Raspunsuri

Citisem deunazi o stire care anunta ca, in fiecare an, pe 23 aprilie, se sarbatoreste Ziua Internationala a Cartii, ocazie numai buna sa oferi sau, dupa caz, sa primesti in dar o carte buna. Stirea in sine m-a pus usor pe ganduri. Mi-am dat seama – si va rog frumos sa ma corectati daca gresesc – ca lumea nu doar ca nu prea  mai  citeste, dar nu mai intelege sau nu mai gaseste sensul cartii in viata de zi cu zi. Pe langa schimbarile tehnologice, datorita carora din ce in ce mai multi dintre romani isi iau informatiile din cu totul alte medii, cartea in sine s-a transformat dintr-un prieten al celui care dorea sa se transpuna in alte lumi intr-un obiect eventual decorativ, care sa dea bine in unele biblioteci.

Nu ma refer in mod special la cei care, la fel ca si mine, s-au nascut si au crescut alaturi de carti si in lumea lor. Ma gandesc la cei mai tineri, care se nasc si cresc cu televizorul, calculatorul si diverse gadget-uri in jurul lor. Ce va insemna, pentru acestia, lumea cartilor? Cum vor arata cartile de maine? Va invit sa raspundeti acestor intrebari si sa imi spuneti care sunt cartile pe care le-ati citit in ultima perioada? Eu l-am parcurs pe Huizinga si, poate si de aici, nevoia de a (re)intelege jocul literelor in prezentul din ce in ce mai rupt de hartie, din ce in ce mai centrat pe un homo videns, poate prea tehnologizat.

Constantin Pistea, pentru a vorbi despre erori de management ar trebui sa vorbim, in primul rand, de un soi de management. Or, in ultimii ani se poate spune orice despre cei care au condus Romania, dar nu ca au manageriat in vreun fel destinul tarii noastre. Ca s-au comportat ca niste stapani de feuda sau ca i-au impins pe unii dintre concetatenii nostri spre niste conditii de viata demne de Evul Mediu, da. Ba, chiar, multi daca nu toti s-au dovedit niste manageri iscusiti cand vine vorba de propriile afaceri.            Dar eu nu pot indica pe nicunul din fruntasii PDL despre care sa pot spune, fara riscul unei erori, ca a dat dovada de o forma minima de management eficient. Tocmai de aceea, una din cerintele USL in ceea ce priveste acele companii unde statul (inca) mai este actionar majoritar tine de angajarea de manageri din mediul privat. Daca ramanem tot cu politrucii PDL, va scrie falimentul nu doar pe acele companii, dar pe intreaga tara.

M. Voicu, dolarii fabricati post indagatio sunt cei din Dosarul Zambaccian. In rest, domnul Morar a dovedit ca are in borcanele sale o gramada de muraturi. Cu toate acestea, este ingrijorator de linistit , avand in vedere toate dezvaluirile si abuzurile pe care le-am prezentat si pe care, pe aceasta cale, daca nu le cunoaste, il invit sa le citeasca pe www.codulzambaccian.ro. Poate, asa, isi reconsidera convingerile si, printre muraturi, gaseste si borcanul cu cenusa pentru podoaba capilara.

Porthos, ma bucur ca esti dintre cei care vad in actualul premier sustinatorul “adevaratei” drepte din Romania. Inteleg ca acea adevarata dreapta, asezonata cu adevarata stanga progresista, adevaratii protectori ai minoritatii maghiare si, evident, adevaratii reprezentanti ai minoritatilor nationale si-au gasit protectorul. Nu inteleg, insa, daca toti sunt atat de “adevarati”, de ce, cumulat, reusesc sa depaseasca putin peste 20%? Unde e adevarul, daca pe cifre nu pare a fi de partea lor?

Mihnea Georgescu, am vazut si eu stirea cu CJ Suceava, care a sprijinit editarea unei carti pe coperta careia aparea Zelea Codreanu. Cu schimbarea cromatica ce apare din ce in ce mai pregnant pe chipul PDL-ului, incep sa cred ca noua, tuturor, ni se pregateste cea mai noua si „adevarata” dreapta. Domnul Flutur nu avea cum sa o vada, pentru ca in jurul acelei stiri a fost mult prea mult intuneric mediatic, iar dansul este, cum am vazut, o persoana ocupata. Cu chestiuni administrative serioase, e drept, precum iluminatul electoral, stradal sau duhovnicesc.

Exasperat, exact, este ceea ce incercam sa ii explic de altfel si lui Porthos. Sper ca, daca nu a inteles intr-o prima instanta, sa lectureze atent si aceasta interventie. In propaganda celor de la putere este prezentat un no man’s land imens, unde ei incearca sa plaseze USL-ul, urmat de PDL – singurul partid de dreapta si UNPR – evident, singurul partid de stanga. Caraghioslacuri care, avand in vedere lepadarea de la orice principiu sau ideologie a reprezentatilor puterii, pun prin fiecare iesire de acest gen un si mai mare pasiv doctrinar in tolba deja plina de minciuni programatice.

Doru Coarna, nu uit de promisiunea facuta. Am, deci, in vedere si organizarea unei intalniri cu toti colegii de blog dispusi sa participe la o astfel de adunare „de taina”. Am incercat sa ne vedem in diferitele loje ale bloggerilor, dar cred in utilitatea unei discutii deschise, intr-un cadru ceva mai informal.

dsv, o intrebare extrem de legitima, pe care, din pacate, multi politicieni nu sunt capabili sa si-o adreseze nici dupa ani intregi de activitate. Vezi tu, exista din partea unora perceptia gresita ca statul este acea entitate abstracta, impersonala, care uneori e bine sa fie responsabila de toate neregulile societatii si, alteori, trebuie sa faca un pas in spate si sa renunte la orice sprijin acordat cetateanului. Or, indiferent de caz, statul suntem fiecare dintre noi, iar orice decizie care implica statul intr-un fel sau altul ar trebui sa porneasca de la decizia cetatenilor acelui stat. Inclusiv pe ceea ce tine de restituirea imobilelor nationalizate.

Ioan C, pentru ca il creditez pe presedintele Basescu cu un rol extrem de important in tot ceea ce se intampla in prezent pe esicherul politic romanesc, parerea mea este ca toate miscarile din ultima vreme tin de dorinta presedintelui Romaniei de a le arata romanilor cum poti sa faci sa dispara un partid, in speta PDL. Raspunsul: la fel cum l-ai facut sa creasca. Si, trebuie sa recunoastem, este un magician destul de bun, pentru ca ii iese de minune.

Fragmentarium Politic, multumesc pentru propunere, iti garantez ca voi tine cont de ea si o voi dezbate si cu colegii din PSD.

Motanul Incaltat, eu vad in crearea unei drepte puternice in Romania un pas extrem de util care, din zona PSD, trebuie sa fie completata cu crearea unei stangi puternice. O reintoarcere la principii ideologice si doctrinare, dupa ce ne-am balacarit ani de zile sub doctrina presedintelui jucator, este o intoarcere la normal, care in mod evident nu poate produce decat efecte pozitive in plan politic.

13 Responses to “Raspunsuri”


  1. 1 blogideologic aprilie 22, 2012 la 1:16 pm

    Am mai spus că în acord cu Antropologia Pragmatică, prosperitatea unei naţiuni depinde esenţialmente de felul cum naţiunea stăpâneşte următoarele tipuri de cunoaştere : 1/ prudenţială ; 2/ tehnico-ştiinţifică ; 3/teoretică. Doar un asemenea stat este capabil, dată fiind şi vrerea Domnului, să construiască prosperitatea pentru naţiunea sa. După sinistrul canular al “revoluţiei din decembrie 1989”, lupta deschisă a minorităţilor din România împotriva statului naţional a retezat oricare şanse pentru prosperitate atât majorităţii, cât şi minorităţilor. Nu înseamnă că nu vom căuta calea către prosperitate, pe care o vom expune în cadrul ideologiei naţionalismului românesc. Vremea lozincilor a trecut, ele ne-au făcut mai mult rău decât bine (n-am crezut vreodată în ele). Dar trebuie să continuăm să vorbim româneşte, şi să înţelegem lumea. În căutarea mea după o triadă de cunoaşteri utile din Antropologia Pragmatică, am dat peste cartea lui Évandro Agazzi : “Ce este corect, ce este greşit, ce anume este ştiinţa. Dimensiunile etice ale întreprinderii tehnico-ştiinţifice” (Right, Wrong and Science: The Ethical Dimensions of the Techno-Scientific Enterprise). Pe Internet, Google Books nu oferă decât fragmente din carte, poate că-i mai bine aşa. Despărţirea de Évandro Agazzi se face la capitolul “Riscul în chip de categorie antropologică.” Surprind fraze interesante : “Riscul devine intrinsec oricărui proiect uman, în virtutea componentelor sale fundamentale : o alegere a ţelurilor şi ţintelor (ceea ce numim îndeobşte obiectivul proiectului), însoţită de alegerea mijloacelor pentru atingerea acelui obiectiv ; şi prezenţa consecinţelor care apar din tentativa atingerii obiectivului.” Însă, îmi permit eu să observ, datorită costului de oportunitate prezent în adoptarea deciziilor, există deja un risc prezent în alegerea ţelurilor şi ţintelor obiectivului. Profesorul Évandro Agazzi observă că în orice proiect ne confruntăm încă de la început cu o gamă extinsă de riscuri rezultând din conflicte de valori etice. Trebuie să ne fortificăm, spune profesorul Évandro Agazzi : “Numai omul îşi poate asuma riscuri. Acesta-i semnul măreţiei lui.” Dacă nu-i glumă bună, înseamnă că Évandro Agazzi l-a uitat pe Domnul.

  2. 2 Mihnea Georgescu aprilie 22, 2012 la 1:53 pm

    Reblogged this on Dr. Mihnea Georgescu and commented:
    Maestrul Nastase raspunde la intrebarile Publikului!

  3. 3 Mihnea Georgescu aprilie 22, 2012 la 1:57 pm

    Kameraden steh’n im Kreise…

  4. 4 dorucoarna aprilie 22, 2012 la 2:48 pm

    OK, multumesc.

  5. 5 dsv aprilie 22, 2012 la 5:12 pm

    Multumesc pt raspuns.
    Atentie la managerii romani din mediul privat. Sunt printre acestia multi gen pedelei. Stiu ce vb.
    Mai bine niste anglo-saxoni !!!

  6. 6 George Ban aprilie 22, 2012 la 7:06 pm

    Stimaţi colegi de blog,

    Dl Adrian Nãstase a atins o problemã la care sunt hiper-sensibil: viitorul cãrţii în lume.

    Am urmãtoarea listã de cãrţi citite/recitite în ultimul an. Nu este exhaustivã, dar o prezint pentru a demonstra teza mea privind viitorul cãrţii.

    Citite:
    1. Hannes Stein, “Enciclopedia lucrurilor care mã sâcâie zilnic – Mic tratat pentru intelectuali agasaţi”, Ed. Nemira, 2007
    2. Ian Kershaw, “Hitler”, Penguin Books, 2009
    3. Patricia Schultz, “1000 Places to See Before You Die”, Workman Publishing, New York, 2010

    4. Mindy Kaling, “Is Everyone Hanging Out Without Me?”, Crown Archetype (Random House, Inc.), 2011

    5. Eugen Koonin, “The Logic of Chance – The Nature and Origin of Biological Evolution”, Pearson Education, Inc., 2012
    6. Paul Davies, “The Origin of Life”, Penguin Books, 2003

    7. Lawrence Krauss, “A Universe from Nothing”, Simon & Schuster, 2012
    8. Ian Sample, “Massive – The Missing Particle that Sparked the Greatest Hunt in Science”, Basic Books, New York, 2012
    9. Rodney A. Brooks, “Fields of Color: The Theory that Escaped Einstein”, 2011
    10. Stephen Hawking and Leonard Mlodinov, “The Grand Design”, Bantam Books, New York, 2010
    11. Brian Greene, “The Elegant Universe – Superstrings, Hidden Dimensions, and the Quest for the Ultimate Theory”, W. W. Norton & Company/ New York * London, 2003

    12. Peter Winkler, “Mathematical Puzzles – A Connoisseur’s Collection”, A. K. Peters, Ltd., 2004
    13. Arthur Benjamin and Michael Shermer, “Secrets of Menthal Math”, Three Rivers Press, New York, 2011
    14. Philip Carter & Ken Russel, “The Complete Book of Fun Maths”, John Wiley & Sons Ltd., 2004
    16. Anany Levitin and Maria Levitin, “Algorithmic Puzzles”, Oxford University Press, 2011
    15. Persi Diaconis and Ron Graham, “Magical Mathematics”, Princeton University Press, 2012

    17. Jean Hugard & Frederick Braue, “The Royal Road to Card Magic”, Foulsham, 2012

    18. Lee Craker, “A Road Less Traveled: The Islands of Yap”, Creative Commons, 2011

    Recitite:
    19. Agatha Christie, “Zece negri mititei”
    20. Emil Cioran, “Pe culmile disperãrii”
    21. Mihai Eminescu, “Scrieri politice”
    22. Garcia Marquez, “Toamna patriarhului”
    23. Garcia Marquez, “Un veac de singurãtate”
    24. Shakespeare, “Sonete”
    25. George Orwell, “1984”
    26. Ilf şi Petrov, “Viţelul de aur”

    Din lista de mai sus, doar poziţiile 1 – 3 sunt cãrţi clasice, din hârtie. TOATE celelalte sunt cãrţi electronice (“e-books”). Am un e-book reader Kindle, cu ecran de 14 cm x 20 cm, cu care pot citi în plin soare, la care pot modifica dimensiunile literelor, pot face adnotãri şi sublinieri. Dispozitivul afişeazã alb-negru, dar am preferat aceastã variantã întrucât varianta color are dimensiuni mult mai mici (deocamdatã!). Se deschide precum o carte şi pot citi în tramvai, autobuz, avion, şi mai ales în pat. O reîncãrcare de la prizã dureazã circa 4 ore, dupa care pot citi liniştit cel puţin o sãptãmânã.

    E-Book Readerul Kindle se poate conecta, atunci când doreşti, la librãria Kindle de pe amazon.com. Aici pot gãsi, la momentul la care scriu, 1.228.034 titluri! Cred cã e suficient…
    Cauţi prin librãrie, evident dupã domenii, iar atunci când te hotãrãşti asupra unui titlu, dai click pe el. Iţi apar coperta cãrţii, preţul, o descriere pe scurt a cuprinsului, pãreri ale cititorilor, precum şi un buton de vizionare gratuitã a câtorva pagini. Daca te hotãrãşti sã o cumperi, existã butonul “Buy”. Dacã îl apeşi, cartea intrã în cel mult un minut în memoria Reader-ului şi… lecturã plãcutã! Costul cãrţii îţi este “tras” automat din cardul pe care l-ai declarat la înregistrarea ta ca potenţial cumpãrãtor.

    Marele avantaj este cã poţi dispune de cele mai noi cãrţi de pe plan mondial. De exemplu, titlul nr. 4 l-am cumpãrat pentru cã am citit o recenzie foarte elogioasã în revista Time. Imediat am luat e-book readerul şi în câteva minute am început sã citesc!

    Problema preţului:
    Acesta este în general sensibil mai mic decât cel al unei cãrţi similare clasice, cumpãratã în România. Majoritatea cãrţilor cumpãrate de mine au avut un preţ între 1 – 10 $ (3 – 30 lei).
    Dar am cumpãrat şi câteva cãrţi de 10 – 25 $, care dacã ar fi aduse în România în formã clasicã, ar costa peste 200 – 300 lei.

    Problema limbii:
    Existã şi site-uri cu cãrţi electronice în limba românã, dar nu le-am aprofundat. La prima vedere, nu sunt suficient de bine organizate. Dar eu cred cã dacã aş insista, aş putea avea şi destule cãrţi în limba românã.

    Concluzie: Acesta cred eu cã este viitorul cãrţilor. Evident, cartea în formã clasicã nu va dispãrea, dar va deveni un obiect de lux, precum astãzi lãmpile cu gaz sau ceasurile cu cuc. In ceea ce mã priveşte, nu voi renunţa la sutele de cãrţi clasice pe care le am acum în bibliotecã. Si din când în când, voi mai rãsfoi cãrţi în librãrii şi chiar voi cumpãra unele dintre ele…

    PS Vã rog, nu veniţi cu şablonul: “Vai, dar nimic nu se comparã cu mirosul de carte proaspãt tipãritã!”. Stiu şi am ţinut cont şi de asta…

  7. 7 Motanul Incaltat aprilie 22, 2012 la 11:09 pm

    Va multumesc pentru raspuns!

  8. 8 Porthos aprilie 23, 2012 la 7:31 am

    @ Adrian Năstase

    Premierul are tot atât în comun cu PDL și UNPR (UDMR nu înțeleg ce caută pe această listă), cât aveți și dumneavoastră.

    Referitor la procentul de 20%, știm cu toții că este 20% din nimic (nimic = cei cărora le pasă cu adevărat de actuala clasă politică). Este suficient ca cineva credibil, așa cum este premierul, să vină cu un program coerent, în care să pună accentul pe schimbarea raportului dintre contribuabil și STAT și s-ar putea ca actuala clasă politică să aibă mari surprize.

    PS: Mult succes astăzi. Sunt convins că justiția se va comporta corect, iar șicanele la care ați fost supus se vor încheia aici.

  9. 9 ZOE, fii barbata ! aprilie 23, 2012 la 8:30 am

    @George Ban,

    Exceptional ! Dar nu ti-e frica sa nu-ti fure banii de pe card, cu atâtia hoti care circula pe Internet ? Mie mi-a fost frica si sa cumpar un amarât de bilet de avion si a trebuit s-o fac prin transfer bancar cu 14 zile înainte de plecare sa fac „70 de mii” de pasi, completând jdemii de formulare, apoi sa ma duc la o banca si bla, bla…

  10. 10 M.Voicu aprilie 23, 2012 la 12:50 pm

    Domnule Adrian Nãstase,
    Vã mulţumesc pentru referire; înţeleg cã atata se poa’ acu’ 😉
    Rãspunsul meu este cã, întrucât secvenţialitatea timpului nu poate fi afectatã, suma a servit ca obiect al fraudei – deci ar trebui confiscatã de stat, urmând ca acuzatorii sã completeze valoarea în gestiunea lor.
    Am expus experienţe personale de câte ori mi s-au pãrut relevante, fiind situaţii cunoscute cel mai bine [precum recent la aprilie 22, 2012 la 10:55pm/ despre-noua-lege-privind-restituirea-imobilelor-nationalizate-inainte-de-1989].
    La Dumneavoastrã, Domnule Adrian Nãstase, e şi mai drastic, întrucât, dacã chiar vi se întâmplã mãscãri, în cazurile poporenilor… Dumnezeu cu mila !
    Ocaua lui Cuza nu este stacana de bere electoralã – ci sondaju’ de ajustare a vieţii reale sau a textului siluit.

  11. 11 George Ban aprilie 23, 2012 la 8:37 pm

    Zoe,

    Ai perfectã dreptate, existã un risc. In ianuarie 2007, mi s-au furat de pe card 500 Euro. Retragerea s-a fãcut prin Poşta Italianã! (In vara lui 2006 fusesem la o Conferinţã în Italia şi plãtisem online prin card o vizitã la un muzeu). De atunci, am card special pentru plãţi online, unde am grijã sã nu fie niciodatã mai mult de 200 Euro. Este suma pe care sunt dispus sã o risc pentru a beneficia de cele mai noi cãrţi din lume. De asemenea, pot procura discuri blu-ray, cu o imagine excepţionalã, care conţin concerte şi spectacole de pe marile scene ale lumii, precum şi cele mai renumite documentare BBC despre Pãmânt şi Cosmos. Ultimele achiziţii sunt Concertul lui Adele, musicalul “Fantoma de la operã”, ambele montate la Royal Albert Hall, precum şi documentarul “Earth Flight” (6 ore), în care zbori alãturi de pãsãrile lumii (vezi imaginile de la înãlţimea lor, chiar de lângã ele). Cardul mi-a permis şi abonarea on-line la Filarmonica din Berlin, având acces la peste 150 de concerte din arhiva 2000-2012, precum şi la transmisia directã a concertelor din prezent. Cred cã în aceste condiţii, meritã riscul…

  12. 12 ZOE, fii barbata ! aprilie 24, 2012 la 7:54 am

    @George Ban,

    Într-adevar, impresionant !


  1. 1 Brigate Rosse din Barlad. Despre inconstienta unora… « Motanul Incaltat Trackback pe aprilie 24, 2012 la 1:55 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: