„Statul social – realitate şi perspective”

Astazi, am plecat de dimineata, devreme, spre Brasov, unde am participat la cea de-a VII-a editie a Scolii Europene „Ovidiu Sincai”. Acesta este un proiect pe care Consiliul Europei il desfasoara in parteneriat cu ISD in Romania. Editia din acest an a avut ca tema generica „Rolul statului in societatea contemporana” si au fost invitati sa conferentieze Cristian Parvulescu, Ilie Serbanescu, Emil Constantinescu. Eu am fost invitat sa vorbesc despre statul social. Dincolo de esenta dezbaterilor, este de mentionat  ca acest proiect se adreseaza tinerelor cadre, viitoarelor elite politice din tara. Am intalnit reprezentanti  ai tuturor partidelor politice parlamentare, ai principalelor minoritati si ai societatii civile,  reprezentanti din zona mass media, ai bisericii, din domeniul de business etc. Anne Juganaru, directorul Scolii politice europene, mi-a explicat ca marele beneficiu al acestui proiect (in afara „infuziei” ideatice) este acela  al creerii unei retele de contacte. Cursantii raman in legatura, deasupra eternelor batalii din societatea romaneasca si in viitor ajung sa se sprijine reciproc in realizarea unor proiecte.  Ca sa aflati mai multe despre acest proiect, puteti intra pe site-ul Institutului, www.fisd.ro si pe cel al Scolii Europene”Ovidiu Sincai” www.seos.ro.

Puteti consulta, in continuare, textul prelegerii mele, susţinuta în cadrul seminarului Scolii Europene „Ovidiu Şincai” – Ediţia 2011:

„1. Definirea statului social. Scurt istoric

Statul social reprezintă în esenţă un sistem complex de măsuri ce se referă la politicile fiscale şi la formele de asigurări sociale, sau la acele prevederi sociale de natură economică având consecinţe pozitive asupra statutului social al cetăţenilor (în sensul redistribuirii veniturilor generale ale societăţii). În literatura de specialitate există şi denumirea alternativă de „stat al bunăstării” (welfare state). Acest concept a fost lansat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa Occidentală. După apariţia şi dezvoltarea Uniunii Europene, statul bunăstării a primit o nouă denumire şi a fost extins sub egida „Modelului social european”.

Modelul social european, despre care se spune că ar fi în derivă, cuprinde patru variante. În partea de nord a continentului, el se caracterizează prin impozitarea ridicată a veniturilor şi un număr mare al locurilor de muncă în sectorul public (de o calitate foarte bună şi paritar, din punct de vedere cantitativ, cu sectorul privat). În zona germanică, avem un model corporatist, bazat pe impozitarea veniturilor şi contribuţii speciale la fondul de asigurări sociale. Există şi un model anglo-saxon, bazat pe o impozitare redusă şi politici sociale direcţionate către grupuri ţintă, cu excepţia sistemului sanitar, susţinut prin impozite generale, care este ieftin dar mai greu accesibil. De asemenea, există o formulă specifică statelor ex-comuniste din Europa central-răsăriteană, caracterizat printr-o polarizare ridicată a veniturilor, o puternică impozitare a muncii şi o privilegiere a capitalului, precum şi servicii publice puţin performante prin comparaţie cu cele occidentale.

În contextul crizei economice actuale, la nivelul UE, au apărut o serie de nuanţări ale Modelului Social European, ca element esenţial pentru existenţa şi dezvoltarea în continuare a construcţiei europene. Astfel, datorită unui complex de factori, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, reducerea producţiei industriale (şi transferarea acesteia în state mai puţin dezvoltate), extinderea UE, creşterea gradului de integrare politică, apariţia unor noi forme de individualism şi de putere a consumatorului şi creşterea migraţiei extra-europene, statul bunăstării original se transformă într-un stat al bunăstării „modernizat” sau „flexibilizat”.

Accentul este pus mai ales pe sistemele publice de sănătate, educaţie, cercetare şi cultură, corelate cu flexibilitatea pieţei muncii. Se încearcă o îmbinare cât mai fericită între principiile fundamentale ale coeziunii sociale şi competitivităţii, astfel că protecţia socială este condiţionată de eficienţa economică, fiscalitatea este menţinută la un nivel ridicat dar este corelată cu un nivel ridicat al investiţiilor, iar noile tehnologii încep să ocupe un rol din ce în ce mai important. În acest sens, Agenda 2020 se bazează pe susţinerea următoarelor măsuri de perspectivă:

  • Promovarea unei economii bazate pe cunoaştere, prin susţinerea cercetării şi inovării în domeniile care încurajează dezvoltarea: securitatea energetică, transporturi, schimbări climatice, reciclare, sănătate, schimbări demografice.
  • Regândirea sistemului educaţional, în sensul axării programelor pe creativitate, inovare şi spirit antreprenorial, prin asigurarea accesului la educaţie al copiilor din familiile defavorizate şi digitalizarea şcolilor pentru un mai bun acces la informaţii. De asemenea, este prevăzută formarea unui un număr suficient de absolvenţi ai universităţilor de ştiinţe exacte (matematică şi inginerie), în paralel cu promovarea uceniciilor şi stagiilor de practică. La nivel naţional, în fiecare stat membru UE trebuie instituit un cadru naţional de calificare în funcţie de nevoile pieţei muncii şi trebuie sprijinit un program de învăţare şi formare continuă, dar şi de îmbunătăţire a cunoştinţelor şi competenţelor.
  • Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, prin implicarea femeilor, tinerilor, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi imigranţilor pe piaţa muncii, prin elaborarea de politici de incluziune socială şi de combatere a discriminării, adoptarea unui Pact European al Salarizării care să stabilească nivelul venitului minim garantat pentru cetăţenii europeni şi adoptarea unui model european de contracte colective, care să asigure securitatea socială a lucrătorilor. Promovarea de politici ale migraţiei care să asigure în mod liber o acoperire eficientă a nevoii de lucrători pe pieţele muncii din statele membre, folosind avantajul pieţei unice în acest domeniu.
  • Asigurarea sustenabilităţii financiare pe termen lung a sistemelor de protecţie socială şi de pensii. Aceasta presupune îmbunătăţirea accesului la sistemele de sănătate, la centre de îngrijire a copiilor şi persoanelor aflate în întreţinere, reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa privată, prin creşterea responsabilităţii sociale a companiilor, promovarea inovării sociale în rândul grupurilor cu un grad de risc ridicat (familii monoparentale, femei în vârstă, minorităţi, persoane cu dizabilităţi sau persoane fără adăpost).
  • Investiţii publice în domeniul sănătăţii. Unul dintre obiectivele Uniunii este asigurarea unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii, ceea ce include şi dreptul la îngrijire preventivă şi tratament medical. Finanţările europene pot fi utilizate în domeniul sănătăţii pentru dezvoltarea infrastructurii şi eficientizării serviciilor de sănătate, pentru cercetare-dezvoltare-inovare, pentru susţinerea cunoaşterii şi societăţii informaţionale (IT&C), pentru informare şi comunicare, pentru prevenţie şi avertizare, pregătirea resurselor umane, eliminarea inechităţilor accesului la serviciile medicale, medicina muncii, îngrijirea sănătăţii persoanelor vârstnice.
  • Menţinerea unei ponderi importante a Politicii de Coeziune a UE în cadrul bugetului comunitar. Ţările şi regiunile mai puţin dezvoltate trebuie să fie principalele beneficiare ale fondurilor de coeziune, ca expresie a solidarităţii Uniunii cu toţi cetăţenii ei.

2. Situaţia statului social în România. Date recente

Cei care au citit Constituţia noastră, ştiu că România este definită ca “stat social”. Articolul 47 spune că statul trebuie să asigure, prin măsurile economice şi sociale, un nivel de trai decent pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, că drepturile sunt pentru toţi cetăţenii, fără discriminare. Mai mult, există şi obligaţia de solidaritate a statului faţă de cei mai dezavantajaţi. De asemenea, drepturile sunt  „legate” de obligaţii (în drept se spune ca sunt corelative). Ce înseamnă asta? Că, dacă ţi se retrag unele drepturi, dispar şi obligaţiile ataşate. Altfel spus, când o autoritate publică anunţă ca statul nu îi poate ajuta pe toţi cetăţenii, le oferă celor pe care nu-i ajută  libertatea de a nu mai respecta obligaţiile pe care le au faţă de stat. Cu alte cuvinte, desface “contractul social”, cel care face ca această ţară să fie o societate cu reguli şi cu responsabilităţi.

Actuala guvernare anunţa clar că statul nu este pentru oricine. Doar pe o parte din cetăţeni îi poate îngriji sau proteja statul. Ceilalţi – să se descurce pe cont propriu! Ar fi fost, poate, de înţeles să spună că cei mai bogaţi ar trebui să aibă aşteptări mai mici de la stat, fiindcă au deja suficient. Dar mesajul acesta nu a fost dat către cei bogaţi, ci către ceilalţi: pensionari, mame, şomeri, bugetari. Mă întreb ce vor spune cei care, sesizând relaţia dintre drepturi şi obligaţii, vor renunţa să îşi mai respecte obligaţiile. Poate că vor renunţa să mai plătească impozite. Nu este un îndemn, ci o temă de reflecţie.

Nici  în comunism România nu a avut, de fapt, un stat social. Am avut, în perioada aceea, un stat totalitar. A urmat  o tranziţie complicată. În comunism, bugetul era (ca pondere din PIB), mai mic decât acum. Deci, avea cheltuieli redistributive mai mici. Dar, oricum, şi în prezent aceste cheltuieli sociale sunt cele mai mici din Europa, deci premisa actualei guvernări este falsă.

România dispune în prezent de standarde sociale scăzute. Chiar şi în condiţiile în care pensionarii şi mamele care primesc indemnizaţii sunt luaţi în calcul (ei nu au, din puncte de vedere tehnic, statutul de „asistaţi social”, cum se face uneori confuzie), sumele alocate se situează sub media statelor Uniunii Europene.

În perioada 2000-2007, totalul cheltuielilor sociale publice ale României s-au situat, în medie, în jurul valorii de 13% din PIB. În 2007, România aloca 12,8% din PIB, în timp ce media UE25 era de 26,5% (potrivit Eurostat), cu valori comparabile de 18,1% din PIB în Polonia şi 22,3% din PIB în Ungaria. Dacă luăm în considerare doar prestaţiile sociale (subvenţii, ajutoare sociale pentru încălzire etc.), în 2007 România aloca doar 0,4% din PIB, în timp ce la nivelul UE27 media era de 0,9%.

Efectele măsurilor de protecţie sociale se situau, de asemenea, la un nivel destul de modest chiar înaintea declanşării crizei financiar-economice. Astfel, în 2007 doar 25% din populaţia aflată sub pragul sărăciei a beneficiat în mod real de pe urma asistenţei sociale, faţă de nivele de 60% în Ungaria sau 32% în Polonia. Ponderea cea mai mare, în cadrul prestaţiilor sociale din România în 2009, era ocupată de indemnizaţiile pentru creşterea copiilor (23,8%) şi de alocaţiile şcolare (14,3%).

O problemă esenţială, care contribuie la lipsa de eficienţă a politicilor sociale din România, este stabilirea unor condiţii de eligibilitate şi a unor obligaţii inflexibile pentru beneficiari. De exemplu, orice solicitant de ajutor de şomaj trebuie să prezinte o dovadă privind componenţa familiei, o dovadă privind lipsa veniturilor (obţinută de la Primărie la fiecare trei luni), adeverinţă de şomer de la Oficiul Judeţean pentru Ocuparea Forţei de Muncă (doar dacă nu a refuzat vreun curs de recalificare sau vreun loc de muncă oferit). Ajutorul de şomaj se acordă doar pentru o perioadă de 6 luni, iar venitul minim garantat este de 390 lei, mult sub salariul minim pe economie. Dacă în 2002, valoarea nominală a acestui venit reprezenta 36% din salariul minim brut pe economie, în 2007 ponderea scăzuse la 28%, iar în 2010 a fost de doar 20%.

În acelaşi timp, în mediul rural, în cazul în care o persoană realizează venituri din activităţi sezoniere non-contractuale, acest lucru duce la reducerea substanţială sau chiar la suspendarea plăţii ajutorului social, pe baza unei simple estimări din oficiu a venitului obţinut, care de multe ori nu se regăseşte în realitate, veniturile fiind de fapt mai mici.

Legea nr. 276/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat şi normele de implementare aduc modificări astfel încât normele de aplicare ale acesteia în loc să faciliteze situaţia, o îngreunează, creând bariere suplimentare pentru potenţialii beneficiari. În primul rând, plăţile nu mai sunt gestionate de primării, ci de agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale care se află în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. În al doilea rând, în versiunea actuală venitul minim garantat depinde de o serie de factori externi, în sensul că se modifică dacă un copil al familiei primeşte un laptop, dacă unui tânăr din mediul rural i se oferă o motoretă pentru a-şi creşte veniturile, dacă unei mame singure cu trei copii i se pune la dispoziţie o maşină de tricotat la mâna a doua. În toate aceste situaţii, respectiva familie poate pierde dreptul la ajutor social. Problema este că noua versiune a legii descurajează munca prin condiţiile excesive care penalizează orice formă de activitate în vederea subzistenţei.

În tot acest context, vulnerabilităţile României pornesc, la nivel macroeconomic, de la existenţa unui monopolism, caracterizat de lipsa competitivităţii, de accesul discriminatoriu la resurse, de fixarea arbitrară a preţurilor şi de corupţie. Statul român încurajează monopolismul în economie, prin intermediul contractelor de stat cu firmele private. Trebuie conştientizat însă faptul că privatizarea nu este întotdeauna soluţia pentru creşterea eficienţei economice. Statul trebuie să păstreze doar acele produse care îi asigură independenţa suverană. În unele situaţii, politicile de achiziţii şi cele fiscale ale statului pot demara motorul economiei.

O altă problemă a României este sistemul de organizare stufos, fără conţinut instituţional, inclusiv cel adoptat după model european. Selecţia greşită şi remunerarea scăzută, precum şi meritele acreditate fără sisteme de evaluare corecte, duc la deturnarea comportamentului tinerilor, care sunt atraşi de migraţie, delincvenţă şi fraudare. Neîncrederea în instituţii, în sistemul de învăţământ, în ierarhiile formale contribuie la migraţia forţei de muncă spre sisteme informale slab sau deloc fiscalizate.

3. Chestiunea pieţei muncii

Un element esenţial al statului social este reglementarea pieţei muncii, placa turnantă a relaţiilor care se stabilesc între diversele grupuri sociale, ca urmare a desfăşurării activităţii economice. În acest domeniu statul social asigură, conform Cartei Sociale Europene (document adoptat de Consiliul Europei în 1961), dreptul la muncă, condiţii echitabile în vederea desfăşurării activităţii de către angajaţi, dreptul la salarizare echitabilă, dreptul de a forma sindicate, de a purta negocieri colective, prevenirea folosirii copiilor în activităţi cu scop lucrativ, protejarea maternităţii, dar şi orientarea şi formarea profesională, dreptul la protecţia sănătăţii şi alte drepturi (securitate şi asistenţă socială, protecţie juridică, non-discriminarea, migraţia, ajutorul de şomaj, protecţia socială a vârstnicilor, locuinţe).

Toată această gamă largă de drepturi este compensată în economiile capitaliste de principiile competitivităţii şi ale concurenţei libere, care permit obţinerea eficienţei economice. Totuşi, atunci când eficienţa economică intră în conflict cu prevederile statului social, acesta din urmă are prioritate. În ultimul timp, însă, constrângerile de natură demografică şi financiară au determinat o abordare mai nuanţată a raporturilor ce se stabilesc pe piaţa muncii între statul social şi mediul economic. Această abordare, care încearcă să îmbine cât mai eficient cele două concepte, poartă numele de flexi-securitate.

Flexi-securitatea implică, după cum îi spune şi numele, menţinerea securităţii sociale concomitent cu flexibilizarea altor variabile ale procesului de producţie (programul de lucru, nivelul de pregătire, angajarea individuală, mobilitatea profesională, libera circulaţie). În acest fel, sunt create condiţii similare pentru toţi cetăţenii de pe piaţa forţei de muncă, creşte nivelul de ocupare a forţei de muncă, companiile se pot adapta mai uşor la competiţia globală iar lucrătorii sunt stimulaţi să atingă un nivel mai înalt de calificare. În acelaşi timp, însă, piaţa forţei de muncă este deregularizată (prin dispariţia contractelor colective, de exemplu), nivelul de protecţie a salariatului scade, iar nivelul de ocupare nu creşte la nivelul estimat anterior. De aceea, aplicarea măsurilor de flexi-securitate trebuie atent compensată de măsuri compensatorii şi de echilibrare în domeniul protecţiei oferite salariatului, iar întregul sistem trebuie gândit în vederea stimulării unui dialog social real (în special între patronate şi sindicate, dar şi între guverne şi sindicate).

În România, este propusă modificarea Codului Muncii, sub pretextul necesităţii adaptării la situaţia de criză. Propunerea vine pe linia trasată la nivel european de conceptul de flexi-securitate, însă neglijează cu bună ştiinţă securitatea socială în favoarea flexibilizării pieţei muncii dusă la extrem. Astfel, în loc să se ofere o minimă protecţie angajaţilor, aceştia sunt trataţi precum foştii iobagi din perioada incipientă a revoluţiei industriale, cărora nu li se oferă o perspectivă clară de loc de muncă, dar care sunt aruncaţi în caruselul imprevizibil al pieţei, fără a fi luate în calcul posibilele efecte negative. În condiţiile în care în România există o mare parte a forţei de muncă neadaptată şi nepregătită pentru condiţiile unei astfel de transformări intempestive, răspunsul cel mai la îndemână al forţei de muncă este migraţia.

Migraţia forţei de muncă nu este, aşa cum cred unii, un fenomen esenţialmente negativ. El poate acoperi nevoia de lucrători în unele domenii deficitare din anumite ţări dezvoltate şi nevoia de locuri de muncă existentă în ţări aflate în curs de dezvoltare. În urma transmiterii veniturilor astfel obţinute în ţara de origine, economia respectivă se poate dezvolta şi poate crea, la rândul său, o ofertă de locuri de muncă îmbunătăţită. În acelaşi timp, însă, dacă fenomenul devine unul de masă, iar lucrătorii respectivi nu se mai întorc în ţara de origine, aducându-şi în schimb familiile în ţara-gazdă, atunci va apărea un deficit clar de forţă de muncă în ţara de origine, care va fi nevoită să importe lucrători din alte ţări sau îşi va restrânge economia, cu toate efectele negative conexe.

În cazul României, cred că suntem pe cale să urmăm ultimul dintre scenarii, cel mai dezavantajos. De aceea, cred că este necesar ca, la nivelul dialogului tripartit privind schimbarea Codului Muncii, să existe o implicare mai mare a opiniei publice, a societăţii civile, pentru ca acest document care ne va afecta vieţilor tuturor să capete o formă care să ne ducă în direcţia bună, către generarea de prosperitate economică, nu de sărăcie.

4. Perspective

Unii lideri politici susţin, în prezent, că statul social ar fi un concept depăşit şi perimat, inaplicabil în contextul actualei crize economice. Aceşti lideri se bazează pe o interpretare dogmatică a teoriei economice a Şcolii de la Chicago, în direcţia instaurării unui stat minimal. Însă chiar şi în Statele Unite, criza a scos la iveală nevoia intensă de stat social, pe care administraţia Obama încearcă din răsputeri să-l creeze. Lipsa unei plase de siguranţă pentru populaţia vulnerabilă este un risc pe care nici o societate civilizată nu şi-l poate permite.

Sigur că avem nevoie de un stat social. Poate că trebuie să construim însă un altfel de stat social. Unul care să nu existe doar în textele Constituţiei, ci unul care să asigure bunăstarea sau cel puţin traiul decent al fiecărui cetăţean. Altfel, vom avea, în continuare, un stat mafiot-clientelar, construit în jurul clanurilor.

Soluţiile ar putea fi introducerea unor politici pro-active de asistenţă socială şi reintroducerea impozitului pe venitul global (care realizează o radiografie a situaţiei sociale). Când spun politici pro-active nu mă refer la eliminarea unor politici sociale indispensabile, ci la direcţionarea lor către acele grupuri care sunt cu adevărat în dificultate. Pentru a determina acest lucru, însă, avem nevoie de un stat mult mai eficient şi mai bine organizat, de o administraţie formată din oameni competenţi şi motivaţi. Dacă nu vom realiza că reforma se face de fapt cu oamenii din sistem şi nu cu firme trăind din contracte cu statul, atunci ne îndreptăm într-o direcţie greşită. Noua generaţie de politicieni români trebuie să împingă România într-o direcţie de perspectivă, să găsească o ieşire din labirintul în care ne aflăm în prezent.”

In timpul celor doua ore si jumatate de dezbateri, am discutat si despre cartile deosebit de interesante ale lui Tony Judt, in special in legatura cu analiza rolului statului prin prisma diferitelor ideologii.

Reclame

37 Responses to “„Statul social – realitate şi perspective””


  1. 1 abc februarie 6, 2011 la 8:07 pm

    Felicitari, Excelenta!

  2. 2 Pali februarie 6, 2011 la 8:28 pm

    Sigur a fost foarte interesant ! Pacat ca, nu am putut participa,….si va rog pe aceasta cale sa transmiteti nemultumirea noastra ( a seriei anului 2010 ) D.nei Anne Juganaru pentru „selectia” cu care au fost invitati cursantii la Scoala Europeana !!! Pai cum sa se realizeze o legatura cand din seria mea au fost invitati doar TREI persoane din treizecisisase de absolventi ? Trei persoane din care doi au avut o frecventa extrem de redusa la cursuri in timpul anului trecut ! Nu este corect ! Dar in ciuda celor petrecute imi mentin oferta pe care am facut ISD-lui ,D.nei Juganaru in prezenta dvs. Dl.Presedinte Adrian Nastase in septembrie ref. la terenurile agricole.Sigur va amintiti discutia,

  3. 3 Viban februarie 6, 2011 la 8:29 pm

    Ultimii paşi mă satisfac dar important este şi ceeace urmează. Detractorii n-au motiv să se lamenteze ; e inutil pentru că „de facto” construcţia social-politică denominată Uniunea Social Liberală (USL) exista de 8 ani dovedindu-şi viabilitatea numai că acum ea există „de jure”. Comentariile Domniei voastre sunt pertinente dar pentru următoarele 6 luni este importantă acţiunea practică de reconfigurare cantitativ-calitativă a USL prin reconvertirea celor 23-28 parlamentari renunţând la „spectacole ieftine” de susţinere a unuia sau altuia (Atenţie la lecţia „Bivolaru”) până ce justiţia nu se pronunţă. Deasemeni, liderii de opinie trebuie să fie imaculaţi. Sunt ei toţi oare ? Redaţi România românilor unde să aibe locuri de muncă. Iar dacă nu avem nimic de făcut să nu uităm că trebuie reluată producţia de bunuri şi relansat comerţul pentru a ne produce banii de care avem nevoie aici şi nu să întindem mâna la FMI, Banca Mondială, îndatorând generaţii de acum încolo şi desconsiderându-ne ca români. E visul românilor care au „prins două românii” şi au elemente de comparaţie. E trist că fiii revoluţiei nu cunosc dimensiunile reale ale României eterne. Ar fii oportună organizarea unor „mese rotunde”, simpozioane social-politice interjudeţene şi apoi un congres consultativ al USL unde să se pună bazele unei conduceri unice iar cei trei să constituie „directoratul” uniunii. Liderul unic poate constituii „locomotiva” în campania electorală cu şanse reale de a deveni preşedinte al Statului Social numit România.

  4. 4 AS februarie 6, 2011 la 8:38 pm

    Pana la statul social si acele politici proactive, nu credeti ca e cazul ca Romania sa aibe un plan de dezvoltare, pe un termen mediu si lung care sa fie o cale si o sursa de bunastare a populatiei? Este foarte greu ca sa se aseze la aceeasi masa partidele, societatea civila, academicieni, valori autentice spirituale si intelectuale si sa se stabileasca un plan de care spuneam? Acest plan sa fie supus unui referendum national si sa aibe aceleasi puteri ca si constitutia, sa nu poata fi schimbat prin ordonate, legi sau alte mecanisme, orice schimbare sa fie omologata tot prin referendum.De douazeci de ani in tara asta se demoleaza numai, nimic durabil si de esenta, se lucreaza ca la inunatii, unde da sa rupa digul acolo sarim si peticim. Nici pic de coerenta, de viziune si altruism in a conduce o natie. Acel plan sa fie prioritatea oricarui guvern, indiferent de ideologie sau platforma. Daca se abordeaza trei domenii pricipale care sa fie in atentia peranenta a guvernelor iar pilutica sa fie coerenta in cele trei domenii cred ca se poate face ceva. Ma refer aici la agricultura(cu toate ramurile ei), transporturi(dezovltarea infrastructurii) si invatamantul si cercetarea. Aceste prioritati cu relaxarea fiscala si incurajarea intreprinzatorilor si capitalului romanesc, sigur vor aduce beneficii imense. Raman destule ramuri si activitati unde isi pot aduce aportul lor partidele si clasa politica aflata la guvernare. Dar nereapectarea acelui plan de dezvoltare, neindeplinirea lui sa aibe consecinte penale asupra celor care nu-l indeplinesc, oiate asa responsabilizam guvernarile sa-si aduca in prim plan adevarati specialisti, manageri desavrsiti nu politruci care au in cap numai cum sa-si recupereze investitia facuta pt un loc de parlamentar, minstru sau cine stie ce contopist de nivel inferior.

  5. 5 cristipetre februarie 6, 2011 la 8:44 pm

    Magna cum laudae!

    Pentru prima oara se explica publicului ce este „flexisecurizarea” relatiilor de munca, dar in spiritul notiunii si nu in interperetarea data de consilierul Vass notiunii. O demitizare pertinenta, dar ma tem ca e tardiva, avand in vedere ca pedelicii vorbesc din august 2010 despre versiunea lor cu privire la flexisecurizare.

    Ma tem, citind declaratiile lui Basescu din aceasta seara referitor la noul acord cu FMI, ca este prea tarziu pentru a se salva relatiile de munca si Codul muncii. Cam ineficienta opozitia si intotdeauna cu cel putin o miscare in urma lui Basescu. Parerea mea!

  6. 6 George Ban februarie 6, 2011 la 8:47 pm

    Lacrima Christi! Felicitari! Credeti ca Basescu este in stare nu sa scrie un astfel de text, ci doar sa-l citeasca pana la capat? Eu cred ca nu, e inca ocupat cu „Cartarascu” si „Keep walking”.
    Sa vedem acum infierarile ha(ra)barnistilor…

  7. 7 inginerul_anti_base februarie 6, 2011 la 9:00 pm

    daca tot faceti alianta , ar trebuii sa aveti un pic grija de imagine. astazi cineva la un post tv e tras de limba si cineva face jocuri pentru basescu. imi place persoana dar astazi nu era cazu sa iasa la tv. intrebari bine ticluite cu doua intelesur, abil puse la realitateai. sa gresit azi…

  8. 8 Spiridus februarie 6, 2011 la 9:01 pm

    „Fostul ministru de interne, Vasile Blaga, a declarat, sâmbătă, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia, că „garantat” vor fi şi alte cazuri asemănătoare celui de la Vama Siret, precizând că nu poate spune mai mult, ca fost şef al MAI…”

    Bine ca ancheta nu merge prea mult in urma la Vama, ca ar trebui multi sa justifice castigurile (cu toate imprumuturile de la persoane inexistente, investitiile profitabile la bursa – ah ce mari experti in bursa sunt vamesii-sefi!, posibile vanzarti anterioare…). Asta nu a zis-a Blaga. Nu stiu de ce.

  9. 9 andrei februarie 6, 2011 la 9:45 pm

    Statul social functioneaza bine in Scandinavia ca sunt putini si au resurse uriase. La aia orice model ar merge. In Romania, statul social nu tine cont de aritmetica si bun-simt din pacate (ca promite locuri de munca si doar privatii pot face locuri de munca, promite cresteri de pensii nesustenabile etc), si imparte populatia in: lenesi, care beneficiaza, si fraieri, care muncesc. Statul social tine in viata o armata de bugetari platita de o mana de oameni din sectorul privat. Observ ca exista un interes ca numarul de bugetari sa fie mare deoarece doar asa se pot excroca banii publici (care trec prin n-spe maini si se pierd, etc.). Daca statul social s-ar limita in a ajuta doar persoanele cu handicap si incapabile de munca, ar fi ok. Altfel, la romani, multi cauta sa fraudeze si sa obtina venituri nemuncite cu ajutorul statului social. Romaniei i-ar trebui un stat minimal, cu impozite foarte mici, astfel ca tuturor sa ne ramana mult mai mult din veniturile lunare. Privatizati sanatatea, invatamantul si tot ce e de stat. Lasati doar armata, politia si justitia, iar omul sa fie liber ca pasarea cerului. Ce e in plus ne jigneste inteligenta si ma obliga sa platesc ceva ceea ce nu vreau. Nu avem nevoie de ajutor. Cum ne asternem asa dormim. Va multumesc !

  10. 10 Maximmouse februarie 6, 2011 la 10:45 pm

    @ andrei!

    Phascistule! 🙂 🙂

  11. 11 Maximmouse februarie 6, 2011 la 10:48 pm

    @Spiridus,

    Pai, clar ca nu a zis mai mult ca daca zicea trebuia sa deschida coloana…:)…adica sa fie, asa cum se cuvine de fapt , in fruntea coloanei care merge la hotelul cu catei la poarta…:)

  12. 12 Codrin Scutaru februarie 7, 2011 la 12:07 am

    Va trimit spre analiza ultima mea postare intitulata Manifestul social-liberal. Este o invitatie la dezbatere adresata tuturor intelectualilor publici, cu precadere celor implicati sau interesati, in privinta responsabilitatii Uniunii Social-Liberale:
    http://codrinscutaru.blogspot.com/2011/02/manifestul-social-liberal.html

    As fi onorat sa primesc o reactie din partea dvs si mai ales ca dezbaterea pentru conturarea Manifestului sa continue pana vom avea un document de misiune solid.

    Va multumesc anticipat,

  13. 13 george februarie 7, 2011 la 12:58 am

    Va rog, daca binevoiti, sa-mi clarificati o dilema, privitoare la echivalenta dintre conceptele de „stat social” si de „stat al bunastarii”. Recunosc ca nu am aprofundat doctrina referitoare la cele doua concepte, dar, din cate am inteles, „statul social” este practic varianta „de stanga” al „statului bunastarii”. In acest sens, consider de exemplu ca America, avand in vedere numarul redus de politici sociale aplicate de catre stat (majoritatea formelor de asigurare si de asistenta fiind trecute in mediul privat), nu poate fi catalogat ca fiind un stat social, dar este in mod evident un „stat al bunastarii”. Nu stiu daca exemplul meu este foarte elocvent, dar sper ca m-am facut inteles.
    Va multumesc anticipat!

  14. 14 Ion februarie 7, 2011 la 1:05 am

    Un excelent articol care definste stanga politica prin argumente.Clar trebuiesc definite ideologii pentru a scapa de terciul actual care arata ca toti politicienii sunt identici.
    Cinismul ordinar care impinge sa plece oamenii din tara lor,sa muceasca la altii,sa plateasca acolo taxele,plus valoarea munci sa ramana altora.Asta este o mare prostie,forta ta de munca ,tinerii,ridica pe altii ca tu nu ai reusit sa aplici constitutia care spune ca cetatenii tai au dreptul la un trai decent.
    EEEEEEEEEEEE,unii vor sa plece sa nu mai fie nimei care sa intrebe.
    Solidaritate sociala sigur,toti iubim un caine dar pe un om.Unii iubesc mai mult cainii din batatura decat pe semenii lor.

  15. 15 george februarie 7, 2011 la 4:45 am

    1.”Mă întreb ce vor spune cei care, sesizând relaţia dintre drepturi şi obligaţii, vor renunţa să îşi mai respecte obligaţiile. Poate că vor renunţa să mai plătească impozite.” Din punctul meu de vedere ar fi si pe deplin indreptatiti sa nu plateasca impozite, intrucat ar fi o plata nedatorata daca lipseste contraprestatia din partea statului. Totusi este de sesizat faptul ca in cazul asistentei sociale dreptului asistatului nu ii corespunde si o obligatie corelativa, asistenta realizandu-se in baza principiului solidaritatii sociale. Dar concesia, din cate inteleg eu, nu este facuta de catre stat, ci de catre populatie, intrucat ea accepta o suprataxare pentru ca cei aflati in situatii de excluziune sociala sa beneficieze de asistenta sociala.
    2. Actuala putere cred ca vrea sa reinventeze Sparta … Sa lasam bolnavii, batranii, pe cei aflati intr-o stare de saracie absoluta, etc sa moara, pentru ca sunt inutili pentru stat, acesta avand nevoie doar de cetateni apti de a-i servi interesele. Poate privesc eu lucrurile prea aBOCaliptic.

  16. 16 marina februarie 7, 2011 la 6:18 am

    Interesanta prelegere , traduceti-o in limba lui base, faceti si un rezumat pe intetesul singurului neuron,neanecat in alcool, pe care i=l mai are si invitati-l sa o citeasca, poate, daca e treaz pricepe si el ceva, sau mai bine rugati un consilier sa i-o deseneze!

  17. 17 marina februarie 7, 2011 la 6:38 am

    Andrei draga, armata aia de bugetari plateste si ea taxe, impozite si contributii si inca destul de mari poate mai mari decat voi care lucrati la privati si care sunteti platiti pe cartea de munca la sal minim pe economie(val. la care platiti impozite si contri butii)iar restul banilor ii luati la negru, pentru care nu platiti nimic.Si asta se intampla cu acordul vostru.Si in orice caz bugetarii platesc pe bune aceste taxe, nu ca unii dintre voi.Mai mult, platesc chiar si „nesimtiti” de pensionari, care au platit si in timpul activitatii si platesc si acum, pe cand in alte tari din UE chestia asta nu se intampla, aste e inca o mare nedreptate care va trebui indreptata, asa cum este si impozitul pe casa in care locuiesti, nici pentru accea nu se plateste impozit, pentru ca se considera ca ai platit deja atunci cand ai castigat banii cu care ai achizitionat-o!
    Si inca ceva nu romanii sunt vinovati ca incearca sa fraudeze, toate natiile incearca, dar daca legile sunt bine facute nu reusesc, deci vina ii apartine legiuitorului care nu se gandeste la toate posibilitatile si la toate situatiile, si nici cum sa contracareze aceste incercari de fraierire.Ce vina are romanul ca e inventiv!Sanatatea si invatamanul sunt in mare parte privatizate , dar nu poti privatiza tot.

  18. 18 Rangă februarie 7, 2011 la 9:37 am

    CATREN DE VIAŢĂ LUNGĂ

    Născută de Crai-Nou, e USLa adorată ;
    Să îi dorim Mulţi Ani şi-o ţară guvernată !
    Ca statul social legiferat prin Constituţie
    Să nu ia calea lui Băsescu-n prostituţie…

  19. 19 DanM februarie 7, 2011 la 10:49 am

    @marina
    Ce zici draga! daca noi toti privatii nu mai platim taxe si impozite, voi de unde mai aveti bani de taxe si impozite, sa nu spun de salarii.
    Asta nu este stat social prin care promovezi lenea, nemunca si taiatul frunzei la caini iar in momentul cand iti vine un contribuabil la ghiseu tu sa iti savurezi cafeaua si sa nu iti pese de el sau in cel mai bun caz sa ii arunci o privire de sictir.
    Daca tu consideri ca „armata aia de bugetari plateste si ea taxe, impozite si contributii si inca destul de mari” eu iti spun ca sunt aceeasi bani din impozitele si taxele contribuabililor (firme, persoane fizice) este un cerc vicios. Referitor la pensionari, nici eu nu sunt de acord ca un pensionar cu o pensie de pana in 1500 lei sa mai plateasca ceva statului, dar cand vezi ca anumite persoane care au lucrat doar 20-25 ani iau o pensie „nesimtita” de 1000-3000 eur in conditiile in care ei nu au contribuit la fondul de pensii cu sumele respective, e strigator la cer. Ce zice de salariile oficiale foarte mici, la care plateati taxe si impozite si il mareati prin suplimente si prime? Nu tot bani la negru, dar oficiali ii consideri, avand in vedere ca nu sunt impozitati? Dar cunosti mai bine situatia, dat fiind ca esti bugetara.

    @ Adrian Nastase
    Intodeauna, cel putin in ultimii 20 an, statul a fost „butoiul cu miere” pentru politicieni, teoria este frumoasa dar practica ne omoara.
    Nu spuneti ca aceasta uniune contra naturii va face sa izbucneasca progresul economic in Romania si pana in 2020 va curge lapte si miere prin curtile romanilor. Stiti foarte bine ca nu se va intampla asta, nu veti scapa asa usor de umbra fantomei mafiote care intregeste orice partid din Romania, acesta este doar un joc de imagine pentru alegerile viitoare. Si cu prima ocazie se va demonstra teoria butoiului cu miere. E normal ca dupa 6-7 ani in opozitie sa ajungeti la fundul sacului si sa promiteti acum „marea cu sarea”pentru a intra in gratiile alegatorilor, dar va cred pensionarii si cei fara cultura economica minima. Noi ceilalti probabil ca vom mai asista la o batalie politica, si daca nu se schimba ceva concret in Romania probabil vom alege sa stingem lumina si sa va lasam pe voi politicienii sa traiti in intunericul mizer pe care ni-l oferiti zi de zi in ultimii 21 ani.

  20. 20 Ghita Bizonu' februarie 7, 2011 la 11:38 am

    DanM

    partial de acord . Insa sper ca nu esti medic, farmacist samd. Findca un medic fie el la stata fie in cabinetu lui tot aia e !!
    Si as observa ca nu chiar tot privatu este o mare binefacere … ca ce mi-e paznicu de la minister ce mi-e bodiguardu de la privat ce pazeste alt minster ca tot buget halesc !!

  21. 21 Dragos februarie 7, 2011 la 11:42 am

    @marina @marina @marina

    Marina, Marina, Marina
    Ti voglio al piu’ presto sposar
    Marina, Marina, Marina
    Ti voglio al piu’ presto sposar

    O mia bella mora
    no non mi lasciare
    non mi devi rovinare
    oh, no, no, no, no, no

  22. 22 Doru Coarna februarie 7, 2011 la 12:25 pm

    @ AN & all

    Statul social reprezinta singura ratiune pt organizarea unei societati, altminteri totul devine far west in unele sau altele dintre domeniile existentei. Nu poti lasa sanatatea pe mana firmelor, nici inarmarea pe mana afaceristilor, nici exploatarea zacamintelor pe mainile altora, caci se ajunge unde suntem acum, la haos complet.

    Dl Nastase este insa curios de timid cu accentele si evita sa spuna adevarul gol-golut: problema statului social nu este ca n-are resurse sa-si asiste cetatenii, ci problema adevarata este ca nu o face la scara intregi natiuni! Ganditi-va ca daca in Romania s-ar introduce o asistare garantata minima corespunzatoare unei suprafete locative de 16mp/persoana si necesarul unui cos alimentar zilnic minimal plus o lista minimala de servicii de sanatate, atunci piata ar deborda de cerere si putere de cumparare si implicit, nix criza. Cine vrea mai mult, sa munceasca! Resursa ar fi impozitarea diferentiata, minima pt crearea de valoare si maxima pt operatiuni speculative si comerciale, si progresiva.

    Cineva lauda sistemul scandinav: aia sunt oameni extrem de pragmatici, acolo totul are valoare si totul este stabil. La noi, unde insasi statul joaca „la criza” si in curand din nou „la devalorizare”, si unde principala preocupare a sa este minciuna, spolierea banului public si supravegherea adversarilor puterii, nu se poate face nimic.

    Dar stat social adevarat se poate, trebuie, este necesar. Mai degraba n-am avea nevoie de aparatul de stat vasal puterii, decat sa abandonam de ideea statului social. Ganditi-va ca crize vor mai, inundatii vor mai fi, ce vom face cu un stat minimal? Salvam bogatii, adica exact falanga cea mai toxica a societatii? Nu, le place sa fie bogati aici, trebuie sa participe solidar si din gros la intreaga nota de plata. De altfel, la cat de pregatiti sunt bogatii nostri, afara ar pierde totul din primul an, d-aia ies doar in vacante.

  23. 23 mig februarie 7, 2011 la 1:08 pm

    In ceea ce priveste economia de piata, un lucru este inadmisibil:mitul conform caruia aceasta ar fi oprimata de Stat, cand in realitate economia de piata este subventionata de contribuabil ;in acelasi timp, aceasta economie de piata refuza cu obstinatie orice control al subventiilor pe care le primeste.
    Eric Verhaeghe, ex-membru al MEDEF (principala organizatie patronala franceza)

  24. 24 Observator februarie 7, 2011 la 1:38 pm

    Oare de ce cream o idee de conflict privat vs bugetar?

    In esenta la ce anume ne referim cand folosim termenul de „bugetar”? La functionarii publici, profesori, medici, politie, armata, servicii? Sau adaugam si angajatii de la TAROM, ROMTSA sau TRANSELECTRICA si cate altele or mai fi?

    Personal sunt impotriva capitalului de stat, insa consider necesara existenta functionarilor publici, a scolilor sau spitalelor publice. Totodata cred ca politia sau pompierii trebuie sa fie servicii sustinute din bugetul public. La fel si armata sau serviciile. Si ca sa ma simt in siguranta cred ca angajatii acestor institutii trebuie sa fie platiti decent. In mediul privat daca nu iti convine cum te plateste patronul pleci si nu cred ca accepti sa te injure patronul si sa iti spuna ca atat isi permite sa-ti dea. Nu vad de ce un angajat la stat trebuie sa se comporte diferit.

    Si apropos, taxele cele mai mari care se aduna la bugetul de stat, sunt totusi din economia privata. Lucru imbucurator, zic eu, dealtfel.

  25. 25 Sami februarie 7, 2011 la 1:50 pm

    Din nefericire PDL duce o politica economica pro saracie . Ideea pe care in ultimul timp o promoveaza impotriva statului social ma face sa ma gandesc ca mai bine i-am urca in cateva elicoptere pe TB si toata gasca lui si i-am expedia cu bilet doar pentru dus undeva in desert ca sa-si promoveze ei acolo politicile anti sociale si mai precis anti societate romaneasca . Eu consider ca NU se pot disocia cele doua respectiv statul de latura sociala , caci un stat nu poate exista daca nu exista cetateni – societate asa cu bune si rele si cu toate felurile de nevoi ale ei.

    In alta ordine de idei , atrag inca o data atentia la faptul ca cetateanul roman in marea lui majoritate isi CAUTA DE LUCRU si nu se gandeste nicicum la a deveni un intreprinzator . Se pot face sondaje mai ample decat am reusit eu personal sa fac , insa , cu siguranta vor iesi la iveala din nou si din nou mentalitatea si profilul romanului, care isi cauta(repet) un loc de munca si nu doreste (poate sau vrea) sa devina intreprinzator si sa creeze el insusi locuri de munca . Concluziile le las la aprecierea Dumneavoastra .

  26. 26 Vlad februarie 7, 2011 la 3:34 pm

    Nu sunt un economist dar dupa parerea mea tocmai statul minimal a dat cu mucii in balta in actuala criza. Sa nu uitam de unde a inceput, sau care stat a sfeclito primul. A fost SUA, care inca cu un an inaintea declansarii crizei avea mari probleme cu creditele neperformante (credite date de catre mai marii in economie, adica bancile private si fondurile de investii). Acestea s-au intamplat tocmai pentru ca statul SUA nu a facut mai nimic pentru a limita casticurile celor cu putere financiara.
    Un stat puternic din punct de vedere economic poate sa-si directioneze excesul fortei de munca catre domenii de interes pentru el, si sa directioneze investitiile unde trebuie. Daca se lasa toata economia pe mana privatilor, fara ca statul sa aiba putere se ajunge in scurt timp ca unii sa fie privilegiati nu pentru munca pe care o depun ci pentru ca au avut norocul de a avea parinti care la un moment dat au facut bani, sau pentru ca au mostenit averi mari din alta parte. Va rog voi astia liberalisti sa-mi explicati cum merita aceste persoane merita ceva din ceea ce au?
    Nu sunt deacord insa nici cu o umflare angajatilor statului fara motiv, sau ca acestia sa nu-si faca slujba. Totusi nu vom putea un stat normal fara angajati ai statului.
    Solutia de echilibru este la mijloc intre un stat minimalist si un stat comunist (in care doar statul sa detina firme). Aceasta solutie poate fi gestionata doar daca acolo la putere se afla oameni capabili si care sa aiba si un interes in acest sens.
    Ce ziceti de China? Inafara de stilul totalitar de conducere, care este de condamnat, din punct de vedere economic China este un stat cu o mare putere financiara, au incheiat anul trecut cu o crestere economica imensa. Da multi o sa spuneti ca forta de munca ieftina ii avantajeaza, da aveti dreptate dar o stiu exploata. Noi in schimb nu am stiunt sa ne exploatam ce am avut, companii care in mod normal trebuiau sa aduca profit au fost desfiintate tocmai pentru a fi vandute, iar acum noi in loc sa primim curent electric, benzina, de la companii ale statului Roman primim curent electric de la companii ale statulu German (e-on) si petrol del companii ale altor state (Austria, Ungaria, etc….) Profitul acestor companii in loc sa ramana in tara, si sa fie folosit pentru noi se duce in tarile de provenienta sa-i ajute pe ei.
    Va rog sa-mi spuneti unde este avantajul unui stat minimalist?
    O alta problema care poate aparea intr-un stat minimalist este securitatea personala. Daca marea masa a populatiei o duce prost, va creste si criminalitatea, iar cei bogati, care vor plati foarte putin la stat, o sa inceapa sa plateasca din ce in ce mai mult la companii de securitate. Cei care vor dori sa aspire la clasa de mijloc se vor trezi ca trebuie sa plateasca o parte buna din salar pentru firmele de securitate, puteti citi despre un astfel de stat minimalist in Masinaria Rock and Roll de Norman Spinard, sau despre un sistem corporatist si state minimale in Trilogia Marte de Kim Stanley Robinson.

    Incaodata concluzia mea este ca statul nu trebuie cu nici un pret sa fie minimal, ci trebuie sa fie puternic (si aceasta se poate extinde la UE).

  27. 27 Vlad februarie 7, 2011 la 3:42 pm

    Apropo de statul minimalist.
    Nu am reusit sa inteleg niciodata de ce statul Roman nu poate sa faca el Autostrazi? Sa luam de exemplu firma Bechtel, de ce nu face statul roman lucrarea? Are firma Bechtel numai muncitori din SUA? (90 dintre ei sunt romani angajati aici) Chiar no nu avem specialisit in constructia de strazi? Dar Facultatiile de constructii civile ce sunt? Profesorii de acolo nu au cunostinte?
    Daca sunteti deacord la intrebarile de mai sus va rog sa-mi spuneti ce are Bechtel ce nu se gasete in romania pentru ca aceasta companie sa construiasca o strada in Ro?
    P.S. Bechtel este doar exemplul aceasta situatie se poate extinde la multe alte companii.

  28. 28 Victor februarie 7, 2011 la 4:19 pm

    Marina, daca am fi toti destepti cine dracu l-ar mai vota pe basescu? Lasa-l asa cum este , nu ai cum sa convingi pe cineva care dovedeste o gandire primitiva in intelegerea mecanismelor de functionare ale statului.

  29. 29 teostanc februarie 7, 2011 la 4:29 pm

    Dle Nastase,
    Cred ca eu fac parte din clasa mijlocie. Am 2 proprietati, una imobila – apartamentul, luat in rate pe vremea cealalta, a lui Ceausescu si una mobila – autoturismul, luat in rate, pe vremea lui Iliescu. A existat un paradox in Romania. Olanda avea mai putini proprietari de imobile decat avea Romania. Acest fapt l-am aflat de la primaria sectorului 4, in precedentele legislaturi, care a incercat sa dezvolte un proiect urban, la care, se pare, proprietatea trebuia sa fie concentrata si nu distribuita atator familii.
    Imi aduc aminte, ani in urma, cand impozitul pe profit in Canada era de pana la 90% iar Guvernatorul acestei tari declara ca agricultura tarii sale nu este mai dezvoltatadecat cea din Romania. Tempi pasati!
    Sper ca statul roman sa evolueze astfel incat si oameni ca mine si familia mea sa putem trai decent si in acest sens ne punem sperantele in dvs.

  30. 30 mig februarie 7, 2011 la 7:35 pm

    @Observator
    Referitor la prima intrebare (aia cu de ce privat vs public)…chestie de management al riscurilor politice legate de masurile de stabilizare macro luate in ultimul timp…
    Dar d-ta ca „Observator” n-ai „observat” toate masurile menite sa minimizeze riscurile politice odata cu adoptarea programelor de ajustare structurala (vot uninominal,intarirea rolului executivului prin acordarea de puteri speciale, referendum strategic, cota unica )?

  31. 31 blogideologic februarie 8, 2011 la 4:31 am

    Statul social este un concept normativ. Construit prin norme fundamentate pe judecăţi de valoare din linia hotărâtă de la „nivelul superior” pentru politica macroeconomică a ţării. Iar chestiunile normative, care sunt esenţiale în administrarea economiei politice a bunăstării, nu pot fi stabilite prin recursul la fapte, adică nu exclusiv recursul la o serie de date concrete este determinant pentru deciziile de politică macroeconomică. În opinia mea, determinant ar trebui să fie recursul la un set de valori esenţiale pentru naţiunea administrată. De exemplu, privatizarea companiilor producătoare de energie, cerută acum imperios României de către FMI, este un act de politică macroeconomică impus de guvernanţa mondială nedemocratică şi ocultă a supraelitelor politice. Acest act adoptat va duce inexorabil la creşterea preţului energiei electrice, şi de aici, în lanţ, a tuturor celorlalte produse de pe piaţă. Este un act macroeconomic pe linia de politică anti- românească, un act premeditat de sărăcire încă mai accentuată a populaţiei, o indicaţie externă la care Traian Băsescu a consimţit cu voioşie.

  32. 32 Observator februarie 8, 2011 la 9:45 am

    @mig

    Stabilizarea macro e de dorit. Acum depinde daca ne stabilizam intr-adevar. Astept cu nerabdare sa se imbunatateasca mediul de afaceri, iar cat despre restructurari si ajustari nu am nimic impotriva acestora acolo unde sunt necesare, insa tonul de vataf este de neacceptat. Nu-l acceptam in privat, de ce l-am accepta in sectorul public?

    Uneori am senzatia ca prea ne consideram buricul pamantului, dar ne lasam calcati in picioare exact de ai nostri.

    Si apoi cand spuneti „minimizarea riscurilor politice” detaliati va rog la care riscuri va referiti si in favoare cui se minimizeaza?

    Cu bine,

  33. 33 mig februarie 8, 2011 la 7:02 pm

    Observator,
    Ce credeti dvs ca inseamna stabilizare macroeconomica pentru Romania in 2011?Intrebarea poate fi corelata cu speranta dvs pentru imbunatatirea mediului de afaceri, pentru ca iata ce declara cineva din bransa:
    „Pentru mediul de afaceri acordul cu FMI a însemnat creşterea TVA, arierate masive şi distrugerea lanţurilor de creare a valorii, a furnizorilor, întreprinderi mici şi mijlocii. A însemnat îndatorarea ţării, prin cheltuirea rezervei BNR pentru plata de salarii şi pensii”, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
    Trecand peste referirile anatomice, intrebarea dvs nu trebuia pusa…
    Cu stima.

  34. 34 Vasile, februarie 9, 2011 la 8:03 am

    Dragos ,

    Ne canta un slagar de pe vremea cind aveam si noi o flota,acu ca suntem faliti si n-o mai avem ,slagarul parca-i politic, anti Basescu, si normal ca este liber la cantat aici sau la antene , interzis la TVRau si B1 sau ZERO TV!

  35. 35 Traducator craiova februarie 12, 2011 la 3:18 pm

    Felicitari pentru astfel de initiative!


  1. 1 Am participat la reuniunea Consiliului National Extraordinar al PSD si la ceremonia de infiintare al Uniunii Social Liberale (USL) « Hai ca se poate! Trackback pe februarie 7, 2011 la 1:07 am
  2. 2 Uniunea Social Liberala: conexiuni si provocari (II) « ALIANTA DREPTEI Trackback pe februarie 7, 2011 la 2:34 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: