Grigore Vieru – ce a rămas la 75 de ani de la naşterea sa

 

„Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române. A scris într-o singură limbă şi a fost iubit la fel de mult de ambele părţi ale Prutului. A demonstrat că nu suntem două popoare diferite, că nu avem două limbi diferite şi că visurile noastre nu au fost şi nu vor fi niciodată diferite. În toate felurile posibile, Grigore Vieru a fost poetul unui neam, nu al unui stat. A plâns şi ne-a făcut să plângem, s-a bucurat şi ne-a făcut să ne bucurăm, a trăit şi ne-a făcut să vrem să trăim şi noi. Cu aceleaşi cuvinte pe care le-am auzit şi de la alţii, fără a avea vreodată acelaşi efect. Astăzi, pare nedrept să ne amintim de Grigore Vieru doar prin cuvinte, când întreaga sa viaţă a fost despre sentimente, lacrimi şi speranţe.

Pe Grigore Vieru l-am întâlnit de zeci de ori, am schimbat nenumărate cărţi cu dedicaţii fraţeşti – cum spunea el atât de des – şi parcă întotdeauna am fost copleşit de libertatea sa de a visa. Au rămas destule lucruri pe care nu ni le-am spus, la fel cum rămân fiecăruia dintre noi când cineva pe care-l credeam nemuritor dispare din viaţa noastră. În ciuda acestei tăceri, ideile lui parcă au încolţit şi mai mult în sufletul oamenilor care l-au iubit, l-au ascultat sau pur şi simplu l-au citit. Grigore Vieru a dorit să schimbe lumea şi, în bună măsură, a reuşit. Ne-a schimbat pe fiecare dintre noi, cei ce l-am apreciat, cu forţa cu care lupta împotriva nedreptăţii convinge pe oricine oriunde în lume.

Fiecare poezie, fiecare aforism şi fiecare gând rămas în urma lui Grigore Vieru este un îndemn continuu la mai mult. Acum, poetul ar fi împlinit 75 de ani de viaţă. A trăit mereu cu regretul că nu-şi poate ajuta fraţii decât cu cântec şi poezie. Grigore Vieru a reuşit să fie mereu modest în atotputernicia sa de spirit românesc. În existenţa sa, a reuşit să oprească tancuri cu poezii, să doboare graniţe prin îmbrăţişări şi să scrie, asemeni unor poezii, file de cultură, istorie şi mândrie naţională.

Grigore Vieru a reuşit să scrie convins şi sincer despre mama fiecăruia dintre noi, despre pământul de sub picioarele noastre şi despre sufletul din interiorul nostru. Odată cu moartea sa, parcă toate acestea au mai sărăcit puţin. Anul trecut, pentru o vreme, oameni care nu l-au cunoscut niciodată s-au simţit mai singuri, iar oamenii care l-au cunoscut mai neputincioşi. Încet, cu toţii am realizat că numele său nu este numai al unui bulevard din Chişinău sau al unui poet basarabean decorat de preşedintele României. Grigore Vieru este sentimentul ascuns în fiecare dintre noi, moştenit din poveştile părinţilor, bunicilor sau scriitorilor din trecutul României Mari şi a dragostei de neam care reuşea să depăşească nevoile omului.

Aceste sentimente sunt nemuritoare, chiar dacă viaţa omului poate fi frântă de tragic. Totuşi, poate mai important decât un nume, Grigore Vieru ne lasă în urmă o faţă şi un zâmbet trist cu care putem confunda bunătatea românului şi importanţa poetului. Sub numele său, parcă totul prinde viaţă şi rimă, iar drumul începe să se lumineze a poezie. Bine te-am regăsit Grigore Vieru, în fiecare zi din viaţa ta, a noastră şi a celor ce vor veni după noi.”

(un articol pa care l-am scris pentru  Flacara lui Adrian Paunescu si publicat saptamana aceasta)

Reclame

25 Responses to “Grigore Vieru – ce a rămas la 75 de ani de la naşterea sa”


  1. 1 theodora0303 februarie 13, 2010 la 10:03 pm

    A fost …. de fapt nu, nu a fost ….ESTE o minune a neamului romanesc.
    Cand Dumnezeu vrea sa mangaie poporul roman atunci se naste un Eminescu, Paunescu, Vieru…..

  2. 2 Mihnea Georgescu februarie 14, 2010 la 1:30 am

    Deci mizaţi pe voturile Moldovei la Congres? 😉

  3. 3 Mihnea Georgescu februarie 14, 2010 la 1:31 am

    Fraza asta e memorabilă: „În toate felurile posibile, Grigore Vieru a fost poetul unui neam, nu al unui stat.”

    Opuneţi Neamul – Statului, se vede dialectica politic-juridic la dumneavoastră, sunteţi un Maestrul în această Artă!

  4. 4 Mihnea Georgescu februarie 14, 2010 la 1:33 am

    Mi-au dat lacrimile citind textul dumneavoastră…

  5. 5 Mihnea Georgescu februarie 14, 2010 la 1:35 am

    Finalul e bine lucrat, monumental chiar, are ceva Liturgic!

    „Bine te-am regăsit Grigore Vieru, în fiecare zi din viaţa ta, a noastră şi a celor ce vor veni după noi!”

    Dacă nu aţi fi fost un Mare Om de Stat, aţi fi fost cu siguranţă un neîntrecut romancier.

  6. 6 Mihnea Georgescu februarie 14, 2010 la 1:36 am

    Care preşedinte l-a decorat pe GV? Băsescu?

  7. 7 Don Pedrino februarie 14, 2010 la 2:41 am

    Alaturea cu fraţii

    In memoria lui Grigore Vieru

    Doamne, mulţumesc Măririi Tale
    Pentru câte libertăţi mi-ai dat:
    Să-mi încarc de prin văzduh plămânii
    Ochii să mi-i şterg de lăcrimat

    Să trăiesc spectacolul de gală
    Al naturii nins din barba Ta
    Să golesc fântâni adânci de apă
    A iubi să-nvăţ şi-a nu uita

    Să pot duce-n spate suferinţă
    Să îndur când greul mă apasă
    Să mă ia cu dor de toate cele
    Învăţate-n anii de acasă

    Ori să dau uitării pur si simplu
    Tot ce-n alte vremuri mă uimea
    Să mă duc oriunde mi-este bine
    Să mă lepăd – chiar – de slava Ta

    Şi-ar mai fi de lăudat, desigur
    Dreptul sacrosanct de-a spune NU
    Ori de câte ori şi orişicine
    M-ar sili să fac ce nu vrei Tu

    Dar, smierit, mărturisescu-Ţi, Doamne:
    Din atât de multe libertăţi
    Nu-i nimic cum e să joci o sârbă
    Cu românii din străinătăţi

    Când îşi scot pantofii din picioare
    Şi prin tălpi se umplu cu Pământ
    Iarba însăşi se încinge-n sârbă
    Şi-ai juca şi Tu, cât eşti de Sfânt

    Doar să-i vezi încrâncenaţi in roată
    Braţe peste umeri peste gâturi
    Scuturând obida de pe dânşii
    Ţi-ar veni şi Ţie să te scuturi

    Să izbeşti pământul cu-ndârjire
    De să crape-n iad împieliţaţii
    Şi să chiui, Doamne-nvârtind roata
    Năduşind alăturea cu fraţii…

    Vezi-i numai cum izbesc cu talpa
    Chiuind, cu ochii spre văzduh –
    Parc-ar vrea să-şi mute-acolo roata
    Sus în cerul Sfântului Tău Duh

  8. 8 Sibilla februarie 14, 2010 la 4:13 am

    Marturisesc ca romanul care nu aude caderea lacrimii altui roman nu ma intereseaza fie el si cel mai bogat om din lume.
    ( Grigore Vieru )

    Copiii lesina, nu-i bine,
    Si moarte picura din nori.
    Si chiar izvorului ii vine
    Un fel de greata uneori.
    Atatea vorbe si minciuni,
    Atatea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare si la pom?!
    A prins a inalbi,
    Precum ninsorile,
    Si tineretea mea!
    Mai bine ar vorbi
    In lume florile,
    Iar omul ar tacea!
    E falsa mila ori e muta,
    Iar crucea de la piept e joc.
    In moarte tot mai multi se muta,
    Vazand ca-n viata nu au loc.
    Atatea vorbe si minciuni,
    Atatea seci promisiuni!
    De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
    Iar nu la floare si la pom?!
    A prins a inalbi,
    Precum ninsorile,
    Si tineretea mea!
    Mai bine ar vorbi
    In lume florile,
    Iar omul ar tacea!
    Autor: Grigore Vieru
    Poezia DE CE- AI DAT, DOAMNE?! de Grigore Vieru

    Mă enervează da, şi mă revolt, pe bună dreptate mă revolt, căci, el, Poetul, a făcut, aşa cum s-a priceput şi cu Harul său, tot ce i-a stat în putinţă, până când l-au dovedit întunecaţii… a făcut cât să mai uşureze o lacrimă, cât să mai surâdă un zâmbet, cât să nu uităm Sacrul OM, pe când * clasa politică *, măscăricii şi păcălicii de România, dorm, * cujetă * la cai verzi pe pereţi, timp în care noi, ne simţim din ce în ce mai ai… nimănui, abandonaţi, dezamăgiţi, sătui… Modelele pier şi se perpetuează… maneaua, mondiali, universali, almanahe, etc… panarame…
    Uneori gândesc că n-ar fi fost rău să fi existat pe foarte bune cazanele cu smoală şi pucioasă şi, ceva mai multe sibiline, cu responsabilităţi în ale înteţitului focului sub cazane şi cu niscaiva făcăleţe la-ndemână, să-i zguduie şi mestece vârtos şi de-a rândul pe tartorii de-şi zic politicieni, de absolut toate coloraturile… da Focul să fie veşnic şi să nu se existe urechi să le audă gemetele, căci, oricum n-ar icni şi geme vreunul într-u vreun regret sau a căinţă, ci, cum bine se cunoaşte, şi-ar plânge dobitocimea de milă… iartă-mă Doamne, pe mine, că eu o zic , ei ascund toate şi tot şi tuturora, ei şacalii!

    “Mă sperie credinţa lor că aş putea să-i ajut, iar eu nu pot. Nu le pot lua apărarea decât în cântec, în poezie. Ei, săracii, au şi probleme materiale.”

    S-au otravit pe vai izvoare
    Si mierea adunata-n floare.
    S-a otravit barbar vazduhul
    De ce s-a otravit si duhul,
    De ce si graiul?!
    Sculati-va, sculati-va, sculati-va
    Din somnul cel de moarte!
    Salvati-va, salvati-va, salvati-va
    Prin limba si prin carte!
    S-a otravit privighetoarea
    Si firul ploii si ninsoarea.
    S-a otravit barbar vazduhul
    De ce s-a otravit si duhul,
    De ce si graiul?!
    Sculati-va, sculati-va, sculati-va
    Din somnul cel de moarte!
    Salvati-va, salvati-va, salvati-va
    Prin limba si prin carte!
    S-a otravit dulceata poamei
    Si laptele din sanii mamei.
    S-a otravit barbar vazduhul
    De ce s-a otravit si duhul,
    De ce si graiul?!
    Sculati-va, sculati-va, sculati-va
    Din somnul cel de moarte!
    Salvati-va, salvati-va, salvati-va
    Prin limba si prin carte!
    Autor: Grigore Vieru
    Poezia SALVATI- VA PRIN LIMBA de Grigore Vieru

    Cam aşa cu Durerea, cu rănile şi cea mai dură suferinţă şi umilinţă a poporului nostru cel român: ne pierdem modelele, se duc, mult prea devreme, nu mai avem repere… şi spun aceasta cu gândul la copii, tineri, la generaţiile ce mai vin, de la cine şi ce vor mai învăţa… suntem * bogaţi * în vremurile pe care le trăim, mai mult a supravieţuire decât a Viaţă, * dăruiţi * cu cohorte de mârlani , de impostori, oportunişti, aserviţi, îndesaţi în costume şi care se intitulează… politicieni, cică şi care * măreţii * îşi aduc aminte de noi, pardon de * prostime *, doar atunci când e rostul de voturi, atât. O spun ca unul din milioanele de români pe care poesia lui Vieru, Eminescu Gyr, etc i-au mângâiat lacrimi curse şi cele nevăzute, dar pentru politicieni, nu există… noi, cei mulţi, suntem * probleme *, nu suflete, suntem numere de dosare, nu fiinţe, suntem priviţi şi folosiţi ca masă de manevră, nu trataţi ca Oameni. Şi NU e adevărat ce se spune că ăst popor amărât s-ar fi obişnuit să aştepte pomană, minte cu neruşinare cine afirmă aceasta u tărie, pentru că vrem să muncim, nu avem unde, vrem să ne păstrăm Demnitatea, nu avem dreptul, vrem să ne implicăm, nu e nevoie de noi, suntem împinşi de-a valma la… ceea ce unii * analişti * numesc cu uşurinţă … pomană, suntem aduşi în asemenea umilitoare situaţii, suntem etichetaţi * se victimizează poporul *, ei.. * politicienii, * n-au * nicio vină, că… ne-au uitat şi-o fac în continuare… Cu toate acestea, noi * prostimea * continuăm cu îndârjire să ne hrănim spiritual, păstrăm cu sfinţenie o carte, o răsfoim cu grijă, să mai dăinuie un timp, o generaţie şi pentru… cei ce ne urmează şi care nu vor avea măcar şansa de care noi am avut parte , de la părinţii şi bunii noştri moşteniri, nu de la altcineva.
    La acest moment în România, nu există nici Stânga, nici Dreapta, ci numai neşte arene de-şi zic partide care ziceam că-s Stânga şi ziceam că-s Dreapta, da e limpede că NU-S!
    Vieru, ne-a * făcut să vrem să trăim *, da, * clasa politică * românească, ne calculează data morţii…
    Cu Eminescu, * Somnoroase păsărele… *, mi-am adormit băieţelul în multe din nopţi, cu nepăsarea * politicienilor * ba, şi da, se stinge încetişor pe zi ce trece câte-o fărâmă de încredere, asta e grav, că ne pierdem şi reperele şi încrederea, că sunt sau au fost zile în care, am avut parte de umilitoarea situaţie de-a vânde o carte la care-am ţinut enorm, ca să cumpărăm o pâine şi, asta nu se uită şi nu se iartă! Că aşa păţesc Avertizorii din România, vor nu vor, plătesc * necuvinţa * de-a le fi păsat, de-a se fi implicat, de-a fi spus lucrurilor pe nume şi.. ajung să nu găsească nici dreapta, nici stânga, pentru că, nu există, cum nici Avertizorii neapăraţi nici măcar formal, nu se regăsesc pe niciun fel de date statistice, în mintea nimănui, nu există…
    Sibilla

  9. 9 Aya februarie 14, 2010 la 6:18 am

    PENTRU EA

    Pentru ea la Putna clopot bate
    Pentru ea mi-i teama de pacate,
    Pentru ea e bolta mai albastra –
    Pentru limba noastra.

    Dumnezeu prima oara
    Cand a plans printre astre,
    El a plans peste tara
    Cu lacrima limbii noastre.

    Pentru ea ninsori se cern din spatii
    Pentru ea puternici sunt Carpatii
    Pentru ea e calda vatra poamei –
    Pentru limba mamei.

    Pentru ea noi varuim peretii,
    Pentru ea mai sunt raniti poetii,
    Pentru ea cresc florile visarii –
    Pentru limba tarii.
    (Grigore Vieru)

  10. 10 Aya februarie 14, 2010 la 6:21 am

    Am mostenit cu totii, de la minunatul Grigore Vieru, blanda porunca a iubirii de limba noastra si umilitatea in fata cuvantului romanesc.

  11. 11 Aya februarie 14, 2010 la 6:35 am

    IN LIMBA TA TI-E DOR DE MAMA

  12. 12 Aya februarie 14, 2010 la 6:39 am

    A RAMAS IUBIREA ROMANILOR PENTRU EL…

  13. 13 Aya februarie 14, 2010 la 6:46 am

    Mult ne-a iubit Grigore Vieru pe noi, toti romanii, de pe cele doua maluri ale Prutului- in limba romana ne-a iubit!
    Limba romana- podul de flori!

  14. 14 Aya februarie 14, 2010 la 6:58 am

    „Din Basarabia va scriu
    Dulci frati de dincolo de Prut
    Va scriu cum pot si prea tarziu
    Mi-e dor de voi si va sarut!”
    (Scrisoare din Basarabia- Grigore Vieru)

  15. 15 Aya februarie 14, 2010 la 7:09 am

    Si-au pornit sa cate un zugravitor
    Care sa le-ntoarca pe maicuta lor

    I-au scris ochii, fatza, parul inflorit
    Numai vorba mamei nu au zugravit.

  16. 16 Aya februarie 14, 2010 la 7:48 am

    @

    Adrian Nastase

    M-AI INVATAT DESPRE „ALFABETUL EUROPEAN”…

    Scrii tulburator despre Grigore Vieru:

    „Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române. A scris într-o singură limbă şi a fost iubit la fel de mult de ambele părţi ale Prutului. A demonstrat că nu suntem două popoare diferite, că nu avem două limbi diferite şi că visurile noastre nu au fost şi nu vor fi niciodată diferite.
    (…)
    În existenţa sa, a reuşit să oprească tancuri cu poezii, să doboare graniţe prin îmbrăţişări.
    (…)
    Grigore Vieru este sentimentul ascuns în fiecare dintre noi, moştenit din poveştile părinţilor, bunicilor sau scriitorilor din trecutul României Mari”.

    Dintre toti cati au fost, AI RAMAS SINGURUL CARE VREI SI POTI sa pastrezi granitele noastre intregi, asa cum sunt acum.

    Ai sa le pastrezi, nu-i asa?

    PROMITI, NU-I ASA?

    Pastreaza-le si in memoria lui Grigore Vieru, (parafrazandu-l) „dulce frate de dincolo de Prut”.

    P.S.
    Imi amintesc cum m-ai invatat sa am rabdare caci, intr-o zi, (te citez din memorie) „in baza alfabetului european” romanii de pe cele doua maluri ale Prutului vor fi iar impreuna.

  17. 17 blogideologic februarie 14, 2010 la 8:24 am

    “Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române. A scris într-o singură limbă şi a fost iubit la fel de mult de ambele părţi ale Prutului.”
    Există o mulţime de alte argumente „în favoarea unităţii limbii române”. Dacă marcăm ca un punct distrugător în istoria noastră, pacea de la Kuciuk Kainargi din 1774, poate că ar trebui să începem cu opera „armeanului” Costache Negruzzi care venea dintr-un regat din Munţii Caucaz construit de triburi traco-ilire (după istoricii armeni de acum). Istoricii noştri culturali în viaţă refuză să studieze transformarea culturală uriaşă din Romania Orientală nord-pontică, provincia dintre Carpaţi şi Caucaz pe care împăratul Aurelian vroia să o „socii”-alizeze (vezi mărturiile lui Zosimus, „avocatus fisci”, care nici măcar nu vorbeşte în Historia Nova despre „retragerea aureliană”, construct ideologic modern pe linia Montesquieu-Voltaire-Gibbon pentru a ne împinge şi ţine în nimicnicie). Apoi, în timpuri încă mai noi, să îl amintim pe Poetul nostru Naţional Nichita Stănescu, deosebit de respectuos faţă de poezia lui Grigore Vieru. Nichita Stănescu avea rude în partea stângă a rîului Don. Să reamintim că împăratul Aurelian comasase la 275 AD trupe de auxiliari pe malul rîului Don pentru a cuceri toată Sciţia Mare, într-o campanie militară de mare anvergură destinată să îl ducă măcar până la regatul armeano-traco-ilir din Munţii Caucaz. Şi în vremurile recente, de ce să nu-l amintim pe huţulul Matei Vişniec, pe care obraznica Wikipedia de limba română îl descrie ca fiind ucrainean :-). După Mihai Eminescu, huţulii erau urmaşii dacilor din Munţii Carpaţi care nu s-au romanizat. La fel ca secuii.

  18. 18 Socrate februarie 14, 2010 la 8:30 am

    Un frumos omagiu adus marei conştiinţe naţionale române care este Grigore Vieru, marele luptător pentru unitatea naţiunii noastre. Mulţumim domnule Năstase.

  19. 19 Socrate februarie 14, 2010 la 8:31 am

    Un frumos omagiu adus marii conştiinţe naţionale române care este Grigore Vieru, marele luptător pentru unitatea naţiunii noastre. Mulţumim domnule Năstase.

  20. 20 Doru Coarna februarie 14, 2010 la 10:10 am

    @ Dl. AN:

    Sunteti singurul vanator ce poate tine vanatul grupat printr-un tir in campul tactic executat din orice pozitie cu predictia si corectia phihologica de rigoare; pentru asta -sau:- si pentru asta, va stimez.

    Blogul asta tinde sa devina document…

  21. 21 ion adrian februarie 14, 2010 la 1:06 pm

    @Mihnea:
    Dragule, este corect sa spun ca ai atins o CULME. Ca esti „APOTEOTIC!

  22. 22 Karakas februarie 14, 2010 la 4:10 pm

    Ma bucur ca ati abordat cultural si implicit legatura noastra cu romanii de peste Prut. Mai ales ca multi vad asta ca parte a unei competitii politice. Frumos scris!

  23. 23 APS februarie 14, 2010 la 6:50 pm

    Multumim pentru aceste cuvinte pline de sensibilitate si admiratie fata de marele roman Grigore Vieru. Sper ca invrajbirea dintre frati sa inceteze cat mai curand.

  24. 24 pastel februarie 14, 2010 la 11:57 pm

    Domnule Nastase,

    Linga rindurile si gindurile puse la vedere, legate de poetul, omul si romanul Grigore Vieru, frumos si intelept ticluite de dv., parca ar mai fi loc de inchinare, de comemorare, de admiratie, de omenie, de infratire si din partea altor intelectuali, oamni politici, scriitori, ziaristi renumiti. Mutenia, mindria, inchistarea lor dovedesc niste suflete catranite, lipsite de sentiment de apropiere, de iubire de semeni, de iubire de tara si de patriotism.
    Intilnesc mereu afirmatii ca blogul Dv. este vizitat des de oameni din mass -media, dar nu am intilnit un cuvint din partea lor. Ma bucur ca blogul Dv. are destui oameni, autori de comentarii cu discernamint, si, patimasi, cu bun simt, care stiu sa aduca recunostinta oamenilor de felul poetului Grigore Vieru.
    Asi fi vrut ca multi dintre oamenii de cultura din „Moldova” sa poposeasca pe blogurile mai cunoscute, precum si pe al Dv., cu pareri si vesti din viata lor.
    „Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument în favoarea unităţii limbii române.”
    Vieru si-a dorit mai mult. Simt nuantarea printre cuvinte. E loc de mai mult? Cine impinge „carul” si pe alte carari, si cind trebuie sa fie urnit?
    E nevoie de indemn. imbold, de cunoastere, de dezvoltare a sentimentului de apartenenta la acest neam din care facem parte, din care trebuie sa rasara neintirziat si cit mai multi OAMENI gen DAN PURIC.
    Sa traiasca pentru Romania, in Romania Mare, sa sfirseasca in Romania Mare.
    Este loc de mai mult? De la „inaltime” se vede totdeauna mai bine. Se vede (si aude) si din departari. Faptele si zicerile departarilor sint tonurile muzicii bune, placute urechilor.
    Oamenii de stat au cam uitat sa mai treaca prin trecutul acestui neam. Prin aviditatea dupa averi, recompense si marire, traiesc doar pentru ei, doar pentru ziua de miine, trimitind-usi copii sa traiasca in alte tari.
    Succes la intinirea de miine! Organizatia de Bucuresti are o perioada de declin si nu sesizeaza ca aduce prejudicii PSD, prin atitudinea membrilor ei, cumparata de liderii ei. Nu inteleg de ce se lasa manipulata, de ce se ingaduie si nu se demasca intelegerile subterane.
    Capitala are nevoie de un lider capabil, cult, personalitate recunoscuta internatonal, cu prestanta si prestigiu nealterate, care oricind ar fi in masura sa fie un om politic de rang inalt. Orientarea Dv. trebuie sa fie directionata pentru formarea de profesionisti, instruiti si cu o cultura vasta, cu posibilitati intelectuale capabile unei convorbiri cu partenerii straini.
    Specializarea intr-o anumita directie este buna, dar limitata. Este nevoie de profesionisti, dar ei pot fi consultati, inclusi in echipa cu rol precis.
    Am vazut insuficienta la ea acasa intre oamenii politici care conduc acum tara. Cunosc destui oameni mult mai capabili care nu vor sa faca politica si corecti si cu atitudine civica, dar retinuti din cauza trecutului.
    In PSD si-au facut loc oameni slabi, neinspirati, fara intuitie, ahtiati dupa o pozitie care sa-i asigure venituri mari, lipsiti de intelepciune.
    Ma gindesc la M. Geoana, pe care il compatimesc, la cum se comporta, fara demnitatea omului intelept, pus in situatia acceptarii trecerii pe locul 2. Ar fi fost avantajat, din start, daca pastra o functie de vice si poate si pe cea de presedinte de senat, avind intelegerea partidului. Actiunea org. PSD din Bucuresti trebuie neutralizata. Dl. Vanghele este bun la sector. Acolo este in mediul sau. Este locul unde se poate adapta cel mai bine, precum pestele in balta sa. Trebuie sa inteleaga acest lucru.
    Uitati o zi de zeflemea si stapiniti subtilitatile ironice cit puteti mai mult.
    pastel


  1. 1 La 75 de ani de la nașterea inconfundabilului Grigore Vieru « Teologie pentru azi Trackback pe februarie 16, 2010 la 11:34 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: