Etica „lacomista” si spiritul capitalismului

Un element central al dezbaterilor din Occident despre criza financiara actuala este identificarea cauzelor dificultatilor cu care economia globala se confrunta in prezent. Sunt de acord ca subiectul este unul complicat si nu cred ca, pentru moment, vreuna dintre explicatii trebuie sustinuta in defavoarea celorlalte.Ceea ce am observat insa este predilectia unor comentatori de a indica „lacomia” drept sursa a crizei economice curente. Social-democratii sustin principial ca interventia statului in sensul reglementarii coerente a pietei de capital este un obiectiv viabil. Ceea ce ma amuza este ca foarte multi comentatori de la dreapta spectrului politic sprijina acum aceasta teza, propunand ca masuri reparatorii, alaturi de sustinerea financiara a celor afectati de recesiune (o masura de acest tip este planul  adoptat de Congresul american), o mai dura reglementare a activitatii firmelor de pe piata de capital, dupa ce, decenii de-a randul, au sustinut importanta retragerii statului din acest domeniu.

Este interesant cum „lacomia” (utilizez acest termen datorita conotatiei negative ce ii este asociata) de azi este „urmarirea profitului” din teoriile (neo)liberale de ieri. Motorul dezvoltarii, sursa inovatiei, sufletul competitiei – potrivit acelorasi definiri doctrinare. Daca pana acum interventia statului era incriminata, astazi ea este ceruta – in SUA, unul dintre punctele tari din discursul republicanilor este cerinta lui John McCain de a fi introduse reguli dure, care sa tina in frau „rechinii” de pe Wall Street. Pare ciudat sa auzi asta de la cei care idealizau piata.

Concluzia este una singura: au fost create premisele pentru rediscutarea rolului statului in economia globabla. Care o sa fie acesta, ramane de vazut. Iar miscarile la nivel de lideri sugereaza ca nu putem trece la urmatoarea etapa fara ca aceasta dezbatere sa aiba loc. Presedintii Sarkozy si Bush, alaturi de Jose Manuel Barroso, au avut deja un prim dialog. Aici s-a convenit ca luna viitoare liderii mondiali sa dezbata, in cadrul unui mega-summit, „progresul de pana acum in privinta gestionarii crizei actuale si principiile reformei necesare pentru a se evita o repetare si a se asigura prosperitatea globala in viitor”. Se prefigureaza deja o regandire si adaptare a sistemului Bretton-Woods, care a guvernat finantele internationale in ultimii 64 de ani, deoarece proportiile crizei necesita o abordare colectiva si de termen lung.

Din concluzia oficiala a intalnirii de luni – citata mai sus – rezulta ca, intr-adevar, la nivel inalt se ia in calcul reorientarea de care vorbeam mai sus. Iata o tema care ar trebui sa ocupe un loc privilegiat in campania electorala din Romania: statul trebuie sa se intareasca, pentru a fi capabil sa-si protejeze cetatenii. In vreme de criza si nu numai.

39 Responses to “Etica „lacomista” si spiritul capitalismului”


  1. 1 Argusdre octombrie 20, 2008 la 7:32 pm

    Actuala criza duce la reactii neprevazute dar oarecum asteptate. In Germania, se observa o explozie fara precedent a interesului pentru opera lui Karl Marx. De cea mai mare cautare se bucura lucrarea sa fundamentala „Capitalul”, cu o critica acerba la adresa capitalismului.Vanzarile primului volum al acestui tratat stiintific s-au dublat in acest an in aceasta tara, comparativ cu 2005. Doar in ultima saptamana, germanii au cumparat 1.500 de exemplare. Au fost epuizate toate rezervele de carte ale fostei Republici Democrate Germane. Se pregateste urgent un nou tiraj.In mod surprinzator, opera lui Marx este studiata in special de absolventii universitatilor germane. La tanara generatie se observa o regandire a postulatelor privind fericirea neoliberala. Pentru studentii de la Berlin si Bonn, Marx este cel mai renumit german din toate timpurile. Astfel, ultimele sondaje de opinie publica din Germania arata ca intemeietorului comunismului stiintific se situeaza pe primul loc in topul „personalitatilor care influenteaza contemporanietatea” devansandu-l pe politicianul Konrad Adenauer si pe reformatorul religios Martin Luther. Iata cum criza sistemului capitalist duce la tot felul de idei ciudate : Capitalismul a murit!, spunea cineva. Nu a murit dar trebuie reformat. Altfel va deceda.
    Nu cumva oare China a luat-o din nou inaintea tuturor cu sintagma “o tara doua sisteme”(stim foarte bine ca Leaganul civilizatiei mondiale, cum este considerata Europa, a ajuns dupa China la multe dintre descoperirile civilizatiei)

  2. 2 Spiridus octombrie 20, 2008 la 7:56 pm

    Elementele esentiale ale crizei actuale:
    1. Stanga doreste adoptarea de reglementari care, de fapt, sa-i permita sa decida si administrativ in probleme economice si sociale (mai ales prin programe pentru cei afectati).
    2. Dreapta incearca sa se adapteze situatiei actuale, de care este partial vinovata, incercand sa nu se abordeze problemele ideologice, mai ales neoliberalismul tip SUA.
    Problema este ca, pe de o parte, stanga ar trebuie sa inteleaga ca statul trebuie doar sa reglemeteze, nu sa decida ca un manager in materie de economie, pentru ca va decide (de cele mai multe ori) prost, dand satisfactie doar grupurilor de interese apropiate guernantilor (daca nici Dvs, nu stiti asta…); pe de alta parte, dreapta se afla in criza ideologica, pentru ca fundamentul teoriei sale (autoregularizarea pe piata ca elemenet esntial al economiei) a fost infirmat de viata. Si scump…
    Oricum, dezbtaerile pe aceasa tema se anunta in continuare foarte interesante.
    Parerea mea!

  3. 3 Harabula octombrie 20, 2008 la 8:10 pm

    Jubilatia anticapitalista a d-lui Nastase chiar este de neinteles.
    Este suficient sa-i atrag atentia ca SUA nu inseamna neaparat DREAPTA.
    Criza actuala a fost produsa din cauza masurilor de stanga ale administratiei americane. Urmarind voturile saracimii, Clinton a obligat bancile ca sa acorde credite in unele zone defavorizate (mi se pare peste 20%). Bush in goana dupa voturile negrilor a ridicat plafonul (peste 30%)
    S-a ajuns ca ficare natarau sa-si faca casa de vancanta. In 40% dintre locuintele nou construite n-au fost locuite niciodata.

    Criza actuala s-a produs din cauza IGNORARII LEGILOR PIETII.
    In plus, Domnul Nastase face eroarea de a crede ca actualele masuri vor fi neaparat eficace.

    Un francez a scris o carte despre un „sfant” iubitor de oameni incat satuta leprosii. Numai ca el avea ciuma bubonica.
    Sarutul dat sistemului financiar actual s-ar vrea un sprijin moral, chiar daca nu vindeca boala. Din nefericire s-ar putea sa-i injecteze acestui biet sistem o alta boala. Mortala.

    Domnul Nastase stie ca exista premiul Nobel pentru economie. Problemele economice se rezolva tot atat de greu ca si problema cancerului, de exemplu. O promisiune de redresare economica este tot atat de probabil sa poata fi indeplinita, ca si promisiunea de a gasi antidotul pentru HIV.

    O observatie:Sistemul Bretton-Woods parca nu mai functioneaza de cand s-a renuntat la acoperirea in aur a dolarului.

  4. 4 Marcel octombrie 20, 2008 la 8:11 pm

    Parafraza titlului celebrei carti a lui Max Weber – „Etica protestanta si spiritul capitalismului” sugereaza ca in afacerile din urma cu doua veacuri era intr-adevar vorba de o etica. Bineinteles ca etica nu poate avea nimic in comun cu lacomia, care este un defect omenesc, dar ea poate avea ceva in comun cu urmarirea succesului personal ca model de comportament uman. Referire la „lacomie”, din cate stiu se face in alta parte , intr-o incercare de explicare a mecanismului regulator al pietei. Insuficienta unui produs pe piata determina furnizorii acestuia sa mareasca oferta, ducand astfel la atenuarea lipsei acelui produs si – implicit la scaderea pretului. Deci pretul scade – si produsul devine astfel accesibil – nu datorita generozitatii furnizorilor, ci tocmai datorita lacomiei acestora. Dar, sigur ca D-l Nastase stie toate lucrurile acestea, din moment ce se refera la ele (nu fara un oarecare oportunism doctrinar). Regulile care sa asigure o competitie onesta au fost cerute nu doar de social-democrati , ci si de unii ganditori liberali. Este clar ca aceste reguli trebuie impuse de o autoritate presupusa ca nefacand parte din jocul economic – adica statul presupus incoruptibil.
    Totodata, e limpede si ca o abordare de genul „saracii poarta singuri intrega vina a situatiei lor si nu au decat sa crape” este inacceptabila.

  5. 5 gabi octombrie 20, 2008 la 8:29 pm

    Nu este o noutate interventia statului in momente de criza pentru restabilirea unor echilibre macroeconomice. Sa ne amintim cum au reusit SUA sa iasa din Marea Criza declansata in 1929; tot prin interventia „brutala” – daca imi este permis – a guvernului in economie, prin cele doua programe New Deal ale presedintelui F. D. Roosevelt.
    Si acum aceasta solutie mi se pare cea mai buna.

  6. 6 geomarz octombrie 20, 2008 la 8:33 pm

    In tineretea mea, a fsot publicata in limba romana o culegere de satira turceasca. Nu mai tin minte autorul. Tin minte o povestioara.
    Intr-un sat oareacare, din Turcia, evident, vine o firma amricana care construieste o uzina chimica. Necazul era ca, fiind o zona locuita, pamantul era scump.
    Managerul respectivei firme, are o revelatie.
    Il mituieste pe imam care incepe sa faca tevetura prin sat. Cum este posibil ca in satul cu pricina sa existe o constructie mai inalta decat turnul minaretului….. Era vorba de niste cosuri inalte destinate evacuarii unor gaze toxice.
    Populatia se revolta si uzina este „obligata” sa darame cosurile pana la nivelul minaretului.
    In scurt timp aerul devine irespirabil, oamenii se imbolnavesc, mor, cei care supravietuiec incep sa plece…. Satul se depopuleaza. Pretul pamantului scade, intreprinderea cumpara tot de ce are nevoie….
    Cum bolile ii pandesc si pe slujbasii din fabrica, managerul incepe alte diligente pa langa imam.
    Ii explicaa cum ca, toate se trag de la cosurile prea scunde care nu duc aburii otravitori in tariile cerului si-l determina sa le ceara celor cativa enoriasi care au mai ramas, reinaltarea cosurilor la inaltimea lor fireasca.
    Ceea ce si fac enoriasii….

  7. 7 vox populi octombrie 20, 2008 la 8:47 pm

    Domnule Nastase,
    Piata are intr-adevar hibele ei. Liberalii insisi recunosc ca nu este perfecta si ca nu se poate intotdeauna autoregla.
    Prin urmare, problema esentiala este aceea a mecanismului prin care piata sa fie ajutata, sprijinita etc.
    Dvs. spuneti ca acel instrument este statul. Cred insa ca vedeti doar partea plina a paharului. Statul are evident rolul sau, iar prin functiile sale, atunci cand si le indeplineste, creeaza anumite beneficii pentru mediul social.
    Dar de ce nu spuneti nimic si despre partea negativa a statului, adica despre coruptie, despre clientela, despre ineficienta etc.
    Haideti sa nu mai ridicam atat in slavi statul. Nici sa-l respingem.
    Tot ce imi dorsc este sa fiti mai echilibrat in analize si comentarii. Veti fi mult mai credibil astfel.
    va multumesc!

  8. 8 Maria Barbu octombrie 20, 2008 la 9:45 pm

    @Adrian Nastase,

    cred ca rediscutarea rolului Statului nu se face atat pt protectia cetatenilor, ci, mai ales, pt ca numai existenta Statului asigura perpetuarea Puterii politice.
    Oricum ar fi, social-democratia romaneasca ar trebui sa se replieze inteligent si sa faca o campanie care sa dea romanilor sentimentul ca este singura solutie politica viabila.

  9. 9 misterb octombrie 20, 2008 la 9:57 pm

    Este o criza controlata de la nivel inalt..totul a inceput in SUA este de fapt o resetare…caci prea multe lucruri oluasera razna sau nu mai erau in controlulstatului si devenise periculos. daca vreiti o fi si asta in viziunea unor o metoda de a lupta impotriva terorismului nationalizand bancile sau a fi terorist inaintea teroristilor..:) Prin nationalizarea masiva a bancilor de prin lume este o metoda de a pune in prcatica guvernul mondial…asta e faza unu. Nu era mai bine domnule Nastase sa nu fi vandut BCR-ul??? Deh acum a luat ratingul Erste . la BCR nu proprietarul era problema ci calitatea managementului si mentalitatea… BCR-ul tb sa faca investitii s afie un jucatopr regional sa cumpere banci in Serbia u sa lase OTP-ul..tb capitalizata sa o faceti si mai puternica…dar acum ce a fost a fost.. Acu,m sigut bla bla-uri explictaii care mai de care. Se reseteaza contoarele si noi avem un avantaj…de care tb sa profitam…Bursa la noi nu are prea multa infl;uenta in economia reala..si forta de munca inca are un pret competitiv…acum noi crestem in timp ce altii scad si putem daca suntem destepti sa reducem decalajele mai repede…insa tb sa atragem investitii greenfield si se poate, sunt bani nu pe toti i-a afectat recesiunea…si unii au in exces gata s ainvesteasca ( China de ex ii cumpara pe americani la greu) Deci avem op[ortunitati de a atrage investitii strategice..Rusia ( sa ne implice in Southstream), Iran ( gaze conducte putem juca o crate mare daca scapam de complexe) ce daca SUA are Iarnul pe axa raului .si de asta nu mai pot Elvetienii, China, India, Japonia…dar cu cine??? Cu hahah haha, si mop, si andrele si boci? asta e… dar vorbiti explictaile ce se doreste …sa se stie.. prostimea sa creada ca e dezastru.. E dezastru pt unii nu pt toti

  10. 10 Paul octombrie 20, 2008 la 10:12 pm

    Domnule Nastase,
    De acord: „statul trebuie sa se intareasca, pentru a fi capabil sa-si protejeze cetatenii”. Totusi, nu cred ca e suficient numai atat. Mai e nevoie ca cetatenii sa fie convinsi ca statul nu hotaraste in locul lor (cum vrea el), ci exact cum ar hotari ei insisi, daca ar putea sa se reuneasca cu totii in Palatul Parlamentului, de fiecare data cand trebuie luata o decizie. Mai exact, acesti cetateni nu vor fi de acord cu nicio intarire a unui stat care le-ar putea scapa de sub control. Nuante, nuante :)). Stiu ca greutatea consta in a gasi acel maxim de putere oferita statului, care sa-i permita acestuia sa controleze situatia, dar fara sa rapeasca societatii civile posibilitatea de a-l controla.
    In alta ordine de idei, sunt de acord cu dumneavoastra ca este necesara o abordare colectiva a crizei. In mondializarea pe care o traim, o actiune solitara de genul cavalerului singuratic are esecul asigurat! De aceea, refuzul d-lui Basescu de a accepta o banca centrala care sa controleze finantele la nivelul Uniunii Europene, mi se pare o dovada de orgoliu prostesc si contra-productiv.

  11. 11 casandra octombrie 20, 2008 la 10:51 pm

    Se va schimba cu mult mai mult decat sistemul Bretton- Woods.

    Pe la inceputul anului 2006, cativa oameni importanti de la Banca Mondiala si de la Washington l-au solicitat pe laureatul Nobel pentru economie Michael Spence sa se alature altui laureat Nobel pentru economie, Robert Solow si altor 19 oameni foarte inteligenti pentru a propune un nou model, o noua paradigma in locul celei neoliberale actuale, inca de pe atunci vazuta drept un esec periculos.

    Comisia asta de oameni destepti – numita Comisia pentru crestere si dezvoltare – si-a prezentat raportul in mai 2008, dupa ce a studiat economiile mai tuturor tarilor, pe lung, pe lat si pe adanc.

    Raportul a fost prezentat nu doar la americani, ci si la Londra, Bruxellles, Paris si cine a vrut sa mai auda .

    Pe vreme aceea, noi ne ocupam de alegerile locale, Buldogul PDL, Care este, mititei, bere si veselie peste tot.

    Concluziile raportului?
    Sunt absolut necesare:
    1. Un stat puternic
    2. Administratie publica activa, motivata si competenta
    3. Planificare pe termen lung
    4. Limitarea ecarturilor veniturilor in societatile noastre
    s.a.m.d.

    Criza de acum este, prin amploare si gravitate, doar o maxima confirmare a concluziilor Raportului Solow.
    Ultra-liberalismul, libertarianismul de dreapta, conservatorismul lu’ peste au decedat de mult si au inceput sa duhneasca prin institutii financiare si berse. Nu s-au scris ferparele pana la aceasta criza, dar atat lipsea.

    Dar ce folos? Stanga europeana doarme dusa, liderii ei nu se simt confortabil in noua conjunctura, dat fiind ca au fost promotorii tuturor „adaptarilor” si „pragmatismelor” in aport cu dreapta politica…

    Dupa A II-a cale, Noul Centru, este greeeu sa faci o volta, ca lider formal al stangii, si sa-ti trezesti neuronii conformisti.
    Capacitatea lor de inovare politica trage spre dreapta de 2-3 decenii. Sa faca stanga-mprejur este tare problematic. Nu le este nici foarte natural acestor oameni.
    Si s-ar putea sa sune si fals acest vals cantat la acelasi pian, nu? Disonant.
    Ar suna a mea culpa. chiar daca nu ar fi cazul, asa ar suna, nu?

  12. 12 diogenecainele octombrie 20, 2008 la 10:53 pm

    Nu tine de „spiritul capitalismului” lacomia asta. Weber, la care faceti aluzie, spunea altceva, anume ca orice individ din orice societate doreste sa se imboigateasca. Culmea este ca Weber facea din lacomie criteriul de demarcatie intre capitalism si comportamentele precapitaliste.In cazul primelor castigul este obtinut printr-o exploatare rationala a capitalului, in vreme ce in alte societati fenomenul definitoriul este lacomia concretizata in pofta pentru castigul fabulos si ”tun”, ca sa folosesc un termen pus in circulatie dupa ’90 de o presa confruntata cu un etern fenomen al unor societati ce abia se indreapta ametite spre capitalism.

    Desigur, capitalismul trebuie ingradit. Urmarirea nelimitata a profitului, fenomen uman la fel de natural ca ploaia, duce de la catastrofe ecologice pana la crahuri financiare, si pentru cine nu e prizonierul unei dogme ar trebui sa ii fie clar ca singurele parghii aici sunt statale. „Minimul” de stat este mult mai mare decat il cer liberalii (ca sa folosesc un termen umbrela extrem de general). Cred ca in discutia cu liberalii as folsi aici recursul la utilitate, si nu la varii valori morale, pentru ca ultimul nu prea are trecere la ei, in vreme ce primul mai merge din cand in cand. Pur si simplu e mai util pentru toti jucatorii ca statul sa isi asume anumite prerogative.

  13. 13 casandra octombrie 20, 2008 la 11:15 pm

    @Erata:
    evident, era vorba despre A III-a Cale. Sorry.

  14. 14 lao tse octombrie 20, 2008 la 11:28 pm

    A tunat si i-a adunat! Sau ii va aduna…
    Trista ironie a soartei: in plina criza grava, care doboara sacrosante legi liberale, actorii principali sa fie (intre altii) Bush si Sarkozy!
    Pai nu as avea curaj sa incredintez vreunuia dintre acestia 2 cosul zilnic al modestei mele familii…
    1. Pana acum vreun an credeam ca Bush e omul de paie al unor grupuri de interese; apoi am observat ca el nu are nici un mandat. Vorbele lui zboara in vant. Mai degraba Condy face niste carti – dar ale cui? Nu stiu si nu ma rusinez ca nu stiu: la ce furnicar de interese exista pe acel continent… Trebuie sa fii analist care a trait cativa ani buni pe acolo, ca sa pricepi ce si cum.
    Deocamdata nu ma va convinge nimeni ca rechinii lor – care conduc cu adevarat – vor accepta schimbari. De ce ar face-o? Iata, cand se clatina un sector, ei baga mana adanc in buzunarele contribuabililor (prin interpusi: Bush, congres…) si isi recupereaza paguba. Trai, neneaca!…
    2. Sarkozy… Nici nu stiu de unde sa incep: muieratic, in afara de sex nu stiu ce ii mai incape prin minte. Ati privit atent in ochii lui? El nici nu se afla pe taramul nostru – ca si Bush, de altfel. In ochii lor vezi infinitul… Cred ca Sarkozy nu are atatea gafe la activ ca Bush pt ca nu a avut timp efectiv sa le adune. Dupa ce l-am vazut imbatat crita de Putin, cum as avea incredere in el ca va participa la rezolvarea unei crize grave?
    –––––
    Oricum, as spune ca e necesara o revolutie pe jumatate de planeta; o revolutie adevarata, nu cosmetizari. Dar mi se pare ceva imposibil, deoarece sclavia moderna e mai eficienta decat cea antica – revedeti macar filmul American Beauty, de exemplu.
    Dati-mi voie deci sa introduc oficial conceptul de „REVOLUTIE IMPOSIBILA”.

  15. 15 Codrin Scutaru octombrie 21, 2008 la 12:48 am

    Domnule profesor, constat cum continuati cu articole din ce in ce mai bune avalansa anti-capitalista. Este nevoie de un stat puternic, sunt de acord, dar de unul oarecum moderat ca marime. Extinderea fara temei a statului creeaza coruptie, acel cuvant urat folosit abuziv de Basescu in 2004 pentru a da lovitura de gratie intr-un scenariu orchestrat de forte pro-occidentale. Aceleasi forte care probabil v-ar putea da dumneavoastra firmanul pentru viitorul mandat de presedinte.
    Haideti sa judecam astfel: PSD castiga alegerile cu 34%, PDL ia 28% si PNL 19%. Intr-o alianta PSD-PNL aveti o majoritate confortabila de 53%. Dar Basescu nu va nominaliza un premier gen Geoana probabil nicioata. Decat, daca, sa zicem, ar avea chef sa va surprinda prosteste, din orgoliu. Atunci cum ramane?
    Cine va fi primul premier nominalizat de Basescu dupa alegeri, in acest stat inca slab si firav?

  16. 16 sfinx667 octombrie 21, 2008 la 2:00 am

    ” Statul trebuie să se întărească … ” , da, SE IMPUNE !
    Sibilla

  17. 17 blogideologic octombrie 21, 2008 la 5:53 am

    @ Harabula, cu stimă:
    “Jubilatia anticapitalista a d-lui Nastase”
    Nu este vorba despre “jubilaţie anticapitalistă”, ci despre constatarea eşecului principiilor de economie politică normativă ale neoliberalismului.
    “Criza actuala a fost produsa din cauza masurilor de stanga ale administratiei americane. Urmarind voturile saracimii, Clinton a obligat bancile ca sa acorde credite in unele zone defavorizate (mi se pare peste 20%).”
    “S-a ajuns ca ficare natarau sa-si faca casa de vacanta.”
    “Criza actuala s-a produs din cauza IGNORARII LEGILOR PIETII.”
    Aici este vorba despre o ciclicitate în economia politică proactivă. Există multe tipuri de pieţe economice. Acum (până la actualul credit crunch) au revenit pur şi simplu pieţele economiei politice de ofertă (Supply-side economics) ale lui Coolidge, lăudate de profesorul universitar de economie C. A. Dice, în cartea “New Levels in the Stock Market”. Redau un excerpt : “Condusă de acei puternici cavaleri ai industriei automobilului, ai industriei oţelului, de publicitatea prin radio, abordată şi de profesioniştii malversaţiunilor… piaţa de ofertă a lui Coolidge avansează precum falangele lui Cyrus, parasangă* după parasangă, şi încă parasangă după parasangă.“ Cartea era publicată de editura McGraw-Hill din New York în 1929, câteva luni înainte de Marele Crah bursier. *parasangă, unitate antică de măsurare a distanţelor, cu valoarea puţin mai mare de 5km, folosită de Xenofon în textul Anabasa.

  18. 18 atent octombrie 21, 2008 la 9:15 am

    Eu cred ca economia capitalista, ca alta inca nu este, are ca orice mecanism satisfiant de nevoi, neinteles pe deplin functional , momente de blocare, sau de franare, iar repararea lui pretinde o intelegere mai buna a interactiilor in zonelele obscure ale cererii, ofertei si restituirii de capital.
    Declaratii ca lacomie, hotie, iresponsabilitate, a celor care o conduc, nu lamuresc situatia actuala si nu duc la rezolvare. Momentul de criza este efectul acelor actiuni care din ignoranta mai mult decat din lacomie, au dus la starea de acum.
    E stupid sa crezi ca marii conducatori de banci americani au actionat, adica au dat imprumuturi in cunostiinta de rezultate, astfel incat sa isi duca de rapa marile afaceri, sa falimenteze bancile apoi sa isi recupereze paguba prin stat, bagand mana in buzunarul colectiv.
    Ce sens ar avea sa iti strici jucaria la scara mare, adica o superbaca cu capital de sute de miliarde, pentru a primi una mai mica si mai anosta. Crizele au rolul de a clarifica procese creativ satisfiante ultra complexe, nascute cu participarea partial inconstienta a tuturor. Ele nu sunt in nici un caz premeditate si folosite ca motive pentru generarea de ideologi cam naive, precum inevitabilul rol al statului in economie sau obligativitatea pietei libere. Vor mai trece secole pina se va intelege ce fel de proces satisfiant este piata libera, daca se va intelege vreodata bine, iar intre timp vor fi momente in care trebuirile merg, urmate de situatii cand totul se incurca iar initiativa de toate felurile stagneaza.

  19. 19 Bator octombrie 21, 2008 la 9:18 am

    Ursuletul Dundee se catara de zor pe o sfoara ce era agatata de un mar.Dupa el se catara ursuletul Ivan si apoi ursuletul Lee.Vazand ursuletul Dundee ca ceilalti doi ursuleti se apropie ce si-a zis.”Ursuletii astia in curand o sa se apropie si o sa ma prinda de picior si o sa ma traga jos asa ca nu o sa mai ajung sa mananc mere.Ia sa-mi dau eu drumul cu fundul in capul lor caci o sa cada nauciti la pamant si pana o sa-si revina ei, eu o sa ma urc din nou in pom si am sa mananc merele.

  20. 20 eugen octombrie 21, 2008 la 9:22 am

    Nu am mai citit nicaieri despre atribuirea crizei financiare „obligatiei” bancilor de a da 20% din credite saracilor si ” negrilor”. Nici dl.Bush nici republicanii nu au fost niciodata votati de afro-americani asa ca…
    Sunt unele programe federale de garantare partiala a creditelor pt. micile afaceri dar Fannie MAE si Freddie (recent faliet) au fost cele care garanteaza ipotecile pt. majoritatea americanilor saraci sau nu.
    Parca totusi consensul in presa din Vest „lacomia” in de imagina produse financiare complexe de risc mare si pomparea de catrea Banca Federala a credit ieftin, unor amercani super -indatorati sunt considerate cauzele crizei.

    Si apropo de lacomie dl. Becali a facut doua miliarde deEuroi din pure speculatii imobiliare. Nu a construit nici o industrie (in afara de ” cooperativa”). Cu ce a ajutat asta la dezvoltarea Romaniei ?. O fi normal ca dl. Becali sa fie impozitat tot cu 16% ?

  21. 21 Harabula octombrie 21, 2008 la 9:36 am

    @Eugen

    Daca n-ai citit dumneata, nu inseamna ca nu exista.
    Ignoranta nu este un argument.

  22. 22 Harabula octombrie 21, 2008 la 9:46 am

    @Eugen
    Raspunsul meu anterior a fost spontan si negandit. Imi cer iertare.
    Asta nu ineamna ca. in principiu, n-am dreptate.
    Exact despre garantarea creditelor am vrut sa vorbesc. Intradevar poate am utilizat gresit cuvantul „obligatie”.
    Dar o facilitatea ca asta, garantarea creditului, devine cvasi-obligatorie in goana bancilor dupa clienti. Nici o banca nu si-ar permite s-o ignore.

  23. 23 George Lazenby octombrie 21, 2008 la 10:47 am

    @ Harabula: sistemul Bretton-Woods inseamna inclusiv ansamblul institutional din jurul Bancii Mondiale si FMI, care a inceput sa fie definit atunci.

  24. 24 Koubadera octombrie 21, 2008 la 4:27 pm

    Dl AN,
    Tot ce nu se schimba moare…dupa criza din „29 a venit Keynes cu modelul lui, dupa aceea in anii „70 „80, neoliberalismul ca reactie la sugrumarea initiativei particulare de catre stat. Acum e nevoie de un stat care sa dea reguli clare care sa protejeze competitia si initiativa particulara nu sa o sugrume din nou. Nu vrem sa revenim la situatia din Suedia cand un stomatolog lucra 4 zile pe saptamina ca sa nu ajunga sa plateasca cu impozit in trepte 80% sau 90% impozit la stat. E clar ca nu mai exista capitalism pur 100% si nici o economie de stat pura 100%. Acum cum prepari acest amestec e secretul guvernarii. In Romania actuala cred ca inca mai avem de lucru la liberalizare, sprijinirea initiativei, intarirea competitiei, modelarea unui aparat de stat mai suplu si mai eficient. In plus marile decizii se iau la Bruxelles, Londra sau Washington, la Bucuresti ne lasa sa aplicam ce s-a hotarit 🙂

  25. 25 Alex octombrie 21, 2008 la 8:07 pm

    Pentru Weber, Banjamin Franklin intruchipeaza spiritul capitalist, rezumat in sloganurile „Timpul = bani”, „Creditul = bani”, „Banii trebuie inmultiti la infinit”, „Creditul se bazeaza pe onestitate, incredere”. Franklin este, dupa Weber, intruchiparea etosului capitalist: individul are indatorirea morala de a-si mari neincetat capitalul. Virtuti precum munca, seriozitatea, punctualitatea capata un inteles utilitarist; nu mai au sensul unor virtuti puse in folosul semenilor, ci pentru a inspira incredere si a satisface interesul personal.
    Marirea capitalului devine, in mentalitatea colectiva, un imperativ moral, pe o noua temelie etica: profitul reprezinta expresia realizarii individului prin merit personal (munca, pregatire, talent, etc.).
    Acest nou etos economic al muncii, observa Weber, isi are radacinile in spiritul protestant de organizare, care a trebuit sa lupte cu mentalitatea traditionalista conform careia dorinta de castig reprezinta o non-valoare. Weber face diferenta intre capitalismul salbatic, aventurier, si cel organizat, disciplinat, care in mod sigur a fost determinat de o mentalitate cu totul diferita de starea de lucruri proprie capitalismului. Cei mai multi capitalisti americani proveneau din randurile calvinistilor, care au devenit pilonul industriei americane. Ei s-au ridicat nu din huzur, speculatii, ci pe temeiul unei noi morale a muncii, de tip ascetic (un fel de Waren Button). Acesti oameni au respins ideea de noroc, imbogatire peste noapte, trasaturi specifice capitalismului de tip aventurier (Abenteurer-Kapitalismus). Autorul vede ca in anii ’30, capitalistii sunt fara scrupule, amorali, indiferenti fata de religie, total opusul a ceea ce erau in secolele al XVIi – al XVIII – lea. Cu doua- trei secole in urma, capitalistii nu aveau la dispozitie turma de sclavi urbani, fomisti amenintati cu somajul, mase de absolventi care bateau la usa lor pentru o bucata de paine. Din aceasta cauza, ei au crezut intr-o etica de organizare a muncii care reprezenta un pur idealism, care a decazut in secolul XX intr-un cinism al intereselor de clasa. Un fel de monahism urban, daca vreti. Rationalismul economic protestant a trebuit timp de doua secole sa se lupte cu mentalitatea catolica, pentru care castigul comercial reprezenta ceva degradant, camata era interzisa (care a generat antagonismul intre burghezia formata exclusiv din evrei si latifundiarii crestini). Calvin a legitimat religios si etic dobanda, inlaturand barierele morale ale creditului, iar Luther a introdus conceptul de vocatie (Beruf) care da un sens moral muncii, devenite „bratara de aur”; de aici s-a dezvoltat si dictonul „Arbeit Macht Frei”, munca pentru imbogatire nu mai este o rusine, ci o datorie. Prin munca, lucratorul si capitalistul depuneau o adevarata marturie de credinta in fata comunitatii, similara monahismului, conferind profitului valoare morala. Acest rationalism economic a trebuit sa sparga barierele corporatiilor engleze, iar, in tarile catolice, rationalismul voltaire-ian s-a impus definitiv dupa o lupta cu felul de gandire medieval. O noua mentalitate care a generat, in final, o noua filosofie juridica.
    Etica protestanta care a generat capitalismul a devenit insa…”lacomista”, a degenerat intr-o non-valoare, dorinta de imbogatire facila, prin exploatarea „armatei de maini de lucru” pe care o vedem in prezent.
    Weber a avut meritul de a explica originea capitalismului altfel decat marxistii; fara sa supraliciteze factorul religios, sociologul german a explicat geneza capitalismului ALTFEL decat prin prisma economicului. De fapt, Weber a fost permanent preocupat de intrepatrundearea intre religios si economic, fara a le disocia pe cele doua. El a urmarit in mod echilibrat cei doi factori, factorul economic si cel religios, fara ochelari de cal. Totodata, de la Max Weber provin noi concepte sociologice (standische Lage = situatia categoriei sociale), „onoare”, „conduita”, pe care nu le regasim in sociologia marxista.

    Deci, capitalismul este bazat pe o etica a muncii: relizarea prin vocatie, ca o datorie de a-ti pune in valoare „talantul” are ti l-a dat Dumnezeu (puritanul Baxter: daca un credincios poate obtine un profit superior intr-un alt mod el nu face decat sa relizeze vointa divina).
    Capitalismul salbatic nu reprezinta decat un capitalism degenerat, amoral, care a condus ulterior la conflicte sociale si lupta de clasa. Comunismul nu reprezinta decat rodul unui capitalism prost inteles.

    Prin urmare, iesim din criza capitalismului tot prin etica, prin promovarea virtutii, nicidecum prin lacomie, scopul scuza mijloacele.
    Secolul XXI va fi…

  26. 26 Marcel octombrie 21, 2008 la 9:05 pm

    @blogideologic
    Se poate vorbi de excedent de oferta in perioada premergatoare crizei din SUA, dar nu pe piata produselor manufacturate in industria proprie ci pe piata creditului. Globalizarea fluxurilor financiare a facut posibil ca excedentul de bani rezultat din cresterea economica din tarile in curs de dezvoltare, in special din Asia sa caute plasamente in afara acestora. Am resimtit si noi inundatia de oferte de credite ieftine. Printr-un efect pervers, creditul ieftin a facut accesibila achizitia unui imobil pentru categorii mult mai numeroase de persoane ducand astfel la cresterea cererii aparent solvabile – si implicit a preturilor pe piata imobiliara. Am resimtit si noi acest efect. Impresia mea este ca aceasta criza este legata in special de chestiunea reglementarii activitatii institutiilor financiare.

  27. 27 Roxana Iordache octombrie 22, 2008 la 1:07 am

    @nastase. Uşor cu pianul pe scări! Stânga populistă şi iresponsabilă este la originile crizei actuale şi ca de obicei, dreapta o îndreaptă. 🙂

    http://www.sfin.ro/articol_14336/la_originile_crizei.html

  28. 28 blogideologic octombrie 22, 2008 la 1:59 am

    @ Marcel, cu stimă:
    „chestiunea reglementarii activitatii institutiilor financiare.” Evident, normele sunt importante.

  29. 29 leo octombrie 22, 2008 la 10:27 am

    Rubrica Întrebare-ntrebătoare:
    E lăcomie sau spirit capitalist faptul că, deşi preţul barilului de petrol s-a înjumătăţit, preţul benzinei cumpărate de la Petrom, după ce a extras cvasi-gratuit petrolul respectiv din pământul mioriţei, a variat nesemnificativ?

  30. 30 Mihai octombrie 22, 2008 la 11:12 am

    Putin off topic: de ce v-ati facut blog de campanie separat, dle Nastase? Nu era mai simplu sa va faceti (oficial) campanie aici?

  31. 31 Alex octombrie 22, 2008 la 4:13 pm

    leo, evident, nu e in spiritul capitalismului, ci in cel al lacomismului.

  32. 32 Alex octombrie 22, 2008 la 4:15 pm

    atent, cineva in mod sigur profita de criza.

  33. 33 Alex octombrie 22, 2008 la 4:24 pm

    Slabut articolul din Saptamana Financiara. Autorul nu prea stapaneste regulile elementare ale logicii.
    Creditul pentru locuinte nu a generat in nici o tara o criza financiara. Numai pe piata americana superlibera s-au jucat fondurile speculative ca in codru.

  34. 34 Marcel octombrie 22, 2008 la 6:42 pm

    @blogideologic
    Multumesc pentru raspuns.
    Carentele in cultura perceptiei riscului par sa fi fost determinate de pierderea aptitudinilor pentru o viata independenta si slabirea proprietatii individuale. Concurenta favorizeaza actorii mari, care treptat ii elimina pe cei mici. Cu timpul, omul european s-a obisnuit sa lucreze intr-o mare organizatie in care indeplineste o functie. Preocuparea pentru relationarea constienta cu mediul social si economic exterior a fost inlocuita de grija pentru indeplinirea acceptabila a functiei proprii in cadrul organizatiei, iar uneori doar de crearea aparentei indeplinirii acesteia.

  35. 35 leo octombrie 22, 2008 la 6:59 pm

    Alex, taică,
    Potrivit abordării ANeului, se cam cheamă că e etică lăcomistă, datorită neintervenţiei statului când trebuie într-o problemă a unui domeniu de pe care şi-a luat mâna când nu trebuie… mă rog, am înţeles că, deşi nu trebuia, statul român a cam… trebuit să avanseze ca peşcheş Înaltei Porţi rezervele de petrol cunoscute şi necunoscute ale României la vremea când se sta în aşteptarea firmanului… UE. ce nu pricep e cum de poate rata animalul politic cu pricina un aşa prilej de campanie electorală tumna în… campania electorală pe un subiect cu care a făcut oareşce carieră pe vremea când era şi… Profesorul… poate îi vând un pont băieţaşii lui cu ochi albaştri trimeşi cu treabă de dânsu p-acilea… să iasă ceva bun şi din asta… 😉

  36. 36 Draghi Puterity octombrie 23, 2008 la 11:12 am

    E nevoie de un stat puternic care sa tina in frau „spiritul capitalismului”. Insa sa stim unde sa ne oprim. Ar fi o greseala sa se creada ca solutzia e „omul nou” – altruist, de inalta tinuta morala, interesat mai mult de problemele obstei decat de cele personale, s.a.m.d. Si crestinii si comunistii au mizat pe asa ceva, si ma tem ca nu le-a iesit chiar cum si-ar fi dorit. Trebuie gasita o solutie care sa functioneze pentru omul real in contextul actual si cel imediat previzibil.

    In general cred ca rolul statului trebuie sa se axeze pe a descuraja concentrarile prea mari de putere in cadrul pietzii. O piatza functioneaza bine doar cand sunt multi actori. Doar in acest caz piatza se regleza singura in folosul celor multzi. Mi-e clar ca acest lucru e dificil de obtinut intr-o economie globalizata unde aceste concentrari imense de putere exista. Poate s-ar putea incepe promovand o astfel de viziune in UE.

    Unele lucruri maretze de interes genral sau chiar global nu pot fi realizate fara a avea o masa critica. Sau ma rog, asta e perceptia. In acest caz, de ex. in proiectele majore de infrastructura, statul ar putea fi raul cel mai mic.

    Poate ar merita reinviata moda outsourceingului. Avantajul ar fi ca IMM-urile ar fi inevitabil influentzate de cultura manageriala a multinationalelor insa fara a-si pierde independentza si capacitatea de a se adapta rapid. Desigur, in Romania ideea asta poate duce rapid cu gandul la capushe, insa cu un pic de optimism, cine stie…

  37. 37 leo octombrie 23, 2008 la 8:14 pm

    Să fie pură coincidenţă, sau chiar băieţii lucrează? Că tembeliziunile au demarat campanie de ridicare a mingii la fileu pentru întâiul voleibalist al ţării…

  38. 38 atent octombrie 26, 2008 la 7:30 pm

    ALEX

    Relativ la expunerea lui Alex despre criteriile morale ale capitalistului clasic. Frumoasa si corecta prezentare doar putin desueta. Economia a fost si este un joc , cel mai ingenios, mai complicat si mai profitabil sau ruinabil joc, dependent de strategie, de intuitie, de noroc si de capacitatea de a trisa inteligent.
    Cind sunt in joc actiuni si mijloace bancare care manipuleaza mase mari de oameni, orienteaza potentiale enorme de munca si creatie, omul politic se simte un mic sau mai mare Dumnezeu si vrea mai miult, ignorand orice morala daca il franeaza sau aderand la orice morala daca aduce profit.
    Vreau sa subliniez ca acum jocul economic e extrem de subtil si tehnic, are modele evolutive matematice omplicate, are proceduri de investire si recuperare foarte sofisticate si greu de inteles.
    Economia nu e inginerie cum o numesc unii la noi, este arta abstracta si stiinta teoretica, este inspiratie, este calcul predictiv, este risc asumat, toate invelite in sansa sau nesansa.
    Acum e criza extinsa iar o cauza cred ca este cresterea mult peste valoare a unor bunuri utile cerute de majoritate, cum sunt casele crestere sprijinita stupid de inlesnirea accesului la credite.
    Neanticiparea de bancheri a faptului ca majoritatea cumparatorilor nu vor putea plati asemenea sume enorme, creditate de ei, a dus mari banci la faliment.
    .
    Mai sunt si alte cauze, dar …
    Si la noi pretul unor bunuri, precum casele, dar nu numai, au ajuns excesive fata de valoarea de realizare, care si ea este umflata, dar noi inca nu suntem o economie de piata, suntem numai piata, adica un un talcioc, in cere incercam sa ne inselam unii pe altii vanzandu-ne vechituri sau mizerii la preturi de obiecte de lux. Cand vom intra si noi in economia adevarata pe care acum o fac altii, economie care implica proiectarea si realizare prin resurse proprii a utilitatii de calitate, competitiva ca pret, o sa intelegem ca putina etica in orice munca nu strica nimanui, dar si inteligenta este bine venita.


  1. 1 Economia politică normativă « Blog ideologic Titus Filipas Trackback pe octombrie 21, 2008 la 6:45 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: