurile care vor trebui luate, implementate si respectate de catre romani, pentru a beneficia de Visa Waiver……..care va prevede ca in cincinalul urmator sa se ia in discutie in Congres inlaturarea vizelor pentru romanii care vor dori sa calatoreasca in SUA….samd, pot continua pana in 2213……..fara sa spun ceva concret……

    Astia-s mai rai decat al nostru nea Nicu… cu mult mai rai…..

  3. 3 Sitara octombrie 3, 2012 la 1:33 pm

    Este exact impresia pe care-am avut-o citind un interviu dat de Viviane Reding pentru Euronews acum vreo luna. Mi-a facut impresia unui teoretician medieval vorbind despre dreptul divin al monarhiei; in acceptiunea doamnei Reding, vicepresedinte al CE, daca nu gresesc, „democratia” si „statul de drept” par a fi de sorginte divina, fara a mai avea vreo legatura, chiar si colaterala, cu vointa popoarelor care se bucura de binefacerile acestei „democratii” si din care ar trebui sa decurga „statul de drept”. „Hotararile Curtii Constitutionale trebuie respectate cu orice pret”, citat aproximativ din aceasta doamna. Mi-am permis atunci sa intreb ce-ar trebui sa faca Guvernul sau Parlamentul in cazul in care ominiscienta si imuabila Curte Constitutionala (curat atribute divine) ar decide intr-o zi ca Romania ar trebui minata si aruncata in aer? Pentru ca, dupa cum am vazut, greseli pot surveni oricand in hotararile CC (din vina asistentilor, etc.) dar, dupa cum s-a mai intamplat, pot fi emise fara probleme erate care sa indrepte lucrurile, schimband total sensul hotararilor. Inca n-am primit raspuns!

    Inca un lucru pe care l-am remarcat in timpul acestui interviu, a fost insistenta cu care reporterul tinea sa afirme, la fiecare doua intrebari, ca „Victor Ponta nu va asculta” si scepticismul doamnei in privinta faptului ca premierul roman isi va face carte de capatai din pretioasele ei sfaturi, in ciuda acceptarii (in urma unui santaj, zic eu) a celor „11 porunci”, fapt emblematic in ceea ce priveste modul cum tarile „civilizate” inteleg sa aplice democratia rudelor mai sarace si mai umile. Dar nu pot sa ma mir. Franta revolutionara, dupa ce a luat capul tiranului care se nimerise sa ocupe atunci tronul francez, a hotarat sa exerseze aplicarea principiilor „liberte, egalite, fraternite” alegand drept cobai Tarile de Jos, in privinta carora s-a decis ca inainte de a se bucura de binefacerile „democratiei”, trebuie sa fie putintel exploatate. Am auzit istorici belgieni multumind lui Dumnezeu de a fi fost sub ocupatie austriaca in timpul Terorii lui Robespierre, altfel ghilotina instalata in Grote Markt ar fost extraordinar de ocupata. Democratie! Sincer, daca e ceva ce chiar nu mai pot suporta, aceea nu e tirania ci ipocrizia.

    Multa sanatate si putere si, desi n-as fi crezut sa spun asta in urma cu putina vreme, acum o spun cu toata convingerea: Romania are nevoie de dvs.!

  4. 4 Karakas octombrie 3, 2012 la 2:12 pm

    Ati facut o observatie remarcabila, care trebuie retinuta: cum s-a facut transferul de la drepturile individuale fata de stat („drepturile omului”), la drepturile statului in fata individului („statul de drept”). Am putea spune ca asistam la o noua era, sau etapa, a conceptului de „democratie” care se aplica cu precadere in statele mici, colonizate. O involutie care isi are cauzele atit in criza economica profunda si de durata, care a pus presiune pe centrele de putere sa mentina o anumita ordine pe la periferiile Imperiului, cit si in slabiciunile clasei politice bastinase de a promova interesele nationale.

    Asa cum mentiona si Draghi, asistam la un nou tip de Razboi Rece, in care lupta super-puterilor se duce in tari terte pentru resurse. Ori asta presupune „fragerirea” conducatorilor din tarile cu interes, si mentinerea lor si a economiilor acestor tari intr-o stare permanenta de dependenta fata de cel puternic. Stie cineva cind Romania nu va mai avea datorii?

  5. 5 Karakas octombrie 3, 2012 la 2:15 pm

    Am uitat sa mai spun: la un moment dat cind se discuta despre vinzarea CupruMin, ati facut o afirmatie publica, anume ca nu trebuie sa ne dam si ultimele piese de mobila din casa. Ma intreb daca asta nu a „ajutat” la grabirea scoaterii dvs. in afara vietii politice din Romania.

  6. 6 Marian Nicolae octombrie 3, 2012 la 2:16 pm

    Ma gandesc ca Taiwanul a dat si camasa de pe el pentru a beneficia de inlaturarea vizei…..gand la gand cu bucurie…

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/locuitorii-acestei-tari-vor-putea-vizita-sua-fara-viza-172439.html

    Noi romanii putem sa oferim tot ce avem mai aproape de sine.
    Spre exemplu eu sunt gata sa-mi ofer ciorapii pe care mi-i sprijin de perete, dupa usa, in fiecare seara inainte de culcare…..

    Sa nu credeti ca nu-mi spal ciorapii, Doamne fereste, eu unul imi spal ciorapii cel putin odata la sase luni…..si-i schimb dom’le, da, ii schimb,….intre ei, adica ciorapul stang il schimb pe piciorul drept si invers….

    Nu de alta, dar atunci cand imi iese degetul prin ciorap, sunt obligat sa-i schimb…..

  7. 8 Doru Coarna octombrie 3, 2012 la 2:24 pm

    Stat de drept? Pai asta inseamna ca principala institutie a unui stat de drept este Justitia! Dar Justitia poate guverna, poate administra, poate elabora planuri de dezvoltare si poate apoi dezvolta, poate alege investitiile, poate asigura protectia sociala, stabilitatea bancara, activitatea diplomatica, economia si multe-multe altele? Si daca poate, cine anume din preotii statului de drept, acel Danilet? Kovesi? Morar si trupetii sai? Sau judecatoarea aia beata?

    Atentie, Justitia nu are legitimitate democratica in fata poporului, a cetatenilor, membrii respectivei caste nu sunt alesi prin vot direct si nici nu pot fi rejectati prin referendum, presiune sociala sau prin majoritate parlamentara! Si atunci, despre ce vorbim? Vorbim despre o DICTATURA, insa pt ca sa nu se spuna ca X, sau UE, sunt dictatori, se pune in fata casta respectiva! Iar casta accepta deoarece nu este incarcata cu nicio raspundere! Ce raspundere au cei din CCR? Sau cei din CSM? Caci altminteri s-a vazut ca ei a dreptul la ERATA…

    Concluzie: eu personal sunt intru totul deacord cu statul de drept, cu conditia ca toti magistratii sa fie alesi prin vot direct si liber de catre cetateni, cu mandate de patru ani, si nu peste doua consecutive. Daca ei accepta astfel cariere de opt ani si perspectiva pensionarii anticipate sau trecerea in avocatura, este OK! Si sa fim intelesi, nu statul trebuie sa le plateasca acele campanii eletorale, doar sunt oameni de drept, ce naiba…

    Mai ramane sa vedem apoi cum va putea un judecator sa conduca Turismul, sau Sportul, sau Cultele… probabil ca acel Toma din Biblie abia acum va fi condamnat, sau poate invers, insusi Iisus, dupa erata de rigoare!

    Dreptul este apanajul Justitiei, iar Justitia este un mecanism, are o functie precizata, alta decat a guverna o tara. De ce sa nu existe atunci si un mecanism popular, cetatenesc, sau sindical, sau social?

  8. 9 Karakas octombrie 3, 2012 la 4:02 pm

    @Doru Coarna, ai avansat o idee interesanta si discutabila, despre alegerea magistratilor prin vot popular, pentru ca ei nu sunt numiti politic, de un Guvern. Cum ei nu sunt politicieni, nu au o platforma politica, pe baza caror criterii sa fie alesi si de cine? Nu cred ca Justitia trebuie sa fie o clasa separata in societate, care nu raspunde in fata nimanui.

  9. 10 Karakas octombrie 3, 2012 la 4:04 pm

    @Doru Coarna, vroiam sa spun despre Justitie ca nu trebuie sa devina o clasa separata in societate..de fapt ei acum sunt un fel de „casta”, in care isi atribuie functii ierarhic si fac rocade interne.

  10. 11 casandra octombrie 3, 2012 la 4:38 pm

    Ma tem ca unii vor sa creeze un spatiu juridic unic, la nivel global daca se poate, din ratiuni aproape strict economice. Cum Europa este cea mai avansata in privinta unui spatiu juridic comun, probabil ca este cea mai apta pentru un experiment.

    Domnule Nastase, marile afaceri au nevoie de costuri de tranzactie cat mai mici, pe toate caile, cu toate metodele. Un cost mare de tranzactionare pentru marile afaceri decurge din diversitatea mare a legilor si sistemelor juridice in lumea asta larga. Ele trebuie sa fie unificate, uniformizate, facute cat mai prietenoase cu marile interese.

    Asa cum incepuse sa se construiasca UE, incepand cu anii ’90 ai secolului trecut, nu era bine! Spatiul juridic nu se referea numai la afaceri si interesele conexe, ci si la comunitati si drepturi ale cetatenilor europeni. Costuri mari, nenica! Asa ca, usor-usor, s-a abandonat calea initiala care conducea la un spatiu juridic comun – complex si costisitor, adica – si se testeaza o „scurtatura” convenabila: un anumit fel de „stat de drept”, adica o indepartare/separare majora a infrastructurii sistemului judiciar de celelalte puteri ale statelor, mai ales de cele alese si reprezentative democratic.
    Un spatiul juridic comun, la care s-ar fi ajund prin metodele cunoscute de convergenta, ar fi trebuit sa ia in seama niste chestiuni comune si in ceea ce priveste interesele celor mici. „Statul de drept” de tip mai nou, care separa sistemul judiciar de stat si de natiune este convenabil. El poate fi pus in serviciul marilor interese, poate furniza servicii omogene si previzibile, fiiind surd la celelalte interese ale statului si natiunii.

    La noi, noua „religie” a luat deja forme aberante si obraznice, dar incercari subtile se fac si la altii. Se incearca o anumita uniformizare a infrastructurii juridice, a functiilor si mecanismelor de selectie, etc. S-a ajuns pana acolo incat judecata sa fie mai importanta decat legea, chiar si atunci este evident impotriva legii.
    Si am ajuns aici pentru ca, de ani de zile, marile interese au ajuns sa evacueze – treptat! – din viata publica orice reprezentare corecta a cetatenilor, in favoarea propriilor lor „stipendiati”.
    Forma asta aberanta de „stat de drept” care ni se predica pune sentinta judecatorului chiar deasupra legii. Va suna cunoscut ca se afirma puterea judecatorului de a crea lege impotriva legii adoptate de parlament, puterea judecatorului de a interpreta lege impotriva literii legii in vigoare? Europenilor li se pare inca foarte straniu… Sa speram ca nu se vor obisnui.

    Eu cred ca dna Macovei a oferit, cu buna stiinta, Romania drept „laborator” pentru orice fantezie juridica sau judiciara ar avea careva prin CE si aiurea. Prin MCV ne-a „inchiriat” tara unora pentru un experiment. Pentru ca a acceptat ca cele 4 obiective de referinta ale MCV stabilite in 2006 sa fie oricand modificate de CE, cu oricata rea-credinta. A se vedea pct.9 din preambulul deciziei.
    http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/romania/ro_accompanying_measures_1206_en.pdf
    De MCV nu vom scapa decat cand se vor plictisi ei. Sau cand vom avea conditiile interne sa le demonstram putere. Nu e cazul deocamdata.

    Si da, aveti dreptate, este posibil sa vedem – daca instantele judecatoresti vor fi responsabile si lucide in hotararile lor si nu vor „presta” multumitor – cum nici „statul de drept” nu mai este suficient si vom ajunge direct si complet la „statul bunelor practici”.
    Macovei ne-a vandut pe post de cobai. Sa-i multumim cat va mai trai.

  11. 12 Fragmentarium Politic octombrie 3, 2012 la 5:20 pm

    Vestul a fost intotdeauna inventiv in gasirea de instrumente adecvate de influentare a adversarilor. Cand a avut nevoie de un mijloc de imixtiune, a inventat ideologia „drepturilor omului”, prin care au provocat o suita de brese rasunatoare comunismului. „Cosul” 3 de la Helsinki a fost o capcana ideologica bine mestesugita, in care alde „coate goale”, cum avea sa-i numeasca Ronald Reagan pe mai putin mintosii sai adversari comunisti, aveau sa cada cu „brio”! Cand a fost nevoie de un instrument de „neschimbare”, aplicabil celor cazuti in sfera de influenta a Big Brother-ului occidental, s-a nascocit speculatia „statului de drept”! Ce este de observat si cu adevarat important este ca in spatele unor astfel de „ideologii” s-a aflat intotdeauna o Putere pe masura, capabila de a le impune, fara de care ar fi ramas niste tentative superflue…

  12. 13 blogideologic octombrie 3, 2012 la 5:52 pm

    @casandra
    Excelentă analiza dumneavoastră !

  13. 14 Karakas octombrie 3, 2012 la 6:44 pm

    Am citit declaratiile domnului Geoana care acopera o plaja mai larga de subiecte. Desi am fost un critic al domniei sale, cred ca aceste declaratii sunt un exemplu de maturitate politica. Sper sa continue pe linia asta.

    http://www.mediafax.ro/politic/geoana-usl-sa-revina-la-agenda-tarii-si-sa-se-indeparteze-de-practicile-de-coruptie-din-romania-10155904

  14. 15 Draghi Puterity octombrie 3, 2012 la 7:41 pm

    E vorba de fapt de o metoda de a ingropa democratia, in sensul ca alesii poporului sa nu mai aiba nici o putere de decizie reala. Puterea e exercitata in mod ocult direct prin sistemul de justitie, transformata intr-un organ de represiune.

  15. 16 Draghi Puterity octombrie 3, 2012 la 7:55 pm

    Interesant si modul in care se ajunge la asa ceva.

    Intai se identifica o problema care ii afecteaza in special la nivel emotional pe majoritatea membrilor societatii. In cazul Romaniei a fost „coruptia”, considerata (in mod gresit) de majoritatea oamenilor ca motivul principal pentru care lucrurile nu evoluau conform asteptarilor.

    Problema e tematizata in mod excesiv, la modul fanatic, cum bine spuneti, pana cand se ajunge la ignorarea celorlate motive.

    Apoi apare „liderul providential” care jura sa rezolve problema, daca este lasat sa concentrze destula putere si sa ignore regulile care il impiedica sa isi duca „cruciada”.

    Prin puterea castigata, „liderul providential” muta toate parghiile puterii in mana „preotilor” noii religii.

    Cand lumea se trezeste in sfarsit „teocratia ocult-totalitara” a ajuns atat de puternica si de omniprezenta, incat nu mai poate fi schimbata prin mijloace democratice.

    Cumva un pattern nu cu adevarat nou, nu credeti?

  16. 17 centru octombrie 3, 2012 la 8:17 pm

    Ce ziceti de declaratia arogantissima a printului Morar : ” nu cautionez sandramaua de concurs a Ministrului Justitiei ” ?
    Personajul , ca si Kovesi , Macovei sau Danilet , se crede deasupra muritorilor de rand , investit de Bunul Spirit de la Cotroceni cu misiunea divina de a face ce vrea , cum vrea . Se compara astia cu judecatorii italieni asasinati de Mafie in anii 1980 – 1990 ? Borselino sau Falcone erau functionari stricti , care respectau Legea la litera ,care vroiau ca Statul Italian sa controleze intreg teritoriul italian , care respectau si acordau atentie oamenilor simpli ….

  17. 18 Mariana octombrie 3, 2012 la 9:14 pm

    Eu nici in visele mele cele mai urate nu mi-as fi putut imagina ce o sa insemne intrarea in UE ,ptr noi romanii ! Ce mare pacat ca lipsiti din politica noastra ,din viata noastra,sincera sa fiu ,cred ca Ponta ,are nevoi de sfaturi de la dvs,ptr ca face unele greseli !

  18. 19 Draghi Puterity octombrie 3, 2012 la 9:16 pm

    Schimbare de paradigma la FMI?

    http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2012/wp12202.pdf

    FMI-ul ia in discutie o idee din anii ’30 care urmarea sa impiedice ca bancile sa poata creea bani din nimic*. Ar fi interesant de reflectat in ce fel astfel de idei vor schimba raportul de forte dintre stat si finantisti.

    (*) Banii de pe contul meu din banca sunt de fapt banii datorati de altcineva bancii mele si nu ar trebui sa fie echivalabili cu banii reali aflati in circulatie sau banii emisi de banca centrala / guvern.

  19. 20 Victor Gh Banţa octombrie 3, 2012 la 9:42 pm

    Domnule Adrian Nastase
    Subiectul abordat de Domnia Voastra este veridic si incitant pentru un segment populational care inca nu a intrat in „somnul ratiunii” si cu permisiunea dumneavoastra asi face unele remarci :
    1 Sunteti un om al Dreptului, dar eu formulez ideia ca traversam o perioada de transfer de la „Dreptul Obiectiv” bazat pe legi si institutii coercitive eficiente spre „Dreptul subiectiv” bazat pe loby si interese de grup national precum si interese transnationale ce exced interesul national;
    2. V-am admirat ca prim-ministru pentru fluenta actului de guvernare, pentru coerenta institutionala si pentru pragmatismul social dar trebuie sa recunoastem ca nu ati facut mai nimic pentru o dezvoltare echilibrata a societatii in sensul ca nu ati promovat legi care sa franeze coruptia, imbogatirea cu orice pret si aparitia „milionarilor de carton” astfel incat au fost create conditii pentru constituirea unei noi supraclase sociale (a baronilor locali) in detrimentul saracirii unui mare segment populational. Aparitia acestor „fracturi sociale” a creeat mari dezechilibre ce au constituit sursa ori cauza a marilor framantari sociale de mai tarziu ;
    3. Ati avut un rol major in intrarea in UE dar fara a ma intreba pe mine, natul de rand, daca eu vreau ori nu vreau sa intru in Europa. Nu credeti ca accederea spre noul Statut de tara europeana trebuia sa se faca printr-un referendum ? Pentru mine, era clar de la inceput ca pierdem suveranitate, ca devenim o „periferie a Europei”, o piata de desfacere pentru debuseurile occidentale si o piata a fortei de munca ieftine.Cand ati luat decizia, trebuia sa fii avut la baza unele studii de impact, unele prognoze evolutive, unele garantii de stabilitate economico-sociala. Altminteri, Romania a pierdut enorm de mult, chiar pe mana Domniei Voastre.
    4. Poluarea masiva a societatii , nemunca (prin absenta locurilor de munca), nonimplicarea tinerei generatii care si-a pierdut orizontul, entropia generalizata, subiectivismul, periferizarea competentei, au indus „somnul ratiunii care naste monstri” iar acestia sunt printre noi spre a face victime, una din ele fiind chiar Domnia Voastra.
    Nu asta-i Romania pe care mi-am dorit-o desi tot timpul am fost un om al dialogului, un profesionist altruist si acum, un om de Stanga. Amintiti-va de puteti cand pledam pwentru constituirea Partidului Social Liberal. Ulterior a aparut U.S.L dar, din pacate, ne lipsesc oamenii de dialog. conciliatorii, cei care ar trebuii sa „ingroape securea razboiului” si sa guverneze coerent, pragmatic, eficient iar liderii nostri au inlocuit altruismul cu capatuirea si astfel s-a distrus credibilitatea clasei politice. Dixit..

  20. 21 M.Voicu octombrie 3, 2012 la 10:01 pm

    @ casandra octombrie 3, 2012 la 4:38pm remarcã: se testeazã… un anumit fel de “stat de drept”, adicã o îndepãrtare/separare majorã a infrastructurii sistemului judiciar de celelalte puteri ale statelor, mai ales de cele alese şi reprezentative democratic. …de ani de zile, marile interese au ajuns sã evacueze – treptat! – din viaţa publicã orice reprezentare corectã a cetãţenilor, în favoarea propriilor lor “stipendiaţi” – cu observaţia: Europenilor li se pare încã foarte straniu… Sã sperãm cã nu se vor obişnui.
    Vã mulţumesc pentru trimiterea la decizia Comisiei din 13/xii/2006 cu stabilirea MCV pentru România asupra reformei judiciale şi lupta împotriva corupţiei
    ►Remarc întâi cã este COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES, dar se adreseazã statelor membre.
    ►Ceeace scrie la punctul (9): The present Decision should be amended if the Commission’s assessment points at a need to adjust the benchmarks. The present Decision should be repealed when all the benchmarks have been satisfactorily fulfilled., e o condiţionare potestativã – cauzã de nulitate, şi statueazã în englezã o politicã de forţã şi dictat!
    ►Deşi scopul declarat este lupta împotriva corupţiei, pentru eşecuri (pe care Comisia singurã are a le stabili ”suveran”!), punctul (7) vine cu posibilitatea sancţionãrii inclusiv prin nerecunoaşterea mandatelor europene emise de instanţele juridice româneşti – adicã pe corupţie condamnatã – ca o parodiere a punctului (1): “The European Union is founded on the rule of law”, dar aici îşi are loc exonerarea, cum scriaţi Dumneavoastrã, @casandra: în favoarea propriilor lor “stipendiaţi”.
    Cam aşa se iEdificã “statul bunelor practici” ❗

  21. 22 Ghita Bizonu' octombrie 3, 2012 la 11:49 pm

    Care stat de drept ?
    Pao sa o luam babeste. ..
    Legea zice calr ca mandatu unui procuro sef la Parchertul inaltei curti este de 3 ani si se poa reepeta doar o singira data. Idem ptr DNA .
    Morar de la DNa avea mandatele expirate si era in prelungira prelungirii cica temporar. Destul de ciudat .. (se parctioca si in RSR cestia cu temproraru sau cu delegatia. Da ca sa poa fi pus sef unu cu dosar decadre prpst da prost insa bun in meserie. vreti un enemplu ? Ing cercetator stiintific principal Tepelea fiul lui Gabriel Telepea care dupa 90 fu senator PNTcd. Este ca in 88 nu putea fi sef de laborator? Este! Ins avea delegatie .. permanenta si se pare ca „principialii” interesati au fost avertizati – de sus!- ca de reusesc sa il schimbe isi vor schimba si ei pronto locu de munca !!! Asa ca nici o plagere la organili superioare)
    Bun acu sa ne intoacem la miroticile noastre miori bruxleoaze. Care au zis ca vor mOrar si numa Morar si sa nu fie schimabt?Legea ? Pai da care lege mai da=o dracului ca Romania este la potile orientului!! Ca legea a fost facut si cu „soapte” de la Europa ei si ? Asa ca unii de prin CSM gasira idea interesanta – ul prelungim (ca e legal?!) pana la judecata de Apoi sau macar pana iese la pensie !!!
    Pai care stat de drept daca se incalca legea si se cere incalcarea legii?
    Sau alta. MMe Codruta a fost numita „transparent” ? Nu! A fost modifiocata legea ca strasburgoaza MM Breton sa puna ea direct pe cine vrea ea si Basel? DA!!!
    Da acu nu mai e buna legea … acu trebe „transparenta” . pai de ce? Pai d’aia d’a dracului (cum zice Cristoiu) si fiindca asa vor muschii lu’ Reding! Ca legea e de om si de om : esti om cu mine .. esti omu meu .. ehe!!! La Bruxelles ca si in Baicului … ca tot Europa e!

    Sau na alta. Sub inalta indrumare europeana a lu madam Niciolsoana se facu o lege privitoare la adoptia copiiklor romani (ma rog era un scandal cam imputit) Dupa 2 – 3 anii unii din aceleasi forumuri orror si error pene cereau schimabrea legii.
    C’asa-i in Europa : placerea mea e lege!

    Ada ca ca ce e aia Stat de Dreot?
    Statu de Drept este ala care da dreptu cui trebuie sa nu aiba nici o regula !!!

  22. 23 blogideologic octombrie 4, 2012 la 6:34 am

    Radu GOLBAN : +Dezvăluirile de pe platforma Wikileaks ale australianului Julian Assange confirmă, prin publicarea corespondenţei electronice a renumitului institut american de geopolitică Stratfor, intenţia Germaniei de a împărţi Republica Moldova cu Rusia. Progresul german tehnico-ştiinţific aplicat cunoaşte, sub litera „M”: Mercedes, M.A.N. şi mai recent, Republica Moldova un aspect-reviriment. Ştiinţa şi spiritul iscoditor al oamenilor de ştiinţă germani au găsit, prin înfiinţarea în 2005 a „Institutului Moldova-Leipzig” (M.I.L.), pe lângă Universitatea din Leipzig, un nou punct ascendent în buna tradiţie a geopoliticii germane din sud-estul Europei. Această perlă componentă a lanţului laboratoarelor ideologice şi propagandistice, destinată articulării şi implementării intereselor germane peste hotare şi deghizată în institut ştiinţific pe lângă una din cele mai prestigioase universităţi germane, a devenit, graţie Berlinului, eticheta„moldovenismului ştiinţific” din zilele noastre. Profilul interdisciplinar al M.I.L. înscrie, în cadrul studierii moldovenismului, palierele istorice, socio-lingvistice, politice, economice, cultural-antropologice şi jurnalistice, toate vizând o aplicare practică. Urmare a „adevăratei babilonii” a conceptelor-cheie precum naţiune, limbă, identitate existentă în Republica Moldova, conducerea institutului a considerat necesară, editarea unui lexicon intitulat „Naţiune, Identitate, stat de drept în Republica Moldova, noţiuni istorice şi social-politice”. Printre zecile de autori germani, moldoveni şi români ai acestei lucrări elegant tipărite se numără şi Domnul Iulian Chifu, Consilier Prezidenţial la Cotroceni. Regretabil, efortul constituirii în mod artificial al unei limbi şi a unui popor „nou”, deosebit de cel român, constituie cel mai bolşevizat angajament al zilelor noastre. Acest proiect al oamenilor de ştiinţă, în fapt echivalentul implantului unei subliminări tendenţioase în percepţia semnificaţiei de naţiune a românilor, indică intenţiile politicii externe a Germaniei cu referire directă la Moldova din stânga Prutului. Printre teoriile „ştiinţifico”-separatiste românofobe publicate se numără şi mistificarea colonizării germane a Basarabiei, în jargonul secolului al XIX-lea, europenizarea lui Dimitrie Cantemir, dezbateri geopolitice, dar şi – pentru adormirea spiritelor – prelegeri despre boli infecţioase pe urma migraţiei în Republica Moldova. Europenizându-l pe Dimitrie Cantemir, se elimină în mod deliberat şi originea sa moldo-valahă, urmărindu-se demolarea sistematică a bazei culturale româneşti în favoarea unei noi idei, nefireşti şi pseudo-naţionale europene. Argumentul politici europene a Berlinului are la bază o interpretare unilaterală şi germanocentrică a noţiunii „principiului natural”, coautorilor români îngăduindu-li-se o colaborare condiţionată. Nici o inimă de român nu ar elogia „moldovenismul” fără a fi angrenat într-un proiect politic substanţial remunerat, precum lexiconul moldovenesc finanţat de Berlin. În mod special, atrage atenţia simpozionul de la 21-23 august 2009, organizat odată cu împlinirea de şaptezeci de ani de la semnarea Tratatului Molotov-Ribbentrop. Broşurica evenimentului organizat de M.I.L. arată pe verso steguleţe germano-sovietice, de parcă – fără a citi mai cu atenţie – am crede că este sărbătorirea menţionatului Pact sau invitaţia la o serbare la grădiniţă. Cei care au trăit evenimentele acelor ani sau au studiat documentele vremii nedreptatea, ostilitatea şi segregarea naţională, consecinţele malefice ale Pactului Molotov-Ribbentrop au fost şocaţi de textul editat de M.I.L. pe broşurica evenimentului. Acesta, invocă aşa-numita diferenţa interpretatorie între Est şi Vest a tratatului, căutând prin diferitele prelegeri prezentate în cadrul simpozionului să asigure – susţin ei – „o mai bună înţelegere a istoriei”. Chiar dacă după străvechea tradiţie pământeană mortul se spală de către străini, pentru români acest tratat a fost, şi este încă, după mai bine de şaptezeci de ani, cât se poate de viu. Prin consecinţele sale secesioniste, declanşează un sentiment sumbru în amintirea colectivă naţională, iar expunerea amorfă a lui Dietmar Müller (născut la Sibiu), intitulată „Consecinţele Tratatului Hitler-Stalin ca discurs al victimei în România” este cu atât mai condamnabilă. Dat fiind faptul că Pactul Molotov-Ribbentrop a ciopârţit frontierele ţării, România a rămas victimă a politicii germano-sovietice, după ce – prin anexele secrete ale incriminatului pact – s-a produs ruperea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, de ţara-mamă. România este victimă, în sensul propriu al cuvântului, nu se auto-victimizează precum sugerează titlul expunerii domnului Dietmar Müller. De preferat era ca M.I.L. măcar să se fi distanţat de spiritul agresiv al tratatului, luând în consideraţie faptul că nici până în zilele noastre, Germania nu a condamnat oficial, precum a procedat Rusia sub Elţîn, cel mai ostil tratat la adresa României din ultima sută de ani. Lipsa de sensibilitate politică la adresa unei naţiuni divizate o exprimă şi ultimul fost ministru de Externe al R.D.G., Markus Meckel. Acesta, la rândul său, a îndeplinit până în 2009, ca membru al comisiei pentru afaceri externe a Bundestagului o misiune destul de ciudată a Germaniei la Chişinău, numărându-se până în zilele noastre – prin forumul moldo-german – printre cei mai activi pretorieni ai Berlinului la Chişinău. Este totuşi de neînţeles faptul cum domnului Markus Meckel, unul dintre promotorii unificării Germaniei, îi lipseşte cu desăvârşire spiritul unionist cu aplicare directă în cazul Moldovei, prin dirijarea expresă spre Bruxelles, nu spre Bucureşti. Germania, ca stat naţional care şi-a cerut dreptul cuvenit la unificare, nu are o vechime mai mare decât statul naţional român, ambele fiind înfiinţate în anii şaptezeci ai secolului al XIX-lea. Printre teoreticienii noului „europenism” de sorginte ruso-germană, conturat la Meseberg, se află şi Domnul Holger Dix, directorul altei fundaţii germane cu deziderat ştiinţifico-geopolitic, „Konrad Adenauer”. Se impune întrebarea cum ar fi reacţionat Berlinul dacă după 1990, la Bucureşti s-ar fi înfiinţat un institut pentru cercetarea problemei reunificării R.D.G. cu Vaterlandul vestic? Pentru mulţi cititori căderea Cortinei de Fier dincolo de Prut a însemnat şi sfârşitul politicii Uniunii Sovietice de moldovenizare, care, timp de câteva secole, a încercat să-şi justifice pretenţiile asupra Basarabiei prin teorii românofobe şi practicarea unui „moldovenism” pseudo-ştiinţific. Deoarece căderea Cortinei de Fier a dus inclusiv la desmembrarea Uniunii Sovietice, vidul de influenţă politică într-o zonă cheie de la periferia Europei a dat curs nou avânt moldo-ştiinţific în Germania. Implicarea ostilă a Rusiei şi Germaniei în Republica Moldova va continua atât timp cât România nu va umple acel vid politic cu un fundament cultural legitim, explicând astăzi breslei geopolitice germane că istoria şi cultura română – la fel ca şi cea germană – nu s-au format în graniţele unui singur stat desenat pe o hartă convenţională. Cultura română nu poate fi explicată după gustul şi preferinţele puterilor europene, nici la Moscova, nici la Berlin, iar „mediatorii” culturali nu-şi au rostul. Precum Rusia avea pretenţii ca R.S. S. Moldovenească să aparţină Uniunii Sovietice, tot astfel Germania promovează ideea ambiţioasă ca actuala Republică Moldova să aparţină într-un viitor cât se poate de apropiat Uniunii Europene. Oamenii de ştiinţă amintiţi ar trebui să realizeze că unui popor care acordă un premiu Mihai Eminescu şi nu Goethe, nu-i va putea nimeni răpi simţământul firesc, unionist şi natural, transformându-l în europenism ştiinţific. Cert este că precum s-a prăbuşit colonialismul şi a căzut Cortina de Fier, nici o implicare nenaturală nu va ţine la nesfârşit.+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2012/10/alerta-geopolitica-curiozitati.html

  23. 24 Marian Nicolae octombrie 4, 2012 la 7:52 am

    O intrebare pertinenta pentru aceste zile:

    http://www.cotidianul.ro/intrebarea-lui-ceausescu-195983/

    M-ati impuscat pentru subminarea economiei si infometarea poporului…
    Poate m-am grabit sa platesc datoria externa a Romaniei…
    Dar eu v-am lasat cu datorii de 0 lei, plus indiustrie si agricultura….
    VOI, CARE ATI VANDUT TARA!!!!
    ATI INFOMETAT POPORUL!!!!
    ATI DISTRUS ECONOMIA !!!
    ATI ACUMULAT DATORII DE MILIARDE DE DOLARI…PENTRU CE OARE….

    VOI, ce pedeapsa meritati ????

    Raspunsul il gasiti mai jos:

    Mai se pune problema ????

    SFANTA TEAPA ROMANEASCA, DE LA VLAD TEPES COBORARE…..

    Am avut un vis…..
    Cu o padure fara crengi si fara frunze….
    Ridicata in fata Ambasadei SUA….

    O padure stranie vazuta din departare….
    Siluete de oameni se distingeau privind deasupra acestei paduri, din departare, spre orizont….
    Si totusi, acei oameni NU erau urcati in copacii fara crengi si fara frunze…
    Acei neoameni care au gresit grav poporului roman ERAU TRASI IN TEAPA….

    Care a facut ca ei, ca ei va pati!!!
    Sa se stie ca Tara Romaneasca ARE STAPAN !!!!

    Asa sa ne ajute Dumnezeu!!!

  24. 25 Marian Nicolae octombrie 4, 2012 la 8:48 am

    Sa inteleg ca vanzarea CFR Marfa nu este profitabila pe timp de criza, dar a Tarom este????
    De unde pana unde????

    http://www.incont.ro/transporturi/ministrul-desemnat-al-transporturilor-vrea-sa-vanda-tarom-in-totalitate-si-sa-mai-astepte-cu-cfr-marfa.html

    „Cred ca ar fi mai interesant de vandut in totalitate Tarom si sa mai asteptam cu CFR Marfa. Poate ca pretul de piata nu e cel mai bun si nici procentul de 50% cel mai indicat, dar consultantul va aplica testul investitorului privat. Daca acest test este corespunzator vom continu procesul de privatizare, iar daca nu procesul va trebui regandit”, a spus Silaghi, citat de Mediafax.

  25. 26 Draghi Puterity octombrie 4, 2012 la 8:53 am

    Visul American a devenit un mit

    un interviu cu Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie

    In an interview with SPIEGEL, he accuses the industry of preying on the poor and buying government policies that help them get richer.

    http://www.spiegel.de/international/world/inequality-in-the-us-interview-with-economist-joseph-stiglitz-a-858906.html

    Noi mai visam inca?

  26. 27 Marian Nicolae octombrie 4, 2012 la 8:58 am

    Interesant cum Dumnezeu prevede deja inlocuirea reprezentantilor de sex masculin care vor cadea in confruntarile care vor urma in Romania.

    La un numar de 196.000 copii nascuti in 2011, avem 101.000 baieti pentru 95.000 fete…

    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-13342377-demografia.htm

    Aviz celor care nu cred in Dumnezeu…..

  27. 28 Marian Nicolae octombrie 4, 2012 la 9:43 am

    Traité européen
    Mais à qui profite vraiment le traité austéritaire ?

    Mots clés : medef, pacte budgétaire européen, traité budgétaire européen, tscg,

    http://www.humanite.fr/politique/mais-qui-profite-vraiment-le-traite-austeritaire-505348

    Dans une déclaration, les patronats d’Allemagne, d’Espagne, 
de France et d’Italie ont exprimé 
leur soutien 
total au traité 
et à la discipline budgétaire.

    La déclaration commune de la Confédération des associations allemandes d’employeurs, de la Confédération de l’industrie allemande, de la Confédération générale de l’industrie italienne, de la Confédération espagnole des organisations d’entreprises et du Medef français du 5 septembre 2012 n’a, de façon étonnante, guère bénéficié de publicité. Pourtant, elle mérite le détour. Aucune ambiguïté chez les grands patrons : ils approuvent des deux mains et même des pieds « le pacte de stabilité et de croissance renforcé (six-pack) et le pacte budgétaire », car ils « donneront aux États membres les outils pour réformer et retrouver le chemin de la convergence ».

    Les cinq apparatchiks patronaux qui ont signé la déclaration n’ont guère de doute : « Plus la consolidation et le retour à l’équilibre budgétaire seront rapides et visibles, plus vite reviendront la croissance et la confiance en l’euro. » Nos cinq Dupont en sont tellement persuadés qu’ils en viennent à considérer que « le remède de la discipline budgétaire et les réformes économiques commencent à porter leurs fruits ». « Des indicateurs pertinents montrent une évolution favorable dans un certain nombre de pays de la zone », affirment-ils.

    Victimes d’une illusion optique, ils nous assurent que « les chiffres publiés récemment démontrent que la zone euro est en voie de guérison ». Dès le lendemain, l’office européen de statistiques, Eurostat, a ramené ce petit monde à la réalité en annonçant qu’au cours du deuxième trimestre 2012, le PIB de la zone euro a reculé de 0,2 %, alors qu’il avait été de 0 % pour le trimestre précédent. Loin de se redresser sous les coups de boutoir des politiques d’austérité et de soutien aux profits et à la finance, l’Europe s’enfonce.

    Comment expliquer un tel aveuglement ? C’est que l’énorme suraccumulation de capitaux, notamment financiers, dans la zone euro n’a pas été entièrement purgée lors de l’effondrement de 2008. Les politiques publiques ont même contribué à la regonfler. Ce stock gigantesque réclame rémunération, exige intérêts et dividendes, et c’est à cette fin que les dirigeants patronaux défendent mordicus la politique de la Banque centrale européenne, poussent à la roue en faveur de la déréglementation de l’emploi, de la baisse du coût du travail et des dépenses publiques, militent pour plus d’exploitation de l’homme par l’homme.

    Leur démarche a cependant ses limites : la surexploitation des hommes et de la nature relance la crise, nourrit des gâchis considérables et plombe les économies. Le système s’essouffle.

    Pierre Ivorra

  28. 29 Ghita Bizonu' octombrie 4, 2012 la 9:52 am

    Sa ne radem cu si de Uniunea Europeana :

    Comme les années précédentes, le débat sur le budget européen s’engage comme un jeu de rôles qui paraît aussi détestable qu’inexorable : d’un côté, les dépensiers incoercibles, que seraient la Commission et le Parlement européen ; de l’autre, les sages ministres du Budget, économes de l’argent des contribuables. Imaginez un peu : au moment où tous les pays sabrent héroïquement dans leurs budgets nationaux, « Bruxelles » propose d’augmenter ses dépenses de près de 7% ! Sur quelle planète vivent donc ces eurocrates incorrigibles ?
    Les acteurs eux-mêmes croient participer à un débat de sourds. Mais la bonne comparaison serait plutôt la parabole des aveugles : tout le monde perd de vue ce dont on parle vraiment. L’impasse budgétaire s’explique, non par un manque de moyens, mais par ce qui restera un cas d’école de mauvaise gestion politique : à Bruxelles ; dans les capitales nationales ; et entre les deux niveaux.
    On s’en tiendra au cas des fonds structurels, ou fonds régionaux, qui représentent près de 40% du budget.
    Comme dans tous les budgets publics, on distingue des crédits d’engagement et des crédits de paiement. Une opération ne peut être lancée que si l’on est sûr de disposer de l’argent nécessaire : ce sont les crédits d’engagement, sur la base desquels sont subventionnés les marchés, après ventilation par Etat membre et programmes opérationnels. Si l’opération dure plusieurs années, les prestations sont réglées au fur et à mesure à partir des crédits de paiement.
    La vraie décision politique porte donc sur les crédits d’engagement : une fois l’opération engagée, le paiement n’est plus qu’une conséquence technique, juridique, comptable, inéluctable. Et jusqu’à une période récente, le débat annuel sur le budget européen ne portait bien que sur les engagements. Seulement voilà : le budget européen est financé par des contributions des budgets nationaux, et celles-ci sont versées sur la base d’appels de fonds de la Commission européenne en fonction des besoins de paiements. La crise de la dette ayant fait peser des tensions insupportables sur les budgets nationaux, depuis trois ans les gouvernements se désintéressent totalement du débat politique sur le budget européen, laissant leurs représentants se battre exclusivement pour réduire les paiements.
    C’est un mauvais combat : les paiements ne reflètent pas les choix politiques. C’est un combat perdu d’avance : l’échéance n’est que retardée, de quelques semaines ou de quelques mois. Et surtout, c’est un combat perdant-perdant pour les Etats membres, autant que pour la politique européenne.
    Lorsqu’un projet local est financé avec des crédits européens, l’autorité de gestion qui assure la maîtrise d’ouvrage règle les fournisseurs, puis demande à la Commission le remboursement de sa part de la dépense. Un remboursement qui ne peut être effectué qu’à partir de crédits de paiements. Si bien que les crédits de paiement demandés par la Commission ne sont que l’addition des demandes faites par les Etats membres, demandes qui correspondent à des dépenses déjà décidées par ceux-ci et, le plus souvent, déjà faites. Ainsi, les crédits de paiement ne sont pas « l’argent de Bruxelles », mais bel et bien « l’argent des 27 Etats membres », les droits de tirage que ceux-ci exercent légitimement envers l’Union. Et pourtant, chaque automne, quand les 27 ministres du Budget rencontrent la délégation de 27 députés européens pour décider du montant du budget annuel, chacun des acteurs joue à contre-emploi : les ministres se battent pour réduire les remboursements qui leur reviennent, et les députés plaident pour honorer les engagements des Etats ! Pire : chacun est de bonne foi.
    Comment cette situation ridicule est-elle possible ? Tout simplement par le fait que, dans la plupart des Etats membres, l’autorité qui demande les remboursements à Bruxelles n’est pas la même que celle qui négocie le budget communautaire. Parfois, ce sont les collectivités territoriales elles-mêmes qui s’adressent directement à la Commission, sans passer par leur administration centrale. Il n’est pas rare qu’un ministre du Budget ignore la somme des demandes faites à Bruxelles par les collègues de son propre gouvernement. D’autres ont les moyens de savoir, mais préfèrent apparemment ne pas y regarder de trop près. La Commission a encouragé maladroitement la confusion générale, en gardant pour elle les informations provenant des capitales nationales, tout en se réservant le droit de réviser unilatéralement certaines demandes sur la base de critères qui lui sont propres, dans une cuisine comptable dont elle se réserve jalousement le secret. Ce faisant, elle achève de « bruxelliser » des demandes de paiements qui auraient dû rester nationales.
    En cet automne 2012, cette procédure aberrante atteint un paroxysme qui remet en cause les décisions prises par le Conseil européen de juin dernier.
    Le 28 juin, en adoptant un « pacte de croissance », le Conseil européen a décidé de consacrer 120 milliards d’euros, au niveau de l’Union, au soutien immédiat de l’activité économique, dont 55 milliards de « crédits supplémentaires » (sic) provenant des fonds régionaux. Mais la machinerie budgétaire pilotée par leurs propres ministres est partie pour aboutir au résultat exactement contraire. Formulées par les Etats membres eux-mêmes, les demandes de crédits de paiement correspondant aux opérations déjà achevées ou en cours d’achèvement sont évaluées à une dizaine de milliards supplémentaires pour la seule année 2012. Si ces crédits ne sont pas ouverts, ce n’est pas le Parlement européen qui souffrira, ni la Commission, mais les collectivités locales et les budgets nationaux qui ne seront pas remboursés des dépenses qu’ils ont faites.
    On peut évaluer l’ordre de grandeur du manque à gagner pour chaque pays. Pour la France, sur le seul exercice actuel, la perte représentera environ 400 millions de moins pour les investissements régionaux. Pour une région moyenne telle que l’Aquitaine, cela signifiera environ 10 à 15 millions de crédits européens promis dont le remboursement sera renvoyé sine die. Très à l’avant-garde pour comprimer les dépenses européennes, le Royaume-Uni se privera d’environ 180 millions de remboursements de l’Union.
    Le manque à gagner sera encore plus élevé pour les pays qui ont le plus besoin des financements européens : de l’ordre de 600 millions pour la Grèce et 900 millions pour l’Espagne ! Au moment même où le Conseil européen met en place, dans la douleur, des mécanismes coûteux de soutien à ces pays. Et ces besoins ne sont pas prêts d’être satisfaits puisque les ministres du budget entendre réduire encore de 1,6 milliards les crédits de paiement de l’année à venir dans le seul domaine de la Cohésion.
    En ce début d’octobre, le FSE est en cessation de paiement. Les programmes Erasmus le seront dès la semaine prochaine. Le programme-cadre recherche et les crédits d’aide à l’innovation le seront à la fin du mois. Qui donc sera rassuré de cette incapacité de l’Union d’honorer ses engagements ? Ni les opinions publiques, ni les marchés financiers.
    Ainsi, les gouvernements se sont enfermés dans une logique qui est contraire à l’intérêt de chacun et qui contredit de manière choquante les engagements les plus solennels d’accroître la solidarité européenne et de soutenir la croissance. Il est temps d’en sortir.
    Pour le budget 2013, le Parlement a bien l’intention d’engager un débat politique : donc, de négocier sur le montant du budget et sur ses priorités politiques à partir des crédits d’engagement. Nous considérons que, sur les crédits de paiement, la charge de la preuve incombe à ceux des Etats qui nient que deux et deux font quatre. Nous invitons la Commission à demander aux autorités nationales habilitées de certifier, dans un document rendu public, le niveau et la répartition des demandes complémentaires de crédits de paiement pour 2012 et l’actualisation de leurs besoins pour 2013.
    Si cette suggestion est retenue, je proposerai au Parlement de retenir purement et simplement l’addition de ces besoins pour fixer les chiffres définitifs de crédits de paiement.
    Dans le cas contraire, nous demanderons à la Commission de publier l’ordre de grandeur du manque à gagner pour chacun des Etats, des régions, des opérations et des programmes concernés. Chacun sera mis publiquement devant ses responsabilités.
    Alain Lamassoure

  29. 30 Marian Nicolae octombrie 4, 2012 la 12:59 pm

    @Victor Gh Banţa

    Pertinenta observatia dumneavoastra si expusa foarte elocvent.

  30. 31 George Ban octombrie 4, 2012 la 1:14 pm

    Dle Adrian Nastase,

    Vedeti, asta e defectul Dvs! Sunteti prea inteligent!

    Nu sunt expert in fundamentele ideologice ale secolului 21. Poate ideea opozitiei intre „drepturile omului” si „statul de drept” nu e noua. Eu insa nu am mai citit-o in alta parte. Daca e a Dvs, tot respectul!

    M-ati luminat, inteleg clar multe lucruri acum! Multumesc!

  31. 32 Maia Blaj octombrie 5, 2012 la 11:09 am

    Domnule Nastase, eu am o problema la care nu am raspuns – staul de drept si democratia.
    Pana la urma si statul comunist, chiar si cel fascist, avea legi, adica eraa de drept – ca pana la urma asta inseamna un stat de drept – domnia legii.
    Problema apare cand acest stat de „drept” intra in conflict cu cetateanul sau statueaza anumite institutii sa fie deasupra statului format pana la urma din cetateni.
    Inca o intrebare care se pune – pana unde pot intervenii birocratii de la Bruxelles in treburile interne ale unui stat membru. Cum pot fi oprite interesele politice ale unor partide europene (de exemplu popularii) sa afecteze interesele statelor membre?
    Cred ca asta ar fi o discutie interesanta si ar trebui sa scrieti cateva articole pe tema Romania-UE pentru ca ati negociat aderarea si cred ca noi nici azi nu pricepem la ce ne-am inhamat si de aici uimirea romanilor in fata reactiei unor oficiali de la Bruxelles.

  32. 33 Bibliotecaru octombrie 6, 2012 la 7:37 am

    Eu rămân la părerea că cei mai mulţi politicieni nu au habar ce înseamnă efectiv „stat de drept”, „democraţie”, „instituţie”… Dacă îi pui să explice cum funcţionează aceste noţiuni în mod efectiv, habar nu au. Iată de ce s-a ajuns ca domnul Băsescu să spună că el nu este dictator pentru că există dreptul de a înjura preşedintele şi este, deci, democraţie… Ce o avea preşedintele cu prefectura… domnul Băsescu ştie.

    Cu statul de drept le-am făcut un mic serial (10 episoade)

    http://bibliotecaru.blog.com/2012/09/16/statul-de-drept-1/

    Să vedem câţi dintre ei citesc…

  33. 34 Bibliotecaru octombrie 6, 2012 la 7:53 am

    Relativ la Curtea Constituţională…

    Cred că am aflat ce anume se doreşte de fapt cu ameninţările teroriste în zona Europei de Est… şi a României care va să zică… Are legătură cu justiţia şi cu „supremaţia” CCR, respectiv abilitatea ei de a încălca Constituţia prin interpretări halucinante.

    Mai ţineţi minte cum a venit la noi Comisia de la Veneţia, prin nu ştiu ce specialişti, şi a anchetat cum stă treaba cu Constituţia şi CCR?

    Comisia asta nu-şi trimite deloc specialiştii în Statele Unite, de exemplu să ancheteze asta.

    Americanii au şi ei în constituţie acele ore de reţinere preventivă (cum avem şi noi la art. 23 alin. 3). Iată însă că un Patriot Act sau altceva permite astfel de arestări pe perioadă nedeterminată.

    Peste un an, maxim doi… dacă veţi vedea arestări „preventive” cu termen nedeterminat, pe motiv de ameninţare a securităţii naţionale (mai ales că la noi şi presa este o ameninţare la adresa securităţii naţionale… deci şi cei ce scriu pe bloguri)…, să vă aduceţi aminte că v-am avertizat eu astăzi şi nu aţi făcut nimic.

  34. 35 Porthos octombrie 7, 2012 la 9:46 pm

    @ Adrian Năstase

    Eu cred că nu e prea târziu pentru a ne întoarce de la „statul de drept” la „drepturile omului”. Însă cei care înțeleg natura „evoluției” sunt foarte puțini. Nici măcar nu putem fi de acord între noi, dacă de vină sunt interesele multinaționale (așa cum crede casandra) sau pur și simplu este vorba de permanentizarea controlului politic de către crony-capitalismul local precum PDL & Co (așa cum cred eu). BTW sunt convins că și USL-ul are oamenii lui (Oprișan, Mazăre Vanghelie, etc), cu aceleași reflexe ca și „colegii” lor PDL-iști.


  1. 1 „Statul de drept”- o nouă religie? | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe octombrie 3, 2012 la 5:11 pm
  2. 2 Alegeri in SUA… « Motanul Incaltat Trackback pe octombrie 3, 2012 la 10:13 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: