Câtă vreme mai e cineva în tribună

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

46 Responses to “Câtă vreme mai e cineva în tribună”


  1. 1 Mihnea Georgescu septembrie 7, 2010 la 11:02 pm

    IT Morar – consul la Marsilia? 🙂

  2. 3 LePrince septembrie 8, 2010 la 12:09 am

    @Viorel Dobre

    Spui:
    „Impreuna. Cu buni si rai. Cu prosti si destepti. Cu urati si frumosi. Chiar si cu cinstiti si cu smenari (nedovediti de justitie). Cu totii. Impreuna. „

    Nu incerca „s-o dregi”, nu tine. Stiu sa deosebesc un text sincer si direct , poate gresit in esenta, dar sincer, de jalnica ta incercare de manipulare. Mai citeste ce ti-am scris pe 07 sept, 5:08 am, la articolul „Politici de guvernare……”, in special ultima parte , poate intelegi.
    Cand vorbesti de „impreuna”, toti cei din „grup” trebuie sa dea dovada de solidaritate, atunci cand e nevoie de acest gest. Solidaritatea se naste din nevoie, adica in clipe grele, nu in clipe normale sau fericite. Solidaritatea in clipele „pe val”, sau fericite se numeste altfel.

    Vezi tu, Viorel, „impreuna” este un cuvant pe care il poti folosi daca este dublat de sinceritate, de alianta, de deschidere , de blandete, si de comunicare eficienta, e ca intr-o casnicie, sau intr-o prietenie.
    Cand „impreuna” inseamna , cum dovedeste idolul tau Vanghelie, numai din cand in cand (atunci cand suntem pe cai mari sau cand ne e bine), acest tip de „impreuna” se dovedeste toxic si nociv. Asa cum e si idolul tau. Asa ca mai bine „despartiti”, chiar daca ramanem „impreuna”.

  3. 4 LePrince septembrie 8, 2010 la 12:35 am

    @Viorel Dobre
    Uitasem.

    Pali dovedeste multa rabdare in discutia cu tine, dar in esenta, iti spune si el ce-ti spun si eu.

  4. 5 LePrince septembrie 8, 2010 la 12:37 am

    @Bibliotecaru

    Spuneti:
    „Idealul nu se realizează la fel de ideal cum a fost conceput, este totuşi un model.”
    Dati un exemplu de sistem politic ideal. In logica a ce spuneti, el exista. Unde? Cum arata? In acelasi timp spuneti ca nu va intereseaza alte cazuri.
    Ma referisem la „idilic” deoarece din ceea ce scrieti deduc ca un astfel de sistem politic –ideal- ar duce si la o societate idilica, eliberata de coruptie, nesimtire, incompetenta, etc.
    Spuneam ca aveti o fractura de logica. Spuneti ca nu e bine ca politicul sa se constituie in clasa, dar in acelasi timp declarati:
    „În momentul în care politicienii se maturizează şi se “responsabilizează”, electoratul nu va mai fi nevoit să aleagă între găleata roşie, găleata portocalie şi găleata albastră, nici între 1000 de kilometri de autostradă şi 1000 de kilometri de autostradă, va trebui să aleagă între diferitele proiecte şi iniţiative legislative… practic electoratul va fi nevoit să devină responsabil.”
    Nu cred ca putem lucra doar la „un capat”. Cred ca trebuie mers in paralel. Odata cu electoratul , se va responsabiliza\maturiza\constientiza\ civiliza\ si clasa politica. Si reciproca, sunt vase comunicante. Electoratul si politicul nu se pot fractura, ei sunt un tot unitar. Logic, dupa ceea ce spuneti, inca o data observ ca practic propuneti votul cenzitar. Civilizarea politicului, ca apoi, gradual, prin acordare de drepturi electorale largite sa civilizam si electoratul. Mai este posibil? Credeti?
    Democratia presupune drepturi ce au fost deja acordate. In acest sens, nu putem obliga toata clasa politica (in logica democratiei deja existente) sa fie responsabila , nepopulista si programatica. Este de ajuns o singura defectiune pentru ca o parte a electoratului sa se indrepte intr-acolo.
    S-auzim de bine.

  5. 6 LePrince septembrie 8, 2010 la 12:49 am

    @Marcus

    Cum de stii? Ai dreptate, cand contele da mingea afara, ii strig Roger, Out! Ce perspicac esti!
    Perspicac, dar tot cal prashtier, Marcus, tot.
    Hai ca ti-am facut ziua!!
    Si hai, s-auzim de bine.

    PS Nu e nevoie sa raspunzi, nu de alta, dar te-ai „dat in barci” ieri cu contele, poate esti obosit.

  6. 7 Observator septembrie 8, 2010 la 2:37 am

    Comunicarea reprezinta principalul instrument al politicianului. Este, daca vreti si arma, dar folosita necorespunzator ti se poate intoarce oricand impotriva. Va felicit pentru faptul ca ati reusit sa faceti din blogul dumneavoastra o platforma de dezbatere deschisa, dar trebuie sa recunosc ca ceea ce astept de fiecare data e editorialul de miercurea din Jurnalul. Chiar daca opiniile mele uneori diverg, citirea editorialului imi aduce mereu acelasi sentiment placut.
    Acum sa ne intoarcem la fotbal. Si domnul Cristian Preda incerca o astfel de comparatie asemanand-o cu inlocuirea vedetelor prea arogante. Daca fortam putem sa-l comparam pe domnul Boc cu Lucescu jr, ambii putand fi vedete pe plan local, dar care nu confirma la nationala, ambii traind in umbra unui tata mult mai puternic, dar mi-e greu sa-l compar pe domnul Videanu cu Mutu. Oricum, schimbarea vedetelor la echipa de fotbal nu a fost de bun augur. Sa asteptam altceva de la guvern? Mi-e teama ca nu, dar speranta moare ultima

  7. 8 blogideologic septembrie 8, 2010 la 3:09 am

    Abordarea matematică în economia politică / S-a discutat aici, în context microeconomic, –la instigarea mea–, chestiunea costului marginal. Văd acum că principalul articol focalizat pe costul marginal din Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Marginal_cost , după ce trasează curba costului marginal pur şi simplu, nu discută şi beneficiul marginal, este analizat doar beneficiul considerat ca externalitate pozitivă (care nu este reflectat în preţuri). Tema externalităţilor, destul (dacă nu chiar extrem) de vagă pentru spiritul fals-intelectual din România de azi, vorbesc de spiritul total anti- românesc al culturnicilor de elită de la GDS (Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, HR Patapievici, Vladimir Tismineţki-Tismăneanu), merită să fie clarificată, promit că voi reveni asupra ei, deşi totodată sper că va mai fi abordată de cineva animat de bune intenţii pe blog. Tot în acelaşi articol wiki este analizat un tip de costuri ce nu este reflectat de preţuri. Sunt acestea nişte subiecte absolut fascinante pentru români, vorbesc despre “românii verzi”. Este necesară pentru îndreptare o revenire la sursele autenticităţii în limbajul românesc, ce-i autentic în limbajul românesc este uşor de recunoscut prin prezenţa gramaticii generative. În fine, revin la tema iniţial anunţată de mine în postare. Pe aici s-a mai discutat despre beneficiu marginal şi venit marginal. Şi profit marginal, adaug eu, dacă tot sîntem în contextul gândirii eficiente a patronului de întreprindere. Aici abordarea matematică în economia politică ne forţează să intrăm într-un paradox. Patronul de întreprindere caută profitul maxim. Or, maximul pentru o curbă “cuminte” din punctul de vedere al utilizării sale conveniente în economia politică se întâmplă atunci când prima drivată e nulă, ori când profitul marginal (beneficiul marginal, venitul marginal, au mai spus unii) este zero !

  8. 9 blogideologic septembrie 8, 2010 la 3:50 am

    Taxonomia aduce lămuriri. Sper că aceia care sunt interesaţi au observat deja că există şi o dihotomie atunci când discutăm costul marginal. Există costul marginal social, pe de o parte, precum şi costul marginal privat. Graficele de la adresa URL indicată de mine mai sus permit să ne facem o idee (vagă, este adevărat) despre beneficiul „extern” (în sensul că se află dincolo de participanţii la tranzacţia economică) care nu este reflectat în preţuri, şi costul „extern” care de asemenea nu este reflectat în preţuri.

  9. 10 Doru Coarna septembrie 8, 2010 la 6:16 am

    Eu nu cred ca nesimtirea portocalie poate antrena totusi schimbari precipitate, nici macar la cererea publicului. Pur si simplu, spoliatorii s-au rearanjat cum le vine mai bine, care la guvern, care la partid, astfel ca masinaria sa poata functiona si mai eficient: sa se fure mai mult si fara zgomot, sa se cumpere voturi si mai multe, sa existe in functii micimani usor de stapanit si controlat, cat mai supusi si dispusi la orice.

    Per ansamblu, desi e prezentata ca fiind un progres organizatoric cel putin, remanierea reflecta lipsa solutiilor, constientizarea dezastrului si precipitarea unui regres inerent: toti au iesit si mai decredibilizati din remanierea asta, procentele vor scade si mai mult, insa repet: le vor creste averile, indiferent cat fluiera asistenta…

    De aici devine extrem de vizibil si scopul final: FURTUL! De bani. Restul furaciunilor: de voturi, de votanti, de parlamentari, de primari, de posturi in deconcentrate, etc, sunt colaterale.

  10. 11 Aurelio texanu septembrie 8, 2010 la 6:28 am

    Stimate Domnule Nastase,

    Cineva mi-a recomandat de a intra pe acest Blog, cu toate ca nu as fi vrut sa intru sunt foarte suparat pe Domnul Iliescu, care mi-a semnat adeziunea de membru de Partid in anul 2000 cind am facut o vizita oficiala trimis de Domnul Bush, analizind perspectiva de intrare in NATO a Romaniei

    Am fost unicul roman din America, biinteles prin influentza mea ca Lidership al unei mari Organizati de cetatenii americani de origine romana care am activat in Partidul Republican

    Am fost unicul roman care m-am prezentat in audientza la Domnul Bush, cu harta Romaniei in mina si aratind stragedia militara a Romaniei la Marea Neagra, facind in Romania armata la Marina, a fost o lucrare mare ca un adevarat cetatean roman patriot

    Am 63 de ani am sosit aici in Texas in anul 1988, pe data de 16 dec 1989 am organizat aici in Dallas un mare miting impotriva dictaturii ceausiste, cu toate posturile de teliviziune, dupa 5 ani cind am devenit cetatean american am fost coptat de catre Partidul Republican

    In anul 2000 am vrut sa introduc un mare program pentru Agricultura fiind la Bucuresti am invitat pe fostul Ambasador Rossapepe aici in Texas, eu lucrind ca Consilier in cadrul Departamentului Agricol American, a venit aici la consultarii si am vrut sa inaintam acest program care dadeam de munca la peste 1 milion de oamenii, am inaintat acest program Guvernului Romaniei si i-mi raspunde oficial prin posta de catre Domnul Director Dumitru Popescu ca ce-a ce vreau sa fac eu nu este constitutional si ca oamenii nu vo-r sa lucreze in colective inca odata, dar idea mea nu a fost sa fac colective ca pe timpul lui ceausescu , ci sa fac cum este si in Texas Associatii exemplu in sectorul zootehnic aici sunt associatii care cresc numai viteii, alte associatii care preiau acesti viteii prin tirgurii de licitatie si ii cresc pina la maturitate, alte associatii care preiau produsul maturizat si il duc la abatoare si nici o associatie nu se amesteca in afacerea celuilat totii platesc impozite si au profiturii in Romania este haos le-a intrat democratia in cap ca fiecare face ce vrea, din aceasta cauza am ajuns unde suntem

    Sa stiti ca apreciez pe Domnul Ponta este deoseama cu fiul meu si ma gindeam intr-o zi ce as pute-a face sa schimbam situtia din Romania

    Parafrazand titlul unei melodii de exceptie a baietilor de la Parazitii – care spuneau “Daca as fi pentru o zi presedinte / V-as amaneta pe toti si nu v-ati prinde”, mi-am permis un exercitiu de imaginatie pe ideea … ce as face … “Daca as fi pentru o zi premier” ?

    Cu mintea de pe urmă şi în al doisprezecelea ceas, dacă aş fi în locul domnului Prim Ministru măcar pentru o zi, nu aş mai întârzia nici o secundă privatizarea companiilor la care guvernul are deţineri, fie minoritare fie majoritare! După un calcul simplu (făcut în numărul 30 al revistei Forbes România) aş încasa între cinci şi zece miliarde de euro. Dar mai mult decât atât, prin privatizarea acestora aş face economii serioase la buget rupând legăturile prin care societăţile sau regii autonome (adică statul) sunt acum căpuşate prin tot felul de contracte mai mult sau mai puţin dubioase!

    Aş începe cu CFR şi Poşta Română, aş continua cu societăţile din sectorul energetic şi cel minier, după aceea cu porturile aeroporturile şi Tarom, şi aş face tot posibilul ca până miezul zilei, să fi parafat deja privatizarea Loteriei şi a Metrorex-ului.

    În paranteză şi cu cinism fie spus, actualul guvern ar trebui să vândă companiile de stat, măcar şi … doar pentru a” se răzbuna” pe sindicate, care i-au pus serios “sula-n coaste” în ultimul an şi jumătate. Privatizarea companiilor de stat ar slăbi mult puterea unor sindicate care nu mai sunt decât foarte puţin reprezentative. Odată muncitorii trecuţi în mediul privat vor fi mult mai puţin dispuşi să se lase manipulaţi de liderii de sindicat, iar mişcarea sindicală se va întoarce natural la funcţia ei primordială: aceea de a reprezenta muncitorii în faţa patronatului. Având un “patron” la cârma societăţii, liderii de sindicat nu vor mai putea căpuşa compania, mână în mână cu directorii numiţi politic! Povestea spaţiilor comerciale ale Metrorex este poate cel mai elocvent exemplu – dar nu singurul, de afacere sindicală “de succes”.

    Prin vânzarea acestor companii, aş rupe şi lanţul vicios al numirilor politice în funcţii de conducere în diferite societăţi de stat! Mi-aş asuma astfel riscul de a lovi în propria-mi clientelă politică. Deşi, poate i-aş face chiar un bine, pentru că nu i-aş mai lăsa pe cei din clica mea “să se chinuie să fure” clienţii companiilor de stat (şi google-ul îţi serveşte rapid un astfel de exemplu, în relaţia dintre Grupul Feroviar Român, Conpet şi CFR Marfă)! Le-aş da posibilitatea să ia clienţii acestora … cu tot cu concurenţi! M-aş grăbi să fac tranzacţiile înainte ca societăţile de stat să ajungă în faliment!

    Cum le-aş vinde? Obligatoriu prin bursă! Fie în întregime, fie măcar pachete semnificative din fiecare companie în parte! Aş împuşca astfel mai mulţi iepuri dintr-un foc: consolidarea pieţei de capital, creşterea culturii financiare a populaţiei, şi aş atrage atenţia investitorilor străini asupra României (aşa cum fac polonezii). În plus, voi aduce pe viitor mai mulţi bani la buget din impozitul pe tranzacţiile făcute la bursă.

    Şi nu m-aş opri aici! Aş scoate la vânzare toate casele, vilele, terenurile sau fondurile de vânătoare şi cele piscicole din patrimoniul RAPPS! Asta mi-ar aduce nu doar banii din vânzări, ci m-ar şi scăpa de cheltuielile cu întreţinerea acestora. Cheltuieli care sunt făcute acum de la buget, şi nu cred că mai este cazul să reamintim cât de uşor se lasă “prostit” statul la încheirea contractelor cu societăţile private. Dar şi mai important este că, puse la lucru în sistem privat, toate aceste active ar genera afaceri, profituri şi bani la buget.

    Şi pentru a rămâne la patrimoniul RAPPS, nu pot să nu aduc în discuţie clădirea Casei Presei Libere, pentru care sunt sigur că cel puţin Sorin Ovidiu Vântu (care are întregul trust Realitatea-Caţavencu în acest spaţiu) s-ar putea scormoni prin buzunare după ceva mărunţis! Ba cred că aş putea “licita” pentru a ridica preţul, pentru că Dan Voiculescu, Silviu Prigoană, sau alţi oameni de afaceri, “ar pune bid” măcar pentru o aripă din această imensă clădire.

    Şi asta mi-ar consuma în mod sigur prima parte a zilei! Şi cum mandatul meu este pentru 24 de ore, aş intra grăbit în cea de-a doua parte în sistemul sanitar! Este în faliment? Îl privatizez! Avem circa 450 de spitale îngropate în datorii de managerii numiţi politic! De cealaltă parte a baricadei, în sistemul privat de sănătate, avem întreprinzători care se chinuie să-şi construiască unităţi spitaliceşti, dar care fac un business ce creşte cu 20%-30% de la un an la altul. În această situaţie nu aş sta să mă gândesc decât la “cum” şi “cât de repede” pot da cel puţin două treimi din spitale pe mâna privaţilor! Cu banii din vânzarea acestora aş transforma cealaltă treime în aşezăminte sociale! Câţi bani aş lua? Greu de spus! Dar nu asta m-ar interesa în mod deosebit, cât mai ales faptul că voi ridica sistemul de asistenţă de sănătate la un nivel superior şi voi determina realizarea de investiţii care vor trage în sus PIB-ul. Voi câştiga însă mult mai mult din economiile făcute la buget, pentru că nici guvernul şi nici Casa de Asigurări de Sănătate nu vor mai plăti la preţuri de zeci de ori mai mari decât cele reale, aparatura, medicamentele, materialele de uz curent sau renovările clădirilor!

    În paralel cu privatizarea spitalelor aş stimula populaţia să-şi încheie asigurări private de sănătate prin subvenţionarea unei cote părţi din costuri şi prin deduceri de la plata impozitelor şi taxelor. Şi de ce nu, aş introduce un sistem de “bonuri de sănătate” după exemplul celor de masă!

    La fel aş face şi cu sistemul de învăţământ! E slab? Neperformant? Consumă resurse? Îl privatizez şi sprijin educaţia populaţiei prin acordarea de burse celor lipsiţi de posibilităţi financiare şi de garanţii guvernamentale şi stimulente fiscale (sau de orice altă natură) familiilor care vor să facă împrumuturi la bănci pentru trimiterea copiilor la studii! Aş introduce iarăşi în joc sistemul privat de asigurări şi pe cel bancar, şi aş contribui (eu – Guvernul) alături de părinţi la crearea unui fond bănesc pentru fiecare copil, exclusiv pentru şcoală. Nu m-aş da în lături să pun din buget chiar o treime din bani! Instituţiile private de învăţământ “s-ar bate” astfel în competitivitate pentru atragerea de elevi şi studenţi.

    Probabil că administraţia mi-ar da serios de furcă. Este oare supra-dimensionată? Sigur! Un guvern cu mai puţin de zece ministere este primul pas! Suficient pentru o ţară de dimenisunea şi condiţia României! Aşa aş reduce numărul de miniştrii, consilieri, secretari şi secretare, directori şi directoraşi! Cu acelaşi risc de a lovi în oamenii care m-au ajutat să vin la putere! Mi l-aş asuma şi aş trece şi mai departe la administraţia locală!

    Pentru ce avem nevoie de 42 de judeţe, cu 42 de prefecturi, 42 de prefecţi, sub-prefecţi, secretare, cu 42 de bugete de protocol? Adică o instituţie a prefecturii la aproxiamtiv 500.000 de cetăţeni! La ce bun 42 de direcţii sau structuri judeţene în instituţiile de control sau de autorizare ale statului? Nu sunt oare prea multe? Avem nevoie de 2.700 de comune, cu tot atâţia primari, şi cu mii de angajaţi?

    10 judeţe, cu 10 prefecturi, 1000 de comune, şi un sfert din direcţiile teritoriale ale instituţiilor de autorizare şi control ale statului ar fi mai mult decât suficiente! Aş reduce povara unui aparat administrativ supradimensionat şi aş consolida resursele disponibile. Asta ar elimina multe dintre aberaţiile adesea întâlnite, când un drum, conductă, sau un simplu şanţ începute într-o comună se termină brusc la marginea comunei vecine. Iar aceasta la rândul ei are un proiect de aceeaşi natură, care se încheie tot undeva “în aer” la hotarul unităţii administrativ teritoriale următoare.

    Ce facem cu primăriile şi prefecturile rămase goale după redesenarea unităţilor administrativ-teritoriale? Le vindem sau le închiriem, indiferent de preţ! Privatul va găsi sigur cea mai profitabilă destinaţie pentru respectivele spaţii! Aşa scap de cheltuielile de întreţinere şi mai aduc şi bani la bugetul noilor structuri administrative!

    Ce aş face cu banii (mai mulţi sau mai puţini) pe care i-aş încasa din vânzarea companiilor de stat, a patrimoniului RAPPS şi din vânzarea sau închirierea celorlalte spaţii (primării, prefecturi, etc)! I-aş concentra pe unul sau cel mult două proiecte de infrastructură! Nu aş sta mult pe gânduri pentru a alege finalizarea autostrăzii prin care să leg până la urmă Bucureştiul de litoral! Din restul de bani … aş adăuga măcar câteva din porţiunile ce lipsesc încă celebrei autostrăzi “Transilvania”! Aşa voi tonifica sectorul construcţiilor – şi nu prin contracte de asfaltare sau de înlocuire a bordurilor, cum se practică acum. Şi dacă aş rămâne în pană de cash, i-aş face pe români părtaşi la aceste proiecte! Fie prin acordarea dreptului de a subscrie acţiuni la companiile dezvoltatoare ale respectivelor proiecte, fie prin emiterea de obligaţiuni sau titluri de stat! În oricare dintre variante aş folosi piaţa de capital pentru a asigura accesul oricărui român interesat. BVB-ul şi Sibex-ul abia aşteaptă, iar fondurile de pensii private nu ar refuza un astfel de parteneriat.

    Ar fi foarte mult de lucru, dar la încheierea acestei ipotetice zile, nu mi-ar mai rămâne decât două lucruri de făcut: dublarea controlului vamal prin aducerea unei firme private (după model bulgăresc) şi introducerea amnistiei fiscale (aşa cum au făcut ruşii în urmă cu 10 ani). Şi pe ultima sută de metrii a mandatului meu de o zi, aş lua topul Forbes, şi pe primii 20 sau 50 de oameni din topul celor mai bogaţi oameni din România i-aş invita să facă parte dintr-o strutură numită ad-hoc “Consiliu Economic Consultativ”. Vom câştiga cu toţii dintr-un schimb de idei deschis!

    S-a făcut ora 12.00! La final de mandat i-aş invita pe cei 20 sau 50 de afacerişti români să ciocnim un pahar de şampanie! Poate nu vor veni toţi, dar eu mi-am făcut datoria de a încerca să aduc pe un făgaş comun interesele divergente care rup acum România în bucăţi. Asta o va putea face însă şi Prim-ministrul de mâine! Domnul Ponta?

  11. 12 Vasile, septembrie 8, 2010 la 7:30 am

    Viorele esti urzit de o profunda inteligenta albastra,

    Si uite asa adaugi la pro o funda, ca sa realizezi o trapontina intre Pali si interfata Ion Andrei, „sinonimele” doua picaturi de apa una scursa iar cealalta gata sa pice!
    Atit poate excelenta sa ,atat ne ofera!

  12. 13 Aya septembrie 8, 2010 la 7:32 am

    @

    Adrian Nastase

    REMANIEREA CABINETULUI BOC, UN NONSENS

    Conform DEX: „REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz.
    1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc.
    2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale.
    3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. – Din fr. remanier.

    Cea de a doua si chiar cea de a treia acceptiune a termenului „remaniere” imi par mult mai nuantate decat prima si, prin combinare si extrapolare se poate ajunge, in cazul remanierii guvernamentale, la o formula „explicativa” mult mai nuantata decat seaca exprimare „a face modificari in compozitia unui guvern”.

    Remanierea guvernamentala se impune cand functionarea executivului a devenit defectuoasa in urma activitatii precare a unor ministri care, prin actiunile sau nonactiunile lor impieteaza asupra intregului prin crearea de sincope sau chiar prin aparitia pericolului blocarii.
    Intrucat deciziile si actiile executivului influenteaza direct socialul si economicul, in cadrul carora elementele componente se afla intr-o stare reciproca de conditionare directa sau indirecta, defectiunile aparute in guvern se rasfrang inevitabil asupra ansamblului socio-economic- si, nu in ultimul rand si deloc nesential- asupra zonei culturale, care merita o abordare separata. Bref, remanierea se impune, prin forta logicii, in astfel de cazuri.
    Care este, insa, conditia esentiala, obligatorie si necesara pentru a se ajunge la ideea de remaniere, din perspectiva mai ampla, expusa?
    Raspunsul este elementar: trebuie ca guvernul sa fi functionat coerent cel putin o perioada (si, desigur, chiar din momentul instalarii sale). Reduc: sa fi functionat.

    Nu trebuie sa fie cineva un mare analist pentru a realiza ca guvernul Boc NU a functionat vreodata, in scopurile consacrate, indiferent de componenta sa. Nu ma refer doar la cel precedent, Boc 4, dar la toate Cabinetele care au purtat acest nume generic.
    In aceste conditii, remanierea este un nonsens. Sau, are tot atata sens cat schimbarea cauciucurilor unui automobil al carui motor nu a functionat vreodata (si nici nu ar putea functiona, caci piesele sale au doar aparenta unor componente reale, iar in rezervor a existat de la inceput benzina amestecata cu zahar) considerand ca astfel va porni.
    Asumand riscul truismului, afirm: guvernul Boc trebuie schimbat in integralitate, incepand cu premierul. Este unica solutie pentru ca executivul sa functioneze.

    In aceste conditii, de ce a fost facuta „remanierea”?
    Raspunsul este pe cat de la indemana, pe atat de amplu, ratiunile extinzandu-se pe paliere multiple si, deseori, cu canale de legatura intre ele. A crede ca doar „agatarea de putere” este motivul ar fi dovada de superficialitate.
    Privind cu atentie toate actiunile guvernelor Boc, se observa un sir COERENT de „greseli” care, toate si fiecare in parte, se constituie in piese de domino ce duc la o constructie de POLITICA GENOCIDARA PROGRAMATA la nivel national- social, economic si cultural.
    Fiecare „greseala”- piesa de domino a numitei constructii- are, la randu-i, efect distructiv de domino pe sectorul in care a fost aplicata.

    Iau cel mai recent exemplu si repet ce am mai afirmat (o voi face pana va fi retinut cineva macar ca ipoteza de lucru).
    Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% are efect distructiv de domino asupra economiei pe de o parte prin scaderea consumului (care este un motor economic) si, pe de alta parte, pe cale de consecinta, prin restrangerea sferelor productiei si serviciilor ceea ce duce la scaderea numarului locurilor de munca, aspect de natura a pune o presiune imensa si mereu crescanda asupra bugetului, atat prin sporirea numarului somerilor cat si prin reducerea numarului contributorilor.

    Cine crede ca lucrurile se opresc aici fie este naiv, fie nu vrea sa vada sau se preface a nu vedea (si atunci trebuie sa ne intrebam, de ce?) ca acest ciclu are vocatie de autoreproducere. Ansambul economic si social urmeaza sa se autodistruga, prin declansarea unor reactii in lant daca primul ciclu (cel in care ne aflam) ajunge sa se incheie.

    Semnele intentiilor de actii cu previzibile (cel putin, pentru cei atenti la amanunte!) efecte masiv distructive, in lant, asupra economiei si societatii au aparut chiar in primele discursuri ale lui Boc, dupa instalarea sa la Palatul Victoria (ianuarie 2009).
    Nu voi face acum o analiza a circumstantelor istorice recente (desi un astfel de demers este departe de a fi inutil) care au favorizat, direct sau indirect, declansarea politicii genocidare urmata cu o sinistra consecventa de criminalul Boc.
    Nu ma voi opri asupra binecunoscutului si EXCLUSIV luat in calcul „factor Basescu”, pentru ca, de fiecare data cand s-a procedat astfel, orice incercare de a gasi solutii s-a impotmolit la „Jos!” (incapatanarea de a identifica alternative, in cazul in care solutia „Jos!” se dovedeste inaplicabila, fiind cel putin ciudata).

    Voi semnala doar (fara a intra in amanunte analitice) capcana- perdea care a permis ca, la adapostul ei, sa fie declansata politica genocidara Boc.
    Este vorba despre greseala de dimensiuni cosmice, comisa de Prostanacul care a tarat PSD in sinistra aventura a intrarii la guvernare, ca parte a unui „cabinet Boc”. Initiatorii acelei politici genocidare au avut, astfel, un mare balon de oxigen, care le-a permis sa supravietuiasca pana acum.
    De ce?
    Pentru ca toate acele „semne” foarte clare (de exemplu, pentru mine si cei ca mine- caci nu sunt singura care le-a identificat) si care ar fi trebuit sa fie luate in seama de PSD pentru a preveni dezastrul inainte de declansarea lui, au fost fie „nebagate de seama” de pesedisti, fie considerate „intamplari”, fie „greseli ale unui premier nu prea inteligent”- reactia lor fiind, omeneste, de inteles, caci erau la guvernare.
    Tocmai pe aceasta reactie omeneasca (si anticipata de scenaristi!) s-au bazat cei care au reusit sa aduca PSD in capcana guvernului Boc, fie si doar pentru cateva luni.
    La adapostul acelei reactii omenesti si (corect) anticipate a fost declansata genocidara politica Boc, in lipsa contra atacului „imunitar” preventiv si eficient al PSD, in perioada de inceput.

    Din nefericire, nici dupa iesirea de la guvernare PSD nu a actionat ferm.
    Pentru a ma exprima fara echivoc: nu a actionat ferm cata vreme scaunul de presedinte al PSD a fost ocupat de Prostanacul, iar zona decizionala era blocata de „ai lui”, indivizi a caror promovare a fost facuta pe criterii inadmisibile, intre care voi mentiona doar nonvaloarea caracteriala si politica dublate de disponibilitatea de a actiona murdar impotriva valorilor din partid (cazurile Vanghelie si Tudorache, doi analfabeti imunzi, fiind revelante in acest sens).

    Alegerea tanarului (si, deloc neesential, procurorului!) Victor Ponta ca presedinte (imi amintesc ce jocuri mizere s-au incercat la Congres impotriva lui- din fericire, nu au reusit) si existenta lui Adrian Nastase in zona politica decizionala (si, ceea ce este poate cel mai important, in rolul de conducator al Departamentelor, unde se forjeaza politica partidului- dar si de „antrenor” al viitorului guvern) au miscat puternic, in sens pozitiv, masinaria PSD, aproape gripata in perioada Prostanacului.
    Efortul depus, de revitalizare si reorganizare a partidului „din mers”, este imens iar rezultatele se vad deja, desi timpul scurs de la Congres este scurt.

    Solutia depasirii situatiei actuale in care se afla Romania este, schimband ce e de schimbat si pastrand proportiile, cea care a scos PSD din situatia de criza interna si l-a facut sa functioneze in directia buna, din nou.
    PSD TREBUIE sa intre repede la guvernare si sa convinga PNL sa sustina un premier pesedist: pe Victor Ponta.
    Am mare incredere in procurorul Ponta, de un astfel de prim ministru este nevoie acum, asa cum am totala incredere in Adrian Nastase, cel mai bun premeir pe care l-a avut Romania si, pe cale de consecinta, in echipa „antrenata” de el.

    Masurile imediate, la nivel guvernamental, trebuie sa vizeze deblocarea situatiei precare a veniturilor populatiei- cu efect pozitiv imediat asupra consumului si, in lant, asupra productiei si serviciilor, ceea ce va duce, mai repede decat s-ar crede, la noi locuri de munca si la cresterea incasarilor bugetare, odata cu scaderea presiunii pe buget.

    Paralel, folosind toate mijloacele posibile- de la identificarea resurselor bugetare (pentru ca acestea exista, doar ca iau drumul „conturilor personale”) pana la parteneriate puternice si serioase, de tip public- privat, trebuie relansata economia prin investitii masive (fara a fi neglijata agricultura, dimpotriva- aceasta fiind o resursa colosala si neexploatata corespunzator; absortia masiva si rapida a fondurilor europene trebuie sa fie o alta cale, paralela, de urmat).
    Investitorii care vor accepta sa intre in acest angrenaj foarte dificil al relansarii economice trebuie sa fie protejati si sa beneficieze de facilitati care sa le permita reinvestirea profitului si permanenta sporire a acestuia (scutirea de impozit pe profitul reinvestit fiind o solutie- ca si facilitatile oferite pentru angajarea somerilor si a tinerilor, cu un plus pentru absolventii de studii superioare, care trebuie motivati sa ramana in tara; solutii sunt multe si trebuie aplicate fulger, in paralel).

    NU IN ULTIMUL RAND trebuie anulate, imediat, Ordonantele de Urgenta care au produs, printre altele, nu doar haos, dar si umilinta si revolta intelectualilor.
    Intelectualii trebuie adusi alaturi de guvern, mintea lor trebuie folosita- or, pentru asta trebuie tratati cu respect, consultati, valorizati, lasati sa lucreze fara a le fi macinat timpul inutil si a le fi mutilate veniturile (anuntata intentie a guvernului Boc de a-i obliga pe cei care castiga din drepturi de autor sa plateasca dari cu circa 50% mai mari decat restul populatiei active este de-a dreptul halucinanta- a spune ca este doar discriminatorie ar fi prea putin).

    De pe noua pozitie a PSD- care va beneficia de sprijinul unei majoritati parlamentare- trebuie discutata tema abrogarii legii in urma careia au fost „recalculate” pensiile, mutilandu-se veniturile acestei categorii sociale.

    De asemenea, legea salarizarii unice este o periculoasa idee totalitara si egalitarista, ce va duce nu doar la scaderea veniturilor unor categorii- care, prin natura activitatii, fie nu au dreptul prin lege fie nu au timpul necesar pentru a obtine venituri din alte surse- dar si la dezinteresul total fata de anumite sectoare importante.
    Nu pot fi apreciati si salarizati (si nici pensia nu este corect sa fie calculata) in baza acelorasi criterii, un procuror si un lacatus mecanic, un politist si un arhitect, un cercetator si un portar, un functionar public si un profesor, etc. Unii dintre acestia se confrunta cu riscuri, provocari, grade de stres mai mari decat altii si, pe de alta parte, eforturile specifice sunt diferite.
    Regimurile diferite in baza „Statutelor” erau bine gandite- si nu este de mirare ca criminalul Boc vrea sa renunte la ele, intentia lui incadrandu-se in aceeasi coerenta sinistra a actiilor sale, pe care am semnalat-o.

    Alegeri anticipate

    S-a vorbit despre alegeri generale anticipate, in conditiile preluarii guvernarii de catre PSD si PNL.
    Unii s-au intrebat cum ar fi posibil sa se faca acestea atata vreme cat, dupa caderea guvernului Boc si inlocuirea lui cu un cabinet avand alt prim ministru, nu ar fi intrunite prevederile constitutionale.
    Am fost intrebata si eu, de cateva persoane, cum cred ca s-ar putea ajunge, in aceste conditii, la alegeri anticipate.
    Am spus ca, logic, in primavara, dupa depasirea momentelor critice si aparitia semnelor clare de revigorare economica, Guvernul PSD- PNL va solicita Parlamentului un vot de incredere.
    Daca nu il va obtine, cel mai probabil se va ajunge in situatia prevazuta de Constitutie si vor fi declansate alegerile anticipate. Daca il va obtine, se va afla in situatia guvernului Nastase, in 2003, cand premierul a solicitat Parlamentului un vot de incredere si l-a obtinut, continuandu-si mandatul pana la finele anului 2004.

    Daca este asa, guvernul va trebui sa actioneze pe doua cai: sa salveze populatia si economia Romaniei pe de o parte si, pe de alta parte, sa aiba in vedere atat posibilitatea ca Parlamentul sa nu-i dea votul de incredere in primavara, cand il va solicita (deci, sa trebuiasaca sa pregateasca alegerile) cat si cea in care obtine votul de incredere si continua guvernarea pana la alegerile la termen.

    Motiunea de cenzura si COMUNICAREA!!!!!!!!!

    Am reusit sa parcurg, in mare parte, comentariile aparute in perioada in care am lipsit.
    Am retinut- ca fiind chiar ingrijoratoare, intr-un sens profund- organizarea precara a strangerii de semnaturi, contand ca suport social pentru motiunea de cenzura. Aparentul dezinteres fata de suportul populatiei este inacceptabil!
    Sunt de acord cu cei doi colegi care au semnalat acest lucru si chiar cu ideea ca defectiunea se regaseste la nivelul staff-ului desemnat sa se ocupe de aceasta actiune care, cel mai probabil, apartine vechii echipe si lucreaza cu acea „detasare” (e un eufemism) specifica perioadei in care Prostanacul era presedinte al PSD.

    Am mai retinut propunerea de strangere a semnaturilor online, de a oferi militantilor posibilitatea de a descarca si printa formulare tip pentru strangerea de semnaturi, pe care sa le poata preda la sedii.
    Am mai retinut propunerea ca de echipele MOBILE de voluntari sa se ocupe TSD- Victor Ponta cunoscand bine capacitatea organizatiei de tineret, al carei presedinte a fost, si putand solicita sprijinul lui Nicu Banicioiu.
    AM RETINUT INSISTENTA COLEGILOR PENTRU CA PSD SA SE MISTE REPEDE, FLEXIBIL, FOLOSIND TEHNICA MODERNA SI IMAGINATIA.

    Comunicarea si tentativa de dinamitare a strategiei specifice

    Capitolul Comunicare- de o importanta colosala, ca si cel al imaginii (cine nu intelege asta, nu va intelege nici de ce nu castiga uneori alegerile!)- a fost minat de indata ce au aparut semnalele ferme ale abordarii sale profesioniste.

    Am vazut la televizor, taindu-mi-se respiratia in fata incredibilului devenit material, penibila, ridicula si PAGUBOASA prestatie a analfabetului Vanghelie, care a bombardat, efectiv, ceea ce construise Adrian Nastase. Sigur ca pagubele pot si remediate (nu a reusit sa darame edificiul, insa bombardamentul a produs stricaciuni) dar daca nu se ia distanta clara, publica, de Vanghelie, caruia trebuie sa-i fie interzis (ca Prostanacului!) sa mai dea declaratii si daca situatia se repeta, lucurile devin iremediabile.

    Este arhicunoscut ca in razboiul dintre politic si presa, TOTDEAUNA va pierde politicul.
    OR, VANGHELIE A INDEMNAT EXPLICIT, DE LA MICROFON, FIIND PRELUAT DE TOATE POSTURILE TV, LA RAZBOI CU PRESA.
    Nu mai discut de limbajul grobian, de expresiile si atitudinile imunde ale analfabetului care-este, promovat in timpul Prostanacului pe criteriul nonvalorii si al disponibilitatii de a-l ataca, marsav, pe Adrian Nastase, ca si pe alti lideri valorosi (pentru cei care au uitat sau se prefac a uita, amintesc murdaria comportamentului lui Vanghelie in 2006, cand i-a dat ordin altui analfabet mizerabil, sustinut de el- Tudorache- sa-l excluda din PSD pe Adrian Nastase, dupa ce „care-este” fusese puternic implicat in marsavia de la Hotel Confort; faptul ca nu au reusit nu sterge actia lor de extractie mocirloasa).

    Spunea foarte bine, pe blog, un coleg (citez din memorie):” Daca prezenta lui Vanghelie la seminar si faptul ca a „comentat” (imund!) exact strategia de comunicare prezentata de Adrian Nastase sunt intamplari, atunci eu sunt Papa de la Roma”.
    Are perfecta dreptate.
    Prezenta analfabetului grobian Vanghelie la microfon, in calitate de „comentator” de-a dreptul obscen al strategiei de comunicare prezentate de Adrian Nastase a fost „tintita” si dirijata de indivizi rau intentionati, care inca mai incearca sa faca jocuri marsave pentru a opri ascensiunea PSD si, eventual, pentru a „stimula” (in baza unei „disfunctii” create de ei, in fapt) o „revolta” in urma careia sa fie debarcat Ponta, care ii incurca in „cinstitele” (e un eufemism, desigur) lor interese si, eventual, sa-l reinscauneze pe Prostanacul, ca doar el e al lor si ei sunt ai lui. Mai clar, sa readuca lucrurile in periculosul fagas politic de dupa Congresul din 2005 si, mai ales, de dupa miscarea de tip mafiot de la Hotel Confort (din 2006) impotriva ANului- drumul acela fiind parasit total dupa Congresul la care presedinte al PSD a devenit Ponta, cu sprjinul EXPLICIT al lui Adrian Nastase.

    Situatia creata prin mizerabila prestatie a lui Vangheie imi aminteste de niste tactici foarte periculoase, aplicate impotriva lui Adrian Nastase, in perioada in care era prim ministru.
    Iata procedeul standard.
    Se „construieste” in „laboratoare” o anumita situatie, care, printr-un scenariu negativ bine dozat, sa se materializeze in practica, aparent intamplator (sau ca de la sine, impresia fiind ca situatia nu a putut fi ocolita).
    In „laboratoare” este pregatita, insa, si RE-ACTIA la scenariul negativ destinat atacului impotriva unei persoane politice incomode (cazul ANului, asa cum am spus) si, implicit, impotriva unui partid sau impotriva unui anumit echilibru de forte.
    La scurt timp (sau imediat) dupa punerea in practica a scenariului, se lanseaza (cu efecte bine calculate si deja pregatite!) RE-ACTIA, punandu-l pe acel personaj public in situatii dificile si de obicei, de ineficienta defensiva (orice ar face- si daca replica si daca tace- re-actia isi urmeaza cursul prestabilit, cu efecte amplificate PRIN presa!!!).

    Ceea ce s-a intamplat acum, la lansarea strategiei de comunicare „coincide” (nu cred in coincidente!) cu acea „reteta”!
    Situatia negativa a fost creata prin „dirijarea” lui Vanghelie in acea directie- mai departe, dupa ce i-a fost data, de catre „scenaristi”, tema „de discurs”, a fost lasat sa evolueze liber (adevarul este ca putini ii pot da sfaturi in materie de grobianism, penibil si formulari analfabete, caci pe acestea le „stapaneste” perfect).

    Una dintre „temele” date lui Vanghelie de catre „scenaristi” a fost ATACAREA PUBLICA, INTR-UN MOD IMUND, A PRESEI EXACT LA LANSAREA STRATEGIEI DE COMUNICARE, IN CADRUL CAREA MASS MEDIA OCUPA UN LOC ESENTIAL!

    In acest fel, scenaristii au avut in vedere obtinerea unui dublu rezultat: compromiterea strategiei de comunicare prezentata de Adrian Nastase (si, sau mai ales in urma efectului subliminal al asocierii ANului cu imundul Vanghelie in mentalul colectiv) si, pe de alta parte, iritarea presei PENTRU A FI PREGATIT BINE TERENUL in scopul lansarii unei re-actii pregatite in laboratoare (am detaliat cum se procedeaza).
    Tinta: Adrian Nastase si Victor Ponta (este inutil sa mai explic, de ce, intrucat e clar).

    FOARTE, FOARTE probabil, ferma reactie a unor buni si puternici comentatori de pe blog (care, se stie, este monitorizat, de pe el extragandu-se idei si informatii care devin deseori stiri) impotriva prezentei lui Vanghelie la seminar si critica dura a prestatiei acestuia, paralel cu semnalarea analitica a unor posibile „miscari scenaristice” in ideea crearii situatiei negative „in laboratoare”, a inhibat, benefic, PRECONIZATA (si chair omeneste previzibila) reactie defavorabila a presei, care a realizat ca s-a dorit „intoxicarea” ei pentru declansarea unor jocuri politice.

    NU POT SA NU OBSERV INSA CIUDATA PREZENTA A UNOR COMENTATORI PE BLOG CARE, INEXPLICABIL LOGIC, au laudat prestatia lui Vanghelie, ba chiar s-au manifestat ca admiratori ai lui, in pofida ridicolei, marsavei (caci era dirijata!), imundei si paguboasei atitudini a analfabetului care-este.
    Insistenta lor in acest sens, modul „papagalicesc” in care isi proclamau sustinerea fata de grobianul Vanghelie, incapatanarea cu care au incercat sa-i asocieze, halucinant, pe AN si pe care-este, denota fara urma de dubiu faptul ca actiunile acestora sunt parte a scenariului prestabilit, cu efect negativ vizat.

    Am retinut „COINCIDENTA” (repet, nu cred in coincidente) aparitiei pe blog a lui Viorel Dobre, cu o suita de laude de-a dreptul penibile la adresa analfabetului grobian Vanghelie.
    Am mai retinut MINCIUNILE INSISTENTE ale aceluiasi Viorel Dobre, anume ca mizerabilul care-este ar fi sustinut de Ion Iliescu (nici vorba de asa ceva!) si ca ar beneficia de increderea ANului (ceva mai ridicol de mincinos rar se poate auzi!).
    In mod evident, acele insistente erau facute cu infecta intentie de la lansa, de pe blog, „stirea” (cu speranta ca va fi preluata de presa) constand in „apropierea” mocirlosului Vanghelie de II si AN- ceea ce ar fi dus, pe de o parte, la murdarirea celor doi lideri importanti si, pe de alta parte, la reusita scenariului.
    In acelasi timp, prin translatie, ar fi fost murdarit Victor Ponta, creandu-se premisele „revoltei” pentru eventuala presiune in vederea inlocuirii lui cu Prostanacul (tot se apropie Congresul!).

    Amintesc ca Viorel Dibre este unul si acelasi personaj care, la mai putin de o zi dupa ce, intr-o analiza, semnalasem existenta unor elemente aparute pe blog de natura a duce la concluzia ca se pregateste „o cerere nevinovata” din partea unui „comentator revoltat” in sensul de instaurare a cenzurii pe blog (oprirea comentariilor altfel decat „pe linia temei”, ceea ce ar fi dus la indepartarea comentatorilor valorosi, cultivati si cu imaginatie- avand drept consecinta scaderea brusca a valorii blogului si transformarea lui dintr-un spatiu influent in mass media, in unul inert si neinteresant pentru preluarea ideilor; altfel spus ar fi dus la pierderea fortei sale colosale) a postat solicitarea pe care o anticipasem.
    Trec peste lipsa de profesionalism a celor care ar fi trebuit sa se documenteze pana in ultima clipa inainte de a declansa „operatiunea Viorel Dobre” (faptul ca s-a intamplat exact ceea ce semnalasem, anume declansarea scenariului „nevinovata solicitare de cenzura” din partea cuiva „revoltat” nu-se-stie-de-ce, arata gradul de diletantism al executantilor, cel putin).
    Semnalez doar folosirea lui Viorel Dobre, ca „varf de lance” in „operatiuni murdare” (incercarea de dinamitare a blogului si a pierderii fortei sale; incercarea de a lansa, de pe acest blog foarte monitorizat, falsa stire a „apropierii” grobianului Vanghelie de AN, pentru a-l compromite).

    STRATEGIA DE COMUNICARE SI DE IMAGINE, RELATIA CU MASS MEDIA SUNT DE O IMPORTANTA COVARSITOARE IN REUSITA POLITICII PSD, mai ales acum, cand trebuie sa preia guvernarea si sa rezolve urgent, din mers, atat problemele Romaniei cat si ale populatiei.

    PSD are nevoie de presa ca interfata pentru actiunile sale- caci este previzibil ca nu va avea „doar prieteni”, dimpotriva.
    In mod egal, trebuie sa interzica unor grobieni si analfabeti precum Vanghelie sa dea declaratii, sa se poata asocia, intr-un fel sau altul, cu imaginea partidului si cu liderii sai de valoare.

  13. 14 santinela septembrie 8, 2010 la 7:53 am

    Mai texane esti tare! Bun program de guvernare cu un singur amendament.Chiar sa dam tot?

  14. 15 Aurelio texanu septembrie 8, 2010 la 8:07 am

    Domnule Nastase,

    S-a facut propunerea ca Domnul Ponta sa treaca ca Prim Ministru? sa ii ajute Dumnezeu poate ma cheama ca Consilier, poate cred ca are nevoie de oamenii cu experientza din afara si va rog frumos a-mi trimite o noua adeziune pe Email si ce cotizatie trebuie sa contribui

    Va multumesc

  15. 16 Marcus septembrie 8, 2010 la 8:26 am

    @lio prins: nu numai jocurile de-a spionii va sunt de kindergarten, dar si replicile. Atata poti, „perspicac”? Haide, ca am vazut ca daca te scremi nu pierzi prea mult timp si produci diluvian, cat sa umpli toate privatele din tara. Da si tu macar o data ce ai mai bun, altfel ti se duce creibilitatea de care te bucuri in ochii unora (observi, am folosit femininul -sac!-) de pe acest forum.
    Roger and out (De fapt corect este Over and out), da’ daca alde talica va credeti la Roland Garros, ma conformez,
    sa fiti iubiti ca tare zburdalnici mai sunteti
    marcus

  16. 17 Marcus septembrie 8, 2010 la 8:26 am

    In Curand, Papusa Basescu

    Agentia Erevan News informeaza:
    Avand in vedere experimentul propus de d-l Ministru al Invatamantului din Romania, d-l Funeriu, de a introduce in gradinite papusi cu handicap, celebra firma japoneza producatoare de jucarii, Micutzo Ce Kur Ai, bazandu-se pe un studiu intreprins in timpul campaniei electorale prezidentiale trecute din Romania, avand ca tema impactul si efectele generate de afisarea posterelor cu chipul d-lui presedinte, Basescu Traian, pe strazile localitatilor patriei, asupra comportamentului copiilor neascultatori, a decis fabricarea unei papusi in marime naturala dupa chipul si asemanarea d-lui presedinte.
    Pornind de la rezultatele si concluziile studiului respectiv, conform carora copiii oricat de neascultatori ar fi fost, in momentul in care mamele le aratau chipul d-lui Basescu, spunandu-le totodata “daca nu te cumintesti, te papa Bau-Bau !”, incetau orice activitate si tremurand se ascundeau in bratele mamicilor, firma producatoare intentioneaza sa intre in licitatie cu produsul sus amintit. Aceasta papusa, pentru intarirea efectului, va fi dotata si cu un dispozitiv care actionat la comanda educatoarei va reproduce si celebrul hahait prezidential.
    Suplimentar se are in vedere montarea unui alt mecanism care va fi actionat electronic de stimuli sonori reproducand cuvintele Iliescu, Ponta, Antonescu, Motiune de Cenzura, Suspendare, Vantu, Voiculescu, Patriciu, Presa, Pensionari, Salarii etc. la auzul carora papusa va raspunde cu un dos de laba altoit peste fata copiiilor neascultatori.
    Pentru siguranta s-a avut in vedere existenta unui opritor care sa impiedice transformarea palmei in pumn cu care papusa sa-i loveasca pe cei recalcitranti in plex sau peste fata.
    Functie de succesul obtinut de utilizarea papusii Basescu in gradinitele din Romania, firma intentioneaza producerea si distribuirea ei la nivel global.

    A consemnat pentru Dvs.
    Vartan Vosganian

  17. 18 Marcus septembrie 8, 2010 la 8:27 am

    Ai Grija, Ne Luam De Ciuf !

    Scumpul nostru presedinte, fiind atins de nebunie,
    A visat ca i-a crescut ciufu’, podoaba peste chelie.
    Avand gandu’ asta-n minte si-a pus ciufu’ lui ca miza
    Cand a provocat podarii la mardeala o repriza.

    Suparat nevoie mare, ieri, vataful peste tara
    A dat de-nteles la lume ca podarii ii omoara,
    De nu-i executa pohta si-or sa-ntarzie la pod
    Pe modelul cu “perversa” ii va altoi in bot.

    La asa o provocare si asa un ordin dat,
    Inginerul cel cu culpa in izmene s-a scapat
    Si spasit, nevoie mare, pe mama el s-a jurat
    Ca la termenul lui voda podul lui va fi gatat.

    Linistiti stau romanasii si privesc spre viitor
    Cand stiu ca la carma tarii au jupan un machitor
    Ce-i dispus la o adica ciufu’ sa si-l puna-n joc
    Doar asa, de dragul tarii, sa ii fie cu noroc.

  18. 19 Bah septembrie 8, 2010 la 8:35 am

    @Aurelio texanul
    vad ca la articolele despre bursa imobiliara afirmati ca atin incercat introducerea imobilelor pe structura metalica…deci ce sa inteleg? va pricepeti cam la tot…stofa de premier nu alta. Cu subiectul privatizarii nu prea ne intelegem noi…in rest… ati privatiza tot ce a mai ramas si apoi ce ati mai face? porniti de la premisa ca nu aveti nimic de privatizat…gata…s-a privatizat tot…ce solutii aveti?
    Daca omul se imbolnaveste de leucemie l-ati eutanasia sa inteleg? nu ati incerca sa-l vindecati. asa si cu privatizarea. daca in ultimii 20 de ani proasta administrare si jaful au fost cuvinte de ordine sa alegem sa vindem tot sau sa ne concentram pe buna administrare? Nu statul este prost administrator ci managerul din fruntea societatii, regiei cu pricina. Poate o lege cu privire la subminarea economiei nationale clara si categorica ar fi mai eficienta decat privatizarea…
    …I bet my last 2 cents on that…s-auzim numai de bine!

  19. 20 Ghita Bizonu' septembrie 8, 2010 la 9:39 am

    Aya
    In primul rand te “felicit” ptr cerseafu ala de 8 pagini (ma rog io am setat displayul pe mai mare).
    Apoi as observa ca poate totusi este necessara o lege clara a salarizarii – ca intr-o parte un sofer de limizina primeste de sta pisicu in mustata iar in alta parte un ins ceva mai uitl (de 3x u papadit de profesore ori doctore) primeste ca, asa ¼ din ce primeste soferu , sau condilsier din ruda buna (CePEx)) cu un fleac de salariu ca cam ia intr-o luna cat ia un ins cu studii superioare ca primeste salaru minim (care la stata este destul de minim – in ian ac era de 750 brut) . SI ma refer la cei platiti de stat .
    Alegeri , motiuni de cenzura samd . Depanda de aritmetica nu de jm3cherii matematice. Asa ca … nu as miza prea mult pe ele .. ca aia de la Uniunea Nesatulelor Pramatii Rapace ar trbeui sa fie de-a drepttu sinucigasi …Desi am auzit ca sub taru Reed curcannii ai votat ptr. an nou cu anticipatie pana acu porcu localnic nu cere sa vina mai iute Ignatu…
    Oriicum in materie de comunicare ai cominicat deja ce este important : blogu asta este sub comanda lu Van Gulie bey ot Ferentari unde adevaratii intelctuali sunt cwei care samd Oricum in capul teleptualului este deja insuraba adand ideea numa Realegerea in extremis a Preaiubitului Conducator l-a salvat ca mafiotu Catalin Voicu sa nu devina Miistru de Interne – mai ales ca mafiotu PSDist este omu lu Van Gulie care se rizica sa devian premier – auzi tu unu din Feentari sa ia locu unui profesor univeristar!! Oricum noroc cu victoria Realesului ca ticalosii erau la conducere azi !
    Insa as zice ca dezonor teleptualitatea primeste de la Boc ce a ce merita pe deplin. Loazele astea slugarnice is prea bine tratate as zice eu …Oricum bine ca “Contele” a salvat onorea intelectuala a forumuklui cu urarea sa de la multi ani ptr umilul dobiBoc asa incat sa se inteleaga tot sarantocu si bizonu’ fesenist ce faina se macina la moara asta .
    Cu usora intaziere fac si eu o urarae acvestui distins intelctual, mare jurist , nestemata a Ardealului , luceafar printre premierii Romaniei
    (mai mare mai cisntit si mai dibaci ca Nastase !!)

    pentru maretele sale binefaceri ..(sunt cam in sevraj 36 ore fara tutun multumesc din inima !!! mai bine i-as impuca )

  20. 21 Karakas septembrie 8, 2010 la 1:28 pm

    @texanu aurica arunca provocativ lasso-ul in directia turmei romanesti si lanseaza operatiunea „Rounding up the cows in 24 hours”. Vaz c-ai intrat intr-o framintare mincacioasa despre cum sa consiliezi tu boborul da’ sa-ti iasa si tie de-o ciupeala. ROFL.

  21. 22 Karakas septembrie 8, 2010 la 1:50 pm

    @texanu, you made my day! Nu ma pot opri din ris. Nu ca nu ai cunoaste platforma complexa a Partidului Republican: profit si razboi. Sau vice-versa, ca rimeaza.

    Da’, mai Aurica, de ce sa nu alipim noi direct Romania la Texas si sa te facem Prim-Ministru (sau Governor)? Sper sa ma rasplatesti cu un post de Consilier pentru idee, sau cel putin cu un contract de sponsorizare.

    Take it easy, Gringo!

    PS: nu stiu cita audienta vei avea la dl. Nastase (in sensul de a-ti prelua consilierile valoroase), dar cind vii pe un forum de stinga romanesc cu idei abrupte de dreapta texane, te poti astepta sa sari din sa…

  22. 23 Doru Coarna septembrie 8, 2010 la 6:01 pm

    @ Marcus,

    „papusile cu handicap”, alea ale firmei Mikutzo, reprezinta doar fetite strambe sau si baietzei, adica „papusoi cu handicap”?

    2. (al de sus fuse 1.) Firma construieste si gonflabile? O gonflabila cu handicap cred ca ar starni piatza, o ciunga, o schioapa acolo… macar pt armata, marinari, cosmonautzi… ar ocupa mai putin spatiu in sertare, ma gandesc.

    3. Si daca trendul pustilor de gradinita va fi sa arate ca papusile alea, adica nitzel mai interesant? Ar trebui tinuti departe de obiectele taioase, mamicilor! Apoi kinderii ar putea cere numai educatoare strambe: de unde, Dumnezeule?

    4. Ciufulici, adica fostul tau coleg de flota, n-ar putea ‘mnealui sa se ia de ciuf cu saracia, cu evazionistii si cu cei care comanda papusile alea?

    5. Calvitzia e considerata in mod oficial handicap? Multi si-ar putea smulge parul -prin ciufuleala- de dragul ajutorului de la stat…

    6. Prostia… handicap? Cum e ea considerata in Romania reformata? Ajungem usor la statul total asistat, primul de acest fel din istoria omenirii, desi ar fi absolut contrar vointei suverane a lui Ciufulici.

    Deci:

    6a. Abandonam lozinca, Jos Reforma statului roman!
    6b. Corectam: chelnerii si tinichigii trebuie sa aiba disabilitati, musai!
    6c. Persoanele cu handicap pot primi dosuri de laba? Intreb pt ca celorlalti, normali, le poti eventual da dar nu toti le primesc. Ma rog, cine nu primeste poate fi ciufulit sepepeste.

    Inteleg astfel ca, oficial, prostia nu e considerata handicap. Uff!

    Acum ca am depasit emotia asta si am ratat ajutoarele de la stat:

    7. Atunci ce ne facem noi, romanii?

  23. 24 Karakas septembrie 8, 2010 la 7:20 pm

    Organizatia Charities Aid Foundation din Anglia a facut un sondaj de opinie in 153 tari cu scopul de a analiza gradul de generozitate al unei tari masurat in donatii in bani, timp petrecut ca voluntar si cit de multi ajuta un strain.

    Rezultatele sunt interesante: Romania se afla pe locul 142, dupa Bulgaria. In Romania 14% subiecti au donat bani, 5% au donat timp ca voluntar, si 28% au ajutat un strain.

    Dă clic pentru a accesa 0882A_WorldGivingReport_Interactive_070910.pdf

    Va las sa trageti concluziile…

  24. 25 Aurelio texanu septembrie 8, 2010 la 7:31 pm

    Eu am incredere in Dumnezeu, mare incredere, CINE LUPTA PENTRU DREPTATE LUPTA PENTRU DUMNEZEU.CINE LUPTA IMPOTRIVA DREPTATI LUPTA IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU SI ASTA ESTE GRAV

    Daca ti-ai pus intrebarea in fiecare zi ,, CE ASTEPTI TU SA I-TI OFERE STATUL? DAR? CE FACI TU PENTRU TARA?

    Legea salarilor in Romania este o Lege salbatica, se stie ca aici in America este o Lege Federala care obliga patronatele sa nu angajeze sub un barem de…..daca in anul 1988 minimu de angajare era $ 4,25 acum este $ 5.75 pe ora cine angajeaza sub acest barem i se inchide afacerea si se duce si la puscarie, in Romania le-a intrat Democratia in cap , ca, daca sunt patroni fac ce vor si platesc cum vor, nu se poate asa ceva, una si al doilea sunt obligati ca sa faca asigurarii medicale la care participa patronatu cu 6% si angajatu cu 6%

    Este exact ca o piramida exemplu…..la o fabrica de 1000 de salariatii cu contributie de 5 si 5% sunt 10% banii care se colecteaza lunar, acum logic citi din salariati se imbolnavesc intru-n an? 10.20.30. %???????/ niciodata nu se depaseste 100% ceii care se imbolnavesc trec in capu piramidei si se reintorc la baza piramidei cind sunt sanatosii, din fondurile acestea se platesc medicamente si doctorii si toata lumea este multumita

    Nu sunt bun ca Prim Ministru, dar ca Consilier s-au specialist cred ca ma descurc

    Fara comentarii

  25. 26 Karakas septembrie 8, 2010 la 7:32 pm

    Referitor la studiul Charities Aid Foundation despre gradul de caritate al unei tari, cred ca merita discutat la rece despre proiectia noastra mentala de popor generos si primitor, si unde am ajuns de fapt dupa ce am fost „altoiti” cu vita neo-liberala. Majoritatea tarilor din sub-Sahara au un index de generozitate mai ridicat ca al Romaniei.

  26. 27 ELMMAR septembrie 8, 2010 la 7:47 pm

    Primit pe mail, de la romani impartiali:

    Care e diferenta intre Paste si bok u de la Palatul Victoria?
    Pastele e intampinat cu oua rosii, iar bok cu oua si rosii.

  27. 28 pivniceru nicolae septembrie 8, 2010 la 8:27 pm

    Remaniere sau remaiere ,obistivul a ramas acelasi ,falimentarea Romaniei ,si vinderea ei la bucata ,cu tot cu cetatenii care sint datori la banci

  28. 29 LePrince septembrie 8, 2010 la 8:48 pm

    @nea’aurica texanu

    Sunt sigur ca ai fi un consilier extraordinar, judecatile de certa valoare pe care le-ai expus sunt de maxima originalitate si contin multa substanta. Asa-i, patronii in Romania sunt niste nesimtiti, iau cu japca angajati si nu-i platesc cum trebuie. Nu le dau nici sanatate, nici mancare, nici pat unde sa doarma, nici distractii nu le ofera, niste lepre!
    „Eu sa fi-u i-n locu-l dlui Nastase, teas angaja ime-diat. Un adevarat razboinic al dreptati-i ! „Si al limbii romane si americane!

  29. 30 Viorel Dobre septembrie 8, 2010 la 9:56 pm

    @ Vasile

    Domnule Vasile, va multumesc pentru mesaj. Sunt sigur ca in timp il voi intelege. Pe moment nu am toate elementele. Dar cu rabdare si ajutor, le voi avea. Multumesc din nou.

  30. 31 Aya septembrie 8, 2010 la 9:57 pm

    @

    Ghita Bizonu

    Nu le programez, unele ies mai lungi. Oricum, ma bucur ca ai avut rabdare sa-l citesti.

    Cand m-am referit la faptul ca legea salarizarii unice e o aberatie, aveam in vedere ca sunt salarizate, dupa aceleasi criterii, categorii diferite (poate ai retinut „cuplurile” contradictorii) ceea ce este nepermis.
    Sigur ca, in cazul indivizilor apartinand aceleeasi categorii trebuie sa existe criterii unitare (desigur, cu respectarea specificului locului in care lucreaza, totusi- din cate stiu, nemernicia asta a lui Boc cu taierea unor sporuri necesare- te rog nu „privi” cu interes jugulara mea, ma refer la sporuri binemeritate- nu va mai dura mult, asa ca, din acest punct de vedere, situatia se va remedia).

    Legat de analfabetul insalubru (chiar daca se spala) Vanghelie, de ce am scris si de insistenta pe subiect: esti malitios. In mod normal, dupa cel mult doua zile as fi considerat ca mi-am pierdut suficient timp si chiar prea multa energie cu un individ care nu merita nici sa te gandesti o clipa la el. De data asta, insa, se pare ca miza celor care l-au scos la inaintare e de-a dreptul uriasa. Insistentele unui Viorel Dobre, de exemplu, cu repetitiile acelea papagalicesti si cu minciunile sfruntate indica faptul ca nu ma insel deloc. Castiga partida cel care ramane ultimul in picioare sau care nu doarme deloc. Eu nu am dormit nici noaptea trecuta, nici acum doua nopti (in afara faptului ca am scris, am citit cam tot ce s-a scris in perioada cat am lipsit). Cred ca am atipit cel mult doua ore ieri dis de dimineata. Sper sa pot rezista si in noaptea asta.

    Stiu ca ma vei contrazice, dar n-am ce-ti face, trebuie sa-ti spun: sa stii ca si tu esti un intelectual, si inca unul greu. Asa ca rebeliunea ta (de la ideea de spirit rebel vine- pentru ca asta esti si daca-ti place, si daca nu-ti place) nu se sustine in realitate.

    Dragul meu, baiatul ala nu era „omul lui Vanghelie”- asta doar il preluase, era un fel de „interfata” care ar fi putut ajuta la plasarea lui pe postul de ministru de interne (Doamne fereste). Stiu foarte multe- individul era un fel de „terminal”, firele afacerilor grele duceau la gen. Mitica Iliescu si la Talpes. Asa ca nu trebuie sa ne mire ca a ajuns „la izolare”. Daca ramanea liber, era posibil sa vorbeasca, sa „pactizeze”. Din cate imi dau seama, il cam lasasera singur, cand cercetarile au ajuns in preajma lui. Lucrurile sunt foarte urate si, printre altele, au legatura si cu inca nerezolvata oficial Tigareta II (care banuiesc ca stii ce inseamna- tigarile sunt doar un fleac de acoperire).

    Dragule, daca iti spun ca ma bucur ca mizerabilul ala nu a ajuns sa conduca Internele (se vorbea despre Interne sau despre doi s’un sfert- „care-este” incerca sa-l plaseze cat mai aproape de puterea reala care inseamna control al informatiei de toate tipurile) vei spune si despre mine ce-ai spus, in general, despre „unii”? Nu uita ca tipul a cazut si nu a reusit sa ajunga nici la Interne nici la doi s’un sfert cand PSD era la guvernare (in guvernul 3 Chiloti, cum bine a fost numit aici) si ca ministrul de Interne a fost pesedist. Asa ca, teoria ta e nu prea are fundament.

  31. 32 Viorel Dobre septembrie 8, 2010 la 10:01 pm

    @ LePrince

    Domnule LePrince, va doresc multa sanatate.

  32. 33 Viorel Dobre septembrie 8, 2010 la 10:03 pm

    @Aya

    Doamna Aya, va doresc multe sanatate!!! Chiar aveti nevoie.

  33. 34 Bibliotecaru septembrie 8, 2010 la 10:23 pm

    @ LePrince
    Am înţeles acum. Eu prin idilic înţelegeam altceva.

    Politica trebuie să se maturizeze înaintea electoratului, asta pentru că instituţional politica are un rol în maturizarea electoratului.

    Relativ la votul cenzitar, sau dumneavoastră nu înţelegeţi ce spun eu, sau înţelegem diferit ce înseamnă vot cenzitar.

    Spuneţi:
    Democratia presupune drepturi ce au fost deja acordate.

    Înainte ca democraţia să presupună drepturi, democraţia este un concept de gestionare a societăţii şi viitorului. Democraţia nu se poate pune în operă decât preluând părerile electoratului prin votul electoral.

    De exemplu, în acest moment domnul Silviu Prigoană propune un proiect de lege… LEGE Privind exercitarea activităţilor cu caracter sexual autorizate. Iată, este vorba despre un proiect de lege controversat, părerile electoratului sunt împărţite. Dacă această propunere reprezenta un punct de dezbatere în campania electorală şi toţi candidaţii pentru parlament se exprimau relativ la acest proiect, astăzi, în urma votului conştient al electoratului, aveam o părere formată pentru acest proiect în Parlament, părere care se transforma în voinţă politică parlamentară din voinţă politică a electoratului. În urma voturilor, împărţirea opţiunii civice X% pro, Y% contra era reliefată aproximativ şi în Parlament.

    Pentru că nu a existat o dezbatere publică care să se finalizeze cu exprimarea unui vot pe această problemă, domnul Prigoană va înainta această iniţiativă legislativă şi ea va fi modificată şi votată după interesul politic al liderilor politici în cel mai rău caz, după părerea deputaţilor şi senatorilor, în cel mai bun caz… dar fără legătură cu cetăţenii care nu s-au exprimat prin vot, cu alte cuvinte nu un act democratic va vorbi despre statutul prostituţiei în România.

    Idealul este democraţia. Dacă democraţia nu are loc, dacă mecanismele care înfăptuiesc democraţia sunt pierdute pe drum, ce contează că sunt respectate câteva drepturi ale omului pe care lumea le numeşte, într-un mod global, principii democratice?

    Iată deci că eu susţin următoarea succesiune.
    1. Electoratul înţelege că întreaga politică funcţionează greşit şi nedemocratic.
    2. Electoratul „şantajează” clasa politică cu „îndemnul” sau funcţionaţi democratic, sau plecaţi acasă că nu avem nevoie de voi.
    3. Politicienii şi politica se mută în domeniul responsabil.
    4. În timp electoratul devine şi el responsabil
    5. Democraţia îşi construieşte mecanismele şi acestea sunt funcţionale.

    Am lăsat la urmă „sistemul politic ideal”.

    Mai întâi aş nuanţa că nu putem vorbi real de un sistem politic ideal, ci de un model social ideal. Este evident că un model social ideal nu poate exista transpus în realitate pentru că el ar deveni, rapid, un model social ideal pentru absolut toată lumea.

    Din punct de vedere politic, este evident că există modele sociale ideale şi pentru liberalism, şi pentru social-democraţie, şi pentru comunism…

    Republica lui Platon este un model social ideal… Modelul social propus de tablele legilor aduse de Moise… Actuala Constituţie a României…

  34. 35 Aurelio texanu septembrie 9, 2010 la 7:35 am

    Domnule LePrince,

    Va multumesc, dar viata aceasta virtuala de aici nu este bagata de nimeni in seama multumim lui Dumnezeu ca inca mai putem virtual sa ne aratam competentza mai mica s-au mai mare dar mergem inainte

    Domnule Nastase,

    Felicitarii ca a-ti casit catelu.baiat destept sa treaca zona o la televiziune.o fi vrut sa tina un discurs electoral la maidanezii….dresat bine se gindeste la ceii fara locuintza este PSD ist pur singe

  35. 36 Marcus septembrie 9, 2010 la 8:25 am

    @Doru 🙂
    sa fii iubit
    marcus

  36. 37 Ghita Bizonu' septembrie 9, 2010 la 8:53 am

    Aya

    te rog fara insulte. Eu NU SUNT intectual (adica parvenit. Declasat poate , ratat sigur ).
    Despre Marean zic ca este bun in Ferentari . Si bun pe post de caftamgiu la inaintare (adica ala trimis sa inceapa cafatu cu gasca cealalta , sa zicem de pe Rossini(. Daca insa unu ca el ajunge in popzitia care a ajuns (depasind nivelul incompetentei sale) atunci este vorba si de o hiba a partidului. Ntz, nu sa-l ostracizeze ci doar sa=l circumscrie in perimetrul sau natural . As zice o lipsa de pugnacitate, de testosteron politic (mme Mona Musca fiind ceva mai barbat decat unii pantalonari) … ma rog poa prea intelctuali si amatori de pozitii pasive.
    Insa de aici si pana la a servi Boc este cale lunga.
    Cica noaptea este un sfetnic bun …si te asigur ca nu ai pierdut nimic daca nu ai parcurs toate traznaile de pe forum (ale mele y compriz).
    A da … poa contele de malotru are dreptate sa-l compare pe base cu zbanghelie (oricum .. este defavorabil lu TYran) si arata ca scumpii de tye;eptuali au asa o inclinatie natiurela la statu in 4 labe (ceesrie ce nu mi-o asum … ) si dagostea neconditionata de golani.

  37. 38 ELMMAR septembrie 9, 2010 la 1:33 pm

    @ Aurelio texanu

    Zici in septembrie 8, 2010 la 7:31 pm:”citi din salariati se imbolnavesc intru-n an? 10.20.30. %???????/ niciodata nu se depaseste 100%”

    Mai zici tot in septembrie 8, 2010 la 7:31 pm: „ca Consilier s-au specialist cred ca ma descurc” si la urma „Fara comentarii”.

    Daca n ai fi o infectie pentru blog te as lasa fara comentarii.
    Pentru blog esti ca un buboi care asteapta momentul potrivit sa se sparga si sa umple totul imprejur cu puroi. Se poate intampla chiar ca un buboi nebagat in seama si care nu se sparge sa provoace septicemie. Ca sa nu se intample asa ceva, in buboi trebuie facuta o incizie cu un bisturiu si pe urma chiuretat.

    Te „descurci ca consilier” pentru un bok, avand tu muci in loc de creier, ca se potrivesc bine mucii cu bok u. Bok u de la Palatul Victoria, de exemplu, o sa cada n cur de fericire daca te duci sa l inveti cum devine chestia cu salariatii care se poa’ sa fie mai multi de 100%. Asa o sa i dea afara, fara batai de cap cu legea, pe angajatii care nu s rudele si pilele venite de la Cluj, zicand nu se incadreaza in 100%.
    O sa te recomande bok u de specialist ce esti si lu’betivanu national. Cu alcoholicu de la Cotroceni sigur o sa te intelegi foarte bine fin’ca trage la gingie nonstop si i iese totu la socoteala 200%.

  38. 39 Karakas septembrie 9, 2010 la 4:03 pm

    @aurelio, eu cred ca ai fi un foarte slab consilier, chiar si la Ministerul Agriculturii Texane. Pentru ca nu cred ca in Texas usile se mai deschid cu bocancul de cow-boy ca la birturile din filmele Western, mai ales cind intri pentru prima data in casa cuiva, fie ea si virtuala. Si nici ca lucrurile se spun cu finetea ragetelor de bovina, cit de multa dreptate crezi ca ai avea. Iar ca mata te-ai intilnit cu Bush, cu „burning bush” (Exodus 3:1-15), sau cu aliensii de la Roswell, nu impresioneaza, decit poate turma.

  39. 40 Aya septembrie 9, 2010 la 9:44 pm

    @

    Ghita Bizonu’

    Afirmi ca nu esti intelectual pentru ca nu esti parvenit. Evident NU ESTI un parvenit, asa dupa cum evident ESTI un intelectual. Nu inteleg de ce asociezi a fi intelectual cu a fi parvenit cand cele doua lucruri apartin unor registre total diferite. Si, oricum, nu sunt si nici nu pot fi asociabile.

    Banuiesc ca nu e nevoie sa-ti detaliez (sau, vorba lui Zorba, asta ar trebui sa ti-o dansez?) de ce nu asociez intelectualii cu parvenitismul.
    Poate tu vezi o incrucisare (macar) de drumuri pe care eu nu o observ.
    Tocmai de aceea te intreb: cum este posibil sa parvii la a fi intelectual, stiut bine ce inseamna parvenitismul?
    A fi intelectual nu presupune a avea, de exemplu o pozitie sociala importanta (in care unii pot parveni). Pe de alta parte, banuiesc ca esti de acord cu mine cand afirm ca nu orice individ cu o pozitie sociala importanta este un parvenit.
    A fi intelectual nu presupune neaparat, pentru a lua un alt exemplu, apartenenta la „inalta societate” in care exista, bineinteles, parveniti (da termenului ce acceptiune vrei- de la aristocratie pana la burghezii bogati, de la cei cu avere mostenita si cladita de generatii pana la nouveaux riches etc). Pe de alta parte, insa, cu exceptia categoriei nouveaux riches (din cele mentionate de mine, nu stiu ce vei completa tu) in toate celelalte pot exista intelectuali, fara sa poata fi vorba de parvenitism.

    Dar, daca sunt de acord ca in orice zona a societatii (politica, sociala, chiar in exclusivistele cercuri aristocratice) se poate parveni, la „pozitia” de a fi intelectual, nu.
    A fi intelectual presupune plasarea pe un palier superior spiritualiceste, la care se ajunge prin instruire, talent (dupa caz, geniu), gandire. Mai presupune- si aici cred ca se afla acel „ceva” esential- statornica, neconditionata iubire pentru tot ce tine de spirit. O iubire atat de mare incat sa fie exclusa nu doar renuntarea la preocuparile ne-straine spiritualitatii, dar pana si posibilitatea mijirii tentatiei de a proceda astfel.
    Desigur, nu toti intelectualii apartin elitelor intelectuale (nu dau vreun sens peiorativ si nici nu cred ca trebuie ironizata ideea de elite intr-un context in care apare evident atacul dirijat la tot ce inseamna „varfuri de valoare”; sunt de acord ca intelectualii au dreptul sa ironizeze tot ce tine de lumea lor- doar ei au acest drept- dar este de vazut daca nu cumva, in anumite momente critice si sensibile, ar trebui sa-si reprime tentatia de a exercita, public, acest drept). Neapartenenta la elitele intelectuale (criteriul fiind strict valoric) nu exclude a fi intelectual.
    Bineinteles ca nu rangurile sociale dobandite de un intelectual il plaseaza in randurile elitelor intelectuale, dar meritele personale. Altfel, e vorba de impostura.

    Cred ca am inteles de ce spui ca nu esti intelectual (pacatund prin a fi excesiv cand asociezi a fi intelectual cu a fi parvenit): nu doresti sa fii asociat cu impostorii. Nu esti un impostor, imi este foarte clar (si cred ca ii este la fel de clar oricarui individ inteligent). Ai doar imense temeri ca ai putea fi „devalorizat” prin asocierea falsa cu impostura. Comiti o greseala imensa lasand gol, prin pasul lateral (la figurat) locul tau. Asa ajung impostorii sa navaleasca si sa paraziteze zonele care ar trebui sa-i respinga, printr-un specific reflex imunitar. Cu fiecare personaj ca tine care face pasul lateral, „intregul” slabeste- la fel, capacitatea de reactie la virusare.

  40. 41 Ghita Bizonu' septembrie 10, 2010 la 9:19 am

    Aya

    pardon . Cand zic slava domnului ca nu sunt intelctual dau dovada de aroganta (am zis ..cand is in forma pot sa dau lectii si amabilei noastre gazde – sper ca tii minte ca a intrat in folclor ca arogantu’).
    Si nu fac pas lateral, dimpotriva .. tratez asa cum merita pe d’alde Cartarascu, Boc , Volodea, HRP et caeteri ejusdem farinae. Fiindca vezi matale nu contest talentu de scriitor al Cartarescului (aici ma iau dupa vocea publica … ca recunosc ca nu la-m citit si n-an de gand) Nici doxa lu HRP . Nici macar al scumpului tau Bolodea . Insa ei e intelctuali ca si TRU – adica pe baza de apartenenta politica si propaganda politica. Fiindca insi cel putin la fel de doxati nu sun considerati intectuali datorita afinitatilor lor politice – v Razvan Theodorescu.
    Si fiinca error comnis facit jus atunci si EBA e teleptuala.
    Mersi frumos prefer sa nu fiu .
    N-o sa abdic de la ideile si principiile mele doar ca niste impostori d’alde „le Prince” ori „Contele” sa-mi acorde acolada lor . Eu prefer sa zic ca sunt declasat , poate. Asta inseamna ca as fi putut fi ceva ce astia spera sa ma convinga ca sunt. Adica urmez exemplul granzilor de Spania care se tutuiau – faceau exceptie „noii” care erau tratati cu mare respect „domnia sa ilustrul Grande” ori a nobilimii napoletane care se amuza purtand porecle bizare, obscene samd . Cum zicea un personaj Flambeau : et moi je m’en fiche !!

  41. 42 Const septembrie 10, 2010 la 11:05 pm

    @blogideologic

    NB: ceea ce urmeaza e probabil „overkill” la propunerea lansata.

    Nu e neaparat paradoxal—doar pentru ca numim derivata profitului profit marginal (MP), folosind acelasi cuvint, nu intram neaparat in paradox. Prin definitie, costul marginal (MC) este “viteza de variatie” a costului total (TC), asimilat (adeseori abuziv, v. N. Georgescu-Roegen) deci derivatei acestuia in raport cu cantitatea de smecherii (“widgets”) produse. NB, toate aceste variatii sint in raport cu cantitatea (Q) in asa fel incit expresii de genul “costul variabil este constant” vor avea sens pentru ca implica, eliptic, ca “in raport cu Q.” Din acest motiv, faptul ca, de exemplu, TC ar avea un minim undeva nu este foarte relevant dpdv economic—ca are un minim care *prin definitie* are loc la MC=0 nu inseamna cine stie ce. Pentru profit, faptul ca “pe margine”, e nul are implicatii manageriale clare privind pretul si nivelul de productie (vezi mai jos). Zeroul nu implica absenta profiturilor pentru firma—intr-adevar, implica maximumul lor!

    Ceea ce este relevant pentru directorul firmei este pina la urma profitul pe care il percepe in medie pentru smecheriile vindute (poate f. mic pentru primele loturi si din ce in ce mai mari, pina la o limita, pentru loturile urmatoare, de exemplu)—pentru ca profitul va fi masurat de diferenta dintre pretul perceput si costul variabil (V) (marginea/profitul gross) sau si inca minus costul fix (F) (marginea/profitul net), etc., se aseaza bazele discutiilor de contabilitate manageriala/administrativa precum cele despre pragul de rentabilitate (break-even point), ale elementelor de strategie micro (si poate si implicatii macro) precum levierele operationale (operational leverage, important mai ales pentru companiile care necesita costuri fixe f. mari), economii de scara, etc. De aceea elementele discutiei economice care importa in aceasta discutie sint costul mediu (AC) si costul marginal (MC).

    Deci, en detaille pentru COSTURI:

    TC = F + V // cost fix + cost variabil

    V = f(Q) // cazul V = kQ, functie liniara in care costul variabil mediu (AVC) este
    // “constant” pentru fiecare smecherie produsa, este doar un simplu caz
    // particular

    TC are un minim la dTC/dQ = 0 df/dQ = 0 (F e fix deci derivata e 0) prin definitie, df/dQ def= MC = 0. Asta inseamna ca f(Q) = c, constant, un caz simplu degenerat in care care costul variabil este constant si costul total este deci de asemenea constant indiferent de cantitatea de smecherii produse: TC = F + c = const. Aproximeaza oarecum acceptabil unele industrii precum cea de software dar altfel neinteresant.

    Elementele “interesante” au insa comportamentul urmator:

    Average Cost (costul mediu per bucata produsa):

    AC = TC/Q = (F + f(Q))/Q = F/Q + f(Q)/Q

    Care este costul mediu minim la care poate produce firma (pentru facilitarea maximizarii profiturilor *economice*, nu contabile)? Pai avem ca asta se intimpla la dAC/dQ = 0 (cu toate ipotezele de existenta necesare, e.g., AC(Q) e „cuminte”, cum zici–continua, derivabila, etc.). Deci:

    dAC/dQ = d ( F/Q + f(Q)/Q )/dQ.

    Daca ma mai ajuta “artimetica” de cls. IX-a, asta zice ca punctul de extrem local (spera directorul firmei din toata inima ca e un minim 🙂 este la:

    -F/Q^2 + df/dQ *1/Q – 1/Q^2 * f = 0

    1/Q * (F/Q + f/Q) = df/dQ * 1/Q // si daca (foarte, foarte probabil) Q != 0, atunci,

    (F/Q + f/Q) = df/dQ // adica

    AC = MC!

    Deci minimul costului mediu are loc in acel punct in care el este egal cu costul marginal, sa ii spunem Qm (scara minima rentabila/minimum effective scale). In general, AC scade pina la Qm (economii de scara) si creste apoi (diseconomii de scara). E interesant, dar nu pare paradoxal.

    Pentru VENITURI:
    Venitul total (TR, total revenue) este:

    TR = Q * P(Q) // P(Q) este pretul perceput pentru cele Q smecherii produse si este
    // asimilat unei functii depinzind de cantitatea produsa Q

    MR = dTR/dQ // Venitul marginal (MR, marginal revenue), i.e., venitul pe
    // unitatea produsa marginal (“ultima” sau “urmatoarea” fata de
    // cele de pina acum)

    Atunci,

    Variatia PROFITULUI = (MR – MC) * dQ,

    careia ii putem zice profit marginal; adica, pe margine, profitul pe ultima smecherie vinduta este dat de diferenta dintre venitul perceput/generat din vinzare si costul acestui produs. Implicatiile pentru strategia de profit a firmei sint deci: daca MR = MC => profitul marginal e zero (derivata nula) si deci firma e la un optim, i.e., nu poate creste profiturile prin simpla manipulare a pretului perceput. Cresterea firmei de la acest punct inainte implica o reevaluare a strategiei, un salt. NB: faptul ca profitul marginal e nul nu inseamna ca firma nu genereaza profituri—dimpotriva, produce profit maxim! In cazurile celelalte, firma trebuie sa jongleze cu preturile pentru a atinge MR=MC.

    Acum, nu e evident ca modelul economic micro insusi e “integrabil” (in cel mai general sens) pentru discutii la nivel macro, pentru o tara, de exemplu—adica, este economia tarii = ∫pe tara Economiile(firme micro)? O discutie pentru alta data si pentru subiecte de tip politica economica, modele input/output (sau, mai bine, ajustarea acestora de catre N. G-Roegen), etc.

    Apropos de politica economica, despre externalitati (efecte ale tranzactiilor economice nereflectate in pret/preturi)—cele in retea si positive, de exemplu, sint de dorit, la nivel micro cel putin (vezi un exemplu perfect in micro…soft (Windows OS), de exemplu)—cu cit reteaua are mai multi membri/utilizatori/noduri cu atit valoare ii creste, si creste cu patratul numarului de utilizatori; asta chiar daca “reteaua” e ne-conexa (Windows). De aici si marile batalii si sumele enorme cheltuite pentru stabilirea, adoptarea, diseminarea si controlarea diferitelor standarde industriale, de exemplu.

    Cele negative prezinta problemele arhi-stiute si carora N. Georgescu-Roegen le-a dat temeiul teoretic prin fundamentarea lor in implicatiile legii entropiei: poluare, risipa, etc. Un caz simplu si evident (pentru unii) in Romania, de exemplu, este dezvoltarea in nestire a mall-urilor si super-marketurilor fara nici o atentie spre un studiu asupra externalitatilor negative (“cost social,” ca sa-i zicem asa impreuna cu wiki) precum hidosenie, poluare, zgomot, trafic sporit si pierderea de timp implicita, costul drumurilor/indesirea reparatiilor/mentenantei, infrastructurii, crimei (furt), gunoaielor, riscurilor (incendii, accidente), etc. Un caz, in mic, de socializare a pierderilor si privatizare a profiturilor. Dpdv al politicii economice, costurile acestea pot fi internalizate de catre participantii la tranzactii individuale/private/de “piata” de buna voie (e.g., metode tip Volvo (EPS) care ataseaza un anume cost efectelor negative pe care il incorporeaza in preturle percepute pentru vehicule si pe care l-ai mentionat mai demult) sau fortat (prin legi, taxe (Pigou), sau, evitind interventia directa a statului/guvernului, prin metode de preluare a controlului dezvoltarii locale de catre…localnici!).

    Solutii tip “teorema lui Coase,” atit de dragi celor ce se numesc liberali/libertarieni/austrieci/etc., sint adeseori aberante si abhorente din punct de vedere al dreptatii, frizind insesi limitele notiunii de drept de proprietate (care nu poate fi absolut)—pentru ca de obicei faptul ca costul tranzactiilor ar fi nul, o premiza esentiala, nu are loc. Coase insusi a atras atentia asupra acestei potentiale erori in lucrarea originala despre “teorema.” Vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Externality. Se poate aplica local cu efecte aproximativ positive dpdv social in domenii in care valoarea afectata de externalitati are o baza “obiectiva”, e.g., un pret setat de piete. Un exemplu costituie legile referitoare la dispunerea drepturilor in conflict in exploatarea terenurilor petrolifere: proprietatea terenurilor, sifonare prin forare adiacenta/oblica, drepturi de acces, drepturi de poluare si deranj (nuisance), etc.

    Dar problema e mai adinca pentru ca este de natura epistemologica: cum se poate sa consideram ca avem valori considerate subiective pentru costuri (sociale si chiar si private), incluzind externalitati (A si B vad lucrurile diferit—cum pot fi ele comparate? N.G-Roegen a aratat conclusiv ca economistul liberal clasic nu poate efectua comparatia nici cardinal nici ordinal, o reductio la “utilitate”/”ophelimitate” nefacind altceva decit sa “abscunda”, nu sa rezolve, problema), care sa poata fi estimate si facute obiective pentru negociere/contractare, pentru a fi “puse pe hirtie”? Un sistem “artimomorphic,” “fara rest” (C. Noica), genereaza “aporiile” din Coase, Pareto, etc. E nevoie de o metoda cu “penumbre,” dialectica, cu luarea in considerare a aspectelor calitative pe linga cele simple, cantitative.

    Const

  42. 43 Aya septembrie 11, 2010 la 2:51 am

    @

    Ghita Bizonu

    Eu n-as spune ca esti arogant. Esti doar sigur pe ceea ce stii si, inarmat cu ceea ce evident ai retinut si elaborat in urma „carutelor” de carti citite, devii nervos ca o masina de curse doar la umbra ideii ca un ignorant (nici nu-i greu sa para sau chiar sa fie cineva, prin comparatie) ti-ar opune ceva neconsistent. Si- coordonata esentiala!- esti un boem. (Poti sa ma contrazici pana maine, asta inseamna ceea ce ai numit, pentru tine, „declasat”. Pana si amanuntirea etimologica urmand o anume subtilitate a sensurilor conduce, intr-un sens profund, la „boem”).

    (Nu sunt de acord nici cu „eticheta” care i-a fost pusa ANului in acel sens, dar asta e alta discutie.)

    Inainte de a aborda subiectul intelectualilor pe care-i amintesti, vreau sa fac o precizare ferma: Boc n-are ca cauta acolo unde l-ai plasat.
    Boc e un imbeciloid ale carui frustrari profunde adauga structurii sale de criminal hitlerist.
    Da-mi, te rog, un singur argument solid pentru plasarea lui Boc intr-o zona aflata- generic vorbind- fie si la limita intelectualitatii.
    In cazul lui, data fiind evidentza derivand din penibilul exprimarii si, in general, al prestatiei publice, calitatea de intelectual nu poate fi prezumata in urma absolvirii unei facultati (de altfel, nu toti absolventii de facultate sunt cu adevarat intelectuali, dupa cum intre cei care nu au diploma respectiva exista intelectuali).
    Vreau sa cred ca nu-mi vei aduce ca argument faptul ca are titlul de doctor in stiinte juridice. Am foarte, foarte mari indoieli legate de faptul ca si-ar fi scris el teza de doctorat (cum a ajuns sa o sustina e un alt mister- desi cuvantul nu e cel mai potrivit).
    Baiatul Boc a lucrat pentru Secu si a fost preluat de Secu „pe nou”, fiind folosit si acum.
    Dincolo de imensa lui dorinta de parvenire, asa se si explica (prin relatia cu respectiva institutie) de ce incaseaza fara sa cracneasca toate criticile injurioase ale populatiei si ale presei, pentru a nu mai discuta de incredibila capacitate de a rezista fara sa clipeasca la tratamentul administrat de Basescu. De altfel, „baietii”, cand l-au ales initial si, apoi, l-au pastrat ca bun de folosinta, vor fi avut in vedere ca dorinta de pavenire este, in cazul lui, un atu in sensul rezistentei la presiuni umilitoare.
    Toate acestea- frustrarile, dorinta de parvenire, structura lui de criminal cu inclinatii catre tipul de sadism specific hitlerist, putand spune ca individul reprezinta un fel de „subspecie” hitleristo-criminaloida- fac din Boc cel mai periculos personaj public din Romania. Cu atat mai periculos cu cat mai toti nu-i dau atentie, considerandu-l, gresit, cantitate neglijabila si lasandu-se inselati de aparente- intre care aspectul lui fizic de-a dreptul hilar are importantul rol de a trezi „mila”, ceea ce ii vine in ajutor, caci exista totdeauna o ezitare a oamenilor in a-i inlatura de pe o pozitie cat de cat importanta pe cei care trezesc compasiune prin aspectul fizic, mai ales daca sunt mici de statura si cu ochelari (nu glumesc!).
    Am atras mereu atentia asupra pericolului reprezentat de Boc si nu am fost crezuta.
    Psihologic, pot intelege de ce au ceilalti (sau, cei mai multi) acea atitudine. Daca fac abstractie de ceea ce stiu si, la fel de important, de ceea ce am concluzionat in urma studierii amanuntite a personajului si ma pun in postura celor care se rezuma la aparentele oferite de Boc, trebuie sa recunosc ca asocierea „Boc- pericol” starneste hilaritate. Realizez acest lucru si mai realizez ca situatia este cu atat mai ingrijoratoare, caci reactia respectiva sporeste gradul de toleranta (nu de tip crestin!) exact intr-o situatie in care ar trebui sa fie minimal.

    Revin la ceilalti mentionati de tine (eliminandu-l pe Boc, care nu are ce cauta acolo).
    Indiferent de ce iti va „dicta” dispozitia (pentru ca ai o oarecare- nu neaparat marcanta, mais quand meme!- inclinatie catre senzualism, evident nu in sens doctrinar) sa-mi replici, ai putea incerca sa-ti amintesti daca nu cumva respectivii sunt recomandati, pentru postura de intelectual, de alte „chestiuni”, izvorate din (te citez) „doxa” si materializate prin prelungirea ei (mana cu creionul, generic vorbind) binisor de tot inainte de a-si putea pune cineva problema ca ar fi asociabili cu vreo zona a politicului.
    Fiecare in parte reprezinta nume care s-a impus prin sine, inca din mileniul trecut.
    Desigur, putem discuta despre ideile, viziunea, tipul de demers cognitiv, reperele spirituale ale fiecaruia dintre ei- pentru ca am avea cu adevarat mult si serios de discutat, fie completandu-ne, fie contrazicandu-ne pe acele teme. Poti fi de acord, sau nu, cu conceptia intelectuala a fiecaruia dintre ei. Sub nici o forma, insa, nu se poate spune, fara tendentiozitate, ca nu sunt intelectuali autentici si, sau ca datoreaza politicului pozitia vizibila in sfera intelectualitatii.

    Legat de Razvan Theodorescu, m-ai lasat bouche bee!
    Daca afirmatia ta, anume ca nu ar fi considerat intelectual din cauza opiniilor sale politice (de fapt, nici nu conteaza de ce!) este doar parte a unui sofism destinat sustinerii intentionalitatii discursive, pot intelege, cu mentiunea ca argumentul a glisat devenind artificiu retoric (nu te enerva, te rog!; nimeni nu e infailibil in pledoarii, ca arrive dans les meilleures familles) iar sofismul pacatuieste prin precaritate.
    (Eventualul sofism- repet, precar- ar fi, asa cum s-ar contura din afirmatiile tale, cu precizarea ca prima parte deriva din opozitia cu ideea „doar cei de dreapta sunt considerati intelectuali”: cei de stanga nu sunt considerati intelectuali/R.T. este de stanga/ R.T. nu este considerat intelectual).

    Daca nu este asa, chiar nu mai pricep nimic si nici nu vad cum ar putea fi ceva de priceput legat de acea afirmatie privindu-l pe Razvan Theodorescu.
    Daca Razvan Theodorescu nu este recunoscut (cuvantul considerat, folosit de tine, imi pare impropriu) ca intelectual, parte a elitelor intelectuale- indiferent de optiunile politice ale celor care fac aprecierea- inseamna ca eu traiesc pe alta planeta, unde exista alte informatii legate de cum este acesta perceput unanim.
    Nu am facut un secret din faptul ca numele unuia dintre prietenii mei apropiati se regaseste intre cei mentionati de tine. Fac o disociere pentru corectitudinea nuantarii: pe de alta parte, fara a da neaparat nume, nu am facut un secret din faptul ca am si prieteni cu opinii de dreapta. Toti se raporteaza, fara echivoc, cu respect la intelectualul Razvan Theodorescu.
    Banuiesc unde si cum ai strecurat tu, voit sau nu, o confuzie (de unde si glisajul!).
    Problema nu e legata de intelectualul (incontestabil) Razvan Theodorescu, dar de omul R.T.
    Nu stiu daca l-ai intalnit- eu, da.
    Daca intelectualul din el este colosal, omul este de-a dreptul nesuferit (am folosit un eufemism!). Dincolo de asta, R.T. afiseaza un stangism (subliniez, stangism, cu tot ce are mai urat) agasant, nu doar neconvingator dar si pe tonuri „acute” contrastand jenant cu statura impresionanta a intelectualului.
    Este un mare soc sa-l auzi pe R.T., intelectualul de forta, vorbind despre cum si de ce e el de stanga (nu spune ca-i stangist, bineinteles), ce inseamna stanga pentru el. Efectiv asisti la o metamorfoza.
    Ar fi de facut o precizare: trebuie sa-l auzi abordand acest subiect altundeva decat in cadrul unor intalniri organizate sau al unor emisiuni, unde se limiteaza la aprecieri nedetaliate (cam idei-cliseu, dar bine formulate), oprindu-se inainte de a trece in planul expunerii de fond si lasand sa planeze quelque chose de mysterieux in jur, inducand celorlalti ceva de genul „ma opresc aici, motivele pentru care sunt de stanga sunt mult mai profunde dar nu le pot expune pentru ca tin de zona initiatica”.

    Pe cat e de impresionant rafinatul, subtilul, fecundul intelectual Razvan Theodorescu, pe atat e de limitat, sarac in idei, strident (cum se intampla cu oricine nu e capabil sa produca argumente, dar vrea sa acopere carenta prin zgomot) si redundant (subliniez, redundant- stiu ca e greu de crezut, dar asa e!) omul stangist Razvan Theodorescu.

    Nu-ti spun o noutate: Razvan Theodorescu a afirmat frecvent ca este un mare admirator al lui Ion Iliescu. Asa este. Din pacate, de cate ori a incercat sa-i „ia apararea” (politic, evident) efectul a fost invers decat cel scontat intrucat a folosit acelasi tip de „argumente” aride si prezentate „acut” ca atunci cand „explica” propriul stangism. Unde Ion Iliescu ar fi reusit sa produca un discurs coerent, armonic, Razvan Theodorescu s-a manifestat ca un elefant intre portelanuri.
    Care e culmea?
    Pentru a-si sustine ideile (cand intra pe taram ideologic) Razvan Theodorescu ar avea la dispozitie mii de argumente solide pe care le-ar putea prelua din mari ganditori ai stangii- indiscutabil, i-a citit.
    Este, logic, de neinteles de ce parca uita, in acele momente, tot ceea ce intelectualul cunoaste, si devine arid, sarac in idei, tzipator as spune- si, repet, redundant.

    Pot banui de unde vine aceasta socanta latura a lui Razvan Theodorescu.
    Este un nefericit reflex (pentru situatia respectiva) al rafinamentului intelectual care, in cazul lui, doar disociaza.
    Probabil, fara a constientiza, opereaza distinctia intelectual- politician in mod excluzivist, ireconciliabil.
    Pe cale de consecinta, argumentatia de tip ideologic in sustinerea motivatiei optiunii sale nu se realizeaza cu elemente luate din cunoasterea datorata studiului (faptul ca nu „produce” idei personale pe taram ideologic nu-i poate fi imputabil, tocmai din ratiuni intelectuale).

    Mai exista un aparent paradox (explicabil doar din perspectiva disocierii la care m-am referit).
    L-am ascultat pe Razvan Theodorescu abordand, de pe pozitia intelectualului, subiecte legate de ideologii: intre acest personaj si cel care incearca- impiedicat, strident, saracacios in idei- sa „explice” stangismul sau (pe care el il numeste „a fi de stanga” si ridica ascutit tonul ca „argument” pentru a exclude orice alta opinie sau nuantare legata de stanga) este o distanta cosmica.
    Acestea sunt lucruri cu adevarat reprosabile legat de Razvan Theodorescu si pe care i le reproseaza intelectualii.

    Adevarul este ca Razvan Theodorescu apartine acelei categorii de intelectuali care au o incapacitate funciara de a face politica. R.T. este tipic pentru reprezentantul elitelor intelectuale care, cand intra pe taramul politicului, se altereaza. A facut foarte bine ca s-a retras din politica- unde evident nu-i era locul- revenind definitiv in zona inaltei intelectualitati.

    Sunt foarte rare exemplele in care un reprezentant al elitelor intelectuale are capacitatea de a fi, in egala masura, si parte a elitelor politice, fiind valoros (si capabil sa produca idei, sa convinga, sa propuna si sa sustina solutii) atat ca intelectual cat si ca politician. Sunt cativa care au incercat, insa doar Adrian Nastase a reusit sa treaca proba timpului, imbinand de doua decenii varfurile politicii si intelectualitatii.

  43. 44 blogideologic septembrie 11, 2010 la 8:25 am

    @ Const
    Interesant, bine construit, mulţumesc pentru dialog.

  44. 45 Mihnea Georgescu septembrie 11, 2010 la 12:55 pm

    @ Aya

    O descrie foarte interesantă a lui RT.


  1. 1 Tema externalităţilor « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe septembrie 8, 2010 la 5:25 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: