Dezbatere Fundatia Titulescu

Tema dezbaterii organizate joi, 13 martie, ora 16.00, de Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice este:„Relaţiile cu Republica Moldova – evoluţii sau involuţii ?”

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

52 Responses to “Dezbatere Fundatia Titulescu”


  1. 1 dan toader martie 12, 2008 la 11:52 am

    1. eu cred ca ar trebui confidentializata aceasta conferinta.

    2. Moldova este o parte a Romaniei iar ceea ce a facut Iliescu se numeste crima.

    3. nu va solidarizati cu asa ceva.

    4. daca este doar un punct in care sa va legati de basescu gresiti amarnic. si ar fi o eroare care va poate penaliza mai mult decat 7 milioane de dosare.

  2. 2 Mihnea Georgescu martie 12, 2008 la 11:56 am

    Nu mai spun nimic… decât… merită!

  3. 3 Mihnea Georgescu martie 12, 2008 la 12:05 pm

    Dedicaţie pentru Aya

    http://www.trilulilu.ro/loki_blackjacal/a80b9164d4ba1c

    Are still mad at me? Please don’t!

  4. 4 Mihnea Georgescu martie 12, 2008 la 12:05 pm

    *Are you still mad at me? Please don’t!

    Sorry, I was embarassed…

  5. 5 Catalin martie 12, 2008 la 12:16 pm

    România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenţei noului stat (27 august 1991). Ambasada României a fost prima reprezentanţă diplomatică deschisă de un stat în capitala Republicii Moldova, la Chişinău (şi-a început activitatea la 20 ianuarie 1992).
    Inceputul parea mai mult decat promitator: sperante si poduri de flori. Nu numaidecat sperante de unire, ci, in primul rand, sperante de normalitate intre Romania si Moldova. Asa cum se vede azi, cred ca asistam la o involutie (sau, daca vreti, la o evolutie ingrijoratoare) a relatiilor cu Moldova. Nu este vorba aici despre „pretentii teritoriale” sau despre „dorinta Romaniei de a guverna Republica Moldova” ci, mai degraba, despre sentimentul de ura fata de Romania pe care autoritatile de la Chisinau incearca sa o insufle cetatenilor moldoveni, de trocul lui Voronin (aflat temporar la putere) cu viitorul Moldovei, de incapacitatea Romaniei de a administra corect situatia.

    Domnule Adrian Nastase,
    Am aflat ca, in cateva zile, Fundatia Titulescu va avea un nou website. Un site actualizat de doua – trei ori pe saptamana, un site prin care oricine va putea naviga cu usurinta si din care isi va putea culege – cel putin – minimul de informatii despre evenimentele organizate la Fundatie. Rugamintea mea – ca vizitator al blogului Dumneavoastra – este sa nu renuntati la a anunta pe blogul personal dezbaterile organizate acolo. Sper ca noul website al Fundatiei si blogul Dumneavoastra sa se completeze.

    Oricum, succes la dezbateri si… nu numai!

  6. 6 Mihnea Georgescu martie 12, 2008 la 12:47 pm

    @Dan Toader

    Ce crimă a făcut Iliescu? Că a recunoscut independenţa Republicii Moldova?
    Dumneata habar nu ai de principiile dreptului internaţional.
    Moldova este un stat suveran şi independent.
    Nu încerca să bagi zâzanie între Năstase şi Iliescu, că nu ţine…

    În altă ordine de idei, Băsescu acţionează iresponsabil la nivelul politici externe, fapt care ne costă foarte mult. (vezi preţul gazelor)

  7. 7 Bibliotecaru martie 12, 2008 la 1:02 pm

    Republica Moldova a plecat de la stadiul pământ românesc şi a astăzi are un preşedinte rusofil care nu mai recunoaşte nimic românesc în teritoriul moldav, nici măcar pe Ştefan cel Mare. Să numesc asta o involuţie sau o prăpastie?

  8. 8 Draghi Puterity martie 12, 2008 la 1:03 pm

    Ce parere aveti de afirmatia lui Voronin potrivit careia Rusia e dispusa sa recunoasca apartenentza Transnistriei la Moldova daca Moldova renuntza la aderarea NATO?

    S-a cazut de acord aspura noului traseu al cortinei de fier?

    Daca da, poate e un bun prilej de a ne bate pe umar ca intre 2000 si 2004 ne-am grabit cu aderarea la NATO si UE.

  9. 9 Treboniu martie 12, 2008 la 3:04 pm

    @Catalin
    Ce intelegi dumneata prin succes in dezbateri?

  10. 10 misterb martie 12, 2008 la 3:36 pm

    Trebuie sa pornim de la realitati caci nostalgiile nu tin de foame.
    1. Moldova este un stat independent si suveran..si chiar daca nu-l recunostea Romania il recunosteau altii si atunci ce faceam? Ne permiteam luxul sa nu avem ambasada in r Moldova? O ambasada inseamna contacte… si s-au fcaut multe lucruri bune prin ambasada.
    2. Acest presedinte rusofil a fost ales de popurul moldovean in repetate randuri..deci e problema lor…si atata timp cat nu a existat si nu exista o strategie de apropiere cu R moldova ei depind de gazul rusesc mai mult decat noi. Am avut o ocazie dar mintile luminate de la Bucuresti nu au fost interesate. Ei au o datorie la noi de 30 mil euro pe care nu o pot plati cash si s-au oferit sa ne dea in contul acestei datorii participatii la fabricile lor..noi am spus pas…cum ar fi un fel d epetrom al lor, favrici de vinuri, dulciuri, pielarie, blanarie, pantofi etc…Pa tata daca suntem cum suntem asta este..preferam sa hahaim sa bem vion in pta constitutiei si sa o luam la 2 zile in bot la bruxelles.
    3 . politicienii moldoveni nu tb subestimati caci in materie diplomatica si politica sunt cu mult peste noi. De ce? Simplu au fcaut scoala diplomatiei la rusi…si ne place sau nu diplomtia ruseasca este una din cele mai bune din lume impreuna cu serviciile..
    4. O unire este oportuna in interiorul UE…Germania inca trage economic pt fosta RDG dar acolo populatia era in bloc germana nu cu minoritati atat de mari..rusa , gagauza etc..deci r Moldova sa stea la locul ei…mai ales ca nici nu doreste unirea dupa cum voteaza in parlament. Romania abia se tine pe sine economic chiar nu va dati seama ce ineptie si utopie reprezinta acest deziderat clamat de unii care il clameaza darnu-l gandesc.
    Asadar relatii fratesti…si as pune accent pe ograda noastra cu dezvoltarea infrastructurii, o pol coerenta externa si cu vecinii, si o pol si strategie energetica..restul e vorbire ca s anumai vb de specialistii desemnati ca ambasadotri pe acolo niste neica nimeni care nu au fost diplomtai de cariera, un prapadit de avocatas din vaslui pupindosl lui Iliescu rasplatit ambasador doar ca era bun la dat cu peria si ca era dn Vaslui care apoi s-a stins in APR … apoi niste cazoni cu veleitati de destepti si mari rasati in diplomatie…singurul dl amb Dinu a stat putin ca deh …unii munceau acolo si altii sapau aici…dar nu ca s amunceasca acolo ci ca sa doarma si s anu faca nimic si sa ia 2000 de euro degeaba. rezultatele se vad si nu e numai vina celor trimisi acolo ci si a celor care i-au trimis.

  11. 11 john doe martie 12, 2008 la 3:41 pm

    Offtopic.

    Se pare ca maine, Curtea Constitutionala se va pronunta in favoarea legii uninominalului iar aceasta va fi declarata constitutionala. Asadar, vom avea in acest an vot uninominal!

  12. 12 dinu martie 12, 2008 la 3:50 pm

    @ Bibliotecaru,

    ma surprinde, la dvs., maniera tip „poleiala” a comentariului.

    RM este si va fi de-a-pururi, pt noi romanii, pamant romanesc, in timp ce pt altii este/va fi de-a-puriri ….ce vor ei.
    Cine este Voronin? …sau Basescu? …ori Iliescu? …la scara timpului, a istoriei?

    Legile, chiar si cele internationale, sunt facute de catre oameni, deci ele pot fi oricand amendate, schimbate, abrogate, functie de INTERESELE de „moment”.

    Nu avem de-a-face cu „Legea lui Arhimede”, sa zicem.

    Este doar o parere, desigur.

  13. 13 john doe martie 12, 2008 la 3:52 pm

    Revin. Am avut dreptate!

  14. 14 luciancomunistu martie 12, 2008 la 3:58 pm

    Recunoasterea Moldovei de catre Iliescu este cea mai mare frina (crima)adusa reunificarii tarii.
    Istoria il va arde in flacari nemiloase.
    Semnatura lui este condamnarea moldovenilor la asuprire de catre rusi pina in ziua de azi.
    Nu ne permitem economic sa alipim Moldova dar asta nu inseamna ca trebuia sa o recunoastem ca stat independent. Va veni timpul cind o vom face.

  15. 15 Gabriela Savitsky martie 12, 2008 la 4:10 pm

    Mi-a plăcut articolul din Jurnalul. Că un amănunt picant; l-am cunoscut pe Mircea Cărtărescu – am avut onoarea, va să zică, eu fiind şi atunci şi acum o scriitoare provincială şi influeţabilă – în 1988, la o tabără naţională de literatură. Mi-a făcut o impresie deosebită, era extrem de cultivat, cu lecturi uluitoare, un bun vorbitor; despre scrisul lui nu ştiam nimic atunci.
    Mai târziu, ne-am întâlnit în biroul de la US pe care-l împărţea cu Mircea Nedelciu. M. N. scosese de la Cartea Românească o carte de nuvele – „Şi ieri va fi o zi”. Deşi în prezenţa lui o lăudase, când a ieşit pe uşă şi am rămas doar noi doi, mi-a spus că e o carte „subţirică”, că Nedelciu forţează realismul înspre postmodernism şi efectele sunt rizibile… pentru un tânăr de 19 ani, atitudinea lui a căzut ca o măciucă. Ştiam că scriitorii se urăsc între ei dar nu mi-am imaginat că Mircea Cărtărescu este acest fel de scriitor.
    Au trecut anii. Nedelciu a murit. Amintirea lui e înrămată în peretele de răsărit al devenirii mele. I-am citit cărţile lui Cărtărescu. Ştie să scrie. Are imaginaţie, foloseşte tot ce-a citit… Are un soi de sensibilitate uscată. O inteligenţă emoţională care ştie exact ce urmăreşte şi care nu se sfieşte de la nimic. De aceea mă uluieşte obedienţa în faţa unui personaj istoric slinos. Încurcate căile literaturii…
    Nu are nici un sens să neg, de distracţie, şi pentru că-mi place să fac metafore savuroase, şi pentru că habar n-aveam ce maşinărie infernală reprezintă o guvernare, v-am criticat când lucram în presă. Trecând Rubiconul, am înţeles cum stăteau lucrurile din perspectiva dumnevoastră. Acum înţeleg cum stau şi din punctul de vedere al celor mulţi, pe care i-am ignorat în felul meu unic, trăind în lumea proiecţiilor mele şi nu în cea reală. Nu aş mai putea niciodată acum să vă mai numesc „dandy victorian”, pentru că ştiu că nu e adevărat. Există o anumită redundanţă a împodobirii cireşilor înfloriţi cu flori pictate, dar nu e atât de grav. Poate vine dintr-un exces de estetism.
    Ori, a te încăpăţâna să nu vezi că omul acesta este întruchiparea lui evil, că nu are nici un principiu, „orbirea” venind de la un artist de talia lui „Cărtă”, e de neînţeles.

  16. 16 Catalin martie 12, 2008 la 4:43 pm

    Intrebare pentru Treboniu:

    Dumneavoastra ati participat vreodata la o dezbatere organizata la Fundatia Titulescu? Sau, in fine, la o dezbatere, in general?

    Ca sa raspund intrabarii Dumneavoastra: Este de dorit ca o dezbatere sa se termine cu una sau mai multe concluzii; o dezbatere poate deveni un laborator de idei, un loc unde sa se identifice solutii, unde sa se gaseasca diferite cai de actiune; ideile ce se desprind de pe urma unor asemenea dezbateri pot fi valorificate chiar de catre cei ce detin puterea decizionala.
    O dezbatere capabila sa genereze la final idei sau sa identifice solutii este o dezbatere de succes. (Si) la asta m-am referit cand am urat succes dezbaterii.
    In alta ordine de idei, mai devreme am scris „Oricum, succes la dezbateri si… nu numai!”. Dumneavoastra intelegeti ce vreti, suntem o natiune libera intr-o Europa a libertatii si, oricum, nu poti pune lanturi imaginatiei omului… 🙂

    Cu respect,
    Catalin

  17. 17 Treboniu martie 12, 2008 la 4:46 pm

    @Gabriela Savitsky
    Dar daca esti d-ta oarba?

  18. 18 Treboniu martie 12, 2008 la 5:40 pm

    Ciudat articolul d-lui Nastase din Jurnalul National! Daca Basescu poate fi considerat vinovat pentru contracte cu anumite firme (desi Presedentia nu semneaza contracte) cu atat mai vinovat este d-l Nastase pentru contractele din timpul guvernarii sale.
    De ce ar fi mai responsabil Basescu pentru actele sprijinitorilor sai decat d-l Nastase pentru membrii guvernului sau?
    Atunci ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru HG si Ordonantele cu adresa.

  19. 19 dan toader martie 12, 2008 la 6:00 pm

    ce-ai mai mihnea g? bag eu zazanie intre nastase si iliescu?:)) hai ma, vezi-ti de drumul tau plin de plecaciuni pe bloguri.

    p.s. pentru cei mai putin interesati sa iliescu a refuzat oferta de unire a primului presedinte al republicii independente moldovenesti. pe langa activitatea sa in pcr, mineriade si deturnarea revolutiei e a patra si ultima crima a lui iliescu. asta nu inseamna ca nu e un om politic complex cu bune si rele. in parte aderarea la ue, nato si faptul ca nu a cedat tentatiei instaurarii dictatura i se datoreaza si lui.

  20. 20 cezarpesclevei martie 12, 2008 la 7:23 pm

    Da, suna bine, ca in fosta reclama de la fosta denumire de companie telefonica, Connex. Voi fi prezent!

  21. 21 neinfectat de comunism martie 12, 2008 la 7:28 pm

    Olavo de Carvalho „Dintr-un anumit punct de vedere, fascismul este un fel de socialism, un socialism machiavelic care îşi bazează reacţia împotriva liberalismului (şi, aş adăuga, împotriva conservatorismului-VT) pe utopia unei societăţi fără clase şi pe transformarea naturii umane“.

    @manuela, am avut si eu vreo 3 comentarii la articolul precedent dar vad ca m-ai cenzurat din scurt…e corect asa? erau chiar foarte „soft” pt stilul meu…

  22. 22 vbabiciu martie 12, 2008 la 7:35 pm

    Pt a-i tempera pe cei care cred ca unirea cu Republica Moldova a fost sau este un fapt realizabil, am sa-i invit sa viziteze meleagurile respective si apoi sa emita judecati la adresa lui Ion Iliescu sau a altora. Este usor sa stai in spatele unui monitor si sa pretinzi ca ai cunoaste problematica. Inainte de toate trebuiesc cunoscute realitatile moldovenesti si apoi plasate intr-un context mai larg regional si as spune chiar international. Abia apoi se pot emite judecati. Cei care fac afirmatii puerile mai sus, dovedesc ignoranta.

  23. 23 SorinPLATON martie 12, 2008 la 8:20 pm

    @Adrian Nastase

    Stimate domn,

    Nu inteleg de ce sunteti asa de scump la vedere de reusesc atat de greu sa ma intalnesc cu dvs. in drumurile de Bucuresti, drumuri in care la modul permanent ma intalnesc cu alti lideri social democrati actuali si fosti gen d-ul Iliescu, d-ul Oprescu, d-na Puwak, etc.
    Va aduc la cunostinta ca eu nu fac „turism balnear” in capitala toate deplasarile avand subscrise o tematica cat se poate de pragmatica (indeosebi cantonata in reforma si modernizarea stangii romanesti in contextul social democratiei moderne).
    Daca acum „pe tusha” sunteti asa scump la vedere la ce sa ne asteptam cand si daca veti fi introdus in „primul 11”?!…
    Toata lumea are agenda supraincarcata si o repozitionare a pozitiilor spune ceva despre prioritatile de fond, cu alte cuvinte pentru anumiti-anumite putem fi tot timpul ocupati…

    Si totusi eu am fost si am ramas unul dintre cei mai vehementi critici de pe pozitii de stanga a obiceiurilor nesanatoase instaurate in PSD; am fost si criticul dvs, dar inteligent v-am acordat impreuna cu colegii mei din CP, CRPS, FES, PES o noua sansa; sper sa nu o irositi…

    1=

  24. 24 eugeno martie 12, 2008 la 8:44 pm

    @ Treboniu

    Apreciez faptul ca, toate mesajele dumneavoastra debuteaza cu cate o intrebare. Mie cel putin, i-mi plac oamenii curiosi si chiar mai mult, cei care utilizeaza in debutul intrebarii formularea „Dar daca”, tipica pentru introducerea enuntului in situatiile in care se aplica teorema reducerii la absurd, foarte respectabila de altfel si posibil generatoare de progres.
    Din postari, sunt fara indoiala evidente convingerile dumneavoastra, pe care trebuie sa va asigur ca le respect si din acest motiv nici nu insist sa incercati sa-mi dati un raspuns la prima intrebare care mi-a venit in minte, atunci cand am citit postarea catre doamna, va sigur pe deplin respectabila, atat civic, cat si intelectual, Gabriela Savitsky.
    Cred ca stiti cum putea suna intrebarea mea: Dar daca doamna nu este, ci dumneavoastra sunteti orb? Confirm ca logica intrebarii mele, este tot atat de argumentabila, ca si cea pusa de dumneavoastra doamnei, si nu astept sa ma combateti, intrucat, cei fara argumente, se spune ca sunt imbatabili.
    Admit de asemenea , ca este este posibil ca articolul Dlui Adrian Nastase din Jurnalul National, sa va para ciudat , dar numai in varianta in care nu sunteti bucurestean (nimeni nu poate fi condamnat pentru ceea ce nu cunoaste), si nu stiti, cine conduce de multi ani destinele PMB, intrucat de contractele acesteia se facea vorbire si nu de eventuale contracte semnate de presedintie ( in toate limbile civilizate se scrie fara majuscula si va rog de acum incolo asa sa o faceti, daca apreciati limba romana a fi o limba civilizata, desigur).

  25. 25 mircea martie 12, 2008 la 8:51 pm

    @mihnea georgescu

    esti un personaj gretzos si pupincurismul pe care il practici provoaca nevoia de lamaie pentru cei ce citesc ce scrii.

  26. 26 mircea martie 12, 2008 la 8:55 pm

    #Aya

    l-ai definit perfect pe acest parvenit.Si mai gretzos e ca a inceput sa iti dea dedicatzii pentru a intra in gratziile tale.Sper ca nu percutezi la asa vrajeala ieftina. Lamaieee!!

  27. 27 Andrei Tiganas martie 12, 2008 la 10:13 pm

    Domnule Nastase,

    Eu nu pot sa inteleg un lucru.

    Cum de va exprimati in scris atat de bine, coerent, simplu, inteligibil, percutant, atractiv iar in cand va adresati direct, oral, totul este pe dos. De exemplu, va urmaresc cu mare atentie, placere si interes articolele si raspunsurile la comentarii. Cand va vad la televizor, insa, schimb canalul automat. Asta pentru ca in acele momente sunteti sec, anost, prolix si, adesea, antipatic.

    Tineti minte confruntarea Nixon- Kenedy din 1960? Se facusera 2 sondaje: unul printre ascultatorii radio si altul printre telespectatori. Nixon castigase la radio (voce placuta, sobra, de om care „stie meserie”) si pierduse zdrobitor, la TV, in fata lui Kenedy (carismatic, dezinvolt, „il avea pe vino-ncoa”)

    Pornind de la asta, cred ca intr-o competitie scrisa cu Basescu ati castiga alegerile prezidentiale dar ati pierde, categoric, la oral. Indiferent in ce situatie sau concurs de imprejurari ati candida.

  28. 28 mnd martie 12, 2008 la 10:35 pm

    Este un banc legat de problema sexului la romani ;
    1) cand ai cu cine ,ai cu ce nu ai unde
    2)cand ai unde ,ai cu ce nu ai cu cine
    3)cand ai cu cine si unde nu mai ai cu ce
    In esenta vorbesc despre un complex de factori si imprejurari , pe care noi am reusit ,istoric ,sa-i valorizam .
    Azi ,noi vrem sa fim martori la evenimente care probabil nu indeplinesc toate conditiile .Sigur exista si directii de actiune si se pare ca aceasta ar fi in primul rand sa-i convingem pe moldoveni ca impreuna e mai bine .
    Va invidiez pe toti cei care veti participa la dezbatere .
    S-auzim numai de bine !

  29. 29 Bibliotecaru martie 12, 2008 la 10:46 pm

    @ dinu
    Domnule Dinu, vă mai aduceţi aminte că România mai „are” nişte teritoriu şi prin alte părţi decât Republica Moldova? De exemplu pe la Bulgari?
    Problema teritorială este o lacrimă politică pentru că, deşi ştiu că mă veţi contrazice, iubirea de moşie este provocată de ceea ce ne-au spus părinţii noştri, bunici noştri… Aceste poveşti (adevărate dar cu o influenţă a celui care povesteşte) menţin şi astăzi mocnit conflictul dintre minoritatea maghiară şi majoritatea română. Faptul că se zvoneşte că UDMR va declanşa acţiunea de declarare a independenţei Ţinutul Secuiesc nu mai ţine de drepturile minorităţilor ci de aceste poveşti povestite din tată în fiu (cum se spune pentru transmisia tradiţiei mitologice). Am fost învăţat în şcoală să-i urăsc pe turci, prea veneau ei să ne bată pe noi românii. Apoi am citit cartea unui mare patriot român, Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazu şi am văzut că turcii nu erau chiar atât de răi pe cât credeam eu şi nici maghiarii nu erau răi, mai mult oamenii ca indivizi izolaţi provocau conflictele. Şi mai scria acolo că situaţia nu a fost chiar cum învăţasem la istorie şi mai scria acolo că românii trăiau în bună pace cu nemţii şi maghiarii când nu erau zgândăriţi de dorinţa de putere a celor aflaţi în vârful puterii.
    Moldova nu este nici a noastră nici a lor, din păcate. Poporul este îndoctrinat să lupte pentru teritoriu de anumiţi conducători eterni (vremelnici ca nume dar etern ca substanţă), dar real acel teritoriu nu-mi aparţine nici mie, nici dumneavoastră şi nici celor de acolo, aparţine unui stat intangibil, unui concept. Diferenţa dintre dincoace de Prut sau dincolo de Prut este unde anume se duce impozitul, pentru că oamenii rămân la fel, indiferent unde plăteşte acest impozit, ei nu devin brusc din moldoveni români sau invers. Dacă un român emigrează în SUA devine american nu pentru că s-ar schimba ceva ci pentru că plăteşte impozit statului american. Statul a apărut istoric pentru a ajuta societatea, pentru a o ocroti, pentru ca cetăţeanul să fie apărat de un străin care îi intră în casă cu forţa… astăzi statul nu prea mai reprezintă oameni care formează societatea, pompos numiţi cetăţeni, decât ca mecanism al sistemului electoral. Statul reprezintă (ca şi în trecut) pe seniori, pe cei cu bani, pe politicienii de la vârf. Cei săraci sunt valori de piaţă (pe piaţa muncii), producătorii, şerbii pe moşie, sclavii care produc mijlocele pentru cei bogaţi care să permită mai multă înrobire sau dacă vreţi, un combustibil (să nu zic direct un fel de animal de travaliu). Aceste lucruri sunt foarte greu de acceptat pentru că sunt în contradicţie cu ceea ce sunt învăţaţi cetăţenii încă de la vârste foarte fragede (iată că onor guvernul se gândeşte că instituţionalizeze copii de la 3 ani, să-i îndoctrineze şi mai mult). Dacă cineva nu-şi explică de ce premianţii nu sunt miliardari, răspunsul este simplu, cei ce învaţă mai bine, însuşesc odată cu datele despre legea lui Ohm şi legile statului, supunerea, conştiinţa plăţii statelor. Cei care nu plătesc TVA-ul şi fac o „şmecherie” sunt cei care nu au învăţat sa aibă „frica legii”. Eliminând mental banii de ecuaţie, se observă imediat că unii oameni sunt îngrijiţi, adică li se dă să mănânce, să bea, o maşină să ajungă la muncă, o casă, asemănător cu un ţăran care-şi ocroteşte animalul de povară. De cealaltă parte sunt cei potenţaţi care sunt rupţi de nevoile de animal, de grija zilei de mâine… Nu ştiu dacă e chiar uşor de conştientizat, presiunea celor multor mii de ani de îndoctrinare, de la data când cineva s-a autonumit superior şi a început să primească pentru asta nişte mâncare în plus, este foarte mare.
    Descompusă astfel, Republica Moldova şi România şi Statele Unite şi China sunt acelaşi popor, aceiaşi viaţă, acelaşi bullshit cultivat în oameni de 10 mii de ani. Motivaţia omului de a ajunge conducător nu este banul şi nici mândria, cum poate cred mulţi, ci acea sămânţă ancestrală de a fi deasupra celorlalte legi, de a nu fi acel cetăţean supus ci cel care supune, pentru că fiecare dintre noi ştim că nu este tocmai OK să fim exploataţi de stat ca animale productive. Spunea cineva „Dacă Dumnezeu vroia să mă fac muncitor, mă făcea bou”. E mai mult adevăr decât glumă aici şi atunci când cetăţenii vor avea revelaţia acestui fapt, societatea umană va fi pentru prima dată cutremurată.
    Între timp suntem nevoiţi să repetăm aceleaşi sloganuri repetate din generaţie în generaţie, aproape cuvânt cu cuvânt, fără schimbare: „Fraţii noştri de peste Prut, Republica Moldova pământ românesc, De la Nistru pân’ la Tisa, tot românu’ plânsu-mi-s-a”, dar, pe de altă parte, cetăţenii nu pot face iniţiativă legislativă pentru scăderea taxelor şi nu pot face absolut nimic pentru a schimba în esenţă statul. Chiar şi revoluţiile nu schimbă cu nimic conceptul de stat.
    Poate nu trebuia să spun aceste lucruri, discuţia ar fi trebuit să fie luată mai de jos, de la definiţii, axiome… Nu mă aştept să fie cineva de acord cu cele pe care le-am spus, nici nu e nevoie.

  30. 30 Leo martie 12, 2008 la 10:50 pm

    @ Aya & … iniţiaţii
    Are să mă ierte dumnealui ANeul dacă o fi să fie şi-oi stârni iar vreo furtună în păharul cu apă vie al blogului ăstuia, dar n-am ce-i face, asta-i soarta diapazonului: să vibreze pradă oricărui impuls al unei impresii puternice.
    Ceea ce m-a zmuls de astă dată dintr-o autoimpusă stare de menţinere la nivel interior a vibraţiilor a fost forţa unei imagini de o incredibilă penetraţie. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că un gâde poate pune în gestul ascuţirii securii de călău tot atâta eleganţă şi fineţe a mişcărilor pe cât o face bărbierul din Sevilla ascuţindu-şi nevinovatul brici! Poate aşa să se explice de ce, în vreme ce securea unui medieval călău lăsa un urmă un trup în zvârcolire, pălitura crâncenă a Ayei e în stare să lase decapitatului cap puterea de a mai grăi! Sau verbul potrivit să fie „a bâigui”? Oricum, ritualul de dinaintea decapitării aristocraticului cap m-a lăsat… fără cuvinte…
    Acum, oricât mi s-ar fi întâmplat să le fac galerie celor încăpuţi pe mâna gâdelui, tot aşa cum în copilărie ţineam pumnii lui Hansel fără a simţi nevoia să mă apropii de dogoarea cuptorului, nici acum nu voi face mai mult decât a le adresa următoarea îmbărbătare lungului şir al celor trecuţi prin ceea ce aproape se constituie într-un fel de botez al celor care au adăstat p-acilea (sau să-i zic circumcizie, că-i mai aproape de caracterul sangvinar al… rabinului?):
    Ştiu, a vă spune că bătaia e ruptă din rai, e prea puţin. Prea puţin pentru dintr-aceia care nu poartă cu ei, aşa ca mine, adânc gravată în suflet, icoana unei bunici într-atât de aprige încât să-şi facă titlu de alint din calificativul cu care o minte de copil a gratulat-o, mulţumindu-i printr-un „Răoaza secolului!” pentru modul ciudat în care a ştiut să transforme pragul de sus într-un fel de ştachetă limbo, numai bună să te facă să-ţi aminteşti pe viaţă ca, de câte ori privirea ţi-e atrasă de largi orizonturi ce ţi se deschid în faţă, primul lucru pe care-l ai de făcut e să cauţi… pragul de jos…
    Plecând capul pentru botezul „blândei” Aya, veţi face din două una:
    – vă ridicaţi, vă scuturaţi de colb, spuneţi pragului „Bine te-am găsit!” şi porniţi spre orizontul larg deschis în faţă al unui blog cu real acord intelectual, dincolo de nesfârşite alaiuri de dezacorduri;
    – sau, dând bir cu fugiţii, vă lingeţi rănile pe vreun chat de… 50cent…
    May the force be with you!

  31. 31 ion adrian martie 12, 2008 la 10:52 pm

    Da, la vremea aceea am fost singurul roman care am explicat un vot care parea aberant si tradator(si pentru multi chiar asa a fost ca nu gandeau ei ce gandeam eu dovada ca nimeni nu a preluat zicerea mea desi am facut-o intr-o conferinta de presa) iar Claudiu Iordache singurul care a votat contra, a facut cam ce au facut un Marghiloman sau un Carp(ambii la fel de patrioti ca si un Bratianu) gandindu-se la o eventuala situatie de tipul urma scapa turma.
    Spuneam atunci ca independenta Moldovei trebuie inteleasa de noi romanii ca o independenta in raport de URSS (a se citi Rusia)
    si nu in raport de sora ei Romania de care se va putea alatura cand va dori odata scapata din ghearele dusmanului cotropitor si rapace. N-a fost sa fie asa cu alde Iliescu si alti tradatori asemmenea.

  32. 32 neinfectat de comunism martie 12, 2008 la 10:59 pm

    “Intr-un Univers Paralel Roman”

    Sa ne gandim pt o clipa ce s-ar fi intamplat in Romania intr-un univers paralel. Sa incepem cu 1945 Yalta.
    Churchill insista ca sfera de influentza a aliatilor in Romania sa fie de 90% si cea a in Grecia sa de 10 % , caci s-a dovedit ca guverul nou instalat in Atena este pro-sovietic si oricum grecii s-au simtit mereu mai bine sub protectia pravoslavnicei Rusii.

    Stalin ezita dar isi tine promisiunea, si in ‘47 au loc alegeri libere. Comunistii in frunte cu Dej, Pauker, Groza, castiga extrem de putine voturi si sunt instigati de Stalin sa puna mana pe arme si a impuna cu fortza un regim communist.

    Au loc lupte de strada si confruntari armate intre nou instalatul guvern democratic sustinut de aliati si gruparea pro-sovietica. Supus presiunilor de catre aliati nord-atlantici, Stalin isi ia mana de pe gruparea comunista. Dej moare intr-un schimb de focuri undeva prin Barladul natal, beat critza fiind. Pauker si Groza sunt recuperati de Moscova si isi vor petrece restul vietii in URSS, traind in mizerie

    Maniu formeaza un nou govern de dreapta in care elemente din extrema deapta romaneasca joaca un rol important pt a contrablansa comunistii sustinuti de Moscova.

    1948, Romania accepta Planul Marshall, reconstructia tzarii incepe, investitorii straini incep sa caute oportunitati de afaceri in Regatul roman. Americanii investesc masiv in facilitatile militare ale tzarii pt a contracara un eventual atac al sovieticilor. Baze aeriene sun construite de acestia la granitza cu URSS. Economia de piatza ia un avant major in urma investitiilor planului Marshall.

    Printre tinerii simpatizanti ai comunistilor, tinarul Iliescu este chemat la Moscova pt a studia, de fapt pt a deveni agent KGB sub acoperire in Romania.

    Pe la sfarsitul anilor ‘50 Iliescu este implantat in arena politica romana pt a conduce noul Partid Socialist Roman (fost comunist), si pt a aduce Romania mai aproape de URSS. Cu toate resursele investite de sovietici in Iliescu, romanii s-au saturat de demagogia ieftina a “socialistilor” si nu vor vota niciodata masiv cu ei. Socialistii joaca un rol marginal in politica romaneasca. Dezamagiti sovieticii il recheama pe Iliescu la Moscova in dizgratie. Iliescu da vina pe “scarnavia” europenilor pt insuccesul lui.

    Este marginalizat prin anii ’70 la un colhoz in RSS Kirghistan, mai tarziu va conduce Editura Tehnica de acolo si va fi insarcinat de Gorbaciov sa transforme comunismul in democratie originala…Kirghizii nu prea gusta dorintza lui Iliescu de a conduce tzara lor dupa destramarea URSS in 1991, si ii vor inscena un process sumar dupa care il vor impusca undeva prin stepa kalmuka….

    O sa revin cu destinul lui Nastase in acest univers paralel

  33. 33 Aya martie 12, 2008 la 11:06 pm

    @

    Toata lumea!

    A plecat dintre noi, in aceasta seara, talentatul actor Ovidiu Iuliu Moldovan.

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  34. 34 Aya martie 12, 2008 la 11:11 pm

    @

    Mihnea Georgescu

    Ti-am raspuns deja, pe „firul” precedent.
    Nu!
    (Dar, te rog, citeste).

  35. 35 laurian martie 13, 2008 la 12:01 am

    Citat Mihnea Georgescu:
    “Am fost unul dintre sustinatorii lui Nastase … , insa, de la Congresul cu pricina, nu-l mai consider atat de inteligent precum il credeam inainte. In plus, observ ca inca nu intelege cam ce discurs si cam ce comportament trebuie sa aiba. Aroganta este la loc de cinste inca. Vad o diferenta de clasa intre dvs, si Adrian Nastase. De seriozitate si mai ales de gandire politica. Ca Adrian Nastase este un bun Premier, a demonstrat-o. Insa ca este un mare om politic nu! Si nici nu sunt convins ca este pe drumul cel bun.”

    Nu mai inteleg nimic. Pina de curind il propuneai pe Adrian Nastase la presedentia Romaniei, aveai chiar un sondaj ce il indica cistigator cu 60%. Ai pretins in repetate rinduri ca daca Adrian Nastase nu era ales sef al Consiliului National PSD mai aminai inscrierea in partid. Acum la 2 saptamini de la intrarea ta in PSD te-ai apucat sa-l critici pe fostul premier?! Ce baza se poate pune pe tine?

  36. 36 vbabiciu martie 13, 2008 la 12:28 am

    Pt. cel cu 1000 de pseudonime :
    @laurian sau cum vrei tu anonimule:

    Este ultima oara cand mai raspund : Citatul este incomplet. Corect: Am fost si INCA MAI SUNT un sustinator al lui Adrian Nastase” iar afirmatia imi apartine. Daca consideri ca vbabiciu=mihnea atunci, este corect sa-i adresezi intrebarea lui Mihnea. Eu pot sa critic ceva ce nu-mi place la Nastase fiindca sunt fan. Nu sunt membru de partid. Dar il si sustin atunci cand este atacat pe nedrept ca spre exemplu cu cele 2 termopane. Adica unul fura flota si se ascunde sub protectia functiei de Presedinte pt a face hocus pocus au disparut dosarele si noi stam sa judecam un Premier si sa ne intrebam daca a dat banii pe 2 termopane???? Tu bate-ti capul cu marinarul tau lasa-i pe fanii lui Nastase sau pe proaspetii membrii de partid. Du-te pe blogul marinelului daca are, lasa imbarligaturile pe blogurile unde nu ai ce cauta.

  37. 37 Manuela martie 13, 2008 la 12:34 am

    @ neinfectat de comunism

    nu le-am publicat pentru ca respectivele comentarii erau din nou copy paste din articole care nu-ti apartin si a caror sursa nu ai citat-o… este o observatie mai veche referitor la unele dintre textele tale… pur si simplu nu mi se pare corect …

  38. 38 Aya martie 13, 2008 la 2:47 am

    Incerc sa suplinesc, si astazi , o carenta.

    Lipseste:

    EDITORIALU’ DIN JURNALU’

    ireLEVANTUL
    12/03/2008 de Adrian Nastase

    Nu sunt puţini literaţii care se exprimă frecvent în legătură cu probleme sociale sau politice. Ştiu lucrul ăsta pentru că obişnuiesc să-i citesc şi îi citesc pentru că obişnuiesc să caut opinii în spaţii mai puţin afectate de politica imediată, de jocurile multiple şi mărunte care maculează adeseori viziunile de ansamblu. Nu în ultimul rând, caut la asemenea observatori ai scenei prospeţime, noutate. În acest peisaj, Mircea Cărtărescu mi se pare un caz aparte.

    Un scriitor caracterizat, fără îndoială, de imaginaţie s-ar putea dovedi, să zicem, mai „naiv” şi mai idealist în comentarea fenomenului politic. Te-ai putea aştepta de la el să apere cauze pierdute, să pledeze pentru interesele celor slabi, să-i atace pe puternicii momentului. Să se depărteze de tabere ca voce a unei societăţi civile care abia se mai vede din pădurea de ONG-uri create parcă pentru a o reprezenta cât mai fals. Nimic din toate astea. Mircea Cărtărescu e un om al puterii personalizate la cel mai înalt nivel. E admiratorul orb al preşedintelui. Eseistica lui politică are aproape o singură temă, şi această temă nu ţine seama de nimic din cele petrecute pe scena publică în ultimele 1.200 de zile şi de nopţi.

    Lumea politică a lui Cărtărescu e împărţită în două şi seamănă ca două picături de apă cu lumea lui Emil Boc: cine îl sprijină pe Traian Băsescu reprezintă binele absolut, cine i se opune, într-o problemă sau alta, e răul absolut. Omenirea însăşi se împarte în oameni definitiv răi şi definitiv buni. Poetul dezvoltă pofticios discursul electoral al Alianţei D.A., la doi ani după ce alianţa a murit cu acte în regulă. E un radical, pot fi de acord. Dar un radical aflat, constant, după 2004, de partea celui mai tare.

    Faptul că domnia sa consideră, peren, PSD-ul un partid odios nu mi se pare de comentat în sine. Asta face parte din zona sfântă a opţiunii personale. Dar alergia lui la pluralism merge mult mai departe. Tăriceanu a fost om bun până când s-a despărţit de Băsescu. Apoi a devenit un om rău şi tinde acum şi el spre odios, dacă stă de vorbă cu PSD-ul. În vreme ce aranjează, în acest fel, soldăţeii de plumb ai politicii româneşti, poetul nu vede nici un moment răul care se adună pe propria parte a baricadei. Fiinţa lui morală nu intră nici o clipă în alertă când vine vorba despre casa din Mihăileanu, pe care un anumit primar şi-a repartizat-o singur, sau despre un anumit preşedinte care se asociază, la vedere, cu evazioniştii tutunului, cu profitorii asfaltului, ai parcărilor sau ai bordurilor. Nu are nici un frison nici măcar atunci când află că dispariţia flotei comerciale reprezintă, din punctul de vedere al justiţiei române, un prejudiciu zero.

    Definind PRM drept un (alt) rău absolut, poetul se face că nu ştie că idolul său a devenit preşedinte cu voturile acestui partid. Motivul e simplu: Traian Băsescu e binele absolut şi are voie să apeleze copios la „strategia leninistă a tovarăşilor de drum”. Ceilalţi nu au voie nici măcar să stea de vorbă unii cu alţii. Dacă fac asta, e vorba despre „ura faţă de un singur om”.

    Sunt convins că domnul Cărtărescu are o poziţie clară şi radicală faţă de „scriitorii de curte” cu care s-a înconjurat cândva Nicolae Ceauşescu. Această poziţie nu l-a împiedicat să devină el însuşi, definitiv, un scriitor de curte. Ca să fie constant cu sine însuşi va trebui să laude în săptămânile următoare prestaţia politică a Elenei Băsescu şi cariera universitară a Elenei Udrea. Şi să-şi asume tot ce va face şeful statului în lunile care vin. Oricât de nociv sau oricât de ridicol, oricât de maculat de nepotism sau de cârdăşii. Pentru că el i-a acordat un cec în alb, l-a definit scolastic drept omul definitiv al binelui şi i-a afurisit pe toţi cei care, la un moment sau altul, au atras atenţia asupra derapajelor sale.

    Sunt convins că Mircea Cărtărescu va avea parte de o posteritate literară admirativă, dar biografia lui va fi marcată şi de publicistica servilă la care mă refer aici şi care nu seamănă deloc cu cea semnată, cândva, de un Eminescu mereu neliniştit şi mereu vitriolant. În ce le priveşte, marile premii literare mondiale – şi ştiţi la ce mă refer – răsplătesc în această epocă marile condeie care apără mari cauze. Să fie Traian Băsescu o cauză pe măsura acestui condei?

  39. 39 Aya martie 13, 2008 la 2:53 am

    Replica mea la Editorialu’ din Jurnalu’:

    SENSIBILITATEA ARTISTICA SI FASCINATIA DICTATURII

    Imi place cum scrie Mircea Cartarescu.
    Daca as spune doar atat, nu as exprima prea mult.
    Pentru mine, Mircea Cartarescu (poetul, scriitorul) inseamna o stare.

    As putea spune: asta, doar despre artistul Cartarescu. Dar, nu e asa. Lucrurile sunt mult mai complexe.
    Doar aparent paradoxal, intre sensibilitatea artistica si admiratia fata de dictatura exista o „punte” inexplicabila logic.

    Cineva spunea ca daca dai rezolvarea problemelor societatii pe mana unui intelectual pur, rezultatul va fi o dictatura perfecta.
    In cazul multor artisti valorosi (in special, poeti, prozatori, dramaturigi de mare talent dar si filozofi, esteticieni) apare o ciudatenie: atractia lor irepresibila- as spune-admiratia limpede, nejucata, fata de un dictator (sau fata de un personaj aflat in varful ierarhiei sociale care are structura de dictator) si, intr-o forma idealizata, fata de rezolvarea transanta, „de stilet”- maniera specifica dictaturii- a oricarei probleme care tine de societate.

    De exemplu, Mussolini (cel ridiculizat de Chaplin) si fascismul sau au fascinat intelectuali de marca.
    Poeti de mare sensibilitate (Jean Cocteau, T.S.Eliot- laureat al Premiului Nobel); filozofi ( Martin Heidegger, Benedetto Croce- sub a carui estetica a debutat filozofic secolul XX); dramaturigi colosali, precum Luigi Pirandello (laureat al Premiului Nobel pentru Literatura); romancieri de forta (Ferdinand Celine)- enumerarea poate continua, de exemplu, cu Giovanni Gentile, Oswald Spengler si altii- au fost toti sustinatori convinsi ai lui Mussolini si ai dictaturii fascinste (Spengler chiar spunea: „in ultimul ceas, civilizatia a fost totdeauna salvata de un pluton de soldati”- halucinanta expresie legitimanta a dictaturii).

    In Romania, legionarismul (formula tipica de dictatura, sub toate aspectele) a avut sustinatori convinsi in poeti precum Radu Gyr, Aron Cotrus, Vasile Posteuca, Nichifor Crainic- pentru a nu mai discuta de asocierea cu si sustinerea de bunavoie, din convingere, a acestui cutremurator fenomen totalitar, de catre minti stralucitoare precum Eliade, Noica. La care trebuie adugate figuri universitare de prestigiu intre care Nae Ionescu se distinge, fara indoiala.

    Inexplicabil, aceasta atractie magnetica a marilor artisti si a mintilor de exceptie catre dictatori si dictatura se perpetueaza.
    Dar cel mai ciudat este ca toti, dupa ce vor fi identificat „obiectul atractiei dictatoriale”, scriu texte (publicate apoi in jurnale)- invariabil laudative fata de dictatura si dictatorul in cauza, fara ca acele materiale sa fie expresia talentului lor (dimpotriva!).
    In opinia mea, acest aspect ar merita sutiat cu atentie (nu e urma de ironie in afirmatia mea).

    Cred ca nici sustinatorii lui Basescu nu neaga faptul ca acesta are structura de dictator- chiar daca „barierele” legilor romanesti si obligatoria „poza” de democrat (presedinte al unui stat democratic) il impiedica sa modifice intregul sistem al Romaniei intr-o dictatura.

    Remarcabilul poet Mircea Cartarescu resimte, fata de Traian Basescu si fata de stilul sau dictatorial, aceeasi atractie pe care au resimtit-o, pentru Mussolini, Cocteau si Eliot. Si, a intrat in „morisca” manifestarilor specifice acelei atractii.

  40. 40 Mihnea Georgescu martie 13, 2008 la 6:44 am

    @Aya

    Mulţumesc!

  41. 41 Leo martie 13, 2008 la 8:56 am

    @ Bibliotecaru
    V-aţi gândit că, în neputinţa de a nu fi de acord cu răceala purităţii de diamant a construcţiilor dvs logice – prea puţin mai contează dacă prezintă şi faţetare silogistică sau sunt abia desprinse din masa gemă în care a dospit el, diamantul – o minte mult mai puţin sofisticată ca a dvs ar putea să cadă năucită în faţa „descoperirii” unui ou al lui Columb: să fie oare chiar suficient să transformăm cartea de istorie într-un rug al uitării la care să-l condamnăm pe Avram Iancu pentru a reînvia în revanşarda ungară dorinţa de a îmbrăţişa frăţietatea atâtor naţii ce şi-au împletit destinele pe acest spaţiu mioritic fără să simtă vreo alta nevoia de izolare în turnul de fildeş al metempsihozei în… secui?
    Suprem sacrificiu pentru un bibliotecar, să vină să propună un rug de cărţi pentru mântuirea celor ce-şi clădesc cultura pe… sloganuri…

  42. 42 ion adrian martie 13, 2008 la 3:38 pm

    @Neinfectat:
    1. E nostima varianta istorica a unui alt procent la Yalta si desi acest procent era imposibil de obtinut daca prin absurd s-ar fi obtinut cred ca Iliescu nu ajungea in Kazahstan sau aiurea ci iesea un inginer si ar fi fost pritr-un partid poate chiar in zonele de varf. Oricum nu putea ajunge atat de sus caci nu ar fi anvut o concurenta lipsa prin asta intelegand elitele intelectuale distruse de dragii lui prieteni sovetici;
    2. Manuela are dreptate, te-ai inspirat de mai multe ori fara sa citezi(nu am semnalat ca fondul era acceptabil si pe mine nu ma intereseaza in primul rand emitatorul ci emisiunea), si eu am facut-o o singura data, dar in scop de test(testul a reusit nimeni nespunand nimic) caci mie imi place sa citez dar in schimb pe mine ma fura cam toti fara sa ma citieze(lipsa mea de notorietate care ii acopera pe acesti epigoni provinciali in a fura fara jena). Deci citeaza fara complexe .Este important sa fi documentat si sa evaluezi corect sursele de inspiratie.

  43. 43 ion adrian martie 13, 2008 la 3:55 pm

    @AYA,
    Totusi elimini complect posibilitatea pentru cei de azi, care unii au experimentat pe pielea lor din dictaturile trecutului, unii personal si altii prin sensibilitate si imaginatie, ca sa-l prefere pe B., pe care poate just sau poate poate eronat, nu-l vad ca pe un dictator sau nu-i sperie unele din inclinatiile lui mai ferme care sunt totusi acoperite de sloganuri la care vibreaza si sensibilitatea lor si sa recunoastem a oricarui om cinstit (daca lasam deoparte o alta realitate, doar posibila, din spatele cortinii), sa-l prefere spun, altora care nu au dovedit prin nimic, decat mai ales prin vorbe, de multe ori calpe si de tipul celor de pe la invatamintul ideologic al epocii trecute, ca cred ei ca ar constituie adevaratul sau oricum mult mai marele pericol in imediat?
    Asta este problema noastra de optiune foarte dificila: care este calea adevarului si nu o, astazi cred ca inactuala, inclinare spre totalitarism.
    De fapt marele totalitarism care ne paste in viitor si el este in firea omului mai ales a celui parvenit, rau, complexat si prost, este cel al „corectitudinii politice” deformate cat cuprinde.
    Cred ca asta este testul viitorului: cat esti de corect politic ca sa vad spre ce tinzi.
    Cu aceiasi prietenie

  44. 44 ion adrian martie 13, 2008 la 9:16 pm

    ERATA: …care cred ei… si nu …ca cred ei…

  45. 45 ion adrian martie 13, 2008 la 9:18 pm

    PS: Intre AN si Cartarescu se afla un bolovan numit Baroane si eu in locul lui nu m-as pune cu un condei de aceasta talie…

  46. 46 cezarpesclevei martie 13, 2008 la 11:51 pm

    D-le Năstase, după-amiaza asta m-aţi surprins într-un mod plăcut când aţi spus printre altele că „noi trebuie să folosim statutul pe care îl avem în UE în interes naţional.” Începeţi să gândiţi ca o persoană, nu ca un individ, prin persoană putând defini fiinţa în relaţie cu celălalt – în acest caz cu o naţiune. Individul se defineşte prin sine însuşi si are în vedere doar interesul său, fără a avea în vedere fiinţa aproapelui.

  47. 47 Aya martie 14, 2008 la 2:21 am

    @

    Ion Adrian

    Daca vei reciti cu atentie editorialul lui Adrian Nastase vei vedea ca e scris de pe pozitia celui care il admira pe artistul Cartarescu.
    Am certitudinea ca nu e nevoie de analiza pe text pentru ca tu sa realizezi acest lucru, daca vei reciti cu atentie, asa cum ti-am sugerat.

    Editorialul nu e o „declaratie de razboi”- ci sublinierea unui aspect, ce-i drept, socant (dar prezent in istorie).
    Este motivul pentru care am replicat facand recurs la (logic) inexplicabila pozitionare a unor maestri ai condeiului, talente colosale, ganditori de referinta care au sustinut, deliberat (subliniez!) dictatori si formele acestora de dictatura.
    Mai mult, felul in care au facut acest lucru (in mod manifest) a fost halucinant, in sensul ca au scris (si publicat) texte de sustinere despre care, din respect fata de reperele pe care aceia le reprezinta in cultura, ma abtin sa le cataloghez. Bref: textele laudative, de sustinere, nu erau, sub nici o forma, expresia valorii autorilor lor!
    Mircea Cartarescu a intrat in aceasta „morisca atitudinala”.

    In ceea ce urmeaza nu discut daca un anumit lucru este bun sau rau, daca urmarile pe termen scurt, mediu sau lung sunt benefice sau nu.
    Pur si simplu observ.

    Este evident ca Basescu are structura de dictator.
    Daca nu ar fi avut-o, nu ar fi putut fi „lup de mare”.
    Un echipaj format din indivizi deloc „selectati” dupa criteriul „cuminteniei” sau „victoriei ratiunii asupra temperamentului” nu poate fi tinut, in frau, in largul marii, unde nu exista „batalion de aparare”, de un capitan de vapor, altfel decat prin forta personala de a se impune.
    Acolo nu are efect discursul argumentat logic, ci capacitatea structurala de a domina.
    Nici macar forta fizica nu ar rezolva problema, ci doar proprietatea de a te impune in fata unor exemplare carora temperamentul le-o ia firesc inaintea ratiunii si al caror spirit nu e cizelat de lecturi si ganduri subtile.
    Pentru a domina astfel de indivizi in largul marii -si, poate, mai mult, in porturile unde ancora nava- trebuie sa ai structura de dictator.
    Aceasta este, indiscutabil, structura lui Traian Basescu.

    Ce tendinta poate avea cineva care are structura de dictator si care ajunge in fruntea unui stat decat sa transforme sistemul intr-o dictatua (chiar „cosmetizata”)?
    Repet, o spun doar constatand.

    Sigur, mi se poate replica prin aceea ca in istorie au existat dictatori care au adus tarii lor gloria.
    Napoleon Bonaparte e exemplul cel mai elocvent.
    (Sub nici o forma nu poate veni cineva sa argumenteze ca Napoleon I nu a fost un dictator si ca, in timpul sau, in Franta nu a fost dictatura!).

    Franta a dobandit, in epoca, un prestigiu si o forta imense.
    A fost adorat de poporul francez- iar mormantul sau de la Domul Invalizilor, unde Napoleon a ajuns foarte tarziu, „repatriat post-mortem” din exil, e cea mai buna dovada a felului in care s-au raportat, la el, francezii (si inca se raporteaza astfel!).

    Istoria consemneaza cum au fost primite ramasitele pamantesti ale lui Napoleon I, cand au ajuns in Franta (in urma diligentelor fiului sau nelegitim, Walewski).
    Veteranii, unii in baston sau in carje, cu decoratiile pe piept, au venit, din toate colturile Frantei, sa intampine vasul care aducea ce mai ramasese din Napoleon I.
    Au urmat pe jos cortegiul funerar, unii gasindu-si sfarsitul pe acest drum.
    Li s-au alaturat tineri si maturi civili. O impresionanta procesiune spontana care spune tot, prin sine.
    Tot drumul, pana la Paris- si in timpul fastuoasei inmormantari- a rasunat strigatul :”Vive l’empereur!” de parca Napoleon ar fi fost in viata.
    Adevarul e ca ramasese si a ramas viu pentru francezi.
    Si tot adevarat e ca Franta a cunoscut grandoarea sub Napoleon, dictatorul.

    Departe de mine sa fac elogiul dictaturii.
    Dar, ceea ce am spus e un adevar istoric, despre un dictor si despre o dictatura.

    Desigur, dictatori au fost si Mussolini, Hitler- sub o forma diferita, Ceausescu (sigur ca enumerarea poate continua).
    Toti acestia au facut rau imens poporului lor- Hitler, chiar omenirii.
    Dar- pentru a ramane la Hitler- de dragul adevarului trebuie recunoscut ca Germania a fost, in acea perioada, o forta si un reper al fortei (nu discut de ororile lui Hitler- asa ceva nu trebuie sa se repete vreodata).

    Depinde din ce perspectiva privim problema.

    Revenind, negarea structurii dictatoriale a lui Basescu nu schimba realitatea.
    A nega faptul ca exceptionalul artist Mircea Cartarescu a contractat aceasi „boala” (simptomele sunt evidente) prin raportare la Basescu cu, de exemplu, Cocteau si Eliott fata de Mussolini, ar insemna negarea realitatii.
    In aceasta „cheie” trebuie citit si inteles editorialul lui Adrian Nastase.

    P.S.
    Desi il admir, inca din copilarie, pe Napoleon I (cand am ajuns prima oara la Paris am mers la Domul Invalizilor si m-am surprins gandind: „Iata, am venit, in sfarsit, mon Empereur”) modelele mele nu sunt din aria dictaturii.

    Ma atrag „un” Pic, „un” Leonardo…

  48. 48 Aya martie 14, 2008 la 2:31 am

    @

    Ion Adrian

    P.S.2
    Ai dreptate, pe fond, in legatura cu „corectitudinea politica”.
    Deja, americanii au facut imense greseli pornind de la aceast- hai sa-i spunem, desi impropriu (intrucat defineste o incoerenta(- concept.
    Unii dintre ei (ma refer la nume a caror voce are influenta) realizeaza acest lucru.

  49. 49 ion adrian martie 14, 2008 la 10:56 am

    @AYA,
    Eu totusi am spus altceva referitor la ipoteza: intelectual implica aproape prin definitie o admiratie interna fata de dictator.
    Poate daca ar fi sa mai nuantez as spune ca sa totusi o concesie, ca un intelectual nefiind un om de actiune admira si crede ca se complecteaza cu omul de actiune cum este intr-adevar „un lup de mare”, dar intre omul de actiune si dictator este o cale lunga si apoi intre un dictator de tip Salazar (o sa-ti odata spun povestea felului in care aproape a fost fortat Salazar sa devina dictator si cum a refuzat acest lucru Averescu), Franco, si niste paranoici bolnavi de putere precum Nero, Lenin, Stalin, Hitler, Pol Pot, Ceausescu este o diferenta enorma.

  50. 50 Draghi Puterity martie 14, 2008 la 2:24 pm

    @Aya

    Legat de dictatura si tentatia totalitarismului. E o solutie cu costuri (nu doar sociale) imense si care da rezultate, in cel mai bun caz, doar pe termen scurt (la scara istorica).

    @Nastase

    Legat de contradictia din aversiunea lui Cartararescu fatza de PRM, ea e motivata de loviturile sub centura pe care i le aplica Vadim in mod regulat (de ex. numindul peiorativ Cacartararescu sau gratulandu-l cu epitete ornante in stiul sau inconfundabil).

    Cred ca asta e cheia care ne permite sa il intelegem pe Cartararescu.

    Dilema care razbate printre randurile dumneavoastra cred ca e gresita. Nu exista de fapt un Cartararescu politic, cu o viziune sau un crez politic. Exista doar, ceea ce din pacate pare sa fie emblema unei mari parti a elitei romanesti, un lichelism fara margini. Un lichelism care pe mine cel putin ma impiedica sa imi si pun problema talentului. Talentul adevarat e dupa mine de inspiratie divina. Ori el nu poate coexista cu lichelismul.

    In concluzie, la Cartararescu nu avem de a face cu un talent autentic ci doar cu o impostura destul de abil deghizata intr-o forma atipica care ne surprinde dar nu ne atinge cu adevarat sufletul.

  51. 51 ion adrian martie 14, 2008 la 10:20 pm

    Da sigur autenticile talente si mari in acelasi timp sunt Vadim si Paunescu. De gustibus…

  52. 52 eugeno martie 15, 2008 la 6:34 pm

    @ cezarpesclevei

    Iar?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: