Lumea, americanii şi noi (1)

Este titlul editorialului publicat astazi in Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Încerc, în această perioadă, să „înteleg” în profunzime, eu însumi, dar şi să explic unele evenimente internaţionale pornind de la imensa cantitate de informaţie pe care am strâns-o, inevitabil, în special în ultimii 22 de ani. „Să procesez” ar fi fost o formulă mai modernă dar e vorba de mai mult decât atât. Grăbit, adeseori, am introdus în diferite „sertare” ale memoriei fragmente de informaţie, pe care vreau acum să le redescopăr, să le pun în ordine, căutând să le dau un sens, nu atât pentru mine, cât pentru cei care vor trebui, în mod necesar, să înveţe din lecţiile ultimilor decenii.

Sunt atras, în această întreprindere, de dorinţa de a fixa cadrul în care România şi-a definit un nou destin. Încerc să revăd datele privitoare la întâmplările din lume şi din România de la sfârşitul anilor ’80. Ce scenarii s-au intersectat atunci? Putea fi altfel? Ce rol au avut Marile puteri în rescrierea istoriei româneşti de după 1989?! Ce urmează?

Exagerând, pot spune că m-am ocupat timp de două secole (în sec XX – 1990-1992 – dar şi în sec. XXI – 2000-2004) într-un fel sau altul, de politica externă a României.

Şi, paradoxal, fiind astăzi un cetăţean liber – în sensul că nu mai sunt ţinut de rigorile unei înalte demnităţi în stat pot să relatez, într-un mod mai deschis, felul în care văd acum acele evenimente, dar şi unele mai recente.

Una din temele pe care eu le-am prezentat mai rar şi despre care am vorbit sau am scris mai puţin a fost rolul Americii în lumea post-comunistă, rolul SUA în evoluţiile din România de după 1989 sau relaţiile noastre bilaterale – sub aspect politic, srategic şi economic.

Încep cu un autodenunţ: înainte de 1989 nu am fost niciodată în SUA. În felul ăsta îi răspund şi preşedintelui Emil Constantinescu, cel care afirma că am fost la o bursă acolo, în perioada comunistă. Nu am fost. Nu ştiu dacă a fost bine sau rău…

Voi încerca să prezint, într-un format mai larg, prin bună-voinţa Jurnalului Naţional, unele analize, în legătură cu aceste subiecte. Voi începe prin a relua câteva comentarii pe care le-am pregătit pentru cartea mea, „România după Malta”, dar şi reflecţii ale unor diplomaţi şi oameni politici americani (pe unii i-am cunoscut), cum ar fi George Bush, Brent Scowcroft („A world Transformed”, 1998) Henry Kissinger („Diplomacy”, 1994); Donald Rumsfeld („Known and Unknown, A memoir”,2011); George Friedman („The Next 100 years”, 2010) şi altele.

*

* *

I. Doctrina Brejnev – reloaded?

Ca multe alte popoare mai mici şi/sau fărâmiţate politic – scriam în prefaţa la cartea mea „România după Malta”[1]noi am suportat o istorie pe care au făcut-o alţii. Consecinţele acesteia sunt vizibile în spaimele, suspiciunile şi idiosincraziile care răbufnesc zi de zi, în presă şi pe scena politică.

Modelul contemporan american (occidental) al diplomaţiei are ca trăsătură de bază lansarea sistematică în dezbaterea publică (mai restrânsă sau mai largă, dar publică) a unor proiecţii de evoluţie a scenei internaţionale. Acestea sunt celebrele „scenarii“ elaborate de diverse think-tank -uri, grupări de specialişti care pot fi subvenţionate fie de guverne, fie de alţi actori politici sau economici. În aceste scenarii, un rol esenţial îl au datele de intrare: ele trebuie să fie cât mai „la zi“, cât mai exacte şi relevante. Dezbaterea acestor scenarii modelează, pe de o parte, aşteptările publicului şi creează acel „orizont predictibil”, indispensabil, al deciziilor politice. Pe de altă parte, aceeaşi dezbatere elimină voluntarismele şi temperează excesele celor care decid. Avem de-a face, prin urmare, cu un model al construcţiei diplomatice al cărei rezultat este o istorie aleasă şi asumată.

„Am convingerea profundă că, în lumea de astăzi, România, ca şi alte naţiuni mijlocii sau mici – scriam în 2006, în aceeaşi lucrare, cu câteva luni înainte de aderarea la UE -, trebuie să se despartă de modelul tradiţional de a privi doar trecutul şi trebuie să vadă dinamica internaţională şi celelalte aspecte ale globalizării ca pe oportunităţi de afirmare şi dezvoltare. Fără să cădem în vanitatea ceauşistă a independenţei absolute, în ispitele postdecembriste ale leadership-ului regional sau ale feluritelor axe planetare, trebuie să ne creăm în permanenţă — onest, inteligent şi eficient — avantaje competitive şi proiecte de cooperare internaţională”[2].

Întâlnirea la vârf dintre SUA şi URSS, la Malta, nu a fost – în opinia mea – o nouă Yaltă. Efectele ei asupra evoluţiei Europei şi României au fost însă de aceeaşi amploare, chiar dacă nu de acelaşi sens, cu cele ale întâlnirii din iarna anului 1945. Există unele asemănări, dar şi deosebiri majore între cele două momente istorice.

O stranie coincidenţă a făcut ca, imediat după întâlnirea Bush–Gorbaciov, de la Malta (începută pe 2 decembrie 1989), în România să se declanşeze evenimentele care au dus la schimbarea de regim politic de la Bucureşti (16–22 decembrie). Aşa s-a născut un mit tenace, conform căruia România a fost, la Malta, ca şi la Yalta, victima politicii sferelor de influenţă, a târguielilor între „cei mari“ care decid, cu cinism, soarta celor mici.

Din perspectiva evenimentelor care au avut loc după întâlnirea de la Malta, altceva se dovedeşte cu mult mai relevant, prin consecinţe: structurarea unui nou soi de „doctrină Brejnev“, amestec de intervenţie preemptivă şi de suveranitate limitată, în care evenimentele din decembrie 1989, din România, sunt, într-un fel, un punct de plecare.

Violenţele care au precedat, dar, mai ales, au urmat înlăturării de la putere a lui Ceauşescu, au provocat o profundă preocupare la Washington, unde Baker mormăia „pe sub mustaţă“ că sovieticii „au şi motive, şi capacitatea de a face ceva ca să oprească vărsarea de sânge“. Duminică, 24 decembrie 1989, el declara, în cadrul emisiunii „Întâlnire cu presa“ a canalului de televiziune NBC, că „Statele Unite nu vor obiecta dacă Pactul de la Varşovia va considera necesar să intervină în România“.[3]

În concepţia americană — considerau Beschloss şi Talbott— „trupele trimise eventual de Gorbaciov să zdrobească libertatea în România ar fi putut oferi o contrapondere pentru acţiunile americane din Filipine şi Panama. În felul acesta s-ar fi stabilit tacit o nouă doctrină americano-sovietică, conform căreia ambele puteri ar fi avut dreptul să acorde sprijin militar pentru «cauzele drepte» din sfera lor de influenţă“.[4]

Nu e mai puţin adevărat că sistemul pe care l-ar fi impus o astfel de intervenţie în ţara noastră nu ar mai fi avut caracteristicile ceauşismului. Am fi asistat, cu siguranţă, la configurarea unui „socialism crepuscular“ de tip gorbaciovist cu care Occidentul dovedise deja că poate dialoga şi coopera, ceea ce explică parţial modul destins în care americanii tratau, în 1989, problema unei intervenţii militare a „Estului în Est“.

Răspunsul părţii sovietice la sugestiile americane a fost unul de refuz, Eduard Şevarnadze spunând că „sugestia lui Bush este nu sinistră, ci doar «stupidă», el fiind categoric împotriva unei intervenţii din afară, pentru că Revoluţia românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva.“[5]

La fel de relevantă este şi afirmaţia unui adjunct al lui Şevarnadze, Ivan Aboimov, făcută în discuţia cu un oficial american: „Se pare că v-am transmis dumneavoastră Doctrina Brejnev“. Răspunzând la o întrebare despre Revoluţia Română şi despre modul în care au fost receptate la Washington evenimentele care au dus la prăbuşirea regimului ceauşist, Condoleezza Rice oferă o imagine despre modul extrem de fluid şi de diferit în care erau percepute evenimentele din Estul Europei: „România a fost un exemplu despre ceea ce putea merge rău în acest proces. Revoluţia Română a fost cel mai rău coşmar despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla în tot Estul Europei, şi mai târziu în chiar Uniunea Sovietică, şi ea reafirmă şi confirmă că această evoluţie pacifică, acest sfârşit al Războiului Rece care se desfăşura atât de bine, are şi o faţă întunecată, tenebroasă, şi că era posibil ca în orice moment să ne confruntăm cu o explozie, cu o conflagraţie.

Adevărul este că, în legătură cu acest subiect, eu îmi amintesc prea puţine lucruri despre Revoluţia Română. Eram foarte ocupaţi: Germania era pe cale să se reunifice, Estul Europei se elibera de trecut, Uniunea Sovietică începuse deja să aibă dificultăţi cu statele baltice, toate astea făceau dificil să ne concentrăm asupra Revoluţiei Române.“[6]

Foarte importante sunt şi precizările Condoleezzei Rice privitoare la motivul pentru care Statele Unite au adoptat o politică de cooperare cu Uniunea Sovietică în ceea ce priveşte situaţia din Estul Europei, în 1989. Ea, ca şi alţi analişti americani, a considerat că una dintre cele mai dificile piese ale puzzle-ului reprezentat de anul 1989 a fost alegerea modului de negociere cu Uniunea Sovietică în problema Europei de Est. Erau cei care cereau Administraţiei Bush să facă un târg cu sovieticii, în ideea că: „vă permitem să vă protejaţi sfera de influenţă dacă veţi înţelege interesul nostru în legătură cu reunificarea Germaniei“, dar existau şi oameni — afirmă Rice— care erau mult mai preocupaţi de păstrarea stabilităţii în Europa de Est decât de eliberarea Europei Răsăritene.

Erau de asemenea cei care credeau că Statele Unite ar fi trebuit să forţeze schimbările în Europa de Est, spunându-le sovieticilor: „Căraţi-vă! Războiul Rece s-a terminat; acum noi suntem stăpânii“.[7]

Ceea ce a încercat să facă Administraţia Bush a fost, în opinia doamnei Rice, găsirea unei căi de mijloc. „Să nu acordăm sovieticilor nici un drept în Europa de Est, să fie o susţinere clară pentru procesul de eliberare a Europei de Est şi pentru revenirea la democraţie şi la economia de piaţă, înţelegând, pe de altă, parte faptul că Uniunea Sovietică rămânea un jucător în estul european, în procesele care aveau loc acolo, că trebuia să luăm în calcul interesele sovieticilor, cu toate că ne aşteptam la o serie de evenimente care să ducă la declinul rapid al puterii sovieticilor în Estul Europei. Eram foarte preocupaţi de modul în care puteam determina retragerea trupelor sovietice din Estul Europei.“[8]

II. De la lumea multipolară la lumea unipolară. Situaţia României.

Aceste afirmaţii merită o serie de comentarii, pentru mai buna înţelegere a situaţiei pe care a trebuit s-o gestioneze politica externă românească după Revoluţie şi după alegerile din 20 mai 1990.

Din punctul meu de vedere, Malta, ca şi Yalta, reprezintă un reper pe drumul trecerii de la multipolaritate la unipolaritate în relaţiile internaţionale. La Yalta, Statele Unite ale Americii se prezentau – paradoxal – şi ca o mare putere europeană, la fel ca şi viitorul său adversar în confruntarea din perioada Războiului Rece, Uniunea Sovietică. Primul Război Mondial a dus la prăbuşirea unora dintre marile imperii europene, care nu au ştiut să gestioneze o lume multipolară. Cel de-al Doilea Război Mondial a redus numărul actorilor semnificativi pe scena mondială, impunând polarizarea naţiunilor în jurul a două superputeri, care s-au confruntat pe toate planurile: ideologic, politic, economic, militar, cultural, imagologic.

„Ultimul deceniu al secolului XX a fost martorul unor răsturnări dramatice în politica mondială. Pentru prima oară în istorie o putere non-eurasiatică s-a impus nu numai ca principal arbitru de putere în Eurasia, dar şi ca supremă putere în lume. Destrămarea şi prăbuşirea Uniunii Sovietice au fost ultima treaptă în ascensiunea rapidă a unei puteri din emisfera vestică— Statele Unite ale Americii — ca singura şi, de fapt, prima putere cu adevărat globală.“[9]

Lumea unipolară, generată după întâlnirea de la Malta, are alte reguli şi alte principii de funcţionare, iar tranziţiile au fost întotdeauna procese greu de definit şi de gestionat. Se pune întrebarea: de ce s-au prăbuşit atât de repede Imperiul Sovietic şi apoi Uniunea Sovietică? Şi ce efecte au produs în Europa de Est şi în România? Explicaţiile sunt multiple şi adesea contradictorii.

Cea mai uzuală este aceea că Uniunea Sovietică nu a rezistat cursei înarmărilor, declanşată de iniţiativa strategică a Administraţiei Reagan, cunoscută sub numele de „Războiul Stelelor“. Este însă explicaţia cea mai facilă şi mai superficială. „Războiul Stelelor“ era o realitate anterioară Administraţiei Reagan şi ea a determinat, în anii ’70 ai secolului trecut, semnarea unei serii de Tratate referitoare la nemilitarizarea spaţiului cosmic şi la limitarea armelor antirachetă. În jurul Moscovei era operaţional, tot din anii ’70 ai secolului XX, singurul sistem antirachetă, compus din peste o sută de interceptoare, din radare de alertă avansată şi din centre de dirijare. De asemenea, Uniunea Sovietică dispunea de o serie de arme antisatelit, concepute şi testate în spaţiul extraatmosferic începând cu anii ’60. Mai mult, la 15 mai 1987 a fost lansat, de la Baikonur, prototipul unei uriaşe platforme de armament nuclear şi cu laseri, staţia orbitală Polyus, care trebuia să reprezinte răspunsul sovietic la „Războiul Stelelor“.

Brent Scowcroft, consilierul pentru problemele securităţii naţionale al preşedinţilor Gerald Ford şi George Bush, o persoană remarcabilă pe care am întâlnit-o la Washington, în toamna anului 1991, explică modul în care naţionalismul lui Ceauşescua fost folosit împotriva Uniunii Sovietice, pentru ca apoi, după ce s-a decis o schimbare de strategie în ceea ce priveşte slăbirea imperiului sovietic, acesta şi, implicit, România, să fie izolate de către Statele Unite ale Americii:

„Ani de zile Statele Unite au acordat un tratament privilegiat acelor sateliţi ai Uniunii Sovietice care dovedeau un grad ridicat de independenţă faţă de direcţiile politice ale sovieticilor sau faţă de controlul lor asupra politicii externe a respectivilor sateliţi. Această abordare era de bun simţ, dacă doream să creăm complicaţii unei Uniuni Sovietice care ne rămânea ostilă. În virtutea acestei politici, România, unul dintre cele mai staliniste dintre aceste state, a devenit o favorită a Statelor Unite.

Dacă dorim să dezvoltăm o relaţie mai cooperantă cu Uniunea Sovietică, cred că trebuie să înlocuim această strategie cu una care să acorde tratament preferenţial acelor sateliţi care promovează cu mai multă vigoare reforme politice şi economice. Asta înseamnă să încurajăm în mai mare măsură guvernele din Estul Europei în promovarea reformelor, în speranţa că astfel ne vom atinge obiectivele pe termen lung, de a elibera întreaga zonă. O astfel de schimbare de politică faţă de zona est-europeană va face ca România, din cauza controlului totalitar brutal al dictatorului Nicolae Ceauşescu asupra ţării, să coboare de pe primul pe ultimul loc în atenţia noastră.“[10]

III. Grupul de la Visegrad şi Blocul pro-american din Europa de Est

Din memoriile celor doi (G. Bush şi B. Scowcroft) rezultă că, la momentul 1989, Statele Unite ale Americii făceau o diferenţă netă între două grupuri de ţări din Tratatul de la Varşovia, în funcţie de criteriul enunţat de Scowcroft, cel al voinţei de a promova reforme. Primul cuprindea Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia, care vor fi susţinute viguros la începutul anilor 90, inclusiv prin intermediul programelor PHARE, celălalt cuprindea Germania de Est, Bulgaria şi România.

Cei doi se temeau ca nu cumva la conducerea tuturor celor şase ţări să ajungă, după expresia aceluiaşi Scowcroft, „mici Gorbaciovi“, prea puţin dispuşi să promoveze reformele radicale pe care le aştepta Washingtonul, în ideea de a-i îndepărta pe sovietici din Est.

Anticipând (sau chiar ştiind direct de la sursă) că URSS îşi vor slăbi influenţa asupra „sateliţilor“, conştienţi de faptul că încheierea Războiului Rece va determina apropierea crescândă între Europa de Vest şi de Est punând, cel puţin temporar, sub semnul întrebării rolul NATO şi reducând substanţial posibilitatea SUA de a interveni în problemele europene via aranjamentele cu URSS, îngrijoraţi de forţa economică tot mai sporită a CEE, dar conştienţi, pe de altă parte, că aceasta nu se va grăbi să integreze ţările slab dezvoltate din Europa de Est, americanii trebuiau să gândească un scenariu de menţinere şi consolidare a prezenţei lor în Europa. În această perspectivă, zona est-europeană juca rolul unui important cap de pod. Chiar în eventualitatea unei armonizări a SUA cu CEE (propusă, de altfel, în proiectul „noului atlantism“, avansat de James Baker la 12 decembrie 1989), „priza“ asupra zonei de est a continentului îşi menţinea valabilitatea întrucât oferea un pilon în plus de susţinere a intereselor americane pe continent.

Precipitarea unificării Germaniei a adus în primă actualitate punerea în practică a acestei abordări, dat fiind că, alături de concurenţa CEE în lupta pentru „adjudecarea“ Estului, se profila apariţia unei noi mari puteri europene pe care istoria şi tradiţiile o îndreptăţeau să aspire la „dominaţia“ asupra teritoriilor ce se întind între ea şi URSS. Germania avea, din acest punct de vedere, şi atuul economic necesar. „Pionii“ iniţiali au fost Polonia şi Ungaria. Pe lângă ajutorul economic, absolut indispensabil refacerii acestora, ei au mai fost tentaţi şi de alte promisiuni. Spre exemplu: sprijin în direcţia retragerii trupelor sovietice. Ultima componentă a acestui triunghi, Cehoslovacia, era interesantă şi datorită faptului că părea a fi cea mai vulnerabilă la „atracţia germană“. În timp ce Iugoslavia părea mai puţin problematică din punctul de vedere al reacţiei pozitive la propunerile atlantiste, Bulgaria părea nesigură datorită a ceea ce se considera fidelitatea tradiţională faţă de Moscova.

În aceste condiţii, constituirea unui „bloc pro-american“ în Est depindea esenţialmente de România a cărei includere era importantă dintr-o serie de puncte de vedere: o graniţă foarte mare cu URSS; acces extins la Dunăre şi Marea Neagră (joncţiune cu turcii); disponibilitate faţă de Germania.

Neputând determina alinierea automată a României prin „soluţia militară“ (Panama), nici prin varianta economică tacită (pe care absenţa datoriei externe o făcea inoperantă), nici prin promisiunea de sprijin pentru retragerea trupelor sovietice (inexistente), unii lideri americani au gândit ca element de presiune teza „diferenţierii democratice“.

În depoziţia făcută la 7 martie 1990 în cadrul Comitetului pentru afaceri externe al Camerei Reprezentanţilor, Lawrence Eagleburger, – adjunct al secretarului de stat american, fost ambasador în Iugoslavia, cu care am avut numeroase discuţii în perioada în care eram ministru de externe – a inclus abil în text şi elementele de subtext ale acestei abordări. Aici pot fi regăsite elemente importante ale strategiei de constituire a „blocului“. „Sperăm —afirma el — că ţările est-europene vor forma grupări regionale şi vom avea nevoie de flexibilitatea necesară pentru a răspunde şi a încuraja aceste evoluţii. Credem că asocierile voluntare constituie o cale naturală pentru edificarea de către ţările democratice a unei societăţi civile internaţionale şi pentru depăşirea vechilor neînţelegeri şi dorim să avem capacitatea de a sprijini dezvoltarea unor astfel de asocieri.“

Faptul că Ungaria şi, ulterior, Cehoslovacia au fost coautoarele a tot felul de iniţiative subregionale, că preşedintele Havel a propus întâlnirea de la Bratislava a „grupării alpino-adriatice“ şi a eventualului „triunghi“ Polonia–Cehoslovacia–Ungaria, că Cehoslovacia a fost cooptată în „gruparea alpino-adriatică” atestă astfel de preocupări.

În seria argumentelor poate fi inclusă şi declaraţia maghiară cu privire la aderarea la structurile politice ale N.A.T.O.

„Succesul“ obţinut de Mitterrand la Budapesta cu punerea pe tapet a problemei Transilvaniei, imperativele solicitări ale emigraţiei maghiare şi cererile frontale ale Budapestei, i-au făcut pe americani să considere faptul că, fără a da satisfacţie Ungariei în această problemă, şansele de edificare a unui „bloc pro-american“ viabil rămâneau în suspensie. De aici şi unele presiuni din SUA asupra României în problema minorităţilor.

Cât priveşte presiunile exercitate prin intermediul forţelor de „opoziţie“ din interiorul ţării, acestea erau menite să testeze gradul „desatelizării“ României.

Revoluţia Română şi evenimentele care i-au urmat au generat o serie de nedumeriri la Washington, din două motive. Primul privea modul violent în care România ieşise din totalitarism. Americanii par să nu fi înţeles, în primă instanţă, cauzele profunde ale acestui episod atipic al tranziţiilor din Estul Europei. Evaluările lor nu cuprindeau asemenea soluţii radicale de schimbare a regimului politic. De fapt, modelul de transformare politică şi economică pe care îl privilegiau americanii era o combinaţie între procesele din Polonia, cu „masa rotundă“ şi transferul paşnic de putere, şi cele din Ungaria, unde partidul comunist promovase ani de-a rândul reforme economice, care, la un moment dat, creaseră o altă realitate politică şi socială.

Al doilea motiv al nedumeririlor lor era legat de felul în care România a ieşit din „totalitarism”. Spre deosebire de celelalte ţări comuniste din Estul Europei, care după 1989 au produs guvernări de dreapta, România a produs o guvernare de stânga. De ce s-a întâmplat acest lucru? Nu cred că avem, în acest moment, o explicaţie care să treacă dincolo de clişee de genul „Duminica orbului“, neocomunişti, kagebişti, mineriade… Dar nici nu doresc să comentez, aici, această chestiune extrem de controversată.

Concluzie: In mod paradoxal, după 1989, în condiţiile în care puterile europene erau preocupate de reunificarea Germaniei şi de o eventuală extindere spre Est care să includă doar Grupul Visegrad – Polonia, Ungaria, Cehoslovacia –, lăsând România în zona gri, de influenţă sovietică, România „a refuzat” acestă situaţie, construind un „pod” de legătură cu SUA, interesate, la rândul lor de evoluţiile din Germania, de situaţia din Balcani, inclusiv de menţinerea contactelor cu Turcia şi de o „platformă” (un „port-avion”) în zona de contact cu fostele republici sovietice şi cu statele din Orientul Mijlociu.

Aşa se explică faptul că relaţiile noastre în acea perioadă au fost mai atente, nu spun, neapărat, mai „eficiente” cu SUA decât cu unele puteri europene.

Va urma


[1] Adrian Năstase, România după Malta, Bucureşti, FET, 2006, Vol I, pag. 13-30;

[2] Idem pag. 13;

[3]Michael R. Beschlossşi Strobe Talbott, La cele mai înalte nivele , Editura Elit, 1994,pag.240–241;

[4]Ibidem, pag. 240;

[5]Ibidem pag. 241

[7]Ibidem.

[8]Idem.

[9]Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de şah, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, pag.2;

[10]George Bush, Brent Scowcroft, „A World Transformed“, Alfred A. Knopf, New York, 1998, pag. 38–39;

Reclame

49 Responses to “Lumea, americanii şi noi (1)”


  1. 1 Gavrila septembrie 5, 2012 la 3:51 am

    D-le Nastase,

    daca ne mai faceti asemenea daruri de inteligenta si viziune asupra istoriei politice contemporane, cred ca in scurt timp romanii va vor elibera, dand buzna peste gardurile penitenciarului cum au facut comunarzii la Bastilia.
    Devine strigator la cer cum Romania isi mai poate permite sa iroseasca timp foarte pretios tinand inchis pe unul dintre cei mai ilustri fii ai ei.
    Ati devenit o adevarata inspiratie si speranta pentru numarul tot mai mare de sustinatori ardenti ai cauzei pantru care ati luptata si acum suferiti.
    Domnul e mare si le vede pe toate!

  2. 2 Mariana septembrie 5, 2012 la 4:19 am

    Tot ceea ce ati expus aici este suta la suta adevarat!! Multi si-au dat seama de aceste evenimente odata cu trecerea anilor, insa nu avem alta alternativa decat sa toleram si sa ne prefacem ca nu am sti,.pentruca altfel riscam si mai multe neplaceri pe care nu ni le mai dorim.
    Vedeti si dvs ca atunci cand devii deranjant, esti mai mult sau mai putin redus la tacere, de aceea este mult mai cu folos ca in lipsa unor alternative reale,sa taci
    Oricum in „cocina” in care am fost nevoiti sa intram fara voia noastra ,doar Dumnezeu ne va mai putea scoate si pe noi la lumina .
    Daca poporul acesta,care dupa cum am vazut ,are o rabdare de invidiat, ar fi iesit de mai multe ori in strada,intr-un numar cat mai mare, poate ca situatia noastra s-ar fi schimbat macar putin in bine dar de „barfele” pe care le mai spun unii mai curajosi pe la colturi nu tine nimeni seama.iar tara aceasta se duce tot mai jos si este mare pacat.
    Dupa experienta acumulata, ati putea pune bazele unui nou partid viabil impreuna cu domnul fost ministru RUS

  3. 3 Doru Coarna septembrie 5, 2012 la 6:28 am

    Interesante aceste ganduri si fapte, reale fara indoiala.

    Totusi, problema este cea a porcului cu dovleacul: imperiile nu pot administra zonele lor de influenta, asta e clar si atestat de-a lungul istoriei, intotdeauna.

    Imperiile trebuie sa dezvolte o teorie, sau o pseudo-stiinta a administrarii largi, altminteri vor face greseala de a impune local elemente care genereaza dezacord, iar de aici pana la respingere mai este doar un pas!

    Concret, imperiile trebuie sa actioneze invers: daca vor sa reziste, ele trebuie sa preia si sa adopte, transformandu-se ele insele, elementele cerute de sateliti! Daca SUA ar fi acceptat ca naturala evolutia Romaniei catre liberalismul social, atunci ar fi primit o a doua capitala aici, la Bucuresti, si oriunde ar fi facut la fel. Dar a-l trimite pe emisar care sa faulteze vointe locale, inseamna dezastrul, inceputul sfarsitului increderii sincere, populare! Iar fara un astfel de suport, lucrurile se forteaza sintetic iar rezultatul este negativ.

    Stiu, este ilogic ca un imperiu da de lase condus elastic de catre coloniile sale, dar alternativa este rejectia locala si implicit destramarea…
    Singura solutie este o administratie care se muleaza formal pe cerintele zonale, si nu una care isi impune presand ideile proprii, birocratizand sau cenzurand realitati locale importante. Este o greseala mai greu de observat deoarece o vor plati intotdeauna cei din viitor, succesorii… Dar este o greseala fatala, imposibil de reparat altfel decat cu pretul fortei, ori daca imperiul ajunge aici in cazul satelitilor, s-a terminat, si cu el si cu satelitismul…

    Imi pare nespus de rau ca totusi abordarile birocratice ale Marilor Puteri sunt conforme, din asta castiga doar birocratia imperiala care isi desfasoara activitatea mai lesne, dar rezultatele se pierd intotdeauna…

    A te bucura ca-i liniste fortand zeci de milioane de oameni sa suporte, numai liniste nu inseamna! Si atunci ce facem, daca nu-i talibanism local, lasam birocratia sa-l induca??? Pt ca-i este greu sa se adapteze, sa ia in consideratie evolutia insasi, naturala, obiectiva, a speciei din teritorii?
    Suntem nebuni? Sau prosti?

    Eu inteleg ca unele regimuri imperiale nu performeaza, dar sa se autodistruga din simpltate este deceptionant…

    Mai mult, legile evolutiei sunt imuabile, toate cele dorite se vor petrece, cu bilet sau fara, cu castig sau fara, cu viitor sau fara, insa NU POT FI OPRITE! Ar fi ca si cum a cauta animale in valea urmatoare este oprit de catre biserica… contrar legii Vestului.

    Pacat, imperiul si-a aratat puterea dar a ratat viitorul din lene, ca de obicei… Probabil Romania va rezista socului si presiunii, a mai facut-o 45 de ani, dar s-a degajat apoi cu sange…

  4. 4 Petruta septembrie 5, 2012 la 7:56 am

    Parerea mea,este ca istoria dinainte de 89 s-a repetat,dar acum,rolul de intervenienti l-au avul Angela Merkel si Barroso.Americanii poate credeau ca romanii vor repeta istoria.Se pare ca s-au inselat…

  5. 5 Ghita Bizonu' septembrie 5, 2012 la 8:41 am

    Mariana

    dl Rus de la filiala PDL din PSD Sluj?!

  6. 6 Valeriu Balan septembrie 5, 2012 la 9:06 am

    Interesant.

    In opinia mea Romania va ramane impredictibila cel putin in chestiuni legate de politica interna si de guvernare, cata vreme, democratia si statul de drept nu va cu adevarat instaurat. Romania spre deosebile de celelate tari din estul europei (excepand poate statele ex. sovietice si Bulgaria alaturi de care evoluam aproape umar la umar) nu reuseste sa depaseasca framantarile interne.

    Coruptia generalizata, nefunctionarea institutiilor statului, parlament, justitie, ordine publica, guvernare in general, conduce la o nemultumire populara masiva, indiferent de cine este reprezentata puterea.

    Cata vreme nemultumirea populara, este permanant in zona masei critice, este greu de tinut o directie, indiferent daca vorbim de politica externa sau interna, sigura preocupare a politicienilor fiind sa detina puterea si sa-si pastreze privilegiile controland si radicalizand populatia.

    Din acesta cauza in romania nu exista „viziune”, la noi discursul se schimba de la o zi la alta functie de context si interesul partilor. Ba injuram UE, ba sustinem UE, ba ne incordam cu Shengen, ba ne resemnam.

    Speculand starea de fapt din Romania, unii politicieni ocidentali incearca si de cele mai multe ori reusesc sa-si reprezinte interesele personale sau nationale, profitand de disponibilitatea unor lideri politici romani de oferii contra sprijinului lor politic via UE sau SUA, diverse avantaje.

    Din acest motiv, in Romania, practic toata clasa politica este discreditata si acuzata ca este aservita grupului lor de interese mafiot, trans-partinic si intereselor straine, imperialiste, care ne trateaza ca pe o colonie incapabila sa-si organizeze propriul destin.

    Din acest motiv Romania merge aproape in deriva, cu un popor resemnat, dar, atentie, cu un potential „detonator” devastator.

    Daca liderii occidentali ar privi cu luciditate spre Romania si ar reusi ca dincolo de interesele lor finaciare ar realiza ca Romania a devenit o bomba cu ceas, si ca conjunctural, condusa de cine stie ce lider orbit de propria-i putere, ar putea rasturna ireversibil echilibrul precar instalat intre cei patru mari poli de putere economico-militara, USA, Ex Sovieticii, UE, si China, atunci probabail romania ar incepe sa finctioneze iar starea natiunii incet incet sa se dezamorseze.

    Imaginati-va iesirea romaniei din UE si NATO, si apropierea ei de Sovietici.
    Sau fiind una din tarile cu cel mai mic nivel de trai, o eventuala iesire din UE, cu siguranta, pe termen scurt si mediu ar putea aduce romanilor un nivel de trai mai bun si semne de revigorare economica. Cu am reactiona oare state precum Grecia, Bulgaria si de ce nu Spania, Portugalia, Italia, unde exista deja un grad mare de frustrare relativa la apartenata la UE.

    Eu cred ca Romania are nevoie URGENT de un program adevarat de reabilitare a statului de drept, sa redea poporului roman demitatea de cetateni europeni si sa se abtina in a se amasteca flagrant in viata politica romaneasca, mai ales cand amestecul este clar impotriva vointei populare.

    In plus, Romania are nevoie de o noua clasa politica, nesantajabila, construita pe principii ideologice nu economice, consecventa si incoructibila.
    Pe asta insa Romania are nevoie de un lider credibil, onest, patriot.

    Doar asa Romania va dobandii respect in Europa si in lume, iar poporul roman va iesi din letargie.

    Poate cine stie, dupa ce va ve-ti plati greselile, printr-o revelatie, va veti asuma rolul de salvator al romanilor.

    Eu unul cred in purificare si destin, deci va sustin.

    Cu stima,
    Valeriu Balan

  7. 7 Ghita Bizonu' septembrie 5, 2012 la 9:09 am

    Pai vaz ca nu sunteti nici acum liber …. ca „acum nu este momentul tovarasi”! Dar nici nu doresc să comentez, aici, această chestiune extrem de controversată. Da cand ? La 7 ani dupa parastasu de 7 ani?!
    Ce va retine?
    Mereu aceiasi cestiune: „vai voi nu stiti !” da tineti totu in gusa si-n capusa. Noi prostimea nu avem dreptul sa falam nici ce angajamente va luati dvoastra pe spezele noastre, nici despre ce este vorba …ca iar imi amintesc ca despre negocierile cu UE nu am auzit decat „democratie” si „export de copii” da nimic despre ce conteaza : economie!!!
    Deci cand doriti sa comnetati?
    Pana atunci comentaru meu:
    1) a contat extrem de mult loby-ul extern si cel etnic de la Uausinton. Care toata lumea stie – sau ar trebui sa stie- ca in anii 70-80 insemna lobby unguresc si ucrainean!!!
    2) Spre deosebire de celelalte ţări comuniste din Estul Europei, care după 1989 au produs guvernări de dreapta, România a produs o guvernare de stânga. Nu stiu cat de drepata erau guvernarile din Ungaria ori Polonia. INSA ce stiu sigur este ca in Romania .. nu exista dizidenta! „Dizidenta” anticeausista s-a construit in anul 90 . D’aia in 89 al;ternativele noastre erau Ileescu sau Manescu . Daca nu si Verdet (care tocmai incpeuse sa una de un giuvern da raul ala de Dan Iosif i-a pus AKM ul in pieot :abdica sau te impusc!). [A nu ma luati cu Doina Cornea sau Dinescu. Ntz dragilor dizidenta serioasa, grup, discutii propuneri, idei). D’aia. Apopos cica la noi cea mia dura represiune .. insa au rapaurt PNL si PNT. Insa in Ungaria, sau Polonia nu s-au reconstruit partide „istorice” … Poa din cauza ca avau unele miscari alternative, nu?

  8. 8 Mon Stru septembrie 5, 2012 la 9:25 am

    Dar cei care au fost invatati de mici sa va urasca (si PSD-ul in general), cum vor putea ei sa va inteleaga asa cum va inteleg oamenii acestia?

  9. 9 Georgian septembrie 5, 2012 la 9:46 am

    Domnule Nastase, teoretizarile sunt importante in stiinta. In politica intereselor, evenimentele nu raspund unor principii ci unor determinari. Iar analiza lor post factum nu va servi nicicand la luarea deciziilor viitoare. In schimb, in afara de elementul istoric, pot fi interesante analize ale actiunilor liderilor politici la acele determinari externe care au adus Romania din stadiul de stat la cel de teritoriu. Iar in aceasta analiza cred ca nu ar trebui sa lipseasca momentul Bechtel.

  10. 10 Draghi Puterity septembrie 5, 2012 la 11:33 am

    Salut demersul dumneavoastra, domnule Nastase! Dovediti din nou ca stiti sa transformati raul in bine, profitand de nou castigata dumneavoastra „libertate”. Cred ca o astfel de dezbatere e mai mult decat necesara in acest moment. Permiteti-mi sa fac niste comentarii punctuale pe marginea celor scrise de dumneavoastra, din perspectiva unui amator preocupat si el de „Lumea, americanii si noi”.

    – Puteti confirma sau infirma faptul ca dorinta lui James Baker ca rusii sa intre in Romania in 1989 a fost motivata de faptul ca Romania avea cateva Kg de plutoniu din care putea sa faca arme nuclare si tehnogia rachetelor necesara pentru a folosi o astfel de arma? Cu alte cuvinte, independenta Romaniei, si iminenta intrarii ei in modul de „tara inatacabila” nu mai le folosea americanilor impotriva rusilor in perspectiva destramarii URSS avand exact efectul contrar.

    – Care a fost motivul REAL al refuzului lui Şevarnadze? A fost gorbaciovismul ceea ce a parut a fi, sau doar o strategie subtila de a le lua americanilor dusmanul si dand peste cap astfel tot complexul militaro-industrial al SUA?

    – Care era de fapt interesul american legat de reunificarea Germaniei? La modul cel mai general interesul american e de a „transfera bunastare” din alte parti ale lumii (Noam Chomsky). In ce fel ii ajuta o Germanie puternica in acest sens? Era Germanie perceputa ca un lacheu obedient care serveste primordial interesele americane?

    – Ati lasat in suspans raspunsul la intrebarea „de ce s-a prabusit atat de repede URSS-ul?” A fost Gorbaciov idealistul utopic care parea sa fie? Sau a constientizat faptul ca de fapt URSS nu are aliati reali ci doar formali in Europa de Est? De ce nu i-a reusit URSS tranzitia catre capitalismul de stat dupa modelul chinez? Sau invers, de ce le-a reusit chinezilor? E diferenta data doar de amestecul american?

    – Prin „reforme” americanii inteleg acel sistem care sa le permita in final tranferul de bunastare catre SUA. De acord?

    – Gruparile regionale la care va referiti erau gandite sa ramana in afara CE?

    – De ce a fost perceputa Ungaria ca fiind pro-americana, cand e de notorietate ca ea e pro-germana. E doar rezultatul lobby-ului lui Tom Lantos & Co. (evreimea de sorginte maghiara)? Puteti identifica alte date de intrare falsificate cu care au fost alimentate think-tank-urile americane?

    Astept cu interes continuarea!

  11. 11 teostanc septembrie 5, 2012 la 11:48 am

    Dle Nastase,

    1. Este limpede ca Revolutia romana a pornit cu sprijin de la serviciile straine iar acestea nu cred s-o fi facut de capul lor. In spatele lor sunt … si aici se afla si raspunsul daca soarta Romaniei s-a hotarat la Malta sau in Franta sau in Belize si Belarus.

    Autoritatile URSS este posibil sa-i fi refuzat pe americani sa intervina in Romania, datorita limbajului dublu pe care-l aveau.
    Pe de alta parte, sunt convins ca ei au planificat si sprijinit operatiunea ca aceasta sa para izvorata din interior, ce sa mai vina si cu trupe. Si la vremea aceea sperau in reformarea democratica a comunismului.

    Pot sa par cinic dar fara sprijin din exterior, cu toata nemultumirea populara, nu se schimba regimul nici acum.

    Ce s-a intamplat in Romania seamana cu ce s-a intamplat in Egipt, Libia cu ceva timp in urma si cu ce se intampla acum in Siria.

    Am vazut cu cca 20 ani in urma dezvaluirile facute de niste ziaristi americani privind proiectarea, parca pentru Panama, a unui program informatic pentru realizarea de revolutii populare in regimurile dictatoriale.

    2. Pozitia romanilor dupa caderea ceusismului de respingere a guvernelor de dreapta se fundeaza tocmai pe ceausism, repectiv pe politica de independenta si suveranitate nationala (reala sau mai putin reala, dar afirmata zi de zi si ceas de ces) promovata de acesta si care a avut simpatia populara, atunci si acum.

    In plus PNL si PNTCD au crezut ca antipatia fata de Ceausescu li se va transfera lor ori acest lucru nu s-a intamplat.

    Si aceasta demonstreaza ca la revolutie oamenii in Romania voiau sa scape de Ceausescu si nu de comunism, contrar opiniilor cvasi oficiale. .

  12. 12 Draghi Puterity septembrie 5, 2012 la 11:48 am

    Spre deosebire de celelalte ţări comuniste din Estul Europei, care după 1989 au produs guvernări de dreapta, România a produs o guvernare de stânga. De ce s-a întâmplat acest lucru?

    Pentru ca Revolutia din ’89 a fost una anti-Ceausista, nu una anti-comunista. Abia prin „Proclamatia de la Timisoara” si „Piata Universitatii” americanii au incercat sa ii schimbe caracterul.

    Ce deranja in primul rand lumea in anii ’80 era cultul personalitatii sotilor Ceausescu si modul dictatorial in care acestia intelegeau sa conduca tara si nu propritatea comuna asupra mijloacelor de productie. Acesta era considerata cauza principala a ineficientei sistemului, si a marasmului rezultat de aici, si nu sistemul in sine. Exemplul Yugoslaviei, unde un sistem asemanator functiona, era la indemana. Perceptia generala era ca „se construieste mult, se face mult, dar a proasta”. Se dorea de fapt corectarea si optimizarea sistemului, nu schimbarea lui.

    Caracterul anti-Ceausist al Revolutiei din ’89 este in parte datorat si americanilor, care prin propaganda de la „Europa Libera” tinteau aproape exclusiv in Ceausescu.

    Apropo „Europa Libera”, imi aduc aminte ca la un moment dat CIA aflase ca romanii ar fi mai degraba tentati sa accepte un socialism de tip gorbaciovist decat pe Ceausescu si ca (ajutat sau nu de Moscova) era tot mai prezenta ideea ca ar fi bine sa „intre rusii si sa ne scape de Ceausescu”. „Europa Libera” a inceput sa reproseze „lipsa de perspectiva istorica” romanilor care ajunsesera (din disperare) sa gandeasca in felul acesta. Pentru mine asta e un indiciu ca inca dinainte de ’89 americanii nu luau in considerare cu adevarat lasarea Romaniei in in zona de influenta sovietica.

  13. 13 Draghi Puterity septembrie 5, 2012 la 11:54 am

    @Doru Coarna

    Scrii Daca SUA ar fi acceptat ca naturala evolutia Romaniei catre liberalismul social, atunci ar fi primit o a doua capitala aici, la Bucuresti, si oriunde ar fi facut la fel. Dar a-l trimite pe emisar care sa faulteze vointe locale, inseamna dezastrul, inceputul sfarsitului increderii sincere, populare! Iar fara un astfel de suport, lucrurile se forteaza sintetic iar rezultatul este negativ.

    Subscriu. E consecinta faptului ca puterea corupe. Iar puterea absoluta, corupe absolut.

    P.S. Nu vreau sa anticipez ceea ce va scrie domnul Nastase, dar sunt curios cum vede domnia sa pereiada actuala. Urmeaza mentinerea unui sistem unipolar, dar se schimba polukl, sau ne indreptam spre unul multipolar? Sau catre haosului unui razboi global?

  14. 14 alex septembrie 5, 2012 la 12:12 pm

    Eu cred ca s-a pornit de la un principiu mult mai simplu. Un proverb romanesc spune ca ”daca nu ai bani in buzunar mirosi a prost”. O ţară saracă va fi totdeauna foarte uşor de manevrat. Aşa ca ne-am şi ne-au sărăcit, iar acum fac din noi ce vor.

  15. 15 cristina septembrie 5, 2012 la 12:18 pm

    briliant!, mai mult ca niciodata! va doresc din suflet sanatate si daca a fost cu voia Domnului sa ajungeti in fruntea acestui popor atipic, tot cu voia Lui, indiferent de rautatile oamenilor mici si invidiosi care au vrut sa va faca rau, veti ramane in frunte, intr-un fel sau altul. misterioase sunt caile Domnului. nu sunt foarte religioasa, dar asta am simtit sa scriu citind expunerea dumneavoastra nu foarte taioasa dar foarte logic explicativa. Respect domnule Nastase!

  16. 16 Karakas septembrie 5, 2012 la 3:48 pm

    Mi se pare interesant ca Romania comunista, romanii in general se temeau mai putin de Kremlin in realitate, decit de „partenerii” de azi care se comporta ca si cum ar fi cucerit miltar tara: impun regulile de joc, isi aleg conducatorii preferati, ii baga la pirnaie pe cei de care se tem politic. Erodarea simpatiei fata de americani se face cu o viteza mult mai mare decit cum a evoluat antipatia fata de rusi, mai precis cei care imprimau linia politica externa, conducatorii lor. Cel putin rusii au ramas aceiasi: nu se amesteca in problemele politice interne din Romania. Nu dau indicatii, si nu au Komisari sau intermediari care sa dicteze ce trebuie si ce nu trebuie sa faca Guvernul.

    Dar probabil vina cea mai mare pentru cum ne pozitionam fata de cei puternici o avem noi, romanii, iar cei din exterior ne stiu bine slabiciunile.

  17. 17 Adrian B. septembrie 5, 2012 la 4:21 pm

    180* intre ceea ce spun si ceea ce fac americanii ! Este cel mai ODIOS STAT POLITIENESC pe care l-am perceput ! As putea vorbi foarte mult despre americani si despre USA : povesti INCREDIBILE cu oameni extrem de SARACI (da, ati citit bine!) , de asupriti si de nefericiti !
    As vrea sa va relatez un singur lucru , care pur si simplu m-a socat la americani : in 5 ani de zile si probabil mii de persoane cu care am interactionat , am cunoscut maxim 3 persoane care au auzit de Romania !!!Doar au auzit …Infantilismul si lipsa lor de educatie sunt atat de evidente incat ramai socat !

  18. 18 Ghita Bizonu' septembrie 5, 2012 la 4:26 pm

    West Nile stricke again!

    Primul mort din cauza de meningita West Nile!!

    Buon v-am atras atentia? Am fost suficient de intelctual ?!

    West Nile este un virus de meningita … “importat” de pasarile migratoare.
    Aparut prin Romania cam acu’ 20 de ani. Pe vremea aia bantuiam un spital (de copii) oe motive profesionale. Practic lucram in spital – asta inseamna ca stateam cu doctorii .. inclus cafele, bautura (preferata fiind Baraks palinka de piersici) –suficienta sa nu zic multa!- si .. tacalale!
    Si taman bine ca au aprut primele cazuri de West Nile. Eu mai dobitioc si mai fesenist ziceam ca o boala se poa propaga si asa si ca vem “pasaj” (migratia pasarilor) mare. Medicii radeau d eidiotenia ministrului sanatatii – “auzi ce-I bubuie capul fesenistului asta criptocomunist! Sunt idioti si ne cred idioti!!” si explicau competenti ca pasarile mirataoare nu pot pruta molime..
    Acu’ sa nu credeti ca aia nu stiau meserie…Insa ei citeau Romania Libera si erau “pe linie”! Asa ca expimau opinia politica corecta.

    Guvernu FSN a trecut … Ministrul incompetent a fost schimbat .
    West Nile a ramas…

  19. 19 Ghita Bizonu' septembrie 5, 2012 la 5:54 pm

    Tonta face ciocu mic sperand sa supravietuisca „coabitarii” Insa daca Luluta se grabeste cu dosaru cu munitia … catedra o sa se reintregeasca si o sa „coabitati” cam fortat …
    Si cand ma gandesc ca dvoastra nu ati repectat statu de drept (basesco-securist), nu ati crezut in arestarile de WE si ca se pare ca ati pus frana la dosaru Flota … deh pe cine nu lasi da dvoastra si Ponta procedati altminteri.

    Deocamdat maine Dragnea va experimenta nitel „coabitarea” ….si spre fericirea amicilor din Internationala Socialista !

  20. 20 Marian Nicolae septembrie 5, 2012 la 6:23 pm

    Frumos scris, dar din pacate am ramas noi, Rusia traiasca-i Tarul, China, lumea si americanii…..

    Sa zic mai mult???

  21. 21 Doru Coarna septembrie 5, 2012 la 6:24 pm

    @ Draghi,

    eu ma incumet sa anticipez, desi in mod cert dl Nastase s-ar opune unei asemenea prognoze: eu cred ca o conflagratie mondiala, totala, este inevitabila! Suntem 7 miliarde, hrana se imputineaza, energia la fel, manifestarile de forta ale marilor puteri devin tot mai evidente si tot mai interesate, lipseste o autoritate suprema, Religia este, oricare ar fi ea, terfelita sistematic si inlocuita cu lipsa oricaror norme de morala, planeta nu mai ofera decat circi iar paine deloc, mai vin si schimbarile climaterice, mai vin si tari cu succes care absorb prin profit resurse uriase dar nu au capacitatea de a le administra la scara planetara, deci doar le extrag din circuit diminuand disponibilul…

    Pe scurt, imi miroase a dezechilibru total, si de regula se lasa cu scarmaneala, cu deranj planetar.

  22. 22 Ghita Bizonu' septembrie 5, 2012 la 6:44 pm

    Pai normal ca baseaua sa fie iubita de mUe :

    Romania rejects blanket approach to troubled banks

    The governor of Romania’s central bank has said a blanket recapitalisation of troubled banking groups is not what his country needs.

    Mugur Isarescu also warned of the risks of lumping together countries facing very different circumstances under the heading of emerging European risk.

    Romania was the fastest-growing economy in the European Union last year but saw an eight-year boom shudder to a halt late in 2008. Growth of 7.3 per cent last year is expected to turn negative in 2009.

    With external debt standing at 12 per cent of gross domestic product last year, most analysts expect Romania to follow Hungary and Ukraine in turning to the International Monetary Fund for support. Emil Boc, the prime minister, has said he expects to reach a decision this month on calling in the IMF.

    Asked about the Austrian government’s calls for a region-wide support package, Mr Isarescu told the Financial Times: „When [Austrian finance minister] Josef Pröll visited Bucharest, I told him . . . that a global approach of subsidising all the Austrian subsidiaries would not be good for Romania because our banks are already very well capitalised.

    „Any capitalisation is welcome, of course, but a global approach would need to address the specific problems here, otherwise you could get confusion.”

    Mr Isarescu was speaking after Monday’s announcement by the central banks of the Czech Republic, Hungary, Poland and Romania that they were prepared to intervene in currency markets after a week of heavy selling.

    But Matei Paun, a partner at the Bucharest-based corporate finance advisers BAC, said such confidence in Romania’s banking system might be complacent.

    „There are plenty of banks that have been nationalised in the last six months which were well capitalised. You can be solvent without being liquid,” he said, citing evidence of liquidity problems at Romanian banks.
    din Financial Times February 25, 2009

    Deci miliarde ptr bancile austriece .. platite de noi. In schimab ciuciu Schengen , bagati-va-ti mintile in cap Europe liubit Baßesck . dempcratie inseamna stat de drept si statu de drept e Securitatea in frunte cu der Baßesck cel Suprem!!!
    heil Sigu Europei asupra poporului roman!!

  23. 23 Laurentiu septembrie 5, 2012 la 10:43 pm

    Dle Nastase…si totusi,nimic despre „iluminati” care nu au fost si nu sunt straini de tot ce sa intamplat si se intampla in lumea asta!

  24. 24 betalfa septembrie 5, 2012 la 11:04 pm

    LICURICIUL !… cred ca in vremea comunista, cand rusii aveau o influenta mai mare, eram NET MAI VERTICALI !!!! ………………….. diferenta e ca romanul (SLUGA !) se ploconeste la cei bogati crezand (CA PROSTU’ !) ca ii pica si lui ceva. IN REALITATE ii pica un MARET SUT IN FUND si spolierea tarii de resurse fizice si umane. Iar el va fi MAI SARANTOC si MAI SLUGA ! ……………… AUX ARMES CITOYENS !!!! … LAMARTINE si BALCESCU !!!!!!!!!!!!

  25. 25 Fragmentarium Politic septembrie 5, 2012 la 11:47 pm

    O analiza de amploare, bazata pe expertiza de exceptie a unui fost sef al diplomatiei romanesti, care sintetizeaza lucruri stiute si mai putin ori deloc cunoscute. In ultimii douazeci si ceva de ani, reactiile noastre au fost ca si perceptiile, pe secvente scurte, sub presiunea evenimentelor, a unei fluiditati care a fost determinata si controlata, pana la un punct, de marile puteri. Sunt insa de acord ca Malta nu a reprezentat, cel putin nu intrutotul, Yalta, si ca ar fi o idee politica nociva daca am merge pe un asemenea scenariu, pentru ca ne-am construi singuri o capcana din care, dupa principiul ca ce-si face omul cu mana lui (…), sigur nu am mai scapa. Rolul scenariilor este nu numai de a identifica un set de evolutii posibile, ci si de a manipula, de a modela cursul evenimentelor potrivit anumitor interese, ceea ce nu inseamna ca se va si intampla, pentru ca legile internationale sunt precum cele sociale, actioneaza prin intermediul popoarelor, in primul caz, si al oamenilor, in cel de-al doilea. Vreau sa spun ca indiferent cine ce-ar stabili pe un petec de hartie, popoarele sunt cele care vor indeplini sau nu rolurile care, eventual, le-ar fi prescrise, si ca in permanenta suntem testati cu tot felul de scenarii politice si ca multe dintre ele se risipesc in vant datorita lipsei lor de aderenta sociala, nationala si internationala. Insa nu acelasi lucru l-as spune despre oportunitati, care, multe dintre ele, sunt construite cu migala, prin evenimente create sau, precum in romanele politiste, prin plantarea de indicii, iar aici intervin, pe langa experienta, intuitia, flerul sau un al saselea simt, propriu oamenilor politici rasati, as indrazni sa spun nascuti, nu facuti, cei care anticipeaza manevrele si mutarile adversarilor, nu prin ghicirea lor, ci prin intrarea in black-box-ul gandirii acestora, dinspre iesiri spre intrari, cat si prin capacitatea de a citi si corobora detaliile. Pentru spiritele comune pare ceva SF, nu insa si pentru geniile politice. Exista insa si o modalitate rationala, mai la indemana, depinde de context daca poate fi numita de aparare, de contra-atac sau ofensiva, iar domnul Adrian Nastase o enunta fara gres, crearea de avantaje competitive si de proiecte de cooperare internationala, care ofera o marja de flexibilitate, vecina de multe ori cu castigarea initiativei strategice, cand obtii achiesarea… Este foarte adevarat ca adversarii se influenteaza reciproc si ca-si folosesc unii altora metodele, chiar daca in etape istorice diferite. Cine nu observa ca multe din ideile geopolitice americane sunt imprumutate de la scoala germana de geopolitica sau cine nu recunoaste „patentul” lui Goebels in propaganda americana (si nu numai) privind transformarea minciunii in adevar, prin repetitie continua?! De ajungerea, fie si in ultima instanta sau prin diverse cai, la utilizarea acelorasi mijloace si tehnologii, nici nu mai vorbesc (pentru a menaja susceptibilitati, amintesc doar ca inventii precum cele ale lui von Braun sau Tesla au plecat de pe continentul european, imbatabil tehnologic, dar, ca o ironie a soartei sau un blestem, la care ar trebui luat aminte, au ajuns sa ii fie opuse ca santaj; cel putin, la noi, Henri Coanda nu a avut un asemenea destin!). Asa s-a ajuns si la preluarea doctrinei Brejnev, a suveranitatii limitate, de catre administratiile Bush (tata si fiu), ajungandu-se la ceea ce s-ar putea numi doctrina Bushnev! Totusi, dupa 1989, cu tot unipolarismul lor, SUA nu au mai putut, in ceea ce priveste Europa, sa-i tina pe germani la pamant si pe rusi in afara, a fost, cred, in primul rand un efect al liberei circulatii, pe care fie nu l-au anticipat fie nu au mai putut sa-l tina sub control. Cand Rice evoca principiul „stabilitate, nu eliberare”, acesta era opozabil cu deosebire unificarii Germaniei. Nu pierderea competitiei militare, ci a celei tehnologice, in plan larg si cu preponderenta civil, a dus la implozia sistemului sovietic, pentru ca cele doua superputeri se puteau distruge reciproc de nu stiu cate ori, dar epoca noua, a internetului si telefoniei mobile, a lumii digitale, in general, ofereau alte posibilitati comunicationale si de control al populatiei, care le surclasau si le faceau inoperante pe cele ale sistemelor inchise. Nu vad insa in analiza domnului Adrian Nastase un factor, cel de criza, dar domnia sa este un diplomat, in care NU-urile si DA-urile sunt intotdeauna de catifea. De fapt, este vorba despre doua tipuri de criza, cea din sistemul capitalist, de pana in 1989, care a fost atenuata pana la cucerirea a ceea ce s-a crezut a fi un cap de pod, dar dupa ce SUA au inceput sa cheltuiasca nesabuit (deceniul 1990-2000), in contul unor venituri viitoare, care nu au mai venit si nu aveau cum sa mai vina dintr-o lume in care criza s-a generalizat, a survenit colapsul, de pe urma caruia nu ne-am revenit nici astazi, iar pe de alta parte, criza din sistemul comunist si prabusirea sistemica a comunismului, care a generat o catastrofa geopolitica, dupa cum o denumesc rusii, dar de pe urma careia, in mod paradoxal, tarile Europei de Est s-au salvat, renascand ca Pasarea Phoenix, din propria cenusa.

  26. 26 Marian Nicolae septembrie 6, 2012 la 7:39 am

    Maestre Doru Coarna,

    Intr-adevar, miroase a pute praful de pusca din aer……

    Conform principiului cui pe cui se scoate, cred ca mai este loc de inarmare pe lumea asta…..eu cel putin mai am loc de-un shot gun in frigider….. din acela cu pompa, Winchester de poti sa-i pui 9 boabe, de darami ursul cu o singura boaba…….sau loc de o cutie mare cu inghetata, acum depinde din ce parte bate vantul…..vom trai si vom vedea….

  27. 27 Marcus septembrie 6, 2012 la 9:28 am

    Traienele, Fa-ti Si Fa-ne Un Mare Bine, Interneaza-te La Balamuc, Neica!

    Avertismentele medicale in legatura cu anumite abuzuri la consum trebuiesc luate in serios. Un exemplu mai mult decat graitor in acest sens este chiombila uzurpacila la care consumul exagerat de alcool a facut practic ravagii la nivel cerebral, motiv pentru care pacientul nu mai judeca cu capul ci judeca cu dosul.
    Nu mai departe din ultimul discurs in care respectivul ne-a oferit o mostra de judecata a la poponeata, ocazie cu care a tipat ca din gura de sarpe ca incercarea de a face tandari statul de drept prin inlocuirea celor doi presedinti ai Camerei Deputatilor si ai Senatului, insotita de cea a Avocatului Poporului cu urmari directe in suspendarea statului de drept, mai pe sleau a sa personala, avem o dovada clara ca omu’ e afectat rau la mansarda de hectolitri de whisky bauti in loc de apa, viemisorii din stomac urcandu-i-se la cap si distrugandu-i ce dracu mai avea bun din reteaua neurala.
    Si spun asta deoarce tot el, in acelasi discurs, citeaza la institutii care nu au putut fi “tandarite” de puscariabili, pe langa Procuratura si CSM si Curtea Constitutionala a carei majoritate de nevolnici naimiti ii ciugulesc din palma.
    Ori slugile sale de la CC au stabilit negru pe alb, publicat in Buletiunul Oficial ca toate schimbarile atat la Parlament, la Avocatul Poporului cat si suspendarea sa au fost perfect constitutionale. Sunt cunoscute eforturile de discreditare a Romaniei facute de oamenii lui uzurpacila in strainate, eforturi in care se inscrie si acreditarea ideii ca puscariabilii nu ar da doi bani pe deciziile CC. Ei bine, faptele “vorbeste” si ne “spune” ca in timp ce USL a respectat pana la virgula deciziile acesteia, chiombila in dorinta lui prosteasca si nemotivata de razbunare, urineaza pur si simplu pe hotararile CC si o tine langa-talanga cu “incercarea de a face tandari statul de drept”.
    Spuneti dvs. daca ipochimenu’ este intreg la minte.
    Ba, mai mult, multumit de cum a mers daru’ la nunta tutei si-a dat liber la visceralitatea-i razbunatoare si pe modelul gestapovistilor sai de la DNA care au alergat agricultorul roman prin sfanta biserica in mare zi de sarbatoasre crestina, acum le-a dat drumul din lesa si i-a asumtit impotriva fruntasilor PSD care au condus campania la Referendum, dand si aici dovada de atingere grava la filoxera prin transformarea nevinovatului in vinovat si carevasazica viceversa.
    Cu alte cuvinte, in ciuda faptului ca in lege scrie clar ca partidele au obligatia de a incuraja si a chema lumea la vot, iar cele care obstructioneaza procesul de exprimare a optiunii boboreanului prin vot sunt pasibile de pedepse mergand pana la a fi scoase in afara legii, ei bine enkadevistii basescului ii tin culpabili pe cei care conform legii au cerut cetatenilor sa voteze si fac mucles in cazul boicotului ordinar la care am asistat cu totii neputinciosi, boicot initiat de pedeleu si dirijat de chiomb din curticica.
    Judecand cu posteriorul, chiombu nu-si da seama ca toate aceste actiuni ale sale se constituie in noi motive de suspendare ce va veni la ceas de zi in acelasi timp cu castigarea alegerilor de catre USL.
    Si de data asta nici mama Merkelitei,cu taxu lu’ Barosso si cu tot arborele genealogic a lui Obama nu-l mai scot din mocirla in care se baga singur crezand ca este Dumnezeu pe pamant.

  28. 28 Draghi Puterity septembrie 6, 2012 la 10:35 am

    @Fragmentarium Politic

    Nu pierderea competitiei militare, ci a celei tehnologice, in plan larg si cu preponderenta civil, a dus la implozia sistemului sovietic, pentru ca cele doua superputeri se puteau distruge reciproc de nu stiu cate ori, dar epoca noua, a internetului si telefoniei mobile, a lumii digitale, in general, ofereau alte posibilitati comunicationale si de control al populatiei, care le surclasau si le faceau inoperante pe cele ale sistemelor inchise.

    Interesant. Sovieticii au pierdut masiv competitia in domeniul microelectronicii, a microprocesoarelor. Putin se plangea nu de mult de obtuzitatea conducerii sovietice de atunci careia el insusi ii facuse rost de know-how din vest in acest domeniu, dar care nu a stiut sa il foloseasca. Totusi, si alte tari au pierdut aceasta competitie, de exemplu Germania, si nu s-au prabusit la fel ca si URSS. Din surse credibile am aflat ca in 1990, in domeniul materialelor, sovieticii erau cu cel putin zece ani (!) inaintea vestului. Asadar ar fi existat posibilitatea de a excela in alte domenii, la fel cum a facut Germania concentrandu-se pe sectorul constructiilor de masini.

    Poate mai degraba centralismul si ignorarea mecanismelor pietei a fost ceea ce i-a facut pe sovietici sa nu converteasca (suficient de repede si suficient de bine) know-how-ul lor in aplicatii civile care sa fie cerute pe piata interna si externa.

    Pana la un punct lucrurile seamana si cu ceea ce s-a intamplat in Romania lui Ceausescu. Exista insa si diferente. Desi strategia economica a Romaniei fusese una corecta la nivelul anilor 70 (de ex. dezvoltarea industriei grele cu accent pe industria constructoare de masini) s-a ratat (partial) trecerea spre tehnologii moderne. In plus s-a neglijat faptul ca o economie puternica trebuie sa duca la bunastarea populatiei, si nu trebuie permis ca ea sa devina un scop in sine. Capcana datoriilor externe (intinsa de „asasinii economico-financiari” din SUA) in care a cazut si regimul Ceausescu si incercarea de a iesi din ea din anii ’80, au inabusit ulterior orice sansa de modernizare a economiei romanesti.

    Chiar daca zona politica din SUA a sprijint (mai mult decalrativ decat real, in opinia mea) dizidenta lui Ceausescu in blocul sovietic, cea financiara a mers pe schema cunoscuta si aplicata si acum – sa indatoreze atat de mult statul roman incat toate veniturile acestuia sa fie cheltuite pe plata dobanzilor si nu pe dezvoltarea tarii. Faptul ca Ceausescu a decis sa plateasca datoria externa, reprezenta pentru zona financiara a SUA o crima de neiertat (comparabila poate doar cu miscarea de nealiniere a Yugoslaviei). Cum zona politica a SUA a devenit odata cu trecerea timpului din ce in ce mai subordonata celei financiare, a urmat evident si demonizarea lui Ceausescu din anii ’80 sub diverse pretexte (Pacepa, drepturile omului, urbanizarea satelor, etc.) totul culminand cu sacrificarea sa.

  29. 29 Cârcotaşu septembrie 6, 2012 la 11:14 am

    Da, adevărat dar nu ne foloseşte la nimic.
    1. Cu excepţia unor timide încercări de a valorifica nişte oportunităţi, până-n 1997, ulterior, în politica externă a României singura tendinţă clară rămasă a fost slugărnicia. S-au comis erori de neimaginat pentru că „aşa ne cere” fie FMI, NATO sau UE. Nu e de nicio mirare că s-a ajuns aici şi chiar dacă acum, în ceasul al 13-lea ne-am gândi să revenim la normalitate am întâmpina o rezistenţă enormă de la cei ce nu vor înţelege cum de până acum am pupat şi-am lins pe degeaba iar acum îndrăznim să punem ceva condiţii. Din păcate, nivelul cel mai înalt de slugărnicie performat de România în relaţia cu UE şi SUA, va rămâne-n istorie ca aparţinând guvernului Ponta, în iulie-august 2012.
    2. După 2000 se pare că unii din politicienii noştri au înţeles de ce imediat după 90 nu dreapta a câştigat în România alegerile, ei au rămas mai departe în viaţa politică. Alţii, care n-au înţeles, au cam dispărut. Unii, apăruţi recent, din spuma mării, care n-au înţeles şi se chinuie să le repete figura, tocmai sunt pe cale să dispară.
    3. Conţinutul „Doctrinei Brejnev” a existat dintotdeauna, cei puternici au aplicat-o în toate epocile. Ea n-a avut acest nume decât după ce nişte „analişti” mincinoşi au prostit nişte fraieri, fabulând că ea ar fi invenţie sovietică. Democraţia dulăilor nu-i de nasul… căţeilor. Din păcate mai există mulţi naivi care-l aşteaptă pe unchiu’ Sam să le-mprăştie lumina democraţiei.

  30. 30 Fragmentarium Politic septembrie 6, 2012 la 1:32 pm

    Prima lectie politica pe care am invatat-o in lumea veche a fost ca in politica sunt trei categorii de lucruri, cele pe care le cunoastem si despre care putem vorbi, cele pe care nu le cunoastem si, in consecinta, despre care nu ne putem pronunta, dar si din cele pe care le cunoastem dar despre care nu putem sa vorbim. Vine insa un timp pentru fiecare. Ceea ce s-a intamplat in Est a facut parte din planul Vestului. Vechea teza a „ingradirii” (Churchill, Fulton, 1946) s-a trezit dintrodata in aer, cand ingraditura s-a prabusit, dar nu in afara (explozie), asa cum s-ar fi asteptat multi, ci inauntru (implozie). Ati vazut vreodata ce se intampla cand cineva din afara impinge intr-o usa si intampina rezistenta celor dinauntru, apoi acestia din urma cedeaza brusc, deschizand-o ei insisi si pe neasteptate, incat cei din afara se trezesc dintr-o data ca imping in gol si, in virtutea inertiei, se dezechilibreaza si se prabusesc peste cei dinauntru?! Sau cand, in jocul marinaresc cu trasul la parama echipa „trasa” schimba brusc sensul vectorului de tragere, venind spre „tragatori”, incat tot lantul tragatorilor se dezechilibreaza si se pomenesc cazuti la pamant, si cu „trasii” peste ei?!

    De fapt, sistemul centralizat, pe care ideologic l-am numit „comunism” a fost o forma de rezistenta. Chestii precum dictatura sau democratia sunt pentru consum public, adevaratele motivatii dinapoia acestora sunt interesele geopolitice si geoeconomice, iar cel mai bun exemplu este ca si dupa ce URSS-ul s-a destramat si Rusia a trecut la multipartitism si economie de piata (esenta democratiei, dupa tiparele occidentale), ostilitatea americana a ramas nedomolita, iar proiectele de expansiune la fel de vizibile si de explicite, ceea ce arata ca nu democratia este mobilul, ci resursele si piata, la fel ca peste tot in lume. Nici acum nu-mi pot explica cum de germanii, care n-au putut castiga batalia Angliei, au facut greseala uriasa de a deschide al doilea front in Est, si inca impotriva unui colos, ca si cand Hitler ar fi facut jocul unui al treilea, dar aceasta este o alta discutie. Realitatea este ca WWII, prin care nemtii si sovieticii au fost aruncati unii impotriva altora, spre a se macina si slabi reciproc, a facut posibila ca o putere non-eurasiatica sa ajunga sa domine Eurasia. O concluzie sau un invatamant, pentru mine cel putin, ar fi ca nu americanii au castigat razboiul, ci europenii l-au pierdut (incluzandu-i aici si pe sovietici), americanii nu au facut decat sa dea semnale de incurajare a unor procese si de franare a altora, dupa care n-au facut altceva decat sa astepte, „treaba” in locul lor facand-o europenii insisi!

    Chestiunea aceasta, a plantarii de indicii inselatoare in viata internationala de catre cei care au posibilitatea si interesul sa o faca, si care a luat o noua turnura in zilele noastre, pentru a genera false perceptii, iluzia unor „oportunitati” si, de aici, decizii gresite care servesc unor terti, ar merita mai multa atentie. Ca un exemplu, in paranteza fiind spus, cat de reale sunt indiciile de criza si de „necesitate” a austeritatii, care ne imping catre subordonare prin integrare, cum ne cere Basescu, adica spre limitarea voluntara a suveranitatii si cedarea unor parti din aceasta, prin crearea SUE?! Intamplarea a facut sa vad in aceste zile niste statistici care vorbesc despre umflarea aparatului administrativ al UE si a cheltuielilor de intretinere a acestuia, prin niste salarii si pensii cu adevarat nesimtite, in timp ce, culmea, in acelasi timp, noua ni se cere contrariul, iar Greciei sa-si reduca consumul si sa-si creasca la sase zile saptamana de lucru si numarul orelor dintr-o zi lucratoare! Curata stapanire, pe de o parte, si de sclavie, de cealalta! Mai are cineva vreo indoiala sau nedumerire de ce Basescu ne cere stat minimal si unde ni s-ar duce banii daca ne-am ingloba in administratia UE, cand nota de plata cu intretinerea acesteia este atat de mare si in crestere?! Nu pun mare pret pe intriga politica, desi nu exista fum fara foc, dar deja in anumite cercuri se vorbeste ca de-suveranizarea Romaniei si transformarea ei intr-o colonie are deja o miza personala pentru Basescu, Washingtonul promitandu-i un post gras in administratia NATO, iar Bruxelessul unul de acelasi calibru pentru EBa, in administratia UE, dupa ce tatal nu va mai fi presedinte iar fiica, europarlamentar! Mai poti sa zici ceva, cand vezi cu ochii tai catre ce indreapta Basescu Romania?! Intrucatva, teza „diferentierii democratice” (care nu are nimic de-a face cu democratia!) cam are acelasi rol, de contrapunere, de creare de falii prin false adversitati, dar care in acelasi timp se dovedesc a fi brese cat se poate de reale pentru interese straine, si uite asa pierdem cu totii, pentru ca bresele in sistemul imunitar al intereselor europene le facem noi, cu mainile noastre!

    Cateva cuvinte despre noi si americanii. Dupa toate probabilitatile, Romania lui Basescu va impartasi, in anumite puncte, soarta Romaniei lui Ceausescu, cel putin sub aspectul unui anumit gen de izolare, daca vom fi prinsi din nou pe picior gresit, fara alternativa (nu ma refer aici la izolarea externa, care a devenit imposibila prin abolirea sectarismului ideologic si posibilitatea cooperarii pe orice azimut). Si cu noi americanii vor face ceea ce fac ei cel mai bine cu oricine, ne vor folosi impotriva altora, fie ca se numesc rusi, chinezi, arabi, islamici etc, dupa care ne vor abandona sau sacrifica, Basescu nefiind decat un pion in jocul lor geopolitic. Cum au simtit ca tronul de la Cotroceni se clatina si ca omul lor este pe punctul de a fi mazilit de popor, au si inceput sa agite teza „loviturii de stat”, care, pentru neinitiati, statul de drept este personificat de Basescu insusi, lucru pe care l-a spus chiar reintorsul, cand a afirmat, la intalnirea cu diplomatii, ca revenirea lui pe functie a insemnat ca statul de drept a ramas in picioare, chit ca a calcat peste 7,5 milioane de voturi! Americanii s-au „mirat” ca, in 1989, spre deosebire de celelalte tari din Europa de Est, iesirea Romaniei din totalitarism a fost violenta si cu un guvern de stanga, uitand sau ignorand, probabil, ca aceasta nu a avut de ales, dar nu schiteaza nimic din care sa rezulte ca ar intelege frustrarile din prezent ale unui popor pentru care sarcina sociala a Revolutiei, care i-a scos in strada, a ramas neindeplinita. Si acum se contureaza un razboi civil, care sa rupa corsetul politico-justitiarist-prezidentialist, semnalele nu lipsesc, Crin Antonescu nu l-a evocat in mod gratuit sau politicianist. Numai ca ceea ce lipseste acum este alternativa la un presedinte de dreapta. Trebuie spus clar, pericolul izolarii populare a institutiei prezidentiale ii va ameninta si ii va face pe toti sa piarda, si US, si EU, si, nu in ultimul rand, RO.

  31. 31 Karakas septembrie 6, 2012 la 1:32 pm

    Evident, nu intimplator Ambasadorul Germaniei si cel al Marii Britanii au iesit cu declaratii publice pozitive despre stabilitatea politica si economca, odata cu reintoarcerea lui Basescu la Cotroceni. Asta poate duce cu gindul rapid la cum este condusa tara din exterior prin intermediari, dar cred ca mai departe de asta este temerea lor de un precedent. Nu bunastarea romanilor ii face pe ei sa plinga…La urma urmelor investitorii nu au fugit din Romania la o rata alarmanta pentru ca Basescu a stat putin pe tuse. Deci propaganda cu legatura intre stabilitatea politica si cea economica e fortata, chiar de ei. Mai grav este ca uritenia cu „democratia” apare in toata goliciunea ei pentru cei care au crezut in idealuri. Nu, realpolitikul si-a aratat fata hida, iar lacomia capitalismului a invins, rizind strimb in fata suferintei omenesti.

  32. 33 Ghita Bizonu' septembrie 6, 2012 la 4:49 pm

    Ah .. coabitare .. ce frumos suna!!!!
    Azi Liviu Dragnea !!!! Pana la urma conducerea PSD se pare ca se va reuni la Jilava….

  33. 34 Florea Dumitrescu septembrie 6, 2012 la 5:31 pm

    SCRIEŢI PARTENERILOR, ALIAŢILOR ŞI
    PRIETENILOR OCCIDENTALI!

    URGENŢĂ MAXIMĂ, COMUNICAREA

    1. Noi, ca şi milioanele de cetăţeni raţionali din această ţară, am considerat că problemele noastre interne – oricât de mult ne-am certa şi confrunta între noi – nu trebuie să facă obiectul unor plângeri şi reclamaţii la Uniunea Europeană şi la liderii europeni.
    Dictatorul Băsescu şi acoliţii săi au considerat că pot transmite minciuni şi dezinformări despre statul de drept şi democraţia din România; a făcut aceasta tocmai dictatorul care a violat grav şi în mod repetat Constituţia şi legile ţării. Prin aceasta, dictatorul Băsescu şi clicile sale au adus imense prejudicii României.
    2. Trebuie să se recunoască de partidele din USL că nu au sesizat la timp şi nu au făcut ce trebuia pentru COMUNICARE, pentru informarea corectă a Uniunii Europene şi a liderilor occidentali.
    Nici noi, cei din societatea civilă, nu am realizat la timp ce mare pericol pentru ţară reprezintă minciunile, dezinformările şi intoxicările domnului Băsescu şi ale clicilor sale.
    Acum trebuie să ripostăm şi PROCLAMĂM dreptul nostru, al cetăţenilor români, la corecta informare a partenerilor, aliaţilor şi prietenilor noştri occidentali.
    PROCLAMĂM obligaţia noastră de a combate minciunile, dezinformările şi intoxicările domnului Băsescu şi ale clicilor ale – prin care au lovit în interesele poporului român şi ale ţării.
    3. Deşi nu am dorit, în aceste zile am fost nevoiţi să ne adresăm deja domnului Barroso, doamnei Angela Merkel şi doamnei Viviane Reding cu informări – în două scrisori.
    Îndemnăm pe toţi oamenii de bună credinţă să procedeze la fel.
    Va trebui să dovedim că în această ţară există milioane de specialişti şi oameni cu pregătire superioară care sunt hotărâţi să-şi apere ţara.
    Până când lucrurile se vor limpezi, vom fi nevoiţi să transmitem multe scrisori liderilor occidentali despre problemele noastre interne, despre încălcarea Constituţiei şi a legilor ţării de către dictatorul Băsescu şi clicilor sale.

    NECESITATE URGENTĂ
    Toţi cei care nu sunt de acord cu abuzurile, ilegalităţile şi violarea Constituţiei şi a legilor ţării de către regimul dictatorial Băsescu – au datoria sfântă să scrie şi să informeze corect partenerii, aliaţii şi prietenii occidentali, dar şi organelor din presa internaţională.
    Cine trebuie să scrie imediat punctul lor de vedere despre realităţile din România?
    Cât mai mulţi cetăţeni români din partea societăţii civile, ziariştii de bună credinţă, dar şi reprezentanţii forţelor politice care au susţinut „schimbarea”, dând curs cerinţelor exprimate de milioanele de cetăţeni nemulţumiţi şi revoltaţi împotriva politicilor profund greşite ale regimului dictatorial Băsescu, astfel:

    I. Domnii Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin – să-şi comunice clar punctul lor de vedere liderilor occidentali.

    II. Toţi europarlamentarii USL să-şi exprime opiniile lor – în forma cuvenită – în Parlamentul Uniunii Europene – în mod obligatoriu, pentru justa informare.

    III. Cei mai mulţi deputaţi şi senatori, care prin votul lor în Parlament au hotărât „schimbarea”, să se adreseze direct – partenerilor, aliaţilor şi prietenilor occidentali cu punctul lor de vedere.

    IV. Toţi membrii noului guvern – să se adreseze omologilor lor din ţările membre ale Uniunii Europene.

    V. Cei 36 de preşedinţi ai Consiliilor Judeţene aleşi de poporul român suveran, din partea USL şi care reprezintă 87% (din totalul de 41 de consilii judeţene).
    Primarul general al capitalei şi cei 5 primari de sectoare aleşi din Bucureşti – să se adreseze omologilor lor din ţările Uniunii Europene.

    VI. Cei 1979 de primari aleşi din partea partidelor din USL – care reprezintă 62% din totalul primarilor (din totalul de 3180 primari).
    Aceşti reprezentanţi ai poporului român suveran, aleşi prin vot constituţional şi democratic, trebuie să-şi facă auzită vocea la partenerii, aliaţii şi prietenii occidentali. Nu este acceptabil şi nici democratic ca la Comisia Europeană să fie ascultaţi numai „portocalii domnului Băsescu”, care reprezintă 15% din electorii care au votat.
    Aceşti reprezentanţi aleşi de poporul român suveran, prin vot constituţional şi democratic, trebuie să facă auzită şi voinţa categorică a celor 7,4 milioane de cetăţeni sau 87% din numărul total al participanţilor, care au votat la referendumul naţional pentru demiterea dictatorului Băsescu
    Punctul de vedere al reprezentanţilor aleşi ai poporului român să se facă cunoscut în toate colţurile Uniunii Europene, exprimând ADEVĂRUL şi numai ADEVĂRUL.
    Nu a fost nici o lovitură de stat, cum i-au minţit cu neruşinare Băsescu şi clicile sale pe cei din Uniunea Europeană.
    Au fost numai schimbări de persoane făcute în mod constituţional şi democratic în Parlamentul ţării, organul reprezentativ suprem al poporului.
    A fost suspendat în mod constituţional de către Parlament – Preşedintele ţării, pentru încălcarea gravă a Constituţiei.
    A fost un referendum hotărât constituţional de Parlament şi desfăşurat constituţional şi democratic, cum a confirmat Curtea Constituţională.
    Invalidarea referendumului a fost o hotărâre nedreaptă a Curţii Constituţionale, deşi 87% dintre votanţi – 7,4 milioane de cetăţeni au decis demiterea domnului Băsescu şi, deşi cvorumul de participare a fost îndeplinit.
    Toţi reprezentanţii aleşi să solicite demisia imediată a domnului Băsescu!
    Este extrem de util ca domnul Barroso, doamna Angela Merkel şi doamna Viviane Reding să ia cunoştinţă de punctul de vedere al reprezentanţilor aleşi ai poporului român suveran pentru a putea să facă judecăţi drepte.

    6 septembrie 2012

    Cu deosebită consideraţie,

    Grupul de Iniţiativă „Reînnoirea”
    Florea Dumitrescu
    Gheorghe Stroe
    Cristian Apostol

  34. 35 Motanul Incaltat septembrie 6, 2012 la 5:35 pm

    Domnule Nastase,
    Dvs. spuneti asa:

    „Al doilea motiv al nedumeririlor lor era legat de felul în care România a ieşit din „totalitarism”. Spre deosebire de celelalte ţări comuniste din Estul Europei, care după 1989 au produs guvernări de dreapta, România a produs o guvernare de stânga. De ce s-a întâmplat acest lucru? Nu cred că avem, în acest moment, o explicaţie care să treacă dincolo de clişee de genul „Duminica orbului“, neocomunişti, kagebişti, mineriade… Dar nici nu doresc să comentez, aici, această chestiune extrem de controversată.”

    Explicatia, dupa parerea mea, este foarte simpla. Elementara. Ce fel de guvernare putea rasari intr-o tara care a avut 4 milioane de membri PCR, un regim comunist dur, in care cetateanului ii era interzis contactul cu strainii, in care Securitatea (forta represiva a regimului comunist) era foarte puternica si omniprezenta, in care omul era indoctrinat de la gradinita (Soimii Patriei) si apoi pe parcursul intregii sale vieti, unde marea majoritate a cetatenilor cunosteau lumea Vestica doar din filme, Europa Libera, fara a merge vreodata in Occident, unde nu a existat proprietate privata? Statistic vorbind, 4 milioane de membri de partid (20% din populatia tarii) pot influenta politic intr-un mod decisiv intreaga societate. Sa ne gandim ca toata Bulgaria are acum o populatie de 7,3 milioane de locuitori. La noi erau 4 milioane de membri de partid!!
    Este foare greu de crezut ca, date fiind aceste conditii, Romania ar fi putut produce o guvernare de dreapta. Cu cine? Cu oameni influentati foarte puternic de conceptiile comuniste? La noi, aproape 50 de ani de comunism foarte dur si-a pus amprenta pe intreaga societate. Generatiile tinere, care n-au cunoscut perioada de dinainte de razboi, au fost toate educate in conceptia comunista care, cum spuneam mai sus, li se inocula inca de la o varsta frageda. Aparatul de propaganda era foarte dezvoltat si bine organizat. Toate lucrurile acestea au avut o influenta puternica asupra individului, asupra modului sau de a gandi si privi lumea. Ar fi putut reiesi si o guvernare de dreapta. Fortat, bineinteles. Dar aceasta guvernare de dreapta ar fi fost respinsa de popor. Asa ca nu e de mirare ca alegerile libere din 1990 au dat castig de cauza FSN-ului condus de Ion Iliescu. Partidele istorice, PNTCD, PNL, PSDR (cel de-atunci, cu Dl. Cunescu) de abia atunci se formau. Lumea nici nu auzise de liderii acestora, luand la cunostiinta de acestia atunci, in ’90.
    La noi nu a fost vorba de neocomunism, ci de faptul ca oamenii au ales sa mearga pe o alta cale, nu neaparat sa reinvie ideologia si practicile comuniste, pe care tocmai le respinsesera. Insa o guvernare de dreapta n-avea cum sa iasa la suprafata atunci. Si, pe de alta parte, la o astfel de societate, cum eram noi atunci, reformele rapide si radicale erau prematur a se produce, oricate bune intentii, in acest sens, ar fi existat.
    „Modul violent în care România ieşise din totalitarism”, dupa cum spuneti, arata tocmai cat de dur si represiv a fost la noi comunismul, Ceausescu nedorind sa cedeze puterea (putea s-o faca, spre exemplu, prin demisie) nici macar in ultimul moment. Evident ca nemultumirile fata de conditiile de viata si fata de regimul comunist i-au facut pe oameni sa se revolte si sa iasa in strada. Ceausescu ar fi putut sa demisioneze si sa evite varsarea de sange, violentele. Insa Ceausescu nu era obisnuit cu un mod democratic de a gandi, ci dictatorial. El asa a fost format inca din tinerete; ii era greu sa se mai schimbe la batranete…
    Asa ca nu vad marele mister in aceste privinte…
    Acolo unde comunismul nu a fost atat de dur, atat de represiv lucrurile s-au petrecut altfel. Trecerea a fost lina, fara violente, sange varsat. Deci fara convulsii sociale si politice grave. Inteleg temerile D-nei Rice, dar ele nu au fost, dupa parerea mea, justificate, si anume ca in tot Estul Europei ar fi putut sa aiba loc o explozie, o conflagratie. Este exagerat. Asa cum este exagerat sa spui ca Revolutia Romana ar fi putut da un astfel de imbold in Est.

  35. 36 constantin dan (@Constantin98Dan) septembrie 6, 2012 la 5:55 pm

    Sa-mi fi spus cineva nu in vara lui 1991 ( o cadere economica ca atunci , mai rar , plus instabilitatea nationala ) dar in toamna lui 2000 ( cand bulgarii nu mai aveau nevoie de vize dar noi ba , si asta in ciuda genoflexiunilor jenante efectuate de CDR timp de 4 ani in fata Europei de Vest ) ca in 6 septembrie 2012 vom fi membri plini NATO si UE , ca Dacia va sustine singura performantele mondiale Renault , ca Intel va avea centru de cercetare la Bucuresti iar mostenitorul tronului britanic va fi cumparator de t=case la tara in Maramures si secuime , nu l-as fi crezut .
    Cum nu as fi crezut ca artizanul acestor minuni de poveste pentru noi in anii 1990 , Adrian Nastase , se va gasi la Jilava la aceeasi data … Cum nu as fi crezut aceasta formidabila revenire a Securitatii , in impunitate totala , ca supraveghetor si turnator de informatii publice doar in folosul unui individ , si dispretuind complet interesele nationale ( Serviciile nu raspund la jignirile grosolane ale presei vest-europene , nici nu le previn ) .
    Sinistrul sul de hartie de toaleta al lui Cristoiu , Adevarul , trambiteaza glorios seara asta ” Antonescu se dezvinovateste pentru incercarea de demitere ” ” Nicolaescu ataca dur PSD ” … domnia asta basista asupra a tot , presa , ” Justitie ” , Servicii , nu se mai termina odata ?

  36. 37 blogideologic septembrie 6, 2012 la 6:09 pm

    1437-38 şi 1514 Ministerul Justiţiei a deschis procedura pentru înlocuirea lui Kovesi http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/ministerul-justitiei-a-deschis-procedura-pentru-inlocuirea-lui-kovesi-276297.html Nobilimea maghiară a practicat o reprimare de infinită cruzime a „naţiunii inexistente” (adică românii) la mişcările din anii 1437-1438 (dar a trecut la reprimarea aceea numai după ce murise împăratul Sigismund de Luxembourg, ca să înţelegem bine cât de laşă era nobilimea maghiară!) şi din anul 1514. Juristul István Werbőczy (1465 – 1541) a verbalizat pe latineşte acest comportament barbar al nobilimii maghiare într-un text sacralizat de unguri (chiar şi de către cei de acum !), text chemat „Opus tripartitum juris consuetudinarii inclyti regni hungariae” tipărit la anul 1517. Sau „tripartitele lui verboczy”, cum spun românii acelei legislaţii, în justificat dispreţ. Cu tripartitele lui verboczy în aplicare, era absolut normal ca oricare coeziune militară în Ungaria să se destrame de la sine. Dar istoriografii unguri îi blamează acum pe evrei, iar nu cruzimea tripartitelor lui verboczy, pentru înfrângerea uriaşă, totală, suferită în bătălia de la Mohaci din anul 1526. Apoi, după trei veacuri şi jumătate, veniţi la putere prin Ausgleich, ungurii vor reuşi performanţa ca datorită înapoierii lor medievale să distrugă în aproximativ 50 de ani multisecularul Imperiu habsburgic ! Juriştii maghiari vor adopta Codul Civil Roman abia cu un veac în urma românilor. Această întârziere seculară demonstrează înapoierea juridică a ungurilor. Credinţa vie în „tripartitele lui verboczy” explică antisemitismul şi şovinismul de Ev Mediu care înfloresc azi în „regatul” Ungaria condus de prim-ministrul extremist Viktor Orban. „Tripartitele lui verboczy” vor exclude permanent iluminismul din Codul Penal românesc. Cu efecte neşteptate şi hidoase. Astfel, pseudo-Reforma în justiţie care a fost impusă României de către Monica Macovei şi Traian Băsescu a numit ca şefi (anume Laura Codruţa Kovesi la Parchetul General, şi Daniel Morar la DNA) la parchetele statului chemat România nişte jurişti influenţaţi de arhetipurile ce dovedesc, măcar fracţionar (“reminescenţe” 🙂 ziceau ideologii Marxist leninişti !), influenţa tradiţiei juridice maghiare practicate în Transilvania, nu pune Codul Civil Roman pe primul plan (şi din această cauză nu merge economia României, subliniez eu), ci crede că prioritate în statul de drept România are Codul Penal. De exemplu, “justiţia reformată” l-a condamnat pe Adrian Năstase pentru nişte chestii de ghilde şi târguri, adică pentru nişte chestiuni de societate civilă reală, existentă în spaţiul acesta de 2 000 de ani ! Începând cu anul 2004, domnul Adrian Năstase a fost supus unor atacuri permanente ordonate de către oculta internaţionalistă, dar cu slugi internalizate în România. Culminând totul cu arestarea nedreaptă pe care presa ce nu vorbeşte româneşte o aplaudă fără să înţeleagă nimic, dar chiar nimic, din realitatea românească! Iar noi trebuie să tăcem. La toate comentariile oamenilor de bun simţ şi de bună credinţă, un magistrat purtător de cuvânt al CSM vociferează împotriva tuturor celor care mai îndrăznesc să gândească în România: “Este nepermis să decredibilizăm un sistem de drept!” Nu, drag CSM, acesta nu-i “sistem de drept” în România, ci este doar un sinistru gedankenexperiment pus în lucrare de către unii jurişti cu probitate îndoielnică aflaţi în serviciul necondiţionat al lui Traian Băsescu. În acest experiment distopic, Monica Macovei, Daniel Morar, şi Laura Codruţa Kovesi supun o exprimare a societăţii civile, anume târgul Trofeul Calităţii, cu funcţionarea normată de Codul Civil modelat după Codul Civil Roman care precede cu aproape două milenii Codul Penal, unei distorsionări a lumii reale. Codul Penal corect, sub forma în care ajunge la noi, era modelat principial de Revoluţia Franceză prin legile Constituantei din toamna lui 1791, legi care incorporau gândirea juridică iluministă exprimată în textele lui Montesquieu şi Cesare Beccaria. Principiul numărul unu pe care trebuie să-l reţinem din gândirea juridică iluministă privitoare la Codul Penal este acela că se pedepsesc numai “crimele adevărate”, nu şi „ofensele artificiale” ! Or, în decizia din 20 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva lui Adrian Năstase, acesta a fost condamnat să ispăşească doi ani de închisoare nu pentru o “crimă adevărată”, ci pentru inventarea egregioasă a unei ofense factice. Dacă juriştii din dragul nostru de CSM îşi imaginează că dosarul Năstase-Trofeul Calităţii a fost astfel încheiat, ei se înşeală amarnic. Pentru că decizia din 20 iunie 2012 a ICCJ este o jignire la adresa gândirii juridice a românilor. Această decizie ultimă din dosarul Adrian Năstase-Trofeul Calităţii se adaugă tuturor jignirilor pe care le-au adus românilor domniile fanariote ! Şi mai este vorba despre Montesquieu şi Beccaria, adică despre spiritul psihologic asociaţionist-senzualist al Codului Penal francez de la 1791. Aplicând principiile iluminiştilor Montesquieu şi Beccaria, se alunga atunci vechiul duh longobard din justiţie. Unul dintre principiile penale iluministe este “prezumţia de nevinovăţie”. Pe care gaşca de penali ai lui Traian Băsescu o elimina imediat ce au preluat puterea în România în anul 2004. Înlocuind-o cu “prezumţia de vinovăţie”. Deci înapoi în Evul Mediu ! Există nenumărate mărturii de veridicitate în sensul acesta. Aici, între Codul Civil şi Codul Penal bazat pe “prezumţia de vinovăţie” se află întunecimile istorice unde acţionează predatorii, începând cu “preşedintele jucător” Traian Băsescu folosind slugile simulacrului de justiţie cu numele Laura Codruţa Kovesi, Daniel Morar şi Doru Ţulus. Trebuie să înţelegem că numai în siajul “muncii lor” a putut astfel acţiona un sinistru criminal în serie care a ucis-o pe studenta japoneză Yorika Masuno. Cred că este absolut necesar, pentru binele României, ca schimbarea de putere politică prin legislative şi prezidenţiale să elimine acest tip de falsă justiţie. Mai precis, un eveniment eminamente economic, vorbesc eu despre târgul Trofeul Calităţii, şi ale cărui operaţiuni se încadrează în Codul civil, a fost transferat fără probe logice, printr-o bizară „inginerie juridică”, pur arbitrar, fără dovezi, şi cu interzicerea martorilor apărării, în cadrul Codului penal pentru a se încropi o falsă jurisprudenţă. Astfel, cum declara mândru şi negândit domnul procuror şef Daniel Morar, s-a creat artificial „un precedent judiciar […] important pentru cazuistica judiciară” pe baza căruia “judecătorii nu mai au reticenţe în a aplica pedepse aspre.” Dar asta-i o combinaţie între justiţia longobardă şi jurisprudenţă “Alba Neagra”! Ceea ce a făcut domnul procuror şef Daniel Morar este o jignire la adresa gândirii juridice în România, şi chiar o jignire la adresa culturii române din Vechiul Regat ! Dar influenţa juridică ungurească din Ardeal, aceea de a pune Codul penal în lumină (evident, Tripartitele medievale, cu principiul ardicat întru putere de către nobilimea maghiară abia după moartea împăratului Sigismund de Luxembourg ce îngrijise drepturile pentru UNIVERSITATEA VALAHĂ, adică pentru o legalitate juridică în care prosperaseră Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, şi Nicolae Valahul) şi de a interzice Codul civil de sorginte romană (aici ar fi acum influenţa “Miticilor deplorabili” din Vechiul Regat), a fost preponderentă în gândirea juridică a procurorului Daniel Morar, Acesta nu-i “sistem de drept” în România, ci este doar un sinistru gedankenexperiment pus în lucrare de către unii jurişti cu probitate îndoielnică aflaţi în serviciul necondiţionat al matelotului contrabandist Traian Băsescu, reprezentantul Terorii. Într-un experiment distopic, procurorii Monica Macovei, Daniel Morar, şi Laura Codruţa Kovesi supuneau o exprimare a societăţii civile, cu funcţionarea normată de Codul Civil modelat după Codul Roman care precede cu aproape două milenii Codul Penal, unui bizar Cod Penal Monica Macovei distorsionat de tradiţia de familie a Securităţii şi cu o interpretare subiectivă dată de această tripletă de procurori. Dar le spun iar acestora că sub forma în care ajunge şi se aplică în România, Codul Penal nu este longobard, nici de sorginte medieval-maghiară, ci a fost modelat principial de către Revoluţia Franceză prin legile Constituantei din toamna lui 1791, legi care incorporau gândirea juridică iluministă exprimată în textele lui Montesquieu şi Cesare Beccaria. Principiul numărul unu pe care trebuie să-l reţinem din gândirea juridică iluministă privitoare la Codul Penal este acela că se pedepsesc numai “crimele adevărate”, nu şi „ofensele artificiale” ! Cine dintre persoanele prezente pe un forum ostil poate pricepe că mărturisirea „Dana Năstase mi-a dat maşina cu şoferul” nu-i “crimă adevărată” ci „ofensă artificială” ? “Reforma statului” ordonată de Traian Băsescu înseamnă întoarcerea la Evul Mediu şi totodată uciderea naţionalismului românesc prin legile penale văzute într-o interpretare medievală facilitată de procurorul general Kovesi ! Prigoana împotriva oltenilor, executată de procurorii comandaţi de Kovesi şi Daniel Morar (dar nu toţi ardelenii sunt la fel) pe baza “precedentului de cazuistică judiciară”, este concludentă în această privinţă. Apoi, juristul Cesare Beccaria cerea promptitudine în aplicarea legii penale ! Spunea că numai în felul acesta legea penală are efecte ! Era chiar prezentă în interpretarea sa o pedagogie asociaţionist-senzualistă în aplicarea legii penale. Am mai spus că prin “simulacrul de reformă a justiţiei” în România, între Codul Civil şi Codul Penal a fost creat premeditat un spaţiu de întuneric unde pot acţiona MONŞTRII ! http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/apropieri-abjecte-275243.html QED

  37. 38 blogideologic septembrie 6, 2012 la 6:20 pm

    REVISTA PRESEI: Planul lui Băsescu pentru PSD – Ioan Rus, preşedinte al partidului şi prezidenţiabil „iepure” http://www.romanialibera.ro/actualitate/revista-presei/revista-presei-planul-lui-basescu-pentru-psd-ioan-rus-presedinte-al-partidului-si-prezidentiabil-iepure-276237.html

  38. 39 Karakas septembrie 6, 2012 la 6:41 pm

    Lupta pentru resurse a fost perena. Azi am ajuns intr-o faza acuta cind aceasta lupta intre natiuni si grupuri de interese ameninta chiar specia umana si planeta gazda, cu schimbari climaterice de amploare. In spiritul degajat al liberalismului – laisser faire laisser passe – capitalismul exacerbeaza aceste batalii si efecte. El este sursa si motorul conflictelor, odata ce clasele politice devin aservite acestor grupuri de interese pentru care profitul maxim pentru „shareholders” e scop unic.

    China are o combinatie speciala de capitalism si „democratie”, in sensul ca, daca democratia si libertatea de exprimare sunt deseori criticate cu ipocrizie in Vest, ei sunt au lideri care privesc spre viitorul natiunii lor. De curind, in unul din marele orase poluate ale Chinei, autoritatile au decis sa introduca legislatie care sa limiteze numarul de automobile. Un atac la „drepturile omului”? Nu, este urmare a unei analize a ce este mai important: sanatatea oamenilor sau profitul capitalistilor.

  39. 40 santinela septembrie 7, 2012 la 8:29 am

    Fratilor de mai sus daca incepe cafteala(voi aflati primii fiind din satul cu ministrii) sa ma anuntati si pe mine fiindca vreau sa ma deplasez si sa nu-l ratez pe Basescu.Sint sigur ca nu-l ratez,ba mai adaug pe Blaga(asta nu o se fie de gasit fiindca se va ascunde in munti),Boc si Toader.Pe Elena o las fiindca este blonda.

  40. 41 blogideologic septembrie 7, 2012 la 8:29 am

    practic şi speculativ „BAC 2013: PRIPA, cadoul făcut de Andronescu electoratului cu aspiraţiile lui Ponta” http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/bac-2013-pripa-cadoul-facut-de-andronescu-electoratului-cu-aspiratiile-lui-ponta-276134.html „bacalaureatul profesional ” reaprinde chestiunea bacalaureatului fostului ministru al educaţiei, Daniel Funeriu. Examenul pentru obţinerea gradului de professeur agrégé în Franţa este chiar mai dificil decât un examen de doctorat, titlul de agregat conferă şi dreptul de a preda în învăţământul superior, respectiva invenţie în educaţie aparţine Ideologilor primari şi a fost aprobată de către Napoleon Bonaparte pentru licee, unde bacalaureatul autentic este considerat a fi “primul grad universitar”. Mă mir că, fiind la studii în Franţa pentru doctorat, domnul Daniel Funeriu nu s-a străduit să obţină pe-acolo şi un titlu de professeur agrégé, chiar şi eu aş fi spus în acel caz : Chapeau! Subliniind că acest titlu ştiinţific şi didactic prestigios, anume “professeur agrégé”, ar fi onorat categoric funcţia de ministru al Educaţiei în România, poziţie pe care Daniel Funeriu a ocupat-o o vreme, fiind plantat acolo de către Traian Băsescu, dar producând atâtea daune în învăţământul românesc, chiar omucideri indirecte, adică sinucideri. Bunul Dumnezeu să îl ierte pe bietul copil basarabean cu numele Sava Marius mort la 19 ani http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Timisoara-mort-politie_0_548345305.html Regretatul Sava Marius http://unimedia.md/?mod=news&id=38568, absolvent al unui liceu de construcţii din Timişoara în anul 2011, şi care vroia să ajungă arheolog, luase nota 9 (nouă) la proba de Limba Română, şi nota 4 (patru) la proba de matematică destinată liceelor teoretice, nu liceelor tehnologice. Credinţa în România a copilului basarabean Sava Marius a fost exagerat de mare. Acel act disperat al său demonstrează necesitatea stringentă a reintroducerii bacalaureatului diferenţiat în România. Însă atunci când primul guvern USL a propus bacalaureatul diferenţiat, fostul ministru portocaliu Daniel Funeriu a strigat : “Examenul diferenţiat este o eroare majoră!” http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/bacalaureat-2012-funeriu-examenul-diferentiat-este-o-eroare-majora-267042.html Deci să zicem că există două tipuri de bacalaureat : practic şi speculativ. Obţinerea fiecărui tip de bacalaureat permite fiecărui deţinător să efectueze o muncă în economia reală. Dacă această economie reală există, bineînţeles. Care tip de bacalaureat favorizează mai mult crearea de locuri de muncă ? Primul tip.

  41. 42 Draghi Puterity septembrie 7, 2012 la 9:37 am

    As dori sa atrag atentia colegilor de blog asupra unui documentar al canalului franco-german Arte cu titlul „Goldman Sachs – O banca conduce lumea”. El mai poate fi vizionat cateva zile aici:

    http://www.arte.tv/de/goldman-sachs-eine-bank-lenkt-die-welt/6820372.html

    In dreapta jos se poate selecta coloana sonora in limba germana sau franceza.

  42. 43 blogideologic septembrie 7, 2012 la 12:36 pm

    Kovesi: „Nu mă voi prezenta în faţa unei comisii parlamentare, pentru o anchetă” http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/kovesi-nu-ma-voi-prezenta-in-fata-unei-comisii-parlamentare-pentru-o-ancheta-276406.html Contempt of Congress http://en.wikipedia.org/wiki/Contempt_of_Congress Aşa se cheamă în USA acţiunea pe care o anunţă doamna Laura Codruţa Kovesi în România.

  43. 44 Doru Coarna septembrie 7, 2012 la 3:20 pm

    @ blogi,

    mi se pare corecta pozitia ei, legea spune ca nu poate fi convocata de catre Parlament, doar de catre Inspectia Judiciara, care poate fi sesizata de catre Guvern, daca Ponta va face acest demers…inutil de altfel, se intelege.

    Cred ca trebuie schimbata la expirarea mandatului si cu asta, basta! Crezi ca functia aia este usoara? Pai cine s-a inhamat la ea? Se intelege de unde si cum gasesti amatori sa devina tinta sigura pt presa, puterile statului, partide, etc. Ca procuror juri, si daca juri trebuie sa te tii de ce ai jurat, asa ca oricum ai da-o, tot la mijloc ajungi…

    Sa vedem insa ce „Rus” gasesc puterile statului… parca vad ca gaseste tot Basescu candidatul ideal, pana sa se creeze largul consens necesar…

    Vezi, nu poti doar sa freci menta si sa critici, pt ca apoi sa devii indignat de ceea ce au hotarat altii, sau adversarii, pt tine…

  44. 45 Marian Nicolae septembrie 7, 2012 la 6:34 pm

    Cum baietii cu steaua nu vor sa plece singuri, iar aici nu vorbesc de colindatorii nostri, mi-e teama ca vom avea si cel de-al treilea razboi mondial.

    Pregatiti-va de ce-i mai rau caci se va intampla…

  45. 46 Marian Nicolae septembrie 7, 2012 la 8:17 pm

    CITITI SI DATI MAI DEPARTE:


  1. 1 Lumea, americanii şi noi (1) | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe septembrie 5, 2012 la 5:07 am
  2. 2 Despre problemele curente… « Motanul Incaltat Trackback pe septembrie 6, 2012 la 3:56 pm
  3. 3 “Lumea, americanii si noi” « Fragmentarium Politic Trackback pe septembrie 6, 2012 la 10:26 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: