Romeo si Julieta la Mizil

Festivalul International de Poezie si Epigrame Romeo si Julieta la Mizil a inceput inscrierile pentru a V-a editie. La concursul coordonat de profesorul Laurentiu Badicioiu, de la Liceul Teoretic Grigore Tocilescu din Mizil, se pot inscrie creatori de poezie si epigrame din toate colturile lumii si de orice varsta. Singura conditie pentru sectiunea Epigrame este abordarea temei-Mizilul-pentru care organizatorii pun la dispozitie, pe site-ul www.romeojulietalamizil.ro, 3 sugestii beletristice: 175 de minute la Mizil, Geo Bogza, O zi solemna, I.L. Caragiale si Romeo si Julieta la Mizil, George Ranetti. Inscrierile se pot face pana pe 30 decembrie, urmand ca juriul sa ofere premiile in ianuarie 2012, cand invitatul de onoare al Mizilului va fi academicianul Solomon Marcus.

35 Responses to “Romeo si Julieta la Mizil”


  1. 1 Marcus octombrie 7, 2011 la 10:33 am

    Uite Mortu’, Nu E Mortu’ !

    Bula, ca sa pacaleasca statul, mortu-n geam a asezat,
    Si crezandu-l viu postasul pensia i-a achitat.
    Tot asa si maoistii, pentru-a fraieri poporu’,
    Dupa ce murit-a Mao, la mumie au dat onoru’.

    Pe modele patentate derbedeii lu’ chiombila,
    Pentru a pastra intacta mult hulita camarila
    Chit ca le-a murit alesu si s-ar cuveni schimbat
    Trag de timp, neaga decesul si prefigureaza-un blat.

    Nedorind sa piarda locul mortului in parlament
    Inventeaza noi tertipuri si le dau drept argument
    Cum ca locul in disputa si ramas astfel vacant
    Li s-ar cuveni de facto si cu japca trebuie luat.

    Numai ca de vor baietii sa stea-n jilt de decedat
    Noi i-om aseza cu forta in pamant proaspat sapat.
    Si le-om da de amintire cand i-om duce-n loc de veci
    Cate-un tucal drept scaun, tronuri pentru cripte reci.

    NOTA: Deoarece am remarcat ca nu toti cititorii sunt tot timpul la zi cu stirea pe care o satirizez in versuri, incepand de astazi, in masura posibilului voi reda si “materialul clientului” cu care lucrez:

    “Un deputat UDMR decedat de o luna figureaza inca in registrele Parlamentului

    Un deputat UDMR care a decedat de mai bine de o luna este inca “oficial” inregistrat in actele Parlamentului.
    Deputatul UDMR, Palfi Zoltan, a murit pe data de 29 august, dar postul de deputat este tinut in continuare ocupat in Parlament, in conditiile in care colegii din UDMR au tinut chiar si un moment de reculegere in memoria acestuia in fata celor doua Camere.
    “Nimeni nu vrea se decreteze moartea si puterea nu vrea sa organizeze alegeri pentru un loc de parlamentar in Cluj. Ii tin locul cald lui Boc. A murit la fix pentru interesele lor, cei din PDL”, a spus jurnalistul Radu Tudor, in emisiunea “La Ordinea Zilei”.
    Asadar, 332 de parlamentari figureaza in actele Parlamentului, insa doar 329 de locuri sunt practic ocupate, dupa ce alti doi parlamentari s-au retras, insa cu toate aceste nimeni nu trece pe ordinea de lucru alegeri pentru ocuparea celor trei locuri.”

  2. 2 Marcus octombrie 7, 2011 la 12:47 pm

    Aux Armes Citoyens

    “Romania si cetatenii ei continua sa fie luati peste picior de presa franceza. Cazut inca sub farmecele colegei sale de cabinet – decoltata, blonda si foarte mulata – personajul care ar trebui sa raspunda apelativului de ministru de externe a declarat satirisit ca este jignit.”
    Sursa: Blogul lui Radu Tudor

    Basescu:- Ce facem Baconschi, le raspundem francezilor, sau mergem la aeroport sa intampinam “retrocedatii”, ca doar sunt de-ai nostri, de-ai lu’ Bercea?

    Ne c… fratuzu-n freza, cum vrea deltoidu’ lui,
    Si ne face buni de “Nufar” pe tema tiganului
    Care odat’ ajuns acolo invatat-a frantuzeste
    Si facandu-si meseria in grai neaos el cerseste.

    Pe langa cersetorie tiganimea da cu jula
    De speriat-a Quai D’Orsay-ul si temuta-i caraula.
    Daca socotesti poluarea produsa prin nespalare
    Ai imaginea completa si iz acru de picioare.

    Nevrand sa vada copacii din cauza de padure
    Frantuzu’ ne ia de-a valma si se-apuca sa injure
    Confundand voit o sula cu notiunea prefectura
    El ne-mproasca cu mocirla si ne-o zice rau pe gura.

    Raspopitul, la Externe, navigand pe-un nor de fala,
    Protesteaza-n varf de buze si-mbracat la tol de gala
    Se da grav lovit in ego si jignit de-asa insulta
    Plonjeaza drept in jacuzzi, pregatindu-se de lupta.

    De Basescu nu mai zicem, dupa ce-am vazut cu totii,
    Ce-i facut-a ungro-franco cand i-a aratat chilotii,
    De venit-a Traienelul din Briusel maro-n izmana
    Dupa ce si Berlusconi i-a tras public o castana.

    Asa ca, cinstit romane, de ti-ai pus in cap si Franta
    Cand privind atent la harta tu ti-ai aranjat vacanta,
    Sterge-o frate din programe si apuca pe-alte cai
    Caci frantuzu’ cu emfaza te-ncadreaza la cei rai.

  3. 3 Bibliotecaru octombrie 7, 2011 la 12:56 pm

    Cam ieftină literatura în România. Privind sponsorii te-ai aştepta la mult mai mult. Ce au făcut, au dat fiecare câte 3 milioane lei vechi?

  4. 4 cititorul octombrie 7, 2011 la 1:56 pm

    Am gasit un articol interesant despre alt eveniment de la Mizil.

    http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/marin_ifrim/6075-fenomenul_cultural_mizil_spovedania_unui_adulmecator_de_tamaie.html

    FENOMENUL CULTURAL MIZIL (spovedania unui adulmecător de tămâie)
    05/10/2011 12:11:00 Articol publicat de: Marin Ifrim

    De multă vreme, aflat în „război” total cu clasa politică, pe alocuri şi cu breasla scriitorilor, dar şi cu alte instituţii, nu am mai avut senzaţia că, în fine, e pace pe pământ, sau măcar în lumea mea…

    FENOMENUL CULTURAL MIZIL

    (spovedania unui adulmecător de tămâie)

    În ultima zi a lunii septembrie am fost, împreună cu alţi scriitori, oaspete al zilelor oraşului Mizil, un fenomen ceva mai amplu, constând într-un târg comercial, un festival-concurs de muzică folk (organizat în memoria cântăreţei Tatiana Stepa), un concurs naţional de creaţie literară („Agatha Grigorescu Bacovia”) şi alte activităţi specifice unor asemenea sărbători tradiţionale. Am plecat din Buzău cu scriitorii Lucian Mănăilescu (unul dintre organizatorii concursului literar, redactor-şef al superbei reviste „Fereastra”), Cornel Diaconu şi Constantin Marafet. În ultima zi a lunii septembrie am fost, împreună cu alţi scriitori, oaspete al zilelor oraşului Mizil, un fenomen ceva mai amplu, constând într-un târg comercial, un festival-concurs de muzică folk (organizat în memoria cântăreţei Tatiana Stepa), un concurs naţional de creaţie literară („Agatha Grigorescu Bacovia”) şi alte activităţi specifice unor asemenea sărbători tradiţionale Am ajuns mult mai devreme de ora la care a început festivitatea de decernare a premiilor laureaţilor concursului de creaţie. Timp în care, din senin, ne-am pomenit între noi, undeva în faţa primăriei oraşului, cu fostul prim-ministru Adrian Năstase. Am fost băgaţi imediat în seamă, ni s-a strâns mâna fiecăruia, cu o diplomaţie şi un firesc absolut dezarmante. Mai târziu, cu vreo câteva minute înainte de începerea manifestării, ne-am pomenit şi cu figura olimpian-seculară a fostului preşedinte al Academiei Române, scriitorul Eugen Simion, care, ca şi Adrian Năstase, ne-a apropiat de personalitatea sa intimidantă printr-un comportament mult sub simplitatea de la care începe spiritul să-şi impună „conţinutul”. Nu ştiu alţii cum sunt, însă, o spun cu toată seriozitatea, prin prezenţa celor doi acolo, eu am avut o ciudată stare de supravieţuitor al unui război. Am simţit incredibila stare de normalitate, de firesc, având în vedere vremurile stresante prin care tot trecem de nişte ani încoace. Pentru că am făcut parte din juriul concursului literar, am fost plasat în „în prezidiu”, împreună cu Eugen Simion, Adrian Năstase şi Aida Hancer (o poetă excepţională, laureată a uneia din ediţiile festivalului), moderaţi fiind de primarul oraşului Mizil, Emil Proşcan, poate cel mai iubit dintre pământenii de acolo, un poet discret, fondator al revistei „Fereastra”, al unui almanah cultural şi a altor chestiuni culturale cu ADN mizilean. Dacă maestrul Caragiale a cam dus în derizoriu numele acestui oraş, a fost nevoie de ceva ani, şi de apariţia fabulosului Geo Bogza, pentru ca acesta să-şi reia liniştea şi seninătatea unui târg cu nimic mai prejos decât Fălticeniul lui Ciprian Porumbescu, Jimbolia lui Petre Stoica sau Focşanii lui Duiliu Zamfirescu. Iar acum, prin ceea ce face acest primar, Emil Proşcan, omul care, în vremuri de dureroasă tranziţie, a transformat Mizilul din temelii, făcându-i o… operaţie estetică modernă şi mai ales, „reabilitându-l” din punct de vedere cultural. Pentru că am făcut parte din juriul concursului literar, am fost plasat în „în prezidiu”, împreună cu Eugen Simion, Adrian Năstase şi Aida Hancer (o poetă excepţională, laureată a uneia din ediţiile festivalului), moderaţi fiind de primarul oraşului Mizil, Emil Proşcan, poate cel mai iubit dintre pământenii de acolo, un poet discret, fondator al revistei „Fereastra”, al unui almanah cultural şi a altor chestiuni culturale cu ADN mizilean Cu prilejul acestor sărbători, Casa orăşenească de cultură a devenit Centrul Cultural „Adrian Păunescu”, la iniţiativa primarului, fireşte. Culmea, foarte puţini ştiu, Emil Proşcan e scriitor cu multe decenii înainte de a fi primar sau altceva. În această privinţă, cred că e bine să-i respectăm discreţia, căci, de-ar fi vrut, era de mult în cărţi şi în legitimaţii scriitoriceşti, mai ales că, se ştie, pentru el au avut sau au o admiraţie sinceră nume precum Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Grigore Vieru, Dan Puric, Mircea Diaconu, Eugen Simion şi multe alte nume definitiv consacrate.

    De multă vreme, aflat în „război” total cu clasa politică, pe alocuri şi cu breasla scriitorilor, dar şi cu alte instituţii, nu am mai avut senzaţia că, în fine, e pace pe pământ, sau măcar în lumea mea. M-am bucurat sincer că-l văd şi ascult pe fostul prim-ministru al României recente, un om suplu inclusiv fizic, ireproşabil îmbrăcat, atent la propriul discurs ca şi cum ar fi dezamorsat o bombă nucleară. M-a uimit sinceritatea şi directeţea cu care cei prezenţi i se adresau cu formula categorică „domnule prim-ministru”. În paranteză fie spus, aş vrea să-l văd pe licuriciul de Emil Boc, la Mizil sau oriunde, aiurea, apelat cu adresa funcţiei pe care o uzurpă de ceva ani. În privinţa lui Adrian Năstase, politician pe care l-am atacat fără nicio ezitare, am perceput o uşoară invidie şi o pronunţată diferenţă de instrucţie culturală. Gândeam, acolo, la Mizil, că acest copil a fost dat la şcoală la timp şi întocmai şi, presupuneam, făcea la oliţă undeva lângă pian. În est şi vest timp, tata, Dumnezeu să-l ierte, lucra la un colhoz şi-mi explica faptul că „meseria e brăţară de aur”. Nu vreau să exagerez, nu-mi stă în fire. Nu-mi pare prea rău că l-am atacat pe omul politic Adrian Năstase, chiar dacă, presupun, uneori am exagerat. Îmi pare rău că nu am realizat o chestie foarte simplă. Omul acesta face parte din elita adevărată actuală. Nu ţi-l poţi imagina spărgând seminţe la televizor, între fermierii filozofiei româneşti actuale, Gabriel şi Andrei. Abia acum înţeleg de ce l-a urât atât de intens rătăcitul de la Cotroceni. În privinţa lui Eugen Simion, nu prea am multe de zis. Prezenţa sa pe scena de la Mizil m-a inhibat aşa de intens încât,după discursul său, am bolborosit câteva cuvinte şi mi-am uimit neştiinţa la loc, pe scaun. Aveam certitudinea că locul meu nu e acolo. Nici locul şi nici timpul. Vorbesc despe un savant căruia, din câte reţin, cândva i-am… reproşat doar faptul că nu-şi foloseşte autoritatea scoţându-i la tablă pe guvernanţi. Acum înţeleg mai bine că marele nostru academician era frământat mai mult de reanimarea lui Eminescu şi a culturii naţionale, nu avea timp pentru a medita sau corija băieţi cu tricouri în dungi inverse, de zebră pe valuri

    În privinţa lui Eugen Simion, nu prea am multe de zis. Prezenţa sa pe scena de la Mizil m-a inhibat aşa de intens încât,după discursul său, am bolborosit câteva cuvinte şi mi-am uimit neştiinţa la loc, pe scaun. Aveam certitudinea că locul meu nu e acolo. Nici locul şi nici timpul. Vorbesc despe un savant căruia, din câte reţin, cândva i-am… reproşat doar faptul că nu-şi foloseşte autoritatea scoţându-i la tablă pe guvernanţi. Acum înţeleg mai bine că marele nostru academician era frământat mai mult de reanimarea lui Eminescu şi a culturii naţionale, nu avea timp pentru a medita sau corija băieţi cu tricouri în dungi inverse, de zebră pe valuri.

    În ultima vreme, datorită atitudinii mele publicistice, am primit unele reproşuri. Cele care vin dinspre prieteni, sunt întemeiate şi de bună-credinţă. Celelalte, care sunt scremute de băieţi neliniştiţi din cauza metafizicii duodenale, sunt de o nocivitate incredibilă, conţin o ură fascistă clară. Eu nu am nimic definitiv şi irevocabil, ca să zic aşa, cu instituţiile statului, inclusiv cu biserica. Dimpotrivă, creştinul din mine e mult mai adevărat decât publicistul acestor ani. Spun astea pentru că, de acolo, din „prezidiu”, l-am văzut sub reflectoare pe unul din marii mei prieteni, părintele prof. dr. Mihail Milea, care, dincolo de ştiinţa şi cărţile sale, ca slujitor al Domnului, e deja o legendă. Oriunde-l văd, îi zic fără nicio reţinere: „Vă sărut mâna, părinte”. Când părintele îmi zice să mă duc la spovedanie, îi zic că, pentru treaba asta serioasă, mi-ar trebui timp de măcar un mandat. Văzându-l în sală, m-am simţit încă o dată nelalocul meu, gândind că el trebuia să fie acolo, lângă Eugen Simion. Se pare că, aşa cum scriam în urmă cu vreo trei decenii, ca literat, sunt o „lacrimă de copil norocos”.

    Referitor la concursul literar, am spus-o şi acolo, în direct, manifestarea fiind transmisă în oraş şi în localităţile din jurul acestuia, pentru mine, ca membru al juriului, a fost un calvar. Timp de vreo două luni am citit câteva mii de pagini de poezie, proză sau eseu. Am făcut parte din zeci de jurii, însă, niciodată, nu am fost atât de solicitat. La un moment dat l-am sunat pe poetul Lucian Mănăilescu şi i-am spus, cu o laşitate nescuzabilă, având în vedere câte lucruri bune a făcut pentru mine, că vreau să mă retrag din juriu. Ţi-ai găsit. M-a luat ca la doctor, cu blândeţe, şi am mers mai departe. Referitor la concursul literar, am spus-o şi acolo, în direct, manifestarea fiind transmisă în oraş şi în localităţile din jurul acestuia, pentru mine, ca membru al juriului, a fost un calvar. Timp de vreo două luni am citit câteva mii de pagini de poezie, proză sau eseu. Am făcut parte din zeci de jurii, însă, niciodată, nu am fost atât de solicitat. La un moment dat l-am sunat pe poetul Lucian Mănăilescu şi i-am spus, cu o laşitate nescuzabilă, având în vedere câte lucruri bune a făcut pentru mine, că vreau să mă retrag din juriu. Ţi-ai găsit. M-a luat ca la doctor, cu blândeţe, şi am mers mai departe Acum nu-mi pare rău. Au fost premiaţi nişte tineri cum numai prin vechile generaţii şaizecişte, şaptezeciste sau optzeciste se găseau. Tineri care deja au trecut pragul afirmării cu alura unora precum Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Petre Stoica, Ion Gheorghe, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Muşina, Cezar Ivănescu şi mulţi alţii, numele înşirate aici venind dintr-un instinct armat automat. Când vorbesc despre aceşti tineri, mă refer, în special, la unii precum Adrian Suciu şi Leonard Ancuţa, doi poeţi de top naţional, dar şi la eseistul Florinel Agafiţei, un indianist încă nerecunoscut la adevărata sa valoare. În sala de spectacole a Centrului Cultural „Adrian Păunescu” au fost prezenţi peste 400 de persoane. După acest concurs, sunt convins că literatura română, căreia tot îi facem parastase, deja vine spre noi din viitor. Am o satisfacţie răutăcioasă şi dumnezeiască atunci când am dovezi că literatura nu a început şi nu se va sfârşi cu mine. Cui nu-i place când are dreptate?

    PS

    Reîntors la Buzău, am poposit la o cafea cu Cornel Diaconu şi Lucian Mănăilescu. Apoi, ajuns acasă, am căutat fel de fel de explicaţii terestre la starea mea energetică de la Mizil. Încă de la prima oră, acolo, în oraş, Cornel Diaconu observase deja cu nu prea sunt în apele mele. Apoi am trecut prin manifestare şi masa de protocol. Nimic deosebit. Abia a doua zi aveam să găsesc o explicaţie. Când am deschis calculatorul, am dat peste un text mizerabil, ceva despre care nu vreau să discut. În tot acest timp, băieţii s-au binoclat în toate direcţiile, cumva. Iată că nu mă mai pot enerva. În rest, numai de bine. Ca la Mizil !

  5. 5 teostanc octombrie 7, 2011 la 2:53 pm

    Popescu nu e bun, decât…
    de Paul Everac (născut la Arad )

    Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.

    Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.

    Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.

    În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
    Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
    Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni…

    Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!… Sau dacă este, nu-l chema Popescu !

  6. 6 dlnimeni octombrie 7, 2011 la 3:32 pm

    Mi-a placut epigrama dlui Toderascu. Un eveniment cultural care merita a fi popularizat pe blogul dumneavoastra. Succes festivalului international!

  7. 7 Karakas octombrie 7, 2011 la 4:10 pm

    Regret sa intrerup romanta intre Romeo si Julieta pentru a comenta despre relatia amoroasa intre Basescu si „Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI dintre România şi SUA” (ma intreb de ce doar pentru secolul XXI?!)

    Cu inima batindu-i in piept ca aripile unei rindunele la primul zbor trans-atlantic, Basescu vine cu bratele deschise in intimpinarea celor 5 soli ai plutocratiei americane, si le recita ca acest Parteneriat este de fapt „un fel de Plan Marshall”, chestie pe care americanii nu o stiau. Dar nu, Planul Marshall nu este facut de SUA pentru Romania, aceasta tara plina de blues and rhythm. America poate sa se relaxeze. Salvarea din criza profunda vine de la Est. Romania are „un fel de Plan Marchall” pentru SUA.

    http://www.mediafax.ro/politic/basescu-parteneriatul-strategic-pentru-secolul-xxi-intre-romania-si-sua-un-fel-de-plan-marshall-8845514

  8. 9 ORĂŞAN IOAN octombrie 7, 2011 la 8:05 pm

    Niște oameni protestează pe Wall Street,interesant este faptul că politicienii de stânga din România se fac ca nu știu nimic despre acțiunea respectivă.

  9. 10 Paul octombrie 7, 2011 la 8:13 pm

    Marcus,

    cred ca in cadrul Festivalului International de Poezie si Epigrama de la Mizil se afla sansa ta spre afirmarea internationala. Cu conditia sa renunti, pret de-o epigrama :), la subiectele tale de predilectie, in favoarea unui subiect despre Mizil.

  10. 11 ionache octombrie 7, 2011 la 9:24 pm

    domnule nastase,
    mi-ar place sa colaborez cu dvs in domeniul snitar.
    va doresc sa candidati din nou la presedentie si de data asata sa cistigati.
    sint tot aici in vegas.
    ionache

  11. 12 ORĂŞAN IOAN octombrie 8, 2011 la 4:48 am

    Ca pe vremea împușcatului,civili arestează protestatari la Timișoara,USL și ce a mai rămas din societatea civilă nu au reacție,să mă gândesc că le plac metodele dictaturii hoților și trădătorilor de neam?

  12. 14 dlnimeni octombrie 8, 2011 la 9:06 am

    Victor V.: dupa cum zice media internationala, producatorul iphone-urilor pentru Apple este taiwanezul Foxconn si nu Htc asa cum a aparut cindva pe site-ul Antenei 3. Fac deci corectura in comentariul meu.

  13. 15 blogideologic octombrie 8, 2011 la 9:20 am

    „Economia socială, pe cale de a fi prost legiferată” http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/economia-social-pe-cale-de-a-fi-prost-legiferat-238499.html +Ei bine, a apǎrut un proiect de lege (iniţiat de cǎtre deputatul PSD Iulian Iancu) care încearcǎ sǎ reglementeze acest domeniu. Din pǎcate, proiectul mai mult naşte confuzii decât produce soluţii. Cea mai gravǎ confuzie constǎ în modul în care este definit antreprenorul so­cial. Conform articolului 3 al proiectului, sunt antreprefhinnori sociali: a) statul, b) autoritǎţile şi instituţiile administraţiei publice locale, c) marile corporaţii, d) întreprinderile mici şi mijlocii şi abia apoi e) asociaţiile, fundaţiile, unitǎţile cooperatiste, casele de ajutor reciproc, dar numai în mǎsura în care „au în obiectul de activitate acţiuni de antreprenoriat social sau doresc sǎ se implice – în parteneriat cu antrepre­norii menţionaţi la lit.a) – d) – pentru îndeplinirea scopului prezentei legi”. Confuzia este majorǎ: întreprinderea socialǎ este, conform tuturor definiţiilor acceptate, o entitate eminamente privatǎ, statul nu are cum să fie un antreprenor social, el neputând fi o persoanǎ juridicǎ de drept privat. Asta, ca sǎ nu mai vorbim cǎ statul nu (prea) are cum sǎ satisfacǎ una din condiţiile prevǎzute în textul proiectului de lege, aceea conform cǎreia „întreprin­derile sociale prevǎzute la alin. (1) şi (2) vor fi deţinute şi administrate în proporţie de cel puţin 80% de aceste categorii de persoane defavorizate”. O altǎ confuzie apare atunci când sunt incluse în categoria economiei sociale corporaţiile multinaţionale şi naţionale. Nu ştiu sǎ existe o asemenea corporaţie care sǎ nu aibǎ drept obiectiv principal maximizarea profitului, ceea ce contravine principiului de bazǎ al economiei sociale. Cǎ multe corporaţii dezvoltǎ o componentǎ de responsabilitate socialǎ (CSR), înţelegând sǎ întoarcǎ o parte din profit cǎtre comunitǎţile în care activeazǎ, prin promovarea unor proiecte sociale, este cu totul altceva. Proiectul de lege prevede ca activitǎţile de CSR sǎ fie compensate prin „deduceri […] ale contribuţiilor financiare realizate, fǎrǎ însǎ a se depǎşi 10% din venitul brut realizat în anul precedent”. Exprimarea e confuzǎ (asta e o hibǎ generalǎ a textului proiectului), dar, oricum, 10% din venitul brut e o sumǎ imensǎ – practic, nici o corporaţie nu ar mai plǎti impozit pe profit. De prisos sǎ spun cǎ proiectul nu precizeazǎ sursele financiare aplicǎrii acestei mǎsuri.+
    Deci „exprimarea e confuzǎ, asta e o hibǎ generalǎ a textului proiectului PSD”. Eu aş spune că tot proiectul deputatului PSD Iulian Iancu nu este la necesarul stadiu dell’arte. Pentru că astăzi o întreprindere nouă, şi mai ales un proiect general de întreprindere nouă, se defineşte în primul rând prin funcţia sa de producţie, Y = f(K,L). Aici Y reprezintă mărfuri materiale şi/sau servicii, K este capitalul tehnic de tipul „capital goods” achiziţionate de pe „factor markets”, iar L este forţa de muncă angajată. O logică formală cere ca pentru o întreprindere din economia socială şi solidară, raportul L/K să fie foarte mare. Acum pun şi nişte gânduri mai vechi despre relaţia de serviciu dintre Elena Ceauşescu şi Mihai Pacepa. Toate întreprinderile noi din chimia industrială create la cererea tovarăşei Elena Ceauşescu şi la consilierea tovarăşului Mihai Pacepa (care umbla după bunurile capitale pe pieţele occidentale de factori de producţie) erau caracterizate printr-un raport K/L cu valoare mare, deci erau foarte departe de statutul unei economii sociale şi solidare.

  14. 16 Badicioiu Laurentiu octombrie 8, 2011 la 9:51 am

    Va multumesc frumos pentru aceasta promovare. Ne straduim sa facem festivalul cat mai cunoscut.

    Cu pretuire, prof. Badicioiu Laurentiu
    http://www.romeojulietalamizil.ro
    mail: badicioiu_laurentiu@yahoo.fr

  15. 17 marcus octombrie 8, 2011 la 11:29 am

    @
    Paul ma vrea in Mizil,
    Eu gandesc ca nu-i util
    Mai bine dau tot in Basescu
    Pastisa de Ceausescu 🙂
    sa fii iubit
    marcus

  16. 18 marcus octombrie 8, 2011 la 11:39 am

    @Paul: desi am sesizat ironia pe care ti-ai dorit-o „fina” dar nu prea ti-a iesit (recunoasterea internationala la Mizil-sac!), tin sa te anunt ca subiectele mele „predilecte” sunt dictate sau impuse (ia-o cum vrei !) de faptele scarnaviilor care au ajuns sa faca din tara asta „ce vrea muschii lor”. In alta ordine de idei, stiu ca va dor „inscrisurile” mele, dar asta este, pana cand gasca asta de derbedei si hoti, in frunte cu tatal lor Basescu, nu-si va gasi linistea si menirea nationala dupa gratii, cu vorbitor si pachet functie de comportament, ii voi tine in calimara cu umilele mele puteri, dar cu predilectie.
    sa fii iubit
    marcus
    PS macar ai avut bunul simt sa te dai „suptil ca la Mizil”, pe blogul meu un portocaliu basit mi-a scris deja necrologul dupa ce n-am postat o zi.

  17. 19 Socrate octombrie 8, 2011 la 12:26 pm

    Off topic, despre justitie.
    @ALL * Dna. Gabriela Ghita a publicat in Lumea Justitiei un editorial foarte interesant.
    http://www.luju.ro/opinii/editorial/ingrozirea-judecatorilor-inaltei-curti-prin-acte-de-forta
    Se pare ca partidul-stat nu are controlul total asupra justitiei si face tot ce poate ca sa-l preia.
    Nota bene : În primele 66 de luni ale mandatelor de preşedinte (2005-iunie 2010), Traian Băsescu a schimbat de 20 ori mai mulţi procurori şi judecători decât Ion Iliescu (în mandatul 2001-2004) ori Emil Constantinescu (1997-2000). Astfel, actualul şef al statului, a emis 2982 decrete de schimbare a unor procurori/judecători în mandatul 2005-2009, la acestea adaugându-se 477 decrete pe aceeaşi temă emise în primele şase luni ale anului 2010. Prin comparaţie, Emil Constantinescu a emis 172 de decrete cu acest subiect în perioada 1997-2000, iar Ion Iliescu, în perioada 2001-2004, a emis 137 de decrete privind numirea/schimbarea unor procurori/judecători.

    @AN * Extras din editorialul mentionat mai sus :
    ““Pauza mare” in care a intrat DNA in ceea ce-l priveste pe Miron Mitrea se datoreaza de fapt demolarii acuzatiilor din “dosarele Nastase”, unde s-a dovedit, cu lux de probe, ca DNA a falsificat probele si a constrans pe administratorii, directorii si functionarii societatilor VERTCON si CONINPULS sa falsifice contabilitatea si documentele justificative. Falsurile au fost recunoscute expres si s-a explicat ca au fost facute la dictarea DNA care incepuse urmarirea penala impotriva celor de la firmele in cauza. Mai mult decat atat, toti martorii au recunoscut ca atat Miron Mitrea cat si familia Nastase si-au platit toate obligatiile catre cele doua firme si, culmea, ca de fapt, cele 2 firme sunt datoare si acum familiei Nastase. Asa ca, DNA nu mai poate sa miste nimic in front cu privire la Miron Mitrea, de aici furia cezarului ca Miron Mitrea cere el sa i se explice acuzatiile, acuzatii care – de acum s-a dovedit – sunt mincinoase, false si se bazeaza pe falsuri dovedite in instanta.”.
    O intrebare de 100 de puncte : ati depus deja plangere penala impotriva procurorilor DNA care au instrumentat presiunile si falsurile de mai sus ?

  18. 21 Karakas octombrie 8, 2011 la 3:23 pm

    Domnule Nastase, Romania se joaca cu focul in politica externa, comportindu-se ca un adolescent intr-o gasca, care, simtind ca are spatele acoperit, prinde curaj si spune tot felul de idiotenii. Ma refer la declaratia lui Voinescu, şeful delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a NATO:

    „Am discutat modul in care coopereaza NATO cu Rusia in conflictul din Afganistan. Pentru NATO conflictul din Afganistan este prioritate zero. Evolutiile nu sunt incurajatoare de ceva vreme si rolul Rusiei in acea zona este extrem de important. In ceea ce priveste Afganistan, NATO a spus mereu ca este o oportunitate extraordinara de cooperare cu Rusia. Exista inca foarte mult loc de cooperare. Noi asteptam mai mult de la Rusia, dar nu stiu in ce masura Rusia este dispusa sa ofere mai mult in aceasta cooperare”, a declarat Sever Voinescu.

    Care „noi”: „noi” NATO, „noi” Romania, sau „noi” catelusii care latram curajos la Rusia din spatele NATO?

    Atitudinea Romaniei nu e doar criticabila, ci condamnabila. Mergind orbeste, in mod singular, pe relatia cu SUA, vom reusi sa ii suparam nu doar pe rusi, dar si pe europeni. Vezi rezervele Frantei fata de scutul anti-racheta.

    Baconschi vorbea de „cheia” cresterii increderii intre Romania si Rusia. Ce ‘cheie’, poate cea cheia franceza? Dar Baconschi pentru mine s-a descalificat alegind sa ramina in gasca lui Basescu, dupa ce a luat scatoalce repetate de la seful sau. Basescu spune una, Bachonschi drege busuiocul.

    Acesti lideri incapabili pun securitatea Romaniei intr-un joc de ruleta, as spune chiar ruleta ruseasca. Asa am facut si pe vremea Axei cu Germania fascista. Generatii de romani au platit pentru deciziile gresite ale liderilor sai.

  19. 22 Scutierul morţii octombrie 8, 2011 la 5:01 pm

    Mă bag şi io cu „epidrama”

    Noaptea Draconidelor
    Tristeţe la (De)veselu

    O draconidă ( stea căzătoare din Constelaţia Draco) fentează scutul de la Deveselu, pătrunde fără aprobare legală prin acoperişul Palatului Cotroceni şi se înfige în scaunul prezidenţial, după ce-l parcurge din creştet pănă-n anus pe Jon*, mereu la post. Fusese data Terei de 09.10. 2011 la 0 :13 am…
    Gioană, la picioarele scaunului. Plânge ! N-adece Vântu ce aduce Draco !
    Emil scoate Draconida din scaun – un diamant de 20 de miliarde karate – şi se cară cu ea, pe şest, cum venise…Boc să fii noroc să ai.
    Opoziţia e călare pe cal (de lemn) fără şa. Urmaşii lui Burebista dănţuiesc pe arătură ca n-au zapis doi, sub privrile bulbucate ale marelui licurici ieşit cu greu ditr-o balegă asiatică…

    PS : Băi ruşilor, n-o mai frecaţi atât cu scutul, şi… scutiţi-ne ! că e mort din uter. 2/3 din Draconide trec de el ca rapidul prin Basarabi. Pe 16.10.2011 parcă vă văd în belerege…şi pe voi.

  20. 23 iluminatu octombrie 8, 2011 la 11:03 pm

    (R) COBOARĂ-TE LA ÎNĂLŢIMEA GÂNGURITULUI

    Cea mai fascinantă exprimare vocală este gânguritul.
    Gângurind şi-a depus opţiunea pentru parlamentarul ce a devenit, care încă mai gângură.
    Gânguritul este limbaj universal la care apelează şi poligloţii de ocazie.
    Un dialog între gânguritori dă de furcă la valorificarea interceptărilor telefonice.
    Plodul care nu gângură pune la cale o treabă (mare sau mică).
    Gânguritul diferă de la sex la sex, cantitativ în favoarea ei.
    Orice mamă descifrează un gângurit, care mai întotdeauna i se adresează.
    Libertatea gânguritului nu pote fi îngrădită.
    Ridică-te la măreţia unui gângurit ca să înţelegi gânguritul măreţiei umane.
    Gânguritul nu cunoaşte bâlbâiala.

  21. 24 Ioan octombrie 9, 2011 la 3:58 am

    @ teostanc,

    Daca nu este cu deranj poate la precizarea „nascut la Arad” adaugati si din ce parinti; ca asa este mai corect, cred eu. Ca dupa unii, nacuti tot prin preajma, vestitul strung, cel ce avea sa devina parintele utilajelor pentru prelucrare prin aschiere cu comanda numerica de mai tarziu, tot de …esti a fost construit; chiar daca proiectantii lui au tras uneori cu ochiul si prin hartiile altora. Si sa nu uitam, chestiune esentiala, ca azi locul vestitelor hale constructoare de masini a fost luat de balariile tranzitiei perpetuie. Asta da izbanda. Numai ca, vedeti dv, pe asta n-o putem trece la activul …estilor ci a …vicilor ce semneaza pentru conformitate mai degraba cu escu in coada. In rest, de bine Domnule si cu sanatate.

  22. 25 Sibilla octombrie 9, 2011 la 4:04 am

    sunt foarte TRISTĂ …

    ”… pentru această Românie personală sunt aici ACUM… ”… şi tot pentru această Românie personală eu, Sibilla DOAR atât mai am de spus… :
    AM FOST O IMBECILĂ, O NAIVĂ ŞI NU MAI CRED ÎN NIMIC… ÎNTRE MINE ŞI DUMNEZEU SUNT ATÂT DE PUŢINI OAMENI, ATÂT DE PUŢINI…. În rest, sunt – din păcate – mulţi, prea mulţi masoni, păcălici ce cu ipocrizie continuă să se intituleze politicieni, falsitate, aroganţă ( !! ), duplicitate, exces de putere, exces de mascaradă, etc…
    În această Românie care mai rezistă prin – fără falsă modestie- oamenii singuri, neica-nimeni ca dumneamea, cei care ridică tot mai des ochii spre Cer, am constatat că : NU e nevoie de voci critice, nu sunt de folos cei care spun lucrurlor pe nume şi cu nume, mai mult, aceia sunt incomozi şi prin urmare umiliţi, persiflaţi, trataţi cu dispreţ şi aroganţă, mai spun că, la fel ca alţi mulţi alţi imbecili ca mine, îmi voi duce la rându-mi Crucea de Lup Singuratic…. pentru că NU ACCEPT ” să judec normal anormalităţile ”.. EU NU ACCEPT SĂ TAC pentru că aşa ” trebuie ” într-u chipurile nush ce unitate a partidului, spre folosul imaginii partidului, etc, bla, bla, bla ( să-mi fie scuzat, dar e cea mai potrivită ” expresie ” această înşiruire de… bla, bla… ) şi N-AM SĂ TAC PENTRU CĂ SOARTA CELOR MULŢI MĂ MACINĂ, NECUM SOARTA AŞA ZIŞILOR … POLITICIENI – iar n-am altă expresie mai potrivită ca aceasta – şi NU AM SĂ TAC CÂT TIMP EXISTĂ MOTIVE SĂ VORBESC ŞI AM PUTEREA SĂ-MI APĂR DREPTUL LA OPINIE, LA A SPUNE LUCRURILOR PE NUME ŞI CU NUME, şi-am să continui s-o fac, să vorbesc, să arăt cine sunt anume specimene oriunde voi găsi spaţiu, libertatea NEÎNGRĂDITĂ de false pudori ori sanchi pretenţii de-a poza în ceva mai mult decât suntem… APROPO DE : ÎNCHIDEM UŞA ” CASEI ” ÎN NASUL CELOR CE NE PAR CU CEVA MILIGRAME MAI ” EXAGERAŢI ” ÎN EXPRIMARE DECÂT NOI …
    Şi pentru că am decis să NU TAC, d-le AN,
    pentru că pare exagerat să-i spun unui nesimţit că e nesimţit pentru că E nu-l făcui io aşa, ESTE şi mă refer la agramatul aşa zis deputat Valentin Rusu ( CE PĂCAT CĂ NU EXISTĂ O LEGE, CEVA, ACOLO LA CAMERĂ SĂ-I DAŢI O AUTODICTARE , MARE PĂCAT !!! ) şi mă refer la ” ayatollahul ” MASON GROPAR al judeţului Caraş-Severin pe care dumneamea îl doar arată cu dejtul, TICĂLOS ESTE el, nu puţinii care rezistăm , luptăm şi extrem de puţinii care NU suntem mânjiţi şi never ever la mâna lui – SPRE DEOSEBIRE DE NIŞTE CAM MULŢI NEICUŞORI DIN CHIPURILE OPOZIŢIA CĂRĂŞEANĂ ( !!! ) – va să zică pentru că rândurile subsemnatei NU au aviz de intrare fiind considerate dure, fără mănuşi de catifea şi vezi Doamne bag seama prea radicale, prea… prea… în ” nesimţirea ” mea de furnică insist la poarta vastelor palate, poate, poate măcar cele de acum se vor fi strecurând la vedere… căci sunt şi îndreptăţite şi de actualitate, convine au ba…
    :
    * Nu vom rosti nume, nu vom indica nici de departe măcar în contra cui erau aruncate aceste cuvinte grele ale primului ministru. Ceea ce ştim pozitiv însă e că “talanţii lui…” se referă la membrii din marele partid, parte vechi, parte neofiţi, aşa că dl… a adresat această graţiozitate amicilor săi politici. * – Mihai Eminescu
    * Lumea pretinde a şti multe în privirea aceasta şi dac-am crede opinia publică îndreptăţită a cita, fără probe suficiente, nume şi sume, sume plătite de cămătari şi nume de celebrităţi patriotice, le-am înregistra şi noi. Ceva totuşi trebuie să fie la mijloc, căci “de unde nu e foc fum nu iese”. * – Mihai Eminescu
    * Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul. * – Mihai Eminescu
    “Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toti la lucru (…) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să va economisească pe voi toţi.” Mihai Eminescu

    Da, d-le AN, o spun cu toată responsabilitatea şi ÎNTOTDEAUNA cu maximă seriozitate ŞI ÎNGRIJORARE : USL NU VA CÂŞTIGA ÎN CARAŞ-SEVERIN cât timp acest lucru NU se doreşte cu adevărat, cât timp se continuă fluturarea FALSULUI MIT frunzăverde, cât timp ” onor ” inşi vor continua să-i intoneze ode în presă, la tv loco şi pe la tot soiul de întruniri, cât timp aceiaşi inşi continuă să-i pupe labele ” ayatollahului ” la propriu ( !!! ) prin biroul de la CJCS ori pe la bodega chipurile Cameră de Comerţ, cât timp se va ieşi la interval ANUMIT, cu bună ştinţă, DELIBERAT cu candidaţi cu şanse ZERO ( !!! ) ca să…. CA SĂ CE ?
    DE CE SĂ PROSTIM ” PROSTIMEA ” ŞI CENTRUL ? AVEŢI VREUN ARGUMENT SOLID PENTRU CARE SĂ… ???!!!! Dacă da, vorba aia, trădare, trădare, dar s-o rupem naibii şi să şi-o asume impricinaţii… nu c-ar face-o, dar e prea vizibilă ca să nu schimbe măcar repertoriul dacă nu de ochii ” prostimii ”, măcar când se scuză/explică pe la Centru cu rezultatilii de… ” succesuri ” urmare a mereu şi previzibilelor şi arhicunoscutelor tranzacţionări, bătutul palmei cu ” adversarii ”!!
    Că de tăcut, NE-BUNI ca dumneamea oricum NU tac şi NU vor tăcea… vai steaua ei de ” lume bună ” a miriştilor poltichiei îmbălsămată-n catifeluri, diplomaţie de carton, metafore de niet bon ton cât sub ele pute damful mizeriilor, ufff….

    Personal continui să spun că NU există să nu poată fi învins acest * ayatollah *!
    NU EXISTĂ să nu se poa ! Că există bolovani, nesimţiţi, mânjiţi până-n gât care schelăie că ” nu se poate să-l învingi pe frunzăverde ”, altă povastă, şi spun răspicat, again : BA DA ! frunză”verde” POATE FI ÎNVINS DACĂ SE VREA CU ADEVĂRAT ACEASTA !!! PUNCT.

    p.s. PĂCAT !!! Nu că sunt eu ÎN PLUS în peisajul loco şi p-acilea e păcat, ci…. PĂCAT MARE continuarea bălăcirii unora, dija prea multora, la troacă cu porcii unde REFUZ categoric să mă… aliniez !NU mă tem de compas, nu sunt şantajabilă, NU aceasta este social-democraţia ! 😦
    Nu , NU am probleme cu… discernământul, tilijenţa, intuiţia, percepţia, nah, Forţa,, Echilibrul, Înţelepciunea, ADMIT că sunt deranjant de vocală pt unii, incalificabil de radicală pentru alţii ( + unii ), păcimaşă-n exprimare ( poate… ), dar NU dumneamea şi-atât de puţinii încă prin peisaj cum dumneamea sunt buba şi ŞTIŢI al naibii de bine aceasta !!

    sunt foarte TRISTĂ … şi-atât de SINGURĂ printre ” ai mei ”… 😦

  23. 26 Paul octombrie 9, 2011 la 9:34 am

    Marcus,

    multumesc pentru epigrama!
    Eu te-as vota, sa stii. Iar daca ai obtine si premiul international (pentru ca este vorba si de un premiu, decernabil in 2012), ai fi un epigramist international. Fara ironie. Ca doar nu eu am botezat manifestatia: „Festivalul INTERNATIONAL de Poezie si Epigrame Romeo si Julieta la Mizil”.

    In rest, nu-mi doresc deloc sa-ti schimbi tintele de predilectie, pentru ca pedelistii astia trebuie frageziti din toate unghiurile, asa sunt de rezistenti. Parca ar fi personajele unui shooter facut in bataie de joc, in care programatorul a vrut sa-i streseze pe gameri oferind inamicilor de pe ecran un numar nelimitat de vieti si posibilitati de recastigare a avantajelor pierdute temporar :).

  24. 27 dlnimeni octombrie 9, 2011 la 9:38 am

    Off-topic, de pe blogul personal.

    Grecii se vor odihni la umbră.
    Posted on 8 octombrie 2011 by dlnimeni

    O stire mediatică, desigur nepublicată în Romania dlui Băsescu, zice ca Germania este foarte interesată în… soarele grecesc, în scopul obţinerii de energie electrică cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Cu alte cuvinte, grecii le vor da, probabil, germanilor, pentru o parte din imprumut, soarele de pe cer. Grecii se vor odihni la umbră, iar germanii vor munci la soarele grecilor. Media din Romania nu zice pis nici despre faptul că in acest moment jumatate din investiţiile in energia solară, pe plan mondial, sunt germane. Dar la ce să te aştepţi de la media din ţara condusă de dnii Băsescu şi Boc? Poate doar sa citeşti vorbele debordând de inteligenţă ale drei Anastase.

  25. 28 Victor V. octombrie 9, 2011 la 9:34 pm

    @ dlnimeni

    Acum am văzut comentariul cu Foxconn. Îmi cer scuze că am mai insistat inutil pe acest subiect în celelalte discuții.

    Interesant și comentariul cu investițiile germane în energia solară. Compensează oarecum închiderea centralelor nucleare promovată de Gerhard Schröder (acum în boardul câtorva JV-uri Gazprom) și reduce dependența de gazul rusesc.

    http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,1760476,00.html

  26. 29 Vasile, octombrie 10, 2011 la 7:37 am

    Sibila,

    Aceasta natie de cersetori , cum a categorisito Baconski ,gandindu-se la tigani dar poate si la pensionarii care ingheata in case cersind din fata televizioarelor pensii , sau cumparaturi mai ieftine din economate, sau o piine o faina si un cartof ca sa treaca iarna . sau daca ma gandesc la cersetorii care adera la un partid pentru a nu-si pierde slujba , sau a cersetorii someri . sau la cealalta categorie de cersetori a lui Dan Diaconescu & Co. , de ce nu la cersetorii din partide care intind mana pentru pomana cu iz politic si isi vand sufletul tradandu-si proprii semeni,
    toti o apa si un pamant cu un USL care stagneaza poate si din indiferebta cersetorilor ,se pare ca intradevar nu prea o sa avem satisfactii la nivel national.
    Sa fim optimisti …dar pina cind?

  27. 30 Vasile, octombrie 10, 2011 la 9:53 am

    dlnimeni,

    Cit la suta din energia eoliana a Germaniei acopera si necesarul?
    Hai domnilor nu fiti poeti!

  28. 31 din mizil decembrie 11, 2011 la 5:52 pm

    din mizil, felicitatri si succes

  29. 32 Vergiu februarie 11, 2012 la 8:58 am

    In versul doi, cuvantul ” vrauste”se va citii „vraiste”


  1. 1 A 5-a editie – Festivalul International de Poezie si Epigrame Romeo si Julieta la Mizil | Stiri Prahova Trackback pe octombrie 7, 2011 la 10:18 am
  2. 2 Proteste împotriva romilor în Republica Cehă « Popateapa's Blog Trackback pe octombrie 7, 2011 la 6:53 pm
  3. 3 INCORUPTIBILII! « Popateapa's Blog Trackback pe octombrie 8, 2011 la 7:15 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: