Pe 25 septembrie 2008, cu putin timp inainte de generalizarea crizei economice, unul dintre marii lideri ai dreptei democratice din lume, Nicholas Sarkozy a tinut un discurs impresionant la Toulon. Acesta, desi politic, a reusit sa se adreseze mai degraba sistemului decat ideologiei, vorbind despre un „capitalism cu responsabilitate„. Scopul era de a distrage atentia de la cursa generala, nebuneasca, dupa profit, care s-a accelerat in ultimii ani,ducand la acest ambuteiaj neasteptat, de weekend insorit – in care toti vrem la munte -, ambuteiaj numit criza economica. Ideea ca piata are intotdeauna dreptate, indiferent de nazurile sau fasoanele sale, este una profund gresita, a afirmat Sarkozy. Vorbind ca un adevarat social-democrat al vremurilor moderne. Intr-adevar, presedintele Frantei a exprimat ceea ce, ideologic, constituie un tabu al dreptei politice. Goana dupa profit forteaza intotdeauna antreprenorii sa actioneze pe termen scurt, insensibili la viziunea termenului lung. „Mai bine”-le a devenit o marota a discursului de dreapta, intotdeauna orientat catre un viitor lasat mostenire urmasilor la guvernare, aproape invariabil politicieni de stanga. Acestia din urma au introdus si protejat perspectiva interventionismului de stat, singura modalitate prin care „mai bine”-le isi poate castiga si o perspectiva cronologica.
Mi-am amintit de perspectiva – corecta pana la sacrificiul ideologiei – pe care a demonstrat-o Sarkozy citind doua articole de fond, publicate in aceste zile de catre Financial Times. Ambele discuta despre criza ca oportunitate de a schimba in bine mecanismul social si economic contemporan, ce schiopata, mergand inainte, cu privirea spre piata, mai degraba decat spre om. Primul – http://www.ft.com/cms/s/0/c5752d20-0e7a-11de-b099-0000779fd2ac.html – prezinta posibilitatea cabinetului Obama de a acorda un nou sens politicilor Partidului Democrat prin limitarea inegalitatii sociale din SUA. Dupa cate se pare, nimeni dintre cei implicati in acest proiect nu isi desconsidera obiectivele. Prioritatile lui Barack Obama – Educatia, Sistemul de Sanatate si Ecologia/Energia – functioneaza ca o serie de pistoane ce imping catre restabilizarea pe baze de merit a diferentelor dintre paturile sociale. Concluzia articolului, ironica la randul ei, este ca presedintele „manciurian”/„socialist” are ca scop atat salvarea capitalismului mondial, cat si reformarea sa temeinica.
Al doilea articol – http://www.ft.com/cms/s/0/3f6e2d5c-0e76-11de-b099-0000779fd2ac.html – este cu atat mai interesant. Lordul Layard expune motivele pentru care Nicholas Sarkozy avea dreptate anul trecut, cand vorbea despre un sistem economic viabil care a pus umanitatea pe plan secund. Se pare ca, desi SUA si Marea Britanie au crescut foarte mult din punct de vedere economic in ultimii 50 de ani, nivelul de fericire a cetatenilor a stagnat. Singurele tari ce nu se aliniaza acestui trend sunt cele scandinave, care au beneficiat de perioade lungi de guvernare de stanga. Valorile acestora sunt valorile noii generatii politice, putin mai concentrate catre om si pe buna intelegere in societate. Putin mai social-democrate decat pana acum. Adica, asa cum este acum nevoie si in Romania.
ministru >> prim-ministru >> blogger 
Domnule Nastase, nu doresc sa ma refer la articolul pe care l-ati scris, doresc sa va pun o intrebare, la care mi-ar face deosebita placere sa-mi raspundeti. Aici la Timisoara, sunt foarte multi oameni, care v-ar sustine daca v-ati angaja sa participati la Presedentie. Intrebarea mea, si al multor oameni, este de ce nu sunteti domna voastra cel care sa-l dea jos pe derbedeul de Basescu care ne-a dus tara acolo unde nici macar Ceausescu nu a indraznit sa o duca?
De ce Geoana se incapatineaza sa candideze el, cind este stiut ca nu are nici o sansa? Cu respect pentru domnia voastra, Philip
Domnule Nastase,
Subscriu la parerea dumneavoastra ca liberalul Nicholas Sarkozy a vorbit ca un adevarat membru al stangii politice. (In tara lui „L’Etat providence” nici nu mi se pare ceva iesit din comun – profesorii francezi, care i-au fost dascali presedintelui Frantei, sunt quasi-majoritar oameni de stanga, deci, se poate presupune o anumita „transfuzie” cu social-democratie…). Totusi, desi Nicholas Sarkozy recunoaste ca regulile sistemului privat nu sunt construite pentru a satisface INTERESUL GENERAL (piatra de temelie a social-democratiei), el nu intentioneaza reanimarea Statului Providenta, ci doar „rebranduirea” Statului Jandarm. Adica, el nu vrea sa nationalizeze sectorul privat (i-ar fi si imposibil), ci doar sa controleze acele structuri private, care de-a lungul timpului s-au constituit in quasi-monopoluri si asupra carora institutiile statului nu mai au capacitate de control. In cazul unei multinationale de acest gen, se poate spune mai degraba ca are EA putere de control asupra statului (prin mijloacele cunoscute: volumul productiei, preturi, miscari sindicale etc.), decat invers. O vom simti mult mai acut si in Romania, in viitorul nu foarte indepartat.
Intr-o ordine conexa de idei, presedintele Obama declara, nu demult, ca stie ca obiectivele sale „nu vor fi pe placul grupurilor de interese din SECTORUL PRIVAT american si nici pe placul lobbystilor, care erau <> pana la instalarea lui in functie”. Si continua spunand ca stie ca „acestia sunt pregatiti sa se razboiasca cu el”, dar ca e pregatit sa accepte acest „razboi”, pentru ca sistemul actual din SUA functioneaza doar pentru bogatii si puternicii care „fac legea” la Washington, dar nu si pentru el insusi.
Aceasta din urma declaratie defensiva cred ca ar trebui sa ne faca sa vedem intr-o alta lumina afirmatia presedintelui francez. Acesta o fi incalcand el tabuul dreptei politice spunand ca este gresit sa credem ca piata are intotdeauna dreptate dar, in ceea ce tine de actiunile precise pe care le incurajeaza, discursul sau pare usor demagogic (dupa propria lui definitie, demagogia ar fi situatia promisiunilor neurmate imediat de punerea lor in practica). (Oricum, Lionel Jospin declara intr-o emisiune ca in discursul lui Sarkozy se poate gasi totul; „Assez souvent, une chose et son contraire” :).
Dupa umila mea parere (de om cult 🙂 ), pentru a pune un diagnostic corect starii actuale a lucrurilor – in vederea obtinerii de rezolvari realiste -, trebuie tinut cont de diferentele de finalitate vizate de sectorul privat fata de sectorul public. O firma privata se straduieste sa faca profit pe care sa-l imparta intre actionarii sai. O firma de stat (in mod normal) se straduieste sa faca profit pe care sa-l foloseasca DOAR LA EFICIENTIZAREA ACTIVITATII SALE. Intrebarea care ramane fiind:
s-ar putea ca profitul – mult mai mare – pe care il obtine o intreprindere privata sa fie folosit in principal la eficientizarea activitatii acestei firme, in loc sa fie redistribuit actionarilor?
Cum? 🙂
Partidul Social Demicrat, exponentul esential al stangii romanesti, trebuie sa elaboreze un document ideologic amplu, clar si pragmatic, al social-democratiei noastre.Importul de democratie occidentala are valente benefice dar si capcane nebanuite, aceasta fiind dezvoltata in conditii istorice si culturale diferite.Conceptualizarea social-democratiei
autohtone, trebuie facuta intr-o relatie sincrona cu gandirea de stanga din occident,dar impregnata cu experienta sociala pozitiva a tarilor care au parcurs experienta comunista.
Asistam la fenomene macrosistemice nebanuite ;criza financiara devine criza economica, apoi sociala , iar aceasta risca sa se transforme in criza politica.De aceea nu trebuie sa mai asteptam nimic, iar efortul de clarificare ideologica trebuie facut in regim de urgenta.
@Philip:
Raspuns: Pentru ca stie ca nu are nici o sansa.(e doar teoria conspiratiei, Geoana dorind evident sa il dea jos pe base :)))))
Un magar pentru victoriile lui Geoana
Insprirandu-se din strategia antica a lu Ulysse, care le-a destupat mintea aheilor si le-a vandut pontu’ cu calu’, Prostanacu’, in gandirea lui atinsa de morbul oprisano-vanghelist, s-a decis pentru un remake mioritic.
Vazand ‘mnealui filmul „Efectele Grupului de la Cluj asupra electoratului PSD”, si dorind sa „inviagreze” pana la erectie totala in fata nurilor pesedisti electoratul ardelean, s-a gandit sa trimita in inima Transilvaniei, nu un cal ca suntem in criza si-i mai scump, ci un magar.
Care magar, satul de variile trasee politice pe care a „samarit” pana in momentul de fata, s-a hotarat sa ispaseasca precum fiul risipitor, in bratele tatucului social democrat.
Faptul ca Gusa are tupeu si neobrazare ca la balamuc, de pana si asimetricu se inverzeste de invidie la acest diluviu de impertinenta este „crystal clear” pentru orice muritor cu mintea intreaga, mai putin insa pentru Iepurila, care isi freaca bucuros mainile de pleasca ce i-a cazut in cap PSD-ului. Adicatelea numai Paleologu si alde PD-l sa aiba parte de pleasca. De ce sa nu aiba si PSD-ul, pleasca sa, capabila sa survoleze Carpatii, la arme cu guse si flori, avand ca strategie aducerea a cat mai multi votanti PSD la tata Geoana. Unde mai pui ca magarul respectiv este ghidat din umbra si de un machiavelli de Dambovita, respectivul Talpes, un alt specialist in trasee politice, cu cantonari vremelnice pe la diferite conace boieresti.
Numai ca in elanul sau de revigorare a social-democratiei in Ardeal, prin „implementarea” magarului facator de minuni si aducator de victorii electorale, Prostanacu a uitat ceva: Cassandra s-a reancarnat in „batranul edec” si are toate sansele ca profetiile sale sa fie crezute de pesedistii (cati au mai ramas) cu scaun la cap din partid.
Cert este, ca la cate si mai cate are eventualul prezidentiabil in cap, un Gusa este exact ce lipsea partidului pentru a-si intregi (daca mai era nevoie) imaginea de beep! capatata la momentul acceptarii guvernarii cu Quasimodo la carma.
Domnule Nastase,
Cine (cum, în ce cadru și prin ce mecanisme) apară pe Pământ drepturile generațiilor urmatoare? (1)
Asta-i problema practica pe care nicio ideologie/filosofie politica actuala nu o considera la nivelul real – de problema fundamentala a organizarii vieții umanității prin instituire.
Atat timp cât nu vom genera un răspuns firesc și înțelept acestei probleme, vom ramane in planul viziunii profit/saracie si vom afecta profund viabilitatea civilizatiei umane.
Din pacate, în România, de 20 de ani auzim o una și aceeași placa ultra-liberala, absurda si din ce in ce mai grotesca: dreptul la proprietate e sfant.
Nu domnilor. Dreptul la proprietate e important, insa dreptul la perspective mai bune pentru generatiile urmatoare e crucial.
Domnule Nastase,
1. Credeti ca social-democratia contemporană are capacitatea sa genereze un raspuns valabil la intrebarea (1)?
2. Are capacitatea PSD-ul de azi să ia serios în dezbatere aceasta intrebare împreună cu stânga europeană și internațională?
Cu speranța ca voi fi onorat cu un răspuns, vă urez:
numai bine si … sa aveți parte de stra-stra…stra-nepoti.
http://exasperat.wordpress.com/
Cum să-ţi baţi joc de propriul partid. Studiu de caz: Mircea Geoană şi FMI
Pe lângă retorica financiară a câte unui guru politic, tam-tam-ul creat în jurul unui eventual acord cu FMI ne-a oferit o radiografie limpede a organismului politic autohton.
Carevasăzică, PD-L e „pentru”, PNL „împotriva”, iar PSD se zbate sub semnul zodiacal al lui „habar n-avem ce se-ntâmplă”.
În primele două cazuri, discuţia nu poate fi prea amplă. Nu ne dau voie „subiecţii”. Democrat-liberalii au ascultat intervenţia preşedintelui Traian Băsescu din Parlament, au mers acasă conştiincioşi, şi-au aprins lampa şi au învăţat mot-a-mot discursul stăpânului. Deh, ca de la „pleaşcă” la ucenic. Apoi l-au repetat la nesfârşit de fiecare dată când au fost întrebaţi. PNL s-a poziţionat împotrivă. Nu că n-ar fi ştiut şi ei câtă nevoie avem de un împrumut după ce-au secat de ultimul galben sacoşa ţării, dar aşa au auzit că se face în opoziţie: „Dacă ăia spun da, noi spunem nu şi tot aşa”. Un fel de Gică Contra cu o săgeată-n frunte.
Bun. Dacă în primele două cazuri explicaţiile nu necesită prea multă bătaie de cap, fiind solid bazate pe argumente idioate, situaţia partidului condus cu brrravurrrră de fascinantul Mircea Geoană e de-a dreptul amuzantă. Tragic de amuzantă. O circotecă jenantă prestată genial de un politician cu alură de Super Mario, pe care adversarii ar trebui să se gândească serios la a-l susţine în funcţia de preşedinte al PSD pe termen nelimitat, la câte deservicii aduce partidului. Reţeta aplicată pe caz a acestei comicării fatidice e simplă:
Pasul 1: Când toate gurile vuiesc asiduu despre un împrumut de la FMI, apari la TV, zâmbeşti tâmp, încerci să uiţi că Iliescu te-a făcut „prostănac” şi declari că habar n-ai despre negocierile cu FMI.
Pasul 2: Îţi aminteşti că ai în structurile FMI pe un anume domn Tănăsescu, ba chiar şi preşedintele Fondului ar fi membru al „marii familii socialiste”. Te informezi minimal.
Pasul 3: Apari şi spui c-ai aflat despre ce-ar fi vorba, dar nu eşti de acord cu împrumutul.
Pasul 4: Asişti implacabil la continuarea discuţiilor.
Pasul 5: Apari şi spui că n-ai fi împotriva unui împrumut, da’ să te bage şi pe tine cineva în seamă.
Pasul 6: Dorinţa ta e poruncă pentru şeful statului, care-ţi altoieşte două palme televizate, încuindu-te feciorelnic.
Pasul 7: Spăşit, lovit în orgoliu de hăhăitul mediatic al preşedintelui, altfel viitorul tău adversar, încerci din răsputeri să scapi din cuşca virginităţii legată cu nod marinăresc. Dai o declaraţie searbădă pe care toate televiziunile o preiau, în lipsă de altceva.
Pasul 8: Mai ai o tentativă de băgare în seamă şi te răţoi (pe silenţios) că vei proteja categoriile sociale de viitura FMI.
Pasul 9: Alegeri în iunie. Pierzi.
Pasul 10: Alegeri în toamnă. Pierzi.
Well done, Super Mario. Mission complete.
Mi-a placut expunerea Lordului Layard care este un care este un cercetator o minte deschisa si orientata sincer catre solutii. Politicienii pe de alta parte, in cele mai multe cazuri sunt demagogi, nu vor sa urmeze calea cea buna, iar atunci cand vor abandoneaza pentru ca … este mult prea greu. Problema e ca acum a venit nota de plata si pentru demagogia politicienilor si pentru lenea populatiei care a inghitit orice prea mult timp, fara sa verifice si fara sa se instruiasca. Revenirile ultimei saptamani in economiile globale nu se datoreaza masurilor geniale, asa cum s-au grabit politicienii sa isi asume meritele, ci se datoreaza epuizarii resurselor de disperare si optimismului celor mai putin informati. Daca masurile anticriza vor ramane doar de imagine si de fapt nu se vor schimba principiile defecte de functionare a societatii si a economiei, va veni cu adevarat CRIZA. Ar fi o solutie sa se ia de acum masurile corecte, pe care politicienii le stiu, dar ar fi … mult prea greu. Al Pacino o zice mai bine:
„Now I have come to the crossroads in my life. I always knew what the right path was … without exception – I knew, but I never took it. You know why? It was t o o d a m n h a r d !” – „Parfum de Femeie” difuzat acum 2 zile pe Hallmark. Merita urmarit tot discursul. Cine o fi colonelul Slade in politica noastra? http://www.youtube.com/watch?v=dH4p9BQ3V9o
@Paul, Victor
Pentru a oferi solutii, factorii puterii trebuie sa indeplineasca 2 conditii, neaparat cumulativ: sa vrea (asta presupune riscuri si sacrificii personale pentru binele comun) si sa inteleaga in amanunt mecanismele. Majoritatea oamenilor indeplineste o singura conditie in cel mai bun caz, dar de obicei niciuna.
@philip
Desi nu este politicos sa intru in dialog cu altcineva, ma voi baza pe amabilitatea gazdei. De la distanta este greu sa fiu sigur ca ceea ce scriu acum se intampla si la Timisoara. In general insa s-a creat o ¨elita de lideri locali¨ la toate partidele – dar la PSD pare cel mai evident – care, pentru a-si conserva pozitiile si interesele, au creat o ruptura intre organizatiile partidelor si membri. Opiniile acestor ¨lideri locali¨ de foarte multe ori nu mai reflecta interesele sau opiniile membrilor partidelor ci ale unor grupuri de oameni din jurul lor. Acesti oameni sunt si ¨delegatii de serviciu¨ care merg si la congrese. Sper ca am reusit sa sintetizez bine ca sa ma intelegeti. Presedintele dvs. de la Timisoara a fost principalul artizan al aliantei cu PD-ul cu toate consecintele, inclusiv cele la care va referiti dumneavoastra. Oamenii despre care vorbiti din Timis au fost consultati in legatura cu aceasta decizie? Imi cer scuze!
Chestiunea asta cu stanga si dreapta este ca si cum ai alege fotbalistii de la echipa nationala dupa nume, netinand cont de forma sportiva ce o afiseaza si pe deasupra netinand cont ca sunt si accidentati. Sa-mi fie iertata comparatia, dar ca simplu cetatean asa am simtit ca s-au desfasurat lucrurile in Romania. O economie atipica, greu de controlat si tot timpul in convalescenta, are nevoie de politici economice sanatoase si nu de culoare politica. Asa ca oricine ar fi la guvernare, nu numai cu propria “ pensula politica “ rezolva pozitiv problematica, ci si cu instrumentarul ce ar apartine adversarilor politici.
Sa nu se creada ca as fi deacord cu dezmatul economic lasat de liberali, care nu este nici de dreapta nici de stanga, care suna mai degraba a iresponsabilitate. Nu…dar nici cu un rigorism politic care sa duca la o inchistare de dragul de a respecta niste tipare, fara viziune si nici un beneficiu.
In cazul popoarelor scandinave, aici lucrurile tin mai degraba de genetica acestor popoare…….dreapta lor e cam ca stanga noastra(binenteles pastrand proportiile).
” Succesuri ” ale pedelacheilor în Caraş-Severin… poate-şi face timp ministrul turismului E Udrea, între două-trei apariţii TV de fonseca, de Klisura Dunării, oricum li se rupe oamenilor băselului în teritoriu…ops, ba da, contrabanda cu ţigări 😉
http://sfinx777.wordpress.com/2009/03/17/caras-severinul-si-amnezia-sau-turism-carasean-cu-pipeta/
Sibilla
Vad ca se dezbate intr-un mod destul de interesan ce model social ni s-ar potrivi, noua romanilor. Daca m-as lua dupa nivelul de trai, aici intelegand un nivel care sa-i faca fericiti pe oamenii unei natii, nu doar sa-i multumeasca, as zice ca noua ni s-ar potrivi modelul tarilor scandinave, al Austriei,Elvetiei,Luxemburgului,Olandei sau Belgiei. Repet, modelul nu REGIMUL CONSTITUTIONAL. In multe dintre aceste tari, regimul constitutional este monarhic, nu ca la noi, (semi)-prezidential. Referitor la dualismul in conducerea unei tari de tipul stanga-dreapta(sau invers) tin sa va spun cateva lucruri: 1.) de mult timp, dreapta ataca(nefondat)stanga pe principiul acelei vechi zicale cum ca, citez:,,DREAPTA UMPLE VISTIERIA, PE CAND STANGA O GOLESTE”. E o prostie aceasta zicala. Pai Clinton si P.D.lor,care este un partid de stanga, social-democrat, precum P.S.D.-ull a noi, a lasat S.U.A. intr-o situatie economica excelenta, apoi a venit berbecul de W.Bush jr. si P.R., partid de dreapta, dar care dupa apucaturi seamana leit cu P.D.-L-ul de la noi, a dus S.U.A. la dezastru economic. Tipii aia au bagat bani doar in arme si razboaie, ca sa fure resursele altor tari pe care ei le ocupau abuziv, sub niste pretexte mai mult decat puerile.
2.) Dreapta este artizanul acelei tampenii precum,,neamestecul statului in economie”, iar stanga doreste,,implicarea statului in economie,intr-o masura mai mare sau mai mica”. Corecta este a doua abordare, nu prima tampenie.S-a vazut ce a insemnat,,neamestecul statului in economie” in S.U.A.,cu celebrele lor falimente, falimente realizate de niste iresponsabili. Iar pentru acesti iresponsabili, S.U.A.au platiti, nici mai mult, nici mai putin, decat 7500 miliarde de dolari! Suma care ,asa cum spunea un contribuabil intervievat de pe strada, se va tripla de 3 ori in urmatorii ani, adica 22500 miliarde dolari!
Sa continui expunerea mea de argumente in privinta lui,,stanga-dreapta”. Dupa aceasta criza mondiala, eu cred ca-n urmatorii 50 de ani notiunea de,,stanga” sau dreapta” se va pierde, incetul cu incetul ,ele vor fi inlocuite cu niste orientari si doctrine care se vor ,,focaliza” spre cetatean, nivelul lui de trai, fericirea(mulutmirea) sa personala, etc.,etc. Nu ma sfiesc sa afirm ca atat stanga, cat si dreapta, vor prelua fiecare de la cealalta anumite idei, ceea ce li se va parea mai interesant si mai plauzibil de a fi pus in practica pentru fiecare dintre ele. Astfel, orientarile si doctrinele, in urmatorii 50 de ani, se vor,,aplatiza”, se vor ,,nivela” la nivel mondial, mai plastic spus. Va castiga acea doctrina(orientare) care va pune pe primul plan PRACTICA si nu TEORIA, cu alte cuvinte. Astfel BIROCRATII(care vor exista si atunci) vor trebuie SA-SI MISTE FUNDUL DE PE SCAUN SI SA VADA CU OCHII LOR CE SE PETRECE IN REALITATE, NU DOAR NISTE RAPORTARI CARE POT SI ADEVARATE SAU FALSE. Acest lucru se petrece(inca) destul de rar in zilele noastre.
Atunci se va vedea care din cele doua orientari(doctrine) va castiga:stanga sau dreapta? La cat de PRACTICIENI sunt oamenii de stanga si la cat sunt de TEORETICIENI oamenii de dreapta, raspunsul pare dinajnte stiut: VA CASTIGA STANGA IN DETRIMENTUL DREPTEI! Oare va fi asa, totusi, peste 50 de ani?
Extrase dintr-o interventie a lui Sarkozy de acum zece zile: „Ceea ce este valabil in perioade de crestere economica ete cu atat mai valabil in perioadele de criza… Am ajuns aici din cauza avaritiei unei minoritati care nu are nimic in comun cu firma, cu economia de piata, cu economia reala…. A castiga bani pe seama pierderilor altora nu este economie de piata…”
Solutia pe care el o avanseaza si o va sustine la 2 aprilie la Londra (summitul G20): „DA economiei de piata, NU absentei controlului; RASPLATA pentru cel care creeaza (sau conduce) eficient o firma; NU primelor pentru cel care a riscat (risca) nepermis” (sublinierile imi apartin). La Londra „trebuie sa solicitam schimbari fundamentale in organizarea lumii…. (desi) superputerile (vizate sunt SUA, n.m.) nu au un interes deosebit sa se realizeze aceste schimbari.”
Concluzia: Sarkozy propune schimbari in interiorul aceluiasi sistem, elementele esentiale vizate fiind: REGLEMENTAREA STRICTA a circuitelor financiare, TRANSPARENTA deciziilor organizatiilor internationale economice si un alt fel de solidaritate (respectiv preluarea costurilor de catre vinovati, nu transferul acestora catre terti care nu au forta economica de reactie).
O discutie serioasa, pe aceste teme, este absolut necesara, dar pe ce baza? Numai pe documente academice? Guvernul ce face? Cica are o strategie care e admirabila, e sublima si…, evident, lipseste cu desavarsire.
Domnule NASTASE,
Nicholas Sarkozy este Gaulliste, curent care nu este pur liberal, este un fel de liberal socialism, sau mai corect liberal social,
Va reamintesc celebra fraza a lui de Gaulle: „politica Frantei nu este dictata de bursa” fraza care defineste perfect acest curent si care revine „violent” in actualitate.
@gheorghe
Asa o fi, insa probabil de Gaulle s-ar intoarce in mormant daca ar afla ce are de gand sa faca Sarkozy cu NATO… (chiar daca toata treaba e servita cu glazura de ciocolata, gen „structuri de aparare europene”).
@ gheorghe
Charles de Gaulle a venit special în România ca să laude politica lui Nicolae Ceauşescu. Charles de Gaulle spera că îl va împinge pe Nicolae Ceauşescu spre liberal-socialism ? Ideea mi se pare interesantă.
O evaluare pe care o face Santiago Carillo schimbărilor de regim din România:
http://blogideologic.wordpress.com/2009/03/18/%e2%80%9cinainte-de-al-doilea-razboi-mondial-romania-nu-insemna-nimic%e2%80%9d/
DRAGHI…..marea majoritate a francezilor si pot spune si a germanilor, adica locomotivele Europei, nu ibesc NATO…..iar SARKOZY nu este o referinta in fidelitate, vorbesc de cea politica.
BLOGIDEOLOGIC….a venit pentru MAURER care, daca cineva isi mai aduce aminte, domnule Nastase, era pe cale sa consrtuiasca in Romania anilor’60, acest curent liberal-social care acum este atat de evident.
@ gheorghe
Vă referiţi la Charles de Gaulle, ori la Santiago Carillo?
BLOGIDEOLOGIC…la Charles de Gaulle, Ceausescu la epoca respctiva era numai „motivul” care le lipsea soviaticilor pantru a face ordine in Romania care tocmai scapase de prezenta lor „binefacatoarea”.
19 miliarde bani electronici pentru sustinerea Datoriei Publice Private
Dezintegrarea suveranitatii monetare in statele Europei de Est si reglementarile inca convergente prin suprapunerea operatiunilor in cadrul FMI si BM, va impune ca circulatia fluxurilor de capital si comertul la nivel mondial sa fie urmarite,cat de curand, de un nou organism GFO(Organizatia Financiara Globala) in acord cu WTO(Organizatia Mondiala a Comertului)
Cum una din conditiile pentru incheierea intelegerilor de imprumuturi cu state membre a fost ca moneda sa fie liber convertibila si ca regularea repatrierii de moneda sa fie relaxate-nimeni nu va putea stopa repatrierea capitalului din Romania si nici interventia asupra cursului.
Adica cele 19 miliarde ,se vor volatiliza in conditiile dezavantajelor prezentate de imprumuturile pe termen scurt(adica “fraierul mioritic”va plati, indirect, dobanda imprumutului ,prin taxele si impozitele crescute)
Sa ne explice “ZAPCIUL BOC”cum va stopa retragerile de capital din Romania???(cum va pune “EL” conditii FMI ,ca cele 19 miliarde sa nu iasa din tara)???
@ prometeu2009
Este vorba despre “careul magic al lui Kaldor” / Nicholas Kaldor este un economist pe linia keynesiană. Cuvântul “magic” aici înseamnă că este ideal, însă nu poate fi atins. Într-o ţară ale cărei afaceri economice sunt conduse de specialişti buni, o politică economică foarte bună a statului tinde să se apropie de “careul magic al lui Kaldor”. La noi, ultima perioadă în care economia României a fost condusă intuitiv astfel încât să se apropie de “careul Kaldor” a fost în dictatura ghidată de “gândirea lui Ceaşcă”. Reamintesc, “careul magic al lui Kaldor” este un concept de economie politică. Aţi ghicit, “careul” este o trimitere la cifra 4 (aş fi vrut să pun semnul exclamării, dar cei care ştiu arta combinatorică ar putea interpreta altfel semnul ; deci consideraţi că l-am scris doar pentru cei care nu ştiu arta combinatorică !). În esenţă, “careul magic al lui Kaldor” se referă la necesitatea de a fi respectate patru echilibre mari în conducerea afacerilor economice ale unei ţări: 1/ Stabilitatea preţurilor ; la acest punct, România condusă de Nicolae Ceauşescu a fost campioana mondială absolută. 2/ Folosirea cât mai completă a forţei de muncă a unei ţări; nu s-ar putea spune că Nicolae Ceauşescu nu s-a străduit, pe cât s-a priceput el, să conducă riguros România şi pe această direcţie. 3/ Creşterea economică ; şi aici Nicolae Ceauşescu a lansat economia României pe o linie de creştere. 4/ Echilibrul comerţului exterior, aici Nicolae Ceauşescu a fost riguros până în ultima clipă. Primul guvern Petre Roman, alcătuit din “specialişti formaţi în Occident”, băieţi din Cartierul Primăverii trimişi la doctorate în Occident pe banii statului român (CNSAS refuză să le scoată la lumină dosarele !), s-a străduit frenetic, –şi a reuşit–, să scoată România din “careul magic al lui Kaldor”. Dar să privim la penultima şi ultima guvernare. În prima fază din penultima guvernare, – putem să o supranumim “faza DA”–, politica economică a României a fost ghidată de inginerul metalurgist Gheorghe Pogea. Oricum, acel/acest Gheorghe Pogea a trasat linia economică de nerespectare flagrantă a punctului 4/, deşi, sincer să fiu, declar cu detaşare şi fără infatuare: nu cred că Gheorghe Pogea auzise vreodată despre “careul magic al lui Kaldor”. Sper că urmăreşte blogul domnului Adrian Năstase, ca să înveţe şi el carte. În fine, domnul Varujan Vosganian ce a condus economia României în perioada guvernării pur PNL-iste nu a vorbit vreodată despre grija domniei sale pentru chivernisirea ţării după “careul magic al lui Kaldor”. Oricum, şi ministrul Varujan Vosganian a încălcat dezastruos punctului 4/. Or, situaţia din noua guvernare este şi mai gravă în ceea ce priveşte punctul 4/, responsabilitatea şi vina îi revin integral lui Traian Băsescu, iar aceasta pe toată perioada de când este preşedintele României!
Titus Filipas
@Prometeu2009
Nu cred ca Emil Boc are altceva decat un rol formal in aceasta afacere (*). Cred ca ar trebui sa ii ceri explicatii in primul rand lui Traian Basescu, nu lui emil Boc.
(*) Afacere consta in subordonarea Romaniei in fatza finatzei mondiale, pentru ca Basescu sa fie sustinut de aceasta pentru un nou mandat. Si daca afacerea merge bine, poate si ca dictator pe viatza. Suna cunoscut? Daca nu, adu-ti aminte de Ceausescu. Si de anii ’80 in care s-au platit aceste datorii externe.
Apropo de Sarkozy
Viteazul Sarkozy sătul de bande şi de violenţe,
Ajunse-n Fraţa mai demult la ultime scadenţe,
A stabilit şaişpe măsuri pentru jandarmi şi juzi;
Să pună capăt la dezmăţ şi hoardelor de cruzi.
Un fişier securizat şi potere abile , cu mult fler,
Cu „gunoieri” acoperiţi şi „mândre tărfe” fără cazier
Cu mulţi „drogaţi” ce n-au văzut nicicând un drog
Cu „beţivani” de apă rece ce nu ştiu ce-i un grog
Artişti în meseria lor, nu jalnici cabotini,
Care de mită şi foloase, cu toţii sunt străini,
Suprimă bande-ntregi sau cazuri izolate,
Redând liniştea străzilor în urbe şi la sate
……………………………………………………………………..
Dacă în viaţa ta n-ai fost ce vrei să pari,
Nu poţi să-l egalezi şi nici să te compari,
Cu-n Sarkozy sau altul mai intreprinzător
Care se vrea a fi un bun conducător.