Alegerile din Franţa: consecinţe naţionale, semnificaţii europene

Alegerile regionale din Franţa au depăşit nivelul de interes al unui simplu scrutin dintr-o ţară importantă a Uniunii Europene deoarece, pentru stânga, acestea pot reprezenta un important semnal de revigorare. După alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009, stânga europeană a intrat într-o stare pe care mulţi au denumit-o de „depresie politică”, deoarece, în pofida speranţelor, rezultatele la nivelul Uniunii au fost neaşteptat de slabe. A urmat eşecul social-democraţilor germani, care nu a putut fi contrabalansat, ca efect politic şi psihologic, de succesul PASOK în Grecia.  

Acum, în urma alegerilor din 14 şi 21 martie pentru cele 26 de consilii (guverne) regionale, pot fi exprimate câteva constatări:

  • Prezenţa la vot faţă de precedentele alegeri regionale, cele din 2004, a scăzut cu 10 procente, de la cca.61% la 51%;
  • Partidul de guvernământ, de dreapta (Uniunea pentru o Mişcare Populară – UMP) a lui Nicolas Sarkozy, a pierdut alegerile, obţinând doar 36,1% din voturile de la nivel naţional. Pierderea nu este însă una catastrofală, dacă o raportăm la rezultatele din 2004, când UMP a obţinut 36,9% din voturile la nivel naţional. Însă ea este cu adevărat semnificativă prin faptul că în campania electorală s-au implicat, în mod masiv şi direct, atât preşedintele Sarkozy cât şi miniştrii cabinetului Fillon. După cum titra presa internaţională, „magia lui Sarkozy se împrăştie”;
  • Partidul Socialist a câştigat alegerile, 54,3% din sufragiile exprimate contra 50,6% în 2004. Trebuie spus însă că acest rezultat a fost obţinut, acum, ca şi în 2004, printr-o largă coaliţie a forţelor de stânga, care i-a regrupat pe socialişti, ecologişti şi comunişti. Singurele Consilii regionale pe care Stânga nu le controlează sunt Alsacia, Réunion, Guyana şi Languedoc-Roussillon (acesta din urmă fiind câştigat de Mişcarea Democratică, de centru, fondată de François Bayrou), având astfel majoritate în 22 din 26 regiuni. În Franţa continentală, Socialiştii au câştigat faţă de 2004 un nou consiliu regional doar în Corsica, pierzând, la limită, în Alsacia.
  • Surpriza alegerilor a constituit-o însă revigorarea Frontului Naţional (de extremă dreaptă), a lui Le Pen, deşi a participat în doar 12 din cele 22 de regiuni ale Franţei continentale (metropolitane) a obţinut 8,7% din voturi la nivel naţional. În regiunea Paca, din sud-estul Franţei, a obţinut chiar 25% din voturi, iar în alte regiuni din sudul Franţei a câştigat un mare număr de voturi. Dacă după alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2007 electoratul Frontului Naţional părea a fi absorbit în partidul prezidenţial, recentele alegeri regionale indică persistenţa şi rezistenţa formaţiunii tutelate de Le Pen.
  • Din punct de vedere ideologic campania electorală nu a însemnat promovarea unor noutăţi remarcabile, consolidând însă tendinţele anterioare, şi anume: i) partidul prezidenţial al lui Sarkozy a încercat să se adapteze la realitatea crizei economice, preluând elemente importante din doctrina etatistă a stângii. UMP s-a declarat adeptul implicării masive şi imediate a statului în mecanismele pieţei, logica de tip neo-keynesian devenind un loc comun al dreptei franceze; ii) socialiştii şi-au menţinut mesajul tradiţional, având în centru statul social, fiind favorabili însă economiei sociale de piaţă. Prin comparaţie cu stânga de inspiraţie comunistă sau cu cea ecologistă, socialiştii francezi se plasează în apropierea Centrului. Prin comparaţie însă cu social-democraţia germană sau cu laburismul britanic, socialiştii francezi sunt mai la stânga, adică pun un accent mai mare pe egalitate şi mecanismele de tip intervenţionist şi redistributiv ale statului; iii) ecologiştii se plasează la stânga socialiştilor, presându-i pe aceştia să adopte o atitudine centristă. Ca reacţie, socialiştii au adoptat în mesajul lor un puternic filon „verde”, însă alegătorii au preferat originalul copiei; iv) dreapta populistă şi xenofobă reprezentată de Frontul Naţional nu a făcut decât să-şi promoveze mesajele care explică dificultăţile sociale şi economice prin dimensiunea naţionalistă.
  • Scena politică este fragmentată, mai ales în partea stângă a acesteia. În timp ce dreapta politică este reprezentată de partidul prezidenţial al lui Sarkozy, în partea stângă a spectrului politic există un pluralism politic (comunişti, socialişti, ecologişti), care oferă atât diversitate dar şi creează percepţia de slăbiciune, ca urmare a luptelor interne. Centrul politic, reprezentat de Mişcarea Democratică, nu şi-a revenit după eşecul de la alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut, fiind prins „între fronturi”, în bătălia dintre sarkozism şi stânga policentrică.   

 

În urma unei analize realiste a alegerilor regionale din Franţa, putem extrage câteva concluzii care pot fi importante inclusiv pentru situaţia politică din România:

  • Un prim efect al eşecului de a gestiona criza economică şi socială de către guvernul de dreapta a fost creşterea absenteismului. Oamenii s-au îndepărtat de politică deoarece percepţia lor este că partidele politice nu le reprezintă aşa cum ar trebui interesele. În mod natural, partidul de guvernământ a fost penalizat de atitudinea de protest a cetăţenilor;
  • Al doilea efect al politicilor de dreapta a fost revitalizarea Frontului Naţional, având o orientare eurosceptică, naţionalistă şi anti-imigraţionistă. De altfel, era de aşteptat ca situaţia de criză economică să determine activizarea opţiunilor populiste. Este o regulă nescrisă a politicii aceea că, în timpul crizelor economice, guvernările de dreapta contribuie la întărirea mişcărilor extremei drepte;
  • Partidul Socialist şi-a reconfirmat superioritatea la nivelul regiunilor. Şi în 2004 a câştigat alegerile regionale, dar în 2007, în alegerile prezidenţiale şi parlamentare, în urma unei competiţii dure, a pierdut competiţia cu Sarkozy. Într-un fel, situaţia socialiştilor francezi este comparabilă cu cea a PSD din perioada 2005-2009, reuşind să câştige alegerile locale, dar având reale probleme în gestionarea celor de la nivel naţional sau a celor puternic personalizate pentru Preşedintele Republicii. Cauza profundă a unei atari situaţii se află în modul de organizare internă a PSF: un partid în care competiţia se poartă prin moţiuni, iar proiectul câştigător împarte funcţiile de conducere cu restul moţiunilor, în funcţie de votul obţinut la Congres. Însă, PSF nu reuşeşte să se mobilizeze în alegerile naţionale deoarece se consumă un timp preţios în competiţia internă, între diversele facţiuni. Legăturile şi solidaritatea internă, slăbite de competiţia pe moţiuni, nu au întotdeauna timpul necesar pentru a se reface, astfel încât partidele de dreapta profită de lipsa de coeziune a stângii. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că, după epoca Mitterand, stânga franceză nu a mai avut lideri naţionali (poate cu excepţia lui Lionel Jospin) care să fie capabili să facă faţă concurenţei unui Jacques Chirac sau Nicolas Sarkozy. Ségolène Royal, Bertrand Delanoë, primarul Parisului, sau Martine Aubry, secretarul general, sunt, fără îndoială, personalităţi ale stângii franceze, dar capacitatea lor de a mobiliza electoratul din afara bazinului PSF rămâne, în continuare, problematică. Alegerile regionale sunt relevante pentru starea de spirit ce animă societatea franceză, dar nu pot fi şi un predictor semnificativ pentru alegerile preuodenţiale.
  • Victoria Stângii nu a fost adusă atât de voturile obţinute de Partidul Socialist, cât de creşterea importantă a voturilor pentru Europa Ecologică, devenită a treia forţă politică din Franţa la nivel regional, după Uniunea pentru o Mişcare Populară şi Partidul Socialist. Ecologiştii au devenit un pol de atracţie, fiind percepuţi ca o „a treia cale” între Sarkozy şi Socialişti.
  • Dacă în alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut partidul lui Sarkozy (UMP) a avut de profitat de pe urma preluării unora dintre mesajele stângii, acum semi-eşecul din alegerile regionale este pus tocmai pe seama acestui fapt. Militanţii de dreapta îi reproşează lui Sarkozy faptul că a devenit prea de stânga şi un promotor prea puternic al agendei ecologiste. Nu este întâmplător faptul că, acum, în partidul prezidenţial se propune renunţarea la introducerea de la 1 iulie a.c. a taxei pe emisiile de carbon (în cadrul proiectului fiscalităţii ecologice), extrem de nepopulară în rândurile electoratului de dreapta, care nu crede în „povestea încălzirii globale”.  

 

În concluzie, după alegerile regionale, putem spune că stânga franceză a reuşit să se poziţioneze favorabil pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2012, dar acestea nu sunt dinainte câştigate. Cuvântul de ordine în stânga franceză solidară în turul al II-lea al alegerilor regionale a fost „unitate”, în perspectiva alegerilor din 2012. Nevoia unei opoziţii unite a forţelor de stânga din Franţa este pe deplin conştientizată, atât de socialişti, cât şi de unii dintre ecologişti. Proiectul unui candidat unic al stângii în alegerile prezidenţiale din 2012 pare a se impune ca o necesitate raţională, după cum o demonstrează rezultatul alegerilor din 21 martie. Sper ca stânga franceză să găsească înţelepciunea de a lupta unită împotriva forţelor de dreapta, fie că acestea sunt democratice sau extremiste.

Acuzaţiile la adresa lui Sarkozy privind „deviaţionismul de stânga” pot fi o bună lecţie despre valoarea consecvenţei în politică. Partidele care au tendinţa de acaparare şi control a întregului spaţiu politic au tendinţa de „sufocare” a competiţiei prin preluarea unora dintre mesajele atractive ale opoziţiei. În cazul Franţei, dar nu numai acolo, s-a mers şi mai departe, Sarkozy oferind posturi importante unora dintre liderii de stânga (de exemplu, Dominique Strauss-Kahn la FMI, Bernard Kouchner la Externe) în speranţa slăbirii opoziţiei. Pe termen scurt, măsura a dat rezultate, pe termen lung însă ea se poate dovedi fatală, deoarece slăbeşte identitatea propriei formaţiuni politice şi credibilitatea mesajului ideologic. Partidele care se tem de inaniţie, s-ar putea să  sufere tocmai din cauza intoxicaţiei cu obiecte străine.

72 Responses to “Alegerile din Franţa: consecinţe naţionale, semnificaţii europene”


  1. 1 Mihnea Georgescu martie 23, 2010 la 8:50 am

    Excelentă analiză! Sarkozy „deviaţionist de stânga”?! 🙂
    Formula merită reţinută, are ceva „clasic”…

  2. 2 danytotorina martie 23, 2010 la 10:16 am

    intalnirea de vineri a fost una speciala in primul rand pt ca v-am cunoscut si in al doilea rand pt ca sper ca multi din cei prezenti sa participe cu idei si masuri concrete la tampeniile executivului „traian boc pok”. ideea este ca m-am inscris la departamentul transporturi si infrastructura pe parte de aviatie si astept sa fiu contactat de persoanele in masura. in rest toate cele bune si sper sa mai urmeze astfel de intalnirii, poate la o ora mai intarziata. cu respect!

  3. 3 Sibilla martie 23, 2010 la 10:24 am

    D-le AN,
    PSD NU are timp, spaţiu, conştiinţă să scrie câteva rânduri despre cel ce i-a sprijinit în campanii electorale ??!!!
    Da, Mile nu a menajat pe nimeni, dacă a avut ceva de spus, a făcut-o ştiu şi eu ŞI dvs. însă ca moralitate, demnitate, curaj, Mile a fost şi rămâne muuult deasupra unor oportunişti şi fripturişti, scaie şi mărăcini prin ograda PSD.
    Mile Cărpenişan e unul din cei ce rămân şi după ce pleacă !
    * ..Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
    Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
    Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
    Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
    Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
    Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
    Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
    Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
    Da, e calea mea. *

    MILE

    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Se face piatra si cade
    peste tot noroiul lumii.
    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Fulg orfan, se ridica la cer,
    sa-l intrebe pe Dumnezeu.
    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Bob langa bob,
    pana inunda pamantul
    cu strigat din toti rarunchii
    de dragoste de viata,
    asa cum numai inima sarbului
    o poate muri
    in fiecare clipa.
    Drum bun, Mile Carpenisan!
    Horia Blidaru

    portret zivota mog … Balasevic… :

    AN,
    Poate că TOTUŞI, găsiţi un strop de timp şi spaţiu… conştiinţa să vă şoptească : Mile, a fost prieten şi pt domnia dvs. fie şi pentru faptul că va măscărit vreodată, pentru că nu i-a fost indiferent, pt că mereu l-a interesat, pt că s-a implicat… prietenii adevăraţi nu-s cei ce intonează ode, ci cei ce-s , poate incomozi, dar obiectivi…
    Dacă l-a înfruntat cineva pe javra de la Cotroceni, acela a fost Mile, de zece ori mai abitir decât PSD!
    N-aş fi eu, n-aş fi jumate sîrb, ca Mile, de n-aş fi spus-o… şi-n inima mea, cred că doar aţi amânat o anume postare, aşa simt eu…
    Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
    RESPECT, MILE !!!
    Sibilla

  4. 4 Draghi Puterity martie 23, 2010 la 10:51 am

    Si in Olanda situatia e asemanatoare. Le Pen-ul lor se numeste Geert Wilders, si e pe cai mari in acest moment.

    Probabil ceva asemanator se va intampla si in Germania, la alegerile din landul Nordrhein-Westfalen, la inceputul lunii mai. E posibil ca actula coalitie de guvernamant sa isi piarda majoritatea in Bundesrat (camera inferioara a parlamentului german).

    Mass-media germana trage numeroase semnale de alarma in ce priveste ascensiunea extremei drepte (asociata de regula cu structurile neo-naziste). Interesant, in acest conext sunt mereu aminitite pe langa Olanda, Austria, Ungaria si Romania. In cazul Romaniei, ma intreb oare la cine se refera. Oare cine sunt fascistii romani? Cu sau fara „minusul” din nume. 😉

  5. 5 Marcus martie 23, 2010 la 11:02 am

    Romanii, Tinta Minciunilor Si A Manipularilor Ordinare

    Dovada?
    Pai dupa ce timp de cinci ani, ne-a smenuit politic domnul presedinte de nu ne-am vazut, manelistii au pus mana de la mana cu moldovenii de peste Prut si cu numaratorii de voturi de prin fel si fel de ambasade si consulate si ne-au mai cadorisit o data, pe noi astia tampiti, care am votat de buna credinta, cu inca un mandat al beneficiarului celei mai grosolane fraude electorale.
    Dar nu despre asta vreau sa vorbesc astazi (deja subiectul “chiombu’” imi provoaca indigestie, insotita de voma), ci de modul in care distinsii nostri politicieni, inspirati de tatuc, ne mint in nesimtire, crezandu-ne daca nu handicapati, cel putin copii de tzatza.
    Incepand cu “independentii” izmenarului, care-si motiveaza tradarea prin grija pe care o au fata de romani si terminand cu senatori arestati pentru modul in care incearca sa-si rotunjeasca conturile, toti ne iau de tampiti si se iau la intrecere in domeniul minciunilor si al manipularilor, servite de mass-media romanilor in loc de mic dejun, pranz si cina (din cand in cand si de o mica gustarica).
    Ascultand justificarile senatorului Catalin Voicu, cu privire la acuzatiile care i se aduc, acuzatii sustinute de transcrieri ale convorbirilor sale telefonice, nu stii pur si simplu ce sa faci, sa razi sau sa plangi.
    Sa razi de modul in care incearca distinsul “aranjor, bun samaritean de destine aflate in cumpana” s-o scalde fara pic de rusine, trimitand auditoriul in plin scenariu de teatru al absurdului, sau sa plangi constatand cam cat de imbecili ii crede acelasi distins senator pe concetatenii sai, atunci cand le toarna fara rusine niste argumente care n-ar trece testul veridicitatii nici macar la casa de nebuni.
    Si unde mai pui ca distinsul domn senator este suparat nevoie mare datorita faptului ca, netinand cont de criza economica in care se zbate tarisoara noastra, cineva n-a avut altceva mai bun de facut decat sa se ocupe de modul in care domnia sa a inteles sa-si “ajute” semenii aflati la necaz.
    Acum, n-ar fi de nicio mirare in Justitia romana, daca argumentele expuse astazi pe sticla de domnia sa ar trece drept credibile, iar noi am avea de-a face din nou cu o mascarada de cercetare penala terminata printr-o achitare, de mirare este insa faptul ca d-l senator ne considera pur si simplu niste idioti.
    Intersanta este si pozitia Justitiei romane in acest caz in care, din nou la ordin politic, lasa sa-i “scape” catre mass-media documente continute in dosarul de cercetare penala in scopul discreditarii unei anumite culori politice. Dar cu smenarii de acest gen ne-a antrenat la greu d-l presedinte in toti acesti mai bine de cinci ani, asa ca “bucurosi le-om duce toate”, vorba marelui poet national.
    De neacceptat insa, mi se pare pozitia d-lui senator care, in loc sa taca si sa astepte să ajungă-n instanta, iese pe sticla si ne jigneste inteligenta, punandu-ne la coltul de rusine cu niste argumente de rasul curcilor.
    Oricum am privi acest caz, nu avem altceva mai bun de facut decat sa asteptam evolutia evenimentelor si, din cand in cand, sa ne uitam in oglinda si sa ne intrebam, oare cu ce-am gresit, de au ajuns “baietii de baieti” din politica romaneasca, in frunte cu smenarul reales, sa ne ia de prostii, prostilor.

  6. 7 blogideologic martie 23, 2010 la 11:11 am

    Dumnezeu să îl ierte şi odihnească pe bunul Mile Cărpenişan !

  7. 8 Draghi Puterity martie 23, 2010 la 11:35 am

    Nu imi da pace „minusul” lui Boc. 😀

    Eu zic ca ar fi fost mai corect sa introduca inca un „minus” in loc sa il scoata pe cel care il aveau. In loc de PD-L ar trebui sa fie P-D-L. Partidul minus democrat minus liberal. Avantajul ar fi o denumire mai lunga, iar acest fapt e pentru cineva ca Boc o dovada de neta superioritate. Sau poate ar incapea si un al treilea minus, in fatza de tot: -P-D-L. Ar simboliza cel mai bine natura acestei adunaturi de mafiotzi si impostori.

    Iar pe post de sigla, in loc de un trandafir furat din gradina altora, mai bine ar avea o cioara vopsita, pe post de papagal, care sa tina in cioc niste dosare, si care sa elimine guano peste supusii care se ploconesc la picioarele ei.

  8. 9 Paul martie 23, 2010 la 11:37 am

    Domnule Nastase,

    Inainte de un comentariu asupra fondului, permiteti-mi, va rog, o remarca asupra ultimei fraze din articol: „Partidele care se tem de inaniţie, s-ar putea să se sufere tocmai din cauza intoxicaţiei cu obiecte străine.” Cred ca un „se” este in plus acolo, daca voiati ca fraza sa concluzioneze ceea ce ati scris inaintea ei. Adica, partidele care nu sunt atente la ce intrusi accepta in formatie, s-ar putea SA SUFERE (pur si simplu) din aceasta cauza. Nu „sa SE sufere”, caz in care nu se mai intelege unde bateti…

  9. 10 nastase martie 23, 2010 la 11:50 am

    Paul,

    multumesc. Am corectat.

  10. 11 Cititor in stele martie 23, 2010 la 12:32 pm

    Nu impartasesc opinia d-lui Nastase vis a vis de semnificatia alegerilor regionale din Franta. Il inteleg insa ca s-a bucurat de victoria stangii, dar nu ar strica sa analizam aceste rezultate intr-un context mai larg si, intr-o oarecare masura, si sub aspect cronologic. Am mai multe obiectii legate de semnificatia acestor alegeri pentru electorat. Prezenta la vot nu poate fi pusa doar pe seama crizei si a efectelor acesteia asupra starii de spirit a populatiei, fiindca si la alegerile din 1998 prezenta la vot a fost dintre cele mai slabe din istoria alegerilor regionale. Sa nu uitam nici faptul ca, in 2004, coalitia PS + PC + Verzii au castigat 21 din cele 22 de consilii regionale de pe continent, Auvergne fiind atunci singura regiune unde UMP si UDF au castigat. In alegerile de acum, partidele de dreapta au castigat in 4 regiuni, din care 2 din teritoriile de peste mari. Sa mai notam ca regiunea Langeduoc-Roussilon este una dintre cele mai putin dezvoltate regiuni din Franta metropolitana si ca, normal ar fi fost sa fi castigat si aici stanga, drept consecinta a politicii acestora in domeniul dezvoltarii si asistentei sociale. Si inca ceva: rezultatele alegerilor regionale nu se sincronizeaza aproape niciodata cu cele de la legislative. Singura exceptie o constituie doar scrutinul din 1986 – erau primele alegeri regionale – cand stanga nu a reusit sa obtina victoria macar intr-o singura regiune si a pierdut si alegerile legislative, desfasurate simultan cu cele regionale. Dupa victoria dreptei in legislativele din 2002, a urmat victoria stangii in alegerile din 2004. In 2007, la alegerile legislative, dreapta si-a reconfirmat victoria asa ca era de asteptat ca regionalele se revina stangii. Procentele cu care au castigat au mai putina importanta, avand in vedere ca din 2004 s-a introdus procedura de vot in 2 tururi de scrutin. Deocamdata, regiunile isi disputa relevanta, in ochii electoratului, cu departamentele, care dau mai multi senatori decat regiunile, ceea ce revine la eventuala modificare a compozitiei senatului pentru viitoarele alegeri.
    In concluzie, nu exista motive de a striga „URA!!!”, dupa aceste alegeri fiindca rezultatele nu sunt mai bune decat cele din 2004, dimpotriva.

  11. 12 maria martie 23, 2010 la 1:01 pm

    Domnule Adrian Nastase,
    poate ca nu are legatura cu articolul de mai sus ,dar eu cred ca de fiecare data cand „portocalii”vor mai iesi cu „fumigene”gem Voicu ar trebui contracarati cu ceea ce ne doare cel mai mult si se doreste sa nu fie discutat si anume situatia DEZASTRUOASA in care s-a ajuns.
    In alta ordine de idei ,poate ca nu ar fi rau ca in actualele imprejurari sa-i convocati public pe cei mai buni economisti pentru a da solutii viabile pentru iesirea din criza.In felul acesta a-ti castiga credibilitate si a-ti reusi sa dati o lovitura acestui regim de INCOMPETENTI,pentru ca dincolo de aceste interminabile scandaluri mediatice ,pe noi ne intereseaza mai mult ce ni se intampla.

  12. 13 Cititor in stele martie 23, 2010 la 1:52 pm

    @maria,

    Du-te draga si ocupa-te de gramatica, lasa politica in seama altora. De cand si pana cand „ati castiga” si „ati reusi” se scrie cu cratima intre a si t ??? Politica se face doar de catre cei majori, eventual, de cei care au peste 25 de ani, fiindca trebuie sa ai si ceva experienta din campul muncii.
    Cazul Voicu nu este o „fumigena”, dovada ca Ponta a anuntat suspendarea acestuia din partid. Inteleg ca esti simpatizanta a psd-ului, dar inainte de toate trebuie sa stii ca este mai importanta realitatea decat simpatiile noastre.

  13. 14 maria martie 23, 2010 la 3:38 pm

    @cititor in stele
    Domnule MARE POLITICIAN si MARE CITITOR IN STELE,de cand dreptul de ati exprima o opinie este acordat strict celor care fac politica?In plus greselile gramaticale sunt cele care te „deranjeaza”,sau faptul ca am sesizat ca PSD-ul nu trebuie sa mai intre in astfel de „jocuri”?
    Se pare ca faci parte din grupul „manelistilor”care vor JUSTITIE TELEVIZATA.In acest caz cred ca ai gresit adresa.Exista posturi TV consacrate gen TARAF TV si ETNO TV.

  14. 15 contele martie 23, 2010 la 3:52 pm

    A-ţi câştiga credibilitatea e mare lucru . A-ţi reuşi lovitura în condiţiile acestea e la fel de greu .
    Nu eşti atent de loc . Maria nu vorbea de cazul Voicu , vorbea de gemul ” Voicu „. Reciteşte !

  15. 16 Cititor in stele martie 23, 2010 la 4:02 pm

    @maria,

    In locul tau as fi inghitit in sec: sa te dai mare analist politic si sa faci greseli elementare de gramatica nu e de ici de colo. Te inseli: justitia trebuie facuta de organele judiciare si nu de presa sau parlament. De aceea este nevoie ca sa i se ridice imunitatea parlamentara senatorului Voicu. Cum se impaca ideea ta de „fumigena Voicu” cu actiunea de suspendare din partid, dictata de Ponta? Chiar nu realizezi discrepanta?
    Nu ma consider nici mare politician, nici manelist, dimpotriva, pretind ca fiecare sa-si faca datoria pentru ca de aceea sunt platiti: Parlamentarii sa voteze legi, nu sa obstructioneze justitia dand verdicte de neincepere a urmaririi penale pentru acei deputati sau senatori care sunt acuzati de diverse infractiuni. Pentru muritorul de rand, care a calcat pe bec, nu vine parlamentul sa dea „NIET”, nici familia nu este imputernicita sa il scape de bratul legii. In virtutea carui drept, parlamentarul trebuie sa beneficieze de privilegii, printre care si acela de a fi facut scapat de justitie? Unde mai este egalitatea in fata legii? Mi-a cazut bine cand am auzit ca alde Solomon sau Gutau, primari ai pdl, au fost judecati sau sunt in curs de a primi pedeapsa pentru cele rele, infaptuite cu sau fara intentie. Asa ca nu am preferinte in aceasta privinta.
    Si in concluzie, pune-te la punct cu gramatica, de abia apoi sa sari la gatul altuia!!!

  16. 17 mig martie 23, 2010 la 4:05 pm

    Ca Bibicu’ francez a inteles cum devine treaba in UMP nu e nici o indoiala:a matrasit din guvern doi adusi de pe partea stanga si a bagat doi UMP-isti.Unu’ e villepinist infocat,ca daca la o adica se lasa cu hemoragie in partid macar sa aplice garoul preventiv, iar altul e chirachian, ca uitai sa va spun in „prostarea” trecuta ca Sarko si-a pus in cap si tabara lu’ al batran .La o adica, daca consoarta a zis ca pt ea e suficient un mandat, asta nu inseamna ca Bibi nu poate gasi repejor alta Didina, ori Mita, frantuzoaica au ba…
    Apoi ca place sau nu unora sau altora stinga a castigat 21 din 22 regiuni (G Freche este DVG adeca de stanga).Palida consolare ca numai Alsacia a ramas la dreapta nu-i abate pe UMP-isti de la infaptuirea maretelor obiective (sau santiere cum le zic ei) desi dupa regionale sondajele au aratat ca 71% din francezi doresc stoparea reformelor in curs si 68% spun ca Sarko in 2012 ar trebui sa se ocupe de cu totul alte treburi decit prezidentialele.As, mofturi…
    Apoi trebuie sa subliniez din nou ca zvacnirea buldogului FN se face si pe fondul unor aprige lupte impotriva a ceea ce ei numesc „islamizarea Europei”.Pusa in fata unor realitati crunte gen fetite de 7 ani cu basmaua pe cap la scoala, femei cu sacu’n cap (a se citi burqa) sau fast-food-uri care scot din meniu carnea de porc si pastreaza numai „menu halal” o parte din francezi, deloc neglijabila, a ales varianta aceasta.Problema e ca cestiunea cu musulmanii e groasa si in Belgia,Elvetia,Olanda( cum bine zicea Draghi Puterity),Germania da’ ma rog asta e alta daravela.

  17. 18 Cititor in stele martie 23, 2010 la 4:07 pm

    @maria,

    „de ati exprima o opinie” se scrie cu cratima(adica „de a-ti exprima”). Esti total pe dinafara cu gramatica. Si mai ai si tupeul sa faci pe altul manelist. Chiar nu rosesti un pic? Sau nu mai poti rosi, fiindca esti rosie de la culoarea psd???

  18. 19 Karakas martie 23, 2010 la 4:12 pm

    Cu siguranta, ce se intimpla cu stinga franceza rezoneaza cu stinga europeana in general. Dar uitati-va in SUA, daca cineva ia pulsul strazii, observa nu o re-nastere, ci o nastere a unui nou tip de „stinga americana”, inspirata in profunzime de modelul social european. Aceasta miscare reprezentata de Democrati are radacini adinci in resentimentele populatiei fata de politicile dezastruoase ale Republicanilor pentru majoritatea americanilor.

    Dreapta populista romaneasca, desi poate nu atit de virulenta ca cea americana, are politici similare care deja decimeaza clasa mijlocie romaneasca, asa subtire cum este, lasind sa prospere doar pe cei care au acumulat deja suficient. Marea majoritate a romanilor trebuie sa se multumeasca cu declaratiile nabadaioase de amor ale Presedintelui, si cu Circul de Stat al Marelui Bufon, care scoate permanent din joben iepurasi si stenograme.

    Va indemn sa cititi atit articolul de mai jos dar mai ales comentariile/reactiile unor americani:

    http://www.nytimes.com/2010/03/23/opinion/23brooks1.html?ref=opinion

    Comentariile:

    http://community.nytimes.com/comments/www.nytimes.com/2010/03/23/opinion/23brooks1.html

  19. 20 tiberiu martie 23, 2010 la 4:21 pm

    Victoria stingii in Franta da o noua speranta pentru revenirea social-democratiei pe prim plan al politicii globale in Europa si in lume. Daca acest prim pas al unei reusite pe plan local va avea o continuare si la virf(presedentia) in Franta si in alte tari vom putea vorbi de un adevarat reviriment. Dar pina atunci sa fim rezervati, pentru ca poate Partidul lui Sarkozy va face un curs de perfectionare cu Basescu si Videanu pe tema „Cum pot fi fraudate alegerille intr-o democratie consolidata”.
    Sint convins ca PDL au acumulat o experienta valoroasa (fara ghilimele) in acest domeniu, experienta din care si alte partide europeene pot „invata” la rindul lor.

  20. 21 Paul martie 23, 2010 la 4:33 pm

    Si eu va multumesc, domnule Nastase,

    Pentru tenacitatea cu care scoateti in evidenta fenomene pe care majoritatea le trec cu vederea.
    Intr-adevar, un partid mare, cu vocatie generalista, incearca sa preia din fiecare ideologie (social-democrata, liberala, crestin-democrata, ecologista, nationalista etc.) elemente care sa-l ajute la largirea bazei sale electorale. Iar cand aceasta metoda nu pare suficienta, incearca si preluarea membrilor partidelor concurente (de parca acestia ar putea veni cu partea lor de electorat, la pachet 🙂 ).
    Totusi, in cazul lui Nicolas Sarkozy cred mai degraba ca acesta a oferit posturi importante unor adversari ideologici nu atat in speranta slabirii opozitiei, cat in scopul demonstrarii deschiderii sale politice (tot Sarkozy a promovat functionari de culoare sau musulmani in diferite structuri ale aparatului de stat francez…).
    In cazul Romaniei, insa, adoptia unor fosti adversari ai PD-L in partidul de guvernamant (sau, ma rog, in anexele acestuia 🙂 ), abia acum cand se imputineaza „fast-food-ul de stat”, inevitabil te determina sa te gandesti la foamea pe care o resimte Traian Basescu & ceata lui. Cu aceasta ocazie, cred ca trebuie reformulat si bancul referitor la „capra vecinului”. PD-L pare a vrea sa ia caprele vecinului din stanga, in speranta ca acesta din urma va muri de necaz, scapandu-l de o grija 🙂

    In ceea ce tine de incapacitatea stangii franceze de a mobiliza electoratul din afara bazinului PSF, cred ca are legatura cu excluderea votantilor neutri de la toate hotararile care preced scrutinul. Mai exact, in stanga politica, exista obiceiul de a-ti alege in interior un reprezentant la prezidentiale, in spatele usilor „inchise” in nasul celor neinregimentati politic, reprezentant care, intr-un fel, le este bagat pe gat alegatorilor. Daca electoratul ar avea posibilitatea de a alege el insusi dintre propunerile multiple ale unei aceleiasi formatiuni de stanga (care nu promoveaza decat oameni de valoare, pe care nu mai vrea sa-i ierarhizeze mecanic, din interior), cred nu numai ca electorii vor fi stimulati sa participe la vot, ci si ca acestia isi vor indrepta toata atentia asupra formatiunii care arata atat de multa deschidere politica. Ceilalti candidati ramanand doar in atentia propriilor lor sustinatori cu carnet de partid.
    E o ipoteza care se tine, cred.

  21. 22 Spiridus martie 23, 2010 la 4:53 pm

    1. „…Un prim efect al eşecului de a gestiona criza economică şi socială de către guvernul de dreapta a fost creşterea absenteismului…”
    Aceasta este principala explicatie a avansului stangii. Adica lucrurile merg intr-o direcție gresita, ca sa folosesc limbajul de lemn, dar alternativa nu e suficient de convingatoare. Sa retinem, insa, ca PSF e altceva decat PSD, are capacitate de reactie, cine pierde stie sa se retraga, exista un proiect al stangii atat pentru Franta, cat si pentru Europa.

    2. „…era de aşteptat ca situaţia de criză economică să determine activizarea opţiunilor populiste… „
    Asta s-a intamplat si la noi. Oferta lui Basescu a fost de tip populist, mesajul sau a fost „maneaua”. Geoana n-a avut nici un mesaj, nici cal, nici magar. PSD-ul se afla astazi in aceeasi situatie, nu ofera nimic clar. Daca nu-si schimba discursul, va avea aceeasi soarta. Insa mesajul populist este cu doua taisuri. Nu tine mult daca e transmis de aceiasi mesageri, mai ales daca perdantii stiu sa exploateze acest lucru. PSD nici nu stie sa exploateze si se afla si situatia de a fi facut el insusi promisiuni aberante (de ex. marirea salariilor profesorilor, va mai amintiti?).

    3. „…Partidul Socialist şi-a reconfirmat superioritatea la nivelul regiunilor…”
    Acolo e un electorat avizat, stie cam ce se poate si ce nu, regiunile franceze sunt mici, nu apar usor „baroni” locali. La noi e altceva, aparitia „baronilor” este rezultatul lipsei culturii democratice si a nivelului de civilizatie, in general (sa nu ne sfiim s-o spunem, e primul pas catre schimbarea situatiei), dar si a sistemului care potenteza forta celor care dispun de bugetul public..

    4. „…PSF nu reuşeşte să se mobilizeze în alegerile naţionale deoarece se consumă un timp preţios în competiţia internă, între diversele facţiuni…”
    Aici va asemanati, dar exista o diferenta mare intre Ségolène Royal, Bertrand Delanoë, Martine Aubry (ca sa-i citez pe cei mentionati de Dvs.) si Vanghelie, Mazare sau Nichita. In plus, cine pierde accepta decizia electoratului sau a organelor partidului, nu pleaca imediat la Sarkozy sa cerseasca un ciolanel. Aici mai e mult de lucrat.

    5. „…Victoria Stângii nu a fost adusă atât de voturile obţinute de Partidul Socialist, cât de creşterea importantă a voturilor pentru Europa Ecologică, devenită a treia forţă politică din Franţa la nivel regional…”
    Din pacate la noi o asemenea alternativa nu exista. Votul negativ poate fi aplicat intr-o mai mica masura. Ce sa votezi? Ar fi trebuit sa vina ceva din zona intelectualitatii. Dar unii nu au chef sa se manjeasca in politica, altii astepata cativa galbeni de la stapanire. Asa au facut intotdeauna si asa vor face mereu intelectualii romani.

    6. ”…Acuzaţiile la adresa lui Sarkozy privind „deviaţionismul de stânga” pot fi o bună lecţie despre valoarea consecvenţei în politică. …Pe termen scurt, măsura a dat rezultate, pe termen lung însă ea se poate dovedi fatală, deoarece slăbeşte identitatea propriei formaţiuni politice şi credibilitatea mesajului ideologic. Partidele care se tem de inaniţie, s-ar putea să sufere tocmai din cauza intoxicaţiei cu obiecte străine.”
    La noi nu exista mesaj ideologic, e un talmes-balmes general. Atractia cate ciolan e singura ideologie a celor aflati la putere sau care si-au gasit rapid vocatia de „independenti”. Ca doar n-o sa spuneti ca PDL chiar are o ideologie sau „independentii” chiar cred in altceva decat in propiul buzunar. Doar liberalii si social-democratii ar putea avea ceva-ceva de spus in acest sens. Au? Ma tem ca nu. Nici unii nici altii nu ofera o alternativa ideologica pe care s-o inteleaga nu numai votantul neinformat, ci unul minim instruit. Mult populism la PSD, lipsa unui proiect national la ambele partide si, mai ales, cadre compormise sau care vor fi foarte usor compromise de puterea actuala, ajutata de „institutiile abilitate”.

  22. 23 Paul martie 23, 2010 la 5:00 pm

    Maria,

    (daca imi permiti sa-ti atrag sfios atentia), nu te mai lasa impresionata de tonul imperativ-disperat al cititorilor in diferite corpuri ceresti (numai ei cred ca sunt stele! 🙂 ), pentru ca te afunzi in eroare. „Ati” din propozitia ta: „dreptul de ati exprima o opinie”, se scrie cu liniuţă :). Vezi? Incepi sa sufli si in iaurt dupa ce te-ai ars cu ciorba…

  23. 24 LePrince martie 23, 2010 la 6:07 pm

    @Adrian Nastase

    Cu voia d-voastra, voi incerca sa comentez cateva din spusele acestei postari. Alegerile din Franta sunt un subiect de interes si pentru ca exista realmente unele apropieri intre comportamentul electoral la francezi si la romani. Nu pot fi insa totalmente de accord cu optimismul si pe alocuri chiar festivismul de care dati dovada in legatura cu revenirea stangii la putere, mai ales vazuta ca o paralela la ceea ce s-ar putea intampla si in Romania.
    UMP-ul a obtinut un scor electoral bun pentru un partid si un presedinte aflati la putere de cativa ani. Socialistii au obtinut regionalele din doua motive:
    1. Au lasat pentru moment toate luptele intrapartinice deoparte, ascunzand sub pres toate “micile mizerii” dintre Royal si Aubry sau Delanoe- Royal si
    2. Au facut aceasta alianta pan-stangista cu verzii si alte partide de stanga.
    Au anulat astfel, orice fel de “ a treia cale” sau “optiune” de care electoratul de stanga s-ar putea agata. Aceasta a fost cea mai inteligenta miscare. Daca nu se realizau cele doua deziderate de mai sus, UMP ar fi avut cel putin 10 regiuni castigate. Asta nu inseamna ca nu au facut si greseli. De exemplu una care mi-a atras atentia este aceea ca au inceput sa se “lupte” cu o parte a presei franceze care il “publica” intens pe Sarkozy spunand ca acele publicatii , emisiuni de tv sau agentii de stiri,s-au raliat dreptei. Raspunsul nu a intarziat sa apara si a lovit in plin: “ stanga franceza se opune liberei circulatii a informatiei”. In acelasi timp, exista déjà o traditie in politica franceza, pe care se pare ca francezii au ajuns sa o indrageasca foarte, aceea a coabitarii. La noi nu a functionat bine, cred ca e o chestiune de maturizare electorala. La ei se pare ca devine un stil de conducere. Acest fapt vine si din clara delimitare a puterii locale si centrale precum si din faptul ca odata ajuns la putere la nivel national,nici un partid nu a inceput sa “racoleze” alesi locali de la alte partide prin “ constrangere”, “ ademenire” sau alte metode . Nu stiu cum regleaza ei legislativ aceasta, dar functioneaza. Francezul de rand prefer la nivel local o putere mai “protectiva”, mai putin agresiva si mai “laissez faire”, pe cand la nivel central prefera prestigiu international, “mana forte” si un discurs mai agresiv. Socialistii sunt perceputi slabi in impunerea internationala a Frantei, de exemplu. Dezbaterea pe care au lansat-o anul trecut cei de la UMP pe tema “identitatii nationale”, initial primita cu entuziasm chiar si de electoratul de stanga (partial) s-a intors impotriva UMP-ului numai datorita proastei gestionari a temei de catre Brice Hortefeux.
    Acesta, dupa un inceput “zgomotos”, a lasat-o sa se dilueze , pana la urma devenind un fel de “vociferare in van” pe otema pe care francezii o considera mult prea serioasa.In “Le Figaro Magazin” din 12.03.2010. exista un interviu cu Sarko ce poate explica multe. Mie mi s-a parut un discurs direct, ferm si destul de deschis. Socialistilor le lipseste genul acesta, probabil de aceea si pierd in ultimii ani la nationale. FN, care are din cand in cand “eruptii de popularitate” a revenit mai putin datorita mesjelor proprii cat datorita “patinajului ideologic” propriu lui Sarkozy si desigur problemelor reale de integrare si adaptare a comunitatii musumlame in Franta. In sud, FN este traditionalmente “mai iubit”. In ceea ce priveste “obiectele straine” cred ca Sarkozy pareaza bine acuzatia spunand ca o continuitate administrative si mai ales competenta poate sa anuleze partizanatul politic si politizarea excesiva pe care el o critica. Ar trebui, pe viitor sa ganditi raspunsuri la acest tip de replici si pe la noi.
    Parerea mea este ca victoria socialistilor in Franta ( dealtfel reala, ca si rezultat concret) nu trebuie luata ca o victorie absoluta, ci mai mult una circumstantiala. In afara de frumusetea subiectului in sine si de complexitatea sa, ceea ce este important pentru noi e ce invataminte trage PSD din aceste rezultate si din desfasurarea evenimentelor.
    S-auzim de bine….

  24. 25 mig martie 23, 2010 la 6:10 pm

    @Paul
    Dati-mi voie sa cred ca va inselati in privinta lui Sarko.Asa cum bine zicea Fabius, Sarko e un „animal politic” in sensul unui animal de prada.Deschiderea lui politica e buna pentru cascatii de francezi care cred ca mai bine sa vina unu’ cu idei , chiar daca proaste, decit sa vina unu fara,insa noi, ca sora mai mica de ginte latina nu punem botu’ la asemenea opereta.Ca dovada ca a fost filmat de un fan la o intilnire a UMP in care zicea( citez din memoria-mi slaba, asa ca iertare)”Ce lipseste PS nu sunt personalitatile, ca astia au oameni de valoare, ci un director de resurse umane.Uitati-va la mine:DSK-la FMI ,si face cu ochiu'(rasete in sala),Kouchner-la guvern, si iar face cu ochiu’ (rasete si mai abitir si aplauze).Adica ce propun eu?propun sa ma ia pe mine ca director resurse umane!(rasete peste masura ,voe buna ,urale)E,ati inteles acu’?” intreaba el si sala ha ha ha si hi hi hi…

  25. 26 Doru Coarna martie 23, 2010 la 6:34 pm

    Pe vremuri era un banc, daca nemtii ar dormi vreo 50 de ani si noi am munci (ca atunci!) tot nu ii vom prinde din urma.

    Intortocheate sunt caile Domnului, dar iata ca popoarele europene realizeaza ca nu mai exista un est comunist, ba a fost devorat atat cat au permis Tzarul si Uncle Sam, Uncle are si el mari probleme si rataceste prin hatisurile birocratiei si economiei, restul planetei nu prezinta interes, adica nu ai cu cine si pentru ce sa te lupti, asa ca RELAX, popoarele din vest vor politici sociale si un mediu sanatos, si fie sa iasa asa, stat cu stat si regiune cu regiune.
    Ajunge cu cresterile galopante care au blocat tot.
    Incet, sigur si bine, adica omeneste.

    Daca in anii acestia Romania avea un guvern lucid si performant, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu munca noastra contraziceam bancul, era o minune, lafel cu aceea ca exportam cu succes automobile direct in patria lor, Germania…

    Deci iar am ratat, atat ne costa pe noi Nelson&Co., exact acum ei adancesc decalajul.

    Postam acum cateva saptamani ceva de genul: „mai, nu s-o intoarce vreodata roata?” si parca incepe sa se auda opinteala osiei…

    Este buna ideea socialistilor francezi, deci confort social, protectie si mediu, dar trebuie adaptat corespunzator…

  26. 27 LePrince martie 23, 2010 la 7:11 pm

    @Pali
    Dragule, nu te involbura! Se vede ca ai ceva “militantist” in tine. De ce “te simti” atins atunci cand vorbesc de pionieri?Lasand la o parte “ ca te-ai facut pionier fortat”, acel tip de organizare nu era chiar atat de rau. Iti dadea de mic copil o anume “integrare” in social si te pregatea pentru anumite experiente de viata pe care organizatiile de pionieri le “mimau”. Acestea erau competitia, alegerile pe baza de competente( cei mai buni, care castigau admiratia celorlalti prin rezultatele lor si prin comportament, primeau distinctii onorifice care stimulau), inspirau o anume dorinta de “apartenenta la un grup” si nu in ultimul rand insuflau o anume minima cultura organizationala institutionalizata. Sa stii ca asemenea organizatii sunt la ordinea zilei in tarile la care ne place sa ne uitam ca model.
    In SUA, nu se poate sa nu fi auzit de boy’s scouts sau asa zisele “fraternities”, in Franta exista ceva similar, iar la noi, pe timpul lui Carol al II-lea au fost strajerii. Ca in Romania pionierii devenisera la un moment dat un cor de “cantareti” la adresa regimului si a conducatorului sau ca se faceau déjà exagerari pe tema( Soimii patriei a fost o idée stupida) este cu totul altceva. Nici pe tine nu te vad la 8 sau 9 ani sa te fi opus darz si argumentat includerii in organizatie. Cum adica “fortat”? Sau erai un fel de dizident al pionieratului, impartind manifeste anti-pionieresti fetitelor cu funde si codite si baieteilor murdari de cerneala pe degete? Hai sa lasam glumitele si “falsele dizidente” la o parte. Dupa 20 de ani putem privi in trecut cu o anume luciditate.
    Iti doresc success in continuare in partid. Stiu ca situatia de la MS este una speciala, si ca “mafia” PDL-ista e destul de “asupritoare”, asa ca ai grija! S-auzim de bine!

  27. 28 LePrince martie 23, 2010 la 7:17 pm

    @ Felix-cat

    Imi place cand afirmi ca ” tu esti ” Romania. De aceea si urarea mea. Intr-adevar, sunt usor cinic uneori, ce sa fac, mostenirea ancestrala, dar imi place ceea ce spui in general, cu exceptia tonului uneori prea festivist, pe care nu ma pot abtine sa nu-l taxez. Romania ar fi un pic mai bine daca ar avea mai multi reprezentanti ca tine.

  28. 29 LePrince martie 23, 2010 la 7:20 pm

    @Anonimul venetian.

    Disputa cu blegideologic ar putea fi mai interesanta daca s-ar baza mai mult pe argumentatie si pe realitati din partea lui. Nu stiu daca voi mai continua , motivele le vei citi in raspunsul adresat lui.
    S-auzim de bine….

  29. 30 felix-cat martie 23, 2010 la 7:42 pm

    Multumiri d-le Nastase pentru informatii si precizari . Tocmai ce ma persifla LePrince intr-una din zile ca am deschis acest subiect ( alegerile locale Franta ) .
    E bine de stiut . Dreapta europeana pierde tot mai mult teren .
    In Belgia se poate sa fie la fel ca in Franta acum , dar e vorba de regiunea francofona .
    Bruxelul puternic musulmanizat , la ora asta se pare ca nu mai are nici o logica in ideologie politica .
    Flandra are aceleasi probleme nationaliste – nu mai stiu exact cum sta Flam Belangul acolo .
    Valonia – tot mai multe reactii negative la adresa ecologistilor si a dreptei . Reactia statului in sprijinirea bancilor care anuntau faliment la inceputul lui 2009 a starnit valuri de proteste .
    Dupa parerea cetateanului , statul nu trebuia sub nici o forma sa ajute cu bani grei bancile private . Asta a dus la majorarea taxelor si impozitelor si la scumpirea pietei . O greseala mare a statului belgian , iar dreapta probabil va plati la alegeri aceast santaj indus statului .

  30. 31 felix-cat martie 23, 2010 la 7:43 pm

    @ corectie : impus , nu indus .

  31. 32 Alexandru Beldiman martie 23, 2010 la 7:44 pm

    In ce priveste „deviationismul de stinga” al lui Sarkozy, cred ca gresiti. In zilele noastre nu se mai poate vorbi de deviationism de stinga sau de dreapta, pentru simplul motiv ca nu mai exista stinga si dreapta, in politica, in nici o tara. Decit oficial. Neoficial, nu exista decit programe bune si programe proaste, idei bune si idei proaste, strategii eficiente si strategii ineficiente. Astazi, nu mai avem nevoie de oameni politici de stinga sau de dreapta, avem nevoie de tehnicieni, de specialisti, de profesionisti, de economisti, de administratori. Daca ar fi dupa mine, nici n-ar mai exista partide politice. Toate posturile, inclusiv – de fapt, in primul rind – cele de presedinte al republicii, prim-ministru, ministru, ar trebui scoase la concurs si ocupate de oamenii cei mai competenti. La fiecare problema, exista o singura solutie, nu o suta, iar aceasta solutie nu este de stinga sau de dreapta, este, pur si simplu, O SOLUTIE si nimic mai mult. De aceea, ea poate fi aplicata de orice om politic, indiferent ca acesta se pretinde de stinga sau de dreapta. Celebrul actor francez Roger Hanin, cunoscut pentru opiniile sale de stinga, a spus, in 2007, ca l-a votat pe Sarkozy pentru ca programul sau i s-a parut mai de stinga decit al lui Segolene Royal. Adica mai inteligent, mai eficient. E nedrept sa dam vina pe Sarkozy, pentru faptul ca efectele crizei mondiale se simt si in Franta. Nu cred ca Segolene ar fi putut face mai mult decit Sarko. Eu am fost si ramin sarkozyan, asa cum am fost si ramin gaullist (de altfel, Sarkozy insusi a spus ca a fost, dintotdeauna, gaullist). Veti intreba: „In acest caz, de ce esti PSD-ist (doar ca optiune, nu si ca membru de partid), in loc sa fii PDL-ist? De ce ai votat cu Geoana, in loc sa votezi cu Basescu?”. Foarte simplu – pentru ca stiu sa recunosc un om inteligent si competent, cind il ascult si cind il vad (caci si figura spune multe), asa cum stiu sa recunosc un imbecil incompetent. Din punctul meu de vedere, repet, in zilele noastre nu mai exista stinga si dreapta, in politica, asadar eu nu votez cu stinga sau cu dreapta, votez cu cel mai inteligent, mai competent, mai eficient. Eu l-am urmarit pe Sarko inca de cind era ministru de interne, si mi-a placut atit modul in care a facut fata revoltelor infractorilor („les voyous”, cum ii numea el, caci, sa fim sinceri, asta erau si nimic altceva) arabi si negri din suburbiile Parisului, cit si modul in care le-a raspuns cretinilor care l-au tratat de rasist.

    In ce-l priveste pe Daniel Cohn – Bendit, m-a scirbit totdeauna. In mai 1968, a destabilizat statul, l-a adus in pragul razboiului civil, l-a omorit, involuntar, pe generalul de Gaulle, care a demisionat, in 1969, pentru a muri, literalmente, de inima rea, in 1970. In timpul manifestatiilor, au murit destul de multi oameni, atit din partea manifestantilor, cit si din partea fortelor de ordine. Si toate astea, pentru ce? Pentru nimic. Pentru ca tinerii aveau chef sa se joace de-a revolutia, in cel mai pueril si mai ridicol mod cu putinta. Aveau impresia ca sint niste eroi. Aveau impresia ca sint mareti. Daca erau intrebati ce vor, nu stiau ce sa spuna. Aveau sloganuri de genul „Sa fim demni de visele noastre”. Asta-i tot. Nu cereau altceva, pentru ca nu aveau ce. Economia mergea ceas. O recunosteau chiar ei. Dar pretindeau ca nu le ajunge. Capricii penibile, de mic – burghezi cu fite de intelectuali de stinga. Ar fi trebuit exilati cu totii in URSS, ca sa vada ce bine e intr-un regim comunist. In timp ce noi ne doream cu disperare o democratie de tip occidental, „intelectuali” de genul Sartre si Simone de Beauvoir „luptau” pentru comunism. Ce imbecili! Ii prefer pe Malraux si pe Camus. Atit din punct de vedere literar, cit si din punct de vedere ideologic. Cam atit despre stinga franceza.

    In ce-l priveste pe Le Pen, nu-l privesc cu simpatie, dar il inteleg. In Franta, arabii si negrii fac la fel de multe probleme ca tiganii in Romania. Si nu pentru ca sint discriminati, pentru ca, vezi Doamne, nu au sanse egale cu albii, cum pretind ei, ci pentru ca au o problema de adaptare (cum a spus Sarkozy). Ca si tiganii.

  32. 33 Paul martie 23, 2010 la 9:20 pm

    mig,

    accept dovada pe care mi-o propui (cu Sarkozy imaginandu-se director de resurse umane la PS), pentru ca este o dovada care imi sustine teoria, adica, cea prin care spuneam ca Sarkozy nu intentioneaza slabirea PS-ului, ci dovedirea vederilor sale largi si a puterii sale de a scoate eficienta din orice aripa politica a Frantei. Adica, nu prea cred ca ma insel asupra lui. In schimb, daca tu ii consideri „cascati” pe francezi – care au scandat „este interzis sa interzici” in mai ’68 (ca sa nu amintesc decat de cea mai simpatica manifestare a spiritului lor)-, da-mi voie sa cred ca tu te inseli. Poate din cauza ca nu ai trait deloc/suficient printre ei…

  33. 34 Pali martie 23, 2010 la 9:39 pm

    @ LePrince

    da,…merci …totusi nu putem compara „epoca” Carol cu cea a lui nea Nicu’ Pantofaru” ( dar sa nu uitam ca, aceasta meserie este una foarte norocoasa daca ne uitam la nea Nicu sau la Vanghelie care este pe persoana fizica …amindoi fosti pantofari;sau la cea de chelner vezi Costica Nita fost ministru sau Radu Moldovan …mai nou purtator de cuvint al PSD,…ceva de groaza ! )

  34. 35 Paul martie 23, 2010 la 9:48 pm

    Le Prince,

    spui ca „nu stii cum regleaza francezii din punct de vedere legislativ inhibitia unui partid care, odata ajuns la putere la nivel national, nu incepe sa “racoleze” alesi locali de la alte partide prin “ constrangere”, “ ademenire” sau alte metode „.
    Iti pot spune eu cum. Prin DESCENTRALIZARE administrativa, inscrisa in Constitutie. In clar, competentele ramase statului nu mai pot influenta competentele transferate – odata cu fondurile necesare! – colectivitatilor teritoriale mai mici. Si mai in clar, nu exista subordonare ierarhica intre stat, regiune, departament si comuna, daca iti poti imagina o societate care sa functioneze asa si sa-si spuna in continuare stat national, unitar si indivizibil :). Asa ca, nici partidele lor de la varf nu mai incearca sa ii „racoleze” post-factum pe alesii locali, pentru ca nu ar obtine altceva decat niste membri in plus (buni pentru statistici, dar nu si la altceva, stiind ca politicile locale se hotarasc de catre structurile locale; atat timp cat respecta constitutia: adica, pastrarea caracterului unitar, indivizibil, steagul cu rosu-alb-albastru, Marseilleza etc. 🙂 ).
    Asta este. La trecutu-i mare, mare viitor…

  35. 36 LePrince martie 23, 2010 la 10:05 pm

    @blogideologic

    Inainte de a trece la “partea tehnica” la care voi recurge intr-o ultima incercare de a purta un dialog am un comentariu de facut. Si este foarte serios.
    Draga blogideologic, esti o persoana foarte periculoasa! Desigur, nu cred ca cenzura este o solutie, de aceea, am sa aleg sa nu-ti mai raspund la “revarsarile” semi-docte. Poate punctual si din distractie, sau daca vad ca exagerezi.
    Ceea ce faci tu,este periculos deoarece poti lasa impresia ca, datorita continutului textelor tale , concluziile sunt pertinente sau chiar adevarate. Prezentarea ta axiomatic a propriilor pareri si opinii devine astfel un “dat” pe care persoane mai putin avizate sau informate, ori cei care nu au rabdarea sa-ti “ pieptene” ghemul incalcit de cuvinte, le pot lua drept adevaruri. In fond, tot ceea ce tu spui sunt propriile tale interpretari sau opinii, de cele mai multe ori neargumentate, sau “bucati de informatie” prezentate ca si “mari adevaruri”, fara a tine seama de context, sau de problematica complexa a unei situatii. Ceea ce este grav, insa, e faptul ca tu nu te indoiesti nici o clipa ca ceea ce spui poate sa nu fie correct sau ca pot exista in acelasi context pareri diferite. Nu ai nici o indoiala de sine.Din nou grav, este ca tu nu prezinti purul adevar sau fapta nuda ci trunchiezi realitatea pentru a da un oarecare sens teoriilor tale. Alcatuiesti din bucati de istorie, argumente care nu au legatura cu situatia, teorii abracadabrante, informatii scoase din context, plus multa interpretare personala, un fel de “salata” pe care o poti servi la coltul strazii d-nei Gica coafeza sau zarzavagiului Mitica(ei oricum o vor uita in secunda doi, dupa ce vor fi clatinat uimiti si “ingrijorati” din cap) dar administrate in mari doze unor persoane interesate dar neinformate pot constitui o “otrava filosofica”.

    Si ca sa-ti demonstrez cat de inselator si deformant poti fi iti voi “ demonta “ cateva afirmatii.
    Spui:
    “” Sau poate că minţi voit, prin comisiune. Domnul Antonie Radu Ruset nu era fanariot, aşa cum insinuezi tu. Nu era măcar grec la origine, aşa cum credea, naiv, Ion Neculce. Familia Rosetti (ori în grafia Rossetti) era din Genova. Prezenţa acestei familii la Ţarigrad (Constantinopol) se explică prin politica “împăratului de aur”, Mihail al VIII-lea Paleologul.””
    Complet fals! Singurul adevar aici este ca originile lui Ruset Voda erau genoveze. Ele insa se pierd in sec. XIII, cand presupusul stramos al familiei venit de la Genova se stabileste la Constantinoupoli prin casatoria cu o aristocrata bizantina. Ce-ar fi sa spui despre tine ca daca ai avut un stramos ceh in 1600, acum poti spune despre tine ca esti ceh? Iata ce spune Radu Rosetti tot in „Amintiri”, citez:
    „Cert este ca Rosetestii se trag din Lascaris Rosseto, mare logofat al patriarhatului, in care calitate il vedem, in anul 1629, semnand alaturi de patriarhul Chiril un act adeverind legitimitatea copiilor lui Radu Mihnea.El a fost casatorit cu Bella fiica lui Ioan Cantacuzino agentul lui Mihaiu Viteazul la Tarigrad. Lascaris Rosseto a avut doi fii: Constantin si Antonie…………….Depesile bailului Venetiei catre doge il numesc: Antonio Rossetti, de natiune grec si-i dau calificativul de negoziante…..”, am inchis citatul. Radu Rosetti merge chiar mai departe sugerand ca originea genoveza, poate fi doar o legenda de familie.
    Dupa asta il descrii pe Neculce, un mare invatat si cronicar moldovean drept”naiv”, ceea ce este cel putin hazardat. Apoi, incepi un text incoerent, vecin cu delirul as spune, in care faci iarasi referire la Romania raportandu-te la anul 1261, ceea ce este flagrant incorect. Spune-mi si mie unde a fost acea Universitate?!!
    In legatura cu fanariotii, fara a avea pretentia ca au fost „ perfecti” sau „fara pata”, este demonstrat ca au avut si un rol benefic asupra tarilor romane din punct de vedere al legislatiei( legiuirea lui Caragea, 1818), educational, cultural sau al reformelor(Constantin Mavrocordat). Epoca fanariota face parte din continuitatea noastra istorica tocmai datorita faptului ca tarile romane s-au aflat sub influenta bizantina inca de la „descalecare”. Asta nu o putem nega. Beneficiile sau nenorocilrile aduse de aceasta influenta sunt teme de discutie interminabile. Si by the way, ca tot am vorbit de Miorita, de ce daca eram atat de asupriti, boierii romani sau taranii eliberati de domnii fanarioti nu s-au rasculat impotriva suzeranitatii otomane si nu au luptat ca nobilii polonezi de exemplu, cu riscul sa fie vanati, omorati, exilati, sa le fie desfiintata tara( cum Polonia a fost de mai multe ori), dar apoi sa moara pentru a o reinvia? E retorica intrebarea. Un raspuns este si cel ca datorita unor personaje ca tine, spiritul „ mioritic” a ramas viu, iar fatalismul si comoditatea ne-au adus numai nenorocire. Asta nu inseamna ca eu nu admir si nu pretuiesc trasaturile pozitive ale romanilor si ca nu ma emotionez acolo unde istoria ne spune despre implinirile si faptele vitejesti ale inaintasilor. Asta nu presupune ca nu pot fi si obiectiv, sau ca in cazul altor tari nu vad greselile si prostiile lor istorice.

    Si ca sa fac ca si tine, salturi in timp, acest spirit care ne „tine in loc”, ne face si atat de suspiciosi in ce priveste implicarea noastra europeana. Si acolo, ca in multe alte cazuri, asteptam pe altcineva sa vina sa ne faca sau sa ne spuna cum si ce trebuie sa facem, dar cand vine vorba de implicare stam deoparte, iar dupa ce s-a facut, urlam in gura mare ca e „conspiratie” daca nu ne convine. Ar trebui sa invatam ca numai implicandu-ne putem „urni” lucrurile din loc si influenta situatiile si in favoarea noastra.
    Acestea fiind zise, „ evghenis affendara” blogideologic, imi fac cu tot „igemonikonul” o „reveransa” si te salut !

  36. 37 Paul martie 23, 2010 la 10:07 pm

    Alexandru Beldiman,

    oficial, si de dragul etichetarilor, se va vorbi intotdeauna despre stanga si despre dreapta (politica, economica). Nu ai cum sa scoti aceste „incadrari” din lexic, dupa cum nu vei putea vorbi niciodata doar despre fiinte organice in general, fara sa distingi intre regnuri.
    In plus, posibilitatea localizarii solutiei unei probleme socio-economice intr-o anumita zona a doctrinelor politice, te ajuta s-o regasesti mai usor in momentul in care o cauti, pentru ca solutiile alternative incercate nu dau rezultate :).

  37. 38 LePrince martie 23, 2010 la 11:02 pm

    @ Paul

    Sigur, cunosteam chestiunea descentralizarii, problema e ca am crezut ca exista si alte legi de impiedicare a acestor racolari. Esti sigur ca la noi chiar si in conditiile descentralizarii nu s-ar incerca acest lucru, tocmai pentru a aduce spre un partid sau altul „fondurile locale”?
    S-auzim de bine…

  38. 39 LePrince martie 23, 2010 la 11:10 pm

    @ Alexandru Beldiman

    Partidele politice nu pot dispare, deoarece asta ar insemna sa anulezi si alegerile sau coerenta unor politici nationale. Dreapta sau stanga, desi in timp s-au schimbat profund, si au imprumutat de multe ori una de la alta, vor exista datorita nevoii de delimitare.
    Cat priveste pe Sarkozy, si eu il admir in anumite privinte. Basescu al nostru insa nu e un Sarkozy, datorita lipsei totale de proiecte politice. De Gaulle a fost un „providential” al istoriei pentru Franta, a impiedicat aceasta tara sa devina din tigru, pui de pisica. Franta a avut sansa unor oameni providentiali de-a lungul istoriei.
    Anul trecut pe vremea aceasta, era o expozitie-memorial De Gaulle la Muzeul Armatei in Paris, o expunere exceptionala a vietii si activitatii generalului. In ceea ce-l priveste pe Bendit-Cohn, iti sustin cu totul parerea.
    S-auzim de bine

  39. 40 EPISTOLEpentruZEUS martie 23, 2010 la 11:43 pm

    la obiect analiza.
    incet-incet, in europa socialistii vor castiga teren.
    numai la noi dreapta isi intareste artifical pozitia scindand stanga in frustrati si tra-dependenti.
    in loc sa tindem spre faramitare (vezi noua UNPR), n-ar trebui sa incercam un bipartidism clar conturat si fara jocuri si negocieri conjuncturale?

  40. 41 stefan martie 24, 2010 la 12:26 am

    exceleta analiza. spre sa invatam si noi cei care cred in stanga ceva. mesajele privind mediu analizate corect in raport societate – piata trebuiesc dezvolate, iar luptele interne trebuie sa inceteze. cand putem avea si noi stanga oameni de valoare nu de succes?

  41. 42 Iepurele de Martie martie 24, 2010 la 12:44 am

    M-AM LINIŞTIT!!! Partidul Socialist a câştigat alegerile regionale din Franţa! E un semnal cum nu se poate mai clar: cât de curând, poate chiar în urma unor alegeri anticipate, social-democraţii din România vor devansa partidul băsist. Să vorbim să n-adormim!

  42. 43 mig martie 24, 2010 la 12:49 am

    @Paul
    Toate bune si frumoase cum le talmaciti dvs, insa „dovedirea vederilor sale largi si a puterii sale de a scoate eficienta din orice aripa politica a Frantei” ma face sa zambesc usor.Mareata eficienta de care pomeniti se regaseste in maraiturilor UMP -ului catre el:ori schimbi tactica ori nu mai pupi giru’ nostru.Idem pt situatia economica si sociala a Frantei, care a ajuns sa dea vina pe nemti ca sunt prea competitivi…
    Cat priveste sinceritatea „deschiderii” acestuia am vazut-o azi la remanierea guvernamentala:doi racolati de la stanga au primit un sut direct in dos fara multumirile de rigoare si sunt sonvins din scrierile dvs ca biata Carla nu mai stie cum sa-i domoleasca oful si regretele bietului Sarko.
    Nu asa vrea sa va zdruncin increderea netarmurita fata de maretia Frantei (in fond e problema dvs) si daca va place sa credeti ca ma insel
    e ok.
    Aoleu , m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun ca filmuletul cu pricina l-am vazut pe LCP unde niste analisti politici cu mult mai inteligenti decit mine incercau sa explice vigilentului popor francez cum a fost ca la teatru cu racolarile din PS( asta le spunea Sarko simpatizantilor, uitati ba cum ii halesc eu pe socialisti, pe ala il trimit colo, pe alalalt il tin linga mine si uite asa vreau sa-i fac praf) si cum toata comedia s-a intors impotriva lui.
    A+ (daca mi-e permis).

  43. 44 blogideologic martie 24, 2010 la 3:44 am

    „Antonio Rossetti, de natiune grec.” Şi după nume 🙂
    „esti o persoana foarte periculoasa!”, îmi spune @LePrince. Bizar, aşa mi s-a spus şi la anchetele securităţii. @LePrince, este o atitudine pe care tu ai învăţat-o în familie ?

  44. 45 Sorin Muncaciu martie 24, 2010 la 3:46 am

    Domnule Nastase, va rog sa pastram proportiile !! In cea mai serioasa criza economica de dupa razboi, dumeavoastra afirmati ca „stinga” si-a dovedit forta ?? Cum este posibil sa ignorati rata ridicata a somajului, reducerea veniturilor, cresterea taxelor, reducerea „alocatiilor” etc.,etc toate circumstante favorabile stingii dar care, nu s-au materializat intr-o victorie rasunatoare a stingii asa cum ar fi fost de asteptat. Sint de acord ca stinga a adoptat piata libera ca forma superioara de organizare a productiei si alte „deviatii” de dreapta ale noii stingi franceze. Deasemeni fragmentarea ideologica a stingii franceze a jucat un rol dar, trebuie sa recunoasteti, ca in conditiile date de adinca criza economica absenta unei victorii ” zdrobitoare” este , de fapt, mesajul recentelor alegeri din Franta.
    Sorin Muncaciu,

  45. 46 blogideologic martie 24, 2010 la 5:29 am

    @LePrince
    Ion Neculce, un “naiv”, am spus şi repet. Părinţii mei m-au obligat să citesc “O samă de cuvinte” încă de prin clasa a doua, observând îngrijoraţi că acord prea multă atenţie articolelor din revista Ştiinţă şi Tehnică. Ion Neculce îl urmase pe Dimitrie Cantemir (şi el tot un “grec”, după iluministul Voltaire :-)) în exilul din Rusia lui Petru cel Mare. Acolo se petreceau nişte transformări imense, pe care Ion Neculce, în “naivitatea” lui, nu le înţelege. Poate că nici Dimitrie Cantemir nu le înţelegea prea bine. Abia fiul cel mic al prinţului Cantemir, pe nume Antioh Cantemir, le pricepe. Devăluiam pe alt fir că lucrez la o carte despre dezvoltarea ideilor foarte originale de economie politică la matematicianul Nicolae Georgescu-Roegen. El fusese invitat ceremonios în 1968 să scrie articolul despre utilitate, –“Utility”–, în International Encyclopedia of the Social Sciences, ceea ce a şi făcut. Am rămas curios să aflu motivaţia preferinţei coordonatorilor de la International Encyclopedia of the Social Sciences, pentru acest intelectual format în Europa Răsăriteană. Am fost surprins să constat că originea conceptului de utilitate în Economia Politică poate fi trasată la profesorul de matematică al tînărului Antioh Cantemir ! Era vorba despre Daniel Bernoulli, aflat în Rusia. Mai mult, legitatea “micşorării utilităţii marginale”, esenţială pentru înţelegerea doctrinelor economice de azi, a fost formulată prima oară tot de acest Daniel Bernoulli. Iată deci “O samă de cuvinte” care nu au fost prinse de “naivul” Ion Neculce.

  46. 47 natasa martie 24, 2010 la 7:05 am

    oficial, si de dragul etichetarilor, se va vorbi intotdeauna despre stanga si despre dreapta (politica, economica). Nu ai cum sa scoti aceste “incadrari” din lexic, dupa cum nu vei putea vorbi niciodata doar despre fiinte organice in general, fara sa distingi intre regnuri.
    In plus, posibilitatea localizarii solutiei unei probleme socio-economice intr-o anumita zona a doctrinelor politice, te ajuta s-o regasesti mai usor in momentul in care o cauti, pentru ca solutiile alternative incercate nu dau rezultate 🙂 .

  47. 48 Mihnea Georgescu martie 24, 2010 la 8:14 am

    @Titus Filipaş

    Nicolas Georgescu-Roengen, născut la Constanţa în 1906… Ilustru matematician, de care mă leagă nu doar Numele ci şi originile tomitane comune, Familia mea fiind una dintre cele mai vechi din oraşul de la malul mării..

  48. 49 Paul martie 24, 2010 la 9:40 am

    mig,

    nu „imi place” sau nu sa cred ca cineva se inseala, remarc pur si simplu o analiza corecta sau una eronata. Iar analizele eronate sunt INTOTDEAUNA cele care se bazeaza pe observatii trunchiate, care sunt, fals, prezentate (crezute) ca fiind reprezentari complete ale realitatii.
    Asa si in cazul micului nostru „ping-pong” logic. Eu spun despre Sarkozy ca INTENTIONEAZA „dovedirea vederilor sale largi si a puterii sale de a scoate eficienta orice aripa politica a Frantei”, iar tu uiti de cuvantul „intentioneaza” atragandu-mi atentia ca aceste incercari sarkozyene nu sunt pe placul colegilor sai de partid. Sunt doua subiecte diferite, sper ca iti dai seama.
    Da, incercarile lui Sarkozy de a fi „presedintele tuturor francezilor” (inclusiv al adversarilor sai politici!), nu par a se indeplini. Et alors? :). Eu am sustinut doar ca acesta nu incearca distrugerea opozitiei, cum s-ar putea astepta orice roman neaos care, fiind in pozitia de a-si putea indeplini o dorinta, o prefera pe cea in care cere „moartea uneia dintre caprele vecinului” :). In aceeasi situatie, Sarkozy pare a-si dori trecerea intregului patrimoniu al vecinului, plus vecinul insusi, in subordinea lui. Adica, exclude complet ideea de distrugere din jurul sau. Din aceasta cauza a si fost preferat de catre francezi in 2007; si va mai fi ales inca o data in 2012, vei vedea!

    Cat despre analistii „mai inteligenti decat tine” (nu fi atat de sigur! 🙂 ), care au incercat sa explice filmuletul de care vorbeam, au scapat(?) din vedere (cum spuneam la inceput: si-au trunchiat observatiile) faptul ca DSK si B. Kouchner nu erau indispensabili PSF-ului, in asa fel incat racolarea lor sa faca praf PSF-ul. Si, de asemenea, analistii n-au luat in considerare structura PSF-ului – care este ca si cea a PSD-ului nostru -, una in care orice pierdere de lideri este imediat compensata cu promovarea altora mai proaspeti, poate chiar mai eficienti decat cei racolati de adversar (vezi efectele plecarii lui Diaconescu & co., la noi). Ei bine, Sarkozy cunoaste toate aceste realitati si, din cauza ca e un om pragmatic, nu si-ar fi consumat energia in actiuni inutile. De aceea nu-l pot suspecta logic decat de orgoliu nemasurat, adica, de dorinta de a pastra tot pentru a stapani peste cat mai mult, iar nu de dorinta de a distruge, caz in care nu ar mai avea ce stapani.
    Crede-ma, nu doar inaltimea lui Sarkozy este asemanatoare cu cea a lui Napoleon! 🙂
    A+! (desigur ca sunt de acord 🙂 )

  49. 50 Paul martie 24, 2010 la 9:55 am

    Le Prince,

    cred ca la noi, in conditiile unei descentralizari reale (adica, transfer de competente, la pachet cu transfer de fonduri necesare realizarii acestora), nu s-ar mai putea interveni asupra alesilor locali decat pe cale stiintifica, deci, nu financiara.
    Acum, ca administratie locala romaneasca, daca nu ai sustinere in guvern, nu primesti „banet” pentru „politicile locale”. Daca ai sustinere in guvern, trebuie sa returnezi o parte din „cadou”, prin diferite metode „electorale” :).
    De-asta cred eu ca, in cazul in care ceea ce reusesti sa castigi local esti obligat sa folosesti aproape in intregime local, nu-ti mai poate veni „proasta inspiratie de a depinde de altii” :), simpli recuperatori de taxe de protectie.
    Poate ca e, totusi, un vis prea indepartat…

  50. 51 Paul martie 24, 2010 la 9:58 am

    natasa,

    plagiezi sau iti iei doar notite? 🙂

  51. 52 LePrince martie 24, 2010 la 3:43 pm

    @paul
    @blegideologic
    @felix-cat

    V-am raspuns la „Stanga europeana si….”

  52. 53 Alexandru Beldiman martie 24, 2010 la 6:45 pm

    @Paul, LePrince

    Aveti dreptate, notiunile de stinga si de dreapta, in politica, vor continua sa existe, ca si partidele politice. Sint perfect de acord cu voi, nu am nici cea mai mica intentie sa polemizez. Dar ma enerveaza politicienii care ne iau drept prosti. Astazi, nu mai exista o stinga care sa apere poporul asuprit de o dreapta care tine poporul in mizerie, protejind, exclusiv, interesele oamenilor de afaceri, ale industriasilor, ale latifundiarilor, ale marii burghezii. In 1974, in timpul unei confruntari televizate, Mitterrand ii spune lui Giscard: „C’est une affaire de coeur et non pas seulement d’intelligence.” La care Giscard raspunde: „Vous n’avez pas le monopole du coeur.” (Mitterrand ramine tablou si nu mai stie ce sa raspunda, Giscard cistiga alegerile – bineinteles, nu numai din acest motiv) Astazi – daca e sa raminem la exemplul Frantei (dar ceea ce spun e valabil pentru toate tarile) -, nu mai e nevoie de un Front Popular, care sa instaureze saptamina de lucru de 40 de ore, concediile platite, dreptul de asociere sindicala, conventiile colective etc. etc., pentru ca toate aceste lucruri si multe altele exista deja. Astazi, atit stinga cit si dreapta pretind ca vor binele poporului si ca programul lor e cel mai bun. Asadar, care e diferenta dintre stinga si dreapta? Nici una. Dovada? Un om cunoscut pentru opiniile sale de stinga, ca Roger Hanin (casatorit cu sora lui Mitterrand, bun prieten cu Mitterrand, votant costant al lui Mitterrand), voteaza cu Sarkozy, pentru ca i se pare ca programul sau e mai de stinga decit al lui Segolene Royal. Intre 2000 – 2004, se spunea (si pe drept cuvint) ca PSD e mai degraba un partid de dreapta, decit de stinga (lucru valabil si azi, dupa parerea mea, si nu e nimic rau in asta). Astazi se spune, despre PDL (si pe drept cuvint), ca e mai degraba un partid de stinga, decit de dreapta. Vadim a sustinut, totdeauna, ca PRM este singurul partid de stinga autentic, din Romania, dar toata lumea spune ca e de extrema dreapta. Numele complet al Partidului Nazist era Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani. Hitler s-a crezut de stinga pina la sfirsit, dar istoricii considera ca Partidul Nazist este cel mai perfect (stiu ca nu se poate spune „cel mai perfect”, dar nu ma pot abtine) exemplu de extrema dreapta din istorie. Fascistii lui Mussolini se considerau, de asemeni, de stinga, dar Partidul Fascist e considerat de istorici, alaturi de Partidul Nazist, cel mai perfect exemplu de extrema dreapta din istorie. Iata ca granita dintre stinga si dreapta e extrem de subtire, de multe ori chiar insesizabila. Astazi, stinga si dreapta nu mai exista, aceste delimitari nemaifiind necesare. Exista doar programe bune si programe proaste. Nu mai sint vremurile lui Marx, Jean Jaures si Leon Blum. Doar politicienii se mai incapatineaza sa pretinda ca sint de stinga sau de dreapta, ca sa se lupte mai bine unii cu altii: „Eu sint de stinga, tu esti de dreapta (eu sint de dreapta, tu esti de stinga), programul meu e mai bun, eu merit mai mult sa fiu votat.”. Pe mine nu ma prostesc.

  53. 54 mig martie 24, 2010 la 7:38 pm

    @Paul
    Stimate domn ,sa nu cadem in ridicol…Argumentele dvs sunt bune pt societatea moftologica numita UMP care e intr-o deriva totala de la regionale incoace.
    In ceea ce priveste maretul carmaci, in conformitate cu principiul „simt enorm si vaz monstruos” azi a enuntat ceea ce toata lumea banuia:sa se revizuiasca ,primesc, da’ sa nu se shimbe nimic in politica noastra.
    In timp ce problemele francezilor sunt:puterea de cumparare, somajul transporturile, ecologia, onorabilul prezident anunta ca face crize in UE daca se umbla la manetele PAC, ca taxa carbon e ca si introdusa la granitele UE (uitand ca a dat cu plaivazu’ la OMC) si ca aia mici si rai vor fi tunsi chilug si bagati in case de corectii.
    Prin meandrele concretului, mai nimic:peste 6 luni, vom organiza o mare intilnire etc.Jalnic baiatu’…
    Ca-i ridicati osanale si ca o sa fie „Realesu'” in 2012 prea putin ma intereseaza, insa de aici si pana la a-l compara cu Napoleon e cale lunga…

  54. 55 leo martie 24, 2010 la 10:09 pm

    mig,
    păi locul lui e fix la salonul de napoleoni, nicidecum în fruntea unui stat, fie el şi mutant ca al nostru, cum să nu fie comparabil cu Napoleon?!

  55. 56 Paul martie 25, 2010 la 9:10 am

    mig,

    sa inteleg ca ne-am pus de acord ca Sarkozy nu intentioneaza distrugerea stangii in Franta?
    Pentru ca, in acest caz, putem trece mai departe, la alte subiecte (sau chiar predicate 🙂 ).

    Pai, nu te contrazici tu cand spui ca pe Sarkozy nu il intereseaza problemele francezilor, printre care „ecologia”, cu putin inainte sa remarci discursul sau despre „taxa carbon”? Adica, nu gasesti nicio legatura intre „taxa carbon” si „ecologie”?

    Cat despre asemanarea cu Napoleon, chiar si numai in joaca ti-as putea gasi o intreaga serie de argumente care sa-mi justifice comparatia. Ti-l dau pe cel mai surprinzator: amandoi, si Napoleon si Sarkozy, i-au determinat pe francezi sa se mute pe dreapta! Atentie ca e cu schepsis! 🙂

  56. 57 Paul martie 25, 2010 la 9:16 am

    leo,

    daca tot te intercalași neinvitat in discutie, trebuia sa fi venit macar cu ceva material proaspat, ca de ciorbe reincalzite cred ca e sătul blogul…

  57. 58 LePrince martie 25, 2010 la 12:07 pm

    @alexandru beldiman

    Ti-am raspuns la ” EDF…….”, ultima postare

  58. 59 mig martie 25, 2010 la 8:16 pm

    @Paul
    Onorabile domn , adulatia dvs fata de Sarko imi aduce aminte de Ghita Pristanda.Daca dvs va face placere sa-l cosiderati un alt Napoleon, un alt Fat-Frumos sau o a alta Zina Maseluta foarte bine.Cat priveste intentia, am sa va las sa va delectati cu un citat din Milton Friedman
    « L’une des plus grandes erreurs possibles est de juger une politique ou des programmes sur leurs intentions et non sur leurs résultats ».
    In ceea ce priveste taxa carbon admitand ca intre timp au survenit variabile gen astenia de primavara, va reamintesc ca Sarko a amanat sine die masura (iar Fillon a vorbit de renuntare) palavragind sa nu adoarma de o taxa la frontierele UE.Orbit de maretia sarkozyana, ma scufund in greseala si nu vad vad unde ma contrazic , insa , ce eroare ,vad cum Sarko se contrazice:vorbeste de ecologie si lasa balta taxa cu pricina,vorbeste de pericolul protectionismului si anunta cu mare pompa masuri protectioniste.
    Panica mare in UMP zilele astea, d-le…Villepin isi lanseaza miscarea politica,Sarko ii interzice lui Fillon sa apara la TF1…

  59. 60 Cârcotaşu martie 25, 2010 la 11:13 pm

    @ Bre Paulică,
    Las-o-n sânje cu @mig, că le are ăsta cu realitatea franţuzească de te-ngroapă. Parol!

  60. 61 Paul martie 26, 2010 la 8:36 am

    mig,

    hai, ca ne-am abatut la maxim de la subiectul care a ocazionat dialogul nostru. Asa ca, pentru a sti daca iti mai aduci aminte de acest „izvor” al discutiei noastre, cum a ramas cu impresia ta ca Sarkozy vrea sa obtina slabirea stangii politice franceze?

    In ceea ce tine de Milton Friedman, acesta scapa din vedere situatia in care rezultatul unei politici sau program (care „ar trebui judecate dupa efecte nu dupa intentii” – n.b.) nu va aparea imediat. Ceea ce te impiedica sa poti judeca acea politica sau acel program dupa acest rezultat inca necunoscut, nu? Caz in care va trebui sa „diagnostichezi” in functie de intentia legitima pe care o manifesta, nu dupa rezultatul care va aparea prea tarziu pentru a mai putea fi indreptat (in cazul in care ar fi negativ, de exemplu). Este la fel in domeniul penal, de pilda, in care nu astepti intotdeauna realizarea flagrantului daca ai posibilitatea de a opri desfasurarea faptei prin incriminarea tentativei. Sau tu ai astepta ca o persoana, care are o intentie manifesta de a comite o infractiune, sa-si duca la capat tentativa, pentru a o putea judeca? 🙂 (adica, din punctul tau de vedere, cand se poate judeca o infractiune de viol, sa zicem, drept comisa, abia dupa ce se naste copilul conceput in timpul infractiunii?, ca acela ar fi unul dintre efectele „programului” infractorului ).
    Deci, dupa cum se vede, Milton Friedman si-a trunchiat analiza. De aceea a ajuns la concluzii incomplete.

    Cat despre faptul ca te contrazici, remarcam pur si simplu ca treceai in lista subiectelor arzatoare pentru francezi si ecologia, acuzandu-l apoi pe Sarkozy ca vorbeste doar despre probleme exterioare acelora din lista: infractorii juvenili, PAC si – surpriza! 🙂 – taxa carbon :). Atat, doar…
    Nu sunt sigur ca ai observat ca nu ma apar deloc atunci cand ma consideri „adulator” al lui Sarkozy. Nu-mi place de el, dar imi place sa-i gasesc calitati pentru a te determina pe tine sa-i scoti in evidenta defectele. Se pare ca n-am prea reusit sa te fac sa-l critici, desi aparent nu-l placi :). Tot timpul deviezi de la subiect ajungand prin „meandrele concretului” actualitatii franceze. Intre timp, majoritatea publicatiilor economice se pun de acord ca Franta a cam fentat criza, negasindu-se deloc in situatia disperata a vecinelor sale: Spania si Anglia (ca sa nu mai vorbim de Grecia, Suedia, Portugalia si tarile de la periferia UE).

    A! Nu ai reusit sa intelegi de ce spuneam ca si Napoleon si Sarkozy i-au dus pe francezi „pe dreapta”? :). E putin mai subtil, dar cuvantul cheie este „dreapta”!

  61. 62 Paul martie 26, 2010 la 4:17 pm

    Carcotasule,

    cu realitatea le mai au si altii, cu logica nu prea. Te simti? 🙂

  62. 63 mig martie 26, 2010 la 6:43 pm

    @Paul
    Stimate domn, eu v-am pus pe tapet cazuri concrete prin care aratam ca Sarko si gasca lui incearca slabirea PS.Daca pe dvs nu v-au convinsa si vreti sa aveti dreptate cu orice pret , din nou e ok pt mine.V-as mai semnala cazul „fotbalistului” Ali Soumaré, catindat socialist, de unde UMP a iesit sifonat.Acuma , ca de fraiera a cazut Pécresse ,e logic , ca doar moflujii sunt scut si pavaza pentru Maretia -Sa…
    Cat priveste interpretarea filosofico-judiciara pe care i-o dati lui Friedman , va reamintesc ca asta a fost un economist american, si nu cred ca atunci cand a scris Capitalism si libertate se gandea la femei cu rochii sfasiate asteptand teste ADN pt a dovedi vinovatia violatorului. Eu, ca economist, v-as recomanda putina modestie in ceea ce priveste critica teoriei sale, asta daca nu cumva ati elaborat intre timp o alta teorie (economica , evident) comparabila cu a lui.Pana atunci , putem discuta despre implicatiile teoriei sale asupra politicii bancilor centrale, asupra roluli statului in economie si nu numai, despre rolul lui in globalizare, despre influenta Scolii din Chicago etc.
    Cat despre compararea economiei Frantei cu a Greciei sau Potugaliei, v-am rugat odata sa nu cadem in ridicol.Comparati Franta cu Germania,asa cum fac toti economistii francezi seriosi.Si ca sa va dovedesc ca in marea mea ignoranta ratacesc si acum prin meandre , am sa va dau niste cifre venite dintr-o disciplina foarte plicticoasa dar uneori utila numita statistica economica.
    Franta
    Somaj-10% ian 2010
    Deficit comercial-3.7 mld Euro ian 2010
    Crestere estimata 2010-intre 0.5-1punct pt 2010
    Deficit bugetar-5.4%in 2009, estimat 5% pt 2010.
    Indice incredere menaje–17/-12
    Indice incredere industrie–17/-16
    Germania
    Somaj-8.7% ian 2010
    Excedent comercial-13.4 mld Euro ian 2010
    Crestere estimata-1.4-1.6 puncte
    Deficit bugetar-3.3% in 2009, estimat 4% pt 2010.
    Indice incredere menaje –12/-15
    Indice incredere industrie–17/-18
    Acu’ faceti comparatie, d-le…

  63. 64 Paul martie 26, 2010 la 10:43 pm

    mig,

    1. Nu era vorba de „Sarko si gasca lui” era vorba doar de Sarkozy. Putina acuratete, ce naiba! 🙂
    2. Milton Friedman si-a trunchiat analiza, daca nu a luat in considerare si situatia pe care am imaginat-o eu, deci teoria lui poate fi considerata drept „barfologie” atat timp cat nu respecta acuratetea stiintifica. Cat despre faptul ca nu am eu o teorie economica pe care sa i-o opun lui Friedman, asta nu ma opreste sa vad gaurile din cea pe care o propune el (si remarca, te rog, faptul ca nici macar nu m-am folosit de citate din criticii sai!, atat de evidenta este scaparea-i); dupa cum nu trebuie sa fii arhitect sau inginer de drumuri ca sa vezi ca o autostrada are gauri in asfalt! Pricepi?
    3. Deja am plasat Franta (guvernata de Sarkozy! 🙂 ) in topul UE al tarilor care au reusit sa fenteze criza. Desigur ca Germania e in fata ei, dar asta nu schimba cu nimic adevarul spuselor mele. Franta a iesit cu bine din faza initiala a crizei, (nu ca alte tari vecine: Spania, Regatul Unit etc.) adica, nu vad rostul atator cifre pe care le aduci aici cu copy/paste cand eu remarcam pentru tine o „evidenta vizibila cu ochiul liber” (sic! 🙂 )

    Sa inteleg ca nu mai vrei sa raspunzi la problema de perspicacitate propusa? Cea cu Napoleon si Sarkozy care i-au adus pe francezi „pe dreapta”? Ca vad ca te tot invarti in jurul… statisticilor, ca sa scapi de un raspuns franc la aceasta chestiune. Fii barbat si recunoaste daca nu stii! 🙂

  64. 65 Cârcotaşu martie 26, 2010 la 11:01 pm

    @ Paul
    Hai să-ţi fac un desen pentru logica pe care-o cauţi:
    Dom’le, ce e absolut sigur e aceea că fieş’care se crede cel mai bun cunoscător al realităţilor. D’aia, nu recunoaşte nimeni că l-a luat altu’, că-l are-n buzunaru’ pentru ceas. Acu’ io nu te-ntreb, constat doar c-ar fi cazul să te simţi. 😆

  65. 66 mig martie 27, 2010 la 7:59 pm

    @Paul
    Sa nu ne iutim, venerabile…cand va enervati jncepeti sa nu mai vedeti realitatea atit de roz-bonbon…daca vreti dvs sarko solo…da’ a propos de gasca, Debré zicea ieri ca a venit timpul ca piticu’ sa asculte de ei si nu invers.Ai, cum vine asta?
    Cit priveste raspunsul pompieristic pe care-l dati la subiectul Friedman, eu ma speriasem si zic sa vezi ca intram in forta in triunghiul Feldstein-Stigler-Friedman, mama-mama iese cu scantei pana la BM si OMC, m-a prins, gata…In loc de asta dvs veniti cu idei de la Scoala de Drumuri si Poduri (o fi si asta vreo scoala economica) ca dvs aveti dreptu’, ca sa vedem gaurile, ca nepriceperea mea…Jalnic…
    Ca nu vedeti rostul statisticii as putea sa inteleg,ca nu vedeti semnificatia cifrelor idem,da’ vorba lu’ Bula nu vaz ceea ce auz! Nu mai dau cifre si pt UK, care sta la fel de prost ca si Franta (in top, auzi…), da’ ce vreau eu sa subliniez e ca Franta nu are o strategie coerenta de iesire din criza (spre deosebire de Germania, care mizeaza pe exporturi si pe costuri salariale moderate, ori UK pe sectorul financiar si al produselor cu inalta valoare adaugata).Dar cum dvs cunoasteti „realitatili” mai bine ca mine, imi dau si eu cu parerea…
    Cat priveste tema data de dvs, recunosc barbateste, cu manuta pe drapel , ca nu sunt nici „precoc”, nici „perspicac”…in orbirea mea eu consider ca sub Sarko francezii sunt in pom…

  66. 67 Paul martie 28, 2010 la 10:26 pm

    mig,

    1. Te inteleg de ce imi ceri sa incetinesc puţin. Ca sa reusesti tu sa ţii pasul! Stai linistit, nu vreau sa te pierd… din retrovizor :).
    2. Ma banuiesti de enervare, pe mine! 🙂 , exact in fraza in care, din cauza enervarii incep sa-ti tremure falangele pe taste, incat scrii „cand va enervati jncepeti sa […]” :).
    3. Bine macar ca incepi sa fii de acord sa-l disociezi pe Sarkozy de colaboratorii sai. Nu pari a intelege de ce faci asta, dar tot e bine. Pai, cand Debré afirma, dupa multe tatonari, ca „a venit timpul ca piticu’ sa asculte de ei si nu invers”, dupa mintea ta ( hai, impreuna cu a lui Carcotasu’, desigur, ca sa aveti perche… 🙂 ), nu inseamna ca pana acum Sarkozy A REFUZAT sa asculte de ei (colegii lui de partid – n.b.)? C’est logique ou pas? :). Deci, era normal sau nu, sa-l analizam separat de restul UMP? Hai, ca aceasta deductie v-am facut-o cadou de „Florii” la amandoi :).
    4. Ca urma sa fac o analogie cu domeniul „Drumuri si poduri” la analiza ta „de şantier”, era, din nou, logic.
    Iar ca incep sa-ti raspund „in doi peri” (si trei gutui 🙂 ), este din cauza ca imi permiti tu. Adica, tu chiar te asteptai la invocarea tratatelor de macroeconomie? Cand tu insuti il citezi pe Bula, imediat dupa ce vorbesti de Friedman?! :).
    In sfarsit, recunoasterea neperspicacitatii tale ( pe care ti-am smuls-o dupa cateva zile de „insistente”), ei bine, este, crede-ma, inutila… :).

  67. 68 mig martie 29, 2010 la 6:29 pm

    Onorabile, eu v-am spus ca nu trebuie sa va enervati…si uite asa in loc de argumente solide puneti pe ecran tot felul de mamaligi…
    In marea mea prostie eu credeam ca o sa aducem discutia la alt nivel (ca mai scapam si o inveninare e altceva) da’ ma rog , daca nu se poate…sau nu se stie…
    In rest, putem sa jucam linistiti in „Neuilly sa mere”.
    O zi buna.

  68. 69 Paul martie 29, 2010 la 11:01 pm

    mig,

    apropo de stiut, titlul corect al filmului este: „Neuilly sa mère !”, deci, contine semnul exclamarii la sfarsit (!), pentru ca vrea sa sugereze o injuratura frantuzeasca, estompata putin de folosirea altui pronume posesiv…
    As vrea sa renunt la „mamaligi”, dar ma amuz ori de cate ori iti raspund si vreau sa fiu cat mai transparent in discutia cu tine. Désolé! 🙂

  69. 70 eddy martie 30, 2010 la 5:05 pm

    Din pacate, desi se realizeaza o buna sinteza a unor elemente dintr`un anumit punct de vedere, din perspectiva a ce inseamna etic se omit ft multe lucruri.

    Astfel ca ne putem gandi si la situatii in care cineva poate realiza o anumita fapta ilicita pt satisfacerea unui interes individual.

    Presa ulterior va descoperi ca acea persoana apartine unei anumite formatiuni politice si va devia de la subiect ajungand a face o analiza a tuturor faptelor membrilor acelui partid, murdarind implicit si imaginea respectivei formatiuni politice.

    Si uite cum asa de la o actiune a unei persoane poate o formatiune care promitea reusita la alegeri sa cada intr`o situatie asemanatoare cu cea din anii anteriori ajungand a se intreba ce trebuie sa reformeze in structura sa.

    Desigur, subiectul poate lua si alte forme daca mai ne gandim si la alte ‘magarii’ din partea altor formatiuni politice

  70. 71 mig martie 31, 2010 la 11:23 pm

    Abia sosit din voiaj de placere din USA , d-l Sarko ii primeste pe alesii UMP la Elysée:ca stimabililor in sus, ca onorabililor in jos, ca imi pare rau ca ne-am racit impreuna si o suma de delicateturi.Ca tovarasu… aaa pardon Monsieur Mariani unde o fi ca nu-l vaz…Nu vine ca cica l-ati luat de fraier ,saru’mana…Vaaai, nu se poate, chiar asa!Ba da , ba da ,striga fo 13 razvratiti uite ce zice si sa stii ca noi ne temem de tradare!”quand on est pris pour un con, il faut savoir terminer les choses”.
    Ma rog, zice Sarko sa revenim le cestiune , aud ca unii dintre dvs ar vrea sa eliminam scutul prieteniei,aaa, pardon,fiscal…uitati care e pozitiunea mea:sa se revizuiasca primesc , da’ sa nu se schimbe nimic,inteles?(maraituri in sala, scrasnete de dinti, mama lui de opincar,asta ne duce de rapa etc).
    Iata cum vin si va zic:mentinem capu’!Ce cap, care cap , zice o duduie de prin nord, ca noi vanisem sa ne remontati, adica , moralul vreau sa zic…adica noi cetateni, noi apropitari, noi cu cine votam si ce votam ca ala zice hais! alalalt cea!…e mari framantari in partid!
    Cin’sa mai raspunda, ca Sarko plecase cu soata de gat…
    Ce frumoasa e viata in UMP, tovarasi!


  1. 1 Patruzeci de mucenici (VII) « Gabriela Savitsky Trackback pe martie 23, 2010 la 10:55 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: