Arhivă pentru 8 decembrie 2010

„Rebranduirea” sau „revolutionarea” social-democratiei?

Incerc,dupa dezbaterile din cadrul Consiliului PES de la Varsovia, sa  ordonez cateva ganduri despre situatia actuala a social-democratiei in Europa si la noi in tara.

Una dintre ideile care intruneste consensul opiniilor este aceea ca social-democratia in Europa a ajuns la un moment de cotitura in existenta sa. Suntem insa departe de a avea un singur diagnostic pentru declinul stangii in Europa si relativul succes al socialismului in America de Sud, de exemplu.

In mod evident, dinamica ideilor, evolutia ideologica sunt strans legate de transformarile din societate. Spre deosebire de situatia de la sfarsitul secolului 19 si din prima jumatate a secolului 20, societatea actuala nu mai este o societate industriala. Este, din ce in ce mai mult, o societate bazata pe servicii, pe sectorul tertiar. In conditiile astea, concepte gen „clasa muncitoare”, „proletariat” isi pierd din semnificatie.

Pe de alta parte, pana de curand, noi am analizat viata comunitatilor aproape exclusiv in interiorul granitelor statului national. Globalizarea  inseamna o legatura directa dar si o povara uriasa pentru individ, care nu mai este neaparat cetatean al unei tari, „legat” printr-o singura slujba, stabila, de un teritoriu foarte limitat. Mobilitatea geografica, mobilitatea profesionala, migratia pentru ratiuni economice schimba complet „tintele” electorale pentru partidele de stanga.

Formatiunile de stanga nu mai sunt in situatia de a se adresa un categorii socio-profesionale distincte, cu o constiinta de sine puternic ancorata ideologic. Fragmentarea societatilor, odata cu diluarea solidaritatilor traditionale si izbucnirea individualismului a pus partidele social-democrate sa gaseasca solutii si mesaje pentru interese tot mai diverse. Stanga a pastrat in nucleul valorilor sale egalitatea, insa aceasta nu mai este considerata suficienta de catre generatiile de tineri, care doresc mesaje speciale pentru nevoile lor tot mai complexe. A fi „egal” nu mai este „cool” intr-o societate puternic influentata de modelele aspirationale impuse cu ajutorul marketingului comercial. A fi „diferit” pe scena sociala este o preocupare care nu se mai regaseste doar in zona adolescentei, ci ea s-a extins pana la oamenii in varsta de cca 30 de ani, atunci cand tinerii incep sa-si formeze familii, astfel incat interesele se transforma.

In Europa Occidentala, odata cu intarirea statului social, principalele linii de clivaj s-au mutat, tot mai mult, din zona socio-economica in cea socio-culturala. Social-democratia a militat puternic pentru modelul multicultural, insa cresterea ponderii imigratiei, mai ales a celei foarte vizibile, a indreptat cetatenii spre partidele care promiteau o solutionare rapida si radicala a chestiunii imigrantilor, si anume partidele populiste. Oboseala social-democratiei in state precum Suedia, Olanda sau Germania trebuie explicata nu printr-un esec al modelului statului social, dimpotriva, acesta a fost asumat si de dreapta conservatoare, ci prin slabiciunile modelului integrarii socio-culturale a strainilor. Desigur, social-democratia nu a devenit nationalista din motive electoraliste, nu a adoptat cameleonic o retorica populista, iar costul asumat de catre liderii stangii este pierderea increderii electoratului. Intr-un fel, social-democratia este prea deschisa, prea avansata in post-modernitate pentru o parte a votantilor sai care asteapta din partea statului cat mai multa securitate, definita nu doar in termeni economici, ci culturali.

Ce s-a intamplat cu partidele de stanga  in Europa post-comunista? Principala constatare este aceea ca dreapta politica a incercat sa invinga social-democratia, si uneori chiar a reusit, prin crearea unui complex de vinovatie pentru trecutul totalitar. Este adevarat ca unii lideri ai stangii s-au afirmat politic in perioada comunista, dar niciunul dintre acestia nu a facut parte din aparatul de represiune sau nu a fost responsabil fata de ororile impotriva drepturilor omului. Lustratia, ca forma a vinovatiei colective, a fost unul din instrumentele prin care dreapta a incercat sa-si elimine competitorii. Din pacate, in tarile Europei de rasarit, in loc sa discutam despre proiecte viitoare, inca discutam, la 20 de ani de la evenimentele din ’89, despre trecut, evaluand continuu, exorcizand in continuare trecutul, eventual rescriindu-l. Dreapta poloneza, maghiara sau ceha se lupta cu fantomele trecutului, sperand sa tina oamenii captivi ai propriei memorii.

Romania se incadreaza acestei tendinte mai generale din Europa central-rasariteana. Are loc, in continuare nu o „batalie pentru viitor” (mi-am adus aminte de titlul unei carti pe care am scris-o in urma cu 10 ani) ci o „batalie pentru trecut”. La noi, luna decembrie, in loc sa fie o luna a bucuriei, o luna a linistii in familie devine, parca tot mai mult, o luna a divizarii, a redeschiderii ritualice a ranilor de la Revolutie, a certurilor pentru legitimitate despre cine este si cine nu este un adevarat revolutionar. Cred ca ranile trecutului trebuie lasate sa se vindece, nu prin uitare, ci prin respect, demnitate si refuzul de a le transforma in teme al bataliei politice.

Intre timp, odata cu criza economica, am descoperit si faptul ca in tarile noastre, procesul democratic nu mai este ireversibil. Vedem ca, in numele „crizei” si al „interesului national”, in Romania si Ungaria democratia respira tot mai greu, regulile democratice sunt incalcate sistematic iar „tirania executivului” nu mai este o simpla metafora, ci o realitate a vietii cotidiene. In mod evident, social-democratia are acum prilejul sa-si reafirme conditia de principal promotor si aparator al democratiei. In timp ce dreapta devine tot mai tiranica, stanga are datoria de a organiza rezistenta civica, pasnica, impotriva tuturor formelor de autoritarism.

La finalul acestui comentariu succint este momentul sa ofer si o explicatie pentru titlul articolului. Spuneam la inceput ca in cadrul discutiilor de la Varsovia nu am identificat opinii consensuale asupra cauzelor declinului social-democratiei. Opinia moderatilor, sa le spunem asa, este ca stanga europeana nu are probleme structurale, de continut al ideilor si al atitudinii politice, succesul putand veni in urma unei schimbari de „look”, adica o „rebranduire”. Radicalii, spun, dimpotriva, ca actuala social-democratie trebuie regandita in intregime, trebuie demolat intreg edificiul pana la postament (valorile fundamentale), urmand a se reface in deceniul urmator o „noua stanga”.

Cred ca este greu de spus in acest moment cine are dreptate, moderatii sau radicalii, eu fiind de parere ca fiecare are, in felul sau dreptate. Nu se poate sustine in mod realist o demolare a stangii actuale, dar nici nu cred ca solutia se afla doar in utilizarea mai abila a instrumentelor marketingului politic. Sigur, stanga are nevoie de imbunatatirea metodelor de comunicare, de schimbari la nivelul imaginii, insa daca actiunea politica s-ar reduce doar la acestea, esecul iar nu succesul ar fi garantat, deoarece oamenii ar observa, mai devreme sau mai tarziu, superficialitatea unui asemenea demers. Substanta actiunii politice trebuie sa fie nu aparenta reprezentarii cetatenilor, ci efortul constant de a gasi noi metode pentru a asigura prosperitatea si siguranta oamenilor. Doar in acest fel, adecvand obiectivele la realitate, un partid ramane viu si este considerat a fi util pentru societate. Altfel, partidele care guverneaza doar pentru supravietuirea lor, sunt trimise de cetateni in lada de gunoi a istoriei. PNTCD, poate pe nedrept si prematur, a parasit prima scena politica pentru ca nu a reusit sa se adapteze la realitate. A invatat oare Traian Basescu din lectia partidului lui Corneliu Coposu?

 

 

70 de ani de la moartea lui Iorga

Fundaţia Europeană Titulescu

Vă invită la comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Iorga

Spirit universal şi durată românească – Moştenirea geniului

Comunicarea susţinută de Prof. Univ. Dr. Valeriu Râpeanu

Evenimentul va avea loc joi, 9 dec. 2010, orele 11.00, la Casa Titulescu, Şos. Kiseleff nr. 47, Bucureşti.

Vom aprinde o lumânare şi vom păstra un moment de reculegere la mormântul lui Nicolae Iorga, Cimitirul Bellu, joi, 9 dec. 2010, orele 9.




Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!