„Raport asupra singuratatii”

Unul dintre autorii mei favoriti a fost si ramane Augustin Buzura. Si pentru unele motive foarte personale pe care nu o sa vi le destainui. De aceea, aseara, dupa ce am primit noua lui carte, „Raport asupra singuratatii”, publicata la editura Polirom, m-am apucat de lectura, ignorand tot felul de talk-showuri importante. 

Supracoperta cartii, „Regele nebun”, pictura lui Corneliu Baba, deschide un univers de intrebari , la care nu exista raspunsuri, ale unui personaj aflat la capat de drum. Asa cum arata si motto-ul cartii, preluat din Lucian Blaga :

„Greu e totul, timpul, pasul,

Grea-i purcederea, popasul,

Grele-s pulberea si duhul,

Greu pe umeri chiar vazduhul.

Greul cel mai greu, mai mare

Fi-va capatul de cale.”

Si pentru a va incita sa-l cititi, din nou, pe Buzura, va transcriu, in apropierea noptii, cateva randuri din carte:

„Doamne, nu ştiu cum să mă bucur. Nu ştiu cum să mă rog. Nu ştiu cum să înjur. Nu ştiu cum să plâng. Nu ştiu cum să spun ce simt. Nu ştiu cum să spun ce nu ştiu. Am devenit ceva nestructurat, neîntreg, ceva care nu se poate exprima. Nu sunt decât o durere ce nu ştie să se manifeste, să geamă, să strige.

Este uluitor de frumoasă, dar nu sunt capabil să spun asta şi nici nu văd în ce punct mă aflu pe scurta şi absurda scară a vieţii. Faţă de mine, are avantajul timpului înainte, al tinereţii, care mă umileşte. La ce bun experienţa, cultura, diplomele, care-mi certifică în faţa nu ştiu cui că am fost cineva, când îmi simt mâinile uscate, reci, faţa suptă şi, ce mai, corpul, ceea ce sunt, adică alcătuirea ce abia mai poate păstra un suflet revoltat, contrariat de fragilitatea structurii care îl găzduieşte, speriat de acest provizorat al construcţiei fără vlagă care simt că sunt? În prezenţa Marei, sunt şi nu sunt. Sau, mai exact: sunt ceva ce nu ar trebui să fiu. Oricum, simt că mi-am pierdut înţelepciunea, că nu mai găsesc drumul spre ea. Amin.”

Noapte buna!

26 Responses to “„Raport asupra singuratatii””


  1. 1 Rolex februarie 20, 2009 la 11:08 pm

    Dvs ati fost vreodata SINGUR ? A existat vreo „Mara” reala sau imaginara care sa va inalte mai mult decat victoriile din bataliile publice, care sa va exileze din destinul normal la care existanta dvs a fost condamnata in plan personal ? Ati trait vreodata singuratatea aceea in care, inconjurat de oameni, la sarbatori calendaristice sau dinee oficiale, sa va simtiti sufletul plecat din trup spre o destinatie numai de el stiuta ? V-a spus vreodata ingerul care va pazeste ca, la sfarsitul vietii mai tinem minte doar oamenii pe care i-am iubit ? Daca nu, intrebati-l ! Si daca va raspunde, ascultati-l !

  2. 2 viorica buda februarie 20, 2009 la 11:32 pm

    Minunat si intelept spuse. Noapte buna.

  3. 3 Mihnea Georgescu februarie 20, 2009 la 11:51 pm

    Este îmbucurător că mai există oameni care iubesc Frumosul, ca dvs….

    Vă invit şi eu la o plimbare virtuală prin Mahalaua Vitanului, ca unul îndrăgostit, la rândul meu, de cărţi, hărţi şi case vechi…

    http://mihneageorgescu.wordpress.com/2009/02/20/prin-mahalaua-vitanului/

  4. 5 Aya februarie 21, 2009 la 12:57 am

    @

    Adrian Nastase

    Un alt fel de replica- sau un alt fel de Raport asupra singuratatii?

    O me! what eyes hath Love put in my head,
    Which have no correspondence with true sight;
    Or, if they have, where is my judgement fled,
    That censures falsely what they see aright?
    If that be fair whereon my false eyes dote,
    What means the world to say it is not so?
    If it be not, then love doth well denote
    Love`s eye is not so true as all men`s: no,
    How can it? O! how can Love`s eye be true,
    That is so vex’d with watching and with tears?
    No marvel then, though I mistake my view;
    The sun itself sees not till heaven clears.
    O cunning Love! with tears thou keep`st me blind,
    Lest eyes will-seeing thy foul faults should find.

    (Will- Sonetul CXLVIII)

  5. 6 instalatorul februarie 21, 2009 la 1:11 am

    Nu m-am omorit niciodata dupa astfel de scrieri, dar s-a intimplat ca asta sa dea bine pe fondul muzical pe care tocmai il ascultam, asa ca a mers.

  6. 7 Elena februarie 21, 2009 la 2:54 am

    „…Aici, pe această bancă, am cunoscut-o pe ea ! După care se opri.
    Am întors capul, privindu-l mai atent. Pe faţa bătrânului răsărise parcă soarele, privirea radia de fericire şi avea un licăr ciudat. Se juca în mâini cu o ramură de salcie.
    – Vrei să-mi spui că sunt bătrân ! zise fără să mă privească. Simţise, probabil, că eu îl privesc mai cercetător.
    – Eh… dar nici tânăr…
    – Tinere, zise el repede, după cum bine ştii, iubirea, dragostea nu ţine cont de vârstă! Sunt fizic bătrân, recunosc, dar am o inimă tânără, înţelegi? Apoi am foarte mult de dăruit, s-a acumulat în ani această dăruire, chiar mă sufocă şi trebuie s-o dau ei, pricepi? Tu ai fost îndrăgostit?
    – Păi…
    – Ce poate fi mai înălţător decât acest sentiment, iubirea? Când o văd tremur, mă înroşesc, mă bâlbâi, transpir, mă…mă.. mi se usucă gâtul, mi se face sete, foame, ameţesc nu alta! Numai când o văd, dar când îmi vorbeşte? Simt că sunt îndrăgostit, cum n-am fost în tinereţe….
    Tăcuse. Am întors privirea spre el. Privirea lui, rătăcea pe suprafaţa lacului.
    – Ştii, zise într-un târziu, ea este… este mai tânără! Subit, entuziasmul bătrânului pierise.
    – Dar, acest lucru nu este un impediment, dacă…
    – Dacă eu aş fi liber…dar sunt căsătorit, am şi doi băieţi…
    Tăcere. Fiecare cu gândurile lui.
    Mă gândesc să-l întreb, dacă îşi mai iubeşte soţia. Poate că se supără, şi o să creadă că mă bag în viaţa lui.
    – Căsătoriile din interes, seamănă cu jocul de noroc la loto! zice într-un târziu, cu altă voce.
    – Adică?
    – Joci un cod, ţi-au ieşit toate numerele pe bilet, dar nu ţi-au ieşit în schemă!
    Apoi, brusc, se ridică şi plecă.
    – La revedere, poate ne mai vedem !
    – La revedere, abia apuc să spun, bătrânul deja se îndepărtase.
    Îmi părea rău că nu apucasem să-l întreb, din interesul cui se căsătorise. Sunt sigur, prin jocul de loto, asta a vrut să-mi spună: că se căsătorise din interes.”

  7. 8 Elena februarie 21, 2009 la 3:02 am

    Un batran indragostit este asemena unei flori inflorita iarna.

  8. 9 Spiridus februarie 21, 2009 la 3:02 am

    Daca nu gresesc prima masura sau, oricum, una din primele masuri luate de Basescu dupa ce a ajuns presedinte a fost schimbarea lui Augustin Buzura de la conducerea FCR (devenita ICR).
    Inlocuitorul: HR Patapieivici.
    Cine-a mai citit o carte stie cam care e valoarea fiecaruia.

  9. 10 Sibilla februarie 21, 2009 la 3:27 am

    ” Prima lege a supravietuirii: sa nu gandesti; iar daca totusi nu te poti abtine, atunci obisnuieste-te sa taci; si daca ti-e imposibil sa taci, nu-ti mai ramane decat ultima sansa, sa spui invers decat ai gandit! ” ( Augustin Buzura )
    … să nu mă audă scatapievici, năpârcile, cameleonii … da bine-i mai dibui iată, Augustin Buzura, între cameleoni nu poţi altfel … eventual, atunci când taci,faci, acţionezi , şi iar zic, e timpul pentru a acţiona …
    Sibilla

  10. 11 blogideologic februarie 21, 2009 la 3:45 am

    @ Adrian Năstase
    Off topic, dar legat de un fir mai vechi pe care puneaţi problema „modelului maghiar” în economie. Sunt şi alţii care nu recomandă „modelul maghiar”. Citiţi articolul “Un parfum de Hongrie flotte sur les finances publiques américaines”, din Le Monde.fr, 20.02.09.

  11. 12 Iluminatul februarie 21, 2009 la 7:59 am

    Gazdelor efemere

    Primeşte-mă la masa ta, administrator,
    Chiar de te socoteşti a fi un “pantocrator”
    M-am hotărât să rup legea tăcerii,
    Simţind cât de aproape e clipa Învierii.

    Nu pune sită deasă cuvintelor rău spuse,
    Uitând esenţialul. O taină mă aduse.
    N-am firmă, nici adresă cu clopoţei pe coadă.
    Sunt omul de pe stradă. E cine să mă vadă…

    Nu gazdele încântă. O fac colindătorii
    Veniţi de nu ştiu unde, cu tainele urării.
    Cugeta deci – de poti – şi la aste cuvinte :
    Eşti numai că sunt eu, cel care nu te minte.

  12. 13 Draghi Puterity februarie 21, 2009 la 8:58 am

    @Nastase

    M-a miscat mult citatul din Augustin Buzura. O si fiu plecat o vreme, dar inainte de pleca as vrea sa va impartasesc doua ganduri.

    – De ce e obsedat in asemenea hal Basescu cu calendarul crucificarii dumneavoastra? Oare nu incearca el sa sincronizeze anumite anumite decizii luate de lacheii sai cu anuntarea unui pachet de ajutorare al UE pentru tzarile din Est, de duminica intr-o saptamana? Sa dea astfel impresia unei relatii cauza-efect de genuil, uite, in sfarsit cum il sacrificam pe Nastase cum curg banii din Europa. Desigur banii respectivi nu vor curge spre Romania, ei vor fi folositi de fapt pentru salvarea bancilor austriece. Ca asa-i in tenis.

    – De ce sun alocati asa multi bani de guvernul BasescuBoc bisericilor? Pentru a le crea romanilor mai multe slujbe? Pentru a face bisericile fit penrtu turismul ecumenic? Sau pentru ca Basescu a citit stirea conform careia un preot orthodox, pentru care Sfanta Traditzie e, nu-i asa, pe acelasi loc cu Sfanta Scriptura, a cununat doi homosexuali pentru 150€? Probabil banii pentru biserici sunt felul in care satanicul Basescu a intels sa spuna „doamne ajuta”?

    Nu mi-e bine, bade, nu mi-e bine… Desi, vorba ardeleanului – Apu’ pruncu’ mio, in zâua de azi, cui i bine?

  13. 14 marta februarie 21, 2009 la 9:14 am

    Te poti regasi in ultimele doua fraze. SI IN:
    Greul cel mai greu,mai mare
    Fi-va capatul de cale. Si as continua: CARE VA FI ALA OARE?

  14. 15 Codo Andi februarie 21, 2009 la 10:03 am

    Nastase, ma bucur ca existi, mai picura-ne in suflete astfel de mesaje.
    Le-am retinut si le trasmit mai departe.

  15. 16 bciprianmp februarie 21, 2009 la 10:26 am

    Citatul din Augustin Buzura, pare oarecum o copie fidelă, o adaptare contemporană a operei „Faust” scrisă de Ghoete.
    Îmi permit să fac totuşi un scurt comentariu pe tema singurătăţii. Eu unul cred că singurătatea este o realitate asumată de individ. Cauzele sunt multiple, şi nu le mai expun aici. Pentru unii oameni acest lucru este însă un titlu „de glorie”, şi nu ţine neapărat de nici un fel de restricţii. Cred că singurătatea este în sine cauzată de relaţia individ-societate, o formă de inadaptare a acestuia la anumite realităţi. Deci eu cred că singurătatea ne-o privocăm noi, şi nu alţii. Şi totuşi, este o temă de succes în literatură.
    Trebuie să recunosc faptul că şi eu sunt o persoană singură, iar micile „drame” pe care le trăiesc zi de zi mă fac să mă îndoiesc serios de capacitatea mea de a înţelege realităţile aşa cum sunt.

  16. 17 sandu februarie 21, 2009 la 11:12 am

    Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va dea puterea de a va lupta cu ,,MORILE DE VANT”!Articolul este superb,iar pe d-l Buzura,l-am citit[nu toata opera,ci partial.]Sper sa contiunui sa-l citesc,deoarece imi face deosebita placere ,sa citesc si mai cu seama sa-l ascult,apreciind la dansul ,,smerenia”atat de putin intilnita [din pacate]astazi.SUCCES!

  17. 18 einstein februarie 21, 2009 la 12:12 pm

    emotie profunda

  18. 19 Paul februarie 21, 2009 la 2:03 pm

    Domnule Nastase,

    Cu scuzele de rigoare, in cazul in care efectuez o tranzitie prea brusca de la literatura la politica, inteleg ca din partea domnului Augustin Buzura sa ajunga pe rafturi un ”Raport asupra singuratatii”. Din partea dumneavoastra, insa, cred ca se asteapta un ”Raport asupra pluralismului” (de grupari in cadrul PSD, desigur). M-as bucura daca as putea citi un astfel de raport redactat de dumneavoastra.

  19. 20 vasile r. februarie 21, 2009 la 2:19 pm

    Citind reflectiile domnului Buzura asupra propriei existente imi amintesc ,,Convorbiri cu Octavian Paler” a lui D. Cristea Enache. Prin comparatie domnul Buzura o are pe Mara in timp ce Paler se intretinea cu moliile.
    Are dreptate domnul Buzura in privinta frumusetii si totodata absurditatii vietii, absurditate care reusim sa o descoperim in perioada crepusculului, perioada in care conform maestrului Paler avem trecut si prezent iar viitorul nu ne mai apartine.
    Din pacate vine timpul in care prezentul ne copleseste si trupul nostru firav nu mai reuseste sa-l sustina, fericiti acei care gasesc in acele momente sufletul care sa le fie apropiat, care sa-i sprijine.
    Domnule A Nastase, este prea timpurie aceasta reflectie pentru dumneavoastra

  20. 21 nicu rotaru februarie 21, 2009 la 7:51 pm

    dle presedinte, intotdeauna am apreciat cum scrie a buzura , dar si omul , mai ales ca sunt si cel mai important sprijin al lui petrus de la cluj pentru cine stie. cu stima.

  21. 22 Mihai februarie 24, 2009 la 10:33 am

    am fost surprins sa vad si un alt blogger pe acest subiect (ba chiar un blogger celebru…). M-am simtit mai putin singur, si raportul asupra singuratatii proprii a devenit mai optimist, un pic…

    iata si modestele mele ganduri,
    http://www.management-training.ro/?p=191

  22. 25 misu ciobanu martie 15, 2009 la 6:15 pm

    Era o vreme cand „traiam” din scrierile lui Augustin Buzura. Intre timp am mai crescut si fara ca ceea voi spune sa-i diminueze meritele ( incontestabile pentru cei care au apucat sa traiasca inainte de ’89 ) cred totusi ca si domnia sa e tributar unei anumite „incremeniri in proiect”.
    Astfel incat, in opinia mea, ” Raport asupra singuratatii ” e o carte trista daca nu chiar tragica, prea plina insa de Freud ca sa mai incapa si vreun pic de „Hristos” in ea. Dar fiind numai primul caiet, ne putem astepta, cred, la orice surpriza.

  23. 26 georgică decembrie 7, 2010 la 3:45 pm

    Domule Adrian Nastase, m-a tulburat pasajul dv. Care este difernţa de vârstă între el şi ea. Cu respect.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

<span>%d</span> blogeri au apreciat: