„Cartea. România. Europa”

Astazi, a inceput, in Aula Magna a Universitatii Bucuresti, Simpozionul international „Cartea. Romania. Europa” (ed a III-a). Participa, timp de patru zile, numerosi specialisti din Europa si din America de nord. Am fost invitat de organizatori, in primul rand de catre directorul Bibliotecii Metropolitane Bucuresti,  Florin Rotaru, sa spun cateva cuvinte la deschiderea acestei manifestari stiintifice de prestigiu. Anexez suportul de  idei pregatit pentru interventia din deschiderea Simpozionului :

„Onorat prezidiu,

Onorat auditoriu,

Dragi colegi,

Sunt prezenţi aici oameni extrem de diferiţi, cu preocupări diverse, de vârste diferite şi cu aspiraţii distincte. Toţi însă sunt uniţi printr-un lucru fundamental, care precede individualitatea şi care trece dincolo de spaţiu şi timp. Este vorba despre cultură. „Cultura este alcătuită din amintiri şi promisiuni, înseamnă un trecut ireversibil şi un viitor visat”, spunea Ortega y Gasset. Faptul că astăzi celebrăm 300 de ani de la începutul domniei marelui cărturar român şi european Dimitrie Cantemir demonstrează faptul că trecutul şi viitorul se contopesc în cultură.

Opera lui Dimitrie Cantemir este dovada vie a faptului că trecutul şi viitorul pot fi unite prin cultură. Aceasta poate crea punţi de legătură între lumi diferite, contopind într-o perfecţiune a consensualităţii Nordul şi Sudul, Estul şi Vestul.

În prezent, întreaga umanitate trăieşte uriaşa provocare a unei noi scrieri, a unui timp al abstracţiei, a unui timp al exodului, a unui timp al confuziilor. Naşterea ciberspaţiului este cel puţin tot atât de însemnată pe cât a fost revoluţia industrială. Asistăm la formarea unui bun comun mondial inestimabil şi de o bogăţie infinită. Spaţiul virtual este forţa primordială a globalizării, este emergenţa unei noi Reforme.

Vorbim astăzi tot mai mult despre o cultură a internetului. Vreau să cred că prin acest lucru toţi cei prezenţi aici şi nu numai înţelegem promovarea culturii pe internet. Conştienţi de faptul că nu putem eluda internetul din viaţa noastră cotidiană, avem cu toţii datoria de a transmite arta de orice fel folosind toate instrumentele pe care postmodernismul ni le pune la dispoziţie.

Constrânşi de aceste realităţi suntem obligaţi să ne adaptăm. Este o condiţie sine quo non pentru viitorul nostru. Nu putem rămâne într-o atitudine închistată, noi cei ce suntem contemporanii acestei epoci a transculturii şi a transreligiilor. Am credinţa că poporul român este capabil să răspundă provocărilor contemporane, tot aşa cum a fost în urmă cu 500 de ani, atunci când a adoptat invenţia tiparului după numai 50 de ani de la apariţia acestuia.

Anul trecut, în 2009, a fost inaugurată Biblioteca Virtuală a României, cunoscută cu apelativul DACOROMANICA şi structurată după modelul Gallica. În cuprinsul său avem întreaga producţie editorială românească dintre anii 1508 – 1830. Toate lucrările prezente sunt libere de drepturile de autor. În această etapă, DACOROMANICA însumează aproximativ 5.011 de titluri şi aproximativ 2.300.000 de pagini. Tot materialul se găseşte pe biroul fiecărui internaut, accesibil în mod gratuit, 24 de ore din 24.

Această democratizare a informaţiei, situaţie fără precedent până acum în ţara noastră, a fost posibilă numai datorită realizării unui parteneriat între Biblioteca Academiei Române, deţinătoarea depozitului legal din secolul al XIX-lea, în fapt Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, cea mai veche bibliotecă publică românească, înfiinţată în 1831.

În esenţa sa, globalizarea se realizează treptat, în etape. O primă etapă de interese comune pentru noi ar putea fi considerată regiunea balcanică. Întreaga Peninsulă Balcanică a trăit timp de câteva milenii fără diferenţieri între naţiuni. După imperiul macedonean, întâlnim forma unitară pentru cele două maluri ale Dunării în regalitatea lui Lisimach. Urmează o altă formă unitară: dominaţia getă a lui Burebista. Aceeaşi unitate o stabileşte imperiul roman, urmat de imperiul otoman. Amintirile imperiului, formează bazele concepţiilor politice ale naţiunilor moderne din Blacani. Cauzele conflictelor ulterioare rezidă tocmai în viziunea despre imperiu pe care fiecare doreşte s-o realizeze. Pe deasupra tuturor este împăratul care a rămas până la noi stăpânitor politic în sufletul poporului.

Există atâtea elemente comune: fond comun trac, aceleaşi noţiuni despre imperiu, aceeaşi religie ortodoxă, aceeaşi artă populară, aceleaşi influenţe occidentale. Toate acestea sunt argumente şi ne demonstrează cât de necesară este realizarea unei sinteze supra-naţională a acestor naţiuni, în fapt o bibliotecă digitală cu această temă.

Între influenţele occidentale, regăsim cu statut determinant pentru România şi de foarte multe ori prin intermediul ei pentru întreaga Peninsulă Balcanică, FRANCOFONIA. La noi, naşterea francofoniei reprezintă o convergenţă cu emigraţia generată de revoluţia franceză, dar şi cu speranţele românilor legate de campaniile napoleoniene. Acum se formează curentele revoluţionare pentru eliberarea popoarelor balcanice, iar unul dintre cele mai importante centre a fost la Bucureşti. Ulterior, atitudinea franceză faţă de imperiul otoman şi politica sa regională au condus, în tot cursul secolului al XIX-a, ca şi în prima jumătate a secolului XX, la dezvoltarea francofoniei într-o manieră determinantă. Influenţele Franţei se regăsesc în toate domeniile: cultură, educaţie, legislaţie, organizare administrativă, urbanism, politică, îndeosebi prin sprijinul acordat celor două uniri ale României, în 1859 şi 1918, viaţa cotidiană, modă,
bucătărie etc.

Astăzi, îndeosebi în ultimele două decenii, starea francofoniei în România îmbracă mai mult forma tradiţiei. Mutaţiile istorice şi marile evoluţii politice din ţara noastră petrecute în acest început de secol XXI, aşează treptat francofonia în plan secundar.

Pentru noi, dar şi pentru francofonie este important să regăsim resorturile acestui uriaş patrimoniu de tradiţii comune, iar limba franceză să rămână, indubitabil, un tezaur al culturii şi al comunicării.

Francofonia trebuie să devină utilă prin afirmarea protejării diversităţii culturale şi a valorilor universale, precum şi prin contribuţia la formarea unei culturi a solidarităţii internaţionale.

Onorat auditoriu,

Tumultul vieţii cotidiene ne pune de fiecare dată în faţa diversităţii şi a multiculturalităţii. Nu de puţine ori, din raţiuni adesea subiective şi egoiste, ciocnirea valorilor devine violentă, fiind transpusă în decizii cu impact social major. În acest context, arta devine singurul teren fertil pentru dialog, consens şi înţelegere.

Într-un moment de criză economică, când societăţile se confruntă cu serioase probleme legate de bunăstarea materială, preocuparea pentru carte şi pentru cultură în general scade. Oamenii devin mult mai preocupaţi de traiul zilnic, de locurile de muncă, de plata facturilor etc. Actuala criză este o provocare cu atât mai mare pentru cultură cu cât guvernele încearcă să raţionalizeze cheltuielile, reducând, uneori dramatic, şi nepermis de mult fondurile alocate celor care trăiesc din şi pentru cultură. Mă refer atât la ce cei care fac cultură (scriitori, actori, muzicieni, artişti plastici etc.), cât şi la consumatori.

De aceea, celebrarea marelui savant Dimitrie Cantemir are astăzi o semnificaţie aparte. Ea ar trebui să ne arate cât de important este ca liderii politici să aprecieze cultura. Un stat se poate conduce prin calcule, formule şi obiective macroeconomice, dar o societatea nu poate fi funcţională fără susţinerea şi potenţarea dimensiunii ei culturale.”

14 Responses to “„Cartea. România. Europa””


  1. 1 Iepurele de Martie septembrie 20, 2010 la 7:35 pm

    Domnule Nastase, scrieti: „În esenţa sa, globalizarea se realizează treptat, în etape. O primă etapă de interese comune pentru noi ar putea fi considerată regiunea balcanică. Întreaga Peninsulă Balcanică a trăit timp de câteva milenii fără diferenţieri între naţiuni. După imperiul macedonean, întâlnim forma unitară pentru cele două maluri ale Dunării în regalitatea lui Lisimach. Urmează o altă formă unitară: dominaţia getă a lui Burebista. Aceeaşi unitate o stabileşte imperiul roman, urmat de imperiul otoman”.

    Chiar dacă, în acest caz, nu este vorba despre unitatea întregii Peninsule Balcanice, eu aş adăuga aici şi Ţaratul Vlaho-Bulgar, stat balcanic multinational, condus de o dinastie imperială de origine română – Asăneştii -, care a sfidat timp de zeci de ani superputerea bizantină şi a fost recunoscut oficial de papalitate.

  2. 2 Iepurele de Martie septembrie 20, 2010 la 8:13 pm

    Adaug şi că sărbătoritul şi mai sus pomenitul Dimitrie Cantemir scrie, despre familia Asăneştilor, in „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor”: „Capetele acestei ridicări au fost doi fraţi, Petre şi Asan; din aceşti Asan sunt Asanii care şi astăzi sunt la noi în ţară, măcar că cu multă vreme mai pe urmă au venit în Moldova”. Apoi, în secolul al XIX-lea, Asăneştii au trecut în Ţara Românească. M-am întrebat adeseori dacă mai există astăzi, printre noi, în România, descendenţi ai dinastiei imperiale a Asăneştilor, care, odinioară, a condus un stat balcanic multinaţional…

  3. 3 Harabula septembrie 20, 2010 la 8:25 pm

    Eminescu: „Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară”
    Dealtfel, din cate imi amintesc, Eminescu n-avea o parere pre buna despre politica lui Cantemir.

    Din Cantemir provine cuvantul atat de intrebuintat „struţocamilă”.
    Cei mai multi il intrebuinteaza gresit presupunand ca este vorba de un animal inexistent.
    De fapt „struţocămila” este un neologism, din greaca, insemnand pur si simplu „struţ”.
    Grecii cand descopereau un animal necunoscut îi dadeau o denumire compusa:
    -hipopotam – cal de râu
    -leopard – leul pantera
    -rhinocer – nas+corn
    -struthocamelos – vrabia camila
    Deci Cantemir, cand a numit „struţocamila”, nu s-a gandit la un animal inexistent ci chiar la struţ. Totusi ramane sugestia de ambiguitate datorita celor doi termeni care-i compun numele.

  4. 4 Pali septembrie 20, 2010 la 8:45 pm

    Felicitari Dl. Nastase !

  5. 5 Criticos septembrie 20, 2010 la 8:56 pm

    @Harabula
    Regret, dar în Istoria hieroglifică struţocămila e un hibrid între pasăre (muntean) şi patruped (moldovean) şi străluceşte prin prostie. Autoprezentarea ei în adunarea pentru alegerea unui domnitor în Împărăţia păsărilor e de tot hazul şi stârneşte uimirea dispreţuitoare fiindcă nu e şi pasăre şi patruped, ci nici una nici alta.
    Cât despre politica lui Dimitrie Cantemir, aceasta a fost strălucită teoretic, dar cu totul lipsită de pragmatism. Din toate proiectele sale cu adevărat îndrăzneţe s-a ales praful şi pulberea. Şi din păcate eşecul său politic a dus la uitarea pentru un secol şi mai bine a Istoriei hieroglifice. Punerea ei în circulaţie a fost foarte târzie şi limba română literară o apucase pe altă cale. Este o carte încântătoare cu foarte puţini cititori.

  6. 6 Ghita Bizonu' septembrie 20, 2010 la 9:07 pm

    Ich sprache >

    Statu Roman , azi ca si altadat dupa pacea de la Kuciuc-Kanrnaxi* se afla in fata unei triple probleme :
    1) integrarea in circuitul economic mondial
    2) modernizarea stilului de viata a unei “elite” , in gnl parazitar-birocratice , modernizare ce impune noi cheltuieli (mai mari !)
    3) modernizarea institutiilor Statului , cestiune ce solicita mai multe fonduri decat le poate procura o economoe jigarita si inapoiata .

    Insa in mod cu toNtul si cu totul anapoda noi “am ales” calea excluderii . Am zis ca Romania a devenit o societate a excluderii si ca bunastrea unora se cladeste pe excluderea altora . Insa aceasta excludere are consecinte asupra capacitatii de dezvoltare a Romaniei.

    Sa va explic . In Romania se practica o agricultura de subzistenta . Agricultura de subzistenta inseamna ca parti importante ale economiei este nefiscalizata . Deci asta inseamna mai putine venituri la buget . Daca mai tinem cont ca se presupune ca cca 40% din populatie este “ocupata” in agricultura inseamna ca mre parte din aceasta populatie traieste partial in afara pietei ,
    Aceasta insemana ca in Romania problema principala nu este “economia gri” ori “neagra” – care ar putea sa fie ingradite in limite acceptabile – ci faptul ca in Romania exista in paralele doua economii
    – una monetara, de piata, fiscalizabila
    – una in afara pietei, nefiscalizabila.
    Si economia din afara pietei alimenteaza economia “neagra”, “gri” sau cum vreti sa ziceti. Fiindca parte din produsele economiei nefiscalizate ies totusi pe piata … taranul avand nevoie de bani fiindca nu poate sa isi produca totul in gospodarie (hm .. uleiul , chibtriturile, sarea sa nu mai zicem ca s-a naravit si el la televizor ori mobil).
    Si culmea am ajuns la aceasta situatie scotand producatorul agricol roman de pe piata interna ! Fiindca acesta este adevarul – in numele “liberei” concurente si a luptei ptr “capitalism” si alte gargare producatorul roman a fost pus sa “concureze” cu producatori straini care aveau in spatele lor sisteme de crditare dedicate, politici guvernamentale de protectie (tarifare si netarifare), subventii, prime de export si mai ales organizatii specializate in preluarea si distribuirea produselor agricole din acele tari !
    La noi ? Se presupunea ca traranul va da cu sapa mai iute decat ara tractoru amerloc (de 160 CP) si isi va duce produsele (grau sa zicem) cu carca sau sacosa la portile fabricilor..
    Asa am ajuns ca sa importam peste 50% (la minim) din haleala oraselor .. spre marea satisfactie a fermierilor din SUA, Olanda , Ungaria , Turcia . Un amic imi zice ca e bine ca importam subventii .. eu am unele dubii daca ma uit la modul in care state mai bogate decat noi isi protejeaza productia alimentara.
    Mai adaug ca fabrici care aveau rol de piata de desfacere a productiei agrare au cam tras obloanele ( sa zicem fabricile de zahar . Un judet intreg , daca nu 2 s-a(u) trezit ca nu mai au piata (in schimb importam zahar nerafinat) ptr fiecare fabrica inchisa …

    Deci construim economia de piata excluzand de pe piata procente semnificative ale populatiei …
    Daca tot am zis asta as observa ca marea reusita a reformei prin demolare si a dezromanizarii economiei romanesti s-a soldat cu exportul a vreo 2 milioane de insi (fosti cetateni productivi si nu ma refer la cele cateva mii de tigani problema ). Sa, zicem lucrurilor pe nume : 2 milioane de exclusi ! O parte semnificativa a populaltiei active si posibil ca sub unele aspecte cea mai buna dpv al varstei si capacitatii fizice de munca (20-45 ani). Si ca in continuarea matretili realizari suntem invitati de sefu staulului sa o intindem sa ne cautam o paine..
    Insa acesti refugiati economici au expediat ceva bani acasa .. din care s-au infruptat si marii nosti ideologi ai liberalismului lichelist .. care ne explicau ca cum se vor intoace cei alungati de foame (candva intre pastele cailor si a Doua Venire ) cu bani la tescherea si “expertiza” vestica sine vor face o tara ca mandrul soare pe cer (un dobitoc sinistru explica prin Bacania Libertina ca cica asa s-a construit industria italiana de automobile in anii 60 de catre reintorsii din Germania. Oare trebuie sa fii cretin si nesimtit sa devii ziarist ?!).
    Deci de un se vede ca asistatii si pomanagii is cam pe cealata parte decat cea acuzata in mod obisnuilenic .

    Sa zic asa , azi , ca si ieri (adica pe la 1830) “elita” noastra a marsat pe excluderea unei parti (cat mai importanta) a populatiei pentru a-si satisface vicul consumului somptuar.
    Atunci a transformat Regulamentul Organic in Codicele Muncii de Claca . Azi a dezindutrializat , a scos taranul de pe piata interna , a alungat muncitorii dintai din fabrici si uzine m apoi a incercat sa-I alunge din orase si in final din tara .
    Insa azi a fost mai “productiva” in dezastre . Capacitatile industriale au fost taiate si vandute ca fier vechi , demolate si tranformate in terenuri ptr specula imobiliara. Per ansamblu munca productiva si-a scazut calitatea (prea multa munca fizica si prea putin calificata ) , productia a luat o cale descendenta sub toate aspectele- de la mobila la cherestea . Suntem pe cale sa trimitem la export doctorii – sperand ca tot vor mai trimite ceva pe aici. Si in schimb astia se gandesc sa importe populatie (si o importa ! menajere din Filipine , lucratori cu carca din China , cand va fi nevoie de doctori poate din Kenia daca vor fi atat de tampiti aia din Kenia).
    Economia romaneasca a fost instrainata cu “succes” (al cui oare ? Poate al lu Derepankaia!!) si acu ne-am umplut de credite – nimeni nu stie ptr ce !
    Romania este azi o tara colonie a dracu stie cui . Si a Rusiei si a Greciei .
    Urmand sfaturi aiurea sub atenta privehere a belitei noastre politicanist-teleptuale .Romania evolueaza spre un model orijinel care combina America Latina cu pakistanu in modul cel mai armonios luand din ambele parti ce este mai rau !!!
    Pe de o parte “elita” transpartinica si transprofesionala de factura compardoare care colaboreaza cu interese straine in spolierea propriei tari (idiotii astia nu sunt in stare sa fure ptr ei !! ei doar zic bogdaproste ca Licuricii le lasa si lor ceva din furturile pe care le comit) si pe celalata parte majoritatea populatiei (la fel tansprofesional ca un prof cu 1000 lei nu se poa compara cu fostu sau coleg de faculatate care suge de la Soros) care se vede incetul cu inceptul exclusa .
    Pe de o parte belita”occidentalizata” al nivel de Q7 si Costa del Sol si pe cealata parte satele excluse .
    Sa fim cinstti asa nu poate sa mai mearga mult . Mai ales daca Q7 se poa obtine numai excluzand pe ceilalti . Asa ca vor cauta sa se decupleze .. dupa modelul pakistanez ..

    * da multumesc stiu Kainargi ! turor celor ce nu le-au placut cele de mai sus ramane cum am zis …

  7. 7 florin m. septembrie 20, 2010 la 10:19 pm

    Adrian Nastase

    Cred ca expresia se ortografiaza corect „sine qua non”.

  8. 8 blogideologic septembrie 21, 2010 la 12:11 am

    Cu toate că proveneau ei înşişi dintr- o veche populaţie balcanică ‘socii’-alizată, liderii Asăneşti ai celui de al doilea Ţarat bulgar, sertizaţi în montura elitei militare slave de o extraordinară cruzime, dăduseră ordin să se taie limba popilor care ţineau slujba în limba română. Popii români refuzau să citească slavoneşte, mimau doar, de unde a apărut expresia ‘boscorodeala popilor’. Aceia dintre noi care îl vorbesc de bine pe “Ioniţă Caloianul”, trăiesc de fapt într-o falsă istorie. Eu ştiu bine că Nicolae Iorga , s-a amuzat copios aflând că la Caracal exista un liceu, un liceu românesc!, purtând numele “Ioniţă Asan”. În realitate acest Ioniţă Caloianul, care a trăit între anii 1165 şi 1207, a fost supranumit “ucigaşul românilor”, ori “The Romankiller” în limba engleză. În descântecul Caloianul nu este invocat Ioniţă Caloianul, ci împăratul roman Ioan Comnenul, supranumit şi Marcus Aurelius bizantin. În dezvoltarea limbii româneşti, efortul educaţional şi gramatical depus de Eliad este catapultat de modelul rugăciunilor create, păstrate, de biserica română ortodoxă, în care elementul laic şi elementul ecleziastic se contopesc. Era şi racordarea ideologiei româneşti din secolul XIX, când „boierii deveneau rumâni” printr-o alegere hotărâtă de ei, la tradiţia românească din „prima epocă de renaştere culturală la noi – epoca lui Matei Basarab şi a lui Vasile Lupu.” (apud P.P. Panaitescu), când înceta „boscorodeala” slavonă a popilor, îngăduiţi de acum să vorbească frumos româneşte.

  9. 9 blogideologic septembrie 21, 2010 la 12:20 am

    Descântecul Caloianul este invocarea unde spaţiul cerului şi meteorilor în primul rând, apoi cel al subzistenţei pe baza sectorului economic primar, deci nu cel al vânătorii şi al culesului din natură, –iar prin aceasta „Caloianul” se deosebeşte de ritualul şamanic–, sunt legate: „Caloiene, iene,/ Caloiene, iene,/Du-te-n Ceriu şi cere / Să deschiză porţile, / Să sloboadă ploile,/ Să curgă ca gârlele,/Zilele şi nopţile, / Ca să crească grânele,/ Caloiene, iene,/ Caloiene, iene,/ Cum ne curg lăcrămile, / Să curgă şi ploile,/ Zilele şi nopţile, / Şi umple şanţurile, / Să crească legumele / Şi toate ierburile.” Cine a fost de fapt Caloianul ? La noi există o carte hulită cu titlul acesta. “Rudimentarul” Ion Lăncrănjan, cum îl califică tînărul critic Paul Cernat pe acest neo- sămănătorist ardelean decedat, scria romanul Caloianul prin anii ‘70. Paul Cernat continua, la adresa acestui fiu de ţăran devenit un cărturar protocronist martor pentru istoria neamului său, tradiţia insinuărilor perfide inaugurate din 1975 de postul de Radio Europa Liberă. Se încurajau încă de pe atunci atacuri murdare împotriva acestui Ion Lăncrănjan care prin autenticitatea naţională a florilor dalbe, prin vigoarea scriiturii pe româneşte, deranja cumplit apărătorii intereselor păturii superpuse. În acel an 1975, doamna Anneli Maier de la Radio Free Europe compunea un text denigrator care politiceşte era foarte corect, fiind tradus şi într- un raport în limba engleză pentru a –şi informa şefii: „Caloianul, a Rumanian word of Slav origin, means a ritual object in human form which is buried or thrown into water in order to generate rain.” Originea slavă este varianta pe care ne-o impun ei. În fine… Ţarul bulgar Ioniţă Caloianul nu prezintă pentru noi, românii, vreo însemnătate pozitivă, decât numai pentru că era investit de Inocenţiu al III-lea ca paznic (Rex) pentru arhiepiscopia de Ohrid. Evenimentul având reverberaţie până în Polonia, fiind reflectat şi în opera literară a lui Henryk Sienkiewicz. Anneli Maier uita mai ales faptul că descântecul Caloianul (ori, alternativ, Scaloianul) are în paralel descântecul : „Scaloiţă/Trup de coconiţă,/Du-te-n cer şi cere/Şi cere cheiţele/Să descui portiţele/Că de când n-a mai plouat/Tot pământul s-a uscat”. Amândouă descântecele, Scaloianul şi Scaloiţa, sunt invocări ale unei legături între spaţiul terestru de subzistenţă şi spaţiul meteorilor. Caloianul şi Scaloiţa cei reali trăiau într–un timp de apogeu al încălzirii climatice medievale. Dar cine au fost ei, ca personaje istorice? Au fost doi copii de împărat Comnen. Prima cruciadă latină modificase percepţia bizantină despre Constantinopol. Liderii Comneni încep să vadă în Oraş o reprezentare pentru Împărăţia Cerească. Cei care au realizat primii şi cel mai bine această reprezentare au fost împăratul Ioan al II-lea Comnenul (1087–1143), – supranumit de contemporanii săi Caloianul, fiind considerat de istoriografi drept un Marcus Aurelius bizantin –, precum şi sora lui, Kira Ana, celebra scriitoare bizantină Ana Comnena. Marele împărat Ioan al II-lea Comnenul a fost Caloianul adevărat al românilor, un Caloian ce plănuia recucerirea Anatoliei până la Eufrat, recucerirea Siriei, a Palestinei cu Ierusalimul adică ţara numită Romania Ierusalimului, recucerirea Egiptului cu Alexandria, Piramidele, precum şi Delta biblicelor sinte cântată la noi de Heliad şi Eminescu. Textul Caloianul scris de Ion Lăncrănjan a fost clasificat de critica literară printre romanele obsedantului deceniu. Politrucul Dumitru Popescu s -a opus chiar, atunci, publicării. Dar în prefaţa romanului, Ion Lăncrănjan avertiza că deşi Caloianul este roman istoric, el nu este un roman despre trecutul apropiat.

  10. 10 Aya septembrie 21, 2010 la 1:06 am

    @

    Le Prince

    COEXIST!

    Raspund aici binefacatorului tau mesaj pentru ca atat intr-un sens profund cat si pe un plan esential se afla in consonanta cu tema: cultura.

    Cuvintele tale m-au alinat chiar daca nu vor fi sters „d’un trait” nelinistitorul din suflet.
    Ai inteles foarte bine- se simte in fiecare nuanta a celor transmise de tine- ca nu „armata risipita” (ma) preocupa in mod deosebit, dar posibila (sa speram, nu probabila) „legiune” a viitorului.

    Citez o minunata parte a mesajului tau:

    „ma declar alaturi de tine si Harabula evreu pentru o zi. Nici eu nu sunt evreu prin sange. Si pentru toti cei care doresc sa ne fie alaturi, intr-o incursiune spirituala ( a fi evreu pentru o zi poate fi o incursiune spirituala) sa ascultam „Yad Anuga” in interpretarea lui Giorgios Dalaras si a orchestrei filarmonice din Ierusalim. Te rog, ca de obicei sa dai link.
    Yad Anuga (gentle hand)- Giorgios Dalaras.
    Si sa speram ca cei care folosesc un mesaj antisemit, sau orice alt mesaj al intolerantei si excluderii, vor fi „atinsi” de mana delicata a ceea ce am vazut scris pe un zid, la Ierusalim: COEXIST.”

  11. 11 Ciprian, Deva septembrie 21, 2010 la 6:51 am

    Multe felicitari domnule prof. univ. dr. Adrian Nastase. Sunteti si un adevarat om de cultura. Pentru mine sunteti un model si ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc si sa discut cu dumneavoastra.

    Cu multa consideratie,
    Ciprian
    Deva, jud. Hunedoara

  12. 12 Doru Coarna septembrie 21, 2010 la 8:51 am

    @ Dle Nastase, All,

    Cred ca analizam prea mult un trecut care nu mai conteaza deloc, de facto. Nu trebuie sa ne mire nici Trianonul, nici altele.

    V-as ruga sa observati ca pozitia ambasadorului SUA este fix pe linia atitudinii lui Sarkozy, a ungurilor de la Tusnad, a altor conducatori din intreaga Europa. Toti ne trag presedintele de urechi, fiecare pe subiectul favorabil si/sau predilect. Ideea e ca toti acestia i-au evaluat nivelul si au ales sa-l trateze ca pe un ciumat.

    Culmea este ca ripostand, ii luati in mod inconstient apararea, va aratati solidari. Cu cine? Pai merita? De ce naiba nu va place sa vedeti voi cum lucrurile se rezolva de la sine? Daca omul stie sa se descalifice, lasati-l oameni buni, nu-l sprijiniti ca el tot va/ne uraste din toate resorturile… Ar trebui sa spuneti ca ambasadorul dezvolta niste aprecieri unanime si ca e vina diplomatiei lui Basescu ca toti ne judeca si ne judeca gresit. Tot asa cum e numai vina lui ca populatia saraceste.

  13. 13 Harabula septembrie 21, 2010 la 1:35 pm

    @Criticos
    Nimic din ceeace spui nu are legatura cu EXISTENTA REALA a strutocamilei.
    Strutocamila este denumirea greceasca a strutului.

    De ce am adus vorba despre aceasta chestiune. Am auzit un om politic important spunand: „Ceva inexistent, o strutocamila…”.
    Cantemir a exprimat ambiguitatea pesonajului apeland la un animal existent. In rest tot ce spui d-ta este adevarat.

  14. 14 Aya septembrie 21, 2010 la 9:11 pm

    @

    Ghita Bizonu

    Textul tau din septembrie 20, 2010 la 9:07 pm (cu care, pe fond si partial sunt de acord) ma determina sa fac, spontan, legatura cu o „discutie” pe care ai purtat-o, de curand, cu un coleg de blog si la replica ta legata de „portrete”.
    Doar aparent subiectele nu au legatura- in realitate, au.

    Depinde ce si cum alaturi intr-un portret.
    Eu ti-as putea face portretul (alternativ).
    Nu spun ca al tau ar putea fi roz (in replica aceea, fie tu exagerai cu scopul de a sublinia mesajul, fie prietenul Adi nu era un mare portretist). Un portret masculin „roz” nu e defel adecvat sau credibil.

    Portretul nr. 1:
    Daca alatur si pun sub reflector solidele tale cunostinte din diverse domenii (nu ma rezum la „informatii”, nota bene!), modul logic (subliniez!) de a le imbina rezultand un intreg bine inchegat prin argumente (cu care poti fi de acord- sau nu; asta e alta discutie), fermitatea sustinerii rezultatului dar si demersurilor cognitiv si constructiv, esti un tip fascinant.
    Daca adaug savuroasa finete a unor cuvinte frantuzesti, subtil indicand nuanta si talentul tau literar, esti un tip de-a dreptul fermacator.

    Portretul nr. 2:
    Daca alatur maniera uneori violenta de a nega opiniile altora (de dragul atacului putand asuma chiar riscul prezentarii unor lucruri in mod reductionist- desi reductionismul nu este specific spiritului tau), „transformarea” unor cuvinte in opusul lor prin vulgarizare (jucata- dar nu oricine poate sau este dispus sa treaca dincolo de shocul primirii lor in plin), teribila deriziune (expresie nu a dispretului, dar a unei supreme ironii; cati, insa, vor fi putand sau vor fi fiind dispusi sa vada ironia in spatele tasantei deraderi si sa intre, cavalereste, in lupta?) atunci esti un tip nu doar antipatic (ia, te rog, sensul profund) dar de-a dreptul insuportabil.

    Depinde cum te „vede” (sau te prezinta) un portretist.

    In ceea ce ma priveste, lucrurile sunt clare.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: