Lumea, americanii şi noi (III)

Este titlul editorialului publicat astazi in Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Războiul din Irak – 2003-2011

 „Domnule ministru, în politica externă, un stat nu face ceea ce vrea, ci doar ceea ce poate…” (cuvinte ale unui diplomat englez, adresate, cu prilejul Congresului de pace de la Berlin, din 1878, lui Mihail Kogălniceanu, ministrul român de externe din acea perioadă).

M-a întrebat cineva, zilele acestea, de ce scriu despre Irak şi despre ce s-a întâmplat în urmă cu 10 sau 20 de ani. I-am răspuns că doresc, în felul asta, folosind un pretext, să arăt modul în care, deşi în situaţii mai delicate decât cele de acum, reuşeam să discutăm cu marile puteri şi să ne apărăm interesele…. Nu pot, întotdeauna, să spun direct ce cred despre – spre exemplu – aprecierile făcute de preşedinta Lituaniei la Bucureşti, nu pot şi nu vreau să comentez, deocamdată, acţiunile partizane ale preşedintelui Barroso, ale comisarului Reding, ale adjunctului secretarului de Stat, Graham, aşa încât am ales această cale. Cred că putem (încă) să învăţăm din propria noastră istorie… (dar şi a altora) cum să ne promovăm şi să ne apărăm interesele…

În urmă cu 12 ani – în 2000 – Condoleezza Rice, la Convenţia republicană, întrunită pentru nominalizarea lui George W. Bush, afirma:

„El (George W. Bush, n.n.) consideră că membrii forţelor armate ale SUA nu reprezintă o forţă de poliţie globală; militarii noştri nu sunt sistemul mondial de urgenţă 911(la noi, 112, n.n.)”

Din păcate, atacul din 11 septembrie 2001 a schimbat complet strategia americană. „The war on terror” a devenit argumentul pentru operaţiuni preventive. Astfel încât „agenda libertăţii” – cum arăta Bill Keller în IHT (31 august 2012) a permis „liniei dure” de la Casa Albă să schimbe priorităţile.

Parte din această dispută în legătură cu liniile de bază ale politicii externe – bazată pe „excepţionalismul” american, atât de bine descris de Henry Kissinger în volumul lui, „Diplomaţia” – se regăseşte, de altfel, în dezbaterile ce au avut loc la Convenţia republicană şi de la cea democrată din SUA, din ultimele săptămâni.

Nu putem analiza „războiul” din Irak, început în 2003, fără a înţelege impactul imens al atacului terorist din 2001 asupra SUA, asupra populaţiei, asupra liderilor, asupra strategilor militari, obişnuiţi să gândească în termeni în care „agresiunea” era realizată de trupele regulate ale unei ţări asupra alteia (de exemplu modelul invaziei trupelor irakiene asupra Kuwaitului, din 1990). Strategia convenţională avea în vedere capacitatea de răspuns. Terorismul (atacurile din 11 septembrie, în special) au dus la formularea, în SUA, a „doctrinei atacurilor preventive” care, evident încearcă identificarea şi distrugerea oriunde, în lume, a „cuiburilor” teroriste, cu efect de descurajare.

Un critic al războiului din Irak („War on terror”), preşedintele Chirac considera, în ianuarie 2007, că, din contră, această „aventură” a oferit terorismului un nou câmp de acţiune.

În acelaşi sens, Institul de Studii Strategice de la Londra considera, încă în 2004, că „ocupaţia străină” din Irak a oferit un „pretext global uriaş pentru recrutarea de adepţi” de către mujahedini iar invazia a „galvanizat” al-Qaida şi „a potenţat, în mod pervers”, violenţa insurgentă (Sengupta Kim, în The Independent, 26.05.2004).

Câinii nu latră la maşinile parcate”:

Din păcate, atacul din 11 septembrie 2001 a creat un şoc imens în SUA. La doar o săptămână distanţă, la 18 septembrie, Congresul a adoptat o rezoluţie, reprezentând, în fapt, o declaraţie de război.

Votul a fost de 420:1 în Cameră şi 98:0 în Senat. Rezoluţia îi conferea Preşedintelui autoritatea de a folosi „mijloacele necesare şi potrivite” împotriva celor care au „plănuit, autorizat, efectuat sau ajutat” atacurile teroriste.

Vizita mea oficiată în SUA – în calitate de prim-ministru – a avut loc în perioada 30 octombrie – 5, 4 noiembrie 2001, după aproximativ 50 de zile de la atacurile împotriva „Gemenilor” de la New York.

Am fost primit de preşedintele George W. Bush şi m-am întâlnit cu secretarul de Stat, Colin Powell, cu care am semnat Acordul SOFA privind statutul forţelor ţărilor NATO care participă la operaţiuni militare pe teritoriul României.

Am avut întâlniri cu John Ashcroft, procurorul general al SUA, Paul Wolfowitz, adjunctul secretarului american al Apărării, Paul O’ Neil, secretarul Trezoreriei, cu secretarul pentru comerţ, Donald Evans, cu reprezentanţii unor mari companii americane, cu un număr important de senatori americani.

M-am văzut, de asemenea, cu Steve Forbes, preşedintele Trustului Forbes, cu Robert Rubin, fost secretar al Trezoreriei, cu reprezentanţii Agenţiei Moody’s, cu conducerea unor bănci de investiţii şi am dat semnalul deschiderii oficiale a zilei de tranzacţionare pentru bursa NASDAQ.

Am participat, de asemenea, la un Ceremonial militar la Cimitirul Arlington, unde am depus o coroană de flori la Mormântului Soldatului Necunoscut şi am vizitat zona World Trade Center (Ground Zero).

Gazdele din SUA ne-au mulţumit pentru reacţia promptă şi pentru sprijinul acordat autorităţilor americane după atentatele teroriste din 11 septembrie, subliniindu-se rolul important pe care-l juca Centrul regional SECI, de la Bucureşti, în combaterea criminalităţii organizate şi a organizaţiilor teroriste.

La Washington, am declarat că am luat iniţiativa de a ne considera un membru „de facto” al NATO în lupta împotriva terorismului, exprimându-ne solidaritatea cu Statele Unite.

Atmosfera era însă sumbră, atât pe străzi, cât şi în sediile instituţiilor. Nu se ştia dacă nu vor urma şi alte atacuri teroriste… Nivelul alertei anti-teroriste era încă foarte ridicat. De altfel, discuţia cu vicepreşedintele Dick Cheney, din acest motiv, a avut loc printr-un sistem de video – conferinţă, vicepreşedintele aflându-se într-o locaţie secretă, la distanţă de locul în care se afla preşedintele.

Iată însă câteva repere importante ale relaţiilor noastre cu SUA, după 1991 (când a avut loc primul război cu Irakul):

–          La 8 noiembrie 1993, România obţine, din partea SUA, „clauza naţiunii celei mai favorizate” cadru de promovare a relaţiilor economice bilaterale, rezultat al interesului politic al SUA de consolidare a relaţiilor cu România (acordarea clauzei se realiza pe baze anuale). În august 1996, Congresul SUA a aprobat şi permanentizarea clauzei ca urmare a progreselor înregistrate în procesul de reformă economică şi creare a condiţiilor de dezvoltare a economiei de piaţă;

–          La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui SUA, Bill Clinton, este lansat parteneriatul strategic bilateral, cadru extins de colaborare vizând consolidarea relaţiilor bilaterale, susţinerea procesului de reformă şi a demersurilor de integrare euro-atlantică ale ţării noastre, promovarea rolului României de factor de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est;

–          SUA sprijină candidatura României pentru obţinerea preşedinţiei în exerciţiu a OSCE în 2001;

–          Cooperarea româno-americană a constituit un factor major în continuarea şi implementarea reformei militare româneşti, precum şi în promovarea pregătirilor de aderare la NATO;

–          Nivelul ridicat al colaborării bilaterale în combaterea riscurilor neconvenţionale (trafic de droguri, de persoane, criminalitate financiară etc.) şi importanţa pe care cele două părţi o acordă acestei colaborări au determinat deschiderea la Bucureşti, la 20 mai 2001, a Biroului FBI în România;

–          După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliţiei internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţiunilor din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice de combatere a terorismului. (vezi MAE, „Descrierea relaţiilor bilaterale România – S.U.A.”)

Cooperarea româno-americană a constituit un factor important care a contribuit deci la conturarea şi implementarea reformelor în România şi la promovarea pregătirilor de aderare la NATO, iar America a continuat să fie partenerul României în activităţile de reformă, chiar şi după primirea invitaţiei la Praga sau tocmai din cauza acestei invitaţii. În perioada care a urmat, România a susţinut fără ezitare coaliţia internaţională împotriva terorismului, condusă de către SUA, prin sprijinirea operaţiunilor din Afganistan şi Irak şi colaborarea bilaterala în acţiuni de combatere a terorismului. Rezultatele în planul reformelor şi contribuţia României la razboiul împotriva terorismului, dar şi în alte teatre de operaţiuni, au dus la consolidarea sprijinului SUA pentru integrarea României în NATO.

În 2002 a avut loc Summit-ul de la Praga. Spre deosebire de ce se întâmplase în 1997, la Madrid, SUA, au susţinut susţinut ferm candidatura României, acesta fiind unul din motivele pentru care efortul nostru a fost încununat cu succes. Iar în martie 2004, România, deja membru de factoal NATO, a depus instrumentele de aderare la Washington, devenind astfel membru de iure. În felul acesta, în iunie 2004, România a participat la Summit-ul de la Istanbul, prima reuniune la nivel înalt unde a avut un loc rezervat la masa membrilor cu drepturi depline.

Iată felul în care am abordat, după decizia de la Praga, într-o conferinţă de presă, din 21 noiembrie 2002, problematica relaţiilor cu NATO şi participarea noastră la acţiunile comune:

„Reporter: Din punctul de vedere al României, NATO este important. Ce le puteţi spune criticilor care afirmă că Alianţa este inutilă şi depăşită?

A.N.: NATO este importantă pentru România, în primul rând pentru că multe generaţii după al doilea război mondial au considerat nedrept faptul că România a fost ţinută în afara familiei euro-atlantice. Înţelegerea de la Yalta, apoi perioada comunistă au însemat pentru mulţi români o paranteză în istorie. După admitere, românii, al căror ataşament pentru valorile familiei euro-atlantice îl reafirm aici, doresc să se alăture Europei şi Statelor Unite într-un efort care are o dimensiune politică dar şi o dimensiune de securitate. De aceea, 80 % din populaţia României susţin acest efort al Guvernului român.

Reporter: Domnule Prim-ministru, aveţi o armată puternică de aproximativ 170.000 de soldaţi. Aţi fi dispus, ar fi dispusă România să trimită trupe la Bagdad dacă se va ajunge la aceasta?

A.N.: Noi am hotărât, după 11 septembrie, să acţionăm ca membru de facto al Alianţei şi, de aceea, noi am acceptat să trimitem trupele noastre în Afganistan. Acest lucru a constituit un test adevărat pentru armata noastră şi, din câte am înţeles, a fost unul de succes. Acum, odată ce am devenit membri al Alianţei, nu putem aştepta să primim doar drepturi, trebuie să ne asumăm şi responsabilităţile care decurg din această calitate. De aceea, vom urma, bineînţeles, strategia Alianţei referitoare la Irak.”

De altfel, într-o declaraţie din 21 noiembrie 2002, Guvernul României sublinia că a examinat cu atenţie poziţia Statelor Unite faţă de probleme de importanţă majoră ale situaţiei internaţionale, aşa cum fuseseră prezentate de Preşedintele George Bush, în faţa Adunării Generale a ONU, la 12 septembrie 2002 şi împărtăşea analiza efectuată cu acel prilej în legătură cu responsabilitatea care revine Organizaţiei Naţiunilor Unite şi comunităţii internaţionale, în abordarea ameninţărilor globale la adresa securităţii şi stabilităţii statelor.

Pe de altă parte, se arată în Declaraţie, Comemorarea tragediei provocate de atacurile teroriste în urmă cu un an de zile a prilejuit şi reafirmarea poziţiei ferme şi angajate a României faţă de una dintre cele mai grave manifestări ale acestor ameninţări. Dezvoltarea intensă a cooperării cu Statele Unite în combaterea terorismului reprezintă una dintre componentele majore ale relaţiei de Parteneriat Strategic dintre ţările noastre. România se va dovedi un aliat de încredere şi în continuarea campaniei internaţionale împotriva terorismului.

Iată încă un fragment din acea Declaraţie, din 21 noiembrie 2002, cu câteva luni înainte de începerea operaţiunilor militare:

„Împărtăşim îngrijorarea pe care o generează atitudinea obstrucţionistă şi necooperantă a autorităţilor de la Bagdad faţă de rezoluţiile Consiliului de Securitate, mai cu seamă în ceea ce priveşte regimul armelor de distrugere în masă. În calitatea pe care a deţinut-o, de membru şi Preşedinte al Consiliului de Securitate, în perioada adoptării multora dintre rezoluţiile vizând problema irakiană, România a acţionat consecvent pentru formularea acestora, în aşa fel încât, aplicarea lor să asigure condiţiile necesare restabilirii încrederii, securităţii şi stabilităţii în regiunea respectivă.

Acum, după trecerea unui deceniu, România este cu atât mai mult preocupată de atitudinea guvernului irakian, care afectează autoritatea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi se situează în afara legalităţii internaţionale. România a susţinut cu tărie respectarea regimului internaţional instituit faţă de Irak, chiar cu preţul unor considerabile pierderi economice, cifrate la circa 3 miliarde de dolari.

România se alătură apelului adresat autorităţilor irakiene, de a se conforma fără întârziere şi necondiţionat prevederilor rezoluţiilor adoptate de Consiliul de Securitate şi adresează, în acest sens, la rândul său, îndemnul statelor interesate în stabilitatea şi securitatea internaţională să-şi intensifice demersurile pe lângă factorii de decizie de la Bagdad. În ceea ce o priveşte, România va acţiona în virtutea ataşamentului său ferm la valorile democraţiei şi libertăţii, şi va susţine punerea în aplicare a hotărârilor organismelor internaţionale. Consecinţele ignorării, în continuare, a acestora nu vor putea fi atribuite decât autorităţilor de la Bagdad.”

În acea perioadă, în Statele Unite, nemulţumirile însă creşteau, „vinovatul” pentru atentate era difuz. Astfel a apărut formula: „Axa răului”, (Irak, Iran şi Coreea de Nord), lansată de preşedintele Bush.

În această atmosferă, în octombrie 2002, Congresul SUA a autorizat folosirea forţei militare împotriva Irakului. (297:133 voturi în Cameră şi 77:23 în Senat).

Nu voi intra în amănunte legate de disputele interne americane din acea perioadă. Ceea ce este sigur însă este decizia de desfăşurare imediată a 150.000 de militari în zona Golfului şi 300.000 – ţinuţi în rezervă. Pregătirile de război erau în desfăşurare.

Lucrurile se precipitau. La 8 ianuarie 2003, am dat un interviu Agenţiei Mediafax:

Reporter: Va participa România la o eventuală intervenţie a SUA în Irak? Vom trimite trupe de intervenţie în acea zonă?

A.N.: România trebuie să-şi facă datoria de aliat al Statelor Unite ale Americii, de viitor membru al Alianţei Nord Atlantice, aşa cum a făcut-o şi pană acum. Trebuie să înţelegem că în cazul NATO, ca şi în cazul Uniunii Europene, am semnat un contract cu drepturi şi obligaţii. Sunt momente în care trebuie să-ţi asumi îndeplinirea acelui capitol din contractul care prevede obligaţiile României. În calitate de prim-ministru voi face tot ceea ce trebuie pentru a demonstra că România este un partener serios, pe care se poate conta!”

Iar la 28 ianuarie, în cadrul unei conferinţe la Universitatea Sorbona, înainte de începerea ostilităţilor, arătam care era principala noastră preocupare: „România este direct interesată ca dezbaterea asupra celei mai bune căi de acţiune în Irak să nu conducă la o falie între partenerii noştri din UE şi din NATO, să ne asigurăm că nu vom da satisfacţie intenţiilor lui Saddam Hussein de divizare a taberei occidentale şi să acţionăm într-o manieră care să facă faţă ameninţărilor reale ale lumii contemporane”

Argumentele” prezentate de SUA la Consiliul de Securitate

La 5 februarie 2003, la Consiliul de Securitate al ONU, secretarul de Stat american, Colin Powell, a prezentat argumentele „irefutabile”, bazate pe „informaţii sigure şi fiabile” care justificau o expediţie militară împotriva Irakului. Cu diapozitive, fotografii din satelit şi un raport britanic de susţinere, avându-l alături pe directorul CIA, George Tenet, Colin Powell le-a explicat celor prezenţi că Bagdadul deţine arme de distrugere în masă, arme chimice sau biologice (Vezi şi P. Beylan, Ecran de fumée à l’ONU, în Le Point, 16 august 2012, pag. 60-61).

În expunerea sa, Colin Powell a prezentat şi imagini, generate pe un computer, care arătau un laborator mobil de arme biologice din Irak. Din păcate, aceste imagini se bazau pe informaţii venite din partea unui Irakian ce trăia în Germania şi care a recunoscut, ulterior, că informaţiile transmise nu erau corecte.

După plecarea din administraţia Bush, fostul secretar al Trezoreriei, Paul O’ Neill – pe care îl întâlnisem în 2011 la Washington – afirma că atacarea Irakului era planificată încă din momentul sosirii preşedintelui Bush la Casa Albă, deci înainte de 11 septembrie 2001.

Atacul terorist din 2001 i-a permis însă preşedintelui american să formuleze doctrina atacurilor preventive, cunoscută sub denumirea de „doctrina Bush”, doctrină oarecum în contradicţie cu articolul 5 din Tratatul NATO, care vorbeşte de „apărarea” comună, bazată pe o doctrină defensivă.

În memoriile lui, Rumsfeld afirma: „Aşa după cum ştim acum, părţi din prezentarea lui Powell despre programele armelor de distrugere în masă (WMD)  din Irak s-au dovedit a nu fi corecte…” („Known and Unknown”, pag. 448)

Chiar Powell a arătat „Au fost persoane în zona serviciilor de informaţii care ştiau, la acel moment, că unele din surse nu erau bune şi că nu ne puteam baza pe ele, dar nu ne-au spus acest lucru. Povestea asta m-a devastat”. (S. Weisman, în The New York Times, 9 septembrie 2005)

Explicaţia lui Rumsfeld, în aceeaşi carte, este dezarmantă: „Preşedintele nu a minţit. Vicepreşedintele nu a minţit. Tenet nu a minţit. Rice nu a minţit. Eu nu am minţit. Congresul nu a minţit. Adevărul – mai puţin dramatic – este că ne-am înşelat”.

Asta e! În aceste condiţii a început războiul…

Operaţiunea de invadare a Irakului a fost realizată, în perioada 19 martie – 1 mai 2003, cu trupe din SUA (148.000 militari), Marea Britanie (45.000 militari), Australia (2000 militari) şi Polonia (194 militari). Ulterior au mai participat, în forme diverse, militari din încă 36 de ţări, inclusiv România.

Nu e foarte clar dacă, anterior declanşării operaţiunii, Irakieni ar fi încercat, prin serviciile de informaţii egiptene şi libaneze, să negocieze cu americanii, oferind concesii petroliere, alegeri în Irak în următorii ani, acceptarea a până la 5000 de inspectori şi chiar predarea unui lider al-Qaida, aflat în custodia lor.

În ceea ce priveşte poziţia noastră, puteţi citi, în continuare, Declaraţia Guvernului României, difuzată în 6 februarie 2003, în urma prezentării făcute de secretarul de Stat Colin Powell, în Consiliul de Securitate al ONU, în data de 5 februarie 2003:

„Guvernul României susţine cu tărie că Irakul trebuie să respecte în totalitate termenii şi cerinţele Rezoluţiei 1441 a Consiliului de Securitate. În acest sens, Guvernul României reafirmă susţinerea pentru mesajul ferm al Uniunii Europene exprimat cu claritate în demersul Preşedinţiei elene faţă de Irak, din data de 4 februarie, la care România s-a asociat.

Guvernul României consideră că Statele Unite au prezentat în data de 5 februarie în faţa Consiliului de Securitate al ONU dovezi relevante şi convingătoare privind nerespectarea de către Irak a obligaţiilor care îi revin în legătură cu problema deţinerii armelor de distrugere în masă.

România susţine necesitatea asumării hotărâte de către Consiliul de Securitate, de către întreaga comunitate internaţională, a responsabilităţii aplicării rezoluţiilor ONU privind dezarmarea Irakului.

Autorităţile irakiene trebuie să pună imediat şi integral la dispoziţia inspectorilor informaţiile solicitate, inclusiv răspunsuri clare la problemele ridicate în rapoartele acestora prezentate Consiliului de Securitate al ONU la 27 ianuarie şi să colaboreze activ şi în mod deschis cu echipele de inspecţie.

Înţelegând pericolele pe care le prezintă atitudinea regimului de la Bagdad, considerăm că membrii comunităţii internaţionale trebuie să acţioneze solidar pentru a face faţă pericolului reprezentat de armele de distrugere în masă. Ne exprimăm încrederea în forţa relaţiei trans-atlantice şi în acţiunea unitară a statelor democratice. Suntem convinşi că astfel se va asigura fundamentarea celei mai potrivite decizii pentru a pune capăt ameninţării globale pe care o reprezintă armele de distrugere în masă deţinute de regimul irakian.

Guvernul României subliniază responsabilitatea care revine autorităţilor irakiene în aplicarea neîntârziată a prevederilor rezoluţiilor pertinente ale ONU.

Apreciem că soluţionarea problemei armelor de distrugere în masă deţinute de regimul irakian este de natură să asigure perspectiva restabilirii încrederii în regiune, în primul rând a condiţiilor necesare pentru ca poporul irakian să trăiască în libertate, democraţie şi pace.”

Acestea erau datele pe care le aveam la dispoziţie atunci – date provenite pe filiera americană şi care s-au dovedit, parţial, incorecte.

Am dorit să arătăm însă un angajament loial, odată cu intrarea noastră în familia NATO.

Iată acum şi textul Hotărârii din 12 februarie 2003, privind participarea României la Coaliţia Impotriva Irakului:

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre: „Art. 1. – Se aprobă participarea României la Coaliţia împotriva Irakului cu subunităţi de decontaminare nucleară, chimică şi biologică, de poliţie militară, de geniu, precum şi de asistenţă medicală, astfel: a) 4 ofiţeri de stat major, în cadrul Comandamentului Coaliţiei; b) o companie de apărare NBC, alcătuită din 70 de militari; c) un pluton de poliţie militară, alcătuit din 25 de militari; d) un detaşament medical, alcătuit din 30 de cadre; e) un detaşament de geniu, alcătuit din 149 de militari.

Art. 2. – Se reconfirmă punerea la dispoziţia Coaliţiei a spaţiului aerian al României şi a elementelor de infrastructură necesare.

Art. 3. – Pregătirea, finanţarea şi angajarea forţelor şi mijloacelor participante la misiune vor fi reglementate prin hotărâri ale Guvernului.”

Alături de celelalte state Central-Europene şi Baltice din „grupul Vilnius” (Albania, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Slovacia şi Slovenia), România a semnat un document de susţinere a poziţiei Washington-ului în februarie 2003 (Declaraţia ţărilor Grupului de la Vilnius privind Irakul). Statele menţionate declarau în acest document, că susţin dezarmarea Irakului deoarece acesta a încălcat prevederile ONU privind dezarmarea sa nucleară. Mai mult decât atât, statele afirmau că sunt pregătite să participe la o coaliţie internaţională care să aibă drept scop dezarmarea Irakului.

Războiul din 2003 a creat însă o nouă problemă pentru România, pentru că a apărut o breşă între SUA, pe de o parte şi unii aliaţi europeni, în legătură cu modul de acţiune. Franţa, Germania, parţial Spania aveau alte opinii în legătură cu căile de urmat.

Pentru România – angrenată în două proiecte majore, complementare, NATO şi UE, această breşă a determinat tensiuni.

Trebuia să fim conştienţi de faptul că raportul de forţe în plan mondial, se modificase. Trăiam într-o altă lume în care haina construită după al doilea război mondial, nu se mai aşeza perfect pe organizaţiile care se creaseră atunci. Ele nu mai reflectau mecanismul de decizie, raportul de forţe nu mai reflecta aceste noi realităţi. De aceea, într-un fel, criza irakiană, ne-a arătat şi această tensiune din sistemul mondial.

Noua şi Vechea Europă

În 22 ianuarie 2003, preşedintele Chirac şi cancelarul Schröder anunţaseră că ei se vor opune încercării de schimbare a regimului din Irak.

Donald Rumsfeld considera că rezervele Franţei privind sprijinul operaţiunilor militare în Irak se datorau şi faptului că, în anii ’70, Franţa încheiase un acord cu Irakul privind vânzarea unui reactor nuclear iar în perioada următoare vânduse Irakului echipamente militare în valoare de peste 1,5 miliarde dolari.

Opoziţia unor ţări europene faţă de războiul pornit de SUA a generat şi unele reacţii extravagante. De exemplu, un apel, în SUA, la boicotarea vinurilor franţuzeşti sau atacurile dure la adresa preşedintelui Franţei („Jacques Chirac a ajuns ruşinea Europei” – în ziarul britanic The Sun, aparţinând lui Rupert Murdoch).

Formula „Vechea Europă” – care a creat numeroase discuţii pe cele două maluri ale Atlanticului – i-a aparţinut lui Rumsfeld, care a folosit-o pentru a desemna Franţa şi Germania, subliniind că centrul de greutate al NATO s-a deplasat spre Est, odată cu noii membri. Intenţia lui a fost să spună „old NATO”, nu „old Europe”, dar aşa i-a ieşit…

Preşedintele Francez, Jacques Chirac criticase fostele state comuniste din Europa, candidate la Uniunea Europeană, apreciind că au ratat „o ocazie bună de a tăcea”, aliniindu-se punctului de vedere al Statelor Unite asupra crizei irakiene, transmite AFP.

„Consider că România şi Bulgaria au avut o atitudine deosebit de superficială în condiţiile în care poziţia lor este oricum foarte problematică din punct de vedere al Europei. Dacă intenţionau să-şi diminueze şansele de a intra în Europa nu puteau găsi o metodă mai bună”, a spus preşedintele francez.

Preşedintele Jacques Chirac se referea la faptul că România şi alte ţări din Europa de Est, candidate la aderarea la UE, au permis deja Statelor Unite, fără să li se fi cerut însă, accesul de principiu la spaţiul aerian şi infrastructura aeroportuară, în timp parlamentele naţionale, printre care şi Parlamentul României au aprobat ca în caz de război cu Irak-ul să fie trimise trupe (în cazul nostru numai 278 soldaţi, incluzând 4 ofiţeri în Corpul de Comandă al Coaliţiei, o unitate de decontaminare bio-chimică (70 de soldaţi), o escadră de poliţie militară (25 de soldaţi), o unitate medicală (30 de medici) şi o unitate de geniu (149 soldaţi) – (Mediafax, 18 februarie 2003).

Nemulţumirea Franţei dar şi a Germaniei viza însă şi Polonia, pentru că Polonia tocmai schimbase angajamentul de a cumpăra avioane din Franţa cu avioanele americane F16. Preşedintele Chirac, sau în orice caz clasa politică din Franţa au spus: “Păi, noi ajutăm Polonia să intre în Uniunea Europeană, fermierii noştri dau bani pentru fermierii polonezi, iar ei, cu banii ăştia cumpără avioane de la americani.” Acesta a fost un mecanism care a creat, într-un fel, şi tensiunea pe fondul căreia trebuie înţelese aprecierile în legătură cu ţări candidate ca România sau Bulgaria (Polonia, Ungaria şi Cehia deja trecuseră de filtrul respectiv al integrării şi erau în procesul de ţări acceptate de către Uniunea Europeană). Românii şi bulgarii erau încă la poartă şi preşedintele Chirac ne-a spus: “Fiţi atenţi că dacă nu vă purtaţi cum trebuie, nu treceţi de poarta asta.” Este de înţeles, din punct de vedere al unei istorii speciale între România şi Franţa o astfel de declaraţie şi eu cred că prin semnalele care s-au dat, prin comunicările pe care le-am avut în perioada următoare, această chestiune a fost depăşită.

Sigur, motivul invocat de SUA pentru declanşarea operaţiunilor militare a fost cel a refuzului Irakului de a se dezarma, dar şi implicit, o acuzaţie referitoare la o legătură între atacul asupra Turnurilor gemene şi Saddam Hussein – care ar fi oferit, conform declaraţiilor lui Dick Cheney, „baza geografică a teroriştilor”, inclusiv pentru operaţiunea din 11 septembrie.

Mai clar, obiectivele invaziei au fost enumerate de generalul Tommy Franks: „1) încheierea regimului Saddam Hussein; 2) identificarea, izolarea şi eliminarea armelor de distrugere în masă ale Irakului; 3) căutarea şi capturarea teroriştilor din Irak; 4) culegerea informaţiilor referitoare la reţelele de terorişti; 5) culegerea de informaţii referitoare la reţeaua mondială a armelor de distrugere în masă; 6) încheierea sancţiunilor şi oferirea de ajutor umanitar irakienilor în dificultate; 7) condiţii de securitate pentru terenurile petrolifere şi resursele din Irak; 8) ajutor pentru poporul irakian de a realiza tranziţia la o auto-guvernare reprezentativă” (Sale, Kahn, „Missions Accomplished”, www.nytimes.com).

Războiul a durat, în fapt între 19 (20) martie 2003 şi 18 decembrie 2011, momentul retragerii oficiale a soldaţilor americani din Irak.

Implicarea militară în Irak a avut un preţ foarte mare. Au murit mii de soldaţi, au fost cheltuite sute de miliarde de dolari. A fost afectată politica internă americană dar şi din alte ţări. Abandonarea motivului iniţial – existenţa în Irak a unor vaste depozite cu arme de distrugere în masă – a făcut mulţi ca mulţi lideri, dar şi opinia publică din multe ţări să considere că războiul nu a fost necesar.

Nu s-a dovedit, se pare, nici că Saddam Hussein ar fi fost legat de ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001, la New York.

Trebuie înţeles însă şi mecanismul de luare a unor astfel de decizii, în sistemul politic american. Iată opinia lui Peter Beinart „Războiul pe care l-am abandonat”, în revista Newsweek din 6 august 2012:

„Vreţi să ştiţi de ce, atât de des, lumea îşi exprimă neîncrederea în America? Pentru că suntem o naţiune de amnezici. Liderii noştri se hotărăsc dintr-o dată, că o ţară, la o distanţă de jumătate de glob, trebuie remodelată – o ţară despre care aflăm că violează valorile americane şi ameninţă securitatea Americii. Presa americană se asociază, poporul american compătimeşte şi urmează o ploaie de rachete deasupra locului respectiv. Tiranii fug; alţi tipi preiau conducerea – ei par, la început, a fi mult mai buni. Apoi, localnicii încep să fie nemulţumiţi cu prezenţa noastră; ei încep să-i omoare pe soldaţii noştri în atacuri care îngrozesc opinia publică americană – şi începe o dezbatere dură despre cum să plecăm de acolo – ceea ce, eventual, se şi întâmplă. Cortina se lasă, show-ul se încheie şi aproape nimeni nu mai acordă vreo atenţie ţării X. Conversaţia publică se mută, încet, pre ţările Y şi Z, unde lideri răi ar crea un pericol intolerabil pentru valorile americane şi pentru securitatea Americii…”

Sigur, este avută în vedere plecarea militarilor americani din Irak în urmă cu câteva luni…

Reclame

41 Responses to “Lumea, americanii şi noi (III)”


  1. 1 Micha septembrie 19, 2012 la 8:20 pm

    Pe atunci aveam un premier adevarat, cult, responsabil, un premier care stia sa „citeasca” printre randuri si care avea un cuvant de spus, un premier care stia sa asculte, sa vada, sa interpreteze actiuni si gesturi ale aliatilor sau adversarilor politici si nu un presedinte jucator care nu stie decat sa hahaie grobianm dar cu o oarecare abilitate in jocurile de culise. Va trece foarte mult timp, din pacate, pana vom putea recladi, reconstrui, remodela, recrea relatii, un climat de incredere, un nume pentru Romania.

  2. 2 Oscar Wilde septembrie 19, 2012 la 8:35 pm

    Intotdeauna suntem nedrepti cand masuram dramele popoarelor. Majoritatea natiunilor au condamnat atacul terorist din 11 septembrie. Nu am auzit voci, care sa condamne atacul americanilor asupra unor state islamice, in numele democratiei.
    Ma intreb, de ce nu sta fiecare la casa lui, de ce nu.si vede fiecare de treburile sale, de ce americanii nu-si respecta doctrina Monroe? Ce cauta la noi? Credeam ca in mileniul III, politicienii se vor intelepti, ca pacea va fi posibila, dar betia puterii distruge tot ce este drept si se impune prin teroare si tratate nedrepte. Civilizatiile vechi nu vor intelege si chiar daca vor intelege, nu vor accepta, ca lumea sa fie dominata de o natiune formata din cei care nu au suportat saracia si regulile in tara lor si au plecat peste ocean, ca sa se imbogateasca, ca sa-si impuna regulile lor cu pistolul, cucerand si distrugand civilizatii si culturi pe care nu le intelegeau. Cel de Al Treilea Razboi Mondial nu va mai izbucni in Europa.
    Earnest

  3. 3 Marcus septembrie 20, 2012 la 10:24 am

    Nume De Cod “Unghiera, Banii ‘Napoi!”

    Este multa vreme de cand incerc sa ma mint cu faptul ca in materie de nesimtire, tupeu si aroganta ciocoiasca de tranzitie, atat chiombila uzurpacila cat si ciracii sai au atins limite dincolo de noi si ca nu se mai pot produce cu ceva care sa ne surprinda. Si tot atata vreme este de cand, zi de zi, contabilizez si cuantific noi si noi asemenea atitudini care la un moment dat te duc obligatoriu cu gandul la patologic.
    Nu mai departe de ieri, am ascultat pur si simplu cu gura cascata argumentatia ce se dorea a fi o disculpatie in ceea ce priveste folosirea prin deturnare a banului public in scopuri personale de catre un prim ministru al unei tari.
    Aceasta “argumentatie” imbracata intr-o spoiala de “pretiozitate” lingvistica prezentata pe un post de televiziune de fostul si de foarte scurta durata prim ministru, MRU, s-a constituit cu toata intentia oratorului de a imbarliga auditoriul si datorita faptului ca nu intelege nimic din cele sustinute de cel in cauza sa conchida ca acesta are dreptate, s-a constituit spuneam intr-o prestatie jalnica, lipsita de orice logica oarece elementara, tradand in acelasi timp dispretul resimtit de 007 pentru eventualul telespectator roman.
    Voi incerca sa ma explic, fara prea multe inflorituri cu toate ca la asa un discurs argumentativ ca al distinsului “telectual” moldovean varfurile degetelor cu care tastez imi ard de nerabdare iar mintea imi colcaie de o avalansa de injuraturi atat de sorginte neaos-mioritica cat si din folclorul international cu care l-as “gratula” pe ciorditor pentru nesimtirea cu care a incercat sa ne jigneasca la inteligenta.
    Bref, ce sustinea gainaru’ la intrebarile mai mult decat pertinente ridicate de preopinentii sai din platou, intrebari care vizau ratiunea folosirii a circa un sfert de milion de Euro din fondul de protocol al primului ministru pentru procurarea de mascarale si papuci de casa (1 per. numarul 43)?
    Pai, domnia sa lasa sa se inteleaga faptul ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine si ca daca vrei sa ai rezultate pozitive in urma unor intrevederi la nivel inalt cu parteneri straini este normal ca acestia sa fie cat mai bine tratati pe timpul vizitelor respective.
    Perfect adevarat si conform cu canoanele bunului simt, ale diplomatiei, normelor internationale de protocol etc.
    Numai ca spionul Unghiera nu a reusit neam sa explice ce avea sula cu prefectura si spray-urile+unguentii cu respectivele norme protocolare. Ca sa nu pomenim nimicuta de papucii de casa (1 per. no.43).
    Strans cu usa si bagat in corzi a incercat s-o dea cotita si sa arunce motanul mort si putrezit in ograda RAPPS-ului care se ocupa de aceasta activitate, motiv pentru care el nici usturoi n-a halit nici gura nu-i pute.
    Pai, bai Unghiera, cand ai fost numit Prim Ministru ti s-a dat pe mana pentru buna gestionare bugetul unei tari, nu numai banii pentru activitatea de protocol, iar argumentul ca n-ai stiut ce face RAPPS-ul, presupunand prin absurd ca aia s-au apucat sa cumpere fara stirea si comanda de la tine produsele cosmetice respective, tine poate doar ca prezentat unei adunaturi de oligofreni portocaliii la minte ca si tine nu in fata unui popor sanatos la mansarda pe care tu l-ai “facut” golaneste si gainareste la buzunar pentru a te impomada si parfuma. Si nu tine, deoarece cu tot parfumul folosit pute al dracului a minciuna sfruntata. Cum adica, tu esti atat de imbecil incat nu stii ce se intampla cu bugetul aflat direct in administrarea ta, oricine putand sa se infrupte din el fara posibiltatea verificarii sau sanctionarii in caz de deturnare de fonduri? Pai, ce fel de Prim Ministru ai fost talica, daca ai acceptat o astfel de situatie? Si sa nu spui ca suma a fost de nebagat in seama deoarece banuiesc ca la protocol nu ti-au fost alocate miliardele Elenei Udrea, ca sa nu observi “evaporarea” unui sfert de milion de Euro.
    Iar acum, cand capacul s-a luat de pe rahat si pute al dracului de tare, in loc sa dai aigurari (daca nu tu esti gainaru’) ca vei lua toate masurile si vei descoperi “faptuitorii” tu vii si-i trimiti pe romani dupa cai verzi pe pereti si potcoavele celor morti?
    Rusinica, bai Unghiera, crezi talica jeaba ca s-a intalnit hotu’ cu prostu’ si ca ai avea abiitatea de a vinde castraveti la gradinar. Nu tine, nea!
    Fa bine si da banii inapoi, deoarece circul pentru care ne-ai luat banii ca spectatori nu merita efortul nostru financiar, asa ca inca o data: BANII INAPOI!

  4. 4 Ilie septembrie 20, 2012 la 11:19 am

    Domnule Nastase va dau o idee de campanie si va rog sa tineti cont de ea,mai ales ca genul asta de campanie are impact foarte mare asupra oamenilor.

    Indicat ar fi ca in toate campaniile electorale sa aveti pe scenele unde veti tine discursuri, un monitor imens in care sa curga imagini cu promisiunile lui Videanu si Basescu despre pensii si salarii,promisiuni de-ale lui Boc si Udrea,etc. Aratati oamenilor cum spunea Basescu ca criza nu ne-a atins,apoi o data devenit presedinte a dat-o la intors. E bine ca oamenii sa vada ce a promis Guvernul PD-L si ceea ce au facut de-a lungul anilor. Acest tip de campanie are un impact foarte major asupra oamenilor,nu trebuie sa va scape din vedere faptul ca Basescu & Co. fac tot posibilul sa va smulga din procente.

    Ilie

  5. 5 center@yahoo.com septembrie 20, 2012 la 12:18 pm

    Imaginati-va Romania ” condusa ” de Basescu sau stramosii lui mult mai inocenti , in incompetenta lor , decat el , in acea perioada . Am fi in cel mai bun caz astazi intr-un statut similar Serbiei .
    Ceva neintalnit in intreaga Europa . Isi trimite si a doua fiica deputat .
    Dezgustator .
    Nimeni nimic in mediile de presa ticalosite , este ceva normal !

  6. 6 Lucia Gusatu septembrie 20, 2012 la 12:46 pm

    Stimate d-le Adrian Nastase, dezvaluirile Antenei 3 cu privire la jaful din banii publici, de pe vremea piticului si a ungureanului, pe lucruri greu de imaginat, evidentiaza si mai mult nivelul la care s-a ajuns in regimul basist. Dar tine de scaun, ca doar l-a mostenit…! Puteti fi mandru ca oamenii fac diferenta si va regreta sincer, si vad ca pe langa faptul ca lipseste intelectualul impecabil, cu demnitate si dragoste de oameni pentru care s-a luptat si a realizat atatea, ne lipseste conducatorul care ne-a intarit mandria de a fi roman. D-voastra nu ne-ati sugerat sa plecam din tara si ne-ati chemat la un efort comun, pentru tara si pentru romani! Si va multumim d-le prim-ministru, va dorim sanatate, curaj si rabdare si sa va vedem din nou in fruntea noastra. D-zeu sa va fie mereu alaturi!

  7. 7 Luminita Arhire septembrie 20, 2012 la 5:36 pm

    Citesc -din pacate abia acum – in editorialele lui Adrian Nastase despre politica externa a Romaniei , citesc si sunt uimita ca atunci aveam asa ceva ( adica politica externa ) in timp ce in ultimii ani nu am avut . La inceput am fost intrigata ca nu m-au interesat aceste lucruri atunci , in timp ce astazi astept editorialele care imi vorbesc despre perioada aceea cu infrigurare . Nu mi-a trebuit mult timp ca sa inteleg : atunci cand lucrurile se desfasoara in firescul lor , atunci cand normalitatea este cuvantul de ordine intr-o tara sau intr-o societate sau chiar intr-un colectiv restrans , atentia sau chiar interesul pot fi mult diminuate , pentru ca ai un VIITOR la care te poti gandi , ai planuri personale , ai bucurii domestice – adica lucrurile acelea de care am fost jefuiti cu brutalitate in anii din urma . Abia atunci cand aceste lucruri NORMALE lipsesc , mintea devine extrem de sensibila ,prin comparatie, la intamplarile care se strecurau atunci discret pe langa noi ( discret si pentru ca erau in atributiile unor conducatori potriviti , aflati la locul potrivit ) .
    Prin comparatie, cine a condus Ministerul Afacerilor Externe in ultimii ani ? Cetateanul MRU, mult prea pomadatul MRU ( frezat-manichiurat-pensat-parfumat) , care si-a proptit singur o uluitoare ordonanta de mare urgenta ca sa-si dubleze salariul . Cetateanul Cioroianu ( good point , majestatea dumneavoastra !) . Cetateanul Baconsky , cunoscut prestidigitator al alegerilor prezidentiale -sectia Paris , chiriasul de lux al unui apartament in Orasul Luminilor , deoarece nu poate imparti sediul ambasadei cu plebea .Si care ne-au fost prim-ministrii? Emil Boc si eternul oportunist MRU ; putea sa fie si mai bine , ne amintim ca si Liviu Negoita a fost o propunere , asa , la misto!
    Ne puteam astepta la altceva ?

  8. 8 Karakas septembrie 20, 2012 la 11:52 pm

    Nu stiu daca sa va felicit sau nu pentru ca ati apropiat Romania prea mult de SUA, sau mai bine spus de cercurile de putere care implica SUA. Aceste cercuri sunt agresive, imperialiste, prezintind ele insele un pericol pentru pacea mondiala. Se folosesc de bratul armat al SUA si de NATO pentru a isi promova agenda. Probabil aceste cercuri sunt mai periculoase decit guvernele din Rusia sau China. Ele vor sa domine cu orice pret, si sa poarta razboaie din care sa profite. Singura logica este cea a resurselor, si a dominatiei.

    Da, 9/11 a fost o tragedie pentru poporul american. Dar cine a invitat teroristii? Cine a creat premisele pentru acest atac parsiv si criminal in care au murit atitia americani nevinovati? Si pentru ce mor atitia soldati americani in Irak , Afganistan si peste tot in lume unde americanii si aliatii lor sunt uriti? Ati auzit ce timpenii spune Romney? El e doar un Basescu al Americii, mai toti republicanii gindesc la fel, sau ma rog, gindesc altii pentru ei.

    Romania nu are de citigat din aceasta alianta urita de toata lumea araba, de rusi, de chinezi, si chiar de America Latina. Poate primeste temporar cite un os aruncat cu scirba de Marele Licurici. Un Schengen asudat. Un raport al lui Reding si Barroso smult cu lacrimi in ochi si promisiuni pe genunchi.

    Yep, am ajuns un nostalgic. Era mai bine in comunism pentru marea majoritate a romanilor. Aveau mai multa securitate, liniste si o duceau mai bine ca acum. Ma refer la anii 70 cind comunistii au schimbat tara pentru natiunea romana, si nu pentru rusi sau americani sau UE. Ii uriti pe comunisti? Daca ei nu erau, nici unul care scrie aici pe blog nu exista. Poate intr-un univers paralel.

    PS: astazi sunteti la inchisoare si pentru ca SUA si UE au insistat sa va condamne. Drept multumire pentru activitatea depusa. V-a luat cineva apararea la Washington, la Bruxelles? Nimeni, toti v-au folosit si acum v-au aruncat la cosul de gunoi, cu ajutorul papusilor instalate la Bucuresti.

  9. 9 blogideologic septembrie 21, 2012 la 8:01 am

    Apropo de “federaţia statelor-naţiune”, o ideologie opusă expune politologul Ian Bremmer în cartea “Fiecare naţiune pentru sine însăşi” http://www.ianbremmer.com/book/every-nation-itself-winners-and-losers-g-zero-world

  10. 10 Marian Nicolae septembrie 21, 2012 la 8:35 am

    Iata cum americanii ‘au grija de noi si de restul lumii’, prin culturile modificate genetic….

    Étude sur la toxicité des OGM : l’auteur critique l’Autorité européenne
    Le Point.fr – Publié le 20/09/2012 à 17:15 – Modifié le 20/09/2012 à 17:33
    http://www.lepoint.fr/sante/etude-sur-la-toxicite-des-ogm-l-auteur-critique-l-autorite-europeenne-20-09-2012-1508385_40.php
    Gilles-Éric Séralini refuse de voir l’EFSA mener une contre-expertise, au motif que l’institution n’est pas suffisamment indépendante.

    • Photos tirées de l’étude de l’université de Caen montrant les tumeurs dont sont atteints les rats soumis à un régime alimentaire à base de maïs génétiquement modifié. © Le Nouvel Observateur
    Sur le même sujet
    • Les OGM de Monsanto en accusation
    • Les OGM sont insuffisamment évalués !
    À ne pas manquer
    • EXCLUSIF. Comment Delarue avait réglé sa succession
    Par Jérôme Béglé
    • PS : Ayrault tente de reprendre en main sa majorité
    Par Charlotte Chaffanjon
    • Les neurosciences au tribunal : danger, progrès ?
    Par Jamila Aridj et Chloé Durand-Parenti
    • L’Islande change sa Constitution sur Facebook
    Par Guerric Poncet
    • Justice en Europe : la France, mauvaise élève ?
    Par Marc Leplongeon
    Le chercheur français Gilles-Éric Séralini, auteur d’une étude alarmante tendant à démontrer la toxicité des OGM, a dénié jeudi toute autorité à l’EFSA, l’Autorité européenne de sécurité des aliments, pour mener une contre-expertise sur ses recherches. „Il n’est pas question que ceux qui ont autorisé le (maïs transgénique de Monsanto) NK 603 réalisent la contre-expertise de nos données, car il y aurait un conflit d’intérêt avec leur autorité et leur carrière”, a-t-il déclaré au cours d’une conférence de presse au Parlement européen à Bruxelles avec l’eurodéputée française Corinne Lepage.
    L’EFSA est l’agence compétente au niveau européen en matière de sécurité des aliments, et ses avis conditionnent les autorisations de commercialisation et de mise en culture des organismes génétiquement modifiés. Elle a été saisie mercredi par la Commission européenne, et „si des faits scientifiques nouveaux sont démontrés, nous en tirerons les conséquences”, a assuré Frédéric Vincent, porte-parole du commissaire européen à la Santé, John Dalli, chargé du dossier des autorisations de mise en culture et de commercialisation des OGM. „Nous avons demandé à l’EFSA de rendre son avis aussi rapidement que possible et nous espérons l’avoir pour la fin de l’année”, a-t-il indiqué. Mais pour que l’EFSA puisse rendre un avis rapidement, elle doit obtenir de Gilles-Éric Séralini „la communication des données brutes de son étude”, a-t-on souligné de source européenne.
    Deux ans d’études
    Corinne Lepage a modéré la prise de position du chercheur français. „Nous ne voulons pas sortir de l’EFSA, mais nous ne voulons pas que ceux qui ont autorisé les OGM réalisent cette contre-expertise”, a-t-elle déclaré. Corinne Lepage fait référence aux scientifiques membres du panel OGM au sein de l’EFSA.
    L’eurodéputée et le chercheur, tous deux membres du CRIIGEN, le Comité de recherche et d’information indépendantes sur le génie génétique, ont dénoncé les conflits d’intérêts au sein de l’agence. Plusieurs membres du conseil d’administration de l’EFSA et plusieurs scientifiques ont en effet des liens étroits avec l’industrie agroalimentaire. L’EFSA peut faire appel à des experts toxicologues qui ne sont pas membres du panel OGM pour crédibiliser cette contre-expertise.
    L’étude réalisée par l’équipe de Gilles-Éric Séralini, professeur de biologie moléculaire à l’université de Caen (France), a été menée sur 2 ans et démontre que des rats nourris avec du maïs génétiquement modifié ont été frappés au bout de 13 mois par des pathologies lourdes, notamment des tumeurs. Le Premier ministre français, Jean-Marc Ayrault, a annoncé jeudi que si le danger des OGM était vérifié, la France „défendrait au niveau européen” leur interdiction.
    Les OGM de Monsanto en accusation
    Le Point.fr – Publié le 20/09/2012 à 07:44
    http://www.lepoint.fr/science/les-ogm-de-monsanto-en-accusation-20-09-2012-1508119_25.php
    La firme n’a pas souhaité réagir „pour l’instant” à une étude montrant la surmortalité de rats nourris pendant deux ans avec le NK603.

    • Photos tirées de l’étude de l’université de Caen montrant les tumeurs dont sont atteints les rats soumis à un régime alimentaire à base de maïs génétiquement modifié. © Le Nouvel Observateur
    À ne pas manquer
    • EXCLUSIF. Comment Delarue avait réglé sa succession
    Par Jérôme Béglé
    • PS : Ayrault tente de reprendre en main sa majorité
    Par Charlotte Chaffanjon
    • Les neurosciences au tribunal : danger, progrès ?
    Par Jamila Aridj et Chloé Durand-Parenti
    • L’Islande change sa Constitution sur Facebook
    Par Guerric Poncet
    • Justice en Europe : la France, mauvaise élève ?
    Par Marc Leplongeon
    Une étude menée sur un échantillon significatif de 200 rats en France à l’université de Caen suggère que la consommation de maïs OGM de la firme Monsanto provoque des effets dommageables pour la santé, comme des tumeurs mammaires et des troubles organiques des reins et du foie. Le biologiste Gilles-Éric Seralini et ses collègues ont nourri des rats à l’aide de NK603, une variété de maïs génétiquement modifié et rendu résistant à l’herbicide Roundup, et les ont abreuvés d’eau contenant ce même herbicide à des taux autorisés aux États-Unis.
    Les résultats, qui doivent être publiés dans le prochain numéro de la revue Food and Chemical Toxicology, montrent que les rats soumis à ce régime sont victimes d’une surmortalité par rapport à ceux exposés à un régime normal. Selon les chercheurs, le taux de mortalité prématurée est de 50 % chez les rats mâles et 70 % chez les femelles contre 30 et 20 % dans le groupe témoin. Les études menées jusqu’à présent sur l’éventuelle toxicité des OGM n’avaient pas permis de conclure que les organismes transgéniques constituaient une menace pour la santé.
    Pas de réaction de Monsanto
    Les nouveautés de l’expérience menée à Caen portent sur la taille de l’échantillon et sa durée de deux ans, soit le temps de vie d’un rat. Selon les biologistes français, ces paramètres donnent une image plus réaliste et plus autorisée que les précédentes études qui se résumaient à une période de 90 jours. Monsanto avait déjà estimé que les expériences menées par les chercheurs français avaient abouti à „des conclusions non fondées” et qu’aucune preuve n’avait été apportée de leur dangerosité sur la santé de l’animal ou de l’homme.
    La filiale française de Monsanto a dit à Reuters qu’elle prenait très au sérieux toute nouvelle étude concernant ses semences, mais elle n’a pas souhaité réagir sur le fond dans l’immédiat. „Dans le cas présent, il est trop tôt pour faire un commentaire sérieux, car nous sommes encore en train d’évaluer la publication scientifique”, écrit Yann Fichet, porte-parole de la firme américaine en France, soulignant que plus de 300 études sur l’alimentation OGM des animaux sont déjà disponibles.

    Des experts sceptiques
    Plusieurs voix se sont déjà élevées pour contester les résultats. Tom Sanders, directeur du département des sciences nutritionnelles au King’s College de Londres, note que Gilles-Éric Seralini et son équipe n’ont pas fourni de données chiffrées sur la quantité de nourriture donnée aux rats, ni sur leur taux de croissance. „Cette race de rat est particulièrement sujette aux tumeurs mammaires lorsque les ingestions de nourriture ne sont pas contrôlées”, a-t-il dit. „Les méthodes statistiques sont inhabituelles et les probabilités ne permettent pas de comparaisons multiples. Il n’existe pas de projet d’analyse de données et il semble que les auteurs n’ont retenu que les chiffres les intéressant”, a-t-il ajouté.
    Mark Tester, professeur à l’université d’Adélaïde en Australie, s’est étonné que les précédentes études n’aient pas soulevé les mêmes inquiétudes. „Si les effets sont aussi importants que rapporté et que l’étude est vraiment pertinente concernant l’homme, pourquoi les Nord-Américains ne tombent-ils pas comme des mouches ?” s’est-il interrogé. „Les OGM font partie de la chaîne alimentaire depuis une décennie là-bas et la longévité continue de s’accroître inexorablement”, a-t-il poursuivi.
    Le gouvernement saisit l’Anses
    En France, où la mobilisation contre les organismes génétiquement modifiés est forte, les écologistes ont réagi en estimant que la France devait immédiatement saisir la Commission européenne „pour lui demander de suspendre les autorisations de mise en culture et d’importation d’OGM”. José Bové, vice-président de la commission de l’Agriculture et du Développement rural au Parlement européen, a jugé que cette étude „montre enfin que nous avons raison et qu’il est urgent de revoir rapidement tous les processus d’évaluation des OGM.” „Les données fournies par Monsanto et les autres multinationales sont tout simplement biaisées et ne reposent pas sur des travaux scientifiques sérieux et fiables”, dit-il.
    L’Agence nationale de sécurité sanitaire (Anses) a été saisie pour avis par le gouvernement, ont fait savoir les ministères de la Santé, de l’Écologie et de l’Agriculture. „Cette étude semble confirmer l’insuffisance des études toxicologiques exigées par la réglementation communautaire en matière d’autorisation de mise sur le marché de produits transgéniques”, dit un communiqué. Selon l’avis de l’Anses, attendu dans trois mois environ, le gouvernement pourrait demander aux autorités européennes la suspension de l’importation du maïs NK603, ajoute le communiqué. Le maïs OGM NK603 est autorisé à l’importation en France et en Europe, où il est notamment utilisé dans l’alimentation du bétail.
    Le Haut Conseil des biotechnologies (HCB) et l’Autorité européenne de sécurité des aliments (Efsa) ont également été saisis. Le Premier ministre, Jean-Marc Ayrault, a confirmé samedi le maintien du moratoire sur la culture de semences génétiquement modifiées en France. Mais l’importation de certaines céréales génétiquement modifiées, qui entrent dans l’alimentation du bétail, est autorisée.

  11. 11 Marcus septembrie 21, 2012 la 9:16 am

    Remember, D-le Ponta!

    In primul rand va doresc Dvs. si colegului Dvs. de coalitie, d-l Crin Antonescu, un sincer “La Multi Ani” cu sanatate si prosperitate si sa ne scapati de chiomb!
    Cu parere de rau trebuie sa remarc insa, d-le Ponta, ca metodele dvs. de a lasa, dintr-un spirit probabil de fair play de Dambovita si gentlemanism de sub poale de Carpati, nescanctionate gainariile adversarilor politici considerandu-le “exagerari” de presa, cand orice roman dotat cu darul citirii a vazut in ce-a bagat ex-prim ministru Unghiera un sfert de milion de Euro din banul public, nu sunt cele mai adecvate pentru a scapa tara si neamul de anticrist si de derbedeii lui penali. Sau poate la cat se fura in tara asta un sfert de milion de Euro aruncati pe unguenti vi se pare o suma nesemnificativa pentru a da de toti peretii cu autorul gainariei respective. Noua, domnule Ponta, nu ni se pare putin.
    Hai sa zicem ca pentru mancare si bautura mai treaca-mearga ca deh, stomacu’ subtire cu “delicatesuri” se tine, dar pentru unguenti, obrazul gros(soriciu’) in palme pentru fragezire se tine, asa ca pe el, pe mama lui de hot!
    D-le Ponta, tin sa va reamintesc ca in 2004 desi chiombila figura intr-un “dosar” care a fost transportat cu TIR-ul la judecatorie, dosar la care ati participat si dvs. ca procuror, d-l Nastase, din acelasi spirit recunoscut chiar de domnia sa, l-a lasat pe chiomb sa candideze in loc sa stea la tribunal in banca acuzatilor, masura aceasta aducandu-ne pe noi, ca popor, la sapa de lemn, iar pe domnia sa dupa gratii dupa o facatura grosolana politica.
    Dvs. aveti o reteta mult mai simpla pentru a da in mocirla cu nesimtitu’ de Unghiera, dispuneti o ancheta guvernamentala sa vedem si noi cine a comandat, pentru ce si mai ales unde sunt produsele cosmetice comandate care, la cantitatile respective, s-ar fi putut constitui in stoc de drogherie nu unguenti de dulapior de baie.
    Faceti public rezultatul anchetei si imputati suma vinovatilor. As avea eu mai multe de zis, dar deocamdata tac, astept sa castigati alegerile si mai vedem. Insa daca veti proceda in continuare asa, tare ma tem de un esec rasunator. Lasati cavalerismul pentru Evul Mediu, cu golanii si cu gainarii te comporti ca atare, l-ai trantit jos nu te retragi conform regulilor marchizului inventator de box, ci ii tragi si un bocanc in gura sau in coaste sa te tina minte si sa nu mai faca.
    In rest inca o data “La Multi Ani” si vorba unui mare scriitor roman “Sa nu uiti, Victore!”

  12. 12 George Ban septembrie 21, 2012 la 9:23 am

    Excelent, Karakas! Din ce in ce mai multi vedem si spunem ca „Regele este gol!”

  13. 13 Draghi Puterity septembrie 21, 2012 la 9:46 am

    Pentru fanii neoliberalismului, inca un reality check, de data aceasta din Germania:

    Guvernul german pregateste o lege prin care statul declara anumite centrale electrice ca relevante pentru sistemul national energetic si interzice inchiderea lor. Este vorba in special de centrale pe gaz, care sunt folosite pentru a compesa fluctuatii rapide retelei. Concernele energetice proaspat privatizate vor sa le inchida, in sperantza ca vor provoca astfel balckout-uri, pe care le vor pune pe seama centralelor solare si eoliene, si astfel vor zdruncina increderea populatiei in aceste tipuri de centrale mentinandu-si astfel influenta si profiturile.

    Der Eingriff sei notwendig, sagte Holger Krawinkel vom Bundesverband der Verbraucherzentralen. Die Strommarktliberalisierung habe sich als Irrweg erwiesen. „Nun muss die Regierung vor den physikalischen Realitäten kapitulieren und bereitet die Rückkehr in die staatliche Energieplanwirtschaft vor”

    Holger Krawinkel de la Oficiul Federal German pentru Protectia consumatorului: Interventia guvenului e necesara. Liberalizarea sistemului energetic s-a dovedit a fi o cale gresita. Guvernul va trebui sa capituleze in fata realitatilor fizice, si sa sa pregateasca revenirea la economia planificata de stat in domeniul energetic.

    http://www.spiegel.de/wirtschaft/soziales/regierung-will-abschalten-von-kraftwerken-verbieten-a-857087.html

  14. 14 Draghi Puterity septembrie 21, 2012 la 10:27 am

    Intr-unul dintre primele mele comentarii de pe acest blog (imi primul imi declarasem solidaritatea cu Adrian Nastase), intrebam:

    Domnule Nastase,

    cum vedetzi relatiile de interese intre SUA – UE respectiv Rusia – UE? Isi doresc SUA sau Rusia o Europa puternica? Activeaza aceste tari pentru a tine Europa slaba? Polonia este perceputa, ca si Romania de altfel, ca un aliat american; este pozitia ei de acum influentata oficial sau secret de SUA?

    Dat find tensiunile in accentuare dintre SUA si Rusia, nu ar putea aparea o fereastra de oportunitate pentru Europa care sa o intareasca? Ideea ar fi ca atat SUA cat si Rusia vor accepta o intarire a UE daca o vor percepe ca fiind de natura sa isi slabeasca adversarul principal. Ce ar trebui sa faca Europa dupa parerea dumneavoastra pentru a specula la maxim aceasta situatie?

    Iar in urmatorul:

    Totusi, cine e in spatele acestor mizerii? Monica Macovei? De ce? Ati amintit in afara de Basescu si de servicii secrete. Din tzara sau din afara (ati amintit de Reuters)? De ce doresc atat de mult sa va linseze mediatic, care e miza de fapt?

    La al doilea mesaj am primit un raspuns:

    Cine e in spatele acestor mizerii , ma intreaba Draghi Puterity. Voi stiti ca Traian Basescu imparte, intotdeauna, lumea in doua. Cei care sunt de partea unei idei si cei care sunt impotriva ei. Noi si ei. Cei buni si cei rai. In alegeri, jumatate din Romania m-a votat pe mine, jumatate pe el. El a vrut si, in parte, a reusit sa colonizeze si ” jumatatea” din romani care ma votase pe mine. Si pentru asta avea nevoie sa arate ca eu sunt cel rau, desi – daca ne uitam intr-o oglinda nedeformata – poate ca lucrurile nu stateau chiar asa. Mai departe, au intervenit uneltele… Eu insa n-am sa pot sa ma schimb, sub acest aspect. Cred in cei care stiu sa uneasca, nu in cei care imprastie.

    Am insistat:

    Va multumesc pentru raspuns.

    Ceea ce inca nu mi-e clar este daca Basescu e initiatorul actiunilor de linsaj mediatic, sau e mai degraba reprezentantul unor altor cercuri de interese, mai mult sau mai putin oculte.

    Este evidenta relatia de “dragoste” dintre Basescu si serviciile de informatii si a altor structuri de forta de care se foloseste din plin pentru a-si distruge toti potentialii concurentzi (din si din afara taberei proprii). Cu sigurantza exista oameni inteligentzi in aceste servicii care vad lucrurile pozitive facute de dumneavoastra, si inteleg ca intr-o lume atat de complexa cum e cea din ziua de astazi, Romania nu poate fi condusa “dupa ureche” intre doua sprituri la Golden Blitz. De ce nu va sustin?

    Intr-un editorial spuneati ceva de genul ca desi nu credeti in teorii ale conspiratiei, aveti totusi banuiala ca exista si interese (externe am inteles eu printre randuri) ca povestea Romaniei sa nu fie una de succes.

    Nu credeti ca este posibil ca astfel de forte sa isi fi dat mana iar Basescu sa fie doar unealta lor?

    Imi amintesc ca am primit atunci un raspuns evaziv, pe care insa nu il mai gasesc acum (nu insinuez ca ar fi disparut, ci doar ca nu am eu destul timp sa il caut). As fi insa foarte curios ce ar raspunde Adrian Nastase acum, de la o distanta de cinci ani.

  15. 15 dlnimeni septembrie 21, 2012 la 11:30 am

    George Ban: si nu mai poate el ca vedem noi. Cu stima.

  16. 16 Draghi Puterity septembrie 21, 2012 la 11:39 am

    Despre NGO si rusi, despre madam Clinton si Pussy Riots sau de ce ia USAID un shut in dos in Rusia:

    According to the Foreign Ministry, USAID was attempting to manipulate the election processes in the country.

    “The character of the agency’s work…did not always comply with the declared aims of cooperation in bilateral humanitarian cooperation,” the Foreign Ministry said on its website. “We are talking about issuing grants in an attempt to affect the course of the political processes in the country, including elections at different levels and institutions in civil society.”

    http://rt.com/politics/russia-usaid-putin-washington-elections-474/

    This suspicion only increased following last year’s protests, which President Putin blamed on US Secretary of State Hillary Clinton.

    Putin said Clinton „gave them a signal, they heard this signal and started active work.”

    Lukin then noted that „USAID is a component of the US Department of State, and the way the U.S. Department of State is represented in Russia and the way the Russian Foreign Ministry is represented in the US is a matter of agreements and negotiations between the countries at large.”

    http://rt.com/politics/putin-usaid-russia-washington-moscow-557/

    Si o idee interesanta:

    “Structures like USAID should definitely function not only in Russia, but similar Russian organizations should operate in the United States,” Markov stressed. “Our problem is not that the Americans allow us, but because the Russian political elite underestimate the role of ‘soft power’ in today’s political environment.”

    Nu s-a subestimat oare si in Romania rolul „soft-power-ului” in politica? Nu cumva duce asta la pierderea caracterului „soft” al acestei puteri?

  17. 17 blogideologic septembrie 21, 2012 la 12:48 pm

    RALUCA ALEXANDRESCU : UE şi şocul eurolimbajului românesc http://www.revista22.ro/ue-537i-537ocul-eurolimbajului-romnesc-17855.html Performanţa “instituţiilor statului de drept” se judecă prin scăderea costurilor tranzacţionale. Aveţi, dumneavoastră la GDS, o curbă de evoluţie a costurilor tranzacţionale în “instituţiile statului de drept” la această REFORMĂ A STATULUI condusă de „preşedintele jucător” Traian Băsescu ? Noi nu deţinem datele în „vasta ideologie a USL”. Este aşa de vastă pentru că ideologia USL a crescut din vechea doctrină a Partidei Naţionale iniţiată la începutul secolului XIX de către ideologii naţionalişti români Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru.

  18. 18 Alex septembrie 21, 2012 la 5:01 pm

    Si de ce ii tot bagati in seama pe americani? De ce nu pe romani? Romanii cu ce au gresit de le este tara secatuita? Nici otomanii, nici austro-ungarii si nici rusii nu ne-au pradat tara in asa hal cum ne-o distrug americanii.

    Dvs. ati fost chiar Presedintele Camerei Deputatilor si stiti bine ca timp de 22 de ani s-au votat legi pentru toate interesele exceptand interesul Romaniei. S-au distrus mii de fabrici si azi romanii sunt sclavi in tara lor. Iar deputatilor si senatorilor nici nu le pasa. Acum sute de ani romanii au tinut piept cu incapatanare tuturor imperiilor si pentru ce? Pentru ca unii din Parlament sa-si vanda tara iar ceilalti din afara Parlamentului sa mnceasca chiar la ei in tara pentru straini.

    Eu tot sper ca intr-o zi sa concluzionati ca putin patriotism si putin nationalism nu strica.

  19. 19 George Ban septembrie 21, 2012 la 5:12 pm

    dlnimeni: Asa este! Si atunci de unde frica de a spune ce vedem?

  20. 20 constantin dan (@Constantin98Dan) septembrie 22, 2012 la 8:55 am

    @Alex
    Bati campii . Si inca rau de tot . Pentru prima oara in Istorie PIB-ul Romaniei il depasea pe cel al Ungariei , in 2006 . De salariile anilor 1990 , de 100 de dolari , ai uitat ? Acum salariul este de 600 de dolari ! Ce ti-au pradat americanii , omule ? In afara de Coca Cola ( care este de fapt la noi o franciza greaca ) , Fordul venit acum 2 ani , Emerson la Cluj , Cameron si Procter la Ploiesti , Delphi la Iasi ( unde dau de lucru ) , n-au firme la noi !

  21. 21 blogideologic septembrie 22, 2012 la 10:48 am

    @constantin dan spune : „Ce ţi-au prădat americanii, omule ?“
    Şi Edgar Allan Poe, aflat în sincronism cultural cu generaţia tocquevilliană, îi vorbea de rău pe americani. În secolul al XVIII –lea, care poate fi numit în Europa Occidentală şi Veacul Luminilor, cele mai fertile pământuri din Eurasia erau împărţite, aveau deja proprietari. Nu mai existau terenuri libere. Unul dintre enciclopedişti, François Quesnay (1694-1774), plecând de la ideea comună a stabilirii valorii economice prin raritate, considera în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole” (1758), că terenul agricol este principala valoare economică. Este greu de crezut despre acest François Quesnay, care în 1751 intră în l’Académie des sciences, în 1752 este ales fellow la Royal Society, apoi scrie articolele “Fermiers” (1756), “Grains” (1757) şi “Hommes” (1757) pentru l’Encyclopédie , că la vârsta de 11 ani era complet analfabet! Fascinanta cultură franceză din Epoca Luminilor era ascensor spre excelenţa intelectuală. Cu articolele şi cărţile sale despre agricultură, François Quesnay devine unul dintre fondatorii şcolii de economie politică a fiziocraţilor. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată ulterior şi de politicienii români, fiind lizibilă cel puţin în asertarea că “România este ţară eminamente agrară!” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani ce vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată, un ministru român îi lasă fără replică afirmând maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!” Chiar şi pe vremea comunismului, în zona montană de la noi, dar şi în Delta Dunării, economia normativă comunistă nu era aplicată, înflorind economia pozitivă de tip fiziocrat, ad litteram termenul însemnând “forţa naturii”. Din cauza acestei economii pozitive tradiţionale, erau oierii români oameni puternici şi mândri. Trebuie să recunosc, “poetul de curte“ Adrian Păunescu are meritul incontestabil că i-a sprijinit pe oieri în faţa activiştilor PCR. De altminteri după “loviluţie”, revoluţionarul politicianist Petre Roman, ce avea de apărat şi tradiţia tatălui de activist PCR, comandă special din Australia o cantitate uriaşă de lână pentru a distruge baza economică a oieritului în România. A fost un caz cras de “sabotare a economiei naţionale”, prin distrugerea unui segment al economiei pozitive avându- şi izvorul în “forţa naturii”. Primii politicieni americani, “Fathers of the Nation”, fuseseră educaţi în spiritul celor două Iluminisme, francez şi scoţian, legate prin vase comunicante. “Părinţii Naţiunii” cunoşteau bine afirmaţiile lui Quesnay despre valoarea pământului. Din cauza aceasta, cel de al treilea preşedinte în State, anume Thomas Jefferson (1743 – 1826), răspunde pozitiv ofertei lui Napoleon Bonaparte de vânzare a Louisianei. Negociator din partea franceză a fost Constantin-François Volney (1757 -1820), ideolog primar par excellence şi calificat drept pre-romantic în critica literară de la noi. Opera literaro -istorică a lui Volney influenţează şi literatura română. În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dublează cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă. Limba europeană vorbită până la acel moment pe teritoriu era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia DIX, de aici denumirea Dixieland pentru noul terroir-ţară. Astfel începea politica “Go West!” care în jurul anului 1845 căpăta forma ideologică numită “Manifest Destiny”. Era acolo şi convingerea explicită a “misiunii Americii” în lume, pentru instaurarea libertăţii. Dar conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată în “Manifest Destiny”. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii sunt exterminate sistematic, într -un genocid despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea naturală este de asemenea distrusă rapid pe un întreg continent prin acest tip de politică predatorială. Ideologii germani urmăresc cu mare atenţie ce se întâmplă în America. Este plauzibil ca tocmai titulatura “Manifest Destiny” să îl inspire pe ideologul comunist Karl Marx (1818 – 1883) a scrie Manifestul din 1848, tot un manifest de cucerire a lumii. Iar Friedrich Ratzel (1844- 1904) copiază modelul expansiunii teritoriale americane, elaborând pentru germani doctrina necesităţii cuceririi unui „spaţiu vital” – Lebensraum. Naziştii vor transforma această doctrină în politică de stat, fiind implicate şi toate conotaţiile de superioritate rasială, la fel ca în United States of America a secolului XIX. În comentariul la articolul “How war was turned into a brand”, al ziaristei Naomi Klein, publicat de cotidianul englez Guardian la 16 iunie 2007, apare un fragment de frază bizară: “ Israel excells in “defence” (a euphemism for its nazi lebensraum policies)”. Să amendăm. În realitate statul Israel modern nu s -a format după modelul Lebensraum creat de Ratzel şi adoptat de nazişti, ci după modelul american “Manifest Destiny”. După cum şi invazia americană din Irak, – Mesopotamia sau Edenul biblic–, este tot implementarea politicii “Manifest Destiny”.

  22. 22 blogideologic septembrie 22, 2012 la 11:58 am

    Pieptenii cu dinţii fini ai politicianului Mihai Răzvan Ungureanu şi modul lor de folosire cred că sunt într-un sincronism cultural cu expoziţia etnografică deschisă la muzeul Quai Branly http://www.lemonde.fr/culture/portfolio/2012/09/20/le-quai-branly-passe-les-cheveux-au-peigne-fin_1762519_3246.html

  23. 23 Filotei, calugar cosmic septembrie 22, 2012 la 3:56 pm

    Scurt si la obiect . NATO, jandarmul american al lumii, trebuia desfiintat odata cu Tratatul de la Varsovia !!!!!!!!!!!!!!! Romania NU ARE CE CAUTA CU TRUPE nici in IRAK, nici in AFGANISTAN. DAca peste 200 de ani de cand bantuie marile imperii prin ale locuri nu au reusit sa „educe” populatia in spiritul religiilor apusene , nu se va reusi niciodata cu pusca si drona, chiar fiind ele de ultima generatie. DE ce am renuntat la suma ce o datora statului roman IRAKUL ??!!!!, ce castig avem din chestia asta euroatlantica????? Asa ca , dle Nastase, cu tot respectul pentru cunostintele Dvs. de international, achiesarea la politica Americii este un mare BLUF.

  24. 24 blogideologic septembrie 22, 2012 la 3:58 pm

    Ec. Dr. Radu Golban : +Dezbaterea actuală pe tema revendicării averii minorităţii germane şi a cultelor religioase Romano-Catolic şi Protestante ar trebui supusă unui dialog bine ancorat în societatea civilă, fiind vorba despre averi imense aflate astăzi în posesia statului şi prevenind astfel un pescheş pentru politicienii recuperatori români şi pentru Înalta Poartă de la Berlin. O acţiune politică de acest gen nu are legitimitate electorală, fiind doar un guvern care s-a născut din traseism parlamentar fără legitimitate electorală. O dată cu instalarea noului guvern U.S.L., la 21 mai curent a fost înfiinţată şi o comisie a U.S.L. condusă de Călin Popescu Tăriceanu, privind restituirea proprietăţilor UDMR; minorităţile ceruseră deja şi fostului guvern restituirea în natură a proprietăţilor confiscate de comunişti. Fostul ministru al Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi, a declarat în urmă cu câteva săptămâni că din totalul de 16 miliarde de euro estimat, care ar reprezenta echivalentul în bani al proprietăţilor naţionalizate, mai mult de jumătate ar reveni cultului Romano-Catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealaltă parte ar reveni minorităţilor din România. Prea uşor însă se pierde în discuţia publică adevăratul motiv al acestei confiscări a averii minorităţilor, care din motive politice este prezentată ca fiind un act de nedreptate comunistă. De fapt, încă înainte de terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii, prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, au impus, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Convenţia de Armistiţiu a preluat principiile de realizare a păcii în Europa precum au fost stabilite prin Acordul de la Potsdam, încheiat la 1 august 1945 de către Puterile Aliate. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizaţii hitleriste şi legionare. Se remarcă faptul că această lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogată nici până în zilele noastre. Prevederile articolului 15 au fost implementate în România şi prin legea nr. 187 din 23 martie 1945, Art. 3: În scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi împărţite: a) Pământurile şi proprietăţile agrare de orice fel aparţinând cetăţenilor germani şi cetăţeni români, persoane fizice sau juridice, de naţionalitate (origine etnică) germană, care au colaborat cu Germania hitleristă. /b) Pământurile şi alte proprietăţi ale criminalilor de război şi ale celor vinovaţi de dezastrul ţării;/ c) Bunurile agricole de orice fel ale cetăţenilor români care s-au înscris voluntari pentru a lupta împotriva Naţiunilor Unite. Dar care este totuşi legătura dintre Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), până la desfiinţarea sa prin lege în octombrie 1944, şi cultele religioase? Începând cu data de 23 mai 1932 Fritz Fabritius, reprezentatul saşilor din România, a cerut din partea României dreptul de autonomie al grupului etnic german şi administrarea proprie a şcolilor şi bisericilor germane. După 21 noiembrie 1940 Grupul Etnic German, când a fost oficializat prin Decretul-Lege nr. 830, a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român. Conform politicii expansioniste a Reichului, s-a constituit la scurt timp „N.S.D.A.P. der Deutschen Volksgruppe in Rumänien” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din România). Conform structurii de semi-autonomie în cadrul României, Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era sub comanda directă şi subordonat Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – NSDAP). O mare parte a averii, printre care se numără şcoli şi spitale, nu a aparţinut cultului religios, ci grupului etnic german. La baza acestei administrări a proprietăţii cultelor religioase a stat, de pildă, Convenţia generală privind reglementarea relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi etnicii germani din România, încheiată în anul 1942. În 1941 s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un stat în stat) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de Episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel, şi de liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenführer) din Braşov, Andreas Schmidt. Iată ce cuvântau cei doi „camarazi” hitlerişti în 31 martie 1941, la Braşov: „Germanii din patria noastră, care sub uriaşa influenţă a mişcării naţional-socialiste a lui Adolf Hitler aspiră la o nouă şi puternică unitate, sunt divizaţi din punctul de vedere al credinţei religioase în cel puţin două mari grupuri. Conştiinţa naţională a germanilor şi credinţa religioasă nu se mai suprapun. De aceea conducerii Grupului Etnic German îi revine azi o mai mare importanţă în comparaţie cu trecutul […]. Acum însă, după ce Grupul nostru Etnic German este recunoscut în România prin decretul lege din data de 20 noiembrie 1940 ca personalitate juridică înzestrată cu certe competenţe în cadrul comunităţii, misiunea Bisericii noastre, de conducere politică a poporului, necesară în trecut, se sfârşeşte, iar conducerea populară revine iarăşi în drepturile sale…” Legătura cu minoritatea maghiară rezidă în recunoaşterea calităţii de succesor în drepturi de la Judecătoria Sibiu, nr 4884/2006, în care prin sentinţa civilă nr. 3567 din 30.08.2006 se recunoaşte că F.D.G.R. este şi succesorul Asociaţiei Agricole Săsească-Ardelenească (cuprinzând Societatea de Agricultură Săsească din Ardeal şi „Mişcarea cooperatistă maghiară din Transilvania până în 1918”). În concluzie, nu comuniştii, cum tot încearcă să inducă în eroare până în zilele noastre Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), au naţionalizat imobilele care aparţineau Grupului Etnic German, inclusiv cele ale Bisericii Evanghelice şi Romano-Catolice, ci aceste două Biserici s-au integrat de bunăvoie cu proprietăţi cu tot în respectiva organizaţie hitleristă. F.D.G.R., condus de Klaus Johannis, se declară astăzi, pe urma unei sentinţe oficiale a Judecătoriei Sibiu din 2006, urmaşul juridic al Grupului Etnic German. F.D.G.R. este, în consecinţă, succesorul unei organizaţii naziste recunoscută ca atare de Puterile Aliate care au învins Germania nazistă. Ca urmare România ar trebui să consulte toate Puterile Aliate dacă intenţia de a despăgubi o grupare nazistă ar putea să contravină sau nu unui tratat internaţional aflat încă în vigoare. Deoarece nici Republica Federală Germană nu a revendicat proprietăţile naţionalizate de către U.R.S.S. până în 1948, invocând o obligaţie în baza dreptului internaţional public, ar trebui şi guvernanţii noştri să apere patrimoniul ţării prin eforturi politice şi diplomatice. Actuala coaliţie la putere ar face bine să ţină cont şi de Constituţia României, care prevede la Art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, or, Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, dar reactivat de judecătoria Sibiu prin sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie care ar intra astăzi, prin politica de restituire generoasă a statului, în posesia averii confiscate! A fost chiar Convenţia de Armistiţiu cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul- Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944. Dar mai ales guvernul de la Bucureşti trebuie să atragă atenţia Germaniei că problema revendicărilor ar trebui conectată cu problema creanţelor comerciale, tot în valoare de aproximativ 19 miliarde de euro, din clearingul bilateral, pe care această ţară nu le-a achitat României. Fiind ambele litigii un produs al anului 1945, am avea şi cele mai bune şanse de succes, ca să nu scoatem ţara la mezat. Dialogul politic pe tema revendicării averii bisericeşti în România este la fel de vechi precum structura feudală a redistribuirii inegale a averii în ţara noastră; tocmai de aceea trebuie să purtăm un dialog social cât se poate de larg înainte de a acţiona pripit. „Alexandru Ion Cuza – scria acum mai bine de o sută de ani cărturarul şi filantropul Vasile Stroescu (1845-1927), primul preşedinte al Parlamentului României Mari – a sechestrat averile mânăstireşti în folosul ţării, iar pentru persoana sa nu s-a folosit cu nimic. Nimeni nu a îndrăznit să-i propună să-şi facă apanaje din moşii închinate de străbuni pentru omenie şi binefaceri.+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2012/09/problema-revendicarilor-minoritatilor.html

  25. 25 Cris septembrie 22, 2012 la 5:50 pm

    Ha, ha. Perfect de acord cu aserțiunile lui Peter Beinart din finalul articolului. Dacă o spuneam eu, s-ar fi zis că sunt anti-american. Așa…o spune un american.

  26. 26 Centru septembrie 22, 2012 la 7:42 pm

    Impresionant , ca intotdeauna , blogideologic . Ce folos ? Nu pare sa aiba nici o influenta in sferele Puterii PSD sau USL . L-as prefera unui Voicu … Roman cumpara singur lana australiana in 1991 ? Sunt sigur ca nu o facea fara stirea altor granzi ai Puterii de atunci . Nici azi lana turcanelor , baza economiei de la Novaci , Sibiu sau Huedin , nu e cumparata de nimeni . Nu SUA sunt de vina , ci lenea si incompetenta ministerelor noastre .Alte comentarii ,, sa iesim din NATO ,, , sunteti nebun , vreti sa fim un Kosovo blestemat si izolat , amenintat de Ucraina , Ungaria sau pionii Kremlin de la Chisinau ?

  27. 27 Ghita Bizonu' septembrie 22, 2012 la 7:52 pm

    blogideologic
    ref la Ec. Dr. Radu Golban : +Dezbaterea actuală pe tema revendicării averii minorităţii germane şi a cultelor religioase Romano-Catolic

    Asa suntem noi mai tampiti. Noi adica aia de ne conduc plus gasca de ziaristi, moralisti, teleptauli, et caeteri ejusdem farinae numa buni patobulum esse.
    Ca „astia” au mai clocit si inepata lege egea 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic prin care au devenit detininuti politici persecutati de comunism si COMUNISTII bagati la sbarna de Ion Antonescu, Conducator al Satului National-Legionar si legionarii rebeli care au mai maltrata niste evrei …Eventual si speculantii de razboi (1941-1944)
    Mai sunt politici si diversii derbedei din Grant care au incercat sa se doteze care cu un Parabellum care cu un PPS si cei care le-au vandut zisele obiecte casnice.
    Mai sunt victime politice diversii cetateni din unele zone care au considerat ca ZB ul este un obiect casnic de prima necesaitate ptr cei care agreaza pastrama de capra neagra.

    Mai pe larg la http://vremea.forumgratuit.ro/t3-traiasca-legiunea-si-capitanu-de-bampor (in 2010!)

  28. 28 M.Voicu septembrie 22, 2012 la 10:01 pm

    @blogideologic septembrie 22, 2012 la 3:58pm. Vã sunt recunoscãtor pentru postarea Dumneavoastrã, îndeosebi aducerea în atenţia publicã a obligaţiilor decurgând din Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, a legii nr.187 din 23 martie 1945, Art. 3 din care nu este doar istoricã problema preluãrii de cãtre Stat a proprietăţilor ale criminalilor de război şi ale celor vinovaţi de dezastrul ţării, şi informarea cã ”odată cu instalarea noului guvern U.S.L., la 21 mai curent a fost înfiinţată şi o comisie condusă de Călin Popescu Tăriceanu, privind restituirea proprietăţilor UDMR” (?)
    Scriam în revista Palatul de Justiţie nr.8/2001 sub titlul REVENDICAREA RÃSPUNDERILOR: Actele de injustiţie socialã determinate de administraţii istorice externe, sau interne aservite, pentru co-dependenţii lor (autohtoni sau colonizaţi, indivizi sau comunitãţi), prin discriminãri flagrante, dacã au fost deja anulate nu pot constitui obiect de reparaţie – care ar reabilita abuzul [M.Voicu, LEGIUIRI DISCUTABILE, în Palatul de Justiţie nr.4/2001]. Exemplificãm cu discriminãri de felul celor definite şi interzise de Constituţie în Art.30(7) şi de Consiliul Europei în Art.14 din Convenţia Drepturilor Omului. Cererile de restituire a unor locaşuri de cult nu au fost cumpãnite cu actele de intoleranţã prin care au fost distruse altele, prevalent ortodoxe, atât în agresiunile din istoria mai veche, cât şi dupã 1940. … S-ar permite oare restituirea şi cãtre persoane care au determinat instaurarea sistemului comunist dar au devenit ulterior opozanţi şi victime prin pedeapsa divinã imanentã în culpã? . Rememorez cã la legiferãrile cu atâtea disparitãţi, titrasem odatã cu imperativul: ”ÎNDREPTAREA LEGII”

  29. 29 blogideologic septembrie 23, 2012 la 8:17 am

    Tehnologia şi energizarea centrelor de date (este acolo un video „must”) http://www.nytimes.com/2012/09/23/technology/data-centers-waste-vast-amounts-of-energy-belying-industry-image.html?pagewanted=1&_r=1 Fără catastrofa din decembrie 1989 chemată “revoluţie”, am fi avut un asemenea centru de date şi pe teritoriul României.

  30. 30 Doru Coarna septembrie 23, 2012 la 4:21 pm

    @ blogi,

    am lipsit nitel,- nu conteaza ce credem sau vrem noi, azi conteaza doar doua chestii: resursele si pietele. Din acest motiv, oricat de bine ne-am organiza, la acest nivel nu mai putem accede notabil, pe plan mondial.

    In decembrie ala noi nu am traversat o catastrofa, ci ne-am hotarat si apucat sa construim o societate despre care nu stiam nimic. Dar urmarisem cu totii serialul ala, Dallas… Acum platim inocenta noastra absoluta de atunci. Cu bani de acum!

    Eroarea noastra a fost sa incercam sa facem asta cu oamenii dinainte sau de dupa! Nu, trebuia facuta cu oamenii de atunci!

    Cu nemtii- grecii au spus ca ar cam vrea despagubirile de razboi din partea Germaniei, ca atare Berlinul a lasat-o moale cu austeritatea, investitorii straini si drama iesirii din zona euro din partea Greciei, dar ca boala sa nu se intinda, l-au pus pe Klaus sa revendice niste chestii, asa, preventiv, si in Romania, dar ofensiva este in toate tarile, n-ai grija. Cu cat ai mai multa putere, cu atat trebuie mai multa precautie, ei asta fac.

  31. 31 M.Voicu septembrie 24, 2012 la 8:17 am

    @Doru Coarna septembrie 23, 2012 la 4:21 pm scrie: ”In decembrie ãla …ne-am hotãrât şi apucat sã construim o societate despre care nu ştiam nimic. Eroarea noastrã a fost sã încercãm sã facem asta cu oamenii dinainte sau de dupã! Nu, trebuia fãcutã cu oamenii de atunci!” (subl.ns.)
    Tocmai asta vizam în articolul: ”Evoluţia în naturã şi societate”, în revista Contemporanul din 28 iunie 1991. Adusesem ca reper pe
    Thomas S. Kuhn, istoric al ştiinţelor, cu generalizarea sa: ”Dacã putem învãţa sã înlocuim evoluţia-spre-ceea-ce-dorim-sã-cunoaştem cu evoluţia-de-la-ceea-ce-cunoaştem, atunci vor dispare unele probleme supãrãtoare”. Era la noi perioada când apãruse noţiunea demolatoare de ”generaţie expiratã”; acu’ ”noii” au vârsta noastrã de atunci şi, dupã ce-au fãcut, tot nu se dau plecaţi. N-a fost eroarea noastrã; aşa au fost ”aleşi” şi men-ţinuţi

  32. 32 blogideologic septembrie 24, 2012 la 4:25 pm

    Credeam că Dan Diaconescu este, cât de cât, un tip inteligent. Nici gând ! Mai ales că el trebuia să ferească oraşul Caracal de o bănuială incidentă ! Cine oare îl ia pe individ în serios ?

  33. 33 M.Voicu septembrie 25, 2012 la 6:15 am

    Cum au ajuns produsele petrochimice sã se vânzã pe credit ?
    Cât despre ”cumpãrãtori”, acu’nghesuiala e la plata amânatã; pare destul doar un credit politic, chiar şi doar mimat. Şi câte moaşe a plãtit statul, d’atâta timp, sã i se apere interesele – alea plãţi, chiar de-geaba

  34. 34 Doru Coarna septembrie 25, 2012 la 7:49 am

    @ blogi,

    DD nu-i inteligent, el este doar un talentat generator de subiecte media si din acest motiv a fost cooptat in echipa de zgomot a presedintelui.

    Oltchimul nu poate fi salvat, decat intr-o lume perfecta, nu-i deci cazul. Are prea mari datorii, tehnologii depasite si nu (mai) are cota de piata, adica nu-i in carti la extern. Guvernul mimeaza salvarea ca sa scape de presiunea oamenilor muncii de acolo, dar stie ca nu exista interesati seriosi, asa ca, atat el cat si opozitia, incearca sa loveasca politic in adversari. Am scris mai sus insa ca totul se mimeaza, in realitate numai cine nu a vrut nu a luat marfa pe credit de acolo, iar acum, ca si la Bancorex, trebuie matrasit combinatul ca sa dispara datoriile. Vor conlucra deci, ca deobicei.

    Daca cineva ar dori cu adevarat sa salveze Oltchimul, ar trebui sa-i reesaloneze datoriile si apoi sa-l listeze la NYSE unde sa vinda pachetul majoritar unui fond de investitii de profil, din chimie, care sa-l treaca sub aripa operativa a vreunui concern european si sa-i faca astfel loc pe piata. Asta-i globalizarea practica, iar cata vreme guvernul roman nu procedeaza asa, inseamna ca nu stie de capul lui si ca face pepi contra vantului. Normal apoi ca aia te dusmanesc si iti impun guvernator ca sa se asigure de evolutia matale, ca stat. De la prostie pleaca toate…

  35. 35 M.Voicu septembrie 25, 2012 la 8:29 am

    @Doru Coarna septembrie 25, 2012 la 7:49 am scrie, rituos: ”Oltchimul nu poate fi salvat, decat intr-o lume perfecta, nu-i deci cazul. Are prea mari datorii, tehnologii depãşite şi nu (mai) are cota de piaţã, adica nu-i in carti la extern.
    Datoriile, cum drak de nu le-a vãzut nime dintre aceia care au luat bani pentru ei înşişi ?
    Chestia cu „tehnologii depãşite” e dintre prostiile cu ”mormane de fiare vechi” – nãscute nu din greşalã. De la Dumneavoastrã nu mã aşteptam:
    sinteza oxo nu e ipod – ultimul mereu de ultimã orã pentru minţile cu note ca preţurile de îngheţatã la cornet. Am mai invitat altãdatã sã vedem câţi dintre angajaţii cu patalama de ”calificat” tasteazã cu douã degete şi iau bani cu zece. Cota de piaţã se ţine cu livrãri sigure – însã paznicului juridic i s-a dat altã treabã, şi numai contractele ”bãieţilor dããştepţi” sunt beton (pentru ei) – deşi negociate în cele mai înalte cabinete ale statului

  36. 36 constantin dan (@Constantin98Dan) septembrie 25, 2012 la 10:34 am

    Teribila lovitura basista contra USL , trimiterea acestui individ putin recomandabil , dar cunoscut de toata tara , ca sa ” cumpere ” chipurile Oltchim in direct ( cum l-a cumparat el il poate cumpara si Gyuri Pascu de la Divertis ) ca apoi sa dea bineinteles inapoi , tipand , culmea el ca ” a fost inselat ” .
    Va dati seama ca se compromite complet Statul in ochii populatiei ( sacrificate deja din cauza politicului corect in fata cainilor vagabonzi care interzic iesirea pe jos pe strada seara si a ursilor care se plimba pe strazile Brasovului si Fienului ) si a mediului de afaceri ?
    Ce credibilitate are un guvern care permite un circ mai rau decat Caritasul lui Stoica sau FNI-ul lui Vantu ?

  37. 37 M.Voicu septembrie 25, 2012 la 2:34 pm

    @constantin dan (@Constantin98Dan) septembrie 25, 2012 la 10:34am e plin de uimire: ”Va dati seama ca se compromite complet Statul…
    Nu statul a demolat locurile de muncã, ci aceia care au demolat şi locuinţele sociale, aceia care au revendicat şi locuinţele pe care le-a dat statul de la alţii (sã aibã un adãpost şi şi-au fãcut parte de proprietate de unde n’avuseserã, aceia care au pus laţuri, şi-au pãrãsit şi câinii precum şi pe bãtrânii şi copii lor – cã z’c cã sã-i ţinã statul, cã ei au dobândit… ”libera circolaţie”
    Cum credeţi cã ei pot selecta un management performant când nu disting vocalele.. .Rezultanta este de la aceia; noi n-avem qvorum !


  1. 1 Lumea, americanii şi noi (III) | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe septembrie 19, 2012 la 9:25 pm
  2. 2 Articole interesante « Motanul Incaltat Trackback pe septembrie 20, 2012 la 2:04 am
  3. 3 Daca ei pot poti si tu! – Cei pentru care DEMNITATEA nu este un simplu cuvant din DEX se plimba zilnic in jurul Palatului Cotroceni – Cititi cele 2 documente depuse ieri la Parlamentul Romaniei de senatorul PNL Ioan Ghise « Hai ca se poa Trackback pe septembrie 21, 2012 la 1:11 pm
  4. 4 Matache Voicu « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe septembrie 23, 2012 la 12:06 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: