Ruga pentru Adrian Paunescu

Am pierdut un prieten si un coleg nepretuit. Un om de o valoare greu de restrans in cuvinte. Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam. Mi-e greu sa spun mai multe cuvinte acum. Poate ca, mai bine, vorbesc acum versurile sale:

„Eu n-am sa ma fac bine niciodata,
Mereu voi suferi de-o boala grea,
Simtindu-mi constiinta vinovata,
Ca nu e totul bine-n tara mea.

Puteti sa ma-ntrebati: – Ce vrei, baiete?
In treburile mari de ce te bagi?
Am sa raspund milos si pe-ndelete:
– Eu stiu ca imi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit si nervi si timp si viata,
In drumul care m-a ademenit
Si-am acceptat sa dorm pe copci de gheata
Si sa traiesc pe muche de cutit.

Puteam sa-mi fac in alte parti avere,
Puteam sa fiu un bun european,
Puteam sa ma inscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam sa am un os, cum au toti servii,
Sa-l rod meschin si fara de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toti nervii
Si ea nu-mi da nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Neam,
Nu e-nauntru hiba, ci afara,
Traiam un veac, labil daca eram.

N-am dreptul la o mare suferinta?
Nu-mi dati cartela nici pentru prapad?
Ei, bine-atunci, in mine ia fiinta
Un neam pe care voie am sa-l vad.

Si n-am sa pot sa-ngadui niciodata,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Sa-nvete nebunia blestemata
De-a-i fi usor cand tarii ii e greu.

Ca fluturele parasind omida,
Cand vine peste toti o clipa grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Desi putea zbura, daca voia.

N-aveti la dumneavoastra-n farmacie,
Medicamente, boala sa-mi luati,
Un singur leac imi trebuieste mie:
Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati.

Aceasta boala e o boala rara,
Aceasta boala e o boala grea,
Aceasta boala se numeste Tara
Si leacul este ea si numai ea.”

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Reclame

108 Responses to “Ruga pentru Adrian Paunescu”


  1. 2 Vasile, noiembrie 5, 2010 la 9:25 am

    Da domnule Nastase,

    dar nu ar fi fost bine sa ne „rugam” pentru el cind era in viata?

  2. 3 viorel j. noiembrie 5, 2010 la 9:31 am

    Nesfarsita-mi este jalea de-a pierde un nationalist, in sensul frumos al termenului,un patriot care nu s-a dat la o parte din fata valului istoriei.De aceea va rog sa lansati ideea ca Maestrul sa fie ingropat cu funerarii nationale,cu sprijinul -manifest al partidului din care a facut parte.SI NU IN CELE DIN URMA LOCUL DVS. ESTE IN FRUNTEA ACESTUI CORP DE ELITA ,CARE SA DUCA ROMANIA MAI DEPARTE

  3. 4 Handrea Ioan noiembrie 5, 2010 la 9:33 am

    O mare pierdere pentru noi toti, pentru cultura romaneasca si pentru tara. Dzeu sa l odihneasca in pace.

  4. 5 Aura noiembrie 5, 2010 la 9:35 am

    Dumnezeul sa-l odihneasca! Rand pre rand, se duc toate constiintele romanesti. Noi ai cui ramanem? Daca nu ne trezim, daca nu reinvatam sa vibram la valorile noastre, vom ramane noi intre noi, zombi.

  5. 6 bah2010 noiembrie 5, 2010 la 9:38 am

    @Vasile

    Dl.Presedinte Adrian Nastase a facut asta…nu vreau sa mai comentez acum…sa-i acordam OMULUI, ROMANULUI, MAESTRULUI momentele de reculegere pe care I LE DATORAM…
    @ALL
    … poate ar fi bine sa ne abtinem astazi de la a mai comenta/dezbate/argumenta/contraargumenta s.a.m.d. …azi nu mai este loc nici de rautati „bune” nici de false admiratii…
    … sa-l lasam sa mearga in pace…pacea de care n-a avut pace in aceasta viata, dar pe care a dorit-o pentru noi toti.
    … o zi trista…cati si cand o sa-si dea seama de asta? 😦

  6. 7 Theodora noiembrie 5, 2010 la 9:41 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  7. 8 leo noiembrie 5, 2010 la 9:42 am

    Uf!
    Ce pretenţii să mai avem de la politicieni, când nici Dumnezeu nu ne mai aude?!?… Titanii ni se tot duc, şi rămânem cu pigmeii şi nemernicii…
    https://nastase.wordpress.com/2010/11/05/ruga-pentru-adrian-paunescu/#comments

  8. 9 blogideologic noiembrie 5, 2010 la 9:43 am

    Cazul George Pomutz http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/romanul-care-a-cumparat-alaska-204834.html +Nu ştiu de ce ţin unii morţis să-l facă altceva… decât român. În anul 1944, cetățeni americani de origine română au construit prin colectă publică, un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: „General George Pomuț”. Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970. La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi. La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în fața Catedralei ortodoxe române cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Cleveland (Ohio, SUA).+

  9. 10 Criticos noiembrie 5, 2010 la 9:44 am

    Pace sufletului său! Dumnezeu să-l odihnească şi să-l aşeze între cei drepţi!

  10. 11 Larisa noiembrie 5, 2010 la 9:48 am

    Dumnezeu sa-l ierte!

  11. 12 Lucia Lepadatu noiembrie 5, 2010 la 9:50 am

    Intr-adevar o mare pierdere.
    Un mare poet si un patriot incurabil.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  12. 13 Alex noiembrie 5, 2010 la 10:16 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  13. 14 CIHODARU noiembrie 5, 2010 la 10:18 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  14. 15 Vasile, noiembrie 5, 2010 la 10:23 am

    Bah,

    Eu am stat/vazut neputincios cum se duce un geniu, ceilalti potentii nu trebuiau sa stea ca vasile!

  15. 16 maria noiembrie 5, 2010 la 10:23 am

    :((((((((((((( simt ca mi-a sfasiat o bucata din copilaria mea. nici nu pot citi versurile :((((((9

  16. 17 teostanc noiembrie 5, 2010 la 10:29 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  17. 18 cititorul noiembrie 5, 2010 la 10:36 am

    „Adrian Paunescu a scris despre ceea ce fiecare dintre noi ascundem de privirea lumii.”

    https://nastase.wordpress.com/2010/07/20/la-multi-ani-adrian-paunescu/

  18. 19 Mirela noiembrie 5, 2010 la 10:41 am

    Ma doare plecarea lui Adrian Paunescu,m-am rugat pentru domnia sa si am sperat ca aceasta rugaciune colectiva il va ajuta sa ramina cu noi.Il consider cel mai mare poet contemporan al nostru,are un talent extraordinar,o energie incredibila,o voce calda si frumoasa,un patriotism pe care nu il mai gasim in Romania de azi.Va ramine in istoria literaturii Romaniei ,alaturi de marii clasici.Regretabil este ca nu a fost introdus in cartile de romana „inca de pina azi la ora 7.15”.

  19. 20 Marcus noiembrie 5, 2010 la 10:46 am

    Ne Mor Titanii

    A spune acum Vorbe, dupa ce Parintele Lor s-a stins din viata, ar fi o adevarata blasfemie.
    Sa Te Ierte Dumnezeu, Nemuritorule, Si Sa Te Odihneasca In Pace Si Tihna In Vesnicie!

    Ne mor Titanii tarii, se duc neconsolati,
    Ca lasa-n urma un pamant, condus de scelerati.
    Si c-ale lor povete si sfaturi de bun simt
    Au fost batjocorite si sfaramate-n dinti.

    Ne mor Titanii tarii, ne moare si cultura
    Batjocorita astazi greu, tratata doar cu ura.
    De clauni insensibili, lasi, ajunsi stapani pe tara,
    Traind doar prin osane si in fals, votati a doua oara.

    De ce va duceti, oameni buni, lasand in loc doar ticalosi,
    Mici epigoni de doi arginti, vanduti unor jegosi?
    Mai stati cu noi, nu va grabiti, locul in Rai asteapta
    Nu ne lasati flamanzi si goi, tratati ca o otreapa.

    Caci de n-avem paine si nici tol, al vost’ cuvant e hrana
    Ce ne mentine pe pamant ca o cereasca mana.
    Datori va suntem pentru tot ce vine din cultura
    Mai stati cu noi, nu va grabiti, suntem satui de ura.

  20. 21 anca noiembrie 5, 2010 la 11:01 am

    „Natura se închide ca un templu
    Cu lacate de fosfor si rugina
    Eu mortii mele te voi da exemplu
    Cît esti de disperata si senina.

    Iubito, vine toamna pîna-n oase
    O simt în mîna care ti se-ntinde
    Priveste, ies fumuri peste case
    Iubito, dupa toamna vin colinde”

    Dumnezeu sa il odihneasca!

  21. 22 Ghita Bizonu' noiembrie 5, 2010 la 11:09 am

    A fost odata un poet ….

    Acum cand Adrian Paunuescu s-a dus mai raman poezile sale si – ei da – lectia vietii sale.
    Scriu lectia vietii sale caci intr-un fel viata sa publica este ca o lectie ilustrata despre realizari micsorate de orgolii si calitati umbrite de aceleasi orgolii .
    Ce imi aduc aminte … eu care nu sunt mare amator de poezie in general si de mondenitati nici atat .

    Se auzea de un tanar poet , unu Paunescu , Ma rog cei care iubeau poezia aplaudau un tanar poet . Si vaz o poza pe coperta unei reviste : Paunescu numit director al revistei Flacara . Ca revista Flacara exista si era una cu coperti colorate pe hartie velina . Prima miscare a fost ca a lu Paunescu a fost sa dubleze numarul de pagini si sa corde mai mult interes literaturii .
    Si apoi a fost Cenaclul Flacara .. In peisajul monoton al anilor 70 cenaclul a fost ceva deosebit . Era intr-un fel o resincronizare a vieti noastre cu cea apuseana … In primii ani se cantau piese celebre folk , si se cantau in engleza … Inghesuiala mare (ma rog io nu da aveam colegi care se duceau cu religiozitate la cenaclu si stateau cam toata noaptea la Polivalenta ) . Insa orgoliul lui Paunescu incepe sa ii joace feste . Devreme, deja de prin 75-76 publicul spectator al cenaclului incepe sa maraie contra lui Paunescu – cateva iesiri de orgoliu ( dintr-un accident stupid o formatie de tineri devine subit din minunati nostri tineri golani ce tebuie evacuati , un incident cu Anda Călugăreanu si publicul la iesire din “neatentie” sifoneaza Mercedesul lu Paunescu). Stilul sau in care voce sa acopera juma din cantec juma disc-jockei juma popa profetic provoaca o usoara iritare si multe multe glume . Parca la Politehnica un grup artistic de studenti ii organizeaza o primire parodica cu Catelus cu parul cret si Paunescu se retrage cu coada intre picioare (dorea sa ii ia in spectacol la cenaclu ). Incep turneele cu mare succes in tara insa Paunescu abuzeaza de talentul sau de versificator – pe bune intr-un stil cam lautaresc – si se lanseaza in poezie la metru patrat , cestie care incepe sa sape la prestigiul sau de poet (ar fi trebuit sa stie ca exista si cos de gunoi si sertar si ca productie literara mai trebe sa fie si slefuita !! Asa mult si poate cam improvizat scade calitatea generala a operei. Sunt domenii in caere productia de masa nu este recomandabila ).
    Si poate ca sa mentina cenaclul , insa sigur ca si din admiratie cinstita (inca era bine in tara) dar si din motive mai putin onorabile , Paunescu devine primul pupac al tarii. Intr-un mod jenant . Notorietatea sa creste , ajunge la zenit insa si exaspereaza prin etalarea ei impudica . Orgoliul imens nu il ajuta si il deserveste . Da dovada insa de un surpinzator spirit impaciuitor cand Barbu se lanseaza intr-o polemica dura , cand Flacara abandoneaza polemica (sau poate un ultim gest de luciditate ) . Revista Flacara – ajunsa pe hartie de ziar ca urmare a dificultatilor legate de urmarile Razboiului Kipppurului – condusa in acelasi stil jumatate mesianic cu prea mult entuziasm o ia uneori pe aratura , fie ca vorbeste despre unele aspecte sociale fie ca exagereaza intr-un mod jenant – cel mai sigur tributar ignorantei – prioritati si pseudorealizari romanesti .
    Si este zenitul lu Paunescu … Isi permite niste observatii cam critice in cartea sa de la Barca la Viena .. ca de ex la Viena nu se fac comandamente , primaru nu este vazut pe strazi dar zapada este stransa !! ba mai scrie si o poezie Analfabetii cam acida la adresa lu Ceasca (desi continua sa pupe sa pupe !).
    Si urmeaza necazul de la Ploiesti. Unde a fost deservit de exacerbatul sau orgoliu – a refuzat sa aiba asistenta organelor de ordine si el a fost cel responsabil ptr busculada . Plus sticlele si chilotii gasiti au dat prilejul sa fie acuzat ca indeamna tineretul sa incalce morala socialista …Busculada aia a picat la momentul oportun ….
    Totusi asta nu ar explica obscuritatea in care a fost tinut pana in 89 …Insa , insa am auzit prin 83-85 niste ametiti care vedeau in Paunescu urmatorul .. presedinte al Romaniei !! Ori asta “cerea” ca Paunescu sa fie tras pe linie moarta .. si a devenit redcator comentator – se pare ca destul de acid – la Contemporanul parca … Si unii incep sa cumpere revista si poetului incepe sa i se faca apologie de .. dizident .
    Si a fost 89 .. Iar Paunescu a iesit in strada declamand versuri la metru patrat slavind caderea tiraniei .. insa cativa pumni (ca se pare ca “gloata” are memorie mai buna ca elita!) l-au ajutat sa isi mentina consecventa ideologica (oare acel incident nu ne-a facut sa “pierdem” un mare “dizident” ? ) .
    I se reproseaza acum ca nu ar fi renegat convingerile de stanga … cand ar trebui sa se observe ca a fost un exemplu unic de consecventa .
    Ce ramane dupa Paunescu?
    Cateva poezii sensibile (nu moderne , insa poezii ). Un numar mare de cantareti pe care i-a lansat .
    Exemplul unui patriotism inflacarat si sincer (desi neagreat politic de organizatorii mitingurilor Pro Basarabia .. el le furniza sloganurile !!). Sa nu uitam ca in Cenaclu el a facut sa se cante Desteapta-te romane si incendiara seara cand s-a cantat Treceti batalioane romane .
    Exemplul unui umanism acut . Iubirea fata de oamenii nacajiti (mai degraba crestina decat comunista)
    Exemplul unic- in generatia sa – al unuia care nu si-a abandonat credinta . Si lectia amara ca trufia este cel mai distructiv dintre pacatele capitale …si ca uneori constiinta mai trebe dublata si de ceva cunostinte (science sans)
    O viata traita sa zic asa cu inima in palma .

  22. 23 Draghi Puterity noiembrie 5, 2010 la 11:14 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    M-a insotit in vremuri grele, m-a vizitat la canal, mi-a dat sperantza atunci cand „necinstea si prostia au ascuns in gropi norocul”, mi-a adus aminte sa ma bucur de parintzii cat ei mai sunt „pe pamant nu in gand”, m-a ajutat sa pot sa fiu mandru ca sunt roman, mi-a insuflat la o varsta tanara dorinta de „lumina, lupta, libertate”, ma invatat ca chiar si omului noi trebuie „sa-i fie straina notiunea de muzica straina„, m-a facut sa invat sa cant la chitara, sa nu-mi fie frica sa spun lucrurilor pe nume, mi-a atins si mi-a mangaiat sufletul in cele mai felurite chipuri.

    M-a mahnit cumplit cand am vazut ca dupa ’89 intelectualoizi tranzitiei, acea pseudo-elita spurcata careia ii datoram intr-o mare masura marasmul in care ne zbatem, il injura si il denigra in fel si chip preluand invectivele golanesti a unor turnatori si securisti „veseli” desi mai toti aveau in biblioteca volumele lui de versuri. Am ramas socat pentru ca chiar si acum, cand era pe patul mortzii, unii blogeri pe care credeam ca ii pot respecta arunca cu venin in directia celui mai mare poet roman, pana mai ieri contemporanul nostru, in numele unor ideologii pe care nici macar nu sunt in stare sa (si) le explice. Sunt sigur ca acum din locul in care este el priveste spre ei cu acel zambet inteligent si cald care il caracteriza si le spune acele cuvinte memorabile de la finalul unui film mare: „mediocritatilor din toata lumea, va iert”.

    Suntem mai saraci fara Adrian Paunescu. Ne afundam in manelism. Ne transformam in curve si lichele, ne abrutizam, ne impietrim iremediabil sufletul, si nu mai prea mai e nimeni care sa ne opreasca.

  23. 24 costi noiembrie 5, 2010 la 11:14 am

    POETUL inimii mele, al unei / unor intregi generatii, a plecat la cer…… lasand aici, pe Pamant, o parte din sufletul si viata sa !
    Nu pot spune mai mult, nu e cazul sa spunem mai mult (deja patetismul televiziunilor si marea admiratie a „poporului” roman se desfasoara din plin la aceasta ora)… decat un simplu… MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL, ADRIAN PAUNESCU! ODIHNESTE-TE IN PACE! 😦

  24. 25 Filimon Ana Maria noiembrie 5, 2010 la 11:22 am

    Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

  25. 26 Catalina noiembrie 5, 2010 la 11:36 am

    Ne-a parasit Flacara noastra dar ramane RUGA pe care ne-a lasat-o mostenire pentru parintzi si pentru cei dragi! Pacat ca trecerea in cealalta lume l-a gasit foarte amarat de ceea ce se intampla in tzara noastra pe care el nu a incetat sa o iubeasca… Din punctul meu de vedere, este nedrept ca el nu a mai iesit parlamentar!!! Dar va ramane mereu in sufletuil nostru si felicitari dvs si domnului presedinte Iliescu ca ati stiut sa tineti aproape un astfel de titan al culturii noastre! Dumnezeu sa-l odihneasca!

  26. 27 abc noiembrie 5, 2010 la 11:43 am

    „Cu tine viaţa mea se luminează,
    Cu tine hotărăsc a obosi,
    Cu tine urc astenic spre amiază
    Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

    Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
    Cu tine este tot şi e nimic,
    Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
    Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

    Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
    Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
    Cu tine astăzi mi se face mâine.
    Cu tine mor pentru a fi mai viu.

    Cu tine poezia mea există,
    Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
    Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
    Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

    Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
    Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
    Cu tine-ncep şi se termină toate,
    Cu tine într-un schit apar – dispar.

    Cu tine e lumină şi-ntuneric,
    Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
    Cu tine cubul redevine sferic,
    Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

    Cu tine e mai rău şi e mai bine,
    Cu tine reîncepe viaţa mea,
    Cu tine e mai greu ca fără tine,
    Dar fără tine nu s-ar mai putea.”

    „Cu tine” – Adrian Păunescu – din cartea Manifest pentru mileniul trei, vol. 2, 1986.

    Dumnezeu sa il odihneasca!

  27. 28 Pagubit noiembrie 5, 2010 la 11:52 am

    Pe cel care este VIU nu trebuie sa-l mai cautam printre morti. Din pacate suntem mult prea multi cei morti in viata … dar nu ne luam seama.

  28. 29 Vasile, noiembrie 5, 2010 la 11:57 am

    Cit ar fi costat pina la urma o inima „noua” ????

  29. 30 Vasile, noiembrie 5, 2010 la 12:03 pm

    Blogi,
    Pai urmasii sau poate neurmasii acelora care l-au cinstit pe generalul diplomat George Pomut , ar fi fost in stare ca bata moneda americana cu chipul lui Traian Basescu !

  30. 31 Ghita Bizonu' noiembrie 5, 2010 la 12:03 pm

    blogideologic

    m-a mirat cestia cu cuirasatul Pomutz ( astea primeau nume de state federale ! Crucisatoarele de orase samd ). Nava in cazua a fost un cargou din clasa Liberty .

  31. 32 Cornu noiembrie 5, 2010 la 12:04 pm

    Pentru oamenii simplii se tine in general un moment de reculegere, pentru Domnul Adrian Paunescu trebuie tinut un secol de reculegere, de fiecare dintre noi. Dumnezeu sa-l miluiasca.

  32. 33 I. C. Popescu noiembrie 5, 2010 la 12:20 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca! Multe valori pleaca si din pacate nu prea vine nimeni din urma…

  33. 35 Karakas noiembrie 5, 2010 la 12:44 pm

    Lacrimi…

  34. 36 Iepurele de Martie noiembrie 5, 2010 la 12:48 pm

    @ Adrian Nastase

    Ma intreb de ce colegul acesta „nepretuit” nu a fost valorificat mai mult in sanul partidului… Ce usor este sa lauzi pe cineva dupa moarte!

  35. 37 Marcus noiembrie 5, 2010 la 1:21 pm

    @Dom’ Ghita de unde ai informatia re: „crucisatorul Pomutz”? Din cate stiu eu navele din clasa Liberty erau cargouri construite pentru a face fata numarului mare de nave comerciale scufundate de submarinele germane in Razboiul din Atlantic, singurul lor avantaj constand in faptul ca ciclul de productie era foarte scurt, ceea ce facea posibil faptul ca nemtii nu puteau sa scufunde cat construiau americanii. Sincer, nu vad cum un astfel de cosciug plutitor, extrem de simplu constructiv, ar fi putut fi transformat in crucisator si sa fie in uz pana in anii 70. Dar poate ma insel eu. In alta ordine de idei Onassis si-a inceput aventura de imbogatire ca armator luand de la americani pe mai nimic aceste cargouri folosite de ei doar in timpul ww2, vopsindu-le si exploatandu-le la greu o lunga perioada de timp.
    sa fii iubit
    marcus

  36. 38 Marcus noiembrie 5, 2010 la 1:21 pm

    @erata: cuirasat nu crucisator

  37. 39 Maximmouse noiembrie 5, 2010 la 1:40 pm

    Fratilooor!

    Suntam din ce in ce mai singuri….

    Ce zi frumoasa i-a ales Dumnezeu…este un cer albastru … ca si privirea lui….

    Un poet profund uman si generos , a ajuns la sufletul omului simplu intr-un mod uluitor…cred ca asta este geniul….

    Omul simplu pricepe Eminescu, Paunescu, in mod natural asa cum isi iubeste propriile creatii populare….uluitor, fenomen…

    Ce ramane fratilor? Ce Mai ramane? din ce in ce mai putin….am lacrimat pentru copiii nostri….dragii de ei, lor, dincolo de biblioteca din ce in ce mai rar vizitata, ce le ramane?…

    Va spun eu CE le ramane: Guta, salam, rap, manea si surogatul culturii prostituate: liicheanu, plesu, cartarescu,dinescu,pata &…ma ingrozesc….

    Cand noi ne vom duce, copiii nostri vor fi si mai singuri decat suntem noi acum….

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  38. 40 Mihnea Georgescu noiembrie 5, 2010 la 1:41 pm

    Dumnezeu să-l odihnească! A fost un Mare Patriot. Fără el, vom fi mai săraci ca Neam!

  39. 41 Jr. noiembrie 5, 2010 la 1:43 pm

    Pios omagiu poetului naţional Adrian Păunescu. S-a stins încă o flacără care ardea de dorul ţării sale. Lumea în care trăia aşa cum a fost tratat, era un surogat pe care cu greu l-a putut înghiţi. Urmaşii poetului vor scoate din sertare testamente de credinţă şi le vor publica post-mortem, cu siguranţă. Pentru Adrian Păunescu este loc de satisfacţii şi în vremea viitoare. Amintiţi-vă ce senin a declarat: ” Când voi muri, Eu nu voi fi acolo”! Sper să se fi ţinut de cuvânt.
    Dumnezeu să-l odihnească pe Adrian Păunescu, iar noi să-i păstrăm neîntinată amintirea!

  40. 43 marius noiembrie 5, 2010 la 1:48 pm

    Din pacate recunoastem dupa moarte valoarea. Nu am ce spune nu l-am cunoscut, l-am vazut pe strada undeva pe blvd. Ion Mihalache , candva acum niste ani. In rest, nici poeziile nu i le-am citit !!!

    Nu stiu nimic despre cariera lui decat din wikipedia si de pe net . Dar oamenii cu statura impunatoare sint si mari caractere . Ardelean a fost din nastere cred eu si a murit cum moare un ardelean facand totul bine si legat.
    Multi dintre noi plecam din tara si din cauza politicienilor .

  41. 44 Maximmouse noiembrie 5, 2010 la 2:10 pm

    @Manuela!

    Postarea ta este foarte inspirata, multumesc!

    @ Fratilor, antena 3 nu se dezminte, dupa ce a urmarit fiecare rasuflare a muribundului, acuma au inceput sa-l cotrobaie la portofel…”cartile sale se vor vinde mai bine acuma”….nu mai pot de rau…:(

  42. 45 Nicusor Furdui noiembrie 5, 2010 la 2:14 pm

    Un TITAN, era energie si speranta, atat inainte de ’90 cat si dupa.
    Un mare patriot, cu un suflet si cu o inima imensa… Dumnezeu sa-l odihneasca !!!

  43. 46 ellasarya noiembrie 5, 2010 la 2:23 pm

    Am sperat până-n ultima clipă că alt coleg mare al dv. – dr. Brădişteanu – va face o minune! Din păcate, n-a reuşit şi sunt sigură că e cel mai suferind acum…
    Să-i fie odihna veşnică în pace!

    Azi am deschis ora cu versurile pe care le iubesc cel mai mult:

    “Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem!”

    E singurul omagiu pe care-l pot aduce ca un biet muritor…

  44. 47 Octavian Radu noiembrie 5, 2010 la 2:39 pm

    Super poezia…

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  45. 48 Viorel Dobre noiembrie 5, 2010 la 2:41 pm

    @ marius

    Domnule Marius, nu a s-a nascut ardelean, dar ca noi toti a fost muntean, moldovean, ardelean, banatean, roman, maghiar, tigan. A fost un Roman care si-a iubit tara. A fost un OM.

    Iar despre poezia lui pot sa spun atat:
    -de la Eminescu nu s-a mai scris o poezie de dragoste atat de profunda si sensibila.
    -de la Eminescu nu s-a mai scris o poezie patriotica militanta atat de insufletitoare si de curata in mesaj.

    A fost un mare OM.

  46. 49 Socrate noiembrie 5, 2010 la 2:46 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca! Romania si romanii au pierdut un titan, un patriot si un adevarat roman. Fie ca flacara patriotismului pe care el a aprins-o sa nu se stinga niciodata.

  47. 50 Socrate noiembrie 5, 2010 la 2:48 pm

    Errata – re-aprins-o in loc de aprins-o.

  48. 52 blogideologic noiembrie 5, 2010 la 2:56 pm

    @ marius spune: „Ardelean a fost din nastere […] si a murit cum moare un ardelean facand totul bine si legat.”
    Născut în Basarabia, din părinţi învăţători olteni. Toate provinciile României au dat oameni mari.

  49. 53 Iluminatu noiembrie 5, 2010 la 3:01 pm

    S-A STINS UN OM , S-A NĂSCUT UN ZEU

    Apus la răsărit de soare
    Nu e o pură întâmplare ;
    O ştie numai Dumnezeu,
    Că s-a născut un mare zeu.

    Să îl cinstim cum se cuvine,
    Acasă şi în ţările străine,
    Toţi de un sînge cu maestrul,
    De azi în cer, un zeu terestru.
    ––––––––––––

  50. 54 blogideologic noiembrie 5, 2010 la 3:36 pm

    Epitaful scris de Fănuş Neagu : „Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace!”

  51. 55 amycommunications noiembrie 5, 2010 la 3:37 pm

    pENTRU DOMNUL ADRIAN PAUNESCU CARE ASTAZI NE-A PARASIT>îI MULŢUMESC CĂ MI-A FOST PROFESOR DE REI DE LA DISTANŢĂ. NU AM SĂ UIT NICICÎND: http://amycommunications.wordpress.com/2010/11/05/condoleantele-mele-sincere-pt-pierderea-unui-prieten-al-rominiei. html.

  52. 56 Mag noiembrie 5, 2010 la 3:48 pm

    DE TAINĂ

    Te pupi cu muza-n somn, dragă Maestre
    Şi printre gene priveşti *caricaturi rupestre*.
    Ţi-e milă de cei laşi, de ţara mamă în nevoi,
    De el, de ea, de noi, ce te vrem înapoi…

  53. 57 maria noiembrie 5, 2010 la 4:00 pm

    Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
    Si tarii mele minima dreptate.
    adrain paunescu ultimele versuri.
    parafrazand: da-mi doamne viata peste niste ani
    si scriprurii mele minima dreptate.
    mi-as dori sa fiu in viata cand clonarea fiintei umane va invia si mortii din morminte. cu siguranta si adrian paunescu va fi printre ei.

  54. 58 iana noiembrie 5, 2010 la 4:13 pm

    Parca cerul sa bucura… ca vine la el,are culoarea ochilor lui. A mai pierdut aceasta tara un patriot…poate unul foarte mare … Suntem din ce in ce mai saraci , mai fara repere. Simtim ca pe zi ce trece generatia in blugi cum ne-a numit MAESTRUL ,care in 89 a iesit pe strazi pentru o viata mai buna,ne este tot mai greu. Oare de ce Maestrul ne-a invatat sa fim curajosi , ca suntem cei mai buni , ca tara suntem noi , ca merita sa ne sacrificam pentru ea…oare de? Acum dupa ce nu mai este langa noi suntem din ce in ce mai tristi… Il rugam sa ne sustina acum ca un inger peotector.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  55. 59 Alina noiembrie 5, 2010 la 4:20 pm

    Pacient la final de veac

    Adrian Paunescu: in serviciul dv.

    Şi află, doctore, c-aici mă doare,
    Acolo unde geme-un colţ de ţară,
    Acolo unde plânge fiecare
    Ca naţiunea noastră să nu moară.

    Iar dacă e de completat o fişă,
    Te rog, permite-mi să o scriu cu sânge,
    Începătura bolii este grijă,
    Am tricolorul ciuruit pe sânge.

    Farmacopeea stă să se răstoarne
    Asupra mea cu toate ale sale,
    Dar eu port rana veacului în carne
    Şi am în splină ţărăneasca jale.

    Tăiaţi-mă de-a lungul şi de-a latul
    Şi dumneata, şi ceilalţi doctori, încă,
    Apoi să-mi iscăliţi certificatul
    Că nu ştiţi boala care mă mănâncă.

    O, doamne, cum vă înşelaţi cu toţii
    Mi-e capul greu de fiecare veste
    Şi nici un minister al sănătăţii
    De folosinţă, astăzi, nu-mi mai este.

    Sunt numai un creion care îşi scrie
    Problema ţării lui, încă o dată,
    Şi-şi copiază pe curat, târzie,
    Această dulce ţară zbuciumată.

    Deci, doctore, acestea se întâmplă,
    Acestea să le afle telegraful.
    Mă trage mâlul veacului de tâmplă
    Din care nu vreau să se-aleagă praful.

    Mai am în mine bucurie multă,
    Mai am în mine dorul de-a vă spune
    Că nu doar voi, ci alţii mă ascultă,
    Să vadă dacă am cuvinte bune.

    De nici de sanatoriu nu m-apropii
    Că n-aveţi voi rezervă pentru mine
    Eu sunt bolnav de soarta Europei
    Şi Pacea doarme-n inimă la mine.

    Încolo, câte-o tuse, câte-o gripă,
    Dureri de şale, şoc de şapte arte,
    Artrită la picior şi la aripă,
    Şi, mai ales, în tot, un pic de moarte.

    Poem antologic, scris în 1983

  56. 60 Silviu Craescu noiembrie 5, 2010 la 4:28 pm

    Adrian Paunescu – Iubiti-va pe tunuri
    Ma voi feri ca de foc de pericolul
    Ca dragostea sa devina
    Obiect al meditatiei,
    Al speculatiei,
    Al filozofiei.

    Fereasca Dumnezeu
    De acea dragoste retorica,
    În stare sa ucida
    Numai eroii
    Pe scenele de scândura uscata.

    Alt fel de dragoste am trait eu
    În zilele si-n noptile vietii mele.
    Am fost devorat,
    De patimi reale,
    Si nici un regizor
    Nu mi-a putut iscali pieptul
    Cu biata lui cerneala rosie,
    De care s-au învrednicit toti actorii.

    Eu însumi am ceva teatral
    În fiinta mea.
    Dar eu nu sunt actorul,
    Eu nu sunt regizorul,
    Eu sunt autorul
    Tragediei pe care o joaca atâtia.

    Adolescenti si adolescente
    Se vor regasi teatral
    În poemele mele de dragoste
    Pe care le restitui lumii
    Ca pe-o boala de care voiesc sa ma lepad
    Si nu pot.

    Caci nici o boala nu devine
    Mai mica în tine
    Daca se molipsesc si altii de ea;
    O, dragostea mea devastatoare,
    Câti tineri îsi vor face iluzia
    Ca-i poti salva când te vor citi
    În cuvintele mele.

    Nu exista propriu-zis experienta umana,
    Nimic nu e valabil decât o singura data,
    Ca o seringa în vremea moderna.
    Totul se arunca dupa folosinta,
    Înclusiv dragostea unui poet
    Citita în cartile lui.

    Nici Biblia nu foloseste,
    Nici Biblia n-are un continut exemplar,
    Experienta din Cântarea Cântarilor
    Se pierde ca un proces verbal de sedinta,
    Nu e nimic de facut,
    Nu e nimic de ales
    Din toate acele cuvinte,
    Decât placerea estetica.

    Eu simt autorul tragediei,
    Eu declam împreuna cu actorii,
    Eu fac fibrilatie la inima odata cu regizorii,
    Eu aplaud si huidui împreuna cu spectatorii,
    Eu ma spânzur împreuna cu administratorul teatrului
    În acest final de veac
    În care dragostea
    A ajuns atât de prost vandabila.

    Se joaca, dragii mei,
    Tragedia dragostei
    În fata scaunelor goale.
    Murim si nimeni nu se uita la noi,
    Actorii turbeaza pe scândura goala
    Si poate ca de-atâta singuratate
    În salile în care joaca
    Ei încep sa ia în serios
    Rolurile din tragedia dragostei.

    N-a fost chip sa scap de aceste cuvinte,
    A trebuit sa vi le spun
    Gelos pe Shakespeare,
    Care a avut rabdarea
    Sa-si omoare toti eroii,
    Stiind
    Ca va fi absolvit de marea lui vina
    Pentru ca, între timp, oricum,
    Toti aveau sa moara,
    De moarte fireasca.

    Dar eu sunt poet liric,
    Eu înca n-am deprins învatul
    De-a pune la persoana a treia
    Ceea ce devora persoana întâi.
    Si de-atâtea ori am simtit nevoia
    Sa ma salvez cu un plural al majestatii
    Si n-am putut si unii dintre voi
    Au numit, prosteste,
    Aceasta care mi s-a întâmplat,
    Egoism.

    Si nici nu am blestemata
    Raceala de cuget
    A sefului de cadre
    Care iubeste-n taina,
    În vreme ce actioneaza
    Cu dosare si referinte de tot felul
    Împotriva tuturor iubirilor si a tuturor celor
    Care iubesc.

    Dragostea mea are un aspect
    Aproape clasic,
    În romantismul ei
    Desuet si expresionist.
    Iubesc
    În numele tuturor umilintelor,
    Si al tuturor asa-ziselor faradelegi pedepsite
    De legi fara de lege.

    Vai mie, autor de tragedii,
    O s-ajung exemplar, o sa se predea
    Lectii de literatura universala
    Pe textele mele,
    Biata autopsie,
    Vinovata si impudica autopsie,
    Câti din voi, care va veti supara pe copii vostri
    C-au luat note mici
    La lectia “Poezia lui Adrian Paunescu”,
    N-ati fi azi în stare
    Sa ma ucideti
    Pentru poezia de dragoste
    La care nu copii vostri, ci voi ati putea ramâne repetenti.

    Va voi trece clasa,
    Pe voi si pe femeile voastre,
    În fata carora îngenunchez
    Pentru sfânta rabdare pe care o au cu noi
    Si pentru misteru1 care ne leaga.
    Va voi trece clasa, va voi trece veacul,
    Veti supravietui în poezia mea,
    Si poate mai mult în pozia mea de dragoste,
    Care nu e reglementata
    Prin hotarâre a Consiliului de Ministri.
    O, bietii mei prieteni!

    Scriu poezie de dragoste
    Si stiu ca n-am nici o sansa
    În timpul vietii mele.
    Sunt facut sa par altceva,
    Suport interdictia de a va fi unul din semeni,
    Teatral uneori,
    Pentru ca-n cladirea teatrului nostru
    A ascuns armata
    Toata munitia, toate drapelele.
    Teatral uneori
    Pentru ca în orasul nostru
    Nu mai e loc nicaieri altundeva de poeti
    Întrucât primaria e plina de functionari.

    Teatral, teatral, într-adevar,
    Si rugindu-va,
    Implorindu-va,
    Ordonidu-va:
    Pace si dragoste
    Si daca sunt pe lume si dragostea, si pacea
    Va fi si Truda de-a le pastra.
    Bucurati-va ca mai aveti
    Poeti din acest os,
    Pasari de aceasta marca,
    Împulsuri în aceasta directie.
    Bucurati-va, bucurati-va, plângând,
    Ca în vreme ce voi ma credeati surghiunit
    În sintaxa unei singure orientari,
    Sa lucrez ca orbetele
    Pentru infatisarea voastra festiva,
    Eu iubeam si scriam
    Poezie de dragoste.

    Iar pe voi, fratii mei tineri,
    Pe voi, care ma veti citi crezând
    Ca veti avea ceva de învatat din poezia mea de dragoste
    Va rog, nu pariati prea mult
    Pe aceasta iluzie.

    Nimic nu se învata de la nimeni
    Pâna când nu înveti acel lucru
    Din propria ta experienta.
    Voi ma veti iubi
    Abia dupa ce
    Veti ajunge-n situatia mea.

    Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
    Poezia mea de dragoste nu e initiere,
    În versurile mele nu veti gasi
    Descrise somptuos
    Pozitiile dragostei
    Ca-n manualele de pornografie indiana
    Sau chiar daneza.
    O, nu. Toata poezia mea de dragoste
    E o imensa vatra de cenusa
    La temelia unui rug
    Ce arde înca.
    Luati aceasta carte-n mâini,
    Aceasta macheta a unui teatru tragic,
    Iubirea e tragica.
    Pentru ca iubirea e moarte,
    Iubirea e tragica
    Pentru ca actorii o rostestesc cu suflarea taiata,
    Mareata cum e
    În scriitura pe care au învatat-o,
    Dar abia asteapta sa coboare
    Dupa ce si-au îmbracat hainele de strada
    În fierbintea, urâta, dar pasionata lor
    Iubire de oameni.
    În sala pe fiecare-l asteapt-o femeie,
    Undeva, la balcon, o fata pura plânge,
    Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
    Se saruta pe scena cu o actrita.
    Vai, eterna contradictie
    Dintre arta si viata!

    Nu va luati dupa spusele mele, ci dupa cele scrise
    Cititi cartea mea
    Când viata v-a obosit de-ajuns într-o zi,
    Eu nu am pretentia sa va învat nimic,
    N-am decât orgoliul de-a ma alatura
    Cu toata cenusa distrugerii mele
    Cenusilor voastre,
    Caci fiecare dintre voi
    E un cuplu
    De la care ar putea începe
    Iarasi BR> Lumea.

    Si când veti vedea
    În fata ochilor vostri arzând de iubire
    Tunurile veacului pregatindu-se s-a-distruga
    Câmpiile si fabricile,
    Oamenii si muntii,
    Pasarile si pestii,
    Bibliotecile si spitalele,
    Mormintele si bisericile,
    Nu pregetati, aruncati-va hainele de pe voi,
    Îmbratisati-va, sarutati-va,
    Si pentru ca pamântul e rece,
    Iar tunurile care vor sa-l distruga sunt calde,
    O, voi, tineri ai planetei mele
    Convulsionata de-atâtea arme,
    Sub ochii holbati ai armatelor,
    Sfarimând ochelarii gretosi ai generalilor,
    Fara nici o rusine,
    În numele singurei religii care ne uneste,
    Credinta în continuitatea speciei umane,
    Iubiti-va,
    Iubiti-va pe tunuri!
    Concediati tunarii
    Si dezamorsati obuzele
    Si dati-ne acest prim si netrecator
    Semn al pacii universale.

    Iubiti-va,
    Iubiti-va pe tunuri!
    Iubiti-va pâna le veti hodorogi,
    Pâna le veti scoate din functiune,
    Iubiti-va aruncând din mâini
    Tot ce vi se-ntâmpla s-aveti în mâini,
    Actele voastre, banii vostri, oglinzile,
    Chiar si aceasta carte care nu are decât meritul
    Ca apartine unui om
    Care în viata lui, desi n-a avut norocul
    Sa faca dragoste pe nici un tun,
    Când n-a dormit si n-a scris,
    A iubit
    Cu disperarea conditiei umane,
    Cu lacomia venitului de pe front,
    Cu grija medicului
    Si cu daruirea muribundului.

    Faca-se profetia mea,
    Fie o data pentru totdeauna a tinerilor
    Iubirea pe tunuri!

    Dumnezeu să-l odihnească!

  57. 61 Gabriela noiembrie 5, 2010 la 4:31 pm

    Cum ce-am gresit noi Doamne de ne iei valorile, lasandu-ne pe cap cu non-valorile?

  58. 62 maria noiembrie 5, 2010 la 4:40 pm

    este frapant decalajul dintre 2 minti ce mi-au incantat copilaria si adolescenta. madalina manole care a ales moartea si adrian paunescu care stia ca moare dar a ales sa traiasca.

  59. 63 Sextant noiembrie 5, 2010 la 4:43 pm

    SIMŢIRE

    E pudică natura, oprindu-se din striptis.
    Azi nu mai dă spectacol şi nici baletul gratis.
    Veghează chipul dulce al celui cea cântat-o ;
    Răsfăţ de-ndrăgostită… Maestrul a lăsat-o !

  60. 64 Simona noiembrie 5, 2010 la 5:20 pm

    …acum totul e o imensa tacere…picura din cand in cand lacrimile noastre, ale celor care „n-au stat niciodata cu privire in jos…” Ramane Cuvantul Sau scris si mandria noastra ca am fost contemporani cu Domnia-Sa.
    Binecuvantata-ti fie amintirea, Maestre !

  61. 65 imprumuturirapidefaracartedemunca noiembrie 5, 2010 la 5:37 pm

    DUMNEZEU SA IL IERTE

  62. 66 bah2010 noiembrie 5, 2010 la 5:46 pm

    @Vasile

    Te-ai gandit oara ca unele chestiuni doar Dumnezeu le poate rezolva?
    Sunt si lucruri pe care nu le stii si e mai bine sa ramana asa…subiect incheiat!

  63. 67 Spiridus noiembrie 5, 2010 la 5:52 pm

    Multa, multa ipocrizie!
    Se-agata multi de firimiturile imaginii artistice a lui Paunescu.
    Este indubitabil ca posteritatea va retine doar creatia sa literara, de necontestat si imposibil de daramat. Optiunile sale politice vor fi detalii nerelevante, la scara istoriei, asa cum se intampla cu toti marii creatori.

  64. 68 Dl.Goe noiembrie 5, 2010 la 6:04 pm

    Condoleante si consolare familiei sale, prietenilor
    si tuturor celor care sufera sincer pentru disparitia sa fizica,
    acum cand poetul se intalneste a doua oara cu eternitatea.

  65. 69 Augustin noiembrie 5, 2010 la 6:27 pm

    Vasile, vreau sa intaresc cele spuse de tine cu postarea mea din 2 martie (!!), http://augustinradescu.blogspot.com/2010/03/sub-povara-ireparabilului.html. Dumnezeu sa-l odihneasca!

  66. 70 Catalin noiembrie 5, 2010 la 6:30 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca! Un neam intreg si-a pierdut Poetul. Farul care ii astampara nevoia de frumos, de directie, de sens, de constiinta. Da, am pierdut o constiinta, un razboinic, un Roman. Din pacate, nu am stiut sa-l pretuim atunci cand era. Dar il vor sarbatori cu siguranta Viitorii, pentru care dimensiunea sa principala, eterna, este una singura: aceea de Poet.

  67. 71 Monica Stanciu noiembrie 5, 2010 la 7:05 pm

    Cinste tuturor celor care ştiu să îi cinstească memoria!

    Sper că 7 noiembrie 2010 va fi declarată ZI DE DOLIU NAŢIONAL!

    Vă rog, domnule Năstase, să faceţi demersuri în acest sens!

  68. 72 maria noiembrie 5, 2010 la 7:06 pm

    @bah2010 si ignoranta este pacat. curiozitatea ne tine vii si inca copii.
    @vasile trupul nu cred ca rezista la atatea transplanturi cate avea el nevoie si cred ca nici punga cu bani pe care o avea nu le putea plati.
    @maximmouse deschide aici:

    http://www.fundatiadanvoiculescu.ro/blog/cat/copii-talentati/
    https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/302
    http://www.poezie.ro/index.php
    http://www.clubromantic.ro/

  69. 73 maria noiembrie 5, 2010 la 7:20 pm

    ma simt aiurea deja. voi plangeti si mie deja mi-a trecut.

  70. 74 Alina noiembrie 5, 2010 la 7:21 pm

    Ma bucur ca pot sa spun bravo TVR1!
    Acum se difuzeaza filmul CENACLUL FLACĂRA Te salut, generaţie în blugi !

  71. 75 Maria noiembrie 5, 2010 la 8:03 pm

    Adrian Paunescu a sfarsit Jocul lui pe acest Pamant si a plecat ACASA!
    Ne tulbura orice plecare a unui om .Si cand acest om ne-a trezit constiinta de-a lungul vietii, plecarea lui ne tulbura si mai mult.
    In apropierea mortii ne dam seama ca meritam mai mult de la viata. Cine ne scrie destinele ?
    Destinul poetului Adrian Paunescu a fost scris de el insusi!
    A ars ca o Flacara pe tot parcursul vietii , razvratindu-se in fata constrangerilor si limitarilor din jur.
    Si flacara s-a stins !
    Ce putem spune?
    Ne bucuram ca ai ajuns ACASA, ne intristam ca suntem in dimensiuni diferite.
    Energia ta va ramane pe Planeta Pamant . Vei ramane langa noi sa ne inveti ca pentru a schimba ceva in viata noastra este nevoie de revolta, de revolta impotriva pasivitatii si nonactiunii.
    Du-te linistit Acasa , noi ne vom descurca, vom incepe SCHIMBAREA mai intai in propriul suflet si apoi in relatiile noastre. Te poti odihni acum , ti-ai indeplinit menirea pe acest Pamant !
    Esti iubit Adrian Paunescu!

    http://eulinterior.blogspot.com/2010/11/adrian-paunescu-plecat-acasa.html

  72. 76 Rodica noiembrie 5, 2010 la 8:22 pm

    Uniunea Scriitorilor doar atat a putut sa transmita ca Adrian Paunescu a fost un poet notabil ?

  73. 77 Ghita Bizonu' noiembrie 5, 2010 la 8:41 pm

    Rodica

    pai din partea US este deja cam mult ! Fiindca Paunescu avea public !! Si in brabsa asta invidia si turnatoria sunt la mare cinste – sper ca stii bancu cu cazanu artistilor (nu au diavol fiindca se trag de picioare si nineni nu poa sa scoata capul!!)

  74. 78 bah2010 noiembrie 5, 2010 la 8:47 pm

    PENTRU POPORUL ROMAN(daca mai exista) INFRANT…

  75. 80 bah2010 noiembrie 5, 2010 la 9:07 pm

    Romane…plateste-ti … taxa pe prostie:

  76. 81 mirela noiembrie 5, 2010 la 9:22 pm

    Crampei din viata Marelui Maestru

    http://www.adrianpaunescu.ro/

  77. 82 bah2010 noiembrie 5, 2010 la 9:38 pm

    POATE ASTIA SA NE MAI RIDICAM:


  78. 83 LA DIVINITATE noiembrie 5, 2010 la 9:39 pm

    MARELE SAVANT ROMAN, ADRIAN PAUNESCU ESTE VIU INTRE NOI, N-A MURIT SI A FOST CHEMAT LA DUMNEZEU PENTRU GRADINA MACII DOMNULUI!!!

  79. 84 nicu ionescu noiembrie 5, 2010 la 9:46 pm

    Intotdeauna,geniile au fost hulite,iubite,adulate si uitate………..
    Intotdeauna iubirea si regretul ard cu greutate abia dupa o despartire……..
    Paunescu si-a cantat partiturile poeziilor folosind coarda sensibilitatii si a sufletului,condus de genialitate !
    Unic,si,irepetabil,asemenea lui Eminescu,el e nemuritor printre sufletele noastre, cu chip de om,aici,pe acest pamant !
    El,va ramane o parte din lumina calda a constiintei colective omenesti,va ramane ca o stea pe cer,ce lumineaza azi ,dar poate,nu e !
    Cuvintele sunt de prisos,si,doar gandurile noastre mai pot vorbi cu el….!
    sincere condoleante familiei si poporului Roman ce a lasat sa plece la stele ultimul mare POET al tarii !

  80. 85 Anatol Popescu noiembrie 5, 2010 la 9:48 pm

    O singura data am fost la „mini-cenaclul” Flacara, Casa de Cultura a Studentilor, Universitatea din Bucuresti. Era prin 1999. Abia atunci auzisem ce insemna „Flacara” pe timpul lui Ceausescu. La noi, in Basarabia Istorica (Ucraina) la TV-ul Romaniei Socialiste nu ajungea Paunescu…

  81. 86 George Ban noiembrie 5, 2010 la 10:15 pm

    L-a ascultat mahnit pe presedinte, si a plecat…
    Dumnezeu sa-i aline supararea!

  82. 87 Caramella noiembrie 5, 2010 la 10:27 pm

    Ma doare sufletul – la propriu si simt o mare apasare …
    Tristete mare si regrete pentru plecarea fara de-ntoarcere a genialului poet Adrian Paunescu care isi va gasi linistea langa poetul national Mihai Eminescu, poetul nepereche.

    De cateva zile ne-am rugat pentru sufletul sau mare, dar clepsidra vietii marelui patriot s-a scurs …
    Va ramane opera sa !

    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE !

    SINCERE CONDOLEANTE, POPOR ROMAN !

  83. 88 Aya noiembrie 5, 2010 la 10:29 pm

    LIED VECHI DE DRAGOSTE

    Un stingher,
    Alt stingher
    Nu pot face doi.
    Geru-i ger,
    Leru-i ler,
    Fara noi.

    Ninge sa desparta cifrele si mirii,
    unu si cu unu nu se mai fac doi,
    tabla adunarii, tabla inmultirii
    ne trimit acasa, singuri amandoi.

    Si vor fi consilii de juris-prudentza
    si vom duce-n brate cositor topit.
    si voi scrie-o carte numai decadentza
    ale carei titluri au si-ncaruntit.

    Trec pe langa tine tipatoare trenuri
    botezate-n templul prafuitei gari
    si de fiecare te-ndoiesti si tremuri
    si la geamul negru speriata sari.

    Cate brazde tulburi pasul meu rastoarna
    in ompotrivire vesnic sa ma scald
    dar acum, ca totul a intrat în iarna,
    vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald.

    M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte,
    n-am avut rabdare, n-ai avut noroc,
    intre noi, femeie, nu au loc cuvinte,
    felinarul nostru a fost pus pe foc.

    Tu, îmblanzitoarea starilor de luna,
    tu, zamislitoarea starilor de gri,
    cum suporti intreaga liniste comuna,
    cand erai nascuta spre a ma iubi.

    Unul şi cu unu nu mai vor sa faca,
    nu mai vor sa faca niciodata doi,
    tabla adunarii tremura saraca,
    s-a mutat intreaga lume intre noi…

    Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri,
    vanturile iernii cauta raspuns,
    unu minus unu fac doi oameni singuri,
    unu minus unu, asta am ajuns.

    de Adrian Paunescu

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  84. 89 Dan Doboseriu noiembrie 5, 2010 la 10:39 pm

    Marelui maestru al poeziei româneşti, Adrian Păunescu :

    Te plâng pe versurile tale sublime
    Românii din ţară şi de pe aiurea ;
    Lacrimi dezgroapă-n ritmuri şi rime ,
    Moştenind de la tine”Totuşi,iubirea” .

  85. 90 Viorel Dobre noiembrie 5, 2010 la 10:42 pm

    @ Anatol Popescu

    Va salut cu respect, domnule Anatol Popescu

  86. 91 Dragos noiembrie 5, 2010 la 11:48 pm

    Adrian Paunescu – Antiprimavara

    „La mine-n suflet este vifor
    Şi vin nebuni să facă schi”

  87. 92 Spiridus noiembrie 5, 2010 la 11:51 pm

    Camilo Jose Cela: scriitor spaniol (prolific), laureat al Premiilor Nobel, Cervantes, Principe de Asturias etc. etc.; sef al cenzurii lui Franco, consilier al politiei politice pentru anihilarea oamenilor de litere etc. etc.

    Fara nici o legatura cu Paunescu (fara?!):Ce-a ramas din viata lui Cela? Dar din opera? Viata lui nu mai conteaza, nu cred ca mai intereseaza pe cineva (in afara de specialisti), opera insa l-a asezat unde merita. Ca pe fiecare…

  88. 93 alice noiembrie 6, 2010 la 12:57 am

    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA-N PACE!

  89. 94 Aya noiembrie 6, 2010 la 3:10 am

    Cineva se gandea la femeie, cu adevarat- Adrian Paunescu:

  90. 95 M.Voicu noiembrie 6, 2010 la 7:17 am

    El pânã-n aceastã toamna târzie
    Şi-a modelat lumina-n poezie.
    Pânã la el, nimeni nu a avut curajul sã afirme
    adevãrul cã Eminescu s-a nãscut în Moldova mijlocie
    şi sã spere cã Avram Inacu suntem toţi ! !
    6.11.2010/7:15 …Se-ntoarse pãmântul odatã
    Şi prinse poetul sub roatã…

  91. 96 Vasile, noiembrie 6, 2010 la 8:37 am

    Alina,

    Pai TVRaul este pastratorul arhivelor cine altii putea !

    Maximouse,

    Antena nu a ratat un mare adevar, valoare postuma a individului , uita-te si la tine si la alti cum il coplesiti pe A. Paunescu cu laude desi nu am vazut unul sa se razvrateasca intr-un fel sau altul fata de situatia poetului Paunescu a poetului la modul general atunci cind este in viata.
    Tot la antena s-a spus ca Paunescu este ma rog a fost cel mai citit poet , daca ai urechi sa extragi adevarul o faci daca insa nu ai logica atuci ….nu ai!
    Este ceva din fiinta noastra mioritico-otodoxa sa rasplateasca prin pomeni nesfarsite mortul de la groapa si nu sa-l rasfete cu acleasi laude si mese imbelsugate atunci cind este in viata!

  92. 97 Constantin Rusu noiembrie 6, 2010 la 10:22 am

    Spiritual , Romania moare incet …

    O grea pierdere !
    POETUL va ramane in sufletele noastre pana in „dimineata” fiecaruia dintre noi .
    Condoleante familiei , condoleante romani !

  93. 98 Mimosapudica noiembrie 6, 2010 la 12:10 pm

    Acum ne vom aminti ce-a spus Adrian Paunescu?

    Cine iese ultimul din ţară
    (de Adrian Paunescu)

    Sărăcia noastră ne omoară,
    De atîta marş ne doare splina,
    Cine iese ultimul din ţară
    E rugat să stingă şi lumina.

    Noi mereu le-am suportat pe toate,
    Ducă-se dezastrele de-a dura,
    Dar de ce, în plină libertate,
    Cea mai mare să devină ura?

    Pluralismul tuturor ne place,
    Chiar dacă îl facem numai unii,
    Dar vedem, de-atîta timp încoace,
    Pluralismul cinic al minciunii.

    Sfîntă-i opoziţia pe lume
    Şi organic preferăm răspărul,
    Dar de ce, în păcăleli şi glume,
    Nu se mai distinge adevărul?

    Mai contează, uneori, şi fapta,
    Nu se poate construi cu tînga,
    Nu există stînga fără dreapta,
    Nu există dreapta fără stînga.

    Ne vor întreba copiii, mîine,
    Morţii vor sări să ne condamne,
    Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
    Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

    Libertate şi democraţie,
    Paşapoarte pentru fiecare,
    Dar de milă nimeni nu mai ştie
    Şi e vraişte la hotare.

    Coridor european şi-atîta,
    Sub o licitaţie măruntă,
    Provocarea, patima si bîta
    Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

    Om la om nici nu mai vrea să creadă,
    Om pe om la zid fatal îl scoate,
    Singură se scoală o baladă
    Şi în zdrenţe circulă pe sate.

    Fînul necosit se-nvîrtoşează,
    Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
    În tăcerea-naltă de amiază
    Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

    Cale pietruită cu dezastre,
    Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
    Grijulii cu soarta ţării noastre,
    Voievozii-a moarte ne imploră.

    N-avem nici o şansă de izbîndă,
    Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
    Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
    Am trezit din moarte cicatricea.

    C-un refren de muzică uşoară,
    Într-un fel, ne recunoaştem vina,
    Cine iese ultimul din ţară
    E rugat să stingă şi lumina.

  94. 99 T noiembrie 6, 2010 la 1:58 pm

    Ne spunea Adrian Paunescu: aparu, numai nu, la adio tu!

  95. 101 Aya noiembrie 6, 2010 la 2:22 pm

    Si ce greu imi e mie si tie usor…

    Daca tu vei pleca…imi amintesc acum de o melodie a lui Ducu Berti.
    Imi dau deodata seama ca l-am iubit pe Adrian Paunescu.
    Si imi mai dau seama, deodata, ca imi e greu…

  96. 102 Aya noiembrie 6, 2010 la 2:31 pm

    Ganduri pentru Adrian Paunescu

    Daca-ar fi sa te intorci sa razi pana se va cutremura pamantul de spaima noastra- si de a ta, caci nu iti va fi fiind usor sa te desparti de noi!?

    Maine e duminica- si „intre doua zile nu-i decat o noapte”…
    „si de-a fi, cand va fi, iar duminica-ntr-o zi…”

  97. 103 florin m. noiembrie 6, 2010 la 11:23 pm

    Ghita Bizonu

    Remarcabil…

  98. 104 Geta noiembrie 7, 2010 la 1:16 pm

    Azi este ingropat ne muritorul poet Adrian Paunescu.
    De viu.

  99. 106 Geta noiembrie 9, 2010 la 11:12 am

    @Aya:
    Multumesc pentru acest minunat videoclip… ! 😦
    Sunt atat de trista incat nici nu pot sa-i mai ascult versurile ! 😦


  1. 1 De la “Rezervatia de Zimbri” la “Rezervatia cu Imbecili” | Gica Contra Blog – Jurnal de Balamuc Trackback pe noiembrie 5, 2010 la 7:35 pm
  2. 2 Ruga pentru Adrian Paunescu (via ministru >> prim-ministru >> blogger) | TEO STANC Trackback pe aprilie 16, 2011 la 6:48 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: