Realitatea Tv – ora 20.00

Adrian Nastase este astazi invitatul Adrianei Nedelea, la emisiunea „Realitatea de la 20:00”Realitatea Tv, ora 20.00.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>> Transcrierea emisiunii poate fi citita aici.


56 Responses to “Realitatea Tv – ora 20.00”


  1. 1 Maximmouse octombrie 31, 2011 la 12:51 pm

    Abia astept, am urmarit cam tot ceea ce a fost anuntat pe blog, foarte interesant….se petrec lucruri despre care inca nu inteleg mare lucru, dar , este ca intotdeauna o placere sa va revad la tv….carisma, carisma, carisma..asta nu o pate lua nimeni…:)

  2. 2 Maximmouse octombrie 31, 2011 la 12:55 pm

    @Ghita Bizonu’

    M-am lamurit de chestia cu studentii, a fost reala, spusa de MS Regele si adeverita de Acad.Giurascu….asa ca ….:) M-as fi mirat sa ma fi mintit pe mine unchiul Georgica, Dumnezeu sa-l odihneasca!.Nu mi-a zis multe, ca nu prea am stat sa-l ascult , am fost si eu un tanar natang…:), dar ceea ce mi-a povestit, CEAS! 🙂 adica exact! 🙂

  3. 3 Marcus octombrie 31, 2011 la 2:49 pm

    Armata A Fost Cu Noi, Satana E Cu Popii!

    Semnele Apocalipsei se arata acum pe cer,
    Caci Prea Fericitu’ popa s-a-nhaitat cu Lucifer.
    Si-l invita in lacasu-i sa graiasca la mireni
    Despre sfinti si alte celea, sacre pentru boboreni.

    Neavand timp pentru rege, uns cu mir de Dumnezeu,
    Daniel cuminte-asculta spiciul unui derbedeu.
    Ba mai mult, el il accepta pe satana in loc sfant,
    Facand pietrele sa crape de rusine pe pamant.

    Nesimtitu’ de Satana, deghizat in sef de tara,
    De inaintasi vorbeste facand crucea de ocara.
    Mandru e Basescu-al nostru, orator fara prestanta
    Cand de la amvon el tine un discurs de circumstanta.

    Mai apoi sobor de preoti c-umilinta-l inconjoara
    Sa pozeze cu-Anticristu, poza buna de-o rascoala.
    Numai ca manat de furii, chiombu hahaie isteric,
    In momentu’ cand pozarul a dat startul pentru clic.

    Numai poza nu e asta cu un chiomb isterizat
    Ce cu-asa manifestare se cere exorcizat.
    Mult mai bine-ar face popii sa o puna de-o molifta
    Sa salveze carma tarii ce-i condusa de o lifta.

  4. 4 Socrate octombrie 31, 2011 la 3:38 pm

    @Victor V. * Continuare. Sunt perplex. Cum este posibil ca statul german ( cu un model de stat invechit, dupa cum ati spus chiar dvs. ), deci un prost administrator ( conform axiomei statul este cel mai prost administrator ), sa nationalizeze o mare banca, chiar temporar ? Si mai perplex m-a lasat faptul ca respectiva banca nationalizata a mai primit 175 de miliarde eur de la CE ( deci ajutor de stat(e) – pacat capital ) ? In acelasi timp Romania este fugarita sau anchetata ca nu cumva sa dea ajutoare de stat, tot de CE. Perplexitatea mea s-a accentuat cand am mai citit si urmataorea stire “ BNR construieşte o bancă-punte care să administreze bănci intrate în dificultate. FMI le-a cerut autorităţilor să pregătească instrumente şi proceduri care să permită intervenţii rapide la băncile cu probleme.
    Banca Naţională urmează să definitiveze şi să aprobe reglementările privind funcţionarea unui nou tip de instituţ ie financiară pe piaţa locală – aşa-numita „bridge bank” – bancă- punte – care să poată prelua rapid spre administrare bănci comerciale care intră în dificultate, scrie ZF.”.
    Pai asta este un atentat marsav la sfanta proprietate privata.
    Dar ce mi-a pus capac a fost alta stire “ Guvernul Marii Britanii are misiunea de a salva industria engleza, a afirmat premierul David Cameron. Vicepremierul Nick Clegg va anunta in aceasta saptamana ca vor fi create peste 35.000 de locuri noi de munca. Pentru acest proiect, investitiile s-au ridicat la peste un miliard de lire sterline din bani publici.
    Au fost concepute peste 100 de proiecte noi care vor atrage investitii de miliarde de lire sterline. Sase dintre acestea sunt deja gata sa fie puse in aplicare, scrie The Telegraph. „Noi incercam sa investim banii cetatenilor in companii care pot crea locuri de munca durabile. Vrem sa revitalizam astfel economia Marii Britanii”, a mentionat Clegg.”. Care va sa zica englezii infiinteaza companii de stat ca sa creeze locuri de munca.
    Nu mai inteleg nimic.

  5. 6 Doru Coarna octombrie 31, 2011 la 4:41 pm

    Propun sa-l canonizam deja, inca din viata! Naseste, boteaza, se semneaza pe clopote si predica la greu, nu?

  6. 7 Doru Coarna octombrie 31, 2011 la 4:45 pm

    Traian Basarabianul Regele Austeritatii!

  7. 8 aceeasi octombrie 31, 2011 la 6:13 pm

    @ Victor V

    FED=ul nu este deloc stat, este entitate pur privata, ai carei actionari sunt banci private: bani privati
    
BNR= si autoritate de supraveghere-reglementare si societate comerciala: domeniul privat al statului, bani publici

    Marea problema a aparut in momentul in care, bancilor de depozitare li s-a permis sa fie si banci de investitii sau invers – 2000 administratia Bush + Greenspan: atunci s-a renuntat la interdictiile prevazute in acest sens de Securities Act of 1933, adoptata ca raspuns la criza din 1929; De aici s-a extins peste tot ideea dereglementarii, inclusiv in Europa. Acesta a foest embrionul….
    Prin asta nu aduc o acuza administratiei americane (si-o aduc singuri), doar constat ce insisi recunosc in documente oficiale – nu este timp acum pentru detalieri

    Exemplu minor :
Daca nu reglementezi platformele de tranzactionare, daca nu cunosti si nu verifici conditiile in care elementele de comportament impuse tuturor sunt sau nu existente in softul platformei, cine poate garanta ca se respecta, tot spre exemplu, ordinea de introducere in piata a ordinelor de tranzactionare? nimeni….
    Softul este o creatie umana, in soft pot avea o secventa de program in care, tot spre exemplu, sa ofer prioritate unui anumit tip de ordin? Si atunci mai am o piata reala? Vitezele de tranzactionare sunt atat de mari, volumele de vanzare/cumpare asemenea, multe executate in fractiuni de secunda, cum mai poti avea incredere in realitatea pretului rezultat din “piata”? Si daca sunt mai multi care fac la fel? Daca se mai fac si “intelegeri”? Este doar un exemplu….

    Dereglementarea a permis incalcarea principiilor fundamentale de functionare a pietelor fianaciare – discutie lunga: agentii de rating, contracte, secrete formule matematice de calcul al riscului, know how secret, rating de tip AAA+ cu o zi inainte de prabusiri etc.etc.

    Ai acum, pe platforme de acest tip (platforme high frequency), atat banii micilor depunatori (garantati la nivelul unui plafon, 50000/100000) impreuna cu banii marilor investitori a caror “apetenta” spre risc este mult mai mare, rostogoliti inclusiv prin intermediul produselor structurate – ce nu mai au ca suport valori efective ci indici. Au intrat in acest carusel inclusiv obligatiunile de stat si de aici, nimeni nu mai stie nimic…. Nici macar valoarea reala a datoriilor…

    Si de aceea toata lumea este reticenta in a accepta un default bancar major….

    Din punctul meu de vedere, gazda acestui loc stie prea bine ce a presupus si ce a generat procesul de dereglementare, si face afirmatii pe deplin responsabile.

    PS. Nu are nevoie sa invete acum ce este un CDS – precum cel ce va inspira respect… A depasit de mult nivelul de pregatire al unui student la ASE.
    Daca nu stia nici macar asta, inca de acum 11 ani, n-ar fi luat in carca o tara in colaps, poate, intr-o situatie interna chiar ,ai grea ca cea de acum, -inclusiv de la pdl si liberali -, si nu o punea pe linie
    Cel/cei care va inspira respect, a/au luat o tara echilibrata si a dus-o in colaps
    Sa inteleg de ce asta v-a inspirat …. muuult respect…?

  8. 9 aceeasi octombrie 31, 2011 la 6:17 pm

    @Victor V
    ps. Imi pare rau, n-am stiut ca ce se posteaza aici in timpul noptii, deh, atunci „lucrez” la „stat”, nu este retinut si se pierde. Cum nu tin sa-mi adun panseurile, nu le mai pot reposta.
    Va dadeam anterior mult mai multe elemente spre reflectie… Poate ca sunt suficiente si acestea, macar pentru un mic inceput.

  9. 10 blogideologic octombrie 31, 2011 la 6:19 pm

    @ Socrate spune : „FMI le-a cerut autorităţilor să pregătească instrumente şi proceduri care să permită intervenţii rapide la băncile cu probleme.”
    Iar „băncile cu probleme” sunt bănci străine. Statul român trebuie să rezolve problemele lor. Doar pe ale băncilor străine, nu şi pe cele ale cetăţenilor români.

  10. 11 Victor V. octombrie 31, 2011 la 7:04 pm

    @ Socrate

    Nu îmi amintesc contextul în care am spus că „statul german (cu un model de stat invechit, dupa cum ati spus chiar dvs.), deci un prost administrator” și m-ar ajuta foarte mult să-mi indicați comentariul. Presupun că deducția cu „un prost administrator” vă aparține și este incorectă pentru că ignoră calitatea funcționarilor publici germani.

    Perplexitatea accentuată vă prinde foarte bine. Pentru că am discutat de N ori despre „bail-out”-uri. Nu reiau discuția pentru a nu vă accentua inutil perplexitatea.

    „Pai asta este un atentat marsav la sfanta proprietate privata.” – e o replică demnă de un perplex. Nu vă mai întreb cum v-a venit ideea (eventual conexiunile logice), pentru că până vă trece perplexitatea, o să-mi răspundă tot… aceeași.

    Mai devreme sau mai târziu, criza va atinge și sistemul bancar românesc. Într-o economie globală atât de interconectată, imbecilitățile STATULUI grec, care afectează băncile grecești, pot crea efecte nedorite asupra filialelor acestora în Romania. Chiar dacă respectivele filiale sunt deocamdată, perfect sănătoase.

    În ceea ce-l privește pe David Cameron, e de văzut dacă se vor produce rezultatele scontate. Măcar în teorie, ideile sunt interesante (știrea originală este aici: http://www.telegraph.co.uk/news/politics/8858830/Coalition-pledges-1bn-on-100-projects-to-kickstart-the-economy.html ).

    Însă un miliard de lire sterline, raportat la PIB-ul UK, e echivalent cu 85 de milioane euro investite de guvernul României. Numai cu investițiile in STS, TB îl umilește pe Cameron. Dacă adaugăm sălile de sport, patinoarele și reclamele cu frunza verde…

    Altfel spus, Cameron se ocupă PR, pentru că tot îl acuză opoziția că nu face nimic.

    Mai continuăm sau v-ați trezit din perplexitate?

  11. 12 Reni octombrie 31, 2011 la 8:26 pm

    Normal ca FMI este interesat de privatizari strategice pentru societati rentabile.. ca doar nu ne ajuta cu cele pierzatoare. Ce mai….inconstienta guvernului actual se va vedea in scurt timp

    http://www.adevarul.ro/financiar/Ministerul_Economiei-_FMI_ne_preseaza_sa_privatizam_Electrica_si_Complexul_Oltenia_0_582541933.html

  12. 13 dlnimeni octombrie 31, 2011 la 9:07 pm

    Interesanta aparitia dumneavoastra, cu o prezentatoare cu un debit verbal deosebit. Am gasit interesant momentul in care ati afirmat faptul ca ati cazut intr-o capcana a gazetarilor de la EVz. Atunci cind ati publicat interviul, am fost tentat sa va intreb daca v-ati gindit la ratiunile pentru care EVz v-a solicitat acel interviu. Una a aparut, capcana, desi ea ar putea fi raspunsul lor la faptul ca i-ati ironizat fin in citeva rinduri si atunci au facut si ei ce au putut (sa stiti ca nici eu nu cred aceste cuvinte din urma pe care le scriu). Pina la urma mi-am spus ca, una peste alta, recunoasterea caderii in capacana nu da rau, stiu fiind ca publicul reactioneaza, statistic, pozitiv la faptul ca politicienii isi recunosc erori. Per global, ma incearca senzatia ca, in ultima vreme, ironizati cam des – desi foarte fin – interlocutorii din media; poate ca unii o merita, insa poate ca unii nu. Imi permit sa va sugerez un pic de atentie pe acest subiect.

  13. 14 dlnimeni octombrie 31, 2011 la 9:28 pm

    Interesanta referirea, am inteles de la Realitatea TV, facuta de dl Boc dnei Macovei pentru neplata cotizatiei si stirea oferita cu aceasta ocazie, cum ca venitul lunar al dnei Macovei de la UE ar fi de circa 30000 euro (cam un miliard trei sute milioane lei vechi) lunar, in speranta desarta ca dna in chestiune o cotizatie de 200 lei noi. Cu alte vorbe, dna Macovei primeste cam 360000 euro anual, cu care si-ar putea lua o duzina de Mercedesuri C220CDI (fara TVA) sau aproximativ 36000 de litri de votca Rasputin anual, prin magazinele internet.

  14. 15 Victor V. octombrie 31, 2011 la 10:06 pm

    @ aceeasi

    Ți-am răspuns aici: https://nastase.wordpress.com/2011/10/30/o-noua-victorie-a-stangii-in-irlanda/#comment-143690

    Comentariul e cam lung, așa că nu-l mai repostez, mai ales că discuția a continuat cu teostanc și blogi.

  15. 16 aceeasi octombrie 31, 2011 la 10:32 pm

    @ Victor V
    Scuze, abia acum am vazut postarea dvs anterioara, de aceea, va rog sa-mi permiteti un comentariu:

    FED vs BNR facea referire la actionariat! FED, eminamente privat. BNR, bani privati ai statului

    Daaa, ne uitam la cele peste 2000 pagini si ei, si noi, si restul lumii…

    Nuuuu, nu incerc sa “apar” pe nimeni. Sunt convinsa de faptul ca, inca din 2000 domnul Nastase stia ce este un CDS, asta-i tot!!!! Si mi s-a parut nedreapta aprecierea cumva comparativa ….

    Cat despre sintagma la care faceti referire: „“esecul modelelor politice de dereglementare totala a tranzactiilor financiare, care a stat la baza declansarii crizei, a fost confirmat si in alegerile irlandeze”, nu vad ce i se poate reprosa…

    Daca citim cu atentie fraza, „esecul se refera la „modele politice care au sustinut ideea dereglementarii totale”, nu sustine nicaieri faptul ca aceasta criza ar fi fost generata de modele politice care ar fi implementat masuri de dereglementare totala….
    Esecul celor care promovau dereglementarea totala este cu atat mai evident cu cat au intrat in criza inclusiv cei care au promovat o dereglementare partiala…

    Sincer, nu vad care este problema…. Stiti la fel de bine ca si mine ca au fost vehiculate, in acesti ultimi ani, si idei de acest gen, sustinute atat de reprezentanti ai investitorilor cat si de catre unii polliticieni

    Nu mi-am imaginat ca reactia mea poate fi considerata de dvs… lupta politica! Daca ar fi fost asa, as fi avut oare, puncte de vedere diamentral opuse celui exprimat de psd in problematica referendumului?…Nu fac acest lucru si imi pare rau ca unul din defectele mele ajunge sa determine astfel de aprecieri. Cand ma preocupa ceva, nu ma mai gandesc la faptul ca, in lipsa unor nuante mai potrivite in exprimare, demersul meu poate determina si aprecieri care ajung sa ma surprinda total si care nu au nimic de a face cu propriile-mi intentii.
    Suntem, totusi, pe un blog personal si continui sa am naivitatea de a diferentia lipsa politica de opinia personala.

    Ma bucur ca dvs, si nu e o ironie, considerati ca fiind constructiv efortul pe care-l faceti. Nu sunt departe de a avea acelasi gen de apreciere la adresa muncii dvs.

    Nu mi-as dori sa va lasati pagubas din cauza mea! Sub nici o forma! Nu acesta este ratiunea prezentei mele pe aici. Am punctat ceea ce stiam cu certitudine si mi s-ar fi parut nedrept sa n-o fac. Stiam ca dansul nu o va face niciodata…..

    Nu comentez paragraful ce urmeaza. Va spun doar atat:
    – Respect dreptul dvs de a avea o opinie dar nu sunt de acord cu aprecierea „vechiul FDSN (cel care a dispărut practic în 2000)”; o consider profund eronata fie si numai pentru ca este atat de generalizatoare
    – Nu ma veti vedea in nicio o formula de guvernare viitoare.
    – Nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata!
    – Nu vreau sa ocup locul nimanui, am alte preocupari si acestea nu au nici o legatura cu cele specifice unei eventuale/viitoare guvernari.
    – Viitorul poate fi – si uneori chiar este – atat de scurt, incat este infinit mai “sanatos” sa ti-l traiesti cum poti mai agreeabil, daca nu poti sa ti-l faci chiar… placut.

    Va rog sa nu va suparati, nu este o referire la aprecierea dvs., este o lectie pe care viata mi-a dat-o de mult, pe care mi-am insusit-o si pe care am practicat-o, indiferent de costuri: de muuuult, nu ma mai intereseaza ce cred ceilalti, cata vreme STIU ca perceptia asupra intentiei sau argumentelor mele este gresita; indiferent ce a stat la baza acelei perceptii: relatari, aprecieri, convingeri, campanii, frici, interese etc… Nu e trufie, este modul meu de a economisi timp.

    Revenind la mesaj:
    Inteleg perceptia dumneavostra ca n-as “intelege” problematica agentiilor de rating. Poate, as fi fost mai “avantajata” (discriminare pozitiva 🙂 ) in aceasta discutie, daca mi-ati fi acordat prezumtia, de unul la un milion, ca as cunoaste (macar) cate ceva…
    Va pot spune doar ca, ceea ce sustineam inclusiv public (mediu mai restrans, nu media) in urma cu PATRU (!) ani, cand primeam aprecieri infinit mai ironice si mai acide la adresa ideilor exprimate pe aceasta tema, a fost confirmat nu numai de continutul raportului realizat sub coordonarea baronului de Larosiere, cat si de adoptarea ulterioara, in legislatia europeana, a reglementarilor pe care atat statele europene cat si SUA s-au angajat sa le aplice in raport cu activitatea acestor entitati. A fost mica mea victorie, sarbatorita cu mine insami, si pe care acum nu mi-e frica/jena s-o invoc.

    Din cam aceleasi ratiuni precum cele in care credeam, in urma cu vreo doi ani, s-au instituit colegiile de supraveghere a acestor entitati in spatiul european, de aceea activitatea acestui tip de entitati nu poate fi desfasurata in Europa decat ulterior indeplinirii de catre aceste agentii a obligatiilor ce le revin in baza legislatiei europene abia introduse etc.
    Necesitatea acestor reglementari vizeaza tocmai constatarea faptului ca, oricat de indelungata le-ar fi fost activitatea, oricat de „independent” le-ar fi fost demersul. oricat de „obiective” le-ar fi fost mecanismele de calcul si oricat de „sofisticate” le-ar fi fost formulele matematice utilizate in determinarea riscului, toate acestea nu le-au impiedicat sa aiba „fail” in evaluarea momentului declansarii crizei!
    Larga reactie publica, in toata splendoarea ei mediatica, ce imbraca toate manifestarile posibil civilizate in plaja: manie – ironie sarcastica, a determinat mediul politic si nu numai, sa analizeze cu mult mai multa atentie semnalele academice pe care numeroase somitati ale domeniului le introdusesera deja, cu multi ani inainte, in dezbaterile academice.

    In esenta, aceste semnale academice vizau neconcordanta evidenta (spuneau chiar „flagranta”) intre principiile de guvernanta corporativa (nu corporatista! cum se vehiculeaza prin mediul politic si mediatic din Romania) promovate de principalii purtatori de stindard ai ideii de dereglementare, si constatarea faptului ca nimeni, atata vreme cat nu exista o norma care sa-i impuna acest lucru, nu poate fi prezumat perpetuu ca fiind, nu numai corect, ci si infailibil in aprecieri.

    Universitarii sustineau faptul ca degeaba va fi prezumat cineva a nu intra intr-o situatie clara de conflict de interese cata vreme vizeaza si atingerea un interes material substantial, Nu poti prezuma ca toata lumea va juca onest cand sunt multi bani in joc…

    Revenind la agentii, aici, anterior declansarii crizei, universitarii semnalasera existenta evidenta a conflicului de interese (nereglementat) in care se aflau agentiile de rating. Acestea nu aveau, nici macar teoretic, cum sa evite acest lucru atata vreme cat:
    – sunt societati comerciale a caror ratiune de a fi o reprezinta profitul si propria dezvoltare
    – incheie contracte comerciale cu cei pe care-i analizeaza
    – modalitatile tehnice, formulele matematice utilizate de catre fiecare
    agentie de rating sunt „produse proprii”, reprezinta „know how” si au regimul celui mai puternic secret detinut .

    Concluzia desprinsa de universitarii americani era aceea a faptului ca „aprecierea”/”evaluarea” unor mari societati – cotate, a unor state, nu poate fi obiectiva atata vreme cat la baza evaluarii stau si elemente de subiectivitate:
    – dorinta de a avea cat mai multi clienti (multumiti),
    – dorinta de a avea un profit cat mai mare pentru a demonstra/dobandi un statut cat mai puternic in piata (pana la urma dorinta de a supravietui, cat mai bine posibil)
    – imposibilitatea verificarii formulelor matematice si a variabilelor luate in considerare la calculul riscului atata vreme cat toate acestea sunt strict secrete si cat reprezinta chiar esenta capacitatii tehnice/fortei profesionale si conceptuale care i-a generat/asigurat nu numai supravietuirea ci si, in cazul celor patru mari agentii americane, chiar suprematia.
    Nimeni nu contesta dreptul lor de a-si tine secrete metodele si algoritmii de calcul, insa nimeni nu poate fi impiedicat sa gandeasca inclusiv asupra faptului ca acestea pot sa NU fie infailibile.

    Pornind si de la aceasta realitate, se faceau aprecieri la adresa imposibilitatii ca, in lipsa unor reguli, aceste agentii, de ale caror ratinguri depinde efectiv perceptia investitorului, sa poata oferi cu certitudine, elemente de apreciere eminamente si pur obiective. Nu putine erau vocile care sustineau” cu cat dai mai mult, cu atat esti mai bine cotat…. Si mult mai multi erau cei care sustineau caracterul infailibil si pur obiectiv al evaluarii, ca argument al mentinerii statutului de institutie asupra careia NU trebuie sa opereze nici un fel de noua reglementare

    Dupa izbuncnirea crizei, aceste aspecte si altele, au fost luate in considerare nu numai de catre SEC cat si de catre Uniunea Europeana.

    Acestea sunt ratiunile pentru care s-au introdus in uniune reglementari, nu foarte stricte, ce vizeaza un anumit tip de supraveghere si control (colegiile de supraveghere) pe care il exercita statele europene… Cum functioneaza, ce face Romania, ce responsabilitati noi au acum aceste agentii in raport cu autoritatile europene, cum le este autorizata functionarea pe piata europeana etc.etc. etc. sunt aspecte pe care le putem dezbate…
    (si la o cafea, acolo unde intuiesc faptul ca am mai baut cateva sau ma insel? 🙂 🙂 🙂 🙂
    va urma

  16. 17 Bratu Maria octombrie 31, 2011 la 10:41 pm

    Domnule presedinte,
    Mircea Geoana a anuntat, de altfel, ca vrea sa candideze din nou pentru functia de sef de stat, problema sa fiind aceea ca PSD il sustine in acest efort pe Crin Antonescu, liderul PNL. Lui Geoana nu ii mai ramane, deci, decat varianta sa mearga alaturi de ceilalti fosti colegi pesedisti, in tabara lui Gabriel Oprea. Zvonurile spun ca astfel se explica si chemarile recente ale presedintelui Senatului la DNA, ca o tentativa a lui Basescu si Oprea de a-i forta mana lui Geoana, pentru ca acesta sa accepte fara alte conditii trecerea in tabara puterii.
    Basescu a pregatit scenarii pentru a-l opri pe Crin Antonescu din victoria sa mai mult decat sigura, iar una din directii este candidatura lui Geoana, menita sa fure electorat de stanga. Problema lui Mircea este ca, in actualele conditii, sunt slabe sansele ca el sa mai poata striga, in gura mare, Mihaela, dragostea mea. Masuratorile sociologice arata ca viitorul presedinte al Romaniei va fi, fara dubii, Crin Antonescu..Trageti-l de maneca daca ii mai trece pe la ureche cate o flacara violet..noi il vrem pe Victor Ponta prim ministru,iar ceea ce decide USL este litera de lege..numai asa vom castiga..ce vrea de fapt domnul Geoana!?

  17. 18 viorica buda octombrie 31, 2011 la 11:36 pm

    Nu ati reusit la ora 20 sa o lamuriti pe moderatoarea de la Realitatea. La ora 23 a repetat aceiasi poveste.

  18. 19 Socrate octombrie 31, 2011 la 11:37 pm

    @Victor V. * Va cam lasa memoria. Ati sustinut cum cateva zile ca modelul de stat actual din CE ( in legatura cu datoriile suvernane ) este necorespunzator, drept care v-am cerut detalii despre cum ar trebui sa arate un model de stat model, dupa parerea dvs. ,mi-ati promis niste link-uri si ati uitat si de ele.
    Atentie insa, ca v-am prins cu vorba. Pai daca statul german, datorita functionarilor sai, nu mai este un administrator prost, ci un administrator bun, atunci inseamna ca axioma “statul este cel mai prost administrator “ nu mai este axioma, asa ca va rog sa acceptati ce sustin de atata timp – orice stat, cu niste functionari ( management ) competent si cinstiti, poate administra cu success orice companie, inclusiv o banca.
    A propos, ce legatura este intre bail-out si nationalizare ? Bibliografie ( ca sa va intorc amabilitatea ) http://en.wikipedia.org/wiki/Bailout and http://en.wikipedia.org/wiki/Nationalization
    Iar ati sarit, fara eleganta , dar cu nonsalanta, peste unele detalii incommode pentru conceptiille dvs., cum ar fi ajutorul de stat(e).
    Privitor la ce ne cere FMI-ul cu bancile in dificultate, aveti dreptate, e vorba de un atac marsav dar la banii publici, nu la proprietatea privata, daca este vorba de numai de preluarea spre administrare, si nu de nationalizare ( bail-out-ul dvs. ). Adica statul roman, dator pana in gat, s-ar indatora suplimentar, pentru a imprumuta la randul lui bancile in dificultate. Operatiunea precedenta a fost imprumutul la FMI de 13 miliarde de euro. Bibliografie
    http://www.dcnews.ro/2011/10/de-ce-a-fost-pusa-romania-sa-imprumute-fix-13-miliarde-de-euro-de-la-fmi-cum-sunt-jefuite-statele-de-marile-banci-interna%C8%9Bionale/
    Ca sa nu mai spun ca statul roman, prin BNR ( banca de stat ) ar tfi ppus sa ADMINISTREZE. Cu cine, cu clientele politica ?
    Despre UK si Cameron, alta data.
    PS Sa stiti ca aceeasi are multa dreptate.Ar trebui sa reflectati putin asupra acelor postari.

  19. 21 aceeasi octombrie 31, 2011 la 11:39 pm

    @ victor v
    ptr ca mai am si preocupari de „gospodina”, mici completari la dialog, incapatanadu-ma sa nu vad si sa nu inteleg superioritatile de tip masculin…

    Mircia Giurgiu: clujean din Rasca – in jud. Cluj, comuna Rasca este considerata ca fiind „cea mai mare si mai lunga din tara” de la intrare, la iesire faci minim 20 km; zona superba, in care, la trei dealuri, vezi o casa; ca sa discuti cu vecinii, aprinzi focurile. Vorbesc serios nu ironizez. Bref

    Ca mai toti clujenii, merge si el permanent in Ungaria, Acolo a constatat ca, dupa ce Orban a adoptat masurile ref la limitarea raportului de schimb forint/franc elvetian, acesta a ajuns sa fie pur si simplu divinizat de populatie. Cota popularitatii lui Orban este acum la peste 60%!!!

    Si ce si-a zis Mircia? Hai si noi, ca, asa iesim din marasmul electoral. Saracul, nu stie ca in timp ce in Romanica gradul de expunere al populatiei pe francul elvetian (imprumuturile populatiei in franc elvatian) este de 15%-16%, in Ungaria, este de peste 60%. Dar este drept ca multi clujeni s-au bulucit anii anteriori sa se imprumute in franci…

    Ca sa revenim la discutia noastra, sugerez sa urmariti evolutiile viitoare, intr-un interval de timp foarte apropiat, la nivel european. Deja s-au conturat, in linii mari, elementele definitorii si, „scandalul” Grecia, poate fi usor acoperit de „scandalul” Ungaria….
    Iar Grecia, trebuie ajutata, cata vreme a facut datoria ajutand la randul ei…

    Pana atunci, da, este cert si este documentat faptul ca masurile lui Orban sunt „masuri ce induc risc foarte mare” atat pe piata monetara europeana – chiar daca Ungaria nu este membra acolo – cat si pe intreaga piata finaciara din UE…

    Problema mea nu e ca un scandal va ingropa altul ci ca, pe (unele) evaluari anterioare, dupa Grecia, urmau Ungaria si…. Romanica. Dupa aceea mai vedem daca vorbim de Italia, Spania etc.

    Ceva „semne” in acest sens, gasiti inclusiv in materialele elaborate de societatea lui Rubini – pe care, by the way, o si vinde mai nou.

    Continuam, cand ne lasa „gospodaria” 🙂

  20. 22 aceeasi noiembrie 1, 2011 la 12:34 am

    PS. scuze, rectificari:

    „….naivitatea de a diferentia lupta politica de opinia personala”…. nu „…lipsa politica…”

    „Iar Grecia, trebuie ajutata, cata vreme si-a facut datoria…” nu ” a facut datoria” Viteza, eram tentata sa spun cum a facut aceasta datorie, dar m-am oprit la timp 🙂

    Scuze ptr celelalte imperfectiuni in redactare, viteza…

  21. 23 blogideologic noiembrie 1, 2011 la 3:17 am

    @ Victor V.
    „imbecilitățile STATULUI grec” au fost de fapt încurajate de puterea financiară ocultă din USA. Cum poţi să îţi selectezi aşa de evident interesat în crearea de distorsiune, datele pe care le prezinţi aici ?

  22. 24 blogideologic noiembrie 1, 2011 la 3:56 am

    @ Adrian Năstase
    Cred că dacă veţi câştiga alegerile, va trebui să urmaţi exemplul dat acum de George Papandreu http://elysee.blog.lemonde.fr/2011/10/31/sarkozy-consterne-par-lannonce-de-referendum-en-grece/

  23. 27 blogideologic noiembrie 1, 2011 la 6:39 am

    @ Adrian Năstase
    Felul cum a fost organizată recenta şedinţă a Consiliului Naţional PSD se remarcă printr-o mare plictiseală tematică şi printr-o completă lipsă de imaginaţie. Şi chiar este nevoie de multă, multă imaginaţie pentru a scoate România din groapă (evident, printr-o metodă diferită de cea a baronului Munchausen). Am mai vorbit pe aici despre dezvoltarea durabilă şi principiile Bruntland pentru Noua Economie. Ştiu că am stârnit de fiecare dată hăhăitul comentatorilor portocalii gen @Victor V. (cel care, de la Tismana fiind, garanta la un moment dat autenticitatea lui Vladimir Tismăneanu). Totuşi, totuşi, nu uitaţi că în prima revoluţie industrială, invenţia reprezentată prin James Watt (1736 – 1819) şi imaginaţia reprezentată prin William Blake (1757 – 1827) practic au fost sincrone.

  24. 28 blogideologic noiembrie 1, 2011 la 6:49 am

    Inflaţia şi relaxarea monetară cantitativă (QE) în Noua Economie Normală http://www.thedailycrux.com/content/9069/Bill_Gross/eml

  25. 29 aceeasi noiembrie 1, 2011 la 10:54 am

    @blogideologic

    Multumesc:-)

  26. 30 Victor V. noiembrie 1, 2011 la 11:42 am

    @ aceeasi

    Mulțumesc mult pentru răspuns. L-am citit cu foarte multă plăcere. Și îți mulțumesc și pentru răbdarea de care dai dovadă față de exprimarea mea de „bizon” (scuze, dar nu reușesc să găsesc acum alt termen). Voi reuși să răspund detaliat abia spre sfârșitul zilei (sper).

    Am fost înțeles greșit în ceea ce privește „lupta politică” și activiștii. Nu la tine mă refeream. Îmi cer scuze că am fost insuficient de explicit.

    Te asigur încă o dată de tot respectul meu și considerația mea (sper că nu e cazul să insist că nu e nici cea mai vagă urmă de ironie).

  27. 31 Maximmouse noiembrie 1, 2011 la 12:43 pm

    @Marcus!

    Intradevar inspirata poezie.!

    …chiar si suna bine….:)

  28. 32 Socrate noiembrie 1, 2011 la 2:06 pm

    @Victor V. * Formularea exacta a celor pe care le-ati spus pe data de 23 Octombrie :“Criza actuală, cea DATORIILOR DE STAT, este opera comportării iresponsabile a clasei politice și a STATELOR în ultimii zeci de ani. Modelul vechi de stat este anacronic. “.
    Acum, trei intrebari de 100 de puncte :
    Guvernul portocaliu vrea sa privatizeze Cupru Min Abrud-Rosia Poieni ( zacaminte de cupru in valoare de 7.8 miliarde dolari ), prin licitatie, licitatie care porneste de la 85 milioane de dolari.
    Detalii la : http://www.cotidianul.ro/se-vinde-cuprul-romaniei-pentru-85-de-milioane-de-dolari-162460/ si pe internet. Cupru Min Abrus are profit de 18 milioane de lei si datorii de cca 70 milioane lei
    Dupa privatizare, statul se va alege cu redevente de 4%.
    Acu, trei intrebari de 100 de puncte :
    1. Face bine statul privatizand Cupru Min Abrud ?
    2. Face bine PSD-ul neprotestand si neintroducand macar o motiune, simpla sau de cenzura ?
    3. Dv. ce ati face daca ati fi proprietarul Cupru Min Abrud ?

  29. 33 Victor V. noiembrie 1, 2011 la 7:19 pm

    @ aceeasi

    În sfârșit am ceva mai mult timp. Să o luăm în ordine.

    Am fost etichetat aici de mai multe ori ca fiind „portocaliu”, doar pentru că uneori am fost de acord cu unele măsuri ale PDL-ului sau ale lui TB. Dacă tu consideri că sunt de bunăcredință și comentariile mele au o oarecare utilitate pentru domnul Adrian Năstase sau măcar pentru tine, eu sunt fericit. Altfel efortul meu este inutil sau chiar contraproductiv.

    La un moment dat că o altă comentatoare sugera să fim „șutuiți”. La ea mă refeream atunci când ziceam de activiștii de un anumit tip.

    Atunci când vorbeam de “vechiul FDSN (cel care a dispărut practic în 2000)”, mă refeream la aripa conservatoare a PDSR, cea care a fost „pensionată forțat” în 2000.

    Îmi pare rău că nu te vezi în nicio guvernare viitoare. Mi se pare că ești echilibrată, răbdătoare și informată. Glumind, aș spune că aș vota liniștit genul tău de politician. Încă o dată, te apreciez sincer și se pare că nu sunt singurul.

    Îmi cer scuze pentru atitudinea inutil superioară în problema agențiilor de rating și îți mulțumesc pentru clarificări.

    Să nu uităm că ratingurile agențiilor nu sunt impuse nimănui. S-au dovedit a fi doar cel mai precis mecanism, cunoscut până acum, de măsurare a riscului. E adevărat că acest instrument a fost inutil în a detecta criza.

    Dacă ne uităm însă la modul în care se construiesc aceste modele este evident și de ce. Datele colectate și folosite în analiză se referă la perioade de stabilitate. Un nou tip de criză poate fi modelat, doar post-factum. Putem renunța la ratinguri? Nu cred. Au fost agențiile motivate financiar să ofere ratinguri bune într-un mod incorect? Este posibil, dar din nou, eu nu cred că acesta a fost motivul eșecului.

    Sper că de data aceasta dialogul a fost mai plăcut decât discuțiile precedente. Și îmi pare rău pentru ironiile inutile și/sau atitudinea condescendentă.

    „Cum functioneaza, ce face Romania, ce responsabilitati noi au acum aceste agentii in raport cu autoritatile europene, cum le este autorizata functionarea pe piata europeana etc.etc. etc. sunt aspecte pe care le putem dezbate… (si la o cafea, acolo unde intuiesc faptul ca am mai baut cateva sau ma insel?)”

    Nu știu dacă ne-am mai întâlnit la o cafea, dar oricum am putea începe acum.

  30. 34 Victor V. noiembrie 1, 2011 la 9:21 pm

    @ Socrate

    Am înțeles acum la ce vă refereați (chiar trebuie să folosim pluralul de politețe pe blog?).

    În contextul datoriilor statelor suverane, eu voiam să punctez că modelul bazat pe datorie (deficit bugetar) este de domeniul trecutului. Nu sunt sută la sută sigur că acesta este contextul, dar îmi este destul de greu să caut prin multitudinea de comentarii. În ultimul timp domnul Adrian Năstase (ca și comentatorii dânsului – adică noi) este tot mai prolific.

    În plus, nu am înțeles niciodată de ce deficitul bugetar este raportat la PIB și nu la veniturile bugetare. Nu știu dacă ați observat, dar veniturile și cheltuielile bugetare sunt incomparabil mai greu de găsit decât ceilalți indicatori economici. Nu suspectez vreo cabală ocultă, dar mi se pare aberant că cei mai importanți indicatori (după părerea mea) sunt și cei mai greu de găsit.

    Îmi amintesc și că am discutat și despre modelul de stat libertarian, dar nu cred că este politicos față de domnul Adrian Năstase să postez linkuri (în exces) către mises.ro, mises.org și alte site-uri de „dreapta” sau libertariene.

    Îmi cer scuze, dar axioma „statul este cel mai prost administrator” rămâne o axiomă în care eu cred. Faptul că există și state care funcționează decent (Germania, Olanda, țările nordice) este mai degrabă un rezultat al moralei protestante, după părerea mea. În plus respectul pentru banii colectați din taxe și pentru contribuabil este formidabil. Comparați vă rog cu Grecia sau chiar cu Italia.

    Referitor la bail-out și naționalizare, ultima este una din căile posibile de bail-out (dacă citiți cu atenție articolul din wikipedia o să găsiți: „Government should take an ownership (equity or stock) interest to the extent taxpayer assistance is provided, so that taxpayers can benefit later. In other words, the government becomes the owner and can later obtain funds by issuing new common stock shares to the public when the nationalized institution is later privatized.”

    În ceea ce mă privește, nu sunt un suporter al ‘bail-out”-urilor sau al ajutoarelor de stat. Sunt tentat să spun ca și Greenspan: „if is too big to fail, is too big”.

    Referitor la stirea dcnews.ro mie mi s-a părut o tâmpenie (îmi cer scuze pentru termen). „Jurnalistul economic” Zainea, constată coincidența dintre datoriile pe termen scurt și suma împrumutată de FMI (13 mld euro). Însă nu explică (pentru că nu are cum) modul în care banii ajung de la FMI via BNR la băncile comerciale.

    Așa cum am mai discutat cu „aceeasi”, BNR nu este chiar stat. Clientela politică nu prea reușește să se infiltreze. Ocaziile sunt rare (o dată la 5 ani), iar atmosfera din BNR îi transformă. Uitați-vă la Florin Georgescu sau Bogdan Olteanu (ambii foști politicieni marcanți) și spuneți-mi dacă mai arată a „politicieni”.

    Referitor la privatizarea minei de cupru, sunt convins ca ideea este excelentă. Asta nu înseamnă că ar trebui vândută indiferent de preț. Dacă ar fi compania mea, care ar pierde bani (în pofida valorii zăcământului), aș lua legătura cu primele 10 companii din domeniu și le-aș invita la licitație. Dacă oferta cea mai mare, ar fi totuși prea mică față de ceea ce mă așteptam eu, aș renunța să vând compania și aș schimba managementul.

    Fiind o companie a statului român, administrat de politiceni „descurcăreți”, probabil că se vor alege trei companii de partid și se va vinde celei care oferă șpaga corectă celui mai potrivit politician, indiferent de prețul ofertat. Câștigătorul este… Gheorge… și-atât că altfel e calomnie.

  31. 35 Victor V. noiembrie 1, 2011 la 9:51 pm

    @ blogi

    Ești incredibil! Tu chiar ești de acord cu Papandreu?

    +++”imbecilitățile STATULUI grec” au fost de fapt încurajate de puterea financiară ocultă din USA. Cum poţi să îţi selectezi aşa de evident interesat în crearea de distorsiune, datele pe care le prezinţi aici?+++

    Ia-te de mână cu „maestrul” Coruț. Nimic despre extratereștri? Sau ești suficient tu deocamdată.

    PS: Nu mi-ai răspuns nimic la comentariile despre opiniile tale referitoare la Corneliu Coposu, Regele Mihai și masacrul de la Otopeni.

    Dacă l-ai ratat ți-l postez din nou:

    https://nastase.wordpress.com/2011/10/30/o-noua-victorie-a-stangii-in-irlanda/#comment-143727

    Sunt din seria „lecturerii” spun lucruri trăznite?

  32. 36 blogideologic noiembrie 2, 2011 la 8:56 am

    Un excerpt din discursul senatorului USA Ted Kaufman, discurs ţinut pe data de 15 martie 2010 +The Case of Greece : At the same time, there are reports that raise questions about whether Goldman Sachs and other firms may have failed to disclose material information about swaps with Greece that allowed the country to effectively mask the full extent of its debt just as it was joining the European Monetary Union (EMU). We simply do not know whether fraud was involved, but these actions have kicked off a continent-wide controversy, with ramifications for U.S. investors as well. In Greece, the main transactions in question were called cross-currency swaps that exchange cash flows denominated in one currency for cash flows denominated in another. In Greece’s case, these swaps were priced “off-market,” meaning that they didn’t use prevailing market exchange rates. Instead, these highly unorthodox transactions provided Greece with a large upfront payment (and an apparent reduction in debt), which they then paid off through periodic interest payments and finally a large “balloon” payment at the contract’s maturity. In other words, Goldman Sachs allegedly provided Greece with a loan by another name. The story, however, does not end there. Following these transactions, Goldman Sachs and other investment banks underwrote billions of Euros in bonds for Greece. The questions being raised include whether some of these bond offering documents disclosed the true nature of these swaps to investors, and, if not, whether the failure to do so was material. These bonds were issued under Greek law, and there is nothing necessarily illegal about not disclosing this information to bond investors in Europe. At least some of these bonds, however, were likely sold to American investors, so they may therefore still be subject to applicable U.S. securities law. While “qualified institutional buyers” (QIBs) in the U.S. are able to purchase bonds (like the ones issued by Greece) and other securities not registered with the SEC under Securities Act of 1933, the sale of these bonds would still be governed by other requirements of U.S. law. Specifically, they presumably would be subject to the prohibition against the sale of securities to U.S. investors while deliberately withholding material adverse information. The point may be not so much what happened in Greece, but yet again the broader point that financial transactions must be transparent to the investing public and verified as such by outside auditors. AIG fell in large part due to its credit default swap exposure, but no one knew until it was too late how much risk AIG had taken upon itself. Why do some on Wall Street resist transparency so? Lehman shows the answer: everyone will flee a listing ship, so the less investors know, the better off are the firms which find themselves in a downward spiral. At least until the final reckoning. As I said more than a year ago: „At the end of the day, this is a test of whether we have one justice system in this country or two. If we don’t treat a Wall Street firm that defrauded investors of millions of dollars the same way we treat someone who stole 500 dollars from a cash register, then how can we expect our citizens to have faith in the rule of law? For our economy to work for all Americans, investors must have confidence in the honest and open functioning of our financial markets. Our markets can only flourish when Americans again trust that they are fair, transparent, and accountable to the laws.” The American people deserve no less. […] According to people familiar with the matter interviewed by China Securities Journal, Goldman Sachs Group Inc. did as many as 12 swaps for Greece from 1998 to 2001, while Credit Suisse was also involved with Athens, crafting a currency swap for Greece in the same time frame. Under its „off-market” swap in 2001, Goldman agreed to convert yen and dollars into euros at an artificially favorable rate in the future. This helped Greece to use that „low favorable rate” when it recorded its debt in the European accounts-pushing down the country’s reported debt load. Moreover, in exchange for the good deal on rates, Greece had to pay Goldman (the amount wasn’t revealed). And since the payment would count against Greece’s deficit, Goldman and Greece came up with another twist: Goldman effectively loaned Greece the money for the payment, and Greece repaid that loan over time. And the two sides structured the loan as another kind of swap. So, the deal didn’t add to Greece’s debt under EU rules. Consequently, Greece’s total debt as a percentage of GDP fell from 105.3% to 103.7%, and its 2001 deficit was reduced by a tenth of a percentage point in GDP terms, according to people close to Goldman. + http://www.scribd.com/doc/28422529/3-15-10-the-Rule-of-Law-and-Wall-Street

  33. 37 blogideologic noiembrie 2, 2011 la 9:09 am

    @ Victor V.
    Spuneam eu mai demult că oamenii din Servicii (eşti prea transparent!)se informează şi ei doctrinar corect (aşa cum le cere Stăpânul)despre economie politică (tema cea mai acută, nu-i aşa?), în sensul mişcării Lumii spre o inegalitate socială tot mai accentuată, citind şi ei propagandă libertariană pe mises.ro şi mises.org.

  34. 38 M.Voicu noiembrie 2, 2011 la 9:42 am

    @Socrate noiembrie 1, 2011 la 2:06pm spune: ”Guvernul portocaliu vrea sa privatizeze Cupru Min Abrud-Rosia Poieni ( zacaminte de cupru in valoare de 7.8 miliarde dolari ), prin licitatie, licitatie care porneste de la 85 milioane de dolari… Cupru Min Abrud are profit de 18 milioane de lei… Dupã privatizare, statul se va alege cu redevenţe de 4%.”
    * * * Acum ne aflãm la Profit = 18 milioane lei ≈ 6 milioane dolari pe care-l încaseazã proprietarul = Statul Român

    ➡ Pleacã-”ai noştri”, vin ”ai noştri”, statul rãmâne cu redevenţe mai mici chiar decât rata dobânzii :!:; am lua mai mult dacã le-am închiria doar [v. octombrie 30, 2011 la 10:35pm].
    Rãmân întrebãri esenţiale, între care @Socrate enumerã:
    ”1. Face bine statul privatizand Cupru Min Abrud ?
    2. Face bine PSD-ul neprotestand si neintroducand macar o motiune, simpla sau de cenzura ?
    3. Dv. ce ati face daca ati fi proprietarul Cupru Min Abrud ?”

    nici mãcar un referendum nu poate aproba prevederile actuale din legile petrolului şi minelor (care trebuiau demult anulate), cãci redevenţa legiferatã procentual încalcã dispoziţia din Constituţie: Art.136 alin.4 teza întâia: «Bunurile proprietate publică sunt inalienabile».
    Ce-au de zis specialiştii dreptului ?

  35. 39 blogideologic noiembrie 2, 2011 la 9:42 am

    @ Victor V.
    Respectuos vă atrag atenţia 🙂 că postarea dumneavoastră din noiembrie 1, 2011 la 7:19 pm devoalează un comportament tipic pentru un om din Servicii.

  36. 40 Socrate noiembrie 2, 2011 la 12:16 pm

    @Victor V. * Multumesc pentru raspuns. Tin sa clarific cum au ajuns banii imprumutati de la FMI via BNR la bancile comerciale. Simplu. Bancile comerciale avea blocate la BNR rezerve minime obligatorii de 40 % – RMO ( In acelasi timp, analistii anticipau o mentinere a RMO pentru pasivele in valuta la nivelul actual, de 40%, cel putin pana in momentul in care Romania va semna un acord de finantare externa. ). Dupa primirea imprumutului de la FMI, RMO a scazut drastic la 25% ( actualmente 20% ) . Banii eliberati nu au fost returnati bancilor mama ( datoriile au fost rostogolite ) ci au fost folositi pentru a imprumuta guvernul roman ( acordul de la Viena ). Cu alte cuvinte, Romania plateste acum doua dobanzi, una la FMI si una la banci.
    Axioma in discutie nu mai poate fi considerata axioma, intrucat face o generalizare nepermisa atata vreme cat exista foarte multe exceptii ( Germania, Olanda, tarile nordice, China, etc , din diferite motive ). Inclusiv la noi, statul a fost un bun administrator ( guvernele Vacaroiu si Nastase, vezi rezultatele ), asa ca nu putem spune nici macar la noi ca statul este cel mai prost administrator. Putem insa spune ca statul portocaliu este nu cel mai prost administrator, ci un administrator execrabil.
    Ce as fi facut eu, daca as fi fost factor de decizie in guvernul Romaniei, sau proprietar al companiei Cupru Min Abrud ? In primul rand as fi studiat atent situatia ( 420 de salariati, expansiuneaa si automat rentabilizarea posibile, dar franate de interdictia de a face angajari, de lipsa de investitii, de management, etc. ). As fi facut apel la bunul meu simt, care mi-ar fi spus ca nu se stie ce se va intampla cu pretul cuprului nici macar pentru urmatorii 2-3 ani si mi-ar fi spus ca daca cineva este doritor sa cumpere compania, inseamna ca aceasta companie este viabila si potential aducatoare de profit. Dupa care as fi intocmit un plan de afaceri, cu dezvoltare ( investitii ) si rentabilizare, as fi obtinut un credit de la banca in baza acelui plan de afaceri, rostogolind datoriile istorice ( care oricum, chiar si in situatia actuala, se puteau plati in 4 ani ). Dupa care as fi numit un management competent si motivat. Astfel as fi asigurat o sursa de venit si urmasilor mei sau pentru urmasii nostri, dupa caz ( forma de proprietate ), in loc sa-mi cumpar un Ferari si sa-mi construiesc un castel, sau sa construiesc parcuri la tara si in padure sau fantani arteziene muzicale, dupa caz ( forma de proprietate ).
    Asa ca eu cred ca PSD-ul ar trebui sa protesteze la aceast privatizare, care va fi cu siguranta asa cum ati descris-o dvs. Mugurel Surupaceanu a facut-o, pe blogul sau, dar cu o randunica nu se face primavara.

  37. 41 Victor V. noiembrie 2, 2011 la 1:15 pm

    @ blogideologic

    Pentru că ți-am citit „perlele” din comentariile tale? Înseamnă că vorbești de „serviciile” de sănătate.

    „Ştiu că am stârnit de fiecare dată hăhăitul comentatorilor portocalii gen @Victor V. (cel care, de la Tismana fiind, garanta la un moment dat autenticitatea lui Vladimir Tismăneanu).” – cum l-am „garantat” eu pe Vladimir Tismăneanu? Ultima dată îl descoperisei deghizat în LePrince. Te-ai hotărât? Ca să pot să-l „garantez”.

    Duci discuția în derizoriu. Recunosc că am și eu partea mea de vină, reamintindu-ți aberațiile postate de-a lungul timpului. Însă tu m-ai pus să caut după „cai verzi pe pereți” (graficele de care ziceai). Mai bine spune-mi unde să le caut și hai să ne întoarcem la discuția pe teme economice.

  38. 42 blogideologic noiembrie 2, 2011 la 2:03 pm

    @ Victor V.
    Un manager autentic lucrează mental cam toată vremea numai şi numai la afacerea sa. Tu ai prea mult timp liber (chiar mai mult decât mine, un biet pensionar, cu maximum posibil de timp liber!) ca să fii un manager autentic. „Toate-s vechi, şi nouă toate”, @ Victor V. . Te încadrezi într-un pattern. Cel al omului din Servicii. Iar dacă eşti aici „partener” temporar cu mine, încearcă să înveţi bine regulile dialogului.

  39. 43 blogideologic noiembrie 2, 2011 la 7:12 pm

    @ Victor V.
    Spune adevărul,tot adevărul, şi numai adevărul, @ Victor V. Eu spuneam că schimbarea numelui alogeno-cominternistului Tisminetzki în Tismăneanu nu conferă personajului autenticitate „de Tismana”. Există încercarea permanentă de furt a identităţii noastre. Eu te-am crezut autentic de la Tismana. Dar poate că eşti mankurtizat. Nu-i vina mea că nu ai respect pentru memoria neamului tău. Dar „Cine-au îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima cânii, / Mânca-i-ar casa pustia / Şi neamul nemernicia.”

  40. 44 Victor V. noiembrie 2, 2011 la 10:01 pm

    @ blogideologic

    Te-ai uitat la ce oră postez comentariile mai lungi? Peste zi nu am prea mult timp, dar nu pentru că aș fi „manager”. Dacă te distrează, pe mine nu mă deranjează să mă consideri ce vrei tu. Inclusiv spion albanez. Sau bubul.

  41. 45 Victor V. noiembrie 2, 2011 la 10:47 pm

    @ Socrate

    Îmi pare rău dar nu înțeleg clarificarea.

    „Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României” – site-ul BNR. Micșorarea RMO, înseamnă doar lichiditate suplimentară, nu împrumut din partea BNR-ului (banii din RMO sunt oricum ai băncilor).

    Mai spuneți „Banii eliberati nu au fost returnati bancilor mama (datoriile au fost rostogolite) ci au fost folositi pentru a imprumuta guvernul roman (acordul de la Viena)”. Deci nu au fost folosiți banii împrumutați de statul român pentru a acoperi datoriile private ale băncilor așa cum sugerează articolul cu pricina:

    „Din aceste 26 de miliarde de euro, 13 miliarde erau datorie pe termen scurt, deci platibilă în următorul an (2009). Cum, între timp, intervenise criza financiară mondială și băncile aveau nevoie de bani, FMI a pus România să se împrumute cu 20 de miliarde de euro, dintre care tocmai FMI a oferit 13 miliarde, adica exact suma pe care o aveau sucursalele din România de plătit către băncile mamă din străinatate! Acesta a fost mobilul imprumutului. Scoaterea acestor bani din Romania pentru a cârpi situația precară a băncilor.”

    Afirmația dumneavoastră mai conține (cred eu) o eroare. Acordul de la Viena nu prevedea împrumutarea statului român, ci doar menținerea expunerii pe piața romaneasca la nivelul din martie si a ratei de solvabilitate de peste 10% a sucursalelor principalelor nouă banci cu capital străin: Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank, Piraeus Bank si UniCredit, care detin împreună 70% din piata din România.

  42. 46 blogideologic noiembrie 3, 2011 la 5:19 am

    @ Victor V.
    Învaţă că discuţia înseamnă schimb de idei, nu schimb de jigniri. Observ că n-ai comentat discursul lui Ted Kaufman despre influenţa finanţei oculte în generarea crizei greceşti. Tot un „bubul” şi Ted Kaufman? Dar ce înseamnă „bubul” ? Numai la tine l-am auzit. De ce eşti aşa de ancorat pe el ? Ce reprezintă termenul acesta pentru tine ?

  43. 47 dlnimeni noiembrie 3, 2011 la 9:44 am

    Blogidologic:
    Va mai aduceti aminte ca biscuitilor Tismana li se spunea, popular, biscuiti „Izmana”?
    Anton Pann scria altfel „Decat ruda si vecinul/Mult mai bun este strainul/Ca ruda te necajeste/Iar vecinul te vorbeste”. Un internationalist protocronic, ar trebui reconsiderat de catre unii de pe la noi. Pentru exemplificaŕe, cintecul interpretat de formatia Trei Parale (nu le cunosc gradele, dupa virsta par locotenenti), deoarece, din nefericire, nu o pot afla pe youtube in interpretarea de referinta a colonelului Mica.

  44. 48 dlnimeni noiembrie 3, 2011 la 9:45 am

    Blogideologic: iata si link-ul.

  45. 49 Victor V. noiembrie 3, 2011 la 9:48 am

    @ blogi

    Ai deraiat complet. Am sugerat eu că Tismăneanu ar avea vreo legătură cu Tismana? Și nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că eu nu am „respect pentru memoria neamului”.

    Eu te-am întrebat dacă tu te consideri „oltean” doar pentru că locuiești la Craiova. După definiția ta ești „alogen”. Iar după modul în care raționezi și te războiești cu „capitaliștii” și „finanța ocultă”, ești un „cominternist” perfect.

    Tu, prototipul „alogenului cominternist” semeni mai degrabă cu tatăl lui Vladimir Tismăneanu. Ai chef să te războiești cu fiul său pentru că a schimbat tabăra. Fă-o liniștit. Dar nu mă amesteca pe mine în mizeria asta.

    Înainte mă amuza ura ta viscerală și nenaturală față de „servicii”. Acum înțeleg de ce. Și te compătimesc.

  46. 50 dlnimeni noiembrie 3, 2011 la 9:50 am

    Blogideologic: lasind gluma la o parte, sper ca va place interpretarea celor de la Trei Parale.

  47. 51 Victor V. noiembrie 3, 2011 la 10:03 am

    @ blogi

    Am presupus că l-ai citit pe Coruț, având în vedere ideile puține și fixe referitoare la „marea finanță ocultă”.

    Ce era de comentat la textul lui Kaufman? Implicarea lui Goldman Sachs? Posibila lor complicitate la excrocheriile statului grec? Nu de asta au ajuns grecii la faliment. Vorbim de zeci de ani în care un popor (o țară) a trăit pe datorie, dincolo de posibilitățile materiale.

    Iar politicienii greci au arătat încă o dată Europei că nu pot fi crezuți. Că sunt niște nemernici cu două fețe. Papandreu nu ar fi trebuit să NEGOCIEZE, dacă știa că nu își va asuma consecințele.

    Îmi pare rău să spun, dar acțiunea idiotului șubrezește încă o dată întreaga Uniune Europeană. Și ajută noua RUSIE. Nu mă miră că-l aprobi pe Papandreu. Din păcate pentru tine e prea târziu.

  48. 52 blogideologic noiembrie 3, 2011 la 2:52 pm

    @ Victor V.
    Repet : Învaţă că discuţia înseamnă schimb de idei, nu schimb de jigniri.

  49. 53 blogideologic noiembrie 3, 2011 la 3:05 pm

    @ dlnimeni
    „Multe mulţămiri”, cum ar fi zis bunicul meu Grigore Filipaş, răzăş de la Nistru.

  50. 54 blogideologic noiembrie 3, 2011 la 3:23 pm

    „Ideile puţine şi fixe” certamente se referă la un personaj ca tine. Dar admit că ideologia naţionalismului românesc şi perspectiva că România poate renaşte din cenuşă sunt două concepte care îi sperie pe alogenii ce comandă serviciilor. Eu îmbrăţişez cele două concepte, nu neg. Totuşi hai să-ţi mai ofer încă un text spre lectură folositoare : +Goldman Sachs : la Maison Blanche sous influence / Le 11 septembre 2009 Michael Moore présentait au Festival du cinéma de Toronto son film, Le Capitalisme, une histoire d’amour. Après la projection, un spectateur l’interroge sur Barack Obama. Le réalisateur rappelle qu’il a activement soutenu le candidat démocrate. Sa plus grande crainte, ajoute-t-il, est „l’influence que pourrait exercer Goldman Sachs sur la nouvelle administration”. Pour le cinéaste comme pour de nombreux Américains, Goldman Sachs reste le diable. L’entregent, la qualité du lobbying, l’influence politique que l’on attribue à la première banque d’affaires du monde impressionnent toujours autant. Les administrations passent, „GS” reste. Son nom condense presque à lui seul l’identité des milieux d’affaires américains. „Quelque chose de similaire à ce que furent longtemps les Rothschild en Europe”, note le recteur de la Business School de l’université de New York, Thomas Cooley. Goldman, dite encore „la firme”, continue de susciter louanges et jalousies – détestation parfois. Non seulement la banque est très rentable, mais admirateurs comme contempteurs admettent que sa „culture d’entreprise” lui confère des avantages inégalés. Et louanges et jalousies portent de plus en plus sur ses supposées connexions politiques. D’où son sobriquet : „GS” comme „Government Sachs”. Goldman souffre désormais d’un „problème d’image”, notait le Wall Street Journal en juillet. En 2007, les 30 000 salariés de Goldman dans le monde ont géré 22 200 milliards de dollars d’actifs. Son PDG a perçu la plus forte rétribution de l’histoire de la finance : 74 millions de dollars, dont 41 en stock-options. La banque a eu un seul trimestre déficitaire en 2008 et a ensuite réalisé les plus gros profits de son existence : 5,3 milliards de dollars de bénéfices nets au premier semestre 2009 ! Depuis son niveau le plus faible, en novembre 2008, le cours de l’action GS a plus que triplé ! Classé à la 20e place en 2008 dans la liste annuelle des „100 personnalités les plus influentes” du magazine Vanity Fair, Lloyd Blankfein, le PDG de GS, s’est retrouvé au premier rang de ce classement en 2009. Explication du magazine : „Difficile de trouver une institution financière qui a aussi bien traversé la crise que Goldman Sachs.” Maria Woehr, sur le site spécialisé Dealscape, ne comprend pas les commentaires sur le „problèmle d’image” de Goldman Sachs : „Pourquoi tout ce buzz autour de la dégradation de l’image de Goldman ? C’est l’entreprise la plus grosse et qui réussit le mieux de toutes les institutions de Wall Street. Son image devrait être excellente ; or elle ne l’est plus.” GS a la réputation d’être opaque ? Lucas Van Praag, son porte-parole, veut bien assumer. Lorsque nous lui avons demandé de rencontrer ses lobbyistes à Washington (GS est le numéro un du secteur bancaire en dépenses de lobbying), il nous a indiqué sans ambiguïté qu’il n’en était pas question. Quant à la nature de cette influence, la question se pose ainsi : GS bénéficie-t-elle d’un traitement privilégié de la part des pouvoirs publics américains ? Ce qui fait sa force, ou sa puissance, explique-t-il son entregent politique ? Rétrospectivement, note le président de la filiale américaine d’une banque européenne, si Lehman Brothers avait été renflouée par l’Etat comme Bear Stearns l’avait été six mois plus tôt, „jamais le Congrès n’aurait voté les 700 milliards de dollars du plan de sauvetage financier”. Doit-on en conclure que l’intérêt de Goldman (voir disparaître Lehman, un concurrent direct) et celui de l’Etat (créer un choc pour obtenir l’aval des élus pour la recapitalisation publique du secteur financier) se conjuguaient conjoncturellement ? Le banquier sourit : oui, „la mort de Lehman était inscrite”, pour que Merrill Lynch puisse être reprise, et Morgan Stanley et Goldman préservées. „C’est une certitude, si Goldman Sachs avait été à la place de Lehman, jamais le Trésor ne l’aurait laissé aller à la faillite”, estime le patron du hedge fund Dome Capital, Antoine Bernheim (aucun lien avec son homonyme, patron de l’assureur Generali). Cette phrase, nous l’avons entendue, quasi identique, dans la bouche de tous nos interlocuteurs à Wall Street. William Cohan, un ancien banquier qui prépare un livre sur Goldman Sachs, balaie cette conviction. Il la juge „rhétorique, parce que Goldman n’aurait pas pu se retrouver dans la situation de Lehman, sinon ce n’aurait pas été Goldman !” Ce qui n’est pas rhétorique, c’est le nombre d’anciens banquiers de Goldman Sachs dans les allées du pouvoir depuis plus de quinze ans. Sous Bill Clinton, on entendait déjà : „Goldman est dans la Maison” – la Blanche, s’entend. Son représentant le plus connu fut Robert Rubin, vingt-six ans chez GS, qui abandonna sa présidence pour devenir secrétaire au Trésor américain. A la fin des années 1990, avec Alan Greenspan, le patron (républicain) de la Réserve fédérale (Fed, banque centrale des Etats-Unis), Robert Rubin fut le grand architecte de la dérégulation massive des produits financiers à risque. Mais c’est surtout sous George W. Bush que les allées du pouvoir virent affluer les anciens de GS. Henry „Hank” Paulson, trente ans chez Goldman Sachs, dont il fut PDG, devint lui aussi secrétaire au Trésor. Auparavant, Stephen Friedman, un co-numéro deux de GS, où il a passé vingt-huit ans, avait été le premier conseiller économique du président Bush, une position qu’il quittera pour devenir, en 2008, président du conseil d’administration de la réserve fédérale de New York (celle qui supervise les marchés financiers). Autant dire qu’il a participé de près à l’intervention publique dans la crise au côté de celui qui était alors son président opérationnel, Timothy Geithner, aujourd’hui secrétaire au Trésor de Barack Obama. Ex-conseiller aux affaires internationales de GS, Robert Zoellick avait déjà travaillé au département du Trésor sous George Bush père, dont il fut ensuite chef de cabinet. Le fils allait en faire un représentant spécial au commerce, avant de le nommer à la tête de la Banque mondiale. Reuben Jeffery III, dix-neuf ans chez Goldman, finira sous-secrétaire d’Etat à l’économie, aux finances et à l’agriculture, de 2007 à 2008. Enfin, lorsqu’il dut assigner la gestion des 700 milliards de dollars de son plan de sauvetage financier, à qui Hank Paulson fit-il appel fin 2008 ? Au jeune Neel Kashkari, depuis cinq ans chez GS. Quant à Josh Bolten, ses cinq années passées chez Goldman suffirent pour que „W” en fasse son chef de cabinet. La liste de ces supposées passerelles, recensées dans un article publié par le magazine Rolling Stone, perturbe pour deux motifs : elle est terriblement éloquente, au moins pour le passé récent ; et elle est reprise par d’autres, qui ne sont pas des adeptes des théories du complot. Gretchen Morgenson, chroniqueuse vedette du New York Times, a dévoilé que, après avoir laissé Lehman Brothers aller à la faillite, le ministre Paulson a appelé en une semaine vingt-quatre fois Lloyd Blankfein, le patron de GS. Aucun autre banquier de la place n’a bénéficié d’une telle assiduité. „Qui donc le ministre aurait-il appelé ?, demande Lucas Van Praag, le grand communiquant de Goldman. Hormis JP Morgan et nous-mêmes, toutes les banques allaient alors si mal !” La „Goldman Connexion” se poursuit-elle sous l’administration Obama ? Quelle chance, explique-t-on dans l’entourage de GS, il se trouve que Blankfein, l’actuel PDG, est plutôt démocrate. Pour GS, „l’accession d’Obama à la Maison Blanche ne modifie strictement rien”, dit le recteur Cooley. Avant l’élection présidentielle de 2008, les cadres de Goldman ont versé 981 000 dollars à la campagne démocrate, quatre fois plus qu’aux républicains. Avec son flair usuel, GS avait très tôt pronostiqué la victoire d’Obama, dit la rumeur. „Le choix de Lawrence Summers à la tête du Conseil économique doit beaucoup à Robert Rubin”, dont il avait été l’adjoint sous Clinton, assure encore M. Cooley. Quant à Timothy Geithner, qui n’est pas un „Goldman Boy”, il a été remplacé poste pour poste à la tête de la Fed de New York par William Dudley, vingt et un ans chez GS. Surtout, l’entrée en fonctions de Tim Geithner comme secrétaire au Trésor d’Obama n’était pas encore avalisée que le ministre avait déjà choisi son chef de cabinet. Il se nomme Mark Patterson. Depuis des années, il était l’un des plus importants lobbyistes pour Goldman Sachs à Washington. Le jour même où il choisissait Patterson, M. Geithner a signé une directive d’application de l’ordre que le nouveau président avait signée cinq jours plus tôt pour tenir les lobbyistes „à l’écart” de l’attribution des fonds alloués aux banques par le plan de sauvetage financier (TARP). Le journal USA Today a alors immédiatement rappelé que, pour se faire élire, M. Obama avait insisté sur la nécessité de limiter drastiquement l’influence des lobbies à Washington. Il semblait donc que, même pour le président du „changement”, Goldman Sachs n’était pas soumis aux règles qui valent pour les autres. Le 26 septembre 2008, le Center for Responsive Politics (un groupe de recherche) avait indiqué que, sur l’année écoulée, GS avait dépensé 29,6 millions de dollars en financements politiques divers et 43 millions en lobbying au Congrès pour y défendre ses intérêts. „Consanguinité” : le mot revient souvent. Entre Goldman Sachs et la haute administration existeraient des liens d’extrême proximité dont chacun tirerait avantage – surtout GS. Lloyd Blankfein feint de s’en offusquer : „Ce qui fut longtemps une vertu est en passe de devenir un vice”, a-t-il déclaré. En d’autres termes, la tradition serait ancrée : les banquiers de la firme, la cinquantaine atteinte et leur coffre-fort remarquablement rempli – il ne peut en être autrement, sinon ils n’auraient pas pu rester chez GS -, il leur est commun de rendre à la société ce qu’elle leur a donné. Certains s’occupent de bienfaisance ou d’ONG, d’autres se laissent séduire par les sirènes de la haute fonction publique. Qu’y aurait-il de plus vertueux que de renoncer à des émoluments exceptionnellement gras pour servir l’Etat ? „En France, dit notre banquier européen, énarques et polytechniciens servent d’abord l’Etat puis vont profiter dans le privé du carnet d’adresses acquis. Ici, c’est l’inverse. Dans les deux cas, politique et entreprise sont de plus en plus intriquées.” Sauf que cette „intrication” apparaît incommensurablement plus dense avec Goldman. Lors de la semaine fatidique du 14 au 21 septembre 2008, poursuit le banquier, l’Etat américain ne pouvait pas tout faire à la fois. Une fois Merrill Lynch reprise par Bank of America, l’essentiel était de sauver AIG, parce que cet assureur constituait un risque systémique amplement plus grave qu’un effondrement de Lehman. Par ailleurs, il se trouve qu’une chute d’AIG aurait constitué un coup terrible pour Goldman, dont on dit qu’elle avait une exposition de 20 milliards de dollars envers l’assureur – ce que le porte-parole de la banque, M. Van Praag, nie. Notre banquier européen, lui, n’a aucun doute quant à la multiplicité des contacts entre le ministre du trésor et le PDG de GS au plus fort de la tempête financière. Des pans entiers du renflouement de l’assureur par l’Etat – 200 milliards de dollars déboursés – restent opaques. Et les conditions dans lesquelles GS a perçu 13 milliards de dollars dès l’instant où la première tranche de 85 milliards a été débloquée par l’Etat américain suscitent des commentaires acidulés. „Sans renflouement public d’AIG, Goldman aurait sombré avec tous les autres, assure un grand banquier, sous le sceau de l’anonymat. On en sait peu sur ce qui s’est réellement passé. Qui a promis quoi à qui ? Pourquoi la garantie de l’Etat a-t-elle été si scandaleusement sous-payée ?” Antoine Bernheim, lui, donne une autre explication. „Dans les moments de très grande tension, l’accès au pouvoir devient absolument essentiel. Dick Fuld (PDG de Lehman Brothers) ne l’avait pas. Goldman était, comme on dit ici, „one phone call away from the President”, „à un coup de fil du président” – en l’occurrence de son ministre des finances, auquel George Bush avait délégué tous les pouvoirs. Lors de la semaine fatidique, en septembre 2008, le Washington Post avait titré : „Les ex-Goldman tiennent les manettes à Washington”.” Beaucoup plus que quiconque, GS semble toujours „à un coup de fil” plus près du centre de décision politique que ne le sont les autres banquiers. Cela reste vrai sous Obama, bien que la vox populi à Wall Street donne JP Morgan Chase „à la hausse”. Des liens avec l’échelon politique, Lucas Van Praag en parlera peu. „La nouvelle administration, explique-t-il, a un modus operandi très différent de la précédente. On a beaucoup moins de contacts qu’avant.” Il préfère évoquer le G20 de Pittsburgh (Pennsylvanie) pour dire son inquiétude. „Un des aspects déprimants est que les élus ne comprennent souvent rien” à son métier, regrette-t-il. On prétend que les financiers n’ont pas vu venir la crise… „Et les politiques ? Encore moins !, tempête-t-il. Se focaliser sur les compensations est absurde : il est faux de penser qu’elles poussent aux risques.” C’est „la gestion du risque” qui doit être améliorée. Et de se plaindre : „Aujourd’hui, aux Etats-Unis, on ne peut presque plus rien titriser (transformer une créance en un titre financier revendu sur le marché pour évacuer le risque) ; c’est mauvais pour l’économie.” Quant à l’adoption de nouvelles règles, „on est d’accord. La crise a démontré que l’autorégulation des marchés, cela n’existe pas. Mais rien ne sera possible si le régulateur exige un risque zéro”. L’attitude de l’administration Obama, les 24 et 25 septembre à Pittsburgh, dira si la parole de Goldman Sachs a toujours autant de poids à Washington. +

  51. 55 blogideologic noiembrie 3, 2011 la 3:34 pm

    @ Victor V. spune : +Eu te-am întrebat dacă tu te consideri “oltean” doar pentru că locuiești la Craiova. După definiția ta ești “alogen”. Iar după modul în care raționezi și te războiești cu “capitaliștii” și “finanța ocultă”, ești un “cominternist” perfect. Tu, prototipul “alogenului cominternist” semeni mai degrabă cu tatăl lui Vladimir Tismăneanu. Ai chef să te războiești cu fiul său pentru că a schimbat tabăra. Fă-o liniștit. Dar nu mă amesteca pe mine în mizeria asta.+ Deci prototipul “alogenului cominternist” aş fi eu, îmi spui tu. Ai curaj să îţi devoalezi identitatea reală şi să suporţi un proces în justiţie ? Te asigur că am suficiente documente doveditoare că nu sînt un “alogeno-cominternist”, iar familia mea are origine foarte decentă.

  52. 56 dlnimeni noiembrie 3, 2011 la 4:02 pm

    Blogideologic: fiindca am observat ca aveti cunostinte istorice, v-as ruga sa va interesati in privinta surselor de finatare pentru miscarea de eliberare a Greciei, din veacurile 18-19. Si legat de aceasta, de cauzele scandalului iscat la secularizarea averilor manastiresti, in 1863. S-ar puteea sa descoperiti nu un popor obisnuit sa traiasca, de zeci de ani, din imprumuturi, ci o tara invatata sa traiasca, de sute de ani, pe banii altora. Iar daca vreun benerist citeste aceste rinduri, poate ne zice si noua cam care ar fi echivalentul de azi al 7 milioane franci /1863.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: