Cristian Tudor Popescu, Stefan Augustin Doinas si eu

Domnul Cristian Tudor Popescu cauta, in continuare, argumente pentru a si a-si demonstra ca atitudinea sa fata de mine in 2004 a fost cea corecta. Personal, nu cred ca e nevoie de asa ceva. Eu ii respect punctul de vedere de atunci ca si pe cel de acum. De altfel, nici nu cred ca punctul meu de vedere il intereseaza prea mult.

Zilele trecute, a scris un editorial despre o petrecere care a avut loc la Snagov. As spune ca impartasesc multe din opiniile sale in legatura cu acel eveniment. Pare cumva ca eu as fi fost personajul principal al acelei aniversari desi domnul Popescu omite sa spuna ca eu nu am participat la acel eveniment.

De multa vreme am incetat sa judec pe cineva (cu exceptia lui Traian Basescu). Multi dintre cei pe care i-am cunoscut au mers pe drumurile lor si nu-mi permit sa-i condamn.  Fiecare va invata, poate, din propriile greseli.

In ceea ce priveste anul 2004, am impresia ca diferenta dintre mine si domnul Cristian Tudor Popescu este  aceea ca eu m-am schimbat, recunoscandu-mi (in primul rand, mie insumi) erorile pe care le-am comis.

Si pentru atunci dar si pentru acum, am recitit ( a cata oara ?)  „Mistretul cu colti de argint”  (poate si o forma de penitenta intarziata ), adaugand aici cuvintele pe care mi le-a lasat, pe volumul sau de versuri daruit in urma cu aproape cincisprezece ani, poetul Stefan Augustin Doinas :

81 Răspunsuri to “Cristian Tudor Popescu, Stefan Augustin Doinas si eu”


  1. 1 Jr. iulie 15, 2010 la 8:57 am

    De câte ori îl văd pe Cristian Tudor Popescu mă încearcă două sentimente ciudate: îmi vine să plâng de cele mai multe ori, sau să-l înpuşc fără ezitare. Când miorlăe, când latră. Băiatul joacă numai pe extreme cu orice preţ.

  2. 2 Pali iulie 15, 2010 la 9:01 am

    Domnule Adrian Nastase NU va mai obositi cu CTP ! Este un produs expirat si riscati un botulism !

  3. 3 virgil iulie 15, 2010 la 9:02 am

    buna ziua
    cateva comentarii
    – cum sa existe o recunoastere (chiar interioara) a greselilor cand SINGURA persoana pe care o judecati e TB? Nu era corecta la comunisti chestia cu autocritica- adica in aceasta perioada neelectorala nu este mai corecta si mai benefica pt societate criticarea propriului partid? suna aiurea, dar cred ca onestitatea, decenta si curajul barbatesc sunt date de posibilitatea criticii prietenilor/ afinilor/ apropiatilor, tocmai pt ca acestia sa greseasca cat mai putin.
    – daca prioritatea tarii este sa scape de armata orange (sa ma scuze olandezii si loialistii irlandezi) ce mama ma-sii (pardon!) este asa de greu sa va armonizati cu liberalii- oare Necuratul va incurca din nou? Este cumva cineva din conducerea celor 2 partide un pic egoist? Ori se vede deja pe cai mari in 2 ani de acum inainte? De asta cred ca e buna putina auto-critica PUBLICA!
    – am si eu o intrebare- daca veniti la putere (acu sau in 2011 sau in 2012) si dispare cota unica, ne intoarcem la un sistem de taxare gen 2003-2004- adica cota progresiva dar mari facilitati pt consultanta, castig pe bursa, microintreprinderi, tarife mici pe succesiune si taxe pt imobile mici? Pe cuvant ca DA? Ca sa stiu ce fac…
    La acest ultim punct chiar astept un raspuns, cred ca in comun si solidar cu altii.
    Multumesc anticipat
    Virgil.

  4. 4 Negro-Pontes iulie 15, 2010 la 9:15 am

    Domnul CTP este specialistul in toate: tennis, film, politica, societate civila etc. Este o personalitate marcanta a societatii noastre si cu siguranta va ramane in istorie ca cel care a spus despre Nadal ca este „un giroscop al preciziei si un halterofil al tennis-ului”.

  5. 5 Fragmentarium Politic iulie 15, 2010 la 9:23 am

    @Adrian Nastase:
    „De multa vreme am incetat sa judec pe cineva (cu exceptia lui Traian Basescu). Multi dintre cei pe care i-am cunoscut au mers pe drumurile lor si nu-mi permit sa-i condamn. Fiecare va invata, poate, din propriile greseli.” Orice spirit avizat va deslusi in aceste cuvine o exceptionala filosofie de viata, care consoneaza pe deplin cu morala crestina („Nu judeca, pentru a nu fi judecat”). Desigur, cu exceptia amintita, dar in beneficiul celor multi (din nou, o idee de inspiratie christica). Este, realmente, un lucru de mare valoare sa inveti din greselile proprii si, mai ales, sa recunosti acest fapt in mod public. Cred in Adrian Nastase si in filosofia sa politica. Nimeni nu pleaca cu nimic din aceasta lume, dar fiecare poate lasa in urma sa ceva folositor propriului popor.

  6. 6 Doru Coarna iulie 15, 2010 la 9:40 am

    Eeei, CTP pazeste democratia, a adulmecat-o el acolo, la Snagov, apoi o aporteaza in Gandul si gata, a salvat-o!

    Functia „Cuget, deci exist”, devenita multiforma prin „Cuget public, deci exist”, finalizeaza invariabil in producerea de valuri pe stoc, specialitate a eminentului model de top ce are totusi meciuri grele in picioare, dincolo de comics-urile solitare.
    Asta-i sitcom, cand servesi doar garnitura.

  7. 7 Blizzard iulie 15, 2010 la 10:14 am

    @CTP (daca citeste pe aici)

    CTP-ul a fost candva editorialistul nr. 1 pentru mine. Cu multi ani in urma.
    Intre timp, am crescut (mai mult sau mai putin) ca orice tanar si am renuntat la a mai avea nevoie de „traducerile” altora in ceea ce priveste realitatea si sa ma bazez in mare masura pe ce vad si simt eu.
    Gazeta unde lucreaza dumnealui este printre cele pe care le citesc zilnic dar editorialele sale nu-mi mai trezesc simpatia, asa ca le las la urma, daca mai ramane timp; intamplator, chiar l-am citit pe cel de ieri.
    De asemenea, schimb frecvent canalul cand urmaresc meciuri de tenis comentate de dumnealui.

    Are si CTP-ul nevoie sa se reinventeze ca orice om ajuns in top, daca doreste sa se mentina acolo.
    Nu stiu cat de tarziu este pentru dumnealui sa faca acest lucru dar cu siguranta figura lui ma face sa cred ca e genul rezistent la schimbare.

  8. 8 Socrate iulie 15, 2010 la 10:19 am

    Referitor la articolul lui CTP, care m-a enervat si pe mine, i-am postat comentariul de mai jos.
    “Felicitari, domnule CTP. Nici Mircea Mihaies nu ar fi putut scrie un articol mai placut lui Zeus. Va portocalizati pe zi ce trece. Parca va vad decorat cu Serviciul Credincios. Atacati din toate pozitiile PSD-ul, de parca ati fi membru PDL. Cat despre economie, genocid social si dezastrul economic, cui ii pasa ? “
    Spuneti, si aveti dreptate, despre CTP : “Domnul Cristian Tudor Popescu cauta, in continuare, argumente pentru a si a-si demonstra ca atitudinea sa fata de mine in 2004 a fost cea corecta.”
    CTP este un orgolios. Nu poate sa recunoasca in ruptul capului ca a gresit. Cauta argumente ca sa-si dovedeasca sie insusi si altora ca nu a gresit. CTP se considera infailibil.
    De gresit, a gresit, si inca masiv. Un partid si un om care a adus crestere economica nu trebuie si nu pot sa cada de la guvernare. Asa se intampla in toate democratiile vestice. CTP si toata media au militat in 2004 pentru inclcarea acestui principiu de facto. Si nu numai in 2004 ci si in 1996.
    Un om superior poate sa-si recunoasca greselile. CTP demonstreza ca nu este un om superior.

  9. 9 G.P. iulie 15, 2010 la 10:43 am

    Este poezia care m-a incantat si intristat in aceeasi masura la fel ca si „Moartea caprioarei” a lui N.Labis.
    Va doresc O Zi Frumoasa !

  10. 10 contele iulie 15, 2010 la 11:41 am

    Domnule Adrian Năstase , Manuela ,

    Mă las bătut cu Remus Truică ăsta , sistemul m-a învins . Eu atâta am întrebat de el încât am bătături la deget . OK , asta e , dar am un gust amar …

  11. 11 contele iulie 15, 2010 la 11:57 am

    @ Doru Coarnă

    ” Dar puneti voi niste nemti sau japonezi sa treaca prin ce a trecut poporul asta si apoi discutam. ”

    Vai , vai , sireacu popor român ! Suntem în plină Mioriţă ! Iată cum fuse cruntă soarta cu noi ! Înţeleg că suntem mai puternici şi mai muncitori decât germanii şi japonezii ! Înţeleg că parcursul lor istoric reprezintă un fleac pe lângă influenţa globală decisivă a traiectului nostru universal . Înţeleg că noi AM FĂCUT istoria , nu germanii şi japonezii . Că noi am luat bombe atomice în cap , noi am avut ţara făcută ţăndări . Ştiu , ştiu , te refereai la politicieni … Domnule , politicienii reprezintă imaginea poporului , spune-mi ce ţară eşti ca să-ţi spun ce clasă politică ai .

    Iartă-mă dar nu m-am putut abţine ! Lamentaţiile astea mioritice au avut darul să-mi însenineze ziua . Mulţumesc !

  12. 12 din brasov iulie 15, 2010 la 12:25 pm

    CTP e de citit,de vazut,de ascultat,dar acum noi nu trebuie sa cadem in extaz pentru orice idee, scriere, a lui.Acum nici nu am inteles prea bine legatura dintre A.Nastase si baiatul(vorba vine baiat!)ala.Ca a fost in nu stiu ce perioada a vietii sale subalternu lui Nastase,a avut o functie.OK!Dar petrecerea e in zilele noastre,mai are ala vreo functie,mai e A. Nastase prim ministru ?Ce rost a avut,in mintea lui CTP,’arcul peste timp’?Cred ca CTP vrea sa para echidistant,adica dau si-n Baselu, da’ nu-l uit nici pe Nastase!Sau vrea sa sugereze ca ‘uite cat s-a imbogatit ala pe vremea cand era Nastase sefu’ lui,ca si acu’ mai are bani!(bani,care ar aparea ca fiind castigati in mod necinstit).CTP are de mult politica lui si idei,atatea cate are,fixe!Iar ‘pontul’ cred ca i l-a dat cineva din anturajul sau subordinea basescianului ‘ia mai zi bre’ si de Nastase ceva,lasa tenisu’,ca ia uite ce bairam da ala la Snagov,cum cine?ala care a fost angajatu’ lu Nastase!E,acum ce sa facem,tre’ si CTP-ul sa traiasca,sa manance o paine,scriitura suna a ordin!Scrie ma si de Nastase ceva!

  13. 13 C-tin MANOLE iulie 15, 2010 la 12:40 pm

    CTP exceleaza in analiza macra a evenimentelor, are un spirit de observatie ascutit , iar mestesugul cuvintelor intortocheate, cautate zile intregi si silabisite pana la perfectiune in fata oglinzii, il detaseaza fata de ceilalti editorialisti.
    Peste toate astea, omul este stapanit de ura! Are frisoane cand isi aduce aminte ca cineva poate sa-i raspunda cu ironie, ca poate sa-l duca in derizoriu. Asa ca atacul recent al CTP-ului nu este intamplator, cu ceva timp in urma (1-2 luni) AN l-a persiflat intr-un articol in JN, sau postare pe blog, CTP a fost nevoit sa inghita cu noduri cele scrise, a dat o replica vaga, simtea ca este deplasat daca isi revarsa laturile sale obisnuite si…a asteptat. A venit un moment cu un chef oarecare, si-a dat seama ca poate lega personajul de AN si voma CTP-ista a aparut in toata splendoarea! URA este esenta CTP-ului!

  14. 14 Gabriela Savitsky iulie 15, 2010 la 12:54 pm

    Maestrul meu, E.B., un caracterolog de fineţe şi un cunoscător de oameni cu fler, l-a numit pe Cristian Tudor Popescu cu cognomenul „Cracadilul”; asta cu ani în urmă.
    Mai multe n-ar fi de spus.

    Mi-a plăcut foarte mult acest articol. Nu pentru că e vorba de CeTePe-ul, nici pentru olograful dantelat al lui Augustin Doinaş. Ci pentru că l-aţi scris cu un mic nod în gât. Emoţia este vestibulul unui suflet primenit.
    Cinicii şi ticăloşii nu se emoţionează niciodată.

  15. 15 tiberiu iulie 15, 2010 la 12:58 pm

    @ Virgil
    Intrebare la obiect privind greutatile in creearea unei aliante politice si de guvernare PSD-PNL
    Raspuns (via V.Vosganian): cel care ridica obstacole este d-l Ponta care mizeaza intr-o viitoare victorie PSD la alegerile parlamentare si (visand la pielea „ursuluui din padure”) spera sa guverneze singur sau de pe pozitii de forta.
    Simplu !

  16. 16 blogideologic iulie 15, 2010 la 1:02 pm

    @ contele spune: „Lamentaţiile astea mioritice”.
    Frecvenţa crimelor în zona de munte era mai mare decât la câmpie. Statistică.

  17. 17 Blizzard iulie 15, 2010 la 1:09 pm

    Desi traim vremuri grele si corabia e condusa de incompetenti si banditi, nu trebuie sa uitam ca nici PSD-ul nu a fost usa de biserica.
    Din punctul asta de vedere, articolul CTP-ului e binevenit; are darul de a ne aduce aminte de unele lucruri insa maniera pompieristica in care a fost scris, culminand cu o comparatie referitoare la obiceiurile unor neamuri barbare, m-a facut sa-i adresez (in gand) o zicala populara „de bine”.

    In alta ordine de idei, sustin si cred ca, in general, nu premierul si ministrii sunt principalii hoti si banditi ci aia de sub ei care apar ca cipercile dupa ploaie (sau ca hienele) in diverse functii de la nivel central sau local.
    Si pentru prostiile lor platesc: partidul si liderii cu vizibilitate crescuta care de cele mai multe ori isi asuma conducerea unor institutii foarte importante. Sunt convins ca dl. Nastase regreta ca a pus in functii o multime de indivizi dubiosi…

    De aceea intreb si eu: nu-i mai bine ca acei indivizi care odata ajunsi la putere se pun pe facut prostii sa raspunda direct in fata justitiei iar partidul si liderii sa-i spuna „du-te si apara-te in justitie, pana cand nu iese sentinta definitiva nu mai avem ce discuta”?

  18. 18 evelics iulie 15, 2010 la 1:11 pm

    Se vede din ce în ce mai bine că în 2004 s-a gresit profund.Această afirmatie impersonală acoperă deopotrivă ziaristi si alegători.Unii ziaristi,precum dl. CTP,au reusit ,probabil,să deturneze un număr mare de voturi(la figurat vorbind)si să încline balanta în partea care se dovedeste acum nefastă.Dl.CTP nu este un personaj lipsit de inteligentă,dimpotrivă,dar uneori(din păcate în probleme importante)este alăturea cu drumul,poate din teribilism,poate din neputinta de a admite că greseste.Si mai atrage ceva atentia la domnia sa:nu stiu dacă este o trăsătură intrinsecă sau o postură bine exersată,dar vesnica sa încruntare ar putea servi ca model pentru o pictură tematică.Altfel,este un ziarist talentat si…spectaculos.Poate vă va cere,nu scuze,ci iertare,cândva.

  19. 19 blogideologic iulie 15, 2010 la 1:26 pm

    @ contele
    Balada Mioriţa începe cu : “Pe-un picior de plaiu,/Pe-o gură de raiu”. Este şi un vechi arhetip cultural universalist incorporat aici. Arhetip folosit şi în vremurile moderne, în definirea varietăţii cantoriene.

  20. 20 Mihnea Georgescu iulie 15, 2010 la 1:34 pm

    Haideţi că scrie foarte mişto Popescu! V-a dat clasă…
    Râd şi acum după ce am citit articolul cu pricina…

    Pe de altă parte, chestia cu „omagiul” lui Doinaş îmi evocă limba de lemn a celor care îl lăudau pe Răposatul… tot cu „OMAGIU”… anumite cuvinte au căpătat o conotaţie negativă, dar CTP-ul este genial pentru că este mereu proaspăt.

    Combate bine, ce mai!

    (Sper să nu mă cenzuraţi 😉 )

  21. 21 Sami iulie 15, 2010 la 1:52 pm

    CTP este un „latrau” si un lingau. Personal ma prost dispune de cate ori apare la TV. Nici sa nu va ganditi sa va pierdeti timpul cu unul ca CTP. Dumneavoastra sunteti o personalitate , iar CTP unul care in afara de a-i critica pe toti si toate si de a le sti el pe toate nu se pricepe la nimic. O avea si el fanii lui, dar nu este cazul sa va coborati la nivelul lui.

    Si stiti care este diferenta? Cine munceste mai si greseste, dar cine sta si critica ca CTP doar da din gura dar nu se vede nimic in urma lui. Este foarte usor sa bati din gura la adresa altuia.Este insa mult mai greu sa creezi ceva ,chiar daca risti sa mai si gresesti.

    Oricum, asta cu critica ,dar fara propuneri si idei constructive a devenit sportul national preferat al romanilor. Majoritatea critica,dar fara solutii concrete,asa ca…sa ne lase si sa se duca.

    Macar cand critici, sa incerci sa pui si ceva in loc nu?

  22. 22 Draghi Puterity iulie 15, 2010 la 2:03 pm

    Demonii care il bantuie pe CeTePeu vin din interiorul lui. Orice cititor sensibil si de buna credintza isi da seama de asta.

  23. 24 tiberiu iulie 15, 2010 la 2:41 pm

    @AN
    CTP ,atat cat il cunosc, este un tip inteligent si „coltos”, insa vrea sa-i fie recunoscuta principialitatea si echidistanta sa. De aceea vrea sa-si asume dreptul si libertatea de a „musca” din orice politician i se casuna la un moment dat. Daca va musca pe cineva astazi nu inseamna ca maine nu va musca din altul sau din acelasi. Ar fi absurda asteptarea ca CTP sa se comporte altfel decat a-si musca victima care ii pica la „gura” tot asa cum e greu sa astepti de la un buldog sa „regrete”ca a muscat pe cineva vreodata. A „musca” este natura lui CTP !

  24. 25 George Ban iulie 15, 2010 la 2:54 pm

    Pentru cei care il acuza pe Ponta, sau pe Antonescu, sau pe amandoi:
    Domnilor, chiar nu vedeti in ce lume traim? Credeti ca amaratul de la Cotroceni, chiar in conditiile in care PDL ar ramane cu 10 % in Parlament, ar accepta un guvern Ponta-Antonescu? Suspendare, veti spune atunci. Dar asa cum am mai scris anterior, in conditiile actuale, orice alegere, orice referendum, sunt dinainte castigate de Basescu. Pentru ca si-a perfectionat la maxim mecanismele de furat voturi si nimeni nu a fost capabil sa il opreasca. Si in loc sa ne concentram pe impiedicarea furtului, despicam firul in 14 cu lucruri secundare. Il acuzam pe Ponta ca nu vrea sa faca guvern PSD-PNL!!!! Pai are loc de Basescu sa-l faca, fara alegeri? Si apoi chiar cu alegeri castigate cu 80 %, pune Basescu pe Ponta sau pe Antonescu, sau pe Johannis, prim-ministru? Va forta alte alegeri, si alte alegeri, pana cand lumea il va lasa iar pe nebun sa-si faca damblaua! Concluzia: Trebuie sa existe o forta suficient de puternica pentru a-l indeparta pe Basescu! Altfel ne certam degeaba!

  25. 26 Spiridus iulie 15, 2010 la 2:57 pm

    Problema dlui CTP, dar si a multor altora care scriu „la gazeta”, este ca nu are (au) decat certitudini. Daca nu ai indoieli, nici nu poti sa te schimbi.

  26. 27 Observator iulie 15, 2010 la 3:00 pm

    Am citit si eu articolul lui Cristian Tudor Popescu. Pana la urma, domnule Nastase, ca vreti sau nu vreti, ca ne place sau ca nu ne place, ca presedintele PSD o fi fost Mircea Geoana sau o fi Victor Ponta, ultimii ani ii raportam la doi vectori: Adrian Nastase si Traian Basescu.

    Iar ideea pe care o prezinta CTP e cam aceeasi din postul dumneavoastra anterior – clasa politica se degradeaza. Si ar trebui rapid facut ceva sa ne recastigati increderea (nu dumneavoastra personal, ci intreaga clasa politica).

    Pana atunci vor veni la vot numai optimisti incurabili, asa ca mine.

  27. 28 Doru Coarna iulie 15, 2010 la 4:09 pm

    @ Contele,

    Nu m-am referit la bombe atomice si bombardamente de exterminare, nici la clasa politica, ci la faptul ca avem un popor erodat psihologic, consumat nervos, si caruia nu i se ofera nici ultima sansa sa vada vreo ameliorare intr-un viitor oarecare, fie el si indepartat.

    Psihologic rezisti mai bine daca ti se spune ca dureaza atat daca faci asta, dar cand afli ca orice ai face raul va dura la infinit pentru tine, atunci cazi nervos. Daca iei o bomba atomica, te astepti sa treaca razboiul, ceea ce s-a si intamplat, dar daca primeste o bomba in fiecare zide marti, o iei razna. Mai clar nu pot, dar ma bucur ca te-am amuzat.

    Uita-te la nemti, estul inca se simte acolo si acum, dupa 20 de ani de pumping. Adauga o revolutie, niste hotie, niste manele, un Boc, un Basescu, un Isarescu la Deutsche Bank, o Nutzi, ridica cat poti scontul ca sa salti preturile si de aici sa iei tva gras, si apoi uita-te la ei…

  28. 29 florin m. iulie 15, 2010 la 4:10 pm

    Contele

    Subscriu pozitiv!
    🙂

  29. 30 Doru Coarna iulie 15, 2010 la 4:18 pm

    Revin, Conte,

    am uitat sa-ti spun ca nu trebuie amestecata Miorita aici, pe vremea ei se statea bine cu nervii, acum Miorita e cam nevrotica cand afla una luni, alta marti, si tot asa, totul numai si numai ca sa se ascunda incompetenta jucausului.

  30. 31 mircea iulie 15, 2010 la 4:20 pm

    un raspuns elegant din care poate sa invete si CTP-ul ,mi-a placut …

  31. 32 ramo iulie 15, 2010 la 4:21 pm

    Hmm, m-am decis sa-ti mai scriu cate ceva, dar astazi chiar inchei lunga mea interventie!
    Ok, legat de discutia despre rule of law si imporanta sa pentru democratie, atrag atentia asupra urmatoarelor lucruri: Legea trebuie sa se subordoneze aspiratiilor sociale, reglemantand un cadru in care acestea sa poata fi realizate, si sa sanctioneze devierile de la comportamenul prescris. Ar fi bine ca sanctiunea sa intre intr-un proces de obiectivare, deoarece avem o foarte mare problema de perceptie la nivel national. Mereu incercam sa gasim vinovati, in loc sa ne intereseze sanctionarea celor responsabili. RESPONSABILITATEA justifica PEDEAPSA. De exeplu, daca parintii platesc pentru greselile copiilor nu o fac pentru ca sunt vinovati ci pentru ca sunt responsabili. Exista un fel de vinovatie prezumata absolut in cazul raspunderii obiective. Apropo de acest lucru, propunerea Guvernului de scadere a pensiilor putea fi respinsa de catre Curte fara a se ajunge la chestiuni de fond. Motivul juridic al guvernantilor a fost art 53. privind securitatea nationala. Curtea putea declara neconstitutionala legea datorita motivului invocat pentru aplicarea ei, prin neconsiderarea imprevizibilitatii economico-financiare ca motiv de restrangere a unor drepturi si in felul acesta sa stabileasca un precedent. Ti-am spus ca statul e ultim garant. Asta il face responsabil de masurile necesar a fi luate in vederea justificarii fiintei sale. Exista un principiu in drept: “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans” . Traducere: Cine l-a pus pe Tariceanu sa “ciuruiasca” bugetul, cine i-a pus pe astia sa mareasca TVA-ul, cine…..?. Indeplinirea functiilor esentiale ale statului, fara de care acesta nu ar exista, sunt garantate integral de catre insusi statul ( stat ce poate fi si el asigurat de catre institutii private, cum se intampla in SUA, dar e destul de periculos…) … si cu ocazia asta mai citez cate ceva din lucrarea de licenta:
    „Prin lucrarea „De Indis”, lucrare ce nu a fost publicată în timpul vieţii sale, dintr-un motiv pe care nu am reuşit să-l descopăr în cercetările mele, Grotius a introdus în istorie noţiunea de drept natural (Ori cel puţin el este asociat cu această teorie sau cu sistematizarea ideii vagi cvasi intuitive de drept natural. Probabil, mulţi antecesori geniali ai săi au avut-o avut în vedere, dar au fost mai puţin cunoscuţi. Pare chiar logic ca noţiunea să fi reprezentat o preocupare pentru orice filosof, din cele mai vechi timpuri, de când s-a conturat în mintea umană întrebarea „Cine sunt?”, sau altfel spus de când există conştiinţa de sine. Dar la fel de probabil e că lupta pentru existenţă să fi estompat dramatic orice percepţie a unui drept inerent uman şi respectabil necondiţionat.). De la conceptul de drept natural până la un drept al păcii, al războiului just şi al mării libere nu a fost decât un pas. Dacă oamenii au un drept natural care e necesar a fi respectat sub orice formă, indiferent de condiţii, întregul comportament social trebuie să se supună respectării acestor drepturi. Pornind de la acest principiu, dreptul războiului nu mai poate fi un drept al forţei ci unul defensiv şi preemptiv (de protecţie). Raţionamentul, dacă este însuşit şi respectat nu poate să nu schimbe întreaga percepţie asupra relaţiilor internaţionale şi exact acest lucru s-a întâmplat. Chiar la câţiva ani de la moartea părintelui dreptului internaţional, s-a încheiat Pacea Westfalică. Tratatele încheiate în urma negocierilor au impus principiul echilibrului între puteri.
    Am putea să ne întrebăm, oare care sunt drepturile naturale şi de ce sunt ele naturale? Şi cel mai simplu răspuns şi răspunsul pe care l-a dat şi Hugo Grotius este că drepturile naturale ţin de natura umană, de ceea ce îl face pe om să fie om, deductibile din însăşi definiţia omului. Omul este prin definiţie un animal social. Omul, ca orice altă specie, are instinctul de autoconservare. Care sunt implicaţiile celor doua premize? Că nu vei putea niciodată să iei decizii care să afecteze aceste porniri umane şi care să fie juste şi efective, atâta timp cât nu se schimbă însăşi natura umană. Omului trebuie să-i oferi un cardu în care să se poată desfăşura liber şi să interacţioneze cu semenii săi dar nu în ultimul rând, trebuie să-i asiguri un cadru care să-l protejeze ca entitate fizică, pentru a evita să o facă singur, caz în care prima condiţie (a asigurării unei societăţi) nu poate fi îndeplinită.” –Continuare

  32. 33 ramo iulie 15, 2010 la 4:23 pm

    „Încă din timpul războiului, americanii s-au gandit sa construiască o nouă organizaţie internaţională care să fie continuatoarea Ligii Naţiunilor şi care să asigure pacea la finele războiului. Liga Naţiunilor era o instituţie deja caducă. Nu ar fi avut puterea să restaureze un climat de pace şi să işi poata impune deciziile. Din acest motiv, în anul 1939 F. D. Roosevelt sub egida Departamentului de Stat SUA a luat decizia înfiinţării Naţiunilor Unite. Aceasta a fost infiinţata aşa cum a fost planuit, la finele celui De-al doilea război mondial, în anul 1945. Liga Naţiunilor nu era încă desfiinţata oficial. Posibil să fi fost nevoie de o perioadă de timp pentru a se face „lichidarea”, respectiv a se trece instituţiile care s-a dovedit în timp că funcţionau bine sub nou infiinţata ONU. Roosvelt a gândit în aşa fel noul sistem, încât să permită doar unor mari puteri sa deţină arme( Marea Britanie, Statele Unite, Uniunea Sovietica şi China). A înteles că pentru a face noua organizaţie să funcţioneze, trebuia ca de această dată SUA să se implice activ. Dar pentru a-şi asuma un asemenea rol, cei care doreau sa adere la noua organizaţie trebuia de fapt să se supuna condiţiilor Statelor Unite. Acest sistem de securitate colectiva presupunea o acţiune concentrată a celor Patru Poliţisti, rolul acestora fiind tocmai garantarea securităţii sociale şi eventual de a crea impresia că ONU va avea şi o putere sancţionatoare. Nu foarte mulţi au înteles cum a putut presedintele american să ia şi Uniunea Sovietica în calcul. Să fi fost o eroare? Mă îndoiesc. Să fi existat inţelegeri secrete? Nu se stie. Dar cum bine spunea Kissinger: ” Să fi căutat Roosvelt în toata lumea şi tot n-ar fi gasit un interlocutor mai diferit de el decât Stalin. În vreme ce Roosvelt vroia să implementeze conceptul wilsonian al armoniei mondiale, ideile lui Stalin despre felul de a conduce politica internaţionala erau strict cele promovate de conceptul Realpolitik, al Lumii Vechi. Când la Conferinţa de la Potsdam, un general american a încercat sa-l flateze pe Stalin observând cât de placut era sa vadă armatele rusesti în Berlin, Stalin a replicat tăios, ” Ţarul Alexandru I a ajuns la Paris”. ”
    Nu ştiu ce anume a discutat Roosvelt cu Churchill în cadrul Conferintei Atalntice dar se poate să se fi înteles ca Marea Britanie să ţină sub control Rusia intr-un fel sau altul. În mod cert însă, americanii au dorit să ofere un exemplu şi să arate statelor lumii că SUA şi Marea Britanie sunt serioase în intreprinderea lor. În urma acestei conferinţe s-a adoptat unul dintre cele mai importante acorduri comerciale internaţionale, GATT.
    Roosvelt si-a jucat rolul în istorie aproape impecabil. Politica externă SUA este ghidata de trei principii: Cooperare nu compromis, Niciodată să nu renunţi la discursul public care subliniează principiile pe care le doresti respectate în societate(niciodată!), Incearcă să nu promiţi mai mult decat stii că poţi îndeplini şi dacă ai promis fă tot posibilul sa te ţii de promisiune. Mai sunt şi altele, dar consider că acestea trei ar fi cele mai importante. Nu cred că presedintele american nu a avut unele discuţii ceva mai cinice şi mai secrete cu Churchill sau chiar cu Stalin. Tot ceea ce ne este accesibil nouă astăzi, s-a dorit a ne fie accesibil. Însă discursul public al presedintelui american a fost mereu idealist, pacifist si, cum ar spune americanii, „uplifting”. Să nu uitam că CIA-ul a fost infiinţat chiar dupa război şi în mod sigur a fost gandit cu cel puţin caţiva ani înainte. SUA, era şi ea în depresiune economica dupa război şi nu se putea risca în niciun fel o revoltă populara (să nu uităm că americanii de rând nu au dorit ca SUA să intre în război). Politica dusă faţă de Rusia a fost gândită în felul următor: Se dorea ca Rusia să fie de partea Statelor Unite pentru a evita o alianta ruso-germana. Este plauzibil ca americanii sa fi ştiut de acordul lor secret şi dacă nu au ştiut de el, să-l fi intuit. Principalul scop era ca războiul să fie încheiat cu orice preţ şi fără ca Germania să iasă învingatore, dar nici să nu fie distrusă, nu de alta dar asta putea stârni un val de compasiune şi să se intre intr-un cerc vicios (din nou). Deja era planuită în detaliu consituirea ONU şi CIA şi în asemenea mod trebuia dusă politica externă încât aceste obiective sa fie atinse. De aceea Roosvelt nu a promis niciodată Rusiei nimic concret şi a mutat accentul de pe distribuţiile geo-politice pe realizarea unui obiectiv comun, a unei păci universale, a unei cooperari între state etc. Americanii sunt idealişti prin natura lor dar consilierii preşedintelui erau probabil ceva mai realişti. Cred că această atitudine americană a fost şi cea care l-a determinat pe Stalin să joace pe mai multe planuri. Eu inţeleg foarte bine ambele mentalitaţi, şi pe cea americana şi pe cea rusă, pentru ca am crescut sub o sinteză a lor. Ruşii sunt exacţi şi pragmatici şi au nevoie ca lucrurile să fie foarte clar stabilite, neluând în calculul lor politic teorii şi idealuri. Americanii sunt ceva mai fantezişti, mai entuziaşti, încrezatori în puterea fiinţei umane, convinşi că speranţa este cel mai important lucru. Chiar dacă Roosvelt a jucat calculat, spiritul care l-a ghidat a fost cel menţionat mai sus, spirit care mai mult ca sigur inducea o mare neincredere ruşilor. Ceea ce-i face pe americani să fie mereu câştigători e faptul că ei chiar înţeleg mentalitatea celor din est, numai că nu o îmbrăţişează. Felul în care tratează problemele poate crea aparenţa naivităţii şi a slăbiciunii dar istoria a dovedit că aroganţa e cea mai mare slabiciune şi aceasta nu e atributul de identificare SUA.
    Mai cred (şi-mi permit să speculez pentru a valorifica farmecul libertăţii creatoare şi pentru că nu am povara numelui) că SUA avea nevoie de o Rusie puternică în Est, care să poată controla eventual Japonia şi chiar să vegheze asupra ţărilor mici est-europene. Dacă nu au dorit acest lucru, cineva din ceruri sigur l-a dorit pentru că s-a realizat şi pentru că evoluţia evenimentelor are un fundament logic irefutabil. Dacă ţările din est treceau sub supravegherea Rusiei dar având totuşi independentă şi posibilitate de autodeterminare, marile puteri din vest erau blocate. Nu ar mai fi reusit să catalizeze un nou război oricat ar fi încercat, şi mai mult decat atât, s-ar fi văzut nevoite să se orienteze spre politca interna( datorita presiunii sociale, care s-ar fi creat inevitabil). Ţările mici din est aveau posbilitatea sa intre într-un proces de dezvoltare controlat şi astfel să se evite eventuale conflicte între ele.
    Dacă începeau dupa război să plonjeze într-o lupta de clasă, presiunile puteau fi atât de puternice incât să ducă la conflicte atât interne cât şi externe. Zona de vest cunoscând civilizaţia de ceva timp şi având deja gustul capitalismului, putea să reziste mai usor presiunilor de după război şi să devină stabilă într-un timp rezonabil. Pe lângă acest lucru, asupra sa veghea şi ochiul Marii Britanii. În anul 1944, Churchill a întocmit un plan în vederea împărţirii sferelor de influenţă. Şi a stabilit chiar şi cote procentuale.” În timpul unei vizite de opt zile la Moscova, Churchill a schiţat un angajament al sferelor de influenţă şi i-i l-a înmanat lui Stalin. În el lua în considerare o delimitare a sferelor de influenţă sub forma de procente, conform careia Marea Britanie obtţinea 90 de procente în Grecia, iar Uniunea Sovietica 90 de procente în Romania şi 75 de procente în Bulgaria; Ungaria şi Iugoslavia erau impărţite egal, cu câte 50 de procente. Stalin a acceptat pe loc- deşi Molotov, în cea mai buna tradiţie a comerţului cu cai, a căutat în cursul unui dialog cu Eden sa ciuntească procentajele acordate englezilor, făcând sovietelor o mai mare parte în fiecare dintre ţările est-europene, cu excepţia Ungariei.” Kissinger, Diplomatia.
    Stalin a promis organizarea de alegeri democratice în Europa de Est, după ce Churchill şi Roosvelt au acceptat guvernul comunist de la Lublin ( pînă astăzi nu am înteles foarte bine importanta strategică a Poloniei). Nu cred ca nu a încercat să se ţină de cuvant, nu vreau să-l bănuiesc pe Stalin de bluf dar lucrurile nu s-au realizat chiar cum şi-ar fi dorit americanii. Oare aici sa fi fost binevenit concretismul lui Stalin? Populatiile din zonă erau destul bine închegate şi chiar cu un simţ patriotic dezvoltat. În aceste condiţii trebuia: 1. Să se fi facut infuzii de elemente straine; 2. Să se instaleze un Guvern care să propage ideologia comunistă şi să glorifice Rusia (URSS-ul); 3. Probabil, să se menţină trupe rusesti în zonă( acest lucru s-a întamplat, nu stiu şi cât de necesar a fost, am cunoştinţe destul de slabe în domeniul strategiei militare).” – Continuare

  33. 34 ovidiu stoenescu iulie 15, 2010 la 4:27 pm

    Domnule Nastase,orice ati crede dumneavoastra CTP este un mare ziarist,insa se vede clar ca incercati din rasputeri sa ascundeti faptul ca nu-i puteti ierta criticile vehemente care si ele au contribuit la pierderea alegerilor in fata lui T.B. Faptul ca ati reusut performanta sa va recunoasteti greselile(care au fost slava domnului)dumneavoastra insiva pentru noi cei multi nu inseamna mare lucru si din pacate pentru dumneavoastra nici pentru multi din fidelii psd.Da, toti invatam din greseli dar unii mai si recunoastem public dar nu atit de diplomatic incit de fapt sa nu spuneti mare lucru.Mai tineti minte cind spuneati ca una din marile greseli comise a fost proasta comunicare cu presa?Recidivati cu incapatinare sa fiti caustic si destept cu unii ca CTP.Sincer cred ca aveti din plin capacitatea intelectuala de a face fata oricaror dispute dar nu de acest gen si in acest fel, pentru ca am impresia ca nici dupa 6 ani multi ziaristi nu va iarta iar dumneavoastra nu prea duceti eforturile notabile de pina acum pina la capat in directia reconcilierii.

  34. 35 ramo iulie 15, 2010 la 4:28 pm

    „După cel de-al doilea război mondial, a devenit evident că sistemul internaţional va trece printr-un proces de schimbare majoră. Apariţia armei nucleare a făcut ca orice luptă pentru putere să fie de neeacceptat. Este cert că un al treilea război mondial nu ar dura prea mult şi că trebuie evitat cu orice preţ. De aceea unul dintre obiectivele ONU a fost reducerea armamentului nuclear iar astăzi politica SUA este axată pe realizarea dezideratului menţionat.
    ……….. Succesul delegitimării războiului atât de urmărit de SUA şi ONU a fost uşor umbrit de prezenţa Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Americanii au încercat să convingă statele, dar mai ales populaţiile acestora, că războiul are o natură preventivă şi că este dus pentru asigurarea unei stabilităţi în zonă, prin eliminarea grupărilor extremiste. Din păcate, majoritatea oamenilor cred că americanii sunt acolo în scopuri colonialiste şi pentru exploatarea în interes propriu a resurselor naturale (în special a petrolului). În realitate, Orientul Mijlociu este încă în Evul Mediu, dominat de extremism religios, şi cu resurse de petrol atât de bogate încât în caţiva ani ar putea domina lumea. Toate aceste elemente nu pot duce decât la dezastru dacă SUA nu reuşeşte să preia controlul statelor cheie din zonă.”
    “…………. Unele obiective sunt realizate cu ajutorul ONU iar altele cu ajutorul trupelor militare. Un organism militar care duce o politică activă în Africa este „AFRICOM”. Acest organism este de fapt o trupă de comando a Departamentului de Stat al Apărării SUA.
    AFRICOM a fost oficial activată la data de 1 octombrie 2008. Trupele sunt conduse de generalul Ward, un om extraordinar şi foarte inteligent. Am avut ocazia să intru în legatură cu unul dintre militari şi pot să spun că am aflat numai lucruri încurajatoare. Îmi doresc din suflet ca oamenii din Africa să devină competitivi pe piaţa internaţională. Dezideratul SUA este acesta şi dacă nu vom pierii ca umanitate, va fi realizat în scurt timp.
    …Eu văd în procesul globalizării o modalitate de compensare universală. Fiecare parte se dezvoltă individual urmând ca învăţăturile acumulate, prin experienţa întotdeauna unică a fiecăreia să fie folosite pentru a aduce perspective diferite asupra lucrurilor. Multiplitatea de perspective oferă garantarea luării unei decizii corecte pentru viitorul umanităţii. Şi pentru că fiecare zonă a avut un alt ritm de dezvoltare, practic avem trecutul şi viitorul în acelaşi moment temporal.
    M-am gândit cum aş putea să explic de ce pentru a evidenţia dinamica dreptului internaţional m-am raportat atât de mult la partea care nu ţine strict de ceea ce percepem noi ca fiind juridic (Coduri, Tratate, jurisprundenţă etc.) şi pentru a fi cât mai clară, voi încerca să explic, în rândurile următoare, ceea ce presupune mecanismul „persistent objectors”.
    Ca regulă generală, judecătorul internaţional se dezinteresează de motivele care au dus la formarea unei norme, el trebuie să constate că norma care îi fundamentează decizia a fost creată în acord cu exigenţele formale şi să o aplice. Problema care apare e următoarea: cutuma este izvor de drept internaţional, ceea ce înseamnă că ea este normativă în măsura în care sunt respectate condiţiile care dau cutumei acest caracter. Condiţiile sunt intrinseci şi doar evidenţiate de doctrină, deci nu sunt relevante în discuţie. Având un efect creator de norme, cutuma condiţionează orice decizie potenţială a judecătorului internaţional. Cutuma nu este rezultatul unui organ legislativ ci este o rezultantă a istoriei. De facto, cutuma este acea tradiţie acceptată de subiecţii săi ca obligatorie şi formarea sa ţine de evoluţia unei societăţi la un anumit moment dat. În dreptul internaţional generatorul acestora e comportamentul subiectelor de drept internaţional, respectiv al statelor şi al OI. Mai mult decât atât, comportamentul unor state de a se opune unei norme în formare le scuteşte pe acestea de a răspunde internaţional în temeiul acelei norme. Acest comportament al statului trebuie să fie constant şi justificat, în sensul de a respecta principiile generale ale dreptului internaţional, principii care sunt mereu „actuale” în funcţie de dinamica politicilor internaţionale. Acest concept este denumit în doctrină, „persistent objectors” şi a fost confirmat, lex lata, în jurisprudenţa CIJ, în Afacerea dreptului de azil. În acest caz Curtea a statuat: „Presupunând că această cutumă există între anumite state doar în America Latină, ea nu poate fi opozabilă statului Peru care, departe de a adera prin atitudinea sa, din contră a repudiat-o, abţinându-se de la ratificarea …”.
    Opoziţia statului trebuie să apară în timpul formării cutumei. După formarea sa fiind considerată atitudine ostilă. În aceste condiţii, CIJ înainte să ia o decizie, analizează la modul cel mai concret întregul istoric al subiectelor de drept implicate în raportul juridic. Tot ceea ce s-a câştigat în baza unor norme internaţionale, rămâne câştigat, fiind irelevant faptul că percepţia dreptului nu a fost aceeaşi în diferitele perioade istorice. Chestiunea menţionată este foarte imporantă, pentru că dacă dreptul sistematizat se alienează prea tare de realitate, statele vor găsi metode de a-l eluda şi asta va duce la pervertirea întregului sistem. Dacă dorim un drept internaţional sistematizat avem nevoie de un sistem internaţional efecient înainte. Aşa funcţionează lucrurile în mod normal, în România sistemul de drept a apărut de facto înaintea statului, de aceea ne e şi atât de greu acum să trecem prin criza mondială. Forma fără fond a reuşit să se răzbune în cele din urmă dar nu am nicio îndoială că ne-a ajutat să evoluăm într-un ritm accelerat. Un lucru nu trebuie uitat niciodată: justiţia este un scop în sine dar Dreptul, nu. Dreptul trebuie să se subordoneze aspiraţiilor şi dorinţelor noastre generale şi să garanteze pe cât posibil respectarea celor individuale, în măsura în care corespund celor generale. Şi aici revenim la Hugo Grotius, şi la teoria sa despre drepturile naturale. Să fie oare aceeaşi dinamică circulară… sau principiul după care funcţionează memoria… sau unul şi acelaşi lucru?
    O problemă aparte a unui viitor globalizat, o reprezintă distribuirea echitabilă a resurselor şi construirea unui cadru care să permită dezvoltarea durabilă. În cazul repartizării resurselor naturale, soluţia e relativ simplă. Civilizaţia are nevoie de monedă pentru a evolua, odată creată dependenţa de ea, devine aproape imposibil de a face transferul la o economie naturală, fără a se risca revolte majore şi fără ca acest lucru să ducă la disoluţia statului. Din acest motiv, cel care controlează politica monetară, controlează şi statul dependent de aceasta. Până la urmă, odată cu evoluţia societăţii, nevoile devin din ce în ce mai complexe. Consecinţa acestui fapt este relativizarea valorii resurselor şi oscilarea ei. Politica monetară va trebui gândită şi practicată în aşa fel încât să nu afecteze dezvoltarea economică durabilă. Pentru ca sistemul internaţional să funcţioneze, feedback-ul trebuie să fie corect, ceea ce înseamnă că puterea monetară a unui stat va fi dată de nivelul productivităţii. Este posibil ca în viitorul apropiat să fie înfiinţate noi organisme internaţionale cu roluri specifice sau ca atribuţiile unora deja existente să fie extinse.” Sa nu uiti niciodata ceea ce am zis in legatura cu alienarea dreptului sistematizat de realitate, PLZ!:):P
    A, si nu cred ca trebuie exclusa raspunderea subiectiva din dreptul penal! Ea e foarte potrivita majoritatii infractiunilor contra persoanei si pana la urma si cea obiectiva se bazeaza pe o vinovatie prezumata. Mereu trebuie sa adaug completari de genul, pentru ca foarte multi oameni presupun ca sustinand un anumit lucru inseamna ca-l negi pe altul ( un altul care imbraca numeroase variatiuni), chiar daca ele nu se exclud reciproc prin semantica lor. Ma enerveaza ingrozitor! Eu ii spun heirupism!:):) Heirupismul are si o alta forma de manifestare: Deducerea unor concluzii care nu sunt consecinte necesare ale unui argument prezentat .
    –Continuare, incheierea + cate ceva despre socialism si Iluminatii din Bavaria, . Sper ca nu te stresez si ca ti se pare interesant ceea ce scriu.

  35. 36 Blizzard iulie 15, 2010 la 4:34 pm

    @Ramo
    Nu stiu de unde dai tu copy-paste dar in ce ai publicat mai devreme, nu se regaseste nimic despre CTP. Cred ca ai postat in locul nepotrivit.
    Totusi pentru cresterea eficientei energetice si minimizarea efortului cu degetul aratator pe rotita mouse-ului, pune si tu link-ul catre sursa si citeste acolo cine vrea sa citeasca.
    Multumesc pentru intelegere.

  36. 37 Harabula iulie 15, 2010 la 4:46 pm

    Domnule Nastase, n-o sa va vina sa credeti dar in modul de a prezenta lucrurile de catre C.T. Popescu, recunosc si tehnici utilizate de catre dv. Desigur un pic mai distilate.
    Sa zicem ca Udrea se duce la o nunta. Imediat va sari toata floarea cea vestita a opozitiei si se va arata indignata ca in vremuri de criza, cucoana danseaza. I se va evalua rujul, i se vor numara inghititurile si se va calcula cate paini pentru calici puteau fi cumparate cu un fel de mancare.
    Desigur dv,. nu va veti cobori pana la naturalismul d-lui Popescu, dar tot o veti sfichiui cu o ironie.
    Im amintesc eforul logic facut de dv. pentru a demonstra ca vorbele lui Basescu „Imi iubesc poporul” , dovedesc instrainarea lui de popor.

    Truica ăla si-a sarbatorit si el ziua dupa posibilitatile lui. Bine a facut. Chiar mi-a facut sa ma gandesc la un purcel de lapte. Am sa-mi rog nevasta sa-mi gateasca.
    Trebuie sa fii scrantit la cap sa te uiti in farfuria altuia pentru altceva decat pentru vreo sugestie culinara.

    Cristian Tudor Popescu este un nefericit. Cand Basescu a spus ca nu si-l inchipuie in intimitate cu o femeie, a exprimat o mirare legitima.

    Si totusi aveti o mare problema, domnule Nastase: Partidul.
    Dintre colaboratorii dv., din guvern si din afara lui, s-a ales praful. Un partid este ca o orchestra. Asa cum am auzit pe undeva, intr-o orchestra sunt fel de fel de oameni: unul isi inseala nevasta, altul este cleptoman, altul este un sadic etc. Dar toti impreuna canta o muzica minunata. Ei bine, partidul dv. inca nu este o orchestra nici macar prin numar.
    In timpul guvernarii dv., trebuie sa recunosc, ati reusit ca orchestra sa fie ascultata. Acum nu-mi mai pare posibil.

  37. 38 Ghita Bizonu' iulie 15, 2010 la 5:01 pm

    JR

    musiu ala CTP ul considera ca extremismul este o forma de a fi intelectual .
    Si in cand traduce cogito ergo sum traduce cu contest deci cujet

  38. 39 Doru Coarna iulie 15, 2010 la 5:10 pm

    @ Mihnea Georgescu,

    Eu am inteles regretul maladiv al CTP-ului ca bairamul n-a fost democratic, adica trebuiau scoase gratarele in strada, ca la tigani, si invitat ‘mnealui cu bloc-notesul sa faca prezenta, toate astea pentru a ne convinge ca el a avut dreptate in 2004 cand a sustinut corect candidatul gresit: tot el, tot acum, este total nemultumit…

    Tu ce altceva intelegi decat valuri produse pe stoc?

    Raspunsul dlui Nastase este inedit in lumea politica romaneasca, nimic de lemn, opreste, explica, dar nu puncteaza… stii de ce?

    Oricum, stilul si sensul articolului, faptul ca este gresit si gratuit jignitor, arata ca oranjada sa cea de toate zilele nu mai face bule.

  39. 40 Theodora iulie 15, 2010 la 5:24 pm

    Off topic
    Domnule presedinte Adrian Nastase
    Ultimile declaratii ale domnului presedinte Ponta ma ingrijoreaza.
    Ma refer in primul rand la aceea in care dansul spune ca ii primeste in PSD pe toti cei care vor vota motiunea pe care PSD urmeaza sa o depuna.
    Sper ca a fost o gluma exemplul cu Anasatse.
    Puteti dumneavoastra sa fiti coleg de partid cu Anastase?
    Chiar as vrea un raspuns daca nu va suparati.

    Cu tot respectul domnule presedinte, dar eu nu pot nici maca sa imi imaginez asa ceva.
    Eu una va spun cinstit, daca Silviu Vasile Prigoana se inscrie in PSD nu mai ies la vot
    Nu pot sa ii dau votul meu celui care m-a trimis in somaj pentru ca i-a fost frica sa nu saraceasca.
    Din septembrie anul trecut incerc sa imi gasesc un serviciu si nu reusesc.
    Trebuie sa ma descurc cu 580 RON pe luna ajutor de somaj si de luna asta vor fi mai putini cu 15%.
    Vreau sa va asigur ca eu si familia mea facem parte din electoratul dur PSD (dintre aceia care merg si pe furtuna sau pe viscol la vot) dar sunt oameni pe care chiar nu pot sa ii votez cum ar fi de exemplu : Basescu, Boc, Berceanu, Videanu, Prigoana, Anastase, Udrea, Preda, Cotoi, Hoara, Monica Macovei si altii asemenea lor
    Cu deosebit respect
    Theodora Marinescu

  40. 41 Mihnea Georgescu iulie 15, 2010 la 5:30 pm

    @ Doru Coarnă

    Năstase e Boier, fără doar şi poate, dar şi CTP-ul are Condei!

  41. 42 contele iulie 15, 2010 la 6:03 pm

    @ florin m.

    Aha , adică mă preţuieşti pozitiv …

  42. 43 Dl.Goe iulie 15, 2010 la 6:07 pm

    @Nastase: „…De multa vreme am incetat sa judec pe cineva (cu exceptia lui Traian Basescu)…” – Asta este esentialul (plin de inteles si subintelesuri, prozaic dar mustind de metafizica si ezoterism). Restul este pretext, ambalaj, gaj etc. Si inca ceva: nu este vorba de 2004 ci de 1984, adica de viitor.

    P.S. CTP este un caz cronic de individ care-si inchipuie ca dreptul de a spune adevarul si de a fi obiectiv al nivel inalt, odata castigat, ramane un bun definitiv castigat, asa ca pensia. Sau cum se face ca de la sublim la ridicol e doar un pas mic pe care CTP-ul il face mereu intr-o singura directie. Ar fi momentul ca CTP-ul sa afle (sa-i spuna cineva in care are incredere daca oexista o astfel de entitate) ca doar pierderile pot fi definitive, nu castigurile, iar domnia sa si-a cam pierdut credibilitatea. Si nici hazul de altadata nu-l mai are intact.

  43. 44 Dl.Goe iulie 15, 2010 la 6:13 pm

    Cine-i printul din Levant, cine-i mistretul, cine-i servitorul istet, in viziunea modestului AN, n-ar fi prea greu de ghicit (…) dar cine-i Stefan Augustin Doinas si ce cauta el aici? Pe cine sustine poetul? Pe scriitor? Pe ziarist? Pe analist? Sau pe blogger?

  44. 45 contele iulie 15, 2010 la 6:29 pm

    @ Doru Coarnă

    Psihologic vorbind , mai bună-i certitudinea decât incertitudinea . Aceasta din urmă te duce la disperare pe când certitudinea îţi dă un anumit echilibru . Gândeşte-te la cei care află că au o boală incurabilă : după momentele de panică , de revoltă , de frică extremă , ajung , într-un fel sau altul , mai mult sau mai puţin , la un anumit echilibru , la o anumita acceptare a inevitabilului .
    În schimb , ca o ironie amară , incertitudinea ” te omoară ” .

    Pentru că îmi eşti coleg de blog şi pentru că nu vreau să te chinui inuman cu incertitudinile îţi zic un secret , un secret pe care-l bănuieşti şi tu ( eu îi spun ” secretul lui Polichinelle ” ) : stai liniştit , clasa asta politică o vom avea mult după ce noi doi vom fi intrat în cărţile de istorie ( nu am vrut să fiu dur în exprimare ) .
    Ei , acum după ce ţi-am risipit îndoielile , viaţa nu pare mai interesantă , femeile mai frumoase şi mâncarea mai gustoasă ? Vezi ce bine-i să cunoşti niţică psihologie ?
    Poporul ?! Poporul are întotdeauna ce merită . Parcă era şi o vorbă : cum îţi aşterni , aşa dormi . Pe mine mă amuză cum toţi încearcă să schimbe salteaua dar nu văd că de fapt nu fac decât s-o întoarcă de pe-o parte pe alta , salteaua rămânând aceeaşi .

  45. 46 contele iulie 15, 2010 la 6:40 pm

    @ Observator

    Mă bucur că n-ai părăsit postul tău de observaţie . Mi-era teamă că ai plecat în vacanţă şi ne-ai lăsat nesupravegheaţi . Ştii vorba aia : dacă n-ai un observator bun , atunci să-ţi cumperi !
    Mă bucur în acelaşi timp că eşti un optimist incurabil , eu fiind un pesimist vindecabil .

  46. 47 Cristian Tudor Popescu iulie 15, 2010 la 7:15 pm

    Domnule Adrian Năstase,

    vă răspund cu două scurte constatări întrucât nu cred că e cazul să producem un roman epistolar.

    – Am urmărit şi urmăresc ceea ce spuneţi şi, mai ales, scrieţi, întrucât vă consider şi un bun editorialist, printre puţinii care mai există.

    – Mă bucură cât se poate de sincer că sântem de aceeaşi părere în ceea ce priveşte chiolhanul cu cântec al d-lui Truică de la Snagov, unde, fireşte, nu aţi fost, altfel v-aş fi pus în capul listei. Cu şase ani în urmă, n-aţi fi luat o asemenea poziţie publică. Este o schimbare remarcabilă. Recunosc că subsemnatul nu mă schimb, în ani de zile, aproape deloc. Ceea ce nu înseamnă că n-am făcut greşeli. Dar au fost greşeli, nu încălcări ale principiilor morale după care mă conduc. Prin urmare, nu simt nevoia să mă adaptez, nici să mă apdatez.
    Cristian Tudor Popescu

  47. 48 Mihnea Georgescu iulie 15, 2010 la 7:27 pm

    Acum, obiectiv vorbind: imaginea din articolul CTP-ului cu hoardele mongole care urinau şi scuipau în gura Românilor aliniaţi este sublimă, este demnă de pana unui HORIA-ROMAN PATAPIEVICI…

  48. 49 ELMMAR iulie 15, 2010 la 7:36 pm

    Presa desfigurată (dinăuntru)

    Mai mulţi euoparlamentari liberali, îndrumaţi şi luminaţi, pe fîşia românească, de Renate Weber, au adresat Comisiei Europene o aşa numită „întrebare orală”(interpelare) pe tema libertăţii presei în mai multe state membre UE. Interpelarea cere Comisiei să treacă la acţiune în apăraea libertăţii ameninţate a presei şi enumeră mai multe cazuri care ar justifica intervenţia. La capitolul România, Renate Weber contribuie cu propria doză de alarmism şi denunţă menţionarea campaniilor media „la comadnă” în Strategua Naţională de Apărare.

    Prima întrebare pe care Renate Weber trebuia să şi-o pună e nespus de simplă: există sau nu, în România, „campanii media la comandă”? Renate Weber a trecut peste această întrebare, dintr-un motiv foarte clar. Răspunsul nu e convenabil. Da, campaniile media la comandă există şi, mai mult, sînt motorul principal al unei presei care funcţionează, de fapt, ca partid mediatic.

    Renate Weber e datoare cu cîteva informaţii pe care Comisia Europeană le-ar aprecia în mod deosebit. Mai întîi, spre buna informare a Comisei, presa românească trebuie prezentată în resorturile ei principale. Astfel, srucutrua de proprietate a „trusturilor media” e totuna cu achiziţiile dlor. Vîntu, Voiculescu, Patriciu. Ideea după care trusturi media şi ziarişti plătiţi de proprietari privaţi reprezintă în mod necesar interesele sectorului privat şi ale societăţii e, în România, ridicolă. Marii proprietari de trusturi nu sînt oameni de afaceri privaţi ci o elită parazitară care depinde de contracte sau scutiri acordate de stat şi are, prin urmare. o envoie vitală de decizie politice favorabile. Aşadar, pentru mai multă precizie, prima ocupaţie a trusturilor de presă e promovarea intereselor anti-comunitare şi, adesea, anti-naţionale ale unui număr restrîns de domni, pe care Renate Weber i-ar putea recomanda căduros şi pe nume Comisiei. Iar prima ocupaţie a jurnalişilor amenuinţaţi de spectrul dictaturii e prostituţia coafată retoric de ONG-uri şi liberali la dispoziţia cariatidelor capitaliste Vîntu, Patriciu, Voiculescu.

    Am avut onoarea de a lucra alături de ziarişti foarte corecţi şi i-am văzut plecînd, resemnaţi, unul după altul sau ejectaţi în bloc. Am avut oroarea să asist la scene de gangsterism absolut, cu telefoane care ordonau unor mari staruri independente de presă să susţină sau să înjure, după nevoi. Cunosc structura de salarii a trusturilor şi Renate Weber ar face un serviciu democraţiei mediatice pentru care se bate, dezvăluinfd cifrele. De altfel, cred că ziariştii ar trbui obligaţi prin lege să îşi declare veniturile. Argumentul după care ziariştii din trusturile „private” nu pot fi obligaţi la aşa ceva, pentru că nu sînt plătiţi din bani publici e abject. Mai întîi, pentru că ziariştii „privaţi” se ocupă de chestiuni publice, educă opinia publică şi au autotritate morală publică. Apoi, pentru că banii care îngraşă salarii de la 10000 de euro în sus, sînt bani furaţi de patronii privaţi din fonduri sau alte surse de venit publice.

    Renate Weber ar mai trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene şi a colegilor de grup Liberal că, în România, ziariştii se bucură de imuniate şi folosesc acest drept nedeclarat pentru a practica şantajul şi extorcarea de bani. Comisia Eurpeană ar aprecia în mod deosebit detaliile submafiote referitoare la acţiunile dnilor Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac, participanţi activi şi atestaţi la şantaj de grup şi premiaţi de propria „breaslă” cu un val de simpatie, plus air-time la discreţie.

    Un grupuscul anonim sau ignorat de ziarişti continuă să lucreze onest şi tot mai izolat în România. Aşa ceva e posibil, însă, numai în condiţii de mare presiune şi sub ameninţarea sărăciei. Marile trusturi care se tem de persecuţia dictatorială a statului nu admit asemenea ziarişti şi au făcut tot ce trebuia pentru a elimina supravieţuitorii. Cei ce au în continuare ambiţia şi probitatea cerute de profesia de jurnalist sînt anonimizaţi sistematic. Munca lor se desfăşoaă „sub capac”, în organe media sărace sau ecranate de marele spectacol al trusturilor. Cei mai mulţi strigă în van, au un public de nişă, se zbat în cotloane de internet sau se irosesc în presa de provinice.

    Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e amenţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Pînă la desfigurare.

    Traian Ungureanu-Tru

  49. 50 ellasarya iulie 15, 2010 la 7:43 pm

    Oamenii care afișează atât o eleganță spirituală, cât și una morală, pe lângă norocul pe care-l au de a fi eleganți din naștere vor fi adesea invidiați de semenii lor mai puțin norocoși… Fiindcă cei mai mulți nu se regăsesc în astfel de arhetip, vor vota mârlănia, hidoșenia și imoralitatea.

  50. 51 Harabula iulie 15, 2010 la 7:44 pm

    Circula pe vremuri o anecdota cu privire la poetul francez Arvers care ar fost celebru printr-un singur vers:
    „Quelle est donc cette femme ?” et ne comprendra pas.
    De fapt era vorba de intregul sonet.

    Se pare ca Doinas va ramane celebru printr-o singura poezie. Tot asa cum Dinescu va ramane probabil numai cu „Sunt tanar, Doamna”

    Si totusi imi vine greu sa-l accept pe Doinas printre poetii aproape.
    Ca atunci cand stai de vorba cu un bolnav de cancer in faza terminala, cand esti fara cuvinte, cand te doare sa vorbesti.
    Din nefericire suntem nevoiti sa iertam prea multe si prea multi.

  51. 52 M.Voicu iulie 15, 2010 la 8:39 pm

    @ AN, Jr./iulie 15, 2010 la 8:57am, Pali/iulie 15, 2010 la 9:01am, Doru Coarna/iulie 15, 2010 la 9:40am, Blizzard/iulie 15, 2010 la 10:14am, Socrate/iulie 15, 2010 la 10:19am, ş.a. Eu am fost pe stadion de mai multe ori sã concurez, decât sã mã uit, iar presa sportivã nu o citeam – din convingerea cã SPORTUL SE FACE, NU SE CITEŞTE, dar îmi aduc aminte cum articolul de ziar al unui vizionar de altã datã s-a încheiat cu: „NU PÂNGE, DOBRINE !”
    @ Fragmentarium Politic iulie 15, 2010 la 9:23am spune: „Nimeni nu pleacã cu nimic din aceastã lume, dar FIECARE POATE LÃSA ÎN URMA SA CEVA FOLOSITOR PROPRIULUI POPOR.”
    @ …, iulie 15, 2010 la 1:34pm. Ce puţinã bilã, dar ce multã fiere !

  52. 53 Criticos iulie 15, 2010 la 8:59 pm

    O clipă am fost tentată să citesc articolul lui C.T.Popescu, însă numai o clipă.Nu mi-au plăcut niciodată justiţiarii, iar CTP joacă de tare multă vreme şi cu multă încrâncenare acest rol. Se priveşte în oglindă şi se admiră din ce în ce mai mult, încă puţin şi se va crede indispensabil şi la Judecata de Apoi. N-am idee despre cine a scris şi nici cât de îndreptăţită era judecata sa critică. La urma-urmei, nici nu contează de vreme ce a scris „mişto” – l-am citat pe Mihnea Georgescu, care e şi el un tip „mişto” . Însă neîndoielnic, fără numele dumneavoastră era mult mai puţin „mişto” şi nici că putea aspira la o poziţie cheie la Judecata de Apoi. Cineva pe aici vă cerea să faceţi „paşi în direcţia reconcilierii”. E o glumă bună. Dacă aţi greşit, nu faţă de ei aţi greşit, să fie limpede! Personal cred că îl creditaţi pe CTP mult peste ceea ce este de fapt şi atenţia pe care i-o acordaţi nemeritat îl face să se umfle în pene. Ignoraţi-l pur şi simplu, că de schimbat, nu se va schimba până-i hăul şi părăul, după o expresie veche.

  53. 54 serbanfl iulie 15, 2010 la 9:40 pm

    CTP-ul pretinde celorlalti ce el nu reuseste. Mai precis, este cazul relatiilor din mediul apropiat. Sunt convins ca activitatea CTP-ului a fost si este 24/24, dar cate decizii a avut de luat vreodata, intr-o zi, mai ales in conditiile in care plaja problemelor nu este prea mare? Intrebat, la momentul „transpirarii”, despre colegul sau Bogdan Chiriac, in legatura cu afacerile cu Armata, s-a aratat surprins de „veste” si a declarat ca nu a stiut nimic!!!
    Acelasi CTP nu avea habar ca seful sau, Dumitru Tinu, care-l ducea pe la toate televiziunile, a functionat si in CA la un mare hotel bucurestean – unde a fost numit, bineinteles, pentru ca avea mare experienta in domeniu!!! Da, dar in schimb, Tinu, a musamalizat afacerea Safi-pensii (atentie nu Safi-fond de investitii – FMOA), care, dupa multe amanari, in asteptarea momentului potrivit, a fost ingropata definitiv.
    Totusi personajul acuza pe fostul Prim Ministru ca a lucrat cu insii ce, dupa sase ani, organizeaza petreceri ce au necesitat cheltuieli imense.
    Poate Adrian Nastase a gresit, atunci, ca nu a pus SRI-ul pe urmele celor ce-i aveau sarcina sa-i pregateasca mapa zilnica, mai profesionisti decat echipa lui Ciorbea! (Colosala gafa cu semantura lui Ciorbea pe numela Vacaroiu!). Poate Adrian Nastase greseste azi cand isi pune prea multa cenusa in cap, eu cred chiar ca exagereaza.
    P.S. Traiectoriile domnului Nastase nu am avut cum sa se le intersectez si nici de acum inainte nu este cazul.

  54. 55 MIO iulie 15, 2010 la 10:02 pm

    Acesta este nivelul,avea dreptate S.A.Doinas,dar ce pacat, romanii au ales sa decadem ca natie la nivel de copii fara minte,inconstienti si stiti de ce? Pentru ca ne-am pliat imediat dupa seful statului:este mai usor sa aluneci, sa cobori, decat sa urci, insa cat de mari sunt satisfactiile cand urci!!! Pacat ca romanii nu au ales un presedinte cu toate calitatile posibile care ii determina sa urce si nu sa coboare-acela erati dvs.d-le A.Nastase. PACAT.
    Platim cu totii marea gafa,inconstienta a celor care l-au votat…
    Va rog sa faceti tot ce trebuie pentru a ne scapa teferi din ghearele acestui diavol. Va doresc tot binele din lume!

  55. 56 florin m. iulie 15, 2010 la 10:26 pm

    contele

    desigur, ai inteles perfect.

  56. 57 ramo iulie 15, 2010 la 11:15 pm

    Gata, acesta e ultimul comentariu pe care-l fac. Cu ocazia asta te anunt ca in curand plec din tara si nu vom mai putea discuta. M-am gandit la un masterat in diplomatie, sau un doctorat in drept international dar nu sunt convinsa ca voi urma acest drum. Cel mai linistitor mi se pare sa ma angajez ca si chelnerita si sa-mi intemeiez o familie. Probabil undeva in SUA, sau Brazilia. Daca voi alege continuarea studiilor, lucrarea mea de doctorat se va baza pe urmatoarea schita:
    “ 1. Schiţă
    Dinamica dreptului internaţional ar putea fi interesant evidenţiată cu ajutorul unor grafice. Deoarece am constatat că este aproape imposibil de făcut un grafic de acest fel fără ajutorul unor matematiceni statisticieni şi fără să fie bazat pe luni de documentare, am hotărât să reproduc schiţa pe care pe am alcătuit-o şi să păstrez acest subiect pentru viitoarea lucrare de doctorat (dacă voi stabili că e fezabilă).
    Grafic, dinamica dreptului internaţional:
    1. gradul de centralizare
    2. gradul de sistematizare
    3. gradul de creştere a densităţii normative a legii scrise
    4. gradul respectării normelor
    5. grad de reducere a conflictelor
    6. gradul de creştere a solidarităţii
    X (timpul): minim –2000 ani, maxim: +2000 ani; Y (gradul de centralizare, gradul de sistematizare etc.) variabilă în funcţie de congruenţele şi stabilităţile socio-economice şi politice, istorice (poate fi raportată la 200 de ani, la 300, 50…): minim- foate mic, maxim- foarte mare.
    Variaţiunile, foarte mică, medie, mare, foarte mare urmează a fi raportate la toţi ceilalţi factori de dinamică şi la condiţiile cu potenţialul cel mai mare de obiectivitate: numărul tratatelor încheiate în anumite perioade, numărul organismelor internaţionale înfiinţate, a duratei stabilităţii păcii, a reactivităţii calculate în baza numărului conflictelor existente într-o anumită unitate de timp, evoluţia trecerii competenţelor de la stat la organismele internaţionale raportate direct la incapacitatea statelor de a şi le exercita singure (pentru stabilirea gradului de centralizare în timp, de ex.), numărul popoarelor şi al statelor în anumite perioade, existenţa şi numărul imperiilor, şi multe, multe altele.
    Par greu de obiectivat aceste date dar am speranţa că voi realiza o lucrare pertinentă care să se bazeze mai mult sau mai puţin pe o schiţă de acest tip. La nivel internaţional, modificările au fost fie bruşte, fie de lungă durată şi acest lucru ar putea să le facă destul de uşor de monitorizat. Partea cu interpretarea datelor e mai dificilă pentru că e foarte greu de evitat subiectivismul. Ajutorul unui statician ar fi de mare folos. Aş putea gândi o modalitate de stabilire a unor cote procentuale, dar tot la modul destul de profan. De ex. gradul de centralizare este maxim dacă îndeplineşte condiţiile c, y, z, w… cărora li s-ar putea stabili o valoare exprimabilă în procente în funcţie de importanţa estimată subiectiv, dar bazată pe obiectivitatea ce decurge din însuşi conceptul de centralizare Pentru că dinamica dreptului internaţional nu este una de natură aritmetică, va fi o provocare extraordinară să concep o lucrare de acest fel, dar voi încerca.”
    Nu stiu ce voi face in viitor…:) dar orice voi face va fi exact ceea ce mi-am dorit.:P
    O scurta completare: Nu mai doresc sa scriu nimic despre Bavaria, dar vreau sa-ti amintesc ca spiritul Revolutiei franceze l-a reprezentat idealul: ” Libertate, Egalitate, Fraternitate „. Acesta nu a fost un motto al socialismului dar a fundamentat politica de stanga americana. Progresistii sunt liberali. Noi ne raportam la stanga ca si cum ar fi conservatoare si la dreapta ca si cum ar fi progresista. Raportarea mentionata e o reminiscenta a comunismului, dar daca nu schimbati aceasta mentalitate, stanga romaneasca va fi mereu asociata cu dictatura, comunismul si saracia. E treaba voastra ce faceti, eu plec. Daca voi lucra vreodata in domeniu, Romania va fi concurenta mea…:)
    Iti doresc fericire, sanatate si sa pretuiesti viata asta superba! Ete si ceva frumos: http://www.youtube.com/watch?v=4PWzW4t0ns0 . Va iubi pe toti!

  57. 58 blogideologic iulie 16, 2010 la 1:01 am

    Raportul U.N. World Economic and Social Survey 2010 conchide : „The dollar has proved not to be a stable store of value, which is a requisite for a stable reserve currency.” Indirect ONU cere abandonarea dolarului ca valută globală. Cum au reacţionat băncile centrale ? Nu prin “goana după aur”, cum se aşteptau proprietarii de fonduri speculative care au asaltat foarte recent Roşia Montană, ci prin abandonarea dolarului American în favoarea dolarului Canadian şi a dolarului Australian (am explicat pe un fir mai vechi motivul pentru care sunt foarte solide aceste valute). Celebrul economist Joseph Stiglitz nu este de acord. El vrea ameliorarea sistemului financiar global printr-o politică de “Fiat money”, mai precis o creare de bani noi prin amplificarea mecanismului SDR (Special Drawing Rights).

  58. 59 blogideologic iulie 16, 2010 la 4:24 am

    Despre valoarea pur euristică a distincţiei între politicile de stânga şi politicile de dreapta : “Theoretically, the left–right scale is a heuristic, organizing scheme that individuals use to navigate the political world.” Sursa http://ijpor.oxfordjournals.org/cgi/content/extract/20/3/363

  59. 60 Doru Coarna iulie 16, 2010 la 4:36 am

    @ Conte,

    OK, imi place treaba cu salteaua, numai ca pe saltea te culci, oamenii spera intr-o plapuma, pe care o tot intorc de pe o parte pe alta sparand ca le va tine mai bine de cald, dar e ciuruita…

    Totusi, sper sa nu ajungem prea repede in cartile alea de istorie…

  60. 61 Doru Coarna iulie 16, 2010 la 5:21 am

    @ Conte,

    Apropo, stii cu ce m-am ocupat in ultimele doua zile? Eu am o singura relaxare adevarata, sa ma plimb cu barcuta mea cu vele, si uneori, cand bate vantul mai tare, intra intr-un regim mai special, se numeste „planaj”. adica se ridica peste valurele si accelereaza rapid. Asta se intampla de la sine, nu poti sa amorsezi tu aceasta curgere speciala pe sub carena, numita planaj, desi multi se lauda ca pot; nu este insa adevarat, planajul apare aparent aleatoriu, parca vrea barca sau Dumnezeu, care sigur ca nu se ocupa cu asa ceva.
    Treaba este ca nu am putut gasi nicaieri o teorie a planajului, nici pe net, nici in carti, asa ca in urma cu vreo 3 ani m-am hotarat s-o scriu eu. Inutil, iesi la pepeni caci nu intrevezi solutia… si alaltaieri, ce sa vezi? imi vine ideea sa pun o conditie in presiuni. adica barca plus valul sa nu genereze la baza valului o presiune mai mare decat cea din apa fara valuri de la adancimea respectiva pentru ca valul sa nu se rastoarne ori sa „scape” pe dedesubt, adica barca sa-l incalece, nu sa-l strapunga precum o carena de deplasament… si a iesit minunat!

    Rezultatul este asa de simplu incat poate fi inteles de un pici dintr-a saptea, asta dupa ce cativa ani am abordat-o cat am putut de sofisticat…

    Stiu ca nu intereseaza pe nimeni de pe aici chestia asta, dar e un exemplu cat se poate de elocvent ca marile probleme nu trebuie in mod obligatoriu atacate sofisticat, ci doar gandirea trebuie musai sa fie asa, rezolvarea insa se dovedeste de multe ori a fi de o simplitate dezarmanta, in cazul acesta punerea conditiei…

    Acum vreo luna imi sarisera cativa fix in cap cand am indraznit sa spun ca mi-a venit ideea despre cum se poate reporni, simplu si elegant, economia, fara bani…unul din raspunsuri nu-l voi uita multa vreme, zicea ca „mai usor cu repornirea economiei pe scari..”, deh, oamenii asteapta ca vreun economist american sa publice formula de iesire din criza, atat de naiva este lumea, cauta adevarurile pretioase prin carti, fara sa se gandeasca la faptul ca daca sunt pretioase sunt tinute la sertar, si uite asa ajungem la situatia Romaniei si la sofisticariile inutile.

    Acum draga Conte, sa recitim articolul lui CTP… uite asta tampeste la scara nationala, problemele mici abordate de oameni pe masura… asa cum fac si B\ si Boc cu tara, abordeaza punctual si ingust, nu larg si sistemic cand ar exista sansa sa gasesti, in noianul de fenomene si conexiuni, solutia simpla mult-ravnita.

    Poate ca descris astfel vor mai intelege inca niste cititori de pe blog care este difeenta intre abordarea Nastase si aia minimala a celorlalti si isi vor putea explica stabilizarea si apoi cresterea din 2000-2004 si caderea de acum. Dar si necesitatea de a ne reveni din visul portocaliu.

  61. 62 tiberiu iulie 16, 2010 la 6:39 am

    @Mio
    Numai persoanele imature(iresponsabile) fac tampenii si le cer altora sa le repare.Este acesta de altfel un lucru inutil caci acele persoane vor continua sa faca gogomanii si vor trai intotdeauna cu impresia ca altii trebuie sa-i salveze.
    Ati avut timp mai mult decait suficient pentru a cunoaste mentalitatea presedintelui, ati avut ocazia sa-l indepartati la referendum. Acum haliti-va alegerea imbecila pana la capat ca otrava pe care Madalina Manole si-a comandat-o singura si tot singura a hotarat s-o bea.Acum telefonati la „112” sa fiti salvati ? Esti naiv ,nu cred ca cineva va mai poate salva !Poate doar voi insiva ! Succes !

  62. 63 blogideologic iulie 16, 2010 la 7:14 am

    Horia-Roman Patapievici : Gingăşie (faţă de regimul Traian Băsescu), infatuare şi stupiditate agresivă faţă de alţii. “Am aflat alaltăieri din presă că statul a alocat 123 de milioane de euro pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor din 2008 şi pentru finanţarea lucrărilor de prevenire a următoarelor inundaţii. Cum au fost înlăturate efectele inundaţiilor care au trecut nu ştim prea bine.”, zice HRP cu incertitudine învelită în tandreţe. Brusc, HRP îşi aduce aminte că are o pregătire de bază în domeniul ştiinţelor pozitive, şi declamă emfatic : “Pentru supraînălţarea digului de pe râul Jijia s-au alocat iniţial 249.000 de euro. Această sumă corespunde unei lungimi de dig construit de 1.470 km.” Acum, zic eu, este o diferenţă între punctul din 249.000 şi punctul din 1.470. Am crezut că-i vorba despre simplă infatuare la HRP când nu precizează distincţia: Cum, nici atâta lucru nu ştii ? (ar fi putut întreba). Lucrul neştiut de eventualii profani purtaţi cu talazul interogaţiei ar fi acela că punct în 1.470 are valoarea virgulei folosită la noi pentru separarea întregilor de zecimale. Dar, nu, HRP nu are această infatuare ! Pentru că intelectualul de elită HRP, din cea mai pură suşă GDS, chiar îşi imaginează 🙂 că râul Jijia are lungimea de 1.470 km, sau eventual, dacă s-ar fi pus diguri pe ambele maluri, numai de (1.470/2) km, amendez eu. HRP continuă pseudo-discursul în stupiditatea lui agresivă : “Ca să ne dăm seama ce înseamnă această lungime, trebuie să ne reamintim că lungimea frontierelor României este de 3.150 km, distanţa Satu Mare – Constanţa este de 815 km, iar distanţa Iaşi – Drobeta-Turnu-Severin este de 616 km. Prin urmare, numai lungimea de supraînălţare a digului corespunzător râului Jijia reprezintă jumătate din perimetrul României şi aproape dublul distanţei Satu Mare – Constanţa.” Sursa citatelor http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-tv-invarteala-care-i-nenoroceste-pe-toti-900671.html

  63. 64 Harabula iulie 16, 2010 la 7:26 am

    Ce-l costa pe Stefan Augustin Doinas sa spuna ca domnul Nastase este un intelectual la nivel mondial si s-a marginit la Europa?
    Probabil ca apetitul pentru adevar. Daca domnul Nastase este un intelectual numai de nivel european, asta e!
    Dupa ce va mai citi cateva carti, îi va creste si nivelul.

  64. 65 pivniceru nicolae iulie 16, 2010 la 8:42 am

    CTP are momentele de glorie ,o glorie trista,pentru ca are dreptate dar o dreptate cinica ,cind a spus [cu ceva ani in urma ]ca in Romania o sa fie bine cind se vor umple cimitirele de cruci ale politicienilor mai vechi,[o declaratie care a facut multa lume sa sara de fund in sus],declaratie care se dovedeste corecta, de curind a spus ca vor muri zeci de mii de oameni datorita masurilor exagerat de timpite ale lui basescu.Nu am citit articolul dlui. Cristian Tudor Popescu si deci nu ma pot pronunta dar nu cred ca este nevoie sa il apar pe dl. Adrian Nastase pentru ca o poate face mult mai bine fara ajutor.DL. Adrian Nastase are de asemeni momente de glorie ,o glorie ironica ,acida,care il face pe basescu sa i se zbirleasca parul[;]Imi pare rau ca in 2004 nu a lasat bunul simt la o parte,si sa il atace mai dur pe basescu poate alta era soarta Romaniei azi.Cred ca ar trebui schimbata constitutia pentru a se evita situatiile din 2009 cind vointa lui basescu a tinut loc de constitutie,adica sa fie facuta si pentru oameni anormali[pdl-isti] si oameni normali [restul]

  65. 66 nastase iulie 16, 2010 la 9:21 am

    Harabula,
    am postat dedicatia poetului Doinas si pentru a constata cine il va critica pe Doinas pentru ca m-a laudat pe mine…Q.e.d.

  66. 67 Mihnea Georgescu iulie 16, 2010 la 9:23 am

    @nastase

    Dvs., ca „om de stânga”, vă lăudaţi cu „omagiul” dreptaciului Doinaş?
    Ştiu, Valorile nu cunosc graniţe politice… Les Beaux Esprits…

    Şi, până la urmă, CTP-ul este un ingineraş comunist, nu Filosof, ca noi… 😉

  67. 68 nastase iulie 16, 2010 la 9:34 am

    Harabula,
    Stiu ca Doinas devine, inevitabil, pentru unii, un poet marunt pentru ca a scris acele cuvinte pentru (despre) mine. As sugera, totusi, ca Doinas sa ramana celebru deocamdata, pentru DOUA poezii. cea de-a doua (dupa „Mistretul cu colti de argint”) ar fi „Astazi ne despartim”. Superba. Parerea mea.

  68. 69 Doru Coarna iulie 16, 2010 la 9:48 am

    Harbula, Ha-Ha,

    ti-ai gasit cu cine sa fii evreu, Ha-Ha. Auzi, „ce-l costa pe…” Ha-Ha. Buna!

    Vezi, asta-i eroarea in care se cade extrem de usor, iti faci o parere despre tine in mediul inn care esti scufundat, dar cand schimbi mediul si urci mai sus intalnesti abilitati mult mai mari… adica glumele tale, pe care sincer le apreciez pentru ca tu mereu vezi si dosul problemei (ma rog, a doua ei fata) care in general scapa multora, deci acele glume merg asa, cu noi, intre noi, dar daca le folosesti mai sus iti apare un QED instant,…

    Sigur, nu abdica, abilitatile acelea nu se gasesc asa usor, la oricine, pe toate drumurile, ar trebui sa-ti fie onorant, intr-un final. Raule!

    Ma gandeam in cate sute de cuvinte ti-ar demonta vreunul dintre colegi pozitia, si cat de aproape era raspunsul…

  69. 70 nastase iulie 16, 2010 la 9:52 am

    Domnule Cristian Tudor Popescu,

    Comentariile mele la unele articole de presa au doua motivatii principale.
    – In primul rand, incerc sa distrug anumite legende conform carora as avea cate o proprietate pe fiecare strada din marile orase si ca as fi actionar la toate companiile de taxiuri si la cele de medicamente. Intre altele…
    – In al doilea rand, mi-e ciuda pe ce s-a intamplat in 2004 (poate si inainte) – mai ales datorita lucrurilor care se intampla acum – si caut, la randul meu, vinovati.
    Adrian Nastase

  70. 71 Harabula iulie 16, 2010 la 10:11 am

    @Adrian Nastase
    Am scris ca Doinas nu-mi poate fi aproape, intrucat imi este imposibil sa nu ma gandesc la chestiuni, e adevarat extraliterare, dar semnificative pentru mine. Faptul ca a fost informator, pentru mine, este important.
    In privinta laudelor pe care vi le aduce, la valoarea dv., nu pot fi decat subiect de gluma. Cred ca nu sunteti laudat atat de rar, incat un omagiu in plus, fie el ea si de la Doinas, va face sa plutiti de mandrie.
    Presupunand ca sunteti un adevarat barbat de stat, sunt convins ca sunteti imun la anumite preaslaviri conventionale.

  71. 72 Draghi Puterity iulie 16, 2010 la 10:24 am

    @nastase

    Ha! Dumneavoastra inca mai aveti nevoie de teste pentru a intelege dispretzul cu care va trateaza Harabula? Chiar aveti rabdare. Sau poate totusi nu ati invatat inca destul din greselile trecutului. Ma refer la oamenii pe care ii acceptati in jurul dumneavoastra.

  72. 73 Harabula iulie 16, 2010 la 10:51 am

    @Dragi Puterity
    Resping cu indignare afirmatia dumitale.
    Domnul Nastase poate fi urât de cineva, poate fi ironizat, dar nici intr-un caz dispretuit.

  73. 74 blogideologic iulie 16, 2010 la 11:04 am

    @ Adrian Năstase
    Poate o ajutaţi pe @ramo.

  74. 75 nastase iulie 16, 2010 la 12:03 pm

    Harabula,
    mentionarea lui Doinas avea o semnificatie mai speciala si mai veche in relatia mea cu CTP.

  75. 76 Doru Coarna iulie 16, 2010 la 12:30 pm

    Domnule Cristian Tudor Popescu,

    Numele este autentic, o spun doar din convingerea ca veti observa inexistenta sa reala in peisajul presei romanesti.
    Departe de intentia de a umple o pagina a unui posibil roman epistolar care, daca ar fi scris, va constitui cu siguranta deliciul generatiilor viitoare, va solicit in calitatea mea de consumator de presa, un cuvant:

    Sunteti matematician, orice sistem este (sau nu) guvernat prin comanda, control si feed-back, pentru a fi stabil.
    In acceptiunea cibernetica a termenilor, puteti preciza entitatile rubricate mai sus, in cazul presei din Romania?
    V-as fi sincer recunoscator daca veti exclude „constiinata” din multimea raspunsurilor, fie si numai de dragul formalismului.

    Multumesc.

  76. 77 Dragos iulie 16, 2010 la 1:11 pm

    Mie mi se pare normala atitudinea lui Ponta care evita a se alia cu domnul Crin Antonescu, practic nu are nici o obligatie. Sunt doua partide diferite si nici macar nu au aceeasi doctrina. E dreptul lui sa aleaga daca vreau sau nu o relatie mai apropiata cu PNL. Pana una alta, vezi ce s-a intamplat atunci cand au fost mereu aliante, toata lumea are de pierdut. Referitor la CTP, dansul mereu va avea ceva de spus pentru ca beneficiaza de o popularitate mare, dar nu e neaparat relavanta, fiecare are dreptul sa critice. Dar si Cristoiu critica, si apoi a inceput sa pupe si … mi-am schimbat parerea despre el ca jurnalist ..

  77. 78 serbanfl iulie 16, 2010 la 1:29 pm

    @ Echipa vigilenta
    Daca nu s-a dat BT pe motivul Safi-pensii (oricum mai putin cunoscut) : inceputul s-a facut pe Lipscani, a continuat pe Calea Victoriei (Casa de moda Venus) si si-a dat duhul pe Str.Gral. Ernest Brosteanu. Legatura cu D.Tinu era Vladimir Alexandrescu (zis si domn’ Profesor – la Prima TV)
    Daca nu s-a dat BT pe motiv ca mi-am exprimat opinia privind excesul de cenusa in cap, nu-mi schimb parerea.
    De fapt eu am scris pentru ai pune o oglinda in fata CTP-ului, asa, cumva sa-l „descifreze”, sub aspectul paiul si barna, si acele persoane ce=

  78. 79 dlnimeni iulie 16, 2010 la 1:44 pm

    Theodora: daca imi permiteti o opinie legata de comentariul dumeavoastra, eu cred ca dl Ponta a procedat corect. Nu stiu daca in cel mai buna maniera cu putinta, dar corect. Declaratia la care va referiti nu a fost pentru electori ci pentru politicienii opozanti, iar atunci cind o evaluati trebuie sa tineti cont de cum sunt politicienii respectivi. Dna Anastase nu va veni in pesedeu si cred ca nici dl Prigoana, desi acesta din urma ar putea vedea la un moment dat in pesedeu brinza cea noua din care sa creada ca ar putea rontai. Doar ca, in dincolo de efortul de a obtine si voturi favorabile de la opozantii politici, dl Ponta ar trebui sa se mai ocupe de alte citeva lucruri din propria ograda parlamentara, asta pornind de la ideea ca precedenta motiune ar fi dus la caderea guvernului daca toti parlamentarii pesedisti ar fi fost prezenti la vot si daca pesedeul ar fi pus si rezolvat problema reprezentarii la vot a electorilor atunci cind unii parlamentarii nu pot vota din motive independente de vointa lor. Poate ca daca sefii grupurilor parlamentare pesediste ar fi fost mai prevazatori, astazi dl Boc ar fi plins dupa 8 voturi. Concluzia ar fi aceea ca pesedeul va trebui sa se asigure ca la viitoarea motiune nu va lipsi nici un parlamentar al sau si ca, intr-un mod oarecare, parlamentarii lipsind de la vot independent de vointa lor (bolnavi, ori – ca in cazul dlui Voicu – in stare de arest) isi vor putea exprima si li se va putea contabiliza votul.
    @CTP, doar o opinie de la un fost si (poate) viitor cititor: domnule CTP, ma bucura prezenta dumneavoastra pe blog, in ultimul timp renuntasem sa va mai citesc productiile, capatind eu parerea ca traiectoria dumneavoastra in spatiul starilor este cam ciudata – ca sa ma exprim topologic – ori ca matricea dumneavoastra de stare contine coeficienti cam ciudati – ca sa ma exprim matriceal. O idee pe care o desprind dintr-un grup ar fi aceea ca ati reusit sa contribuiti – si, daca imi amintesc bine, ati si subliniat cindva asta – ca astazi sa il avem cu totii pe dl Basescu pe cap, dar nu reusiti sa contribuiti pentru a ne scapa de el, asa incit tara se chinuie acum vai de mama ei. Daca asta este o rezultanta a principiilor dumneavoastra morale, atunci mai bine vi le-ati fi schimbat.

  79. 80 Blizzard iulie 16, 2010 la 4:25 pm

    @CTP
    Domnule Popescu, sa stiti ca eu inca mai am acasa un aparat de radio vechi, pe care l-am repus de curand in functiune pentru ca a trebuit sa-l imprumut unei persoane internata intr-un spital, intr-o rezerva pentru oameni de rand, unde nu-ti permiti sa stai cu lucruri de valoare pentru ca pot disparea pana te duci la baie sa te usurezi.

    Sincer, radioul cu pricina (productie romaneasca), merge brici, ca-n prima zi.
    Si cu toate astea, in casa ascult postul de radio favorit (pentru cei a caror inima bate rock) la o combina muzicala moderna.

    Si eu sunt un om cu principii si poate principiile mele sunt printre putinele lucruri la care excelez cu adevarat dar un update e necesar la oricine.
    Si raposatul tata avea nevoie de un update si regret ca nu am fost mai insistent, preferand sa fac pasul inapoi pentru a nu ma certa cu el si a nu-l supara.

    Si eu voi avea nevoie de un update la un moment dar, insa pentru asta ma uit in jur sa vad cum ma raportez valoric si carismatic la generatiile mai varstnice decat mine si la cele mai tinere decat mine.

    Imi cer scuze daca v-am ofensat in vreun fel dar asta-i defectul meu, imi spun parerea orice-ar fi.

  80. 81 plano10 iulie 17, 2010 la 12:22 pm

    Asa am comentat pe acel editorial ctp:

    „Ca sa vedeti ce mesaje subliminale transmite CTP, numarati de cate ori sunt scrise cuvintele social-democrat si Nastase, asociate cu ilustrul necunoscut Truica.
    Nu Truica este tinta CTP.
    Adica… mai terminati cu jos basescu! Nu vedeti ca si ai lu` Ponta sunt la fel.
    Si din cauza unor astfel de formatori de opinie il avem din nou presedinte pe Base!
    Sa traiti bineee ! Plano10`s Blog”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: