Un premier sustinut politic. De Traian Basescu

Zilele acestea, s-a vorbit despre doua formule de premier – premier tehnocrat sau premier politic, sustinut de partide. Iata ca s-a gasit o a treia varianta – un premier sustinut politic de Traian Basescu!

Sa ne intelegem, l-am pretuit si il pretuiesc pe Mihai Razvan Ungureanu. Si sunt convins ca stie lucrul asta. Dar nu despre asta e vorba. Schimbarea guvernului trebuia sa ofere o supapa politica ampla pentru a raspunde tensiunilor politice si sociale ce s-au dezvoltat in ultimile saptamani.

La inceputul protestelor publice, membrii cabinetului Boc ieseau pe rand pentru a lauda valorile dialogului, si pentru a-si pune cenusa in cap ca nu  intelesesera lucrul asta.

Ieri, la Cotroceni s-a dovedit, inca o data, ca aceasta lectie nu a fost inteleasa. „Dialogul nu se discuta, se executa”. Din pacate, am avut dreptate cand am descris, inca de sambata, scenariul pe care urma sa-l foloseasca Basescu, capcana cu consultarile formale, tema Tratatului fiscal (a discutat-o cineva?). Ce fel de consultari sunt astea, cand ai solutia pre-determinata?

Am crezut ca Basescu va intelege precedentul guvernului Stolojan – din 1991 – cu un independent (atunci), sustinut de TOATE partidele (si el, ca si mine, a facut parte din acel guvern).  Acum, el a ales insa varianta folosita de Emil Constantinescu  prin numirea lui Mugur Isarescu, ca premier independent al unei coalitii politice existente (CDR), in anul de dinaintea alegerilor. Cu rezultatele cunoscute…

Evident, Emil Constantinescu, intr-o sitiuatie economica dificila, a recurs la un economist recunoscut pentru competenta sa. Ce calitati ale lui MRU i l-au recomandat lui Basescu, in situatia economica complicata de acum? Era nevoie sa fie dublat ministrul de externe? Era nevoie de mai multa atentie spre exterior sau ar fi fost nevoie, mai curand, de un „administrator” al economiei, in interior? Tinand seama de experienta lui Mihai Razvan Ungureanu in zona politicii externe, va renunta oare Traian Basescu sa mai mearga la reuniunile Consiliului European si-l va lasa sa mearga acolo – cum este normal – pe seful guvernului?

Retragerea, in aceasta formula a lui Boc la partid, impreuna cu vechea garda, creeaza inca un centru de putere, de  unde cei care nu vor mai fi in guvern vor incerca sa controleze anumite zone  de putere centrala si locala. Autoritatea lui MRU va putea fi exercitata, partial, prin charisma si prin mijloace specifice,  asupra colegilor de cabinet dar acest lucru va fi aproape imposibil de obtinut in teritoriu. In aceste conditii, lipsa de coerenta a guvernarii, amplificata de lipsa dialogului politic cu opozitia si de continuarea protestelor publice va genera noi nemultumiri, in plan intern si extern.

Cum sunt o fire destul de banuitoare, mai ales cand este vorba de Basescu, s-ar putea sa descoperim, curand, ca scopul real al numirii lui MRU la guvern a fost VACANTAREA postului de director la SIE, util pentru proiecte viitoare! Iar Mihai Razvan Ungureanu sa descopere ca nu este premier, ci prizonier…

176 Responses to “Un premier sustinut politic. De Traian Basescu”


  1. 1 Marcus februarie 7, 2012 la 1:04 pm

    S-a Dus Bocu, Ne-a Lasat!

    Si s-a dus, s-a dus Bocutu’ ne-a lasat neterminati
    Cu reforma drept in vine si la punga ruinati.
    S-a tot dus cu-autostopu’ pe autostrazi de vis
    Ne-a lasat cu chiombalau’ sa ne-o puna de un bis.

    De cum demara Milica cu adresa catre Cluj
    Voda isi numi spionu’ cel dresat sa faca sluj
    Sa formeze cabinetul cu program de dus cu vorba
    Pana cand furand alegeri isi vor drege iarasi ciorba.

    Incearca cu zaharelu’ ce ni l-au furat din ceai
    Sa ne duca pana-n toamna cand la vot om striga: vai!
    De-om vedea cum pedeleii ne vor haiduci la urne
    Si mintindu-ne in fata ne-or spune ca sunt pe bune.

    Asa ca, romane draga, nu te mai lasa vrajit
    De schimbari la guvernare bune doar de aburit
    Cat Basescu din palatu-i va da ordin ce si cum
    Foc va fi in asta tara, totul transformat in scrum.

  2. 2 Marian februarie 7, 2012 la 1:09 pm

    In astfel de vremuri romanul nu cred ca mai stie exact cu cine sa tina.
    Voi cu cine tineti?

  3. 3 Marian Nicolae februarie 7, 2012 la 1:11 pm

    Buns ziua,

    Interesant ce spuneti .

    Adica pe romaneste: un pas inainte si sase, nu doi, inapoi……
    Sau aceeasi Marie cu alta palarie…

    Practic ceea ce a prevazut basescul, cu b mic si articulat…s-a intamplat: Boc, pe post de siguranta de urgenta, in caz de surt circuit intre putere si popor, a…sarit.

    La atata lucru ne puteam astepta, ca doar ne cunoastem poama…asta basescul.

    In alta ordine de idei, NU am facut nimic…bun, aproape nimic.
    Raul cel mare incarnat in acest marinar raspopit, este inca la locul ales de el si sua…ca sa nu mai zic de ministrii guvernului boc pe care-i vom regasi in guverrnul lui…MRU…minus madam udrea…

    TREBUIE SA CADA CAT MAI REPEDE DOARECE IN PLANUL DOI VANZARILE DE TARA CONTINUA NESTINGHERITE…

    Unde sunt Garzile Pretoriene cand ai nevoie de ele???

  4. 4 Gabriela Savitsky februarie 7, 2012 la 1:23 pm

    Pe cine „pregăteşte” pentru DIE?
    Altfel, e mai mult ca singur că acest guvern este construit astfel încât să nu treacă de parlament.

  5. 5 Socrate februarie 7, 2012 la 1:28 pm

    Despre domnul MRU. Un link cu biografia neromantata a lui MRU, scrisa de David Eduard Ohanesian.
    http://www.cotidianul.ro/aventurile-informative-ale-unui-viitor-premier-mihai-razvan-ungureanu-172031/
    Inca un link despre posibilitatea ca MRU sa fie agent al unei ( unor ? ) puteri straine :
    http://www.inpolitics.ro/acuzatie-exploziva-seful-sie-agent-al-unui-serviciu-secret-strain-art50060.aspx
    din care citez :
    “Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE ”a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi……”. (18.11.2009).
    NB Azi dimineata la stirile A3 , Razvan Dumitrescu, care a fost moderatorul discutiei cu dl. Ulieru la Realitatea TV, a reluat exact cele de mai sus, si a remarcat ca nu s-a dat nici o dezmintire (cum ar fi fost normal ) si nu a urmat nici un proces de calomnie
    Inca un link, recent :
    http://www.inpolitics.ro/mutare-servita-in-plic-de-sua-si-israel-seful-sie-desemnat-premier-art65887.aspx#
    Parerea mea este ca TB a primit mutarea in plic de la un licurici atunci cand l-a desemnat pe MRU premier. S-ar putea insa ca guvernul MRU sa nu treaca de parlament, totul depinde de gradul de informare al parlamentarilor puterii, de faptul daca macar unii dintre ei mai au ceva urme de demnitate si patriotism si vor avea curajul sa ignore dosarele cu care sunt santajati ( multi dintre ei ), si nu in ultimul rand de reactia mass mediei si a protestatarilor la aceste dezvaluiri, si, nu in ultimul rand de actiunile opozitiei ( de exemplu de o analiza a acuzatiilor aduse domnului MRU in comisiile parlamentare de control a SRI si SIE ).
    Daca guvernul MRU nu trece, caderea ar putea inseamna un pas inainte catre alegerile anticipate ( da, Doamne ).

  6. 6 Theodora februarie 7, 2012 la 1:38 pm

    Ar fi bine daca Basescu Traian nu s-ar mai duce la reuniunile Consiliului European si l-ar lasa pe Mihai Razvan Ungureanu sa reprezinte acolo Romania.
    Nu cred ca acest lucru se va intampla.
    Ce sanse sunt ca guvernul Mihai Razvan Ungureanu sa nu treaca de votul in Parlament?

  7. 7 Maximmouse februarie 7, 2012 la 1:42 pm

    @Stimata gazda,

    Pretuirea dumneavoastra pentru acest pui de naparca, ma duce cu gandul la pretuirea pe care ati avut-o pentru destul pui de naparca pe care i-ati incalzit la san…pana la urma asta va priveste, dar este tragic ca i-ati ajutat sa acceada in statul roman in pozitii importante , de unde, nu au intarziat sa-si arate …”valoarea”..

    Acuma, din punctul meu de vedere aceasta numire are un singur scop, capitalul american asteapta cu apa in gura sa „investeasca ” …intr-un mod favorabil pentru el, si cat mai urgent posibil!

    Nu se va rezolva , asa cum bine observati, absolut nimic pentru bobor…in fond, nu academicienii au lansat vorba : Romania , tara frumosa , pacat ca e locuita? Iaca , „cititii” natiei muncesc la extinctia neamului romanesc..Bravos SAR- ienilor!

    ….si NU , satana nu va renunta la reprezentarea de exceptie pe care o face Romaniei in plan extern! Ce noroc pe noi! 🙂 🙂 🙂

  8. 8 Dragos februarie 7, 2012 la 1:46 pm

    in legatura cu „valorile dialogului” si „lipsa dialogului politic cu opozitia” deranjez: ce dialog se poate infiripa cu niste d’alde unii, aia doi + ala micu’, care se duc in casa unui ALES democratic si-o tin langa „Batman*! Batman**! Batman***!” ?

    unde:
    Batman* = pleaca tu, fraiere, ca sa venim noi, jmekerii. (hahaha! -n.m.)
    Batman** = nu mai putem astepta pana’n toamna, lumea se destepta, pierdem procente importante pe zi ce trece.
    Batman*** = nu mai putem sustine „toata Romania” in Piata Universitatii, Theodora a racit, revolutionarii mercenari au marit nesimtit pretul pe unitatea de injuratura, babele incep pregatirile de Paste…

  9. 9 lupi februarie 7, 2012 la 1:54 pm

    Nastase dixit – ,, Sa ne intzelegem , il pretzuiesc pe Ungureanu ……….”, ” intelectualul Baconski ” ?????????????????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. ACEST NEAM ROMANESC NU MAI ARE NICIO SANSA , A AJUNS IN FUNDATURA ISTORIEI !!!. DACA TRADATORI , VANZATORI AI SAI SUNT ALINTATZI CU ,, PRETZUIESC ”, ,, INTELECTUALUL” DE UN OM ADEVARAT CA NASTASE, EU NU MAI SPER LA NIMIC !!. Din cei care citesc acest blog rog pe cineva sa-mi spuna si mie ce diferentza e intre BACONSKI SI UNGUREANU , intre BOC si VASS[in afara de sex], Contele si Printzul ???.Damn you , Romania !!!!.

  10. 10 MIHAELA februarie 7, 2012 la 1:56 pm

    @ Marcus
    Acum te recunosc, esti acelasi comentator glumet dintotdeauna!
    Frumos, bravo!

  11. 11 florin m. februarie 7, 2012 la 1:59 pm

    Aseara, dupa aflarea desemnarii noului premier, am discutat despre asta cu socrii, prezenti la mine acasa. M-am trezit cu o soacra foarte veninoasa la adresa lui Basescu, atacand efectiv la baioneta, cu o vehementa incredibila. Am intrebat-o ce a apucat-o: abia iese din casa, nu are treaba cu politica, nu citeste vreun ziar…

    „Televizorul”, mi-a explicat socrul meu. „Toata ziua sta pe televizor”.

    Domnilor, recomand tuturor o cura de decuplare de la televiziune, cel putin de la cea politica. Viata reala este in alta parte. In plus, aceste permanente emisiuni si pseudo-dezbateri incolueaza ura. Am vazut-o in ochii soacrei mele, aseara.

  12. 12 Ghita Bizonu' februarie 7, 2012 la 2:00 pm

    Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati
    http://vremea.forumgratuit.ro/t358-criza-ca-model-de-redistributie-sociala-de-la-saraci-la-bogati#775

    Adica dupa ce marile averi s-au facut printr-un transfer al resurselor “de jos in sus” se doreste ca suportarea costurilor sociale (si atentie ! social vine de la societate si din societatea din orice tara fac parte si miliardarii si cersetorii localnici!) sa fie redistribuite “de sus in jos” pe principiul “cui are i se va da cui n-are i se va lua!” transferand costurile celor deja beliti , prin austeritate si ideologia ei, in numele presupusei harnicii a aluia ce tine masa de alba neagra ideologica.

  13. 13 ZOE, fii barbata ! februarie 7, 2012 la 2:02 pm

    @Theodora,

    Tu esti ingenua ! Nu exista nicio sansa ca guvernul Bond, sa nu treaca !!!
    Numai daca, bunul Dumnezeu hoataraste altfel si iertându-ne de pacate,
    ne scapa de acesti draci împielitati !

  14. 14 MIHAELA februarie 7, 2012 la 2:03 pm

    Daca opozitia nu participa la sedinta de validare a noului (vechi) guvern, acesta poate fi validat numai de votul majoritatii?
    Daca este asa, chiar nu mai avem nici o speranta, nici chiar in alegeri (la termen), caci vor fi furate pe rupte!

    Este o nebunie totala! Se prefigureaza alta lista de ministri.

  15. 15 Maximmouse februarie 7, 2012 la 2:04 pm

    AAAAAYAAAA! 🙂 🙂 🙂

    Porumbita rotata, cu riscul sa te enervez putin, trebuie sa-ti raspund, cu subiect si predicat . In primul rand SIE nu mai este ceea ce era pe vremea mamei tale. Hai sa spunem, ca pana la urma puiul asta de satana , nu este SIE, chiar daca este „citit”…:) 🙂 :).

    Exista 2 posibilitati in legatura cu SIE:

    1. Sunt foarte buni si au furnizat in permanenta informatii si au avut actiuni favorabile pentru Romania , informatii care au venit in flux pe masa politicienilor la putere in momentul acela. Poti sa sustii ca un serviciu bun nu a informat „intocmai si la timp” politicienii despre cine e si cu ce se ocupa satana , prin toate functiile si locurile pe unde s-a perindat? Nu poti draga AYA! Atunci viu si zic, tot politicienii sunt de vina ca nu au obstructionat accederea lui la putere? Pai cam asa ar aparea….OARE?

    2. Sunt foarte buni, dar , dupa ’89 sunt implicati profund intr-un anumit tip de….politica? NU au pus la dispozitie factorului de decizie politica informatii? Pot sa ma gandesc asa? POT! Si atunci, stimata AYA, este bine ca o tara sa fie la cheremul unui serviciu secret, national sau extern….:) 🙂 🙂 ha ha, sa zicem….mormon…:) 🙂 :)adica avand mai multe…neveste? 🙂 🙂 🙂

    Drept care,porumbita rotata, ma tem ca la sie se curata armamentul de mare precizie, ne vom vedea visul cu ochii, lunetisti in plina activitate misunanad pe acoperisuri…:) 🙂 :), pentru asigurarea ordinii si disciplinei, frate draga….gata cu furatul in dezordine, totul va fi „ceas”.

    Totusi, acest popor care este pe cale sa devina…antic…. avea o vorba : socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ….:) 🙂 🙂

    Cu stima, si nu fi suparata pe mine…desigur , e alegerea ta sa-l admiri pe naparca aia mica….sunt bineinteles gelos…putem zice si asa…..:( 😦 😦

  16. 16 Maximmouse februarie 7, 2012 la 2:06 pm

    @Theodora!

    Theo liebe, nici o sansa…:) 🙂 🙂

  17. 17 blogideologic februarie 7, 2012 la 2:07 pm

    @ Maximmouse spune : „acest pui de naparca”
    Probabil că-i o caracterizare foarte potrivită.

  18. 18 Maximmouse februarie 7, 2012 la 2:13 pm

    @ Fratilooor!

    Cat de frumosa este viata! Cum putea sa se numeasca primul ministru al unui guvern antiromanesc altfel decat…ungureanu. ?..:) 🙂 🙂

    Daca guvernul rahat (boc) a fost cum a fost, apoi acesta va fi fooooarte tare….precizie chirurgicala, profesionalism, fermitate, etc….pacat, ca de obicei, de victimele colaterale…cred ca este o filosofie intreaga, justificativa , printr-o parte a lumiii….:) 🙂 🙂

  19. 19 George Ban februarie 7, 2012 la 2:16 pm

    Noul Cabinet, curat murdar!

    Ziua de Cluj, 24 martie 2011:

    Colegiul Senatului şi Consiliul Academic al Universităţii Babeş-Bolyai au elaborat astăzi o declaraţie, în care decanul auto-suspendat al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Cătălin Baba, un apropiat al premierului Emil Boc, este acuzat de nepotism.

    „A încercat să-şi promoveze fără justificare rudele în funcţii didactice şi a fost oprit de către Rectorat. S-a asociat cu fostul rector de la Universitatea Bogdan Vodă pentru a-i promova nepotul, acesta luându-i la doctorat soţia. Şi-a adus în Facultatea de Ştiinte Politice, Administrative şi ale Comunicării cumnatul, care este medic, cu care îşi scrie lucrările, acestea fiind de fapt lucrări din domeniul sănătăţii publice”, scrie în comunicat.

    Conducerea UBB atacă şi competenţele lui Baba: „Nu are lucrări de unic autor (articole, studii, recenzii etc), puţinele sale scrieri fiind în colaborare cu alţi autori. Deşi norma didactică a lui Cătălin Baba cuprinde discipline din domeniul ştiinţelor politice şi politicilor publice, el se ocupă de discipline de sănătate publică, calificarea sa fiind de medic veterinar”.

    Zilele trecute, Emil Boc i-a creat un post de secretar de stat la Ministerul Educaţiei lui Cătălin Baba. Acesta are misiunea de a coordona modul în care este aplicată Legea educaţiei, o lege aspru criticată de conducerea UBB. Baba a mai lucrat ca secretar de stat în acest minister în anul 2009, după ce iniţial a fost şef al Cancelariei premierului.

    Nu este prima dată când Cătălin Baba este acuzat de nepotism. „În 2005, Cătălin Baba, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj, solicita o derogare de medie, astfel încât să fie acceptate unele candidaturi pentru câteva posturi în facultate. Printre aceste persoane se afla şi viitoarea sa soţie Alina Cherecheş. De asemenea, Baba intervenea şi pentru un anume Paul Zai, nepotul unui profesor pe care l-a sprijinit să obţină ilegal un post, unde mai apoi soţia sa şi-a făcut doctoratul primind note maxime. La vremea respectivă, Baba a fost acuzat de nepotism şi de trafic de influenţă. Colegii celor doi studenţi “eminenţi” spun că nu i-au văzut în cei trei ani de studii, nici la cursuri şi nici la examene, dar ambii au zece pe linie”, scria în 2009 jurnalul.ro.
    _______
    Ne miram daca era altfel! Acestia sunt oamenii PDL!

  20. 20 Fragmentarium Politic februarie 7, 2012 la 2:23 pm

    Dupa anuntul presedintelui Traian Basescu privind desemnarea ca premier a sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu, primul gand a fost ca acest serviciu secret de elita a pierdut un profesionist rasat al domeniului. Urmatorul gand m-a trimis la manual si la intelepciunea populara, care avertizeaza, primul, ca extrapolarile de competente nu garanteaza in toate situatiile aceleasi performante, a doua, ca poti fi fruntas la sat dar codas la oras. Demisia Guvernului Boc reprezinta a saptea victima in randurile guvernelor europene. Daca in celelalte sase cazuri precedente, noile guverne au reprezentat alternative din punct de vedere al alternantei putere-opozitie si al pozitionarii stanga-dreapta pe esichier, in Romania nu se intampla nimic din aceste cutume ale democratiei, un guvern fiind inlocuit cu un alt guvern de aceeasi culoare politica, al aceleasi coalitii. Cu alte cuvinte, dreapta neoliberalista va ramane pe pozitii, ceea ce va face ca schimbarea de guvern sa nu aduca cu sine si o innoire a viziunii si solutiilor politice. Pe cale de consecinta, inghetul doctrinar si ideologic va persista, va fi doar o penibila rotatie a cadrelor, care va reactualiza, cinic si zgomotos, caragialeasca asumptie a status-quo-ului: sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica! O succesiune atipica.

  21. 21 teostanc februarie 7, 2012 la 2:32 pm

    Din păcate Base îşi face jocurile şi USL joacă slab.
    Ce preşedinte de stat ar accepta prop. USL : se face că numeşte un premier, parlamentul îl respinge de 2 ori şi gata anticipatele . De unde se trage lipsa aceasta de morală?
    USL. îi ridică mingiile la fileu basescului.

  22. 22 George Ban februarie 7, 2012 la 2:49 pm

    Alt PDL-ist cu pretentii de ministru:

    Cristian Petrescu, cel care va prelua banii Dvs de la Dna Cocos:

    1989: Liceul Industrial nr. 37
    1989 –1991: I.I.R.U.C. S.A. – Mecanic Utilaj Calcul
    1991 –1992: A.C.R.O. S.A. – Mecanic Maşini şi Utilaje
    1992 –1993: F.R. Modelism – Instructor Sportiv
    1993 –2001: Ministerul Tineretului şi Sportului – Referent/ Şef Birou/Şef Serviciu
    2001 –2003: Visit S.A. – Director Marketing Ticketing+Agent turism
    2004: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea Ecologică
    2004–2005: Primăria Sectorului 3 – Cabinet Primar – Inspector
    2005–2007: Centrul Naţional de Invăţământ Turistic – Director General, Preşedintele Consiliului de Conducere
    2007–2008: Primaria Municipiului Bucureşti, Direcţia Dezvoltare Turism – Director Executiv
    2008: Master în Ecoturism şi Protecţia Mediului – Universitatea Ecologică
    2008−prezent: Parlamentul Romaniei – Deputat

    Fara comentarii!

  23. 23 Theodora februarie 7, 2012 la 2:50 pm

    Rog moderatorii sa aprope acest comentariu – Drept la replica „Ce urmeaza” – Aya februarie 6, 2012 la 10:45 pm
    Multumesc!
    @Aya
    Sunt cel putin 30 – 40 de oameni care l-au vazut pe intelectualul Claudiu Craciun strigand ce a strigat. Nu doar eu l-am vazut. Toti din grupul bloggerilor liberali de care m-am alaturat sunt INTELECTUALI. Unii dintre ei scriu comentarii pe acest blog.
    Tanarul Craciun Claudiu era la 4 – 5 metri de noi si incercam sa il acoperim cand incepea sa strige „pdl-usl aceasi mizerie” noi strigam „Jos Basescu”.
    El avea o portavoce noi aveam doua.
    A fost inconjurat de tineri, probabil studenti la facultatea la care preda, care strigau printre altele si „Jos clasa politica” 😀
    Daca intri pe blogul meu aici:
    http://theodora0303.wordpress.com/2012/02/05/in-atentia-telespectatorilor-antena-3-in-atentia-a-directorului-postului-de-televiziune-antena-3-mihai-gadea-in-atentia-presedintelui-pc-daniel-constantin/
    o sa vezi in fotografia nr 2 .. un tanar care sta langa Craciun si are o pancarta pe care scrie „”Jos clasa politica”
    Intelectualul Craciun dadea tonul „strigaturilor”
    Duduia (adica EU) nu minte .. poate are alte defecte, de exemplu NU SE LASA CALCATA IN PICIOARE, dar pe asta NU IL ARE.
    Daca te intereseaza avem si inregistrari dar ele vor aparea atunci cand vom considera necesar.
    Daca ma faci pe mine mincinoasa inseamna ca ii faci mincinosi si pe INTELECTUALII langa care am fost in Piata si care au vazut ce spun eu. O sa ii informez. Sau aceia nu au voie sa fie intelectuali. Intelectual este numai prietenul tau Tismaneanu? 😀
    Ca de obicei ataci in mod JOSNIC.
    Eu am dovezi, fotografii si inregistrari video ca am fost si ca ma duc in Piata.
    Duduia (adica EU) nu are nimic impotriva intelectualilor.
    Il respect si il admir pe INTELECTUALUL Adrian Nastase.
    Daca nu imi place PUPINBASISTUL Tismaneanu, intelectualul lui Basescu Traian NU inseamna ca „incerc sa extind oprobriul asupra intregii intelectualitati.”
    Prietenul tau TISMANEANU NU ESTE UN REPER al intelectualitatii romanesti este un PUPINBASIT care, printre multe altele, pe 15 ianuarie A INCERCAT SA ALATURE violentele ultrasilor din Piata Unirii de USL
    SA II FIE RUSINE!!!!!
    Ai probleme GRAVE de intelegere sau mai degraba folosesti aceleasi metode ca postacii portocalii.
    Cu NERUSINARE minti tu.
    Pe mine nu ma poate scoate nimeni la inaintare. Nu depind de nimeni, nu ma plateste nimeni, nu imi este frica sa spun cand nu sunt de acord cu ceva.
    Probabil ca ai trecut prin Piata Universitatii cateva minute si te declari acum protestatara. 😀
    Inca o data te rog sa nu ma mai ataci.
    Nu profita de respectul pe care il am pentru domnul Adrian Nastase, UN ADEVARAT INTELECTUAL
    Singurul motiv pentru care nu iti raspund asa cum meriti este faptul ca nu vreau sub nici o forma ca prin faptele mele sa il deranjez pe domnia sa. Am observat ca domnia sa te apreciaza probabil pentru capacitatile tale intelectuale.
    Ca om insa esti un mare NIMENI.
    In dorinta ta de al proteja pe prietenul tau din copilarie 🙂 Tismaneanu ataci IMUND LA FEL CA POSTACII PORTOCALII.
    Mare ti-e gradina ta Doamne!

  24. 24 Vasile, februarie 7, 2012 la 3:10 pm

    La prima facie , dupa indiciul oferit de AN , prima parere , politicienii din opozitie si putere se pretuiesc intre ei…., dl. AN il pretuieste pe MRU…MRU il ptretuieste pe dl. TB ….si asa mai departe!Probabil sau poate doar pur intamplator politicienii au o stacheta morala alta decit a muritorilor de rand si de aici si pretuirea.

    Ca sa merg mai departe as spune ca daca AN il pretuieste pe MRU,atunci de ce altii sa nu-l pretuiasca pe TB ?

    O alta chestie haioasa spusa de dl.AN „Ieri, la Cotroceni s-a dovedit, inca o data, ca aceasta lectie nu a fost inteleasa” Ma simt obligat sa va contrazic, Dumneavoastra opozitia nu a inteles nimic din lectiile administrate de TB . tot asa de sfidatoare ca penultima,ultima si ce va mai urma!

    Mugur Isarescu ,atunci ,era numai un tehnocrat nu si acum!

    Dl.MRU ar merita , in ciuda traseismului mizerabil, si o pretuire , daca ar fi spus sefului , NU !

  25. 25 Theodora februarie 7, 2012 la 3:42 pm

    Un intelectual fara caracter este mult mai periculos decat un analfabet.
    Prin faima si stiinta, un intelectual fara caracter poate sa produca distrugeri iremediabile in societatatea in care traieste.
    Un intelectual adevarat trebuie sa sustina adevarul, stiinta, arta si NU persoane aflate temporar la conducerea tarii.
    http://haicasepoate.eu/intelectualii-lui-basescu-sunt-indignati.html – cu poze 🙂

  26. 26 Doru Coarna februarie 7, 2012 la 3:45 pm

    Eu v-am spus de cateva zile ca riscul de a pierde controlul in Camere l-au facut pe Basescu sa retraga toti ministri parlamentari si sa-i trimita la loc in banci si sa incropeaasca un nou guvern, nu conteaza cum si cu cine, ci doar sa-i fie la fel de obedient.

    Basescu are deci ca singura preocupare permanenta consolidarea puterii sale, securizarea scaunului.

    Dpdv politic, tot el, Basescu, a facut si ultima mare greseala pe care o putea face: a pus Romania sub controlul direct al securistilor! De la intern sau de la extern, tot securisti sunt, hraniti din acelasi buget si manuiti de acelasi dresor.

    Deci Traian Basescu nu mai are incredere in nimeni, doar in securistii sai.
    A plecat cu poporul si romanii si a ajuns la securisti.
    Asta este ori nebun de-a binelea, ori traieste in extaz.

    Se mai vede insa si cat de puternice sunt ordinele externe de vanzare a ceea ce mai are tara asta si se pare ca Boc nu era de incredere in acest domeniu, trebuia unul dispus sa arda repede si bine, in doar cateva luni, un fel de cascador, timp in care toate sa ajunga la cine trebuie. Asa isi plateste Basescu sustinerea externa… cu aur, cu hidrocentrale, cu centrale nucleare, precum odinioara cu nave. In general, cu chestii muncite si aflate in posesia amaratului asta de popor.

    Viitorul este insa absolut clar, treaba nu se poate rezolva decat ca in ’89! Se pare ca iarasi cateva mii de tineri trebuie sa-si dea viata… timp in care securistii vor sta ca si atunci, acasa… pt ca apoi un alt imbecil sa-i scoata din rahat si sa-i faca miliardari… ciclic!

    Asta si pt ca opozitia nu face doi bani, sindicatele nu exista in afara celui militar, societatea civila este doar un zvon, Justitia e fleasca, Armata doarme-n cizme, populatia chimizata s-a prostit iremediabil.

    Oricum exista insa si ceva amuzant: foarte repede chiar si noi il vom regreta pe Boc, baiat bun, simpatic, idiot, care chiar si asa totusi nu a fost de acord sa plateasca scaunul lui Basescu, vanzand.

  27. 27 Cristina februarie 7, 2012 la 3:52 pm

    „Zilele acestea, s-a vorbit despre doua formule de premier – premier tehnocrat sau premier politic, sustinut de partide. Iata ca s-a gasit o a treia varianta – un premier sustinut politic de Traian Basescu!”
    Aparent, aceasta varianta ar ïmpaca si capra, si varza… ba chiar si lupul”… Lasand gluma la o parte, era de asteptat ca Traian Basescu sa propuna un premier care, cel putin ipotetic, sa-i fie (faca!) pe plac aproape mereu, sa fie usor manipulabil, ba chiar si santajabil, chiar daca aparent este un om foarte capabil.

  28. 28 Vasile, februarie 7, 2012 la 4:26 pm

    Ce mesaj transmite Presedintele prin Premierul desemnat,

    „POA SA PLECE TOATA LUMEA NUMAI EU NU PLEC”

    PS:Verbul a pleca merge inlocuit cu verbul a schimba!

  29. 29 Radu februarie 7, 2012 la 4:30 pm

    @Nastase

    Imi place comentariul dumneavoastra. Fara raca personala, fara injurii, spre deosebire de multe alte comentarii pe forum.
    Ii lipseste insa consecventa. Incepeti spunand ca noul PM trebuia sa fie un independent. Pe urma afirmati ca noul PM trebuia sa fie un bun economist. Care dintre cele doua calitati e mai importanta ? Sa ne amintim ca Basescu il propusese pe Croitoru (si independent, si economist) iar PSD-ul l-a refuzat imediat. Si, in definitiv, daca PSD-ul vroia un independent (mai independent decat Croitoru) si pe deasupra economist, a propus ceva concret ?
    In 1992 s-a ajuns la un premier agreat de toti pentru ca erau cu totii rezonabili. Cum sa se puna de acord PDL si USL azi cand nici unul nu lasa de la el ? Ce sa faca Basescu, chiar daca ar fi fost independent 100% ? Sa inceapa circul cu desemnarea unui PM de paie de doua ori, pe care Parlamentul sa-l refuze si sa poata declansa anticipatele ? Ar fi acceptat PDL-ul asa ceva , s-ar fi ajuns in acest fel la o propunere acceptata de TOATE partidele? Numai in Absurdistan !
    Era asa de greu sa vina USL-ul cu o alta propunere gen Johannis, pe care sa o enunte tare si clar inainte de consultari si de care sa se tina ? Mutarea cu Johannis e singura pe care Basescu nu a anticipat-o si care era cat pe ce sa-l coste realegerea.

    Si nici acum nu e prea tarziu. In loc sa se comporte ca niste copii suparati ca nu e pe-a lor, USL-ul ar trebui sa se intalneasca cu MRU, si sa-i spuna, public, ca-l sustine daca in programul lui de guvernare se gasesc cateva puncte: precum impozitarea progresiva, sau marirea salariilor bugetarilor la nivelul anului 2009, ceva rezonabil ! Oricum MRU nu va accepta, dar USL va castiga imagine; adica va parea ca nu e interesata de functii ci de proiecte, de bunastarea populatiei. Sa stiti ca majoritatea „suparatilor” de azi asta vor: Isi vor banii inapoi, cei 25% din salar pierduti in ultimii ani. Nu moare nimeni de dragul lui Ponta, Antonescu sau Voiculescu.

  30. 30 Adrian B. februarie 7, 2012 la 4:53 pm

    Eu zic sa nu ne mai prefacem ca nu stim ce-l recomanda pe MRU la functia de premier ! Este destul sa-i rasfoim CV-ul ( publicat pe Cotidianul.ro ) ca sa ne dam seama cam ce ” hram ” poarta acest baiat si cine il ” sprijina ” !!!Pe scurt , ma refer la Unchiul Sam , la baietii cu ochi albastrii si la baietii cu perciuni ! Omul cam prin mediile astea a functionat ! Dealtfel tot CV-ul acestui baiat ” trist ” este croit dupa tipicul baietilor ambitiosi , ahtiati dupa putere si dupa functii , care stiu cine face jocurile in lumea asta si la ce usi trebuie sa bata !!! Eu nu-i contest meritele intelectuale ale acestui individ ci caracterul si traseul dubios din cariera dansului ! Iar asa-zisi intelectuali ca dansul , cunosc cu zecile numai la mine in cartier…
    Concluzia este una singura : aceasta tara a ajuns rau de tot !!!! A ajuns pe mana unor indivizi fara scrupule , a unor incompetenti si a unor netrebnici care sunt dispusi sa ne vanda pt. un pumn de bani ! Tara asta a ajuns obiect de negot intre marile puteri ale lumii , un fel de colonie de peste mari a Unchiului Sam si a FMI-ului …

  31. 31 Jr februarie 7, 2012 la 5:06 pm

    Recunosc, că evenimentele politice se desfăşoară cu o asemenea viteză, că nu le pot urmări într-o logică coerentă. Când cred că am răspunsul la întrebările care se pun dpv politic, vine pe blog Adrian Năstase şi îmi risipeşte bruma de încredere. În gândirea mea ideile se disipează. Totuşi, Emil Boc a demidionat din funcţia de premier, nimeni nu mă poate contrazice. Emil Boc s-a gândit că e normal ca şi miniştrii cabinetului său incompetenţi să părăsească guvernul şi asta-i adevărat; Că PDL are nevoie de votul foştrilor miniştrii în parlament e o certitudine; Dar că M.R. Ungureanu ar putea deveni dintr-un port-drapel un învins, asta-i prea de tot. Nu pot să cred că Trăian Băsescu chiar a gândit toţi paşii până a scăpa şi de MRU pe motive numai de el ştiute. Cred că presa are datoria de al avertiza pe noul premier că Băsescu a făcut eforturi extraordinare până a găsit soluţia să-l scoată din funcţia de Şef SIE. Cât de bine a reuşit să joace preşedintele Băsescu rămâne de văzut.

  32. 32 Vasile, februarie 7, 2012 la 5:08 pm

    Adriane,

    Sa nteleg ca nu esti de acord cu AN!In ciuda meriterlor profesionale parca
    nu ar trebui pretuit!

  33. 33 Vasile, februarie 7, 2012 la 5:14 pm

    Radu,

    Ti se vad culorile de partid chiar daca sunt in lenjeria intima, esti de ne pretuit!

    PS. Imi place pretuitul lui Nastase,ma fac e sa ma intreb ce pret a avut Ungureanu cind si-a muscat de mana binefacatorul acela care din pretuire la propulsat ca MdE!

  34. 34 blogideologic februarie 7, 2012 la 5:42 pm

    @ Radu, despre comentariul din februarie 7, 2012 la 4:30 pm
    Ai logica şchioapă a omului din servicii.

  35. 35 Radu februarie 7, 2012 la 5:45 pm

    @Vasile,

    Daca nu poti sa ai o discutie decenta abtine-te. E o conditie apartenenta la PSD / USL pe acest forum si eu nu stiam ? Nu cred.
    Nu stiu mana cui a muscat MRU. Din cate imi amintesc eu a fost demis de Tariceanu dar nu a plecat din PNL (cum o facusera alti fosti ministri ca Flutur). Poate ne amintesti tu, daca esti capabil sa vorbesti civilizat ?

  36. 36 Bibliotecaru februarie 7, 2012 la 5:51 pm

    Am obosit… Deja visez noaptea că mă retrag undeva în munţi şi devin pustnic într-o peşteră vizitată iarna de urşi.

  37. 37 ORĂŞAN IOAN februarie 7, 2012 la 6:02 pm

    Sunt sătul de băsismul deputaților ce se vor a fi reprezentanții minorităților din țara asta,din ce am aflat eu,oricare dintre noi se poate declara mongol sau de orice fel de naționalitate,iar la alegerile parlamentare depune liste în multe colegii cu șansa de a aduna câteva mii de voturi și de a deveni mare deputat din partea unei minorități.Asta este procedura în general și ar trebui cei interesați să-și depună candidatura în alegeri în paralel cu veșnicii deputați ai minorităților,trebuie să menționez clar că oricine poate susține că face parte din ce minoritate vrea și nu trebuie să dovedească cu nimic,nimeni nu verifică dacă străbunicul din partea mamei a fost sau nu a fost din minoritatea respectivă.Poate greșesc,dar dacă aveți alte date veniți cu ele.

  38. 38 Theodora februarie 7, 2012 la 6:07 pm

    @ZOE, fii barbata !
    Dum spiro, spero 🙂

  39. 39 Marian Nicolae februarie 7, 2012 la 6:25 pm

    Buna seara,
    Domnule profesor, daca-mi permiteti:

    De ce pierdem tot acest timp ?

    Mingea este din nou la serviciul lui Basescu.
    Atunci cand am avut mingea in mana trebuia jucata decisiv repede si fara mila.

    La fel cum au facut si portocalii cu acest popor.

    Toata lumea stie acum ca au tradat acest popor si ca ne-au vandut americanilor.

    Sunt vinovati de tradare a tarii.
    Se pedepseste penal, stiti la fel de bine ca si mine.

    Acum pierdem timp cu un guvern neromanesc afiliat in continuare sua.

    Are oare de-a face cu frigul de afara?

  40. 40 Fragmentarium Politic februarie 7, 2012 la 6:28 pm

    Planul „smart” si curelele sale de sustinere externa. Am aflat de la presedintele Basescu ca planul de schimbare a lui Boc dateaza din decembrie trecut, dar ca amanarea aplicarii acestuia s-a facut din ratiuni de stabilitate si interes national. Asa ar fi, daca apocalipsa sociala din ianuarie si greva parlamentara a Opozitiei, al caror sfarsit nu se intrevede si care sunt varfuri ale crizei economice si demografice, nu l-ar contrazice copios. De ce a tacut capitanul, cand nava debusolata salta, amenintator, pe valuri?! Ei bine, Basescu stia ca parama de salvare va veni, la momentul potrivit, de la Franks, seful misiunii de evaluare a FMI. De ce tocmai din exterior?! Pentru ca din interior nimic nu l-ar mai fi putut sau putea sustine, sacul solutiilor Puterii era si va ramane gol, cele ale Opozitiei erau si sunt demolatoare pentru establishment, iar daca Boc ar fi plecat ca un invins, in urma lui s-ar fi prabusit, asurzitor, toata schelaria regimului…

    Speriati de o perspectiva non-portocalie, dupa masa de adio de la Busteni s-a dat drumul planului lui Traian, cu ajutorul curelelor de transmisie ale lui Jeffrey. FMI, precum un mare dascal al omenirii, i-a dat sefului PDL coronita de premiant si i-a facut un laudatium pe masura: toate tintele cantitative au fost indeplinite, cresterea economica in 2011 a fost de 2,5%, cea din 2012 va fi 1,5-2%, peste media UE etc. Franks a mai facut insa ceva special, cel putin fata de tratamentul aplicat stangii, care va ramane in anale si atrage atentia asupra faptului ca situatia dreptei neoliberaliste chiar e disperata si ca „merita” a se pune la bataie banii contribuabililor pentru a fi salvata, si anume a blagoslovit guvernul succesor ca, in an electoral, sa dezlege baierele pungii, pentru cresterea consumului, care va fi cruciala pentru obtinerea cresterii prognozate! Dar pentru a taia din asteptari si a-si putea lua inapoi cu doua maini ceea ce vor fi fortati sa dea cu o mana, din cauze electorale, cei doi evoca, la unison, pericolul reintoarcerii crizei, ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu va fi greu de aranjat, prin jocul de-a alba-neagra cu „prognoze” si „ratinguri”, dupa cum am tot vazut… Ingenios plan, nu credeti?…

  41. 41 Marian Nicolae februarie 7, 2012 la 6:37 pm

    Doresc sa impartasesc cu dumneavoastra, va rog, textul de mai jos preluat de pe site-ul Comitetului pentru Anularea Datoriei Lumii a Treia.

    http://www.cadtm.org/La-dette-du-Tiers-Monde

    La dette du Tiers Monde ?

    1er janvier 1999

    La dette est une catastrophe pour l’humanité, maintenant dans la plus extrême pauvreté des contrées entières possédant pourtant d’importantes richesses matérielles et humaines. Une tragédie sous-jacente, qui provoque en aval une multitude de drames insupportables. Mais cette tragédie n’est pas arrivée toute seule comme peut survenir un tremblement de terre ou un cyclone dévastateur. Elle est la conséquence de choix géopolitiques bien précis. Surtout elle est un puissant mécanisme de subordination des pays du Sud, un nouveau colonialisme en somme. Comme toujours, elle s’est jouée en 5 actes.

    Acte 1 : les années 1960-1970

    Après la seconde guerre mondiale, les États-Unis ont instauré le plan Marshall pour la reconstruction de l’Europe. Ils ont investi massivement dans l’économie européenne pour l’aider à se remettre debout et les pays européens sont redevenus très vite des partenaires commerciaux privilégiés. De plus en plus de dollars (la monnaie de référence) circulent à travers le monde, et les autorités américaines tentent de freiner les demandes de conversion de dollars en or, pour ne pas assécher leurs coffres-forts. Elles encouragent alors les investissements des entreprises américaines à l’étranger, pour éviter le retour des dollars en excès et une flambée de l’inflation chez eux. Voilà pourquoi dans les années 1960, les banques occidentales regorgent de dollars (les eurodollars) pour lesquels elles sont en recherche de débouchés et d’investissements. Elles les prêtent alors aux pays du Sud, qui cherchent à financer leur développement, notamment les États africains nouvellement indépendants et les pays d’Amérique latine.

    A partir de 1973, le choc pétrolier apporte des revenus confortables aux pays producteurs de pétrole qui les placent à leur tour dans les banques occidentales : ce sont les pétrodollars. Là aussi les banques les proposent aux pays du Sud, à des taux faibles pour les inciter à emprunter. Tous ces prêts provenant de banques privées constituent la partie privée de la dette extérieure des PED.

    S’ajoutent à cela les États du Nord où à partir de ce choc pétrolier, la crise s’est installée. Les marchandises produites au Nord ont du mal à trouver preneur à cause de la récession et du début du chômage massif. Ces pays riches décident alors de distribuer du pouvoir d’achat au Sud, afin de les inciter à acheter les marchandises du Nord. D’où des prêts d’État à État, souvent sous forme de crédits d’exportations. En gros, je te prête 10 millions à bas taux, à condition que tu achètes chez moi des marchandises pour 10 millions… C’est la partie bilatérale de la dette extérieure des PED.

    Le troisième acteur de cette histoire de l’endettement est la Banque mondiale. Institution née en 1944 alors que les États-Unis étaient en position de force sur la scène internationale, elle est profondément antidémocratique puisque le système adopté pour les États-membres est “1 dollar, 1 voix”. Les États-Unis possèdent plus de 17 % des droits de vote (ce qui leur fournit une minorité de blocage), alors que le groupe formé par 24 pays d’Afrique subsaharienne n’en détient que 2 %. A partir de 1968, son président est Robert McNamara, ancien ministre de la Défense américain qui a géré l’escalade de la guerre au Vietnam. Par l’intermédiaire de la Banque mondiale, McNamara va agir pour contrecarrer l’influence soviétique et les différentes tentatives nationalistes. Son combat va se placer sur le plan financier. De 1968 à 1973, la Banque mondiale va accorder davantage de prêts que pendant toute la période 1945-1968.

    Ces prêts ont plusieurs buts parfaitement clairs. Tout d’abord soutenir les alliés stratégiques des États-Unis (Mobutu au Zaïre, Suharto en Indonésie, la dictature brésilienne puis plus tard les dictatures argentine et chilienne…) pour renforcer la zone d’influence américaine. Ils servent également à stopper le développement de certaines politiques visant à l’obtention d’une indépendance économique (Nasser en Egypte avec la nationalisation du canal de Suez, N’Krumah au Ghana, Manley en Jamaïque, Sukarno en Indonésie, etc.).

    La Banque mondiale incite les pays du Sud à emprunter dans l’espoir affiché de financer la modernisation de leur appareil d’exportation et les connecter au marché mondial. C’est la partie multilatérale de la dette extérieure des PED.

    Pendant ces années, l’endettement est encore supportable pour les pays du Sud car ces prêts leur permettent malgré tout de produire davantage, donc d’exporter plus et de récupérer des devises pour les remboursements et de nouveaux investissements.

    Ces trois intervenants (banques privées, États du Nord, Banque mondiale), avec la complicité des classes dirigeantes du Sud, sont à l’origine d’une augmentation exponentielle de la dette (elle est multipliée par 12 entre 1968 et 1980), précédant un tournant tragique.

    Acte 2 : la crise de la dette

    A la fin de l’année 1979, pour sortir de la crise qui les frappe, lutter contre une inflation importante et réaffirmer leur leadership mondial après les échecs cuisants au Vietnam en 1975, en Iran et au Nicaragua en 1979, les États-Unis amorcent un virage ultralibéral, qui sera poursuivi après l’élection de Ronald Reagan à la présidence. Depuis quelques mois déjà, le Royaume Uni fait de même avec le gouvernement de Margaret Thatcher. Paul Volcker, le directeur de la Réserve Fédérale américaine, décide une forte augmentation des taux d’intérêt américains dans le but d’attirer les capitaux et ainsi de relancer la machine économique américaine. Les investisseurs de toute la planète sont donc fortement incités à placer leur argent aux États-Unis. Mais quel rapport avec la dette ?

    C’est que jusque là les taux d’intérêt des emprunts accordés aux États du Sud étaient certes faibles, mais variables et liés aux taux américains. De l’ordre de 4-5 % dans les années 1970, ils passent à 16-18 % au moins, voire davantage au plus fort de la crise, car la prime de risque devient énorme. Par conséquent, du jour au lendemain, le Sud doit rembourser trois fois plus d’intérêts. En plein milieu du jeu, les règles ont été changées de façon délibérée : le piège s’est refermé.

    De surcroît, les pays du Sud sont confrontés à un autre changement brutal : la baisse des cours des matières premières et des produits agricoles qu’ils exportent. La grande majorité des prêts a été contractée dans des monnaies fortes comme le dollar. Au cours des années 1970, les pays débiteurs doivent donc se procurer de plus en plus de devises pour rembourser leurs créanciers. Ils tentent alors d’exporter encore plus (café, cacao, coton, sucre, arachide, minerais, pétrole, etc.) pour récupérer davantage de devises, ce qui fait encore baisser les cours, vu l’absence de demande supplémentaire au Nord. Le Sud se retrouve pris dans l’étau de la dette sans bien sûr pouvoir faire face à ses échéances. C’est la crise de la dette.

    En août 1982, le Mexique est le premier à annoncer qu’il n’est plus en mesure de rembourser. C’est la fin de l’acte 2, court mais brutal.

    Acte 3 : les plans d’ajustement structurel

    Cette crise de la dette résonne comme un coup de tonnerre dans le monde politique et économique. Les institutions internationales, censées réguler le système et prévenir les crises, n’ont rien vu venir.

    Dès qu’un pays est contraint de stopper ses remboursements, le Fonds Monétaire International (FMI) arrive en pompier financier. Mais un drôle de pompier, qui a exacerbé le vice des pyromanes…

    Plus personne d’autre ne veut prêter à ces pays qui ne peuvent plus rembourser. Le FMI est leur seul recours. Il accepte de prêter l’argent nécessaire (qui permet surtout de sauver les créanciers – souvent privés – du Nord), au taux fort bien sûr, mais à condition que le pays concerné accepte de mener la politique décidée par ses experts : ce sont les fameuses conditionnalités du FMI. En un mot, la politique économique de l’État endetté passe sous contrôle du FMI et de ses experts ultralibéraux. Là se situe l’apparition d’une nouvelle colonisation : une colonisation économique. Même plus besoin d’entretenir une administration et une armée coloniale sur place, le mécanisme de la dette se charge tout seul de gérer la dépendance.

    Les mesures préconisées sont inscrites dans un Plan d’ajustement structurel (PAS), qui correspond toujours au même schéma : abandon des subventions aux produits et services de première nécessité : pain, riz, lait, sucre, combustible… ; austérité budgétaire et réduction des dépenses, en général baisse drastique des budgets sociaux “non-productifs” (santé, éducation, subventions aux produits de base) ; dévaluation de la monnaie locale ; taux d’intérêt élevés, pour attirer les capitaux étrangers avec une rémunération élevée ; production agricole toute entière tournée vers l’exportation (café, coton, cacao, arachide, thé etc.) pour faire rentrer des devises, donc réduction des cultures vivrières et déforestation pour gagner de nouvelles surfaces ; ouverture totale des marchés par la suppression des barrières douanières ; libéralisation de l’économie, notamment abandon du contrôle des mouvements de capitaux et la suppression du contrôle des changes ; fiscalité aggravant encore les inégalités avec le principe d’une taxe sur la valeur ajoutée (TVA) et la préservation des revenus du capital ; privatisations massives des entreprises publiques, donc un désengagement de l’État des secteurs de production concurrentiels… La potion est très amère.

    Par exemple, au Mali, Alpha Oumar Konaré est élu Président en 1992, après la dictature du général Moussa Traoré. Sa politique est docile à l’égard du FMI et son but est le rétablissement des grands équilibres macro-économiques. Il s’applique à promouvoir les activités marchandes privées et à assainir le secteur public, comme on dit au FMI. Les effectifs de la fonction publique passent alors de 45 000 en 1991 à 37 700 en 1998, et les salaires publics subissent une baisse en valeur réelle comprise entre 11 % et 18 %. La pression fiscale est passée de 8,5 % en 1988 à 14 % en 1998, tandis que les dépenses courantes sont passées de 15 % du PIB à 10,8 %. Et le gouvernement est tout fier d’en déduire que sur le plan des grands équilibres, “la politique d’ajustement a permis une amélioration notable” ! Sur les 90 entreprises publiques en 1985 au Mali, il en reste 36 en 1998, 26 ayant été liquidées et 28 privatisées. Si bien qu’en 1988, 75 % des recettes fiscales du gouvernement passaient dans la masse salariale de ses fonctionnaires, contre 27 % en 1998. C’est ce que le gouvernement qualifie d’ “assainissement notable des dépenses”. Et ça continue : en 2000, audits de la Caisse de Retraite du Mali (CRM) et de l’Institut National pour la Prévoyance Sociale (INPS) et adoption d’un plan d’assainissement de leurs finances ; vente de 60 % du capital d’Électricité du Mali (EDM) ; vente de l’Hôtel de l’Amitié ; privatisation à 35 % de la Société Nationale des Tabacs et Allumettes du Mali (SONATAM), avec privatisation totale en vue ; liquidation de la Société Malienne de Matériel de Travaux Publics (SLMTP), de l’Office des Relais Touristiques (ORT) et de la Société Nationale de Recherche et d’Exploitation Minière (SONAREM).

    Pourtant le niveau de vie des populations ne décolle pas pour autant. Quelques chiffres suffisent : en 1999, le taux brut de scolarisation primaire est de 56 % ; le nombre moyen d’élèves par enseignant dans le primaire est 79 ; 27 % des enfants de moins de 5 ans souffrent de malnutrition ; 59 % de la population a accès à un centre de santé à moins de 15 km ; 17 % des logements sont équipés de l’eau courante et 12 % de l’électricité.

    Autre exemple : en juillet 1999, le FMI a accordé un crédit à Madagascar. En échange, le gouvernement procède à d’importantes réformes structurelles, comme la privatisation de la seconde banque publique du pays (une banque agricole), ainsi qu’à la libéralisation des secteurs des télécoms, de la pêche et des ressources minières. La compagnie pétrolière publique (Solima) fut privatisée avec retard, en juin 2000 seulement. Mais, comme le pays appliquait gentiment la politique qu’on entendait lui imposer, il méritait une nouvelle bouffée d’oxygène financière. Dès juillet 2000, la première tranche d’un nouveau crédit d’ajustement structurel de la Banque mondiale fut débloquée. C’est donnant-donnant…

    En outre, le FMI a l’habileté de faire reposer la responsabilité de ces décisions sur les gouvernements en place au Sud. Tous les ans, chaque État doit établir des rapports analysant la situation économique et traçant des perspectives pour l’avenir. Dans un sens ultralibéral, bien évidemment. Les prêts et rééchelonnements divers ne sont accordés qu’à condition que ces rapports aillent dans le “ bon ” sens, complétés par des visites de gentlemen de la Banque Mondiale ou du FMI pour s’en assurer directement. En fait, les institutions financières internationales font signer par les autorités en place la liste de leurs propres revendications, pour mieux expliquer le cas échéant qu’elles n’ont fait qu’entériner les choix des autochtones… Le mécanisme de la dette est un mécanisme de subordination très subtil et très impressionnant.

    Acte 4 : L’utilisation des sommes au Sud

    Les emprunts massifs contractés par les dirigeants des pays du Sud n’ont pourtant que très peu profité aux populations. La majeure partie fut décidée par des régimes dictatoriaux, alliés stratégiques de grandes puissances du Nord. Une partie importante des sommes empruntées a été détournée par ces régimes corrompus. Ils ont d’autant plus facilement accepté d’endetter leur pays qu’ils ont prélevé au passage des commissions avec le soutien des autres acteurs de l’endettement. Comment expliquer qu’à sa mort, Mobutu Sese Seko, à la tête du Zaïre pendant plus de 30 ans, disposait d’une fortune estimée à 8 milliards de dollars, équivalant aux deux tiers de la dette de son pays, sans compter l’enrichissement de ses proches ? Ou qu’à Haïti, en 1986, la dette extérieure s’élevait à 750 millions de dollars lorsque la famille Duvalier, qui a gouverné d’une main de fer pendant trente ans (d’abord François – dit Papa Doc – puis Jean-Claude – dit Bébé Doc), a pris la fuite vers la Côte d’Azur française avec une fortune évaluée à plus de 900 millions de dollars ? Quelle autre explication trouver à l’enrichissement de la famille de Suharto en Indonésie dont la fortune, au moment où il a été chassé du pouvoir en 1998 après 32 ans de règne, était estimée à 40 milliards de dollars, alors que son pays était en plein marasme ?

    Parfois, comme dans le cas de la dictature argentine (1976-1983), la situation est ubuesque. Pendant cette période, la dette a été multipliée par 5,5 pour s’élever à 45 milliards de dollars en 1983, essentiellement contractée auprès de banques privées, avec l’accord des autorités américaines. Dès 1976, un prêt du FMI avait donné un signe fort aux banques du Nord : l’Argentine de la dictature était fréquentable. La junte au pouvoir a recouru à un endettement forcé des entreprises publiques, comme la compagnie pétrolière YPF dont la dette externe est passée de 372 millions de dollars à 6 milliards de dollars, elle a donc été multipliée par 16 en 7 ans. Mais les devises empruntées à cette époque ne sont pratiquement jamais arrivées dans la caisse des entreprises publiques. Les sommes empruntées aux banques des États-Unis y étaient en grande partie replacées sous forme de dépôts, à un taux inférieur à celui de l’emprunt. On a assisté alors à un enrichissement personnel des proches du pouvoir dictatorial via des commissions importantes. A titre d’exemple, entre juillet et novembre 1976, la Chase Manhattan Bank a reçu mensuellement des dépôts de 22 millions de dollars et les a rémunérés à environ 5,5 % ; pendant ce temps, au même rythme, la Banque centrale d’Argentine empruntait 30 millions de dollars à la même banque à un taux de 8,75 %. Tout cela s’est fait avec le soutien actif du FMI et des États-Unis, permettant un maintien du régime de terreur tout en rapprochant l’Argentine des États-Unis après l’expérience nationaliste de Peron et de ses successeurs.

    Ainsi, la dette s’est accrue très vite, tout comme la richesse personnelle des proches du pouvoir. Ce fut également bénéfique pour les banques du Nord : l’argent revenait en partie dans leurs coffres, et pouvait être prêté de nouveau à d’autres qui l’ont eux aussi remboursé… De plus, la fortune des dictateurs était très utile aux banques car elle leur servait de garantie. Si soudain le gouvernement d’un pays endetté montrait de la mauvaise volonté à rembourser les prêts contractés au nom de l’État, la banque pouvait gentiment menacer de geler les avoirs personnels secrets des dirigeants, voire de les confisquer. La corruption et les détournements ont donc joué un rôle important.

    Par ailleurs, l’argent qui parvenait tout de même dans le pays emprunteur a été utilisé de manière bien ciblée.

    Les crédits sont allés en priorité aux méga-projets énergétiques ou d’infrastructures (barrages, centrales thermiques, oléoducs…), très souvent inadaptés et mégalomaniaques, que l’on a surnommés « éléphants blancs ». Le but n’était pas d’améliorer la vie quotidienne des populations sur place, mais plutôt de parvenir à extraire les richesses naturelles du Sud et les transporter facilement vers le marché mondial. Par exemple, le barrage d’Inga au Zaïre a permis de tirer une ligne à haute tension sans précédent de 1.900 kilomètres vers le Katanga, province riche en minerais en vue de leur extraction. Mais cette ligne ne s’est pas accompagnée de l’installation de transformateurs pour fournir de l’électricité aux villages qu’elle survole…

    Cette logique prévaut encore régulièrement, comme le prouve la construction du pipe-line Tchad-Cameroun, lancé au milieu des années 1990 et permettant d’amener le pétrole de la région de Doba (Tchad, enclavé) au terminal maritime de Kribi (Cameroun), à 1.000 kilomètres de là. Sa mise en place se fait au plus grand mépris des intérêts des populations. Par exemple, à l’origine, pour indemniser les populations des dommages causés par ce projet cofinancé par la Banque mondiale et associant Shell, Exxon et Elf, les responsables ont proposé 3000 FCFA (4,5 dollars) par pied de manguier détruit, alors que selon le député tchadien Ngarléjy Yorongar, la première production de cet arbre peut donner 1000 mangues dont chacune peut se négocier environ 100 FCFA (0,15 dollar)…

    L’achat d’armes ou de matériel militaire pour opprimer les peuples a aussi compté dans la montée de l’endettement. Nombre de dictatures ont maintenu leur emprise sur les populations en achetant à crédit des armes, avec la complicité active ou passive des créanciers. Les populations d’aujourd’hui remboursent donc une dette qui a permis d’acheter les armes responsables de la disparition des leurs, que l’on pense aux 30.000 disparus en Argentine sous la dictature (1976-1983), aux victimes du régime d’apartheid en Afrique du Sud (1948-1994) ou du génocide au Rwanda (1994). L’argent emprunté servait aussi à alimenter les caisses noires des régimes en place, pour compromettre les partis d’opposition et financer des campagnes électorales coûteuses et des politiques clientélistes.

    Les prêts vont aussi en priorité à l’aide liée. L’argent sert alors à acheter des produits fabriqués par les entreprises du pays créancier, contribuant à redresser sa balance commerciale. Les besoins réels des populations des PED passent au second plan.

    Infrastructures imposées par les multinationales du Nord, aide liée, achat d’armes pour une répression massive, détournements et corruption, voilà à quoi ont servi les sommes empruntées pendant des décennies.

    Acte 5 : la coupe déborde

    Dans les années 90, dans leur très grande majorité, les pays en développement sont tombés sous la coupe du FMI. Mais rien n’est réglé pour autant, bien au contraire. La dette continue sa course folle, on l’a vu, et les crises financières se multiplient. L’ouverture totale du Tiers Monde aux capitaux étrangers et les mesures libérales imposées par le FMI ont attiré des capitaux fortement volatils, prêts à déguerpir dès les premiers signes de fragilité économique. Ce fut le cas en Amérique du Sud en 1994, puis en Asie du Sud-Est en 1997, en Russie en 1998, de nouveau en Amérique latine en 1999, en Turquie entre 1999 et 2002, en Argentine en 2001-2002, au Brésil en 2002. Mais toujours et partout, les mêmes recettes sont imposées : de nouveaux prêts en échange d’une libéralisation accentuée de l’économie. D’ailleurs ces nouveaux prêts alourdissent la dette, mais ne sont pas destinés à restaurer un peu de bien-être pour les populations du Sud. Ils sont juste là pour permettre à l’État en crise de rembourser ses créanciers du Nord, souvent responsables d’investissements risqués et hasardeux…

    A chaque fois, la priorité est donnée à la poursuite du remboursement de la dette. Ainsi, depuis la crise de 1994, les revenus des exportations de pétrole du Mexique transitent par un compte situé au États Unis, et un magistrat américain a l’autorisation de bloquer les flux de ce compte vers le Mexique s’il ne rembourse pas sa dette. Les États ainsi dominés par le FMI perdent leur souveraineté : c’est effectivement une colonisation économique.

    La dégringolade du prix des matières premières se poursuit inexorablement. Ce que l’on observe ressemble bien plus à du pillage des ressources du Sud qu’à des échanges commerciaux équitables.

    Au milieu des années 90, les dirigeants des pays les plus riches sont particulièrement inquiets pour le système financier international. En 1996, le sommet du G7 de Lyon décide donc de lancer une initiative fort médiatisée pour alléger quelque peu la dette des pays pauvres : l’initiative PPTE (« Pays pauvres très endettés »).

    Cette initiative, renforcée au sommet du G7 de Cologne en 1999, est censée alléger la dette des pays pauvres et très endettés. Mais elle est mal née : elle ne résout rien. Elle ne concerne qu’un petit nombre de pays très pauvres (42 sur 165 PED) et son but se limite à rendre leur dette extérieure soutenable. Le FMI et la Banque mondiale essaient d’alléger la dette juste ce qu’il faut pour mettre fin aux arriérés et aux demandes de restructurations, sans même y parvenir d’ailleurs. Mais surtout ils profitent de cette initiative qui semble généreuse pour imposer un renforcement de l’ajustement structurel. Malgré une apparence de changement, la logique demeure.

    Pour bénéficier d’un allégement de dette dans le cadre de l’initiative PPTE, les étapes sont nombreuses et exigeantes, et nécessitent un temps démesurément long.

    Tout d’abord, les pays susceptibles d’y prétendre doivent, selon le FMI, « avoir un degré d’endettement intolérable » et « établir des antécédents positifs dans la mise en œuvre de réformes et de bonnes politiques économiques au moyen de programmes appuyés par le FMI et la Banque mondiale ». Il s’agit d’un véritable parcours du combattant. Le pays concerné par cette initiative doit d’abord signer un accord avec le FMI afin de mener pendant une période de trois ans une politique économique approuvée par Washington. Cette politique s’appuie sur la rédaction d’un Document de stratégie pour la réduction de la pauvreté (DSRP). Ce document précise dans le détail la liste des privatisations, les mesures de dérégulation économique permettant de générer des ressources pour le remboursement de la dette d’une part, et comment d’autre part les fonds résultant de l’allégement seront utilisés, notamment pour lutter contre la pauvreté. On voit la contradiction.

    À l’issue de cette période de trois ans, le FMI et la Banque mondiale cherchent à savoir si la politique suivie par ce pays est suffisante pour lui permettre de rembourser sa dette. Le critère retenu pour déterminer une éventuelle insoutenabilité de la dette est le rapport entre la valeur actuelle de sa dette et le montant annuel de ses exportations. Grosso modo, si ce ratio est supérieur à 150 %, la dette est estimée insoutenable. Dans ce cas, ce pays atteint le point de décision et est déclaré admissible à l’initiative PPTE.

    Un pays ayant atteint favorablement le point de décision doit alors poursuivre l’application des politiques agréées par le FMI et rédiger un DSRP définitif. La durée de cette période varie entre un et trois ans, elle est déterminée par la rédaction du DSRP et la mise en œuvre satisfaisante des réformes-clés convenues avec le FMI. Ces réformes-clés correspondent en fait à un renforcement de l’ajustement structurel des années 1980 et 1990, rebaptisé DSRP pour la circonstance.

    Puis arrive le point d’achèvement. Le pays bénéficie alors d’une légère réduction du stock de sa dette extérieure de façon à la rendre soutenable. L’allégement permet finalement de faire payer les PED au maximum de leurs possibilités. En fait, on annule essentiellement les créances impayables. L’initiative PPTE est avant tout destinée à garantir la pérennité des remboursements et à dissimuler le renforcement de l’ajustement structurel sous une apparence de générosité. En 2000, soit quatre ans après le début de l’initiative, les 42 PPTE ont transféré des sommes colossales au Nord : le transfert net sur la dette a été négatif pour eux d’environ 2,3 milliards de dollars.

    Dès 2000, la CNUCED est très claire : « Les espoirs que l’on fonde actuellement sur la mise en œuvre de l’initiative renforcée en faveur des pays pauvres très endettés (PPTE) ne sont pas réalistes. L’allégement de la dette envisagé ne suffira pas à rendre celle-ci supportable à moyen terme (…) ; par ailleurs, l’ampleur de l’allégement de la dette et la manière dont il interviendra n’auront pas d’effets directs majeurs sur la réduction de la pauvreté. »

    Au total, 34 parmi les 42 PPTE sont des pays d’Afrique subsaharienne, auxquels il convient d’ajouter 4 pays d’Amérique latine (le Honduras, le Nicaragua, la Bolivie, le Guyana), 3 pays d’Asie (le Laos, le Vietnam et Myanmar) et le Yémen. Seuls les pays très pauvres et très endettés peuvent espérer de légers allégements. Ainsi le Nigeria est très endetté, mais comme il s’agit d’un pays producteur de pétrole, il n’est pas jugé assez pauvre. Haïti, un des pays les plus pauvres de la planète, n’est pas jugé assez endetté pour être éligible. Et les pays où vivent la plupart des pauvres de la planète ne sont pas concernés : la Chine, l’Inde, l’Indonésie, le Brésil, l’Argentine, le Mexique, les Philippines, le Pakistan, etc. Les PPTE ne représentent que 11 % de la population totale des PED. Comment espérer sortir de l’impasse financière actuelle où sont plongés tous les PED avec une telle initiative ?

    Même ces 42 pays ne seront pas tous bénéficiaires d’allégements. En effet, le Laos ne demande pas à profiter de cette initiative, parce que ses dirigeants jugent qu’elle apporte plus d’inconvénients que d’avantages. De plus, 4 pays sont arrivés au point de décision et ont eu une réponse négative : l’Angola, le Kenya, le Vietnam et le Yémen. Leur endettement est jugé soutenable, même si par exemple l’Angola, ravagé par 25 ans de guerre civile entretenue par les multinationales pétrolières, a dû affronter en 2002 une famine sans précédent sur son territoire… Enfin, les prévisions indiquent que trois autres pays ne sont pas en mesure de bénéficier de l’initiative (à cause d’un état de guerre ou d’un manque de coopération avec les pays riches) : le Liberia, le Soudan et la Somalie, ainsi sanctionnés parce qu’ils ne sont pas politiquement corrects. L’initiative PPTE concerne donc au mieux 34 pays.

    En décembre 2002, 26 pays avaient atteint le point de décision, et 6 d’entre eux avaient atteint le point d’achèvement : l’Ouganda, la Bolivie, le Mozambique, la Tanzanie, le Burkina Faso et la Mauritanie.

    La CNUCED est toujours très lucide dans son rapport de septembre 2002 : « Après presque deux décennies de programmes d’ajustement structurel, la pauvreté a augmenté, la croissance est le plus souvent lente et erratique, les crises rurales se sont aggravées et la désindustrialisation a mis à mal les perspectives de croissance. Depuis deux ans la réduction de la pauvreté est devenue l’objectif fondamental des programmes et des activités des institutions financières internationales en Afrique et dans d’autres pays à faible revenu. Ce changement d’attitude mérite d’être salué. Mais y a-t-il eu une évolution des esprits ? » Ou encore : « Un examen détaillé des mesures macroéconomiques et d’ajustement structurel figurant dans les DSRP permet de constater qu’il n’y a pas de remise en cause fondamentale des conseils formulés dans le cadre de ce que l’on appelle le Consensus de Washington. » Detlef Kotte, l’un de ses cadres dirigeants, n’hésite pas à écrire : « Le FMI ou la Banque mondiale ont changé les mots, changé les sigles, changé leur mode de consultation, mais n’ont rien changé à leur credo. » On le voit, aujourd’hui le problème de la dette reste entier.

  42. 42 florin m. februarie 7, 2012 la 6:54 pm

    Radu

    Pacat ca n-am facut pariu…
    Puteam sa jur ca nu vor mai trece trei comentarii de-ale tale pana cand vei fi bagat la servicii.si colorat portocaliu :))

    Am incercat sa-ti explic anterior, ca sa nu te aprinzi degeaba: asa functioneaza oamenii acestia.

  43. 43 Ghita Bizonu' februarie 7, 2012 la 7:43 pm

    Spar putea sa il sustina si Gatiimasi ptr eventualitatea in care o sa fie necesar ca manifestnatii sa fie impuscati de pe acoperisuri ..

  44. 44 George Ban februarie 7, 2012 la 7:48 pm

    florin m. , Radu,

    Daca nu va plac „oamenii acestia” de ce va chinuiti pe aici? Sunteti masochisti?

  45. 45 LePrince februarie 7, 2012 la 8:00 pm

    @Adrian Nastase

    Spuneti:

    ROLUL STÂNGII, DE CE NU, AL USL, ESTE TOCMAI AICI, ÎN REFACEREA SOLIDARITĂŢII.

    Nu cred. Nu cred ca este momentul ideologiilor. Romania are mult prea multe probleme structurale pentru a discuta acum pe baze ideologice. Nu stiu cum se gandeste „stanga” sa rezolve problemele legate de solidaritate, dar nu cred ca este momentul sa vindem iluzii frumos impachetate. USL-ul se dovedeste a fi un organism greoi, si mai demult am spus intr-o postare aici pe blog ca nu inteleg formarea acestei aliante decat prin raportare la actualul presedinte. Momentul emotional al demonstratiilor de strada s-a pierdut. USL a pierdut startul, nu a reusit decat sa arate ca face parte din establishment. Nici la nivel de lider, nici ca mesaj, USL nu a reusit sa preia mesajul strazii, nu a putut sa „cupleze” cu idealismul emanat in Piata. Cum mai poate in fond PSD sa vorbeasca de „stanga” in momentul cand este blocat intr-o alianta mai degraba centrista? Mesajul strazii nu este doar unul de durere economica, de rascolire sociala, de strigat al saraciei. Piata are mesaje diverse, mergand de la „legalizarea drogurilor usoare” si „jos taxa auto” pana la „alegeri libere” si semnalarea derapajelor de la democratie. Se disting doua tipologii majore de revendicari:
    1. Jos saracia! revendicare perena in Romania, care nu a incetat aproape niciodata in ultimii 22 de ani. Romanii s-au simtit saraci chiar si in momentele cand puteau sa nu fi fost astfel. Ultimii ani au adancit decalajele sociale, readucand asa-zisa „saracie lucie”, astazi destul de rar inatlnita in Europa. Poate „stanga” sa rezolve aceasta stare de fapt? Nu cred. Sau, mai bine zis, in acest moment, sunt sigur ca nu o poate rezolva.
    2. Sus democratia! Acest tip de revendicare nu a mai fost strigata cu o astfel de forta din perioada „gri” a anilor’90-96. Parea ca in Romania democratia nu mai poate fi negociabila. Alegerile anticipate sau „jos Basescu” fac parte din aceasta tipologie de revendicare. Au existat desigur derapaje de la exercitiul democratic , dar nici unul dintre guvernarile sau regimurile anterioare nu au considerat „democratia” o fata neprihanita la care sa te inchini. Fiecare a posedat-o in felul lui. Unii amagind-o si ademenind-o cu mici cadouri si vorbe dulci, altii mai direct si fara prea mult preludiu, iar altii, ca ultimul regim de exemplu, violand-o pur si simplu. „Democratia romaneasca” sarmana, a ramas de fiecare data cu hainele rupte si rusinea patata, fara ca cineva sa-i ofere de fapt, inelul de logodna. Toate regimurile din ultimii 22 de ani au avut derapaje de acest gen. Poate „stanga” „sa-si puna pirostriile” cu „democratia romaneasca” in halul in care a ajuns aceasta? Nu cred. „Dreapta” va fi un amant tentant intotdeauna pentru aceasta, oricum.

    Daca USL ar fi avut inspiratia sau liderii necesari (Adrian Nastase a lipsit la apel, dar motivat) pentru a „cupla” cu revendicarile strazii, astazi am fi vorbit de alegeri anticipate. Menuetul cu „strada” a fost placut, usor si ineficient, „strada” avea nevoie de un tango pasional. Stanga a „ratat” inca o data.

    S-auzim de bine.

  46. 46 Marian Nicolae februarie 7, 2012 la 8:02 pm

    Va multumesc domnule profesor.
    Cu voia dumneavoastra, am mai gasit un articol interesant tot pe site-ul CADTM,org

    http://www.cadtm.org/FMI-lamentable-symbole-d-un

    FMI, lamentable symbole d’un système capitaliste et patriarcal

    18 mai 2011 par Stéphanie Jacquemont, Damien Millet, Eric Toussaint, Christine Vanden Daelen
    Depuis quelques jours, tous les médias internationaux relatent l’information d’une possible agression sexuelle par Dominique Strauss Kahn à New York et la photo du directeur général du FMI menotté a fait le tour du monde. Sans nous prononcer sur son éventuelle culpabilité, nous voulons dénoncer un autre scandale : celui de l’action même du FMI.

    Contrairement aux proclamations de ses responsables, le FMI n’est pas l’institution qui aide les pays en crise, c’est au contraire celle qui impose des programmes draconiens d’austérité et qui défend un modèle économique structurellement générateur de pauvreté et d’inégalités. C’est l’action même du FMI et de ceux qui soutiennent la mondialisation néolibérale qui a fait porter le fardeau de la crise aux populations qui en sont les premières victimes. Si on peut parler de sauvetage à son sujet, il s’agit de celui des banques, tandis que les peuples sont sacrifiés. Profondément antidémocratique, puisque les pays les plus riches disposent de plus de la moitié des voix au sein du conseil d’administration, le FMI est en fait un instrument des grandes puissances pour veiller au maintien du système capitaliste et aux intérêts des grandes sociétés transnationales. Plus que jamais, du côté des puissants, la lutte des classes bat son plein.

    Très actif depuis plusieurs décennies en Afrique, en Amérique latine, en Asie et en Europe de l’Est, le FMI a profité de la crise qui a éclaté en 2007-2008 pour reprendre solidement pied en Europe occidentale et imposer aux peuples des pays les plus industrialisés les remèdes frelatés qui ont mené dans une impasse tragique ceux des pays du Sud qui les ont appliqués.

    Aux Etats-Unis, trente ans de politiques néolibérales ont permis une dérèglementation généralisée du secteur financier, ayant mené tout droit à cette crise de grande ampleur. Pendant la première phase de la crise (2007-2009), les gouvernements des pays les plus touchés ont tiré les leçons des premiers mois ayant suivi le krach de Wall Street en octobre 1929. Un certain nombre de mesures ont donc été prises pour amortir l’impact de la crise financière : aides massives aux banques, injection d’une masse énorme de liquidités pour éviter un tarissement du crédit et des échanges, baisse des taux d’intérêt… Les gouvernements ont combiné le sauvetage des banques et des assurances avec la mise en place d’amortisseurs sociaux. Pour réussir à calmer le mécontentement social contre les banquiers, les gouvernants ont eux-mêmes durement critiqué les brebis galeuses qui se trouvaient à la tête de certaines institutions financières privées et un certain type de capitalisme dévoyé.

    Ces « amortisseurs sociaux » n’ont été mis en place que temporairement, pour limiter les risques d’explosion sociale. En 2008, la peur d’un éveil de l’opinion publique à une critique radicale du capitalisme et de la réussite d’une majorité sociale à obtenir des changements révolutionnaires s’est faite jour. Pour cette raison, les gouvernements n’ont pas mis immédiatement en pratique la stratégie du choc, à savoir l’utilisation d’un choc psychologique important (comme celui provoqué par une crise de grande ampleur, un désastre naturel ou une attaque terroriste) pour imposer des réformes économiques néolibérales majeures qui seraient impossibles en temps normal. La mise en pratique de cette stratégie du choc est intervenue à partir de 2010, et a touché d’abord les pays les plus fragiles dans la chaîne de l’endettement : Grèce, Irlande, Portugal… Le FMI est au cœur de ce combat-là.

    En avril 2009 à Londres, le sommet du G20 a décidé de renflouer le FMI afin de lui permettre d’intervenir auprès des États surendettés. Grand gagnant de l’opération, le FMI a vu ses capacités de prêt tripler, de 250 à 750 milliards de dollars. Pour la première fois, le FMI peut aussi envisager d’emprunter sur les marchés financiers. Après une grave crise de légitimité au début des années 2000 suite au fiasco de ses politiques dans les pays du Sud et à de nombreuses émeutes anti-FMI, après la démission de ses deux derniers directeurs généraux avant la fin de leur mandat, après le scandale de népotisme ayant touché Paul Wolfowitz alors président de l’institution voisine qu’est a Banque mondiale, les temps de vache maigre semblent terminés pour le FMI qui a ouvert une ligne de crédit à une dizaine de pays d’Europe en moins d’un an et intervient désormais sur de multiples fronts.

    Dans ce contexte, DSK s’efforçait de communiquer l’idée d’un FMI nouveau, en rupture avec les erreurs du passé… Or la logique des politiques imposées n’a pas changé. Partout les conditions sont sévères : réduction ou gel des salaires dans la fonction publique, réduction des pensions de retraite, privatisations des entreprises publiques, allongement de la durée du travail par le recul de l’âge de départ à la retraite, etc. Un véritable ouragan d’austérité s’abat sur l’Europe. Les délégations du FMI sont dépêchées simultanément dans les grandes capitales et étudient, du haut de leurs chambres dans des hôtels de luxe et à partir des bureaux du ministère des Finances qu’elles occupent comme s’il s’agissait de leurs propres bureaux, le bilan comptable de leurs plans sans égard pour les conséquences sociales.

    Les exemples sont nombreux. Le FMI suspend un prêt à l’Ukraine suite à la décision du gouvernement d’augmenter le salaire minimum ; pour continuer à recevoir les financements du FMI et de l’Union européenne, la Lettonie doit fortement réduire les salaires des fonctionnaires et les pensions de retraite ; la Grèce doit accepter de privatiser bien plus que prévu initialement et remettre aux causes de nombreux droits sociaux ; la Roumanie doit réformer le système des retraites et tailler dans les salaires de la fonction publique. Enfin, l’Islande, pour recevoir l’aval du FMI, cherche à contourner la volonté populaire qui s’est exprimée par référendum à deux reprises contre le paiement de la dette. Partout, le FMI prétend que l’initiative et les intérêts privés doivent être soutenus par les politiques des pouvoirs publics au détriment des politiques sociales. Partout, il donne raison aux banquiers contre les peuples. Partout, il favorise le creusement spectaculaire des inégalités, le développement de la corruption, le maintien des peuples dans la soumission au néolibéralisme. Alors que certains attendaient de DSK, la mise en œuvre durable d’une politique néokeynésienne, il applique une politique digne de Friedrich Von Hayek et Milton Friedman. Contraction de la demande publique, compression des salaires, précarisation de l’emploi, privatisations constituent l’alpha et l’oméga de son orientation.

    Au-delà, le système international en place aujourd’hui est non seulement capitaliste, mais aussi patriarcal et machiste. Seuls des hommes président jusqu’ici des institutions telles que le FMI, la Banque mondiale et l’Organisation mondiale du commerce.

    Le machisme et le caractère patriarcal vont automatiquement de pair avec des comportements de domination, de harcèlement ou de violence sexuelle. Indépendamment de la responsabilité réelle ou non de DSK dans l’affaire actuellement médiatisée, la banalisation de tels comportements doit être dénoncée. La lutte contre le capitalisme est indissociable de celle contre un système patriarcal tant ces systèmes de domination ont des racines communes et s’alimentent mutuellement. L’exploitation économique et sexuelle des femmes n’a cessé de se renforcer sous les attaques incessantes de la mondialisation néolibérale promue par les Institutions financières internationales. La traite des femmes, leurs migrations pour assurer la survie de leur famille, l’accroissement exponentiel de la féminisation de la pauvreté et de l’extension du travail informel et forcé des femmes nous le démontrent chaque jour. Sans cesse, les inégalités de sexe, de classe et de race se renforcent sous l’effet des politiques imposées aux peuples notamment par le FMI et la Banque mondiale. L’imbrication des systèmes de domination est telle que toute réelle émancipation des êtres humains –hommes et femmes – ne pourra se faire sans combattre simultanément le capitalisme, le racisme et le patriarcat.

    Que les faits concernant DSK soient avérés ou non, on comprend qu’il ne peut pas y avoir d’immunité pour un fonctionnaire du FMI et tous ceux qui travaillent pour une institution internationale doivent rendre des comptes à propos de leur action. Le FMI en tant qu’institution doit être poursuivi en justice pour les violations multiples des droits humains fondamentaux qu’il a commises et qu’il continue de commettre dans de nombreux pays. Le remplacement du FMI par un organisme démocratique mondial chargé de la stabilité des monnaies et de la lutte contre la spéculation financière constitue une urgence. Depuis plus de soixante ans, le FMI agit contre les peuples en toute impunité. Aujourd’hui, le message doit être clair : le FMI au-dessus des lois, c’est fini.

  47. 47 Adrian B. februarie 7, 2012 la 8:15 pm

    Cica , ” Viteazul ” domn Pambuccian ii tine cu vorba (?!) pe guvernanti , pana joi ! Mi-am adus aminte de un banc tare :
    Care sunt cei mai cunoscuti armeni din Romania ? Cica in ordine:

    Bulb Rahidian
    Cancer Esofagian
    Cancer Tiroidian
    Varujan Pambuccian (abia pe locul 4 !)

  48. 48 dlnimeni februarie 7, 2012 la 8:36 pm

    Radu: ar trebui sa fiti atent la ceea ce va scrie Blogideologic, sigur, lasind la o parte exagerarea lui. Eu as zice ca aveti o logica „adaptiva”. Nu am gasit nici vorbele necivilizate ale lui Vasile, poate ca au existat si pur si simplu mi-au scapat. Insa, din cite am inteles, Vasile se refera la expresia cunoscuta ” a musca mina care iti da de mincare”, expresie care are o istorie – deci trebuie ca e cunoscuta de dl MRU – si care nu ar fi necivilizata, in zilele noastre. In sensul ca dl MRU a fost facut ministru de catre dl Tariceanu, care a trebuit sa il demita din aceasta pozitie urmare a unui comportament estimat a fi pro-Basescu a dlui MRU, intr-un anumit moment. Moment care a contat, odata ce dl Basescu l-a asezat pe dl MRU in fruntea SIE, adica, printr-o extensie a zicalei, dl MRU a mincat din alta mina si cred ca a mincat bine. Cum nu uitam ca dl Basescu a vorbit de atribuirea directoratelor serviciilor ca despre niste chestiuni de „sufletel”, oamenii numiti de dl Basescu in aceste pozitii mi se par, cumva, minorati. O fi si premieratul tot o chestiune de „sufletel”, mai stii? Relativ la comentariul dvs. intrat in atentia lui Blogideologic – ca sa nu ii stric placerea de a detalia el, fiind el primul – doar asa, un inceput: il acuzati pe dl Nastase de inconsecventa in mod gratuit. Din bun simt cred ca nu e cazul sa discutam independenta dlui MRU, el nu este independent, ci a fost si este dependent de Traian Basescu. Nu e obligatoriu, zic eu, ca premierul sa fie economist, dar trebuie sa aiba un habar de economie, ceea ce extinde aria profesiunilor posibile, dar nu char pina la cea de istoric. Totusi, daca am sti specializarea dlui MRU ( medievalist, istorie antica, dacolog ori celtolog,…) am putea si tipul de economie asupra careia ar putea avea cunostinte, de pilda despre economia evului mediu, cu osebire in sec XII-XIII. Atunci, poate ca ne-am alege cu o ordonanta de urgenta privind transportul mierii de albine si regimul luminarilor de ceara, ori cu niste inlesniri acordate negustorilor sasi care ar urma sa se stabileasca in Brasov peste un secol.

  49. 49 LePrince februarie 7, 2012 la 8:42 pm

    @Adrian Nastase

    Sunt in mare de acord cu postarea d-voastra de la „un premier sustinut…”. Cu siguranta ca il cunoasteti pe MRU mai bine decat mine. El este, initiatic, o creatie a lui Plesu si a colegiului Noua Europa. Aveti de ce sa-l apreciati pe MRU, unul dintre cei mai buni si mai eficienti ministri de externe ai Romaniei din ultimii ani. El este (si) un intelectual. Un om retinut si lucid, ar fi putut fi un prim-ministru promitator in vremuri mai putin tulburi. Si totusi, nu va dau dreptate cand spuneti ca poate deveni „prizonier”. Eu nu cred ca poate ramane prizonieriul lui Traian Basescu, chiar daca ieri „s-a predat” la Cotroceni. Nu stiu care sunt calculele lui Basescu, dar Ungureanu se poate dovedi o nuca tare chiar si pentru actualul presedinte. Personal, cred ca va exista un guvern tip „hidra”, cu noua capete la PDL si la celelalte partide ale coalitiei, si cu un „cap limpede” care va fi MRU. Ma surprinde ca nu ati apreciat ideea de „mana intinsa” a lui MRU prin puntea oferita opozitiei pe teme de interes national. Este, dupa aridul Boc, o frumoasa schimbare, chiar daca ramane doar la nivel declarativ deocamdata.
    MRU joaca o carte mare acum pe plan personal. Ca jocul ii va fi favorabil sau nu, o vom vedea. Dar „pasele otravite” gen „viitorul candidat la functia de presedinte”, nu il ajuta,iar dusmanul nu va fi la USL ci in interiorul celor cu care se presupune ca ar trebui sa guverneze. De ce sa nu-i semnalizati „cu oglinda” o vorba de incurajare?
    S-auzim de bine.

  50. 50 Aya februarie 7, 2012 la 8:50 pm

    @

    ALL

    DACA MAI ERA NEVOIE DE VREO DOVADA…

    RAZVAN DUMITRESCU (ANTENA 3) DEZBATE INSISTENT ATACUL MARSAV LANSAT DE SRI (FOSTA SECURITATE) IMPOTRIVA SIE (SPIONAJUL ROMANESC)

    Se observa, pe de o parte, o convergenta a atacurilor impotriva SIE (aparent, doar impotriva „spionului sef” Mihai Razvan Ungureanu) si, pe de alta parte, faptul ca atacul se duce DIN TOATE DIRECTIILE CU O SINGURA ARMA (in jargonul serviciilor asta se numeste „saracie de resurse”).

    Mai exact, „se trage din toate pozitiile” aparent (doar) in Mihai Razvan Ungureanu (pe fond, in SIE) folosindu-se un jalnic, neconcludent articol aparut in Cotidianul in 2009 (subliniez, in 2009- suntem in 2012!) unde erau adunate niste marsavii lansate de omul SRI (Ulieru) impotriva sefului SIE (Mihai Razvan Ungureanu).
    Unicul fapt ca, in afara acelui articol fara greutate, ca fond, nu mai exista o alta „arma” impotriva „spionului-sef”, vorbeste de la sine in legatura cu seriozitatea atacului.

    La Antena 3, Razvan Dumitrescu se preface a nu sti ca daca o declaratie despre cineva (sau ceva) este facuta de un purtator de cuvant, firesc este sa fie observat ce si cine se afla in spatele acestuia pentru a sti al cui este mesajul. (A face conexiuni pentru a realiza care este adevarul nerostit este pasul al doilea- elementar, pana la acesta trebuie facut primul, care este simplu si nu necesita imaginatie).

    In anumite cazuri, cand un purtator de cuvant este constant asociat cu un anumit personaj- cheie pentru institutia a carei interfata este, firesc este sa fie privit (si) catre acel personaj-cheie pentru a sti al cui este mesajul.

    Articolul din Cotidianul- folosit, din si de toate partile, ca unica arma anti- „spionul-sef” al Romaniei (in fapt, impotriva SIE) nu face altceva decat sa preia niste declaratii neconsistente, la o privire mai atenta, lansate impotriva lui Razvan Ungureanu (sef SIE) de catre Ulieru- al carui nume nu se asociaza doar cu functia de purtator de cuvant al SRI, dar mai ales cu cel al lui Virgil Magureanu.

    Sa nu stie Razvan Dumitrescu elementarul fapt ca opiniile formulate de Ulieru sunt, IN PRIMUL RAND opiniile lui Virgil Magureanu?
    Sa nu stie Razvan Dumitrescu (jurnalist cu experienta si cu „intrari” in zone unde nu patrund foarte multi) ceea ce se stie demult, mai exact cu ce “forte” se afla – si s-a aflat- in legatura Virgil Magureanu?

    A fost scos „din debaraua cu recuzita” (cam slabuta dotarea!) articolul acela jenant de neconvingator (si neargumentat solid) tocmai acum, si pus la “indemana publicului” (y compris „televizionstilor independenti”!).
    Ce coincidenta!
    Textul respectiv nici macar nu ascunde motivul real al atacului- mai clar, da singur raspunsul.

    SRI (care cuprinde cea mai mare parte a gruparilor fostei securitati- altele gasindu-se diseminate si in alte structuri) este pe pozitii adverse fata de SIE (spionajul romanesc).

    Incepand cu 1990 a fost dusa o intensa si minutioasa campanie mizera de deturnare a realitatii in sensul “confundarii” fostei securitati cu spionajul romanesc. Scopul: demonizarea spionajului romanesc (a institutiei respective- indiferent de numele sau) prin translatie, pentru a fi asociat cu imaginea sinistra (reala!) a securitatii.
    Era, de fapt, o revansa veche- caci nici in perioada antedecembrista cei care apartineau spionajului romanesc (DIE/CIE) nu erau “in gratiile” securistilor, iar institutia spionajului romanesc era urata de securitate atat din cauza statutului sau aparte (cel putin pana la un punct) cat si faptului ca personajele care au activat in aceasta institutie au fost intotdeauna de elita.

    Intr-un fel, in atitudinea securitatii, de adversitate fata de spionajul romanesc, a existat mereu ceea ce regasim, mutatis mutandis, in perioada postdecembrista, la nivelul general: atacul impotriva elitelor, impotriva creierelor de exceptie, impotriva marii competente.

    Reducand, SRI este fosta securitate (repet, in SRI se regasesc cele mai multe dintre gruparile fostei securitati- chiar daca acei indivizi s-au pensionat, au avut grija sa-si “creasca urmasi”, care sa serveasca aceleasi siteme de interese, perpetuate si sa fie parazitati de aceleasi idei).
    SIE este ceea ce a fost mereu, indiferent de nume: spionajul romanesc.

    Nici securitatea (SRI) nu si-a modificat spiritul gregar, nici SIE (spionajul romanesc) nu a coborat stacheta foarte inalta a comeptentei si spiritului de elita (chiar daca in interiorul acestui serviciu au mai patruns indivizi din securitate- avand spiritul murdar si criminal al acesteia- si din alte servicii, scopul fiind de parazitare, esenta institutiei spionajului romanesc nu s-a modificat, ramanand, mental, spiritual, atitudinal si motivational la aceleasi standarde de elita) .

    Intr-o ordine conexa de idei:
    Este imposibil de crezut ca lui Razvan Dumitrescu i-ar fi strain un adevar: SRI (cum se numeste acum fosta securitate) a ocupat (si ocupa) prin oamenii sai si/sau prin “factori de influenta” pozitii- cheie ale Romaniei. S-a asociat unor cercuri de interese negre (unele dintre acestea fiind promovate chiar de oameni din institutie, beneficiare fiind SI “zonele” ale caror “prelungiri” sunt).
    Este imposibil de crezut ca pentru Razvan Dumitrescu ar reprezenta un secret cu ce zona din est (kaghebista- pentru a spune lucrurilor pe nume) a serviciilor este asociabil Magureanu (sau, cum spun eu, a cui “extensie” este)?

    Pornind de aici, nu este de mirare ca a fost lansat pe piata, din directia Magureanu (SRI- fosta securitate) un atac murdar, tipic securistic, impotriva „spionului- sef” Mihai Razvan Ungureanu (in fapt, impotriva SIE).

    Nu este de mirare ca SRI (fosta securitate) lanseaza un atac dur si mincinos (specific deturnarii de tip securistic) impotriva SIE atata vreme cat a fost debarcat Boc (OMUL SECURITATII) din fruntea guvernului- “gruparile securistice” pierzand, astfel, legatura directa cu resursele materiale si banesti si cu decizia de a le folosi in interese de grup.

    Nu este de mirare ca fosta securitate (SRI) ataca dur, acum, SIE (al carui sef este desemnant sa formeze Cabinetul) atata vreme cat s-a aflat clar ca in guvern NU vor fi cuprinsi indivizi care, ca si Boc, erau pusi pe functii ca sa serveasca interesele gruparilor controlate de securitate (ma refer, inainte de toate, la Elena Udrea- doar cei care insista sa fie foarte naivi refuza sa stie ca a fost “lansata pe piata politica” de Magureanu via Cosmin Gusa)

    Este de mirare doar „saracia resurselor” atacului (ca sa reiau expresia specifica situatiei, in jargonul serviciilor).

    O minte mai sofisticata ar crede ca SIE a luat fosta securitate (SRI) pe nepregatite.
    Chiar fiind luata pe nerpegatite, doar atat va fi putand (generic vorbind) „creierul” fostei securitati (SRI)?
    Nu ar fi de mirare, intrucat unul dintre principiile de actiune ale acestei institutii- fosta securitate, rebotezata SRI- este dominarea prin „forta pumnului”, violenta, lupta cu „armele mintii” (specifica SIE) fiindu-i, in general, straina.

  51. 51 nastase februarie 7, 2012 la 8:57 pm

    LePrince,
    Tocmai pentru ca il apreciez, nu cred ca a facut bine acceptand… Probabil ca acest lucru se va vedea in zilele urmatoare. El va plati pentru echipa de rezerve pe care i-o vor da partidele din coalitie.

  52. 52 epolitikon februarie 7, 2012 la 8:58 pm

    Domnule Nastase,

    Probabil simtiti si dvs. ca MRU nu poate practica proctologia basesciana cu talentul si stilul lui Emil Boc pe de o parte, iar pe de alta parte, MRU isi joaca in cateva luni viitorul politic.

    Totusi, poate ma lamuriti de ce MRU a acceptat postul de premier: din dorinta de a nu scapa acest tren (ca sa nu zic oportunism) sau din frica/recunostinta fata de Basescu?

  53. 53 LePrince februarie 7, 2012 la 9:10 pm

    @Adrian Nastase
    @All

    Zgomotul ce insoteste de obicei schimbarea de guvern, tinde sa neglijeze un aspect extrem de important: de ce a acceptat MRU postul de premier?

    Studiind putin cariera lui MRU ajungem la concluzia ca este un personaj cu un important bagaj intelectual si de experienta pentru varsta relativ cruda pentru politica mare, si cu o extrem de buna gestiune a ascensiunii politice. Trecerea pe la SIE, fara a-l transforma in „spion” (aviz amatorilor) , ii confera o viziune globala, completa si acuta asupra lucrurilor si evenimentelor. Si atunci de ce?
    Calculul lui Basescu sa fi fost atat de expresiv si de bine construit incat sa fi actionat ca o „fata morgana” asupra lui MRU? Nicidecum. Sa-l credem pe dl Nastase cand exprima suspiciuni la adresa unor anumite dorinte ale lui Traian Basescu?
    Sa fie MRU un ambitios patologic, gata sa se arunce in mare crezand ca poate deveni Poseidon? Va spun eu ca nu.

    Pana la urma, MRU este seful unui guvern ce nu mai poate „produce”, nu va fi un guvern cu pretentii „demiurgice” ca guvernul Boc, nici un guvern „master” ca guvernul Nastase, si nici un guvern „tzipar” ca guvernul Tariceanu. Guvernul ce se naste este doar un guvern de compromis (singurul compromis la care a fost dispus Traian Basescu) , un guvern ce va gestiona pentru cateva luni o situatie extrem de dificila data.

    Este compromisul intre incercarea de salvare a PDL , prelungirea varstei prin cuplare la respiratie artificiala a regimului prezidentialist Basescu si concesia facuta „grupului” ce sta in spatele lui MRU.

    Iar guvernul in sine? Who cares?

    S-auzim de bine.

  54. 54 dlnimeni februarie 7, 2012 la 9:10 pm

    Le Prince: si al CC al UTC pe unde dl Plesu cauta, probabil, tinere talente. Si in CC al UTC cine l-o fi adus? Ori a venit cu autostopul din Iasi, le-a batut la usa si s-a prezentat? Blogideologic, dumneavoastra de ce nu ati fost membru al CC al UTC? Nu ridicati mina cu gratia dlui Ungureanu? Ce ati facut cind erati scutecist? Cred ca, cu premieratul, dl Ungureanu era in pozitia de „sufletel”, fiindca oricum nu o mai ducea ca sef al SIE dincolo de dl Basescu. Iar eu nu am vazut in viata mea romani mai ascunsi ca iesenii, asa ca dlui Basescu i s-ar putea trage de la dl Ungureanu.

  55. 55 Aya februarie 7, 2012 la 9:13 pm

    @

    ZOE, fii barbata !

    Ai un mesaj din partea mea (februarie 7, 2012 la 7:01 pm) la sectiunea
    „Ce urmeaza?”.

    Este vorba despre:
    „Portretul real al unui spion- asa cum il stiu din familie”.

  56. 56 LePrince februarie 7, 2012 la 9:14 pm

    @Adrian Nastase

    Si eu am fost surprins ca a acceptat, si inca nu am lamurit raspunsul la „de ce”. Dar nu cred ca se va sacrifica. Personajul in sine , extrem de pregatit, poate sa (ne)(le) rezerve surprize.Nu credeti?

  57. 57 dlnimeni februarie 7, 2012 la 9:16 pm

    Adrian Nastase: cred ca dl Ungureanu a acceptat fiind un anumit tip de om, nu cred ca se punea problema sa zica nu.

  58. 58 dlnimeni februarie 7, 2012 la 9:16 pm

    La Prince: mi-a placut comentariul dumneavoastra de la ora 8:00pm.

  59. 59 Aya februarie 7, 2012 la 9:18 pm

    @

    Adrian Nastase

    Citez: „Tocmai pentru ca il apreciez, nu cred ca a facut bine acceptand (…)va plati pentru echipa de rezerve pe care i-o vor da partidele din coalitie”

    Si eu il apeciez pe Mihai Razvan Ungureanu.
    Daca ar fi putut alege doar personal, ar fi facut bine sa nu accepte.
    Asa, a salvat tot ce putea fi salvat intr-un moment critic- contand mai putin daca acest guvern primeste sau nu investitura (momentul a fost depasit).

  60. 60 LePrince februarie 7, 2012 la 9:27 pm

    @dlnimeni

    MRU a fost min de ext in guvernul Tariceanu. Dar nu Tariceanu „l-a facut” ministru de externe.

  61. 61 dlnimeni februarie 7, 2012 la 9:32 pm

    Aya, hai sa fim un pic prudenti: nu cred ca dl Ungureanu se confunda cu SIE (l-am pus deja linga Moruzov si Cristescu?) tot asa cum cred ca ar vrea dl Magureanu sa fie confundat cu SRI-ul anului 2012. Insa ar putea fi foarte bine un atac al dlui Magureanu (pe caile pe care mai are) la dl Ungureanu, avind un punct de pornire din PDL, unde ai intuit probabil ca sunt zvircoliri mari. Modul in care este format guvernul are o logica a lui si as putea fi de acord ca proiectia politica pentru viitor ar putea avea o dispersie cam mare si este posibil ca, datorita acestei dispersii, nu doar dl Basescu sa ajunga a o pati, ci si influenta dlui Magureanu ar putea sa scada.

  62. 62 dlnimeni februarie 7, 2012 la 9:36 pm

    Le Prince: a aparut si dl Petre Roman ca promotor al dlui Ungureanu. Si uite-asa, din promotor in promotor…

  63. 63 Fragmentarium Politic februarie 7, 2012 la 9:38 pm

    Un brat ionic pentru regimul Basescu. Cu un presedinte-jucator, nu cred ca se poate lua in serios ideea unei „victorii” a Opozitiei sau protestatarilor prin demisia Guvernului Boc, deoarece nu a cazut un cap al regimului, ci doar un brat, capul ramanand la locul lui, bine insurubat. Mai mult, bratul amputat va fi inlocuit cu unul mult mai lung, cu o proteza bionica, bine captusita cu cipuri, microfoane si tot felul de circuite, care va fi comandata cu puterea gandului de la Cotroceni. Cred ca, daca Guvernul Ungureanu va trece de Parlament, nu va trece mult timp si ne vom aminti cu nostalgie de jovialul Boc.

    Consilierii care l-au sfatuit pe Basescu sa desemneze ca premier un sef de serviciu secret sunt, probabil, bine specializati in strategii si tehnologii de impunere a puterii, sub forma unui Guvern cu acoperire democratica. Ca intr-o lume orwelliana, a limbajului dublu (nouvorba), in care fiecare cuvant desemna o realitate opusa celei invocate, alegerea respectiva a fost motivata prin interesul national! Sa nu fim naivi, niciun cetatean sau interes national nu va fi mai bine protejat fara un sef SIE super-profesionist, dar cu un Prim-Ministru diletant!

    Aceasta mutare, riscanta si neortodoxa pentru democratie, proprie regimurilor autoritare, serveste mai degraba unui interes clientelar, de grup, al carui exponent, Traian Basescu, orbit de putere si paralizat de teama de a o pierde, a sarit si ultimul parleaz al democratiei, aducand la palatul Victoria Big Brother-ul, care va sta cu ochii pe toti, si Tele-Ecranul, la palatul Cotroceni, care va recepta imagini de peste tot, oferindu-i un control total care l-ar face invidios si pe dictatorul Ceausescu!

  64. 64 LePrince februarie 7, 2012 la 9:46 pm

    @dlnimeni

    MRU este specializat in istorie moderna, si are si ceva doctorat sau masterat pe studii ebraice. Este profesor universitar. Nu impartasesc viziunea d-voastra cu privire la necesitatea unor extinse cunostinte economice. Dar sunt de acord ,in context, ca dl MRU nu se va ocupa in guvern de economie.

  65. 65 LePrince februarie 7, 2012 la 9:49 pm

    @Theodora

    Intrebi:

    „Ce sanse sunt ca guvernul Mihai Razvan Ungureanu sa nu treaca de votul in Parlament?”

    Nici una.

  66. 66 LePrince februarie 7, 2012 la 9:57 pm

    @lupi

    Toti cei enumerati de tine, dl.Nastase, dna Vass, contele, chiar si Boc, SAS le prince des Bavards, sunt cetateni romani. Spre deosebire de tine, care n-ai fost niciodata cetatean. Doar roman.

  67. 67 LePrince februarie 7, 2012 la 9:59 pm

    @maximmouse

    „Pui de naparca”? Mai aeriseste, maxi, am alte pretentii.

  68. 68 LePrince februarie 7, 2012 la 10:09 pm

    @Theodora

    Am trecut aproape zilnic prin P-ta Universitatii, e adevarat cu masina(dupa modelul „bonjour popor!”, claxonam pentru a-mi exprima solidaritatea), si nu te-am zarit.

    Theodora, iar vorbesti cu marea. Intelege ca „indignarea” ta relativ la Tismaneanu este lipsita de continut. Nu ai nivelul de intelegere pentru a-l judeca pe Tismaneanu. Cum nu ai nici suportul ideatic si mental pentru a o „interpela” pe Aya, si a-i da replici.

    Nici eu nu sunt de acord intotdeauna cu Tismaneanu, dar nu-l judec. Pentru ca activitatea lui o poate judeca mai bine posteritatea.

    Atacurile tale caraghioase la „intelectuali” sunt inutile , sunt fire de nisip aruncate in ocean. Tu esti „strada” Theodora, esti sufletul manifestatiilor, e vremea ta. Foloseste-o, ca trece.

  69. 69 Fragmentarium Politic februarie 7, 2012 la 10:22 pm

    As dori sa ma insel, dar cred ca in timpul care ne-a ramas pana la alegeri Opozitia va fi din ce in ce mai vanata, iar conflictul mocnit dintre interesul clientelar si cel national va deveni unul fatis. Faptul ca in fruntea Guvernului se va afla un fost sef al SIE ar putea fi interpretat nu numai ca un indicator ca resursele interne de putere au fost consumate si ca sustinerile regimului vin pe filiera externa, dar si intr-o maniera mult mai stanjenitoare, avand in vedere ca din interactiunile asimetrice ale acestor servicii pe plan international rezulta doar doua tipuri de raporturi, de coordonare si de subordonare.

  70. 70 Radu februarie 7, 2012 la 10:31 pm

    @dlnimeni
    Blogideologic m-a bagat in sertarul „Servicii”, l-a incuiat si a aruncat cheia pe geam. Si-a scris si un mic script, cand imi apare un comentariu calculatorul lui trimite in mod automat un scurt mesaj prin care marcheaza locul intinat de mesajul meu, il coloreaza repede in portocaliu ca sa nu molipseasca pe nimeni si il trimite la dezinfectie.
    Vasile s-a legat de chilotii mei, putea sa ma picteze in portocaliu, dar ce nu i-a convenit la „lenjeria mea intima” ?

    Sa inteleg ca MRU l-a muscat de mana pe Tariceanu cand cu revelionul pe care l-au petrecut Basescu si Tariceanu cu ambasadori separati ? Era MdE, cred ca mainile care il propulsasera erau doua, presedintele are si el ceva de spus in cazul ministrului de externe. Daca Basescu si Tariceanu au gasit de cuviinta sa se incaiere el ce sa faca ? Mai stiti vreun exemplu de MdE care a fost obligat sa aleaga intre presedinte si PM ? Daca nu, sa intrebam gazda forumului, din cate imi amintesc eu dansul a fost printre ultimii care s-au hotarat carei galerii ii apartine. Si nu cred sa fi „muscat mana” nimanui, nu el a cerut sa aleaga. Dar, ce mi se pare demn de luat in seama la MRU, si sper sa-i dati credit pentru gestul dansului este ca nu l-a dezavuat pe Tariceanu cand si-a pierdut slujba. Imi amintesc perfect cum iesise d-l Orban la TV si afirma ca MRU „va avea un viitor stralucit in PNL” desi el insistase pentru demisie.

    Sa ma explic cu inconsistenta. Iata doua fraze care, zic eu, se cam cearta una cu cealalta:
    „Schimbarea guvernului trebuia sa ofere o supapa politica ampla pentru a raspunde tensiunilor politice si sociale ce s-au dezvoltat in ultimile saptamani.”
    „Evident, Emil Constantinescu, intr-o sitiuatie economica dificila, a recurs la un economist recunoscut pentru competenta sa. Ce calitati ale lui MRU i l-au recomandat lui Basescu, in situatia economica complicata de acum?”

    Nu mi-e clar, ce trebuia sa caute TB: unitate politica (vezi primul paragraf) sau un economist de prestigiu (al doilea paragraf) ? Domnul Iliescu a optat pentru un economist, dar nu-mi amintesc ca guvernul domnului Stolojan sa fi continut membri PNTCD sau PNL. Deci unitate politica nu prea a fost.

    Si ca sa inchei, nu stiu daca MRU va fi un bun PM, s-ar putea sa nici nu depinda de dansul. Dar nu cred ca doctoratul sau in istorie va fi cel care il va impiedica. Doamna Merkel are un doctorat in fizica cuantica. Ei si ? Domnul Antonescu spera sa devina si dansul poate presedinte, poate PM. Tot din istorie vine. Nu vad legatura.

  71. 71 LePrince februarie 7, 2012 la 10:47 pm

    @dlnimeni

    Nu va contrazic, MRU este ambitios, iar ambitiile nu tin cont de regimul politic. Dar CC al UTC nu este (neaparat) o pata. Iar Romania are doar dalmatieni in politica, sa nu uitam. Dar in context nu vad relevanta.

    In privinta marelui gremlin ideologic, nu uitati ca pe vremea cand avea 7 anisori a fost prigonit politic. Astfel ca avea „dosar” pe motiv ca se juca in praf cu Jeep si nu cu Gaz.

  72. 72 madalina stanciu februarie 7, 2012 la 10:48 pm

    daca vrea o cariera si a acceptat a gresit pentru ca ii lasa o pata, iar daca nu vrea o cariera in viitor, de ce a fost receptiv la propunere? e un catch 22… cred ca in ambele variante nu a luat decizia buna. Si Cristi Diaconescu idem.

  73. 73 Aya februarie 7, 2012 la 10:57 pm

    @

    Le Prince

    MRU (SIE!) NU ESTE PRIZONIERUL LUI TRAIAN BASESCU:
    A BON ENTENDEUR, SALUT!

    Citez din eleganta si lucida ta postare (februarie 7, 2012 la 8:42 pm):
    „MRU, unul dintre cei mai buni si mai eficienti ministri de externe ai Romaniei din ultimii ani. El este (si) un intelectual. Un om retinut si lucid, ar fi putut fi un prim-ministru promitator in vremuri mai putin tulburi. (…) poate deveni „prizonier”. (…) nu cred ca poate ramane prizonieriul lui Traian Basescu, chiar daca ieri „s-a predat” la Cotroceni. Nu stiu care sunt calculele lui Basescu, dar Ungureanu se poate dovedi o nuca tare chiar si pentru actualul presedinte.”

    Suntem de acord in privinta portretului pe care i l-ai facut lui Mihai Razvan Ungureanu. Ca atare, nu voi insista asupra acestui subiect.

    Ma voi opri asupra afirmatiei tale ca MIhai Razvan Ungureanu NU poate ramane (si nici nu este, in sensul profund)- citez: „prizonierul lui Traian Basescu chiar daca ieri „s-a predat” la Cotroceni”.

    Sunt de acord cu tine.
    Iata de ce:

    Nu stiu daca Mihai Razvan Ungureanu este, la propriu sau va fi devenit (in sensul de personaj format, in sens structural, cu tot ceea ce inseamna extraordinar aceasta calitate) un „spion” in adevaratul sens al cuvantului. Nu functia de sef al SIE confera, in mod real, aceasta calitate- dar datele personale (fie ele si dobandite- pentru a le dobandi trebuie sa ai vocatie).
    DAR
    Modul in care a actionat MRU (sau a acceptat sa actioneze, intr-o varianta mai sofisticata a abordarii lucrurilor) il recomanda ca pe un spion autentic.
    Banuiesc ca nu trebuie sa-ti detaliez ce inseamna, pentru mine, a fi spion- si ce exceptionmale calitati individuale si de daruire fata de esentialele valori nationale de aparat asociez cu un astfel de personaj.

    Duminica (5 februarie 2012), noaptea 5/6 februarie 2012 si luni 6 februarie 2012 (mai ales dimineata) au insemnat, fiecare in parte, momente foarte periculoase- si determinante- pentru Romania.

    Nefiind naiva, mi-a fost clar ca nu intamplator a „strabatut catre lumina” informatia detaliata (reala si de o gravitate extrema) a implicarii nemijlocite a lui Traian Basescu in marea criminalitate organizata transfrontaliera, prin aceea ca in perioada in care a fost seful agentiei NAVROM din Anvers (si sub acoperirea acesteia) a fost „negociator” in echivalenta diamante-armament, pe piata neagra (pe scurt si fara menajamente, trafic).

    Importante sunt, in acest caz, si alte doua amanunte:
    1. In acel trafic au fost folosite (strabatand „cai sofisticate”) si diamante industriale fabricate in Romania, la „Fabrica de diamante sintetice DACIA”.

    Acea fabrica a aparut in Romania in prima parte a anilor ’70 in urma faptului ca spionii DIE (ca sa fie mai clar- spionajul tehnico- economic) au „adus” in Romania planurile necesarii montarii unei astfel de linii de fabricatie.

    Iti garantez ca asa este intrucat mama mea era, atunci (si a fost, pana in momentul mortii ei, noiembrie 1978) in spionajul tehnico- economic (DIE).

    In 1988, cand Traian Basescu a ajuns seful agentiei NAVROM (unde a desfasurat, nemijlocit, traficul diamante-armament) fabrica de diamante sintetice din Romania producea in plin.

    2.In anii ’80, toate „miscarile” legate de diamantele industriale romanesti (si de armament) erau „cunoscute” de unele personaje din serviciile armatei (se aflau sub „controlul” lor). Acestea cunosteau si se aflau in legatura si cu cei care le desfasurau (pentru cazul in speta, Traian Basescu)
    Asta nu inseamna ca daca era descoperit cel care desfasura traficul respectiv oficialii care il cunosteau il si recunosteau.
    Am detaliat subiectul- nu reiuau.

    „Razbaterea catre lumina” a acelei informatii foarte grave legate de Traian Basescu (dar care implica si nume „grele”, in epoca- si ulterior- din servicii) a avut efecte. Cum am spus, nu era intamplatoare.
    Duminia, diminica spre luni (noaptea) s-au „reglat conturi” (SI legate de acea informatie).
    Boc (omul securitatii) a fost debarcat.
    Basescu (omul serviciilor armatei) a fost pe punctul de a „fi ca Boc”.
    Intre serviciile armatei si fosta securitate (actualul SRI) a fost o lupta dura, pentru adjudecarea pozitiilor de forta ale puterii vacantate (sau pe cale de a fi vacantata).
    A fost momentul in care a intervenit unicul serviciu cu adevarat pro- Romania: SIE.
    Catre acesta (care cunostea mai bine ca oricine originea fabricii de diamante sintetice din Romania, si unica din Europa- caci spionii DIE adusesera planurile in Romania, dar, pe de alta parte, DIE/CIE actualul SIE nu fusese vreodata implicat in vreun fel in marea criminalitate tranfrontaliera, traficul diamante-armament unde fusesera parte Traian Basescu la Anvers, serviciile armatei si chiar fosta securitate), catre SIE s-a indreptat, in disperare de cauza personala, Traian Basescu.
    SIE a inteles foarte repede (si mai bine ca oricine) ca, daca se rata acel moment, puterea reala (care detine pupitrele de control) avea sa fie adjudecata de indivizi anti- Romania (implicati in toata mizeria, generic vorbind, in care ne aflam) din celellalte servicii.
    A trimis „la inaintare” pe chiar seful SIE- „spionul sef” Mihai Razvan Ungureanu.
    Dezmeticindu-se „un minut mai tarziu”, SRI (fosta securitate) a inteles ca a pierdut nu doar startul, dar si cursa.
    Urmarea: a lansat atacul marsav (folosind, in mod jenant, ca unica arma, un articol neconsistent din Cotidianul, publicat in 2009- unde apareau niste afirmatii fara greutate, lansate de Magureanu via Ulieru impotriva lui MRU, in fapt, impotriva SIE).

    In disperare de cauza (personala!), Traian Basescu a apelat la unicul serviciu secret care, aparent, nu a fost implicat in razboiul teribil pe care l-au purtat celelalte structuri de gen pentru adjudecarea puterii si influentei reale (serviciile armatei si, respectiv, gruparile asociabile fostei securitati- acestea l-au prins “intre focuri” pe Traian Basescu dupa ce incercase si crezuse ca reuseste sa “le manevreze”; Traian Basescu crezuse ca nu vor fi scoase la vedere ‘scheletele” pe care le are „in dulao”: iata ca nu a fost cum a crezut el si acele “schelete din dulap” au aparut la vedere, public!).

    In disperare de cauza personala, Traian Basescu s-a iluzionat ca SIE (spionajul romanesc!) il va sprijini- sau, cel putin, nu il va ataca.
    Bineinteles ca nu il va ataca- este sub demnitatea spionajului sa faca acest lucru. Dar nici nu il va opri sa cada pe panta cea mai alunecoasa.

    MRU nu este „prizonier”- tot ceea ce am mentionat sustine aceasta idee.

    P.S.
    A bon entenderur, salut!

  74. 74 Aya februarie 7, 2012 la 10:59 pm

    @

    DlNimeni

    Magureanu ESTE in PDL (via PD, unde s-a „topit” cu partidul sau cu tot).

  75. 75 Aya februarie 7, 2012 la 11:02 pm

    @

    Le Prince

    Multumesc pentru sustinere si apreciere (februarie 7, 2012 la 10:09 pm).

  76. 76 Adrian B. februarie 7, 2012 la 11:17 pm

    FABULOS CV-ul inlocuitorului d-nei Udrea , Cristian Petrescu pe numele sau de botez ! Recapitulez , pe scurt :

    – liceul industrial nr. 37 (1989)
    – mecanic utilaje (1991)
    – mecanic masini si utilaje (1992)
    – instructor sportiv aeromodele (1993)
    – referent MTS (2001)
    – agent de turism (2003)
    – Facultatea de Ed. Fizica si Sport – Univ. Ecologica (2004)
    – inspector Primaria sect. 3 (2005)
    – … … …
    – deputat (2008)

    Cred ca acest baietas ii va face repede uitati pe Igas , Funieru , Boc si alti comici vestiti si ne va furniza , noua romanilor , multe momente de amuzament si de amatorism …

  77. 77 Maximmouse februarie 7, 2012 la 11:21 pm

    @ Le prince!

    Printze, si eu am sovait, totusi are peste 40 de ani, da, dar are sub 1,80m inaltime (bighidiu!), asa ca tot pui e, nu chiar o naparca adulta, adevarata! 🙂 🙂 🙂 Altceva? Cu ce pot sa-ti mai fiu antipatic? 🙂 🙂 🙂

  78. 78 Aya februarie 7, 2012 la 11:24 pm

    @

    Le Prince

    Citez:
    „„strada” avea nevoie de un tango pasional. Stanga a „ratat” inca o data.”

    Eu nu ratez.
    Te invit la dans, mon Prince

  79. 79 dlnimeni februarie 7, 2012 la 11:34 pm

    Radu: nu sunt foarte incintat sa discut lucruri stiute. Sa va dau un citat biografic: „On February 2, 2007, Prime Minister Călin Popescu-Tăriceanu requested Ungureanu’s resignation because Ungureanu had failed to tell the government about the detention of two Romanian workers by coalition forces in Iraq, and Ungureanu agreed to resign”. Trecuse si revelionul ospatarilor. In ciuda unora care zic, nestiutori, ca presedintele se ocupa de politica externa, articolul 91 din constitutie specifica foarte clar atributiile prezidentiale in ceea ce priveste politica externa. Va citez acest articol in intregime: ARTICOLUL 91
    (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
    (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
    (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.
    Adica, onorabile Radu, presedintele incheie tratate internationale pe care le negociaza guvernul, numeste si recheama reprezentantii diplomatici la propunerea guvernului – si este persoana pe linga care sunt acreditati reprezentantii diplomatici ai altora. Observati si terminologia din domeniul misiunilor diplomatice si a rangului lor, „aproba”. Ca presedintele sa „aprobe” trebuie sa „propuna” cineva, in fine, aici nu exista un rol explicit al guvernului. Pe de alta parte, ministrul de externe este membru al cabinetului si este subordonat, ca membru al cabinetului, primului ministru (care l-a mai si facut ministru). Cind poate tine cont ministrul de externe de presedinte? In situatiile constitutionale de mai sus (incheieri de tratate, acreditari si rechemari de reprezentanti,…, insa numai dupa ce si guvernul, adica si el – si-a jucat rolul specificat de articolul 91 din constitutie. Deci, nu se punea situatia ca dl Ungureanu sa aleaga intre presedinte si premier: ca ministru de externe, el era subordonat premierului. Sunt destui colegi comentatori care stiu ca am, personal, un dinte impotriva dlui Tariceanu, insa corectitudinea este corectitudine.
    Dumneavoastra puteti gindi cum doriti, insa, in ochii mei, dl Ungureanu a pierdut la capitolul loialitate. Dilema de a alege intre presedinte si premier a fost o falsa dilema. Dl Ungureanu trebuia sa fie loial sefului cabinetului, trebuia sa fie loial partidului care l-a propulsat in fruntea unui minister si trebuia sa fie loial sefului acelui partid, sef devenit premier. Dl Ungureanu nu avea nimic de ales.
    Nu era cazul sa „va explicati” in partea a doua a mesajului, sa stiti ca am inteles inca din primul mesaj ceea ce ati dorit sa afirmati. Permiteti-mi totusi sa va recomand Meclofenoxat, daca se mai fabrica, ori un succesor, fiindca ati uitat: din guvernul Stolojan au facut parte penelisti.
    Era vorba de inconsecventa si nu de inconsistenta. Insa, odata ce presedintele a fost inconsecvent si nu l-a propus pe dl Croitoru, nu vad de ce opozitia ar apare cu o formula gen Johannis. Situatia nu mai este aceeasi. Poate ca totusi realizati ca opozitia numita usele are candidat de premier desemnat public si candidat la presedintie desemnat public. Nu se pune, deci, pentru dl Ponta, problema de a se tine de dantelarii cu dl Ungureanu – si mai ales de a pica in capcana de a fi de acord cu puncte programatice enuntate – nu va uitati in media? – de presedinte, probabil ca pe dl Ungureanu il durea gitul. Imi pare rau pentru ca sunt in disonanta cu colegul Le Prince, dar nu cred ca pentru dl Ponta ori pesede, ori usele, in stadiul actual, mai este posibil facutul cu oglinda. Cine stie, poate ca totusi nu va exista un guvern Ungureanu, desi, sub conducerea drei Anastase, e destul sa voteze „pentru” un singur parlamentar ( care ar putea fi chiar ea), ca are cine sa il multiplice.

  80. 80 SAMI februarie 7, 2012 la 11:44 pm

    Nu conteaza cine vine la guvernare , caci ne conduce FMI + mafia romaneasca , catre dezastru economic .

    Am vazut la tv si ce bani castiga sotia lui Razvan Ungureanu dintr-o asa zisa consultanta medicala la OMV . Ma invart intr-o lume cu multi medicii , ( sapte la numar) ,am avut trei medici si in familie ( unul dintre ei a fost director de spital in Ploiesti ), mai am unul caci doi au decedat , sunt prietena foarte buna cu un director de spital din Bucuresti ( nu dau nume) , si nu am auzit inca , ca cineva sa castige dintr-o asa inventie – „consultanta medicala” , si la cine , la OMV , 356.000 Euro / an . Suna ca un tain , nu vi se pare ? Asta e spaga ca sa taca , sa inchida ochii nu nevasta lui Ungureanu evident , ci isusi Razvan Ungureanu . Observam si fara date exacte nivelul coruptiei si mafiei din tara noastra , dar , este cu atat mai dureros , atunci cand presa ne atrage atentia si vedem in direct amploarea increngaturii hotesti din Romania . Toate furaciunile , evident pe seama noastra a poporului .

    Sper sa nu ajung sa inchid ochii pana cand , in tara asta nu se va face dreptate , pana nu vor fi pedepsiti toti faptasii si cei directi si cei indirecti ( complici prin tacere asa ca justitia , ca R. Ungureanu s.a.) si pana nu se vor recupera averile furate din Romania .

  81. 81 blogideologic februarie 7, 2012 la 11:53 pm

    Mihai Răzvan Ungureanu este prezentat drept ilustrissim profesor de istorie la Universitatea din Bucureşti. Amintesc aici locul comun că oraşul Bucureşti este capitala României. Atunci, ne-am aştepta cumva ca domnul Mihai Răzvan Ungureanu să scrie cărţi pertinente, cu un conţinut rezultând din studii proprii şi din interpretări originale, despre istoria românilor şi a României. Aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_R%C4%83zvan_Ungureanu găsesc indicate două titluri : 1/ „Marea Arhondologie a boierilor Moldovei”. Scuze, dar această carte fusese deja scrisă în secolul XIX. Profesorul Mihai Răzvan Ungureanu ar putea să fie acuzat pe bună dreptate de plagiat. Norocul său este că autorul a murit demult, apoi că în marea lichidare a cărţilor petrecută la 1948, coordonată de tatăl ideologului anti-român Vladimir Tismăneanu, toate exemplarele au fost scoase din bibliotecile publice. Au supravieţuit numai exemplare rarissime, păstrate printr-un miracol. Mihai Răzvan Ungureanu a avut norocul că a pus mâna pe un asemenea exemplar, l-a copiat, apoi şi-a scris în totală neruşinare numele propriu pe copie. 2/ „Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”. Admit că tema este foarte interesantă în sine. Am amintit şi eu, aici pe blog, chestiunea genezei societăţii româneşti moderne la începurul secolului XIX. Şi în consecinţă am fost înjurat, tot aici pe blog, foarte frecvent de oamenii din servicii care au uitat românismul, ori pur şi simplu de către alogeni. O parte din adevăr l-am descoperit, miraţi-vă!, cu ajutorul unor inimoşi profesori de istorie care predau la şcoli aparţinând învăţământul preuniversitar din Muscel. Astfel, am descoperit amintirea despre francezul Dimitrie Vilie, profesorul pruncilor români Petrache Poenaru şi Ion Heliade Rădulescu la şcoala grecească din Schitu Măgureanu. Acest Dimitrie Vilie le-a dat pruncilor români esenţiali să citească Elementele de Ideologie primară ale contelui Antoine Destutt de Tracy. Iar pe la anul 1834 îl găsim pe Dimitrie Vilie pe lista unei societăţi de masoni români. Dar mă întrebam ce influenţă de spiritualitate masonică primise Dimitrie Vilie încă din Franţa. Ştiindu-i cărţile preţuite, conchid influenţa Lojei lui Destutt de Tracy, numită Cele nouă Fiice ale Memoriei (Les Neuf Sœurs). Acestea erau : Calliope, muza poeziei epice ; Clio, muza istoriei ; Erato, muza poeziei erotice ; Euterpe, muza cântului şi a poeziei elegiace ; Melpomene, muza tragediei ; Polyhymnia, muza imnurilor ; Terpsichore, muza dansului ; Thalia, muza comediei ; Urania, muza astronomiei. Văd un ecou al numelui Lojei în versurile scrise de boierul Iancu Văcărescu : „V-am dat teatru, vi-l păziţi/Ca un lăcaş de muze / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse”. Dar sînt absolut convins că în „Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne”, domnul Mihai Răzvan Ungureanu nu scrie nimic despre toate aceste aspecte esenţiale privind începuturile modernităţii noastre. Mai mult, aşa cum e compus titlul, constat că Mihai Răzvan Ungureanu înţelege prin „începutul epocii moderne” în România, exact siluirea ce urmează pentru români după Congresul de la Berlin din anul 1878. Într-adevăr, în urma mult-lăudatului „război de independenţă” ce n-a fost război naţional, gloaba internaţională fu impusă României de către cancelarul Bismarck, la propunerea lui Benjamin Disraeli. Politicianul britanic a diktat nenumărate capitulaţii esenţiale pentru garantarea prosperităţii valului de carpetbaggers în România după 1878. Deja în ‘Teoria fatalismului’, atât de necesară în contextul ideologic anti-românesc din anul 1876, Vasile Conta exprima doctrinar opoziţia lui faţă de punctul de vedere că adevărul ar fi tranzacţional. Dar tranzacţional fu „adevărul istoric” negociat la Congresul de la Berlin din anul 1878. Unde cuvântul lui Benjamin Disraeli ridicat împotriva adevărului dorobanţilor noştri morţi la Asaltul redutei a cântărit din greu. Împământenirile dictate de Benjamin Disraeli la Congresul de la Berlin schimbă „ordinea firii” din România spre catastrofă. Ţinuturile româneşti fuseseră guvernate până atunci de amintirea cutumei pământului, a sistemului thematic. Jacqueriile nu puteau exista aici, în Romania Orientală. Pentru că oastea ţărănească era oastea ţării. Răscoalele ţărăneşti care bântuie mereu după 1878 în principatele unite Muntenia şi Moldova, culminând cu aceea de la anul 1907, nu pot fi interpretate corect decât ca nişte războaie interne, pe care Contractul Social de sorginte bizantină implementat până atunci ne învăţase cum să le evităm. Congresul de la Berlin a impus României starea de război intern permanent despre care Thomas Hobbes avertiza în Leviatanul : „Also, if a man he trusted to judge between man and man, it is a precept of the law of nature that he deal equally between them. For without that, the controversies of men cannot be determined but by war. He therefore that is partial in judgement, doth what in him lies to deter men from the use of judges and arbitrators, and consequently, against the fundamental law of nature, is the cause of war.” La cine se referă „integrarea în societatea românească la începutul epocii moderne” despre care scrie Mihai Răzvan Ungureanu ? Îmi este foarte limpede că nu se referă la istoria românilor, ci la nişte alogeni. Care anume ? Să ne uităm la studiile academice ale domnului Mihai Răzvan Ungureanu, şi la apartenenţa sa organizaţională. În anul 1993, el a susținut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universității Oxford, şi a devenit membru al board-ului științific al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice și Heraldică „Sever Zotta” din Iași (din 1998) etc. Din anul 2004 conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Aceasta nu ar fi ceva blamabil în sine, dacă domnul Mihai Răzvan Ungureanu n-ar fi devenit şi trădător pe faţă al intereselor româneşti, aşa cum demonstra foarte convingător domnul Nicolae Ulieru, vorbind pe baza investigaţiilor pertinente făcute de către oamenii de la SRI.

  82. 83 Cornu februarie 8, 2012 la 1:26 am

    Securistii lui Basescu, in sfarsit si-au dat arama pe fata, ne-au aratat clar ca ei vor sa conduca Romania, ce este trist, e ca ei au condus din 90′ si pana in prezent. Multa vreme am crezut ca o aripa neocomunista vrea sa mentina puterea insa m-am inselat, este vorba de serviciile secrete SRI, SIE, STS, etc. Sunt infiltrati in toate partidele (se pare ca cu asta se ocupa mai nou SIE) sunt foarte bine antrenati sa disimuleze, sa dezinformeze si in general sa duca la indeplinire unicul plan trasat de „Basescu”, mentinerea vesnica la putere.

    Eu nu cred ca Basescu l-a numit pe M R Ungureanu, cred ca mai degraba „serviciile” au constatat ca Base este cam surmenat in ultima perioada si au preluat controlul, direct si pe fata.

    Se pare ca este loc de „mai rau” … asteptam miscarile USL, in strada !

  83. 84 Augustin Radescu februarie 8, 2012 la 1:38 am

    @ LePrince
    (ma rog, celui care, mai nou, semneaza asa, fiindca nivelul jalnic al judecatilor emise ma face sa presupun ca in locul adevaratului LePrince posteaza vreun neica nimeni)
    Ia-o mai usor cu aprecierile grobiene la adresa Teodorei, daca tot nu te poti ridica la nivelul ei.
    “Am trecut aproape zilnic prin P-ta Universitatii … si nu te-am zarit.” – zici tu. Pai, puiule:
    – N-aveai cum s-o vezi, pentru ca e mititica si se pierde in multime. Si-apoi, care e relevanta faptului ca n-ai vazut-o? Poate vrei sa spui ca minte? Eu am vazut-o, dar de-acolo, din piata, nu din masina! Si nu o data!
    – Ce-ai tu cu indignarea ei la adresa lui Tismaneanu? N-are voie sa fie indignata de un individ care bate cimpii in favoarea lui Basescu si care, absolut intimplator, a primit, in timpul asta, un institut 2 in 1? Sa nu ma intrebi din partea cui!
    – Cit despre afirmatia ta cum ca “activitatea lui o poate judeca mai bine posteritatea”, ea provine ori din speranta ca te lipesti si tu de o chifla la urmatorul institut pe care-l va primi, ori din propria ta neputinta de a judeca, in general. Ceea ce nu inseamna sa nu-i lasi s-o faca pe cei care pot!

  84. 85 Theodora februarie 8, 2012 la 1:52 am

    @LePrince
    Esti un om in genunchi LePrince.
    INCEARCA SA TE RIDICI IN PICIOARE SI SA PRIVESTI CERUL.
    De cand nu ai mai privit cerul LePrince?
    O sa vezi ca in pozitia verticala si cu privirea catre cer o sa vezi lumea altfel.
    „Nici eu nu sunt de acord intotdeauna cu Tismaneanu, dar nu-l judec. Pentru ca activitatea lui o poate judeca mai bine posteritatea.” 😀
    Nu o „interpelez” pe aya raspund atacului ei imund.
    Ca de obicei ea a inceput.
    Sigur ca MINTI … sigur ca eu NU atac intelectualii.
    Cel mai simplu exemplu este respectul si admiratia pe care o am pentru un ADEVARAT INTELECTUAL, domnul presedinte Adrian Nastase.
    Asa cum i-am spus si celei pe care te simti obligat sa o aperi FAPTUL CA NU ACCEPT MINCIUNILE LUI TISMANEANU NU INSEAMNA ca atac intelectualii.
    Tismaneanu NU ESTE UN REPER pentru intelectualitatea romaneasca.
    Dar asta repetati voi in speranta ca pana la urma cineva tot o sa va creada.
    Te rog frumos LePrince spune-i tu prietenei tale, intelectualei (observi ca nu am pus ghilimele) Aya sa nu ma mai atace.
    Eu nu sunt un om rau, nu port dusmanie si nu am nimic cu ea.
    Sigur ca am multe defecte, unul dintre ele este ca raspund intodeauna cand sunt atacata.
    Si nu uita, priveste cerul LePrince.

  85. 86 Aya februarie 8, 2012 la 1:59 am

    @

    Adrian Nastase

    In mesajul sau (din februarie 7, 2012 la 8:42 pm) Le Prince scrie (citez):

    „@Adrian Nastase

    MRU prin puntea oferita opozitiei pe teme de interes national (…) Este (…) o frumoasa schimbare (…) De ce sa nu-i semnalizati „cu oglinda” o vorba de incurajare?”

    Sustin sugestia Printului!

  86. 87 Aya februarie 8, 2012 la 2:04 am

    @

    Le Prince

    A propos de februarie 7, 2012 la 9:49 pm:
    Raspunsul este corect. Cum altfel?

  87. 88 Aya februarie 8, 2012 la 2:09 am

    @

    DlNimeni

    A propos de opinia ta din februarie 7, 2012 la 9:16 pm, am o „mica” rectificare de nuanta (care da opinia mea):
    „nu se putea pune problema sa nu zica da”.

  88. 89 Aya februarie 8, 2012 la 2:18 am

    @

    Fragmentarium politic

    Faptul ca pentru formarea Cabinetului a fost desemnat SEFUL SIE (nu un fost sef al SIE, asa cum gresit afirmi, dand un cu totul alt sens realitatii) este un indicator ca regimul (Basescu) NU ARE sustinere externa,

  89. 90 Aya februarie 8, 2012 la 2:24 am

    @

    DlNimeni

    In februarie 7, 2012 la 9:36 pm afirmi (citez):
    „a aparut si dl Petre Roman ca promotor al dlui Ungureanu.”

    Sa ne bucuram ca e vorba de filiera franceza.
    Sa ne bucuram ca nu e cea germana!

  90. 91 Aya februarie 8, 2012 la 2:35 am

    @

    Le Prince

    In februarie 7, 2012 la 9:10 pm afirmi, despe Mihai Razvan Ungureanu (citez):
    „Trecerea pe la SIE, fara a-l transforma in „spion” (aviz amatorilor) , ii confera o viziune globala, completa si acuta asupra lucrurilor si evenimentelor.”

    La randul meu, in mesajul din februarie 7, 2012 la 10:57 pm afirmam, referitor la faptul ca Mihai Razvan Ungureanu nu este prozonierul lui Traian Basescu “chiar daca ieri “s-a predat” la Cotroceni”- citez:

    “Nu stiu daca Mihai Razvan Ungureanu este, la propriu sau va fi devenit (in sensul de personaj format, in sens structural, cu tot ceea ce inseamna extraordinar aceasta calitate) un “spion” in adevaratul sens al cuvantului. Nu functia de sef al SIE confera, in mod real, aceasta calitate- dar datele personale (fie ele si dobandite- pentru a le dobandi trebuie sa ai vocatie).
    DAR
    Modul in care a actionat MRU (sau a acceptat sa actioneze, intr-o varianta mai sofisticata a abordarii lucrurilor) il recomanda ca pe un spion autentic.
    Banuiesc ca nu trebuie sa-ti detaliez ce inseamna, pentru mine, a fi spion- si ce exceptionale calitati individuale si de daruire fata de esentialele valori nationale de aparat asociez cu un astfel de personaj.”

    Se pare ca, intr-un sens profund, suntem de acord.

  91. 92 Aya februarie 8, 2012 la 2:39 am

    @

    Epolitikon

    In februarie 7, 2012 la 8:58 pm formulezi intrebarea (citez):
    „de ce MRU a acceptat postul de premier: din dorinta de a nu scapa acest tren (ca sa nu zic oportunism) sau din frica/recunostinta fata de Basescu?”

    Raspuns: Nici- nici.

  92. 93 Aya februarie 8, 2012 la 3:35 am

    @

    Lupi

    Prin postarea din februarie 7, 2012 la 1:54 pm dovedesti ca esti un individ abject, cu un limbaj suburban si mentalitate de caverna.

  93. 94 Aya februarie 8, 2012 la 3:45 am

    @

    Radu

    In februarie 7, 2012 la 1:54 pm afirmi (citez):
    „nu-mi amintesc ca guvernul domnului Stolojan sa fi continut membri PNTCD sau PNL. Deci unitate politica nu prea a fost.”

    Iti amintesc eu ca in guvernul Stolojan au existat liberali- atat membri ai Cabinetului cat si secretari de stat.
    Iti dau doar doua exemple care imi sunt vii im memorie: Mircea Ionescu-Quintus (ministrul Justitiei) si Radu Boroianu- om pentru care am un respect si o afectiune deosebite- secretar de stat la Cultura.
    Te asigur ca nu sunt singurii.

  94. 95 Aya februarie 8, 2012 la 3:50 am

    @

    Adrian B.

    A propos de „cei mai cunoscuti armeni din Romania” pe care ii enumeri in februarie 7, 2012 la 8:15 pm:
    Iti semnalez ca ai uitat unul (ceea ce face ca Varujan Pambuccian sa ajunga pe locul al cincilea): chist ovarian.

  95. 96 Aya februarie 8, 2012 la 5:32 am

    @

    LePrince

    ACUM NU ESTE NICI MOMENTUL LIMITARILOR DOCTRINARE- CU ATAT MAI PUTIN AL „GALOPULUI IDEOLOGIC (PROPAGANDEI);

    SPATIUL ROMANESC SI SINISTRA FARSA POLITICA: PDL- CAL TROIAN VOPSIT IN PORTOCALIU LA MOSCOVA SI PLASAT IN ZONA DREPTEI;

    USL- CONTRUCTIA VALOROASA CARE POATE SALVA EUROPA

    In februarie 7, 2012 la 8:00 pm ai omis sa precizezi un lucru esential: deopotriva cu afirmarea sustinerii democratiei, protestatarii au strigat „Libertate!”.
    Iti amintesti, cred, ca in schimburile de idei mai vechi despre social- democratie, am insistat asupra importantei preluarii libertatii printre valorile sale fundamentale.
    Oamenii striga pentru si cer libertate- au murit si sunt altii gata sa moara pentru a apara libertatea.

    Acum, insa, si solidaritatea este importanta- dar nu cum este prezentata ideologic. Nu ca valoare a unei orientari, dar ca valoare general umana.
    Este mai valabil ca oricand profundul mesaj continut in:
    „Au venit intai dupa comunisti, si nu am facut nimic, pentru ca nu eram comunist; au venit dupa membrii de sindicat, si nu am facut nimic pentru ca nu eram membru de sindicat; au venit dupa evrei, si nu am facut nimic, pentru ca nu eram evreu; au venit apoi dupa catolici, si nu am facut nimic, pentru ca eram protestant… si cand in cele din urma au venit si dupa mine… nu mai ramasese nimeni sa mai poata face ceva”.

    Sunt de acord cu tine cand afirmi (citez):
    „Nu cred ca este momentul ideologiilor. Romania are mult prea multe probleme structurale pentru a discuta acum pe baze ideologice. Nu stiu cum se gandeste „stanga” sa rezolve problemele legate de solidaritate, dar nu cred ca este momentul sa vindem iluzii frumos impachetate.”

    Ai dreptate, nu este momentul propagandei- ce altceva este ideologia?
    As merge mai departe si as spune chiar ca, acum, nu este nici momentul doctrinelor- si nici al discutiilor pe baze doctrinare.

    Nu este momentul discutiilor doctrinare pentru ca doctrinele separa, limiteaza, nu rezolva problemele.
    Este momentul unui imens efort de actiune rapida si imaginatie fara frontiere, fara „tarcuri” doctrinare.

    Nu este momentul discutiilor doctrinare pentru ca in spatiul european- si, cu obsebire cel romanesc- se remarca tentativa de peversa asociere doctrina- ideologie, urmand ca, treptat, sa se procedeze la “intamplatoarea” sublimare, “stapana jocului” ramanand ideologia.
    Pentru obtinerea unui efect bine tintit, se “omite” constientizarea majoritatii asupra diferentelor fundamentale intre doctrina si ideologie.
    Nu sunt corectate- dimpotriva, sunt incurajate- discursurile politice (desigur, nu ma refer la ale celor initiati!) care clameaza ideea de “ideologie a partidului” sau care sustin teme halucinante, ca efect, de tipul binecunoscutei “sustinem, prin ideologia partidului nostru, cresterea nivelului de trai”.
    Astfel, propaganda (ideologia) inlocuieste doctrina- simpla promisiune politica (care poate fi si nesustentabila- culmea, acest lucru este cunoscut!) devenind, pervers, arma acceptata de cei multi impotriva lor, fara ca acestia sa constientizeze ca, de fapt, se expun ca tinte vii, fara a avea reactie.

    Actualitatea tinde sa se transforme intr-un imens abator uman ideologic, catre care multimea se indreapta aliniata- parte catre stanga, parte catre dreapta.
    Te mira, data fiind situatia evidenta, atacul sustinut la intelectualitate, la elitele intelectuale (repet ce am mai afirmat: si pe acest blog!)?
    Intrebarea a fost retorica: bineinteles ca nu te mira acest lucru, caci intelectualii sunt singurii care pot constientiza multimile asupra faptului ca drumul pe care merg dirijat este cel al sacrificarii lor, imbatate fiind de ideologia cu care a fost inlocuita, translativ, doctrina.

    Nu este momentul discutiilor doctrinare (cu atat mai putin ideologice) daca tinem cont ca Romania este un spatiu care se confrunta cu o sinistra farsa politica.
    Intr-o analiza mai veche (sfarsitul anului 2010, cred) pornind de la „amanuntirea” unor foarte ciudate opinii ale lui Tom Gallagher si de la identificarea nefirescului in afirmatiile si atitudinea sa, a aparut de la sine concluzia ca, in forma sa actuala, PDL este o “inventie a Moscovei cu stele pe umar”, un cal troian “vopsit portocaliu” si plasat pe zona dreptei.
    Intre timp, au aparut elemente noi care au confirmat acea concluzie.
    Afirm din nou, subliniez si sustin acest lucru legat de PDL.

    Nu sunt, insa, de acord cu tine ca „USL se dovedeste un mecanism greoi”.

    USL este insasi constructia valoroasa a viitorului- este constructia politica de pionierat care, extinsa ca idee in Europa, poate salva continentul „atomizat” prin absurde conflicte „doctrinare” (bine alimentate de cei care au interesul mentinerii „atomizarii”).

    Prin USL s-a reusit adevaratul miracol ca social- democratia romaneasca sa depaseasca vetusta idee (care impiedica depasirea „intepenirii in proiect” ca sa preiau o expresie binecunoscuta) conform careia libertatea poate duce la noi forme de inegalitate, iar liberalismul romanesc sa nu mai fie cantonat in vechea si paguboasa opinie conform careia promovarea egalitatii poate conduce la anihilarea sau diminuarea libertatii.

    USL este singura constructie care poate si vrea sa promoveze, deopotriva, libertatea si egalitatea .
    Impletirea celor doua-libertatea deschizand drum egalitatii, egalitatea tragandu-si seva din libertate- inseamna o platforma de pe care USL poate sustine, coerent si argumentat, drepturile omului.
    Acestea nu pot exista, de exemplu, intr-un cadru totalitar- iar negarea acestuia presupune, obligatoriu, sustinerea libertatii ca valoare fundamentala. In afara acestui cadru referirile la egalitate (si la drepturile omului) raman doar niste enunturi frumoase dar fara fundament.

    USL este singura constructie care poate si vrea sa impleteasca doua idei- si sa le abordeze impreuna (la fel ca libertatea si egalitatea) pentru ca “dreptatea sociala si binele societatii” sau “societatea inaintea individului” sa nu devina (sau sa nu fie, din start) abstracte si sa nu fie nascatoare de nedreptate individuala.
    1. Suferinta si nedreptatea (ma rezum, pentru economia discursului, doar la acestea doua, desi lista este mult mai lunga) se resimt individual de catre fiecare si- in ultima instanta- sunt individuale (ma feresc sa dezvolt trusimul “orice grup e format din indivizi”).
    Cand un individ arata o nedreptate (indreptata impotriva sa ori a unui alt individ) sau cand semnaleaza o grava greseala a societatii- insemnand, in esenta, tot o nedreptate- vocea aceluia (acelora) trebuie ascultata (ascultate).

    A pune pur si simplu, nenuantat, societatea inaintea individului, inseamna a face sa amuteasca vocile personale, multe dintre ele formuland idei valoroase- critice la adresa societatii; inseamna a opune, zdrobitor, colosul social gandirii individuale.

    “EXECUTIILE RITUALE” MODERNE AU LA BAZA MOTIVATIA PRIMATULUI SOCIETATII (fata de individ), PROMOVAREA SI APLICAREA NENUANTATE A ACESTEI IDEI FIIND PERICULOASE.
    Nenumarate exemple istorice (cele ale romanilor din perioada antedecembrista fiind inca vii in memorie) arata ca in spatele strigatului individual, care semnaleaza o nedreptate sociale, se afla, de fapt, strigatele unor grupuri mari de indivizi.
    Mecanismul social zdrobeste acea voce (daca se aplica strict ideea primatului societatii- stiuta fiind capacitatea structurilor si mecanismelor sociale de a se autoconserva si autoreproduce prin pervertirea ideilor, legitimandu-si, astfel, actiunea de anihilare a opozantului).

    2. Pe de alta parte, nu se poate pune problema exclusivitatii acordate individualitatii doar in numele libertatilor si drepturilor individului, indiferent de nocivitatea ideilor sustinute (ar insemna sa acordam credit si sa ascultam cu respect orice voce care dezvolta idei totalitare- fie ele de extrema dreapta sau de extrema stanga; sau care face apologia “purificarii etnice”; sau care sustine justetea pedepsei capitale; sau care promoveaza dreptul arbitrar al statului de a nationaliza, oricand, proprietatile personale sau de a le face sa se auto-lichideze in urma unor impozitari aberate; exemplele pot continua; astfel de formule, neamendate prompt de opinia publica, de societate- dupa caz, de lege- pot duce la aparitia unor grave probleme la nivel social).

    USL poate imbina armonios ideile privitoare la importanta individului in contextul unei societati armonioase- care, la randul sau, trebuie sa fie centrul preocuparilor indivizilor.
    Principiul este acelasi cu cel al interdependentei si promovarii, in egala masura, a libertatii si egalitatii, cu aceleasi efecte scontate (inlocuind: promovarea ideilor individuale deschizand drum evolutiei societatii- societatea tragandu-si seva din ideile si importanta acordata individului).

  96. 97 Aya februarie 8, 2012 la 5:53 am

    @

    Teodora

    Iti replic- desi nu ar trebui- la mesajul din februarie 7, 2012 la 2:50 pm.

    Legat de Claudiu Craciun si de ceea ce afirmi, fals, ca ar fi strigat, incercand sa deturnezi realitatea:
    -fie NU ai fost in Piata Universitatii si ai fost mintita de altii (cu scopul de a te scoate la inaintare sa ataci un intelectual, atribuindu-i o „strigatura” injurioasa pe care nu a folosit-o);
    – fie NU ai fost in Piata Universiatii si ai crezut ca e „cool” (ca sa folosesc un „americanism”, caci in fata acestora te extaziezi pe blog) sa ataci si pe aceasta cale, translativ, intelectualii, aruncand cu mizerii in cel care a vorbit in fata PE din partea Pietei (banuiesc ca te considerai mai „reprezentativa” pentru „masse”; ghinionul tau a fost sa fe ales un intelectual).
    Ca sa-l parafrazez pe nenea Iancu, din aceasta dilema nu poti iesi.

    P.S.
    Observ ca ai facut o fixatie pe prietenul meu Vladimir Tismaneanu.
    Manifestarile tale frizeaza, deja, patologicul.
    In alta ordine de idei: limbajul de gang, pe care il folosesti, te dezonoreaza.

  97. 98 Aya februarie 8, 2012 la 5:55 am

    @

    Le Prince

    Multumesc pentru eleganta sustinere din februarie 7, 2012 la 10:09 pm.

  98. 99 George Ban februarie 8, 2012 la 6:36 am

    Cu adevarat exceptional editorialul din Jurnalul National! Sper sa nu se supere Aya ca i-am luat-o inainte:

    În patru zile, Traian Băsescu a rămas şi făra Boc şi fără Cărtărescu. Am citit zilele trecute, cu surprindere, editorialul prin care scriitorul îşi anunţă retragerea totală din zona comentatorilor vieţii politice. Iar editorialul la care fac referire nu a fost doar un anunt sec, ci o declaraţie de dezamăgire faţă de clasa politică şi, surprize-suprize, faţă de Traian Băsescu care, la apusul preşedinţiei sale a devenit şi el, ca noi, ceilalţi, „un politician”. Evident, domnul Cărtărescu nu poate spune lucrurile atât de direct, dar o face destul de bine printre rânduri.

    Mă gândeam, totuşi amuzat, că nici Băsescu nu mai este, iată, ce a fost. Singurul efect al apelului său la „societatea civilă de bine” a fost pasul în lateral al lui Mircea Cărtărescu. Şi totuşi, aşa nu merge.

    Am observat, în ultimii doi ani, o retragere în umbră, neasumată, dar simţită inclusiv de Băsescu, a celor care l-au susţinut în primii ani de mandat şi chiar la începutul celui de-al doilea. Eu cred că astfel de retrageri „tactice” nu sunt semne reale de onestitate. Pentru că onestitatea nu implică tacere, ci şi o minimă asumare a unei decizii greşite. Adică, aşa cum ai putut aduce argumente pentru a susţine pe cineva, trebuie să ieşi şi să spui de ce ai renunţat la a-l mai susţine. Pentru că, altfel, tot ceea ce rămâne este o istorie mistificată.

    Şi Cărtărescu şi alţi intelectuali au făcut posibilă mistificarea din 2004-2005, când s-a creat intens imaginea unei adevărate revoluţii care ar fi avut loc într-o Românie înfuriată la culme şi pe mine şi pe PSD. Asta în condiţiile în care Băsescu câştigase la mustaţă (era să spun, la gară) prezidenţialele, iar noul guvern nu se baza pe o majoritatea reală. Această atmosferă a făcut posibil şi valul de abuzuri judiciare care a început atunci şi valul de jafuri şi de nepăsare care ne-a lasat şi ne lasă fără drumuri, fără parazăpezi sau fără spitale. Ascultând ce spuneau formatorii de opinie din acei ani erai sigur că ţara întreagă e alături de asemenea măsuri.

    Mulţi au devenit băsescieni pentru că era la modă, pentru că aşa era tot anturajul, pentru că aşa dădea bine, pentru că asta te ajută social. În fond, de ce te-ai îndrăgosti, tu scriitor, de cineva care nu ştie nici măcar ce ai scris? Care se comportă vulgar sau violent în public, care insultă şcoala şi profesorii? Iar acum, are loc refluxul. E evident că societatea a întors spatele definitiv şi argumentat actualei guvernări. Să fii alături de Băsescu nu mai e la modă, nu mai e profitabil, şi anturajul şi-a schimbat părerea. Despărţirea de el e la fel de ameţită cum a fost şi „înhăitarea” iniţială. La fel de buimacă.

    Tradiţional, intelectualii se puneau în fruntea mulţimilor, le lămureau, schimbau idei, argumentau tendinţe. Dar astăzi, acest gen de intelectuali, despre care vorbesc, formează ei înşişi o gaşcă, o mulţime uniformă unde oamenii, se imită unii pe alţii şi se frecventează mai mult ca să-şi vadă ideile confirmate. Nu fac istorie, încearcă doar să valorifice oportunităţi în interes personal sau pentru vanităţi mărunte.

    Nici în trecut şi nici acum aceşti oameni nu au avut soluţii. În 2004-2005 au îmbrăţişat „doctrina Băsescu”, ea însăşi construită în pripă. Adică dacă e fără PSD, e bine. Băsescu e, oricum, „răul cel mai mic”. Acum sunt total buimăciţi, au descoperit că pământul e rotund, s-au îmbufnat şi s-au retras în sihăstria intelectuală a formelor pure.

  99. 100 epolitikon februarie 8, 2012 la 8:31 am

    @Aya

    Am citit la cafeau de dimineata povestea despre baietii rai, baietii buni, diamante, spioni si contrabanda :).

    Totusi ceva nu se leaga: ce cauta un super-spion ca MRU in compania unor ministri adunati de pe strada?

  100. 101 Vasile, februarie 8, 2012 la 8:55 am

    Epolitikon,

    Hai sa nu deraiam,

    Nici unul din ministri vehiculati , nu-i dupa strada, tatal tanarului Dragoi , este un milionar cu low profile care a facut parte din mai toate serviciile.
    Ministru de interne , este un om versat apt sa influenteze orice fel de alegeri, altii ministru sunt yesmen ei sau ele persoane care nu vor indrazni nici o data sa-i spuna Presedintelui „Mai Traiane ai luato pe aratura”!

  101. 102 Vasile, februarie 8, 2012 la 8:58 am

    Aya,

    Mai de graba o cred pe Theodora!

    Cea a povestit se verifica nu numai prin imagini! Eu nu am fost im piata dar e Craciun la OTV reiterand sloganurile lui Diaconescu!

  102. 103 Doru Coarna februarie 8, 2012 la 9:05 am

    Aya,

    am o matusa fata-mare, are vreo 60 de ani dar se extaziaza inca, si mereu, ori de cate ori apare pe scena cate un personaj din asta superior. I-am explicat ca acest aer nu poate veni decat din zona securitatii, ei sunt singurii ce si-l permit, altminteri fiind extrem de suficienti. Nu pricepe dar in mod constant, cam dupa 6 luni se lamureste, incepe prin a-i uri si apoi imi marturiseste dezamagirea. Face asta de 22 de ani si tot nu s-a invatat minte. As putea posta lista lor si sunt sigur ca ar coincide cu a celor ce parcurg gratiile tale.

    Acum, pana cand si asta va pi-dui populatia pe blog sau in direct nu mai e mult, si ce vei face, il pui alaturi de rasatul si finul Baconschi?

    Draga mea, astia sunt toti o apa si un pamant, au sange albastru, toti sunt vanduti si vanzatori de dragul averii, nici ei nu mai stiu exact cat si cui datoreaza… iar restul, invelisul, este intelectualism de parada, spoiala.

  103. 104 nastase februarie 8, 2012 la 9:08 am

    Aya,
    si dl Sandulescu, ministru secretar de stat, la Externe!

  104. 105 dlnimeni februarie 8, 2012 la 9:18 am

    Le Prince: nu am scris explicit si nici nu am sugerat ca dl Ungureanu ar trebui sa aiba extinse cunostinte economice. In schimb, dl Nastase a scris, parca, despre asta. Iar eu nu sunt dl Nastase, in nici un caz. Si ca sa clarific, daca m-am exprimat confuz, opinia mea este ca primul ministru, acum, trebuie sa aiba cunostinte economice dincolo de cele ale unui istoric, insa nu neaparat la nivel de expert economic sau financiar.

  105. 106 dlnimeni februarie 8, 2012 la 9:19 am

    Aya: sa dam si din coada, ca sa fie zicala completa?

  106. 107 ZOE, fii barbata ! februarie 8, 2012 la 9:30 am

    @Aya

    Draga AYA,
    Îmi pare sincer rau daca ti-am rascolit amintiri dureroase, daca stiam nu as fi deschis acest subiect. Stiu din proprie experienta ce înseamna trecerea în nefiinta a unui parinte. Ultimile tale rânduri le-am citit printre lacrimi si îti spun din nou ca regret nespus !

    Nu ma supara niciodata adevarul ci sunt vesnic în cautarea lui. Sunt o Sagetatoare si trebuie sa spun, ca ma încadrez perfect în tot ceea ce este descris despre caracterul persoanelor care fac parte din acest semn, cu bune si rele. Am un dezvoltat simt al dreptatii si sar de fiecare data în apararea acesteia. Daca consider ca un om are dreptate, îl apar, chiar daca îmi este dusman.
    Într-adevar, vorbesc din carti si filme, nici n-as avea altfel de unde sa stiu care poate fi portretul unui spion. Dar asa cum se stie de multe ori „viata bate filmul” deci în realitate lucrurile nu sunt romantate ci sunt mult mai dure. Am afirmat ca nu cunosc persoana respectiva si vorbesc la modul general.
    Aseara la Antena 3, a fost dat pe post un interviu cu MRU care mi-a confirmat ca am dreptate în ceea ce gândesc. Chiar el cu gura lui a spus( asa cum am afirmat si eu, macar atâta lucru ma duce si pe mine capul fara sa citesc în carti!) ca ei executa UN ORDIN si nu îl discuta. Pe sistemul ” noi muncim, noi nu gândim” ! Acesti oameni, pregatiti sa moara în qrice clipa, repet, nu pot avea sentimente fata de altii ! Sigur, depinde si contestul, una e sa fii spion economic, industrial si alta e sa faci spionaj politic sau ce stiu eu, altfel de spionaj. Totusi ei sunt formati toti la fel. Un lucru e sigur, daca te prinde, prea „moale”nu-ti este. Multa aventura si adrenalina !

    Sinceritatea, este considerata un defect al Sagetatorului, care îi aduce multe critici. El însa e tenace si nu renunta la ea, asa ca trebuie sa-ti spun ca judeci lucrurile astea subiectiv, având în vedere ca ai trait alaturi de cea mai iubita persoana din lume care este MAMA (ta)si care a lucrat în aceasta bransa. SI eu as fi gândit la fel daca eram în aceasta postura deci ai tot dreptul sa vezi lucrurile altfel decât cineva neimplicat.

    Îi raspunzi lui Epolitikon la întrebarea referitoare la acceptul lui MRU, de a ocupa acest post, ca a facut-o pentru a nu pierde acest tren sau oportunitate ( nu „oportunism”) sau poate din frica/ recunostinta fata de Zeus. Ce înseamna a prinde aceasta oportunitate ? Nu cumva dorinta de marire, un orgoliu nemasurat, pe care cu siguranta îl va plati cu vârf si îndesat ? Dar frica ? Pai cum, un spion, nu se teme de moarte dar se teme de un personaj devalorizat ?!
    Recunostinta ? Asta pare mai plauzibil. Dar poate ca exista si alte motive pe care noi nu le cunoastem.

  107. 108 blogideologic februarie 8, 2012 la 9:30 am

    @ Vasile spune : „tatal tanarului Dragoi este un milionar cu low profile care a facut parte din mai toate serviciile”
    Şi chiar nu-i ceva foarte putred aici ?

  108. 109 Vasile, februarie 8, 2012 la 9:35 am

    Asa cum spuneam , , apreciatii intre ei AN pe MRU, MRU pe TB ………..si uite asa ajunci si la scapatatii conti sau printi cu limbaj si texte bifurcate , duplicitare , in care antagonismul mesajului ma face sa cred ca la o adica
    chiar si fara versurile lui Marcus, putem fara acuza de plagiat sa spunem ca razbate clar mesajul, „hai sa dam mana cu mana cu toti securistii din lume”!

  109. 110 sd februarie 8, 2012 la 9:47 am

    Ca este prizonier ..sau partener stie si el. Si mai stie si pentru cat de mult timp …pe ce bani … si cu ce riscuri. MRU nu a intrat aici …ieri ..si nici azi. MRU a fost acolo intotdeauna … loial si serios … dar in acelasi timp … corupt totalmente ..si vandut in totalitate … celor care controleaza Romania. El si cu T. Basescu nu sunt decat simpli executanti …problema lor-fara coloana vertebrala. Stiti de ce imi pare rau? Ca s-au sacrificat si ultimele sanse ca nepotii nostri sa mai aiba un trai decent….. totul pe esafodul ..si sub minciuna crizei anilor 2000. Cum ramane cu cei care au luptat in munti ? cum ramane cu cei care au facut puscarie …cum ramane cu istoria noastra?? I-am vandut si pe ei … si istoria noastra ..pe nimic in cativa ani.

  110. 111 ZOE, fii barbata ! februarie 8, 2012 la 9:53 am

    @Aya,

    Nu pot sa cred ca-i spui Theodorei asemenea cuvinte ! Si nu ai de unde sa stii daca Theodora a fost sau nu în Piata Universitatii dar nici ce a auzit ea.
    Totul este posibil în zilele astea, înghetate dar „fierbinti”, nu stim cine cu cine tine, cine de cine este platit si asa mai departe. Eu nu bag mâna în foc pentru acest tip, stiind cât de parsiv e românul în general !
    Dar Theodora e o fata sincera, entuziasta si are dreptul si ea, ca oricare dintre noi sa-si exprime liber propria opinie, doar suntem (înca) într-o tara libera! Sau nu suntem ? Mie Theodora mi-e draga, are bun simt si educatie.

  111. 112 blogideologic februarie 8, 2012 la 10:16 am

    Iată o recunoaştere academică anglo-saxonă a faptului că politica macroeconomică dusă în România de către puterea instalată după alegerile din anul 2004 a fost NEOLIBERALISMUL http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/financial-times-europa-de-est-trebuie-sa-fie-atenta-la-canarul-romanesc-din-mina-252907.html

  112. 113 dlnimeni februarie 8, 2012 la 10:18 am

    Este guvernul o organizatie cu caracter politic? Daca da, atunci JN are dreptate sa invoce articolul 26 din legea 51/1991, iar, in acest caz, dl Ungureanu devine penalizabil. Ori poate ca dl Ungureanu nu este salariat al SIE, ci l-a condus urmare a unei munci voluntare si poate ca a fost rasplatit pentru munca sa prin chete publice facute printre salariati. Un detaliu care merita lamurit.

  113. 114 M.Voicu februarie 8, 2012 la 10:28 am

    @Aya februarie 8, 2012 la 3:45am: „Iti amintesc eu ca in guvernul Stolojan au existat liberali- atat membri ai Cabinetului cat si secretari de stat. Iti dau doar doua exemple care imi sunt vii in memorie: Mircea Ionescu-Quintus (ministrul Justitiei) si Radu Boroianu- om pentru care am un respect si o afectiune deosebite- secretar de stat la Cultura. Te asigur ca nu sunt singurii.”
    @nastase februarie 8, 2012 la 9:08am: ”Aya, si dl Sandulescu, ministru secretar de stat, la Externe!”
    Redau din ziarul Adevãrul, 17.12.1991: Aflat la ONU, dl.Ionel Sãndulescu, secretar de stat la Ministerul de Externe, a cerut la Comitetul pentru sancţiuni al Consiliului de Securitate sã se aprobe ca ţara noastrã sã importe din Irak petrol în valoare de 300 milioane dolari, în contul datoriei de 1,7 miliarde de dolari pe care guvernul de la Bagdad o are faţã de România, anunţã agenţia Reuter. Demnitarul român a arãtat cã ”România nu s-ar fi aflat într-o asemenea situaţie energeticã dificilã dacã ar fi acceptat oferta irakianã dinaintea izbucnirii rãzboiului din Golf de a furniza pãrţii române petrol în valoare de 400 milioane dolari. Oferta a fost reînnoitã înaintea rãzboiului în condiţiile în care România ar fi rãmas neutrã, dar ţara noastrã a refuzat acest lucru
    Cãutaţi un orice motiv raţional pentru care am fost refuzaţi de Comitetul ONU sã fi preluat ţiţei pe contul datoriei ; eu n-am gãsit – ca şi cum eram deja… pradã.

  114. 115 blogideologic februarie 8, 2012 la 10:37 am

    Dan Culcer : +Se face prea mult caz de raportul dintre avangardism şi evreitate. Avangardismul artistic nu are nici o legătură ombilicală cu arta evreilor. Exista un tradiţionalism tot atât de conservator şi de nezdruncinat la evrei ca şi la alte popoare, în viaţa artistică sau în viaţa publică, fără de care aceste comunităţi nu ar fi putut supravieţui presiunilor de aculturaţie derivate din contactele cu cuceritorii, cu localnicii între care s-au implantat, sau cu migranţii de tot felul. Despre ele se vorbeşte şi se scrie mai puţin, fiindcă la cunoaşterea lor se ajunge mai greu. Impresionismul şi urechismul nu sunt suficiente. Totuşi ideea acestui site, intitulat Artisti Evrei din România http://www.j-art.ro/index.php , este foarte bună. Tocmai fiindcă îi aparţine lui Maximillian Marco Katz, evreu combatant, care va şti să menţină şi poate chiar să-l transforme într-o sursă de venituri, sub forma, de pildă, a unei galerii cu vânzari de reproduceri sau unei case de licitaţii specializate în artişti evrei. De ce nu? Este de asemenea proba că preocupările identitare şi de istorie culturală sunt încurajate din interiorul comunităţii israelite, precum cele de cultivare a tradiţiilor, în măsura în care se referă la identitatea evreilor originari din România. Bizar şi inacceptabil rămâne efortul inutil al unor evrei, dintre cei care sunt atît de atenţi la valorile specifice, intracomunitare, cum ar fi printre alţii Vlad Solomon, Andrea Ghiţă, Eva Galambos, de a denigra perpetuu patriotismul unor români, feşteliţi şi beşteliţi mereu, inclusiv în cadrul discuţiilor pe marginea articolelor din revista ACUM, alături de agresivul, prost crescutul, dispreţuitorul «paranoiac» Petru Clej, care se crede îndreptăţit de o ipotetică superioritate intelectuală şi morală să admonesteze, să-şi bată joc de alţii, de cei care nu-i împărtăşesc fobiile, ideosincrasiile şi convingerile, de natură tipic dogmatică. Orice preocupare identitară, culturală a românilor din România este considerată ca fiind o formă a naţionalismului xenofob, tradiţionalist, antisemit şi agresiv. Valorile românilor sunt sistematic denigrate, în vreme ce valorile evreieşti sunt mereu ridicate în slăvi. „Ce ţie nu-ţi place, altora nu face”, zic românii. A venit vreme ca indignarea noastră faţă de acest tip de discriminare să se exprime fără reţineri. Cât priveşte participarea unora din aceşti artişti la «emanciparea şi dezvoltarea societăţii româneşti», afirmaţia, prea generală şi fără rezerve, merită discuţii şi poate fi contestată. Emanciparea de sub ce? Artiştii români, ca şi românii în general, nu se aflau atunci sub tutela nimănui şi dacă s-au emancipat cu o jumătate de secol înainte nu au a le datora unor evrei această emancipare. Dimpotriva, comunităţile evreieşti s-au bucurat de emanciparea generala, post-paşoptistă. Şi dacă nu ar fi intervenit invazia demografică insidioasă dinspre Polonia sau Rusia, din aşa zisa „Zona de Rezidenţă”, pentru evitarea presiunii administrative ruseşti, inclusiv pentru sustragerea de sub executarea serviciului militar obligatoriu la ruşi, aşkenazii s-ar fi menţinut în Moldova în echilibru cu populaţia locală, băştinaşă, şi ar fi fost aceptaţi fără reticenţe de populaţia majoritară, locală. Dar când compoziţia etnică şi activitatea economică a populaţiei unui oraş ca Botoşanii (aşa cum o descrie studiul unui geograf român, publicat într-o revistă de sociologie prin anii 30), se modifică, este bulversată cu atâta brutalitate, cum o demonstrează toate cifrele disponibile, reacţia de refuz al ospitalităţii bruscate nu poate întârzia. „Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan!” – aşa sună proverbul românesc adecvat. Din păcate, la finele secolului al XIX-lea s-a produs o depăşire a capacităţii de absorbţie, peste pragul posibilităţii de integrare naturală, prin sosire în valuri a unor grupuri de «refugiaţi», care traversau graniţe locale permeabile, şi aparţinînd unor comunităţi care nu aveau nimic comun cu localnicii, vorbeau o germană dialectală, erau de altă religie, nu acceptau căsătoriile mixte, din pricina unui rasism autoconservator tipic, evitau să se amestece, se ghettoizau în comunităţi închise. Tocmai într-o societate care fusese până atunci permeabilă în relaţiile cu orice comunitate care putea colabora! Aici, în dezechilibrul demografic devenit insuportabil, în impermeabilitatea grupurilor nou sosite, se află sursa xenofobiei, ca o reacţie anti-concurenţială şi protecţionist-economică, nicidecum rasială. Mihai Eminescu, ziaristul, avea dreptate şi analizele sale erau corecte, bazate pe o temeinică cunoaştere a realităţii regionale. Dar inculşii dogmatici de genul Petru Clej nu au simţul solidarităţii etnice – ar trebui sa ia exemplu de la evreii cu care colaborează – şi nici cunoştinţele istorice necesare penru a evita anacronismele penibile. Nu la emanicipare, ci la supunere îndemnau unele picturi ale lui Samuel Mutzner, cum sunt cele reproduse în galeria de imagini a sitului J-ART – Artisti Evrei din Romania, sub titlurile semnificative « Strângerea recoltei la gospodaria colectivă » sau «Împărţirea recoltei colectiviştilor». Ele fac parte din arta de propagandă căreia i-au oferit materie câţiva din artiştii evrei care au dominat şi ilustrat terenul realismului socialist, după 1944, cu opere de propagandă bine plătite de oficinele comuniste şi coloniale, dar în totală contradicţie cu linia artistică pe care o ilustraseră anterior aceiaşi artişti. Ştim că nu doar artiştii evrei din România au fost atinşi de morbul tezismului oportunist extra-artistic, ci şi destui artişti români. Nu facem nicio diferenţă de tratament moral sau etnic. Toţi cei care au practicat această formă a prostituţiei intelectuale au fost, în perioada în care au practicat-o, nişte jigodii. Unii şi-au răscumparat pacatul, alţii— nu. Mai rămâne de văzut care au fost sursele acestei arte evreieşti. Hasidismul estic, după unii comentatori. Mai degrabă, arta avangardei evreieşti din Rusia pre-revoluţionară, mult mai implantată în solul fertil al locului din care a crescut, în contact şi cu hasidismul, aşa cum cred că se poate uşor demonstra, inclsiv prin articolele despre artă scrise în tinereţe de Beniamin Fundoianu. Caracterul puternic original şi unitar al avangardei din România este pentru mine mai puţin evident. Cei din Vechiul Regat se orientaseră iniţial spre Est, ardelenii – spre Vest. Cunosc o parte din opera unor pictori din Baia Mare, evident talentaţi, precum Jandi David sau Katz Marton, fiind eu însumi şi colecţionar de artă, cu tablouri moştenite din familie. Artiştii pomeniţi au pierit undeva, într-un lagăr sub control nazist. Sursele picturii băimărene se afla în Vest, impresionism francez sau expresionism german. Normal să fie aşa, toată Europa era dominată de aceste două curente. Cu prietenie, Dan Culcer+ http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2012/02/avangardismul-artistic-apartine.html

  115. 116 Draghi Puterity februarie 8, 2012 la 10:41 am

    @Aya

    Teodora nu e o cheerleadera a americanilor. Cu americanisme suntem oricum toti contaminati.

  116. 117 Draghi Puterity februarie 8, 2012 la 10:49 am

    @Cornu

    Nu cred ca mentinerea vesnica la putere a lui Basescu e scopul final al acestor baieti, ci aservirea Romaniei „bubulilor”. Cat timp Basescu e cel care face cel mai bine asta, prostindu-i pe romanii care cred ca au ales pe „unul de-al lor”, va ramane in functie. Cand si acest miraj s-a destramat, li se serveste o alta cacealma.

  117. 118 dlnimeni februarie 8, 2012 la 10:53 am

    Evident ca incalcarea art.26 din legea 51/1991 nu are prevazuta nici o pedeapsa (decit, eventual, semnalarea publica a interdictiei si a incalcarii ei, eventual poate fi incercata o acuzatie de abuz in serviciu). Cine promulga legea? Dl Ion Iliescu. Domnule Ungureanu, va rog sa mergeti la dl Iliescu si sa-i pupati mina.
    Desigur ca prevederea din art. 26 dispare din propunerea de proiect (!!!) de lege de pe situl gov.ro (ori n-am fost eu in stare sa o vad). Adica, intr-un stat reformat si modern ( si basist!) care se respecta, angajatii serviciilor secrete pot activa in politica. Uau! Presimt o asumare de raspundere si la aceasta lege. Eu propun sa fim in sfirsi sinceri cu noi insine si sa prevedem i aceasta lege ca activitatea politica sa fie permisa numai membrilor si colaboratorilor serviciilor secrete.

  118. 119 Cristina februarie 8, 2012 la 11:17 am

    Stiti ce mi se pare curios? Atata opozitia cat si societatea civila (sau o parte a populatiei, cum vreti sa spuneti) a sustinut varianta unui guvern tehnocrat, independent. Oare se va reusi sa se accepte un premier, implicit si guvern, potential sustinut politic de Traian Basescu, implicit PDL?
    Astept evolutia evenimentelor politice in continuare.

  119. 120 Theodora februarie 8, 2012 la 12:40 pm

    @Draghi Puterity
    Sunt jumatate sarboiaca din partea tatalui.
    Mama care este nascuta undeva pe langa Oltenita, este o femeie ambitioasa si curajoasa.
    La 77 de ani stie sa lucreze pe calculator, ea a vrut sa invete si isi exercita de fiecare data dreptul de vot.
    Am muncit de mica, de la 4 ani aveam responsabilitatile mele in gradina bunicilor. Bunicii m-au invatat sa respect si sa iubesc natura. Nu rup nici macar o floare daca nu este nevoie.
    Intodeauna mi s-a permis sa imi spun parerea.
    Nu mi s-a impus nimic. Mi s-a explicat de ce Da si de ce NU.
    Nu sunt un lingusitor, pur si simplu nu pot sa lingusesc pe nimeni dar pot sa recunosc si sa apreciez oamenii cu adevarat valorosi.
    Sarbi se nasc liberi si se lupta sa ramana liberi.
    Si romanii se nasc liberi doar ca in ultimul timp au cam uitat cum sa isi apare libertatea
    Ma doare sa vad ca romanii mei nu indraznesc sa priveasca cerul.
    Romanilor li se spune asa: „Nu ai nivelul de intelegere pentru a-l judeca pe …. Cum nu ai nici suportul ideatic si mental pentru a o „interpela” pe …, si a-i da replici.” 😀
    Cu alte cuvine: Tu esti prost, nu ai voie sa gandesti, nu ai voie sa intrebi, ai voie doar sa il divinizezi pe cutare sau pe cutare.
    Trist este ca multi romani ajung sa creada asta
    Singurul de care nu ma indoiesc si pe care nu il judec este DUMNEZEU.
    Hai ca se poate!

  120. 121 Paul februarie 8, 2012 la 1:41 pm

    Domnule Nastase,

    Atunci cand vorbiti de „retragerea lui Boc la partid”, nu aveti in vedere si retragerea fostului prim-ministru inapoi in functia de primar?
    Pentru ca, mi se pare ca „retragerea” aceasta a domniei sale trebuie sa fi fost conditionata si de anumite privilegii compensatorii… In absenta carora, nu-l vad prea bine pe Traian Basescu.

  121. 122 Theodora februarie 8, 2012 la 2:13 pm

    @Aya
    Am cateva filmultete care ar putea sa te lamureasca dar nu cred ca este bine sa le pun aici, pe blogul domnului Adrian Nastase si nici pe blogul meu nu vreau sa le pun ca m-am saturat de atacurile celor care au interesul sa il promoveze pe acest tanar intelectual ca lider al pietii. Interesele sunt mari si deci si atacurile sunt pe masura.
    Cred ca o sa ridic filmulete pe contul meu de facebook.
    Acolo poti sa intri sa le vezi fara frica ca iti vad eu IP-ul. 😀
    Oricum nu ai nici un motiv sa te feresti de mine.
    Stiu cine esti stiu cum arati si cred ca stiu si unde locuiesti.
    FOARTE IMPORTANT ESTE SA INTELEGI CA EU NU SUNT DUSMANUL TAU.
    Eu nu imi doresc si nu imi place sa ma cert si sa imi fac dusmani.
    Cand am o discutie mai tensionata cu cineva sufar pana nu ma impac cu persoana aceea.
    Sunt un peste cu ascendent in rac dar dragonul din mine ma face sa reactionez imediat atunci cand sunt atacata.
    Si inca ceva Aya, te rog sa ma crezi NU MINT.
    Am „prostul” obicei sa spun adevarul oricat de dureros este el.
    Sigur ca asta imi aduce multe dezavantaje.
    Pentru ca multi oameni prefera o minciuna frumoasa, sau prefera sa nu afle adevarul.
    Nerecunoasterea adevarului nu duce la rezolvarea problemei
    „sa ataci si pe aceasta cale, translativ, intelectualii” 😀 Iti dai seama cat este de penibila afirmatia?
    „banuiesc ca te considerai mai “reprezentativa” pentru “masse”; ghinionul tau a fost sa fe ales un intelectual” – Nu, am si scris in articolul de pe blogul meu pe care stiu ca l-ai citit 😀 ca nu sunt reprezentativa De cand a venit gerul nu am mai reusit sa ajung in fiecare zi in Piata Universitatii si cand am ajuns nu am stat mai mult de 2 ore. Starea de sananate nu imi permite sa stau mai mult.
    Desi vad ca iti este greu sa intelegi EU NU VREAU NIMIC PENTRU MINE.
    Pentru ca spui ca ai fost si tu prin Piata si nu am motive sa nu te cred banuiesc ca ai observat ca, daca cineva chiar vrea sa fie filmat nu trebuie decat sa se apropie de camerele de filmat si de reporterii televiziunilor.
    Nu m-am bagat in fata pentru ca nu asta este motivul pentru care ma duc eu acolo. Eu ma duc acolo sa strig „Jos Basescu!” si „Alegeri anticipate” Sigur ca m-au filmat prietenii din clubul bloggerilor dar nu am ridicat filmuletele pe You Tube ca nu vreau sa demonstre nimic nimanui.
    Aya, draga mea dar eu nu am afirmat niciodata ca tanarul Craciun nu a avut un discurs interesant la PE sau ca nu este un intelectual.
    Eu am spus ca nu este corect sa se urce cu picioarele pe umerii celor care ingheata in Piata, din dorinta de a ajunge „liderul”, „vocea” In piata sunt oameni care vin zilnic si stau 4- 6 ore in ger.
    Tanarul intelectual vine de obicei seara impreuna cu prietenii din Partidul verzilor care l-au urmat dupa ce si-a dat demisia (el asa spune) si de un grup de studenti de la facultatea la care preda. Ei stau de obicei la Fantani dar de cateva zile pentru incalzire cele doua grupuri (cel de la Fantani si cel de la Teatru National) se viziteaza, pentru UNITATE.
    Sigur ca tanarul Craciun are dreptul sa strige ce vrea el chiar si „PDL si USL fura prin rotatie” pentru ca printre altele luptam si pentru dreptul la libera exprimare.
    Sigur ca domnul Craciun are dreptul sa ajunga un politician de succes (sper ca nu in PSD) sau chiar realizator de emisiuni TV dar nu este corect sa faca asta pe spinarea celor care ingheata in Piata.
    Iti urez o zi buna Aya!

  122. 123 Theodora februarie 8, 2012 la 2:14 pm

    @ZOE, fii barbata !
    Multumesc!

  123. 124 Draghi Puterity februarie 8, 2012 la 2:40 pm

    @Theodora

    Exact ca si mine, si eu sunt sarb dinspre tata 😉

    Nu pune la suflet tot ce spun altii rau despre tine. Unii o fac pur si simplu din rautate, altii pentru ca nu te inteleg. In cazul tau, cred ca verva ta tinereasca si patosul tau ii fac pe unii sa creada ca esti imatura, uitand insa ca lumea progreseaza tocmai datorita unor oameni ca tine, si nu a celor care „se aranjeaja” in diverse compromisuri.

    Parerea mea: asculta-i ce au de spus, priveste-te critic si cat poti de obiectiv, si daca gasesti ceva de corectat, corecteaza. Daca nu, lasa-i in truda lor, nu-ti consuma energia pentru asa ceva. Am mai spus-o (cred), un spatiu ca acesta e ca o multime de cioburi de oglinda. Fiecare reflecta mai mult sau mai putin din tine, si iti permite sa descoperi lucruri pe care nu le stiai despre tine, sau despre altii. Exista insa, din pacate, si cioburi care provin din oglinzi strambe…

  124. 125 isabel_allende februarie 8, 2012 la 3:07 pm

    @AN,

    E foarte simplu de ce a acceptat. Domnul „mai copii/dragi colegi” e Albul-ca-Zapada. De ce isi doreste sa fie acest personaj?-e alta discutie, dar e suficient (pentru oricine cu o minte cat de cat analitica si neprafuita) sa i se analizeze profilul si backgroundul pentru a vedea raspunsul.

    O intrebare-retorica-cand erati premier, lecturati/luati in considerare -analize (productii literare mai degraba) ca cele pe care le gazduiti aici pe blog? Sper din toata inima ca raspunsul sa nu fie pozitiv.

    Si un comentariu usor off-topic: pe cine mai „spioneaza” SIE acum?-pe aliatii din NATO, pe partenerii din UE? Sau poate face operatiuni de teren in tari problematice, dar de cu mare interes pentru aliati: Irak, Afghanistan, Iran, samd. Poate are SIE niste cartitze la Teheran si pregatesc, imprena cu cei de dincolo de Atlantic, terenul informativ pentru debarcarea lui Ahmadinejad. Sau nu, m-am prins: cred ca Siria e teatrul de „spionaj”.
    In epoca in care satelitii arata numarul de la masina si cu Google Earth eu imi vad casele (le vad in detaliu chiar) , exista , intra-devar, mari premise de „spionaj” , mai ales romanesc.
    In epoca in care transferul de tehnologie se face mult prin acorduri gu-ver-na-menta-le-vezi recentul contract al cumpararii de care India a avioanelor militare Rafale (Dassault), care include si TRANSFER de tehnologie-intr-adevar, e loc de mult spionaj.
    Si Mi6 si CIA au, in denumirea oficiala, cuvantul „intelligence” (are legatura si cu inteligentza, mult, e foarte adevarat): si, in epoca moderna, a diversitatii , pluralitatii de informatii „analiza” este cuvantul-cheie pentru orice serviciu care se vrea preformant-mai ales ca intoxicarile sunt foarte usor de realizat iar „born-to-be-spies” vad ca sunt pe toate drumurile: pardon, pe toate blogurile :))

    PS: Eventualele isterii legate de acest comentariu, je m’en fiche.

  125. 126 dlnimeni februarie 8, 2012 la 3:33 pm

    isabel_allende: de ce ar trebui sa provoace analiza dumneavoastra (ori productie literara, pare ca nu v-ati decis) isterii „eventuale”?

  126. 127 Roxana Iordache februarie 8, 2012 la 4:37 pm

    Chiar asta intenţionam să scriu şi eu, mă refer la vacantare. 🙂 Că el trebuie să demisioneze oricum. În rest, postarea reflectă resemnarea opoziţiei, de natură să deschidă calea perpetuării regimului Băsescu. Pe spatele alegătorilor, ca de obicei.

    P.S. Analogia cu 1999 e injustă şi defectă.

  127. 128 Radu februarie 8, 2012 la 4:52 pm

    @dlnimeni

    Va multumesc pentru raspuns. Mai invat si eu – uitasem complet de PNL in guvernarea Stolojan (probabil in felul asta si-a facut prieteni si a intrat in PNL mai tarziu). Multumesc si Aya pentru precizari. Mda, trebuie sa recunosc ca guvernul Stolojan a fost de uniune nationala, sau pe aproape.

    Domnul meu, daca PNL isi propune sa-i catalogheze de tradatori (disloiali) pe toti cei care au simpatizat la un moment dat cu Basescu, nu va avea nimic de castigat. Eu cred ca si Leonard Orban, si MRU, si Catalin Predescu, si probabil multi altii (secretari de stat sau cu functii si mai mici) nu au tradat liberalismul si nu au injurat PNL-ul asa ca ar trebui sa-si gaseasca un loc mai tarziu in PNL. E usor sa divizezi, mai greu e sa unesti. Personal nu am nimic de impartit cu PNL, din contra. Daca dovedeste ca poate inlatura PDL fara sa basculeze societatea romaneasca spre stanga va avea sustinerea mea totala.

  128. 129 ZOE, fii barbata ! februarie 8, 2012 la 5:40 pm

    @isabel_allende, sau vulgul la el acasa.
    Cel mai mult mi-a placut post scriptumul, daca cineva nu era prea lamurit de nivelul tau de educatie, probabil acum a înteles. Minte mai prafuita ca a ta, pe aici n-o sa întâlnesti !
    În contextul scris de tine, raspunsul poate fi afirmativ ( sau nu) si mai putin pozitiv. Eventual pozitiv ar putea fi rezultatul unui examen de laborator în cazul în
    care ai putea avea SIDA sau altceva ! Totusi, daca spui ca e o întrebare retorica, mai ai nevoie de raspuns ?
    Întoarce-te la copy/paste, da mai bine !

  129. 130 ZOE, fii barbata ! februarie 8, 2012 la 5:44 pm

    @Theodora,

    Nu trebuie sa-mi multumesti, nu am facut decât sa spun ceea ce gândesc !

  130. 131 ZOE, fii barbata ! februarie 8, 2012 la 5:49 pm

    @Theodora,

    Acum am vazut ce i-ai scris lui Aya si iarta-ma ca intervin dar nu trebuie
    niciodata în viata, sa-ti ceri scuze , pentru ca spui adevarul !

  131. 132 isabel_allende februarie 8, 2012 la 6:12 pm

    @Dl Nimeni

    Nu stiu. De-aia am spus „eventuale”.
    Insa sunt unii care au ramas blocati mental intr-o mentalitate de Razboi Rece si afirma sus si tare -pe aici, pe blog inclusiv-ca SIE spioneaza” (a se citi cu ghilimele). SIE ar fi in plus „elita spionajului romanesc”-probabil la fel cum era si defuncta DIE, atunci cand nu haituia si trimitea pe lumea cealalta membrii ai diasporei care deranjau regimul lui Ceausescu.

    Acel gen de persoane s-ar putea isteriza , caci, in plus, au si o propensiune mentala catre acest gen de reactie.

  132. 133 Victor V. februarie 8, 2012 la 10:44 pm

    @ isabel_allende

    🙂

  133. 134 Aya februarie 9, 2012 la 12:43 am

    @

    Adrian Nastase

    Da, legat de perioada Stolojan trecusem cu vederea- si imi pare rau- ca liberalul Ionel Sandulescu (care a reintemeiat Partidului National Liberal, impreuna cu Radu Campeanu) a fost ministru secretar de stat la Ministerul de Externe.

  134. 135 Aya februarie 9, 2012 la 1:02 am

    @

    Isabel_allende

    In februarie 8, 2012 la 6:12 pm afirmi aberatii si minciuni (citez):
    „SIE ar fi in plus “elita spionajului romanesc”-probabil la fel cum era si defuncta DIE, atunci cand nu haituia si trimitea pe lumea cealalta membrii ai diasporei care deranjau regimul lui Ceausescu”

    Vorbesti din articole de joasa extractie si dupa ureche (din ceea ce ai auzit de la indivizi care fie se trezesc vorbind ca sa para interesanti, fie sunt nemernici rau intentionati)- daca nu cumva vei fi fiind direct interesata in sustinerea respectivei minciuni cu buna stinta si rea credinta (atitudine specifica securitatii).

    Spionii DIE nu au comis crime. Intre misiunile DIE nu figura crima.

    Crime (inclusiv in strainatate) au comis cei din securitate- institutie „specializata” in crima.
    In perioada postdecembrista, pentru damnarea SIE/CIE (care avea sa devina SIE) securitatea a lansat minciuna pe tipic kaghebist ca acele crime ar fi fost comise de spionii romani din Directia de Informatii Externe.

    Securitatea este cea care a lansat minciuna abjecta a implicarii spionajului romanesc in murdarii criminale pe care, de fapt, securistii le comisesera (nu spionii romani) pentru a crea confuzie in privinta autoritolor.

    Tot securitatea a lansat mistificanta formula asociativa „SIE echivalent securitate”- scopul fiind de a crea confuzie in mentalul colectiv si de a fi pusa public la index structura de elita DIE/CIE/(SIE) in urma mistificarii realitatii.

  135. 136 Aya februarie 9, 2012 la 1:11 am

    @

    Isabel_allende

    Postarea ta din februarie 8, 2012 la 3:07 pm este fie o dovada a faptului ca traiesti pe alta lume, fie o tentativa disperata si nereusita de diversiune pe „scheme” securistice
    .
    „Ceva” pare sa incline balanta catre a doua ipoteza.
    Mai rasfirati-va!

  136. 137 Aya februarie 9, 2012 la 2:03 am

    @

    Theodora

    Nici de data asta nu ar fi trebuit sa iti raspund caci replica ta din februarie 8, 2012 la 2:13 pm este “impanata”, in cea mai mare parte, cu clisee neinteresante, asupra carora nu are sens sa ma opresc.

    Dar, am de facut doua remarci.

    1. Cu referire la mine, afirmi, despre (citez) “articolul de pe blogul” tau (citez): ”stiu ca l-ai citit”.
    Mai afirmi (citez): “Stiu cine esti stiu cum arati si cred ca stiu si unde locuiesti.”.

    Daca lucrurile pe care afirmi ca le stii despre mine sunt tot atat de “corecte” (sau exacte) ca si afirmatia conform careia stii ca as fi citit “articolul” de pe blogul tau, inseamna ca nu stii nimic. Nu ti-am citit “articolul” de pe blog (ar fi trebuit sa intru pe acel blog, ceea ce nu s-a intamplat; banuiesc ca stii de ce: am altceva mai bun de facut).

    2. Ai inceput sa dai inapoi in privinta lui Claudiu Craciun. Acum, afirmi ca ar fi strigat altceva in Piata Universitatii. Nici de data asta nu spui adevarul. Mai incearca.

    Am afirmat ca sustii neadevaruri in privinta lui Claudiu Craciun fie pentru ca NU ai fost in Piata Universitatii si ai fost mintita- fie pentru ca NU ai fost in Piata Universitatii dar ai un interes sa-l ataci pe acel tanar intelectual.
    Acum, m-am decis sa fiu generoasa cu tine: poate, in cele doua ore cat vei fi trecut, cu totul, prin Piata Universitatii, nu se va fi intamplat sa fie Claudiu Craciun acolo- in rest, totul ramane valabil.

    Iti dau un amanunt:
    NU Claudiu Craciun este cel care a strigat acele mizerii (asa cum sustii, mistificand realitatea).
    Avea o portavoce pe care i-a luat-o fortat cineva din mana si a folosit-o pentru a striga diverse mizerii (descriu scena pe scurt: s-a produs “fierbere” in jurul lui, brusc- fiind elementar ca fusese inconjurat de provocatori “instelati pe umar”, mascati in haine civile- si nu era intelept sa se opuna).
    Logic- elementar: nu-l puteai auzi pe Claudiu Craciun strigand acele mizerii (admitand ca te-ai fi aflat prin preajma) pur si simplu pentru ca nu le-a strigat el.

    Stiam asta inca de la inceput (ghici de ce si de unde?) dar, cum ar spune cineva foarte drag mie “stii de ce te-am lasat sa vorbesti fara sa-ti dau acel amanunt? ca sa vad cum dai inapoi”.

    Concluzia:
    Ai incercat sa lansezi o minciuna construita pe un adevar pentru a ataca, discredita un intelectual care a reprezentat Piata Universitatii la Parlamentul Europei (ai atacat de atatea ori elitele intelectuale, intelectualii pe acest blog- tu fiind parte a unui grup care aplica o anumita strategie- incat modul in care ai procedat acum nu e de mirare).
    .
    Ai incercat sa folosesti, in cazul Claudiu Craciun, o tehnica binecunoscuta, minciuna construita pe adevar- ai avut ghinion.

  137. 138 Aya februarie 9, 2012 la 2:08 am

    @

    ZOE, fii barbata !

    Citez din postarea ta (februarie 8, 2012 la 5:40 pm):
    „@isabel_allende, sau vulgul la el acasa.
    Cel mai mult mi-a placut post scriptumul, daca cineva nu era prea lamurit de nivelul tau de educatie, probabil acum a înteles. Minte mai prafuita ca a ta, pe aici n-o sa întâlnesti! (…) Întoarce-te la copy/paste, da mai bine!”

    Adevar grait-ai!

  138. 139 Aya februarie 9, 2012 la 2:24 am

    @

    ZOE, fii barbata !

    Teodora NU spune adevarul in privinta lui Claudiu Craciun- intelectualul care a reprezentat Piata Universitatii la Parlamentul Europei.
    Claudiu Craciun NU a strigat, in Piata Universitatii, acele mizerii.

    Cunosteam bine scena, stiam bine ce se petrecuse in Piata Universitatii- dar nu am corectat-o, de la inceput, pe Theodora, multumindu-ma sa o contrazic pentru a vedea cat si pana unde insista in incercarea de mistificare a realitatii.
    In ultima replica pe care i-am dat-o (februarie 9, 2012 la 2:03 am) am descris scena reala. Sa-ti mai spun ca nu sunt singura care o stie?
    Theodora a incercat sa lanseze o minciuna construita pe un adevar, o tehnica binecunoscuta. Ghinionul ei a fost ca sunt altii care cunosc adevarul intreg si il pot rosti.

    P.S.
    Acum, poate sa spuna ca s-a inselat, ca i s-a parut, ca, de fapt, nu Claudiu Craciun strigase acele mizerii, ca l-a confundat etc.
    Oricum, raul a fost facut: un nou atac la intelectuali via Teodora (pentru ca nu e „marca” ei) asa cum au mai fost multe- din pacate si pe acest blog.

  139. 140 Aya februarie 9, 2012 la 2:28 am

    @

    Draghi Puterity

    Cand am afirmat eu- sau am sugerat- ca ar fi o „cheerleader”?
    Sa fim seriosi!
    „Mai e mult pana departe”.

  140. 141 Aya februarie 9, 2012 la 2:55 am

    @

    DlNimeni

    Fara indoiala, in spatele ironiei tale se afla adevarul.
    Nu e de „dat din coada” la „filiera Francois Hollande” (ca sa-i dam ultimul nume)- dar e mult mai buna decat „filiera EsPeDe-ista Sigmar Gabriel”.
    (Observa, te rog, nu m-am referit la „filiera Sarkozy” si „filiera Merkel”).

  141. 142 Aya februarie 9, 2012 la 3:02 am

    @

    Doru Coarna

    Eu disjung cauzele.
    Nu apreciez intelectualul prin prisma prestatiei sale politice- si nici invers.

    In opinia mea, tratarea nediferentiata a celor doua laturi duce la confuzii grave- in general, pagubitoare pentru calitatea de intelectual.
    In felul acesta se alimenteaza periculosul atac impotriva elitelor intelectuale, impotriva intelectualilor.

  142. 143 Aya februarie 9, 2012 la 3:06 am

    @

    DlNimeni

    In februarie 8, 2012 la 10:18 am formulezi intrebarea (citez):
    „Este guvernul o organizatie cu caracter politic?”

    Raspunsul meu:
    Cu caracter terorist, daca ne referim la criminalul guvern Boc!

  143. 144 Aya februarie 9, 2012 la 4:47 am

    @

    Epolitikon

    UN PREZENT INGRIJORATOR LEGAT DE UN MAI VECHI PLAN DE DESTRUCTURARE POLITICA

    Nu pot spune ca Mihai Razvan Ungureanu ar fi un „super- spion”.
    Repet opinia mea, deja formulata:
    Nu stiu daca Mihai Razvan Ungureanu este, la propriu sau va fi devenit (in sensul de personaj format, in sens structural, cu tot ceea ce inseamna extraordinar aceasta calitate) un “spion” in adevaratul sens al cuvantului. Nu functia de sef al SIE confera, in mod real, aceasta calitate- dar datele personale (fie ele si dobandite- pentru a le dobandi trebuie sa ai vocatie).

    Referitor la Mihai Razvan Ungureanu, subscriu la aprecierea lui Adrian Nastase (citez): „l-am pretuit si il pretuiesc pe Mihai Razvan Ungureanu. (…) Dar nu despre asta e vorba.”

    Problema legata de componenta guvernului este mult mai ingrijoratoare decat daca ar fi fost vorba- asa cum spui- despre „ministri adunati de pe strada”.

    Daca vei considera necesar, pot detalia subiectul.
    Iti prezint situatie pe scurt (isi are radacinile intr-o actiune periculoasa politic, din 1998).

    Totul are legatura cu ceva petrecut in 1998- cand, in urma unui scenariu al lui Virgil Magureanu (care l-a avut consultant, Secares) s-a incercat initierea, VIA ORGANIZATIILE DE TINERET (din toate partidele!) unei „miscari” perverse, care sa aiba ca efect destructurarea Paramentului (astfel, sa fei preluata puterea efectiva).

    Pe scurt, celor aflati la varfurile organizatiilor de tineret li s-a propus (iar acestia au acceptat) sa incerce sa acceada in Parlament, pe listele partidelor (corespunzand organizatiilor de tienret carora le apartineau) la urmatoarele alegeri, astfel incat sa ajunga, in total, la minimum 100 de persoane.
    Odata ajunsi in Parlament –initial diseminati- ar fi urmat sa se grupeze (miscarea era transpartinica) formand grupul de 100 de persoane care si-ar fi impus vointa in Parlament (data fiind varsta la care se referea „proiectul miscarii” devenea clar ca era vorba, initial, de Camera Deputatilor). Se ajungea, astfel, la modificarea configuratiei Parlamentului, care nu ar mai fi respectat rezultatele scrutinului.

    Te asigur ca este adevarat intrucat eu sunt cea care, in 1998, am descoperit datele concrete (si dovezile incontestabile) ale acestui „puci parlamentar programat” si i le-am comunicat lui Adrian Nastase.
    Urmarea, in 1998?
    Miscarea a esuat in urma fermei implicari a lui Adrian Nastase.
    (Acum, poate intelegi de ce afirm mereu ca Adrian Nastase nu a fost iertat de autorii scenariilor politice murdare, pentru dejucarea planurilor acestora, si a fost atacat din toate directiile- miscarea „Grupul 100”, zadarnicita un bun timp de Adrian Nastase, este un astfel de exemplu) .
    Desigur, au aflat si ceilalti lideri politici si au facut ordine (din pacate, nu definitiv) in partidele lor.
    Dar, dupa cum poti lesne observa, autorii ei au perseverat si, acum, dupa cum poate vedea oricine, s-a aplicat cu deplin succes (structura Parlamentului este radical modificata fata de cea rezultata in urma scrutinului din 2008) dupa ce isi „facusera mana” in 2006.

    In 1998 (momentul nasterii scenariului “Grupul 100″ pentru modificarea confirguratiei parlamentare ulterior scrutinului) miscarea “Grupul 100″ (autor al scenariului, Virgil Magureanu- mentorul SRI- cu “consultant” Secares) a avut si “girul” (in sens de binecuvantare si sustinere) SIE- condus, atunci, de Catalin Harnagea (fostul meu coleg de presa la inceputul anilor ’90). un personaj usor dominabil de “cei vechi si grei.
    Pe de alta parte, in 1998, SIE era dominat de indivizi fara scrupule, periculosi, as spune, proveniti, la baza, din securitate (faptul; ca era „dominat” nu inseamna ca nu existau- din pacate, in acel moment, fara forta de decizie- in plan secund, indivizii valorosi, cei pe care ii respect si la care ma raportez, mereu, pozitiv; dar, nu aceia contau, atunci, din pacate).

    Revenind la structura propusa a cabinetului Ungureanu.

    Desi pare paradoxal, problema consta in „coincidenta” apartenentei (sau fostei apartenente, intr-un moment- cheie) multora dintre propusii ministri la organizatii de tineret (nu conteaza care!).
    De exemplu, atat Catalin Baba (44 de ani acum)- nominalizat ca ministru cat si Cristian Boureanu (care a fost pe punctul de a fi nominalizat) s-au aflat in directa legatura cu grupul “transpartinic” care in 1998 s-a raliat ideii (reoet, scenariul apartinandu-i lui Virgil Magureanu- mentor SRI) de a modifica structura Parlamentului, dupa accederea in Legislativ (pe listele diverselor partide, in numar de cel putin 100).
    Este ceea ce am numit, generic (in 1998) “Grupul 100″.

    Catalin Baba (“leat” cu Mihai Razvan Ungureanu):
    membru al Organizatiei de Tineret PNTCD pana in 2001;
    din 2001, inscris in PD
    (Responsabil cu practica studentilor la comisiile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului, Presedintia Romaniei si la Guvernul Romaniei 1996 – 2000- important, in context);

    Cateva alte exemple de nominalizati:
    – Andreea Paul Vass (nominalizata- a refuzat)- 33 de ani, direct in relatie cu OTPDL;
    – Razvan Mustea- lider OTPDL
    (enumerarea poate continua- important este principiul).

    Chiar Razvan Ungureanu, inscris in PNL in 2004 (cand avea 35 de ani- inplinea 36 de ani) se aflase, anterior, in relatii cu organizatia de tineret a PNL (condusa, pana in 2002, de Cristian Boureanu- am lamurit asocierea acestuia cu „Grupul 100”; dupa 2005, Cristian Boureanu avea sa fie parte a „grupului de sustinatori” ai lui Basescu in PNL; avea sa paraseasca PNL pentru „partidul- platforma” al lui Stolojan si, apoi, sa ajunga in PDL).
    Nu am (deocamdata!) informatii exacte ca Razvan Ungureanu ar fi avut legaturi cu „Grupul 100”.
    DAR
    Lucrurile se leaga ingrijorator..

    Chiar daca Mihai Razvan Ungureanu nu cunoaste aceste “dedesubturi”, nu cred ca se poate apara spunand ca nu a stiut.
    Ar fi trebuit sa stie- nimic nu il exonereaza de aceasta obligatie.

  144. 145 Aya februarie 9, 2012 la 4:51 am

    @

    M.Voicu

    Vitez din februarie 8, 2012 la 10:28 am:
    „Cãutaţi un orice motiv raţional pentru care am fost refuzaţi de Comitetul ONU sã fi preluat ţiţei pe contul datoriei ; eu n-am gãsit – ca şi cum eram deja… pradã.”

    Eram vizati ca prada. Nu au reusit, pana acum, cu adevarat. Cata vreme mai miscam ca popor, cata vreme mai simtim romaneste fie si o catime de catime, cata vreme ne mai revendicam de la statutul de roman, nu reusesc!
    Nu trebuie sa reuseasca nici in viitor.

  145. 146 Aya februarie 9, 2012 la 5:15 am

    @

    Vasile

    In legatura cu mesajul tau din februarie 8, 2012 la 8:58 am:

    Conform propriei afirmatii, nu ai fost in Piata Universitatii.
    Eu am fost.
    Te asigur ca Claudiu Craciun- cel care a repreentat Piata Universitatii in Parlamentul Europei NU a rostit acele mizerii.

    M-am intrebat, insa, de ce insista Teodora in afirmatia neadevarata ca le-ar fi rostit (tocmai insistenta pe acea mincuna m-a facut sa ma indoiesc de prezenta ei in Piata Universitatii; afirmase insistent ca asistase la o scena care, indiscutabil, NU a existat- mai exact, NU Claudiu Craciun a strigat acele mizerii).
    .
    Iti multumesc pentru ca, probabil fara sa vrei, mi-ai dat „cheia” problemei: „sursa” Teodorei- si a mistificarii legate de Claudiu Craciun- este OTV! (intucat nu urmaresc acest program, iti multumesc pentru informatie).

    Am descris in februarie 9, 2012 la 2:03 am scena reala din Piata Universitatii (adevar pe care s-a construit minciuna preluata si promovata de Teodora- din pacate, pe acest blog).
    Reproduc si aici scena asa cum s-a petrecut in realitate.

    NU Claudiu Craciun este cel care a strigat acele mizerii (asa cum sustine Teodora mistificand realitatea).

    Claudiu Craciun avea o portavoce pe care i-a luat-o fortat cineva din mana si a folosit-o pentru a striga diverse mizerii (descriu scena pe scurt: s-a produs “fierbere” in jurul lui, brusc- fiind elementar ca fusese inconjurat de provocatori “instelati pe umar”, mascati in haine civile- si nu era intelept sa se opuna).
    Logic- elementar: nu-l putea auzi cineva- deci, nici Teodora (admitand ca s-ar fi aflat prin preajma) pe Claudiu Craciun strigand acele mizerii pur si simplu pentru ca nu le-a strigat el.

    Cunosteam bine scena, stiam bine ce se petrecuse in Piata Universitatii- dar nu am corectat-o, de la inceput, pe Theodora, multumindu-ma sa o contrazic pentru a vedea cat si pana unde insista in incercarea de mistificare a realitatii.

    Inca o data, multumesc pentru informatie.
    Daca OTV este creditat ca sursa „de incredere” de „combatanta Teodora”, nu mai e nimic de adaugat- s-a spus totul.

  146. 147 Aya februarie 9, 2012 la 5:42 am

    @

    Vasile

    A propos de postarea ta din februarie 8, 2012 la 8:55 am din care citez:
    „tatal tanarului Dragoi , este un milionar cu low profile care a facut parte din mai toate serviciile.”

    „Clou”-ul biografiei (sa zicem, postdecembriste) tatalui „nominalizatului” este asocierea numelui sau cu o societate „speciala”.

    Dan Dragoi (tatal nominalizatului ministru de finante) a fost, la inceputul anilor ’90, legat de grupul Balli, care desfăşura afaceri în domanii precum industria petrolului, otel, metale neferoase si ARMAMENT!
    Initial aflat in „umbra” lui Victor Atanasie Stanculescu (acesta ocupandu-se de Balli in Romania) Dan Dragoi a preluat de la general reala pozitie decizionala.

    Dan Dragoi s-a aflat mereu in cercurile de interese asociabile serviciilor (si prin care acestea desfasurau diverse „operatiuni”- as spune, deloc curate).
    Astfel de cercuri exced politicul- de aceea, DOAR aparent, ele „migreaza” de la o zona politica la alta dupa cum aceea se suprapune cu puterea.
    In realitate, acele cercuri (carora le apartine si Dan Dragoi) sunt legate, cu adevarat, de interesele serviciilor (facand si „treburile banesti murdare”- profitabile atat pentru cei din servicii, cat si pentru ei- dar si pentru putere).

    O corectura esentiala a afirmatiei tale: Dan Dragoi NU a facut parte din (citez) „toate serviciile”- si nici nu ar fi putut sa faca.
    In cazul serviciilor, nu se „migreaza” dintr-o parte in alta, asa cum fac diversi „turisti prin politica” (situatia este valabila si pentru cercurile care desfasiara „treburile banesti murdare” si traficul). Sau, daca „migreaza” cineva operatiunea se numeste penetrare a unui serviciu de catre altul, este complicata, iar „migratorul” nu o face nici din proprie initiativa, nici de placere- dar pentru ca asa i se cere (ma rog, in sferele inalte ale serviciilor se numeste altfel). Ar mai fi ceva esential: in anumite cazuri, ordinul nu il dau (sau nu a fost dat de) serviciile romanesti.

  147. 148 ZOE, fii barbata ! februarie 9, 2012 la 8:43 am

    @Le Prince,

    Pentru modul de-a dreptul impertinent cu care te adresezi Theodorei,
    sa-ti fie rusine ! Cine esti tu, sau mai bine zis, cine crezi ca esti sa ai dreptul
    sa-i interzici Theodorei sa vorbeasca despre cineva ?

  148. 149 Vasile, februarie 9, 2012 la 8:44 am

    Blogi,

    Problema este insa mai complexa , un alt fel de alternanta Dragoi tatal cu Nastase , Dragoi fiul cu Basescu!

  149. 150 Vasile, februarie 9, 2012 la 8:55 am

    Radu ,

    Pe dumneata ce te face sa crezi conditia apartenentei la PSL-PNL(USL)mesajele mele mele critice la adresa lui AN?

    Sincer ma deranjeaza atunci cind constat culoarea portocalie a lenjeriei intime ,doar dupa miros!

  150. 151 dlnimeni februarie 9, 2012 la 12:56 pm

    isabel_allende: va multumesc, mi s-a luat, parca, o pinza de pe ochi.

  151. 152 dlnimeni februarie 9, 2012 la 12:57 pm

    Aya: ca tara, meritam ironia. Ca si faptul ca trebuie sa ne orientam spre raul cel mai mic.

  152. 153 dlnimeni februarie 9, 2012 la 1:16 pm

    Radu: cu placere. De la al doilea paragraf incolo, cred ca trebuie sa dialogati cu Roxana Iordache, privind relatiile intre PNL si membrii sai. Imi permit sa fac o mica adaugire la acest posibil dialog: luati, interesat desigur, prea usor lucrurile in ceea ce priveste neloialitatea aratata de dl Ungureanu. Nu o minimizati, la o expresie a simpatiei de moment un act de neloialitate, va faceti singur rau, mai bine lasati vorbele mele sa treaca si gata: eventual sa va amintiti, mai tirziu, atunci cind vor apare alte manifestari ale acestui tip de comportament. Nici nu ii puneti pe cei trei domni la un loc, decit daca stiti ca toti trei sunt intelesi, altfel comportamentul lor este diferit, ca si tehnicile utilizate. Poate ca ar fi bine pentru dumneavoastra sa ne ziceti ce intelegeti prin dreapta si ce intelegeti prin stinga: fara a specifica nume de partide. Ce ar trebui sa sustina si sa faca, dupa dumneavoastra, un partid de dreapta? Dar unul de stinga? Care ar fi proiectul, punctual, de tip politic, in realizarea caruia ati fi interesat personal?

  153. 154 M.Voicu februarie 9, 2012 la 1:19 pm

    @Aya februarie 9, 2012 la 4:51am spune: ”Eram vizaţi ca pradã. Nu au reuşit, pânã acum, cu adevãrat. Câtã vreme mai mişcãm ca popor, câtã vreme mai simţim româneşte fie şi o câtime de câtime, câtã vreme ne mai revendicãm de la statutul de român, nu reuşesc! Nu trebuie sã reuşeascã nici în viitor.
    cu-atât mai bine ţãrii.
    Vã mulţumesc încã şi încãodatã, cã sunteţi egalã cu Dumneavoastrã înşi-vã; Cineva de Sus, vã recunoaşte şi vã sprijinã !
    În rezumat: Pp-V (în traducere parţialã, I pup You)

  154. 155 Radu februarie 9, 2012 la 4:48 pm

    @Vasile,

    Domnule, cine zice ala este – asta referitor la al doilea paragraf.
    Referitor la primul, cred ca ati luat ceva la bord ca nu se leaga logica:
    Ce-o fi aia: „conditia apartenentei la PSL-PNL(USL)mesajele mele critice ” ?

    @dlnimeni

    Nu stiam cine e Roxana Iordache, am cautat pe Internet si am dat de roxanaiordache.wordpress.com
    E plina de venin, cu invective la nivelul carora nici o femeie nu ar trebui sa se coboare. Exemplu de paragraf: „Ascultă ce-ţi spun, tu n-ai să fii niciodată, never ever, nici prim-ministru, nici nimic! Eşti terminat ca prostul, MRU e premier şi tu îi faci felaţie fiindcă te are Băsescu la mână, jegule! Asta e realitatea. Deci, marş!” Asta lui Ponta. Sau titlu de articol: „De ce da Patriciu 10000 de euro unui bou ?”
    Sau asta doreati sa-mi spuneti: ca fostii PNL-isti se mai pot intoarce doar cand o sa-i accepte Roxana Iordache ?

    Cred ca un partid de dreapta isi doreste un stat cu foarte putini angajati directi ai guvernului, adica bugetari; unul de stanga face pe dos. In consecinta oamenii se invata sa nu astepte solutii de la stat in primul caz; in cazul al doilea guvernul trebuie sa fie mama si tata.

  155. 156 Aya februarie 9, 2012 la 5:27 pm

    @

    M. Voicu

    Multumesc pentru caldele cuvinte.

  156. 157 Aya februarie 9, 2012 la 5:35 pm

    @

    DlNimeni

    Da, „filiera Hollande” este raul cel mai mic.

  157. 158 isabel_allende februarie 9, 2012 la 5:42 pm

    @Dna Aya,

    Vedeti ca inteaba Pavel Corutt de dvs. Vrea sa scrieti o carte impreuna. Ii place stilul dvs literar.

  158. 159 isabel_allende februarie 9, 2012 la 5:43 pm

    @Edit: Pavel Corut

  159. 160 isabel_allende februarie 9, 2012 la 5:47 pm

    @Dna Zoe,

    Puteti sa imi explicati mai bine ce ati vrut sa spuneti in mesajul pe care mi l-ati adresat? Nu l-am inteles si lucrul acesta imi provoaca remuscari: cum am putut sa nu inteleg mesajul unei persoane atat de interesante ca dvs?

  160. 161 isabel_allende februarie 9, 2012 la 5:57 pm

    @Dna Aya,

    Inca ceva: poate imi spuneti si mie pe UNDE SPIONEAZA SIE acum ? Nu de alta, dar poate le dau si eu o mana de ajutor :)) : cred ca m-as descurca mai bine decat multi din sistem aflati la post care pun imediat urmatoarele intrebari: „ce-ai mai facut?/ „unde lucrezi”? Ii vezi ilediat, saracii .

    Deci, va rog : UNDE si pe CINE spioneaza SIE? Aa, am uitat, pe Nicu Gheara : de si-a batut joc ala de ei, cand il filau -dar il filau in Romania.

    Cat despre crimele DIE, din cate am citit, relatia dvs cu aceasta reputata institutie se opreste in jurul anului fugii lui Pacepa (more or less). Eu zic sa mai cercetati. Eu chiar nu vorbesc in necunostinta de cauza, numai ca nu sunt atat de ne…. (completati dvs) sa dau atatea detalii personale despre mine aici pe blog.

    Pavel Corut inca intreaba de dvs, sa stiti.

  161. 162 isabel_allende februarie 9, 2012 la 6:21 pm

    @Dna Zoe,

    Inca ceva : „Je m’en fiche” nu este deloc vulgar. In engleza este echivalent cu : „I do not give a damn”, „I do not give a fig” . „Je m’en fiche ” este o expresie colocviala.
    Ca amanunt suplimentar, eu vorbesc acasa numai in franceza (ca asa a facut viata sa fie) si am si vreo doua diplome post-universitare obtinute tot in franceza. Iar cu profesorul meu de doctorat vorbesc tot in franceza (desi scriu in engleza). Asa ca am anumite competente legate de cunoasterea lb franceze, sa-i spunem.

    PS: Multumesc mult pentru boala pe care mi-ati atribuit-o. Intr-adevar, suneti un model de educatie si rafinament, asa cum pretindenti si celorlalti sa fie.

  162. 163 Theodora februarie 9, 2012 la 7:04 pm

    @ZOE, fii barbata !
    Reformulez
    Ma bucur ca esti dintre acei romani care au curajul sa spuna ce gandesc.

  163. 164 Theodora februarie 9, 2012 la 7:06 pm

    @Vasile,
    Multumesc pentru incredere.

  164. 165 Theodora februarie 9, 2012 la 7:18 pm

    @Augustin Radescu
    M-am bucurat sa va intalnesc in Piata Universitatii printre protestatari si sunt sigura ca ne vom mai intalni.
    Va aduceti aminte prima intalnire la miscarea No Basescu Day?
    Prietena noastra comnuna R, cu care am vorbit ieri seara, a spus ca din martie vine si ea la proteste.
    Tinem aproape.

  165. 166 Theodora februarie 9, 2012 la 7:23 pm

    @ZOE, fii barbata !
    Nu mi-am cerut scuze.
    Am incercat sa ii raspund mai frumos decat merita.
    Se pare ca duduia nu a inteles nimic.
    Vad ca nu inceteaza cu atacurile si minciunile.
    S-ar putea sa o las sa se certe singura 😀

  166. 167 Aya februarie 10, 2012 la 6:35 am

    @

    Isabel_allende

    DA’ HALATU’?

    Demult nu am mai ras cu atat pofta ca acum, cand am citit postarea ta din februarie 9, 2012 la 6:21 pm!

    Afirmi ca „Je m’en fiche!’ ar fi (citez) „o expresie colocviala” (?!?).
    Mai spui ca vorbesti acasa (citez):
    „numai in franceza (ca asa a facut viata sa fie)”.
    Mai aflam de la tine ca ai (citez):
    „VREO DOUA (s.A.; ?!? n.A.) diplome post-universitare obtinute tot IN (s.A.;?!? n.A,) franceza”.
    Si, cireasa de pe frisca tortului (citez) :
    „cu profesorul meu de doctorat (?!?; n.A.) vorbesc tot in franceza (desi scriu in engleza)”.

    Toate acestea sunt, dupa bietul tau cap’sor, argumente pentru a ne convinge ca ai (citez)
    „anumite competente (?!?; n.A.) legate de cunoasterea lb franceze”.

    Daca acasa la tine (unde, zice-se, ai vorbi numai franceza) „je m’en fiche” este „nivelul colocvialului”, inseamna ca gradul de cultura din acel loc este jalnic. Dar, mai exista astfel de cazuri: „aramiii” care ajung sa locuiasca la Paris, de exemplu, vorbesc franceza de tip „je m’en fiche”- colocvial, desigur.

    Ai putea sa lamuresti care este „unitatea de masura” pentru diplome la care te-ai referit prin „vreo doua”? (sa fie „circa”? „aproximativ”; „unu si-un pic”? „doi s’un sfert”?).

    Dar ca ai obtinut diplome IN franceza (sau in ce limba vrei tu) ce o fi insemnand- in afara de faptul ca sunt „vreo”?

    E fara egal de caraghioasa chestia cu „profesorul tau de doctorat” (se numeste indrumator stiintific- retine pentru cand vei mai voi sa te lauzi in fata „aramiilor” cu multi puradei, cu care faci, colocvial, schimburi de „je m’en fiche”) cu care vorbesti in franceza dar scrii in engleza!

    Cand esti cu „profesorul de doctorat” si vorbesti franceza (dar scrii in engleza), dupa ce ii spui „je m’en fiche” (ca sa-i arati ce „anumite competente” ai), nu-i asa ca il intrebi: „da halatu’? halatu’ cat e?”?

    P.S.
    A propos de faptul ca ai spus (citez) „asa a facut viata sa fie”.
    C’est la chienne de vie- cum spun francezii.

  167. 168 ZOE, fii barbata ! februarie 10, 2012 la 9:43 am

    @ isabel_allende sau , ALEXA îsi schimba blana dar naravul ba !

    La bazaconia cu vorbitul în franceza si scrisul în engleza, ti-a raspuns Aya
    foarte bine deci n-are rost sa fac adaugiri.

    A propos de „poliglotismul” tau, daca-ti zic : HAI SICTIR, te superi ? Pentru ca în limba turca înseamna LASA-MA ÎN PACE ! Dar daca îti zic : HAI ROTTO I COGLIONI, che dici ?!
    Ne lasi ?!

    PS. vai de mine, ti-ai luat rezultatul si a iesit pozitiv?! dar ia zi cu întrebarea aia retorica, cum e ?

  168. 169 Vasile, februarie 10, 2012 la 10:25 am

    Theodora,

    Aya , este o combatanta, partinica din pacate in multe ocazii ,pina la absurd. Sincer nu ma deranjeaza partinicul daca nu se ajunge la destrabalare ex.”Nastase te sarut , te iubesc pentru ca existi” ,imnuri si aparari scandaloase la perosoana unui Ponta si nu critici dure juste , invataminte! Imi pare rau,dar trebui sa-i atrag atentia unei Aya , Sibiila sau daca vreti Theodora ca este obligatia dumneavastra ca publib sa sa va intrebati ce Ponta o sa avem la putere daca acum aparent avem un individ lovit de sindromul Stokholm?. Sunt pentru orice abordare anti putere,anti Basescu , dar sunt circumspect in a-mi vinde trairile si exprimarile politice vs oameni politici , alta data la putere cu un alt still de „blog” doar pentru faptul ca le lipseste jucaria, puterea!!
    Nu mi-a placut abordarea Ayei nu numai fata de dumneata si fata si de alti colegi , care sunt PSDisti sau simpatizanti PSD.Eu de exemplu ,din afara acestui arc sau daca vreti cerc sau circ, , as fi putut sa aduc asemea mesaj , injurii daca vreti dar chiar si in acest caz , m-as fi dezonorat ca persoana!

  169. 170 ZOE, fii barbata ! februarie 10, 2012 la 2:24 pm

    @Vasile,

    Vasilica draga, amescteci cucoanele, moncher ! Eu i-am scris lui Nastase
    ca-l iubesc, pentru ca exista si îl sarut – era un sens metaforic , ti-am si explicat desi nu sunt obligata sa ma justific în fata nimanui si cu atât mai putin în fata ta !
    Decât „sa dai cu Aya de pamânt”, n-ar fi mai bine sa-ti vezi de pensioara ta( ca parca ziceai ca esti la pensie)
    si sa nu-ti pese, ce face o cucoana sau alta ?!
    Stiu ca esti misogin, razbate de la distanta ura fata de femei, tocmai de aceea ma mir, de ce intri în vorba cu noi ?!
    Du-te în târg si cumpara-ti ziarul, joaca o tabla în vreun parc, sau stai la usa blocului si bârfeste cartierul. Si în felul asta scapi de bârfit pe bloguri,
    ce zici, nu e bine?!

  170. 171 dlnimeni februarie 10, 2012 la 6:34 pm

    Radu: atunci cind este intrebata politicos, doamna Iordache raspunde politicos. Daca va banuieste de dedesbturi, atunci va poate raspunde si fara politete. Eu unul nu cred ca am avut vreun conflict cu ea, altfel nu v-as fi facut recomandarea. Ori, cum pe blogul dnei Iordache gasiti destui penelisti, puteti contacta unul dintre ei, la placerea dumneavoastra.
    Numarul de angajati ai statului a fost de 900000 pina in 2004, sub guvernarea de stinga, de 1400000 pina acum 1-2 ani, adica sub guvernare de dreapta, iar acum este cam de 1250000, tot sub guvernare de dreapta. Asa ca, daca numarul de angajati ai statului este citeriul dumneavoastra de a opera pe axa stinga – dreapta, atunci probabil ca sunteti gresit informat. Oricum numarul angajatilor statului nu poate sa scada oricit, Citeva sute de mii tot trebuie sa fie, chiar in caz minimal: profesorii, o parte din sanatate, pompieri, politie, armata,…Sigur, e clar ca actuala guvernare de dreapta are 350000 de angajati ai statului in plus fata de fosta guvernare de stinga, cu dl Nastase premier. Pe de alta parte, trebuie sa va ginditi ca, sub un anumit numar de angajati ai statului, trebuie sa va ginditi la micsorarea taxelor si impozitelor. Si ca numar si ca procent.

  171. 172 Radu februarie 11, 2012 la 12:14 am

    @dlnimeni

    Stiu ca numarul bugetarilor a crescut dupa 2004, si cred ca guvernarile dupa 2004 au fost ale unor partide de dreapta. Romania inca nu ajunsese si inca nu a ajuns la o stare stationara ca sa spun asa. Spre exemplu intrarea Romaniei in UE a adus cu sine si cresterea numarului de bugetari si indraznesc sa cred ca o guvernare Nastase intre 2004 si 2008 ar fi crescut si mai mult numarul de bugetari. In tot cazul, o guvernare de stanga dintr-un stat cu „vechime” democratica tinde sa atraga bugetari, una de dreapta tinde sa le diminueze numarul, asta e cel putin impresia mea.

    Ar mai fi un lucru de adaugat, dar e mai greu sa-l exprim. Eu am folosit sintagma „platiti direct de stat” si am vrut ca „direct” sa exprime un anumit lucru. Dau un exemplu. Oamenii platiti „direct” de guvern sunt cei ale caror salarii s-ar regasi pe grila legii unice a salarizarii ca sa spun asa. Sunt oameni al caror venit e stabilit direct de guvern. Ar putea fi si altfel. Spre exemplu guvernul poate sa functioneze ca o mare societata de asigurari; cand cineva se imbolnaveste, viziteaza un doctor, si cel din urma incaseaza banii. Suma totala este in continuare platita de guvern, dar veniturile individuale nu sunt stabilite a priori. Guvernul ar putea sa plateasca universitatile spre exemplu cu o suma fixa / student cu diploma care trece un anumit examen standard de absolvire (sau un criteriu anume). Cum anume isi administreaza Universitatea fondurile ar trebui sa fie o alta treaba, ar putea sa aibe inclusiv prime speciale, salarii diferentiate bazate pe rezultate, etc. Ar putea sa faca la fel si cu liceele (sau unitati mai mari) platind o suma fixa pe absolvent de bac. format.
    Una peste alta, toti oamenii astia ar fi platiti de guvern, dar nu direct, deci nu s-ar califica in categoria oamenilor platiti DIRECT de guvern. Un guvern de stanga ar fi interesat sa le micsoreze numarul, in dauna stabilirii unor salarii fixe, in schimb unul de dreapta ar face pe dos. Diferenta e ca un guvern de stanga imparte banii astia in mod egal, unul de dreapta lasa mai multa libertate. Cam asa vad eu lucrurile.

    Sunt de acord ca un numar minim trebuie sa existe: nu vad armata, politia, pompierii, poate inca cateva categorii care ar putea sa functioneze altfel decat fiind administrati direct de guvern.

  172. 173 Aya februarie 12, 2012 la 6:17 am

    @

    ZOE, fii barbata !

    Iti multumesc.

    P.S.
    Ai dreptate, Vasile este misogin. Nici macar nu a incercat sa faca un secret din asta.


  1. 1 Un premier sustinut politic. De Traian Basescu | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe februarie 7, 2012 la 1:04 pm
  2. 2 A 26-a zi pentru România | Teologie pentru azi Trackback pe februarie 7, 2012 la 5:32 pm
  3. 3 Un trădător pe faţă al intereselor româneşti « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe februarie 8, 2012 la 8:58 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: