Agenda reala

Declansarea crizei economice si riscul importarii sale in Romania au dus la schimbarea radicala a agendei publice. In prezent, toate temele sunt si trebuie privite din perspectiva schimbarilor pe care criza le produce. Fiindca efectul acesteia poate fi devastator in cazul in care nu suntem pregatiti. Acceptand asadar ca premiza aceasta criza, avem doua abordari care se confrunta. Cea liberala, a lui Tariceanu si a PNL, care vorbeste despre nevoia de prudenta bugetara si de limitarea a cheltuielilor. Este punerea in aplicare a doctrinei liberale, care cere un stat limitat, cu puteri reduse, care sa nu pericliteze functionarea pietelor si circulatia capitalurilor. Sigur ca discursul lor e ipocrit, pentru ca numai de prudenta bugetara nu poate fi vorba in cazul unui guvern care a marit enorm toate deficitele si care nu a reusit sa reduca  inflatia.

Cealalta abordare, cea in care eu cred, presupune cresterea rolului statului. Nevoia de protectie, de sprijin suplimentar din partea statului, de plasa de siguranta pentru cetateni este cea care impune ca, tocmai acum, sa facem mai mult. Tocmai fiindca este criza, cei cu venituri mici trebuie protejati mai puternic. Economiile lor sunt in pericol, la fel si nivelul de trai. De aceea, eu cred in cresterea rolului statului, in intarirea lui, in reformarea si perfectionarea serviciilor publice.

Campania electorala este un moment decisiv fiindca va decide care dintre cele doua filosofii trebuie sa stea la baza guvernarii urmatorilor patru ani. Ani care nu se anunta a fi usori, ci chiar dimpotriva. Strategiile trebuie gandite atent, la fel si bugetele si masurile de protectie sociala. Traian Basescu vorbea de responsabilitate si prudenta. Da, sunt de acord, cu nuanta ca acestea trebuie sa se refere la populatie in ansamblul ei si nu la banii celor bogati.

Interesant este ca, din acest tablou, lipseste PDL. Partidul total personalizat, structura facuta in jurul presedintelui si pentru el, organizatia politica fara doctrina se vede acum in fata unei provocari. Cu ce tema intra in campanie? Ei au de ales intre a contribui la dezbaterea despre rolul statului si despre strategia de protejare a romanilor de efectele crizelor din jur, sau a propune teme noi. Pentru moment, prin portavocea lor prezidentiala, par ca propun teme noi. Una dintre ele se refera la salariile si pensiile celor din varful aparatului de stat. Venituri foarte mari, e adevarat, capabile sa revolte orice om de bun simt, mai ales cand vorbim de sume de zeci de ori mai mari decat cele pe care le castiga mari artisti, de exemplu, oameni care ar merita mult mai mult. Sigur ca subiectul este unul de impact si genereaza revolta. Dar el nu este nici pe departe o tema care sa stea in spatele unei politici de guvernare. Contraargumentul meu e simplu. Sunt total de acord cu cei care considera o astfel de situatie o inechitate. E cu adevarat inacceptabil. Dar situatia se rezolva simplu, prin masuri administrative  si nu prin programe de guvernare. Asa cum am incercat sa o rezolv cand am fost prim-ministru, cand am plafonat aceste salarii la nivelul unuia de secretar de stat. Sigur, masura mea a fost anulata de Guvernarea D.A. dupa 2004. Asta nu inseamna ca nu poate fi din nou pusa in aplicare. Pentru asta nu iti trebuie campanii imense si nici nu ai nevoie de mari revolutii sociale. Ceea ce este cu adevarat important, in opinia mea, este nu doar sa plafonam nivelul de sus al veniturilor din aparatul de stat, dar sa le si ridicam pe cele de jos, nu numai de la stat, dar din intreaga societate. Or, intr-un moment de criza, despre asta vorbim. Noi, cei din PSD, si cei care cred in valorile echitatii sociale.

Probabil ca aceasta preocupare pentru veniturile din agentii va continua, fiind alimentata de cel mai inalt demnitar al tarii, care se pare ca nu stie sa duca o campanie electorala fara sa caute mereu vinovati (tapi ispasitori) si fara scandal. Eu sper insa ca agenda sa fie dominata de o tema cu mult mai grava si mai greu de rezolvat prin simple masuri administrative: tema nivelului de trai al tuturor romanilor, in special al celor care nu au beneficiat direct de pe urma cresterii economice si care, in prezent, sunt cei mai expusi la efectele recesiunii mondiale.

 

P.S. Am fost la finalul saptamanii la cateva evenimente din Mizil si din cateva comune din apropiere. O zona care face parte din acea Romanie care m-a votat la alegerile din 2004 si care speram ca va fi ajutata de actuala putere, chiar in ciuda acestui vot. Timp de patru ani, acesti romani au fost abandonati. Toate politicile s-au adresat Romaniei urbane si dinamice. Daca nici in urmatorii patru ani nu ne aducem aminte si de ei, atunci ii condamnam cu siguranta la subdezvoltare.

14 Responses to “Agenda reala”


  1. 1 diogenecainele octombrie 14, 2008 la 8:58 am

    Este interesanta strategia PNL-ului de a ataca PSD-ul, si nici macar a nu mentiona PD-L-ul & Basescu. Asta ofera vizibilitate celor doua partide si le ridica, in vreme ce privand PD-L-ul de chestii de care sa se agate il lasa sa daca nu sa moara de inanitie, macar sa slabeasca (PD-L-ul si-a epuizat rezerva de subiecte proprii). Daca vreti, sub constragnerea proicentelor scontate, vi se intainde o mana cu gandul la evenimente de dupa scrutin.

    Asa citesc eu lucrurile, dar nu sunt doar cititor pasiv, ci macar ocazional mai gandesc. PSD-ul poate face o miscare care sa ia caimacul tuturor in acest joc: sa nu diferentieze intre cei doi adversari (ceea ce in buna masura face), fie si pentru a nu rostogoli mesajele competitorilor. Cum cei doi nu au pozitii clare in acest moment ca urmare a glisarilor din ultima vreme, PSD-ul poate sa isi construiasca ce imagine vrea pentru competitorii sai, adica sa le puna fix caciula care ii convine si nu fixandu-i in niste pozitii pe care se chinuie disperat sa le ocupe in timpul scurt ce a mai ramas. E un sfat gratuit la care zic eu ca e bine sa meditati si sa va reglati tirul. Poate cine se ocupa baga de seama. Whatever.

  2. 2 instalatorul octombrie 14, 2008 la 10:14 am

    Ca sa fixez cadrul, sa incep cu o veche anecdota devenita cindva si caricatura; in pauza unui meci de fotbal, capitanul echipei gazda se duce la comentatorul radio si ii spune: va rugam sa vorbiti mai rar la microfon, fiindca noi nu putem juca in ritmul in care comentati dumneavoastra. Cam asa si cu aceasta postare interesanta, dar in care idilizati personaje si situatii. Dl Tariceanu, un liberal aplicind doctrina liberala la criza? Sa fim seriosi: dl Tariceanu implineste patru ani in care a demonstrat zilnic ca el si liberalismul sunt ca baba si mitraliera. Dl Tariceanu vorbeste de prudenta bugetara si de limitarea cheltuielilor fiindca PSD i-a luat caimacul cu majorarea salariilor; daca raminea caimacul la PNL, am fi vazut la dl Tariceanu un cu totul alt discurs. Sa vedem singura masura anticriza a dlui Tariceanu: garantarea depozitelor persoanelor fizice ( sa subliniem persoane fizice si sa sublkiniem depozite) pina la 20K euro si apoi pina la 50K euro; ce e mai socialist decit asta? Pai asta il pozitioneaza pe dl Tariceanu la stinga PSD-ului: nu e nevoie sa va spun eu fiindca stiti si dumneavoastra ca, daca ati fi fost la putere ati fi gindit la modul urmator: in primul rind trebuie protejati cei care prin lege sunt obligati sa tina si sa puna bani in banci: despre firme am zis eu, despre platitorii de pensii private si altii obligati prin lege sa fie depunatori au scris colegi de blog. Acest lucru este unul de bun simt si nefacindu-l dl Tariceanu nu este nici liberal nici socialist ci pur si simplu este un nesimtit. Gestul ar fi avut o ratiune de care la fel sunt sigur ca stiti: pe de o parte, firmele sunt unul dintre motoarele economiei (dar ce te poti astepta de la unul care era ministru al industriilor atunci cind au fost masacrate o jumatate de milion de firme romanesti la sfirsitul lui 1996 pentru a propasi prietenii Patriciu si Catarama, de ajunsesem nenorocitul de mine sa fiu considerat firma de succes si sa ma cheme unii pe la intilniri la Athenee Palace pentru simplul fapt ca am supravietuit genocidului economic al CDR – lucru pentru care multumesc si superbei banci care a fost Bancorex si dlui Razvan Temesan), iar pe de alta parte se risca o compromitere a sistemului de pensii ( dar ce le pasa lor, cind datorita unor jupini pesedisti, la adapostul strigatelor pensionarilor baietii si-au facut pensii de stat nelimitate?). Deci, asta a facut dl Tariceanu: a protejat pe cei mai saraci dintre cei cu depozite bancare, intrind la concurenta cu stinga. Nimic mai usor deci decit a combate doctrinar un partid ca PNL de azi. Ce sa zicem insa de cel mai frumos gest facut de un stat la vreme de criza, de Australia, care a garantat toate depunerile bancare ale cetatenilor sai pentru o perioada de trei ani? Nimic de stinga la australieni, nimic de dreapta, ci pur si simplu grija pentru toti cetatenii statului, oricare ar fi starea lor si, eventual, doctrina. Si nu este asa cel mai firesc, sa fie toti protejati la vreme de nevoie? Ca sa reiau firul, pare ca dl Tariceanu pare a fi cel mai greu de cap in aplicarea strategiei Dan Andronic – care prevede o disputa doctrinara PNL-PSD cu ignorarea PDL sub diverse motive – el semnalizind tot timpul din gura dreapta si intrind cu motocicleta direct pe terenurile stingii. Acelasi domn Tariceanu care combate populismul si comunismul (tare in clanta, premierul!) stringind in partid kominternistii juniori si desemnind drept candidat parlamentar al PNL in zona de est un practicant comunist din Republica Moldova. Asa incit, stimate domnule Nastase, daca doriti sa combateti doctrinar PNL, va sugerez sa incepeti sa combateti trotskismul. Nu doresc sa comentez despre PDL.

  3. 3 YODA TV octombrie 14, 2008 la 10:31 am

    nu cred in filosofia guvernarii. ba da, exista o filozofie a guvernarii, pe care toti o cunosc.

  4. 4 Lorena Lupu octombrie 14, 2008 la 11:06 am

    Domnule Năstase, îmi cer respectuos scuze pentru off-topic, dar aş dori să vă semnalez o problemă în care, presupun, aţi putea face lumină mai bine decât oricine:

    http://www.ziaruldebraila.ro/editorial/inchizitie_la_psd.html

    Îndrăznesc să presupun că nu sunteţi de acord ca imaginea partidului căruia v-aţi dedicat atâta timp şi suflet să fie afectată de mentalitatea retrogradă a unor reprezentanţi.

  5. 5 Victor Vulpe octombrie 14, 2008 la 1:05 pm

    Stimate domnule Adrian Nastse

    O vizita consistenta in China , in anul 1997 mi-a indus o retinuta apetenta pentru gandirea politico-economica , generata de sumara cunoastere a gandirii economice a lui Deng Siao-Ping si a efectelor rezultate din aplicare acesteia.In acele conditii am sintetizat cateva ganduri pe care imi permit sa vi le transmit, si astfel sa depasesc cadrul colocvial al prietenilor, majoritar ingineri.Va rog sa ma credeti ca ceeace se petrce in lume, era teoretic, riguros previzibil.In tinerete, din sumara si obligatorie cunoastere a operei lui Karl Marx ,Capitalul
    nu am acceptat, la dimensiunea prezentata, contradictia antagonica dintre capitalist si muncitor.Intelegeam ca nu poate exista muncitor fara capitalist si nici capitalist fara muncitor, deci contradictia nu poate fi antagonica ci mai de graba simbiotica, cu toate frictiunile specifice procesului.Totusi, schimbarile revolutionare din socetatea capitalista, pe langa componentele subiective, au si o componenta majora, determinanta. Contradictia apare analizand compozitia esentiala a capitalismului.Acesta are doua parti ; capitalismul productiv si capitalismul speculativ(sistemul financiar, asigurarile, jocurile de noroc etc).Capitalismul productiv poate evolua qasi independent, prin procese concurentiale, in conexiune cu fortele de productie(muncitori , ingineri , economisti), cu creditari mici, pe termen scurt, datorita ciclului productiv, relativ rapid.Capitalismul speculativ traieste prin imprumuturi pentru productie, netentante, fiind de termen scurt si imprumuturi pentru investitii, cu termene lungi.Formele cele mai profitabile sunt insa marile conflicte.Concurenta acerba in acest domeniu gernereaza un proces de parazitare a capitalului productiv.Pe cale de consecinta apare o contradictie puternica intre cele doua componente esentiale ale capitalismului, cu perturbatii imprevizibile pentru societete. Relatia critica se poate detensiona si echilibrul social se poate realiza prin stimulare capitalismului productiv pe baze concurentiale si socializarea profunda a capitalului speculativ, pana la etatizare.(De fapt deciziile statelor europene si SUA in acest moment, fac acest lucru fara a sublinia clar sorgintea nenorocirii.Succesul economic, incontestabil,al Chinei se bazeaza « in fapt » pe acest concept ; productia de tip capitalist iar investitia centralizat controlata)
    Va asigur ca teoria mea este mai dezvoltata decat aceasta prezentare, cu solutii practice rezonabile si posibile pentru realizarea graduala a dezideratului teoretic pe cere l-am formulat.
    Cu deosebit respect, Victor Vulpe

  6. 6 instalatorul octombrie 14, 2008 la 1:55 pm

    Am dorit sa scriu despre prea multe lucruri si asa se intimpla atunci cind vrei sa faci prea mult, reusesti de fapt prea putin: ultimul paragraf din articolul dumneavoastra prefigureaza gindirea candidatului la presedintie. Asa este, statul roman nu trebuie sa fie un stat doar al unei categorii sociale ori economice, nu doar un stat al bogatilor si nu doar un stat al saracilor, ci un stat al tuturor romanilor; fiindca toti (in masura in care cei bogati nu se sustrag de la taxe, fiindca stim cum au fost imbogatiti) sustin din munca lor, platind taxe, bunastarea si activitatea statului. Nu trebuie sintetizate strategii doar pentru unii sau doar pentru altii. De aceea va fac si sugestia de a va gindi bine cum ginditi: ginditi ca un candidat la un colegiu electoral si ginditi ca un candidat la presedintie, ridicati-va deasupra doctrinelor, de razboiul doctrinar este acum responsabil dl Geoana. A purta un razboi ideologic cu cel care doctrinar vorbind este precum calul mort din baie, dl Tariceanu, inseamna nu doar sa ii faceti o onoare prea mare ( si sa ii dati prilejul sa replice, dar nu-i trece lui asta prin cap, ca un stat minimal nu inseamna un stat slab), dar sa va si abateti de la ceea ce dumneavoastra doriti sa faceti.

  7. 7 Koubadera octombrie 14, 2008 la 7:23 pm

    Nu este o tema sa stea in spatele unei campanii, dar reforma, eficientizarea si modernizarea statului este o tema. Statul mare, puternic si activ despre care vorbea PSDul a fost de la 89 incoace un elefant putred bun protector al mitei, coruptiei si nepotismului. Degeaba incercati sa pompati in stat, pentru fiecare leu retinut de stat, un ban ajunge la cetatean. Singura posibilitate de eficientizare este concurenta, daca am putea sa mergem sa platim impozite si sa beneficiem de servicii in Cehia, Slovacia sau Ungaria, ar vedea si statul roman ca cetatenii ramasi in tara nu sunt neaparat niste vaci de muls si jefuit. Eu am vazut un reportaj cu firme din Polonia, inregistrate in Cehia pentru ca birocratia ceha functioneaza mai eficient. Iar comunele de pe linga Mizil, pot imigra in masa si se reintorc cand vine PSDul si le da 20.000 euro de cap de om care se reintoarce in tara.

  8. 8 blogideologic octombrie 15, 2008 la 8:01 am

    @ Adrian Năstase
    Este foarte bine că aţi subliniat importanţa cuvântului şi conceptului „risc” chiar din prima frază. S-a spus foarte adesea că şcoala “nu produce”. Ba da, produce capital tangibil în sensul de resurse umane, după cum poate produce şi capital intangibil de o valoare imensă pentru viaţa economică în România, şi în general pentru viaţa în România. Un capital intangibil de mare importanţă pe care îl poate furniza şcoala ar putea fi “cultura percepţiei riscului”. Am spus adesea că niciuna dintre iluzoriile reforme ale învăţământului românesc de după 1989 nu are o Viziune a învăţământului românesc. Ei bine, această “cultură a percepţiei riscului” ar trebui obligatoriu inclusă într-o Viziune a învăţământului românesc.

  9. 9 blogideologic octombrie 15, 2008 la 4:47 pm

    @ Loredana Lupu
    Am citit articolul. Scria acolo despre un spectacol „lăudat la premieră de spuma criticii teatrale”. Bănuiesc că domnul Adrian Năstase nu a văzut spectacolul. De ce ar fi obligat domnul Adrian Năstase să dea crezare orbeşte cronicilor scrise de „spuma criticii teatrale” din Brăila ?

  10. 10 Caramella octombrie 15, 2008 la 8:08 pm

    @ Domnului Presedinte Adrian Nastase

    „Campania electorala este un moment decisiv (…).”
    Perfect de acord cu Dvs., de aceea, pentru acesta toamna, ar fi interesant de cunoscut care ar fi propunerile PSD pentru lista de senatori si deputati pentru Bucuresti ? Multumesc anticipat.

  11. 11 Daniel octombrie 16, 2008 la 8:46 am

    @instalatorul
    Foarte tare relatarea. E bine ca ai impartasit experienta ta intrucat multi oameni fara nici o legatura concreta cu mediul de afaceri traiesc cu senzatia ca PNL si PD ar fi de dreapta si ar stimula business-ul. Nu sunt nici de dreapta nici de stanga, sunt doar hoti.
    @blogideologic
    Interesanta ideea cu riscul. Desi nu are prea mare legatura cu dezbaterea politica actuala nu pot sa nu cad iarasi putin in mrejele dezbateri epistemice cum spuneai :-). Aici am de facut o observatie pe care o consider destul de importanta asupra conceptiei ce sta, poate inconstient, la baza stilului de predare in invatamantul romanesc, si anume: in primul rand nu se premiaza performanta ci se sanctioneaza greseala, fara a se tine cont de faptul ca experienta reala, cea care trebuie sa stea la baza teoriei care se preda nu se poate obtine decat prin nenumarate incercari esuate (un exemplu de notorietate in acest sens este Thomas Alva Edison, prin intreaga sa activitate). Pentru a intelege riscul trebuie calculate si resursele si probabilitatile de reusita. Un sistem in care se vaneaza tot timpul greseala, nu din motivatia de a avea o activitate mai performanta, ci din ratiuni meschine tinde sa se blocheze si asta vedem astazi la unele nivele din administratie.
    Daca discutam despre risc si reusita nu putem sa nu decelam doua modele de comportament in fata greselii. Primul este negarea evidentei si mobilizarea de resurse in directia dovedirii faptului ca respectivul a avut totusi dreptate. Acesta este genul de indivizi care sunt foarte periculosi cand ajung in pozitii de raspundere caci ei pot distruge intreaga organizatie in care activeaza. Ca exemple notorii (fara a sustine si alte asemanari intre indivizi) ii avem pe traderii Jerome Kerviel sau Nick Leeson care era sa ditruga sau au distrus institutii financiare vechi de zeci si sute de ani numai prin incapatanarea lor de a admite ca au gresit. In politica avem toti dictatorii, de la Hitler la Fidel sau Mao. In Romania -Tariceanu cu taxa „de poluare”, toti ii spuneau ca greseste – populatie, politicieni, CE, el o tinea pe a lui. Resortul interior ce impiedica admiterea unei greseli este lipsa de incredere in fortele proprii (pe buna dreptate uneori) si evitarea ca incompetenta respectivului sa fie cunoscuta.
    Pe de alta parte cei care sunt foarte repede gata sa admita ca au gresit, atunci cand e cazul, sunt de obicei persoane foarte competente si orientate catre indeplinirea scopului, nu catre rezolvarea anumitor frustrari personale. Acestia stiu din experienta ca au capacitatea de a remedia o situatie atunci cand nu iese totul conform asteptarilor. Un exemplu in acest sens este si autorul blogului de fata care face multe greseli dar le remediaza inainte ca acestea sa ajunga sa produca efecte vizibile si asta de multi ani. Probabil ca foarte multa lume nici nu a observat. Acesta este genul de lider potrivit pentru a detine o functie de reapundere fie intr-o firma fie la nivel politic.

  12. 12 SorinPLATON octombrie 16, 2008 la 10:42 am

    Mai jos va prezint in varianta proprie de ce condamnarea generalilor Stanculescu si Chitac reprezinta raul mai mare?!…
    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/10/16/un-act-de-imbecilitate/

    Lumea vorbeste despre principii doar pentru linistirea propriei constiinte… dar oare rechinii si alti pradatori (inclusiv umani) au constiinta incarcata, sau indeplinesc un act de normalitate a legilor firii?…
    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/10/16/lumea-prezentului-pentru-unii-muma-pentru-altii-ciuma/

  13. 13 blogideologic octombrie 16, 2008 la 5:21 pm

    @ Daniel
    Da, ce spui este concordant cu teoria culturală a riscului. De altminteri articolul „Cultural Theory of risk” din Wikipedia leagă direct ştiinţa politică de percepţia riscului.


  1. 1 Presedintele-contabil! « MariaBarbu Weblog - idee şi expresie Trackback pe octombrie 14, 2008 la 7:02 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

<span>%d</span> blogeri au apreciat: