Lista de proiecte : 1. Sistem public de pensii pentru agricultori

Multi dintre voi mi-au reprosat faptul ca raspund unor atacuri din presa sau comentez prea mult acuzatiile din dosarele instrumentate de procurorii DNA, in loc sa propun pentru dezbatere proiecte de interes mai larg. Dintr-un anumit punct de vedere, cred ca e intemeiata aceasta observatie.

Va propun, de aceea, ca in paralel cu comentariile cotidiene, conjuncturale, sa discutam, pe blog, si unele proiecte politice, economice sau sociale.

Astazi, va sugerez sa dezbatem un proiect de sistem public de pensii  pentru agricultori. Probabil stiti, in Romania nu exista un astfel de sistem ci doar niste ajutoare lunare din bugetul de stat. Modelul propus de mine – un model mutual,  inspirat din sistemul francez – ar raspunde si unei cerinte de ordonare legislativa din partea Uniunii europene. Proiectul de lege se afla in dezbatere la Senat, a obtinut deja avizul Comisiei de buget-finante si astazi va fi examinat de Comisia pentru munca. Sper sa nu apara complicatii pe parcurs. Am prezentat, la comisii, si implicatiile financiare pe urmatorii ani.

Sistem de pensii pentru agricultori

PREZENTARE

1. Oportunitate:
În prezent:
a. O categorie de populaţie (agricultorii activi) contribuie la un sistem de asigurări sociale pentru a alimenta pensiile altor categorii sociale, ei fiind plătiţi din bugetul de stat
b. Doar 2,5 % din agricultorii de vârstă activă îşi asigură riscul îmbătrânirii, restul segmentului fiind descoperit şi pe cale de consecinţă lipsit de venitul de înlocuire, adică de pensie.

2. Principiile sistemului de asigurări pentru agricultori:
a. mutualitate cu statul, în cadrul unui model social inclusiv;
b. participare obligatorie a tuturor persoanelor fizice ce au domiciliul temporar sau definitiv în mediul rural, desfăşoară activităţi agricole în gospodăria proprie, activităţi private în domeniul forestier, zootehnic sau piscicol şi care nu beneficiază de contracte de muncă, nu urmează cursuri de învăţământ şi au vârste cuprinse între 25 şi 57 ani femeile şi 25 şi 62 ani bărbaţii. Pot fi asiguraţi şi tineri cuprinşi între 16 şi 25 ani, opţional.
c. contribuţii depuse lunar, trimestrial, semestrial sau anual, în baza unei declaraţii făcute pentru anul calendarustic următor, în care asiguratul se angajează să achite în anul ce urmează una din cele 5 tipuri de contribuţii lunare. Contribuţiile se depun în conturi individuale, unde se înregistrează şi partea datorată de partenerul-stat, dublă decât cea individuală. Stagiul complet de cotizare este de 25 şi 30 ani pentru femei, respectiv bărbaţi.
d. pensii calculate pe baza unităţilor de contribuţie adunate în perioada vieţii active şi a valorii unităţii de contribuţie stabilită anual prin legea bugetului asigurărilor sociale, între anumite limite conexate cu salariul minim brut garantat în plată pe economie. Contribuţiile lunare datorate sunt de 5 feluri, pe o scala de la 1 la 5, în timp ce pensiile corespunzătoare se plasează pe o scală de la 1 la 3. Pentru un salariu minim brut garantat în plată de 540 lei, pensia pentru limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare nu poate fi mai mică de 194 lei sau mai mare de 583 lei.
Perioada minimă necesară acordării unei pensii este de 10 ani.
Există toate categoriile de pensii din sistemul public: pensii de invaliditate, de urmaş, anticipate.
e. în afara pensiilor, asiguraţii au dreptul şi la alte prestaţii ce decurg din calitatea de asigurat, cum ar fi: îndemnizaţie pentru creşterea copilului până la 2(3) ani, prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea capacităţii de muncă în cadrul unor prevederi din contractul cadru la legea ASS, ajutor de deces. Aceste drepturi sunt condiţionate de plata contribuţiei timp de cel puţin un an.

3. Structură.
Sistemul de pensii pentru agricultori este alcătuit pe modelul bugetului de asigurări sociale pentru şomaj. Acesta este administrat prin Departamentul de pensii pentru agricultori din cadrul CNPAS care are drept structuri locale, casele teritoriale de pensii pentru agricultori.

4. Fundamentare.
Am elaborat modelul evoluţiei cheltuielilor bugetului de stat cu pensiile agricultorilor, atât cele aflate acum în plată cât şi cele ce vor intra în plată începând cu 2009, pe baza prezentei legi. Propunerea legislativă are ataşat modelul ce are la bază parametri din luna mai 2007. În paralel am efectuat şi un model la zi, care ia în considerare majorarea pensiilor agricultorilor din luna septembrie, cât şi un salariu minim pe economie de 540 lei. Ambele modele au fundamentate cheltuielile şi veniturile bugetului pensiilor pentru agricultori şi ale bugetului de stat până în anul 2024.

5. Noutăţi de menţionat:
• Agricultori în vârstă, care au stagii incomplete pentru obţinerea unei pensii pe legea 19/2000 sau agricultori care nu au contribuit niciodată, au ocazia să plătească retroactiv contribuţia necesară obţinerii unei pensii minime de 10 ani, în decurs de 2 ani. Astfel, agricultorii din zonele necooperativizate sau foştii salariaţi cu stagii incomplete la stat, stabiliţi la sat pot obţine o pensie şi îşi pot asigura bătrâneţea într-un mod cuviincios şi simplu.
• Femeile care locuiesc în mediul rural şi care se asigură în acest sistem beneficiază de îndemnizaţie lunară pentru creşterea copilului până la 2 ani, în cuantum de 600 lei, legea având astfel şi un caracter important favorabil politicii demografice. Această măsură presupune un efort bugetar de 2,68 mld lei anual

Reclame

94 Responses to “Lista de proiecte : 1. Sistem public de pensii pentru agricultori”


  1. 1 Marius Visan octombrie 31, 2007 la 2:23 pm

    Suna interesant, daca ar ajunge si sa se materializeze ar fi ceva. Felicitari pt initiativa!

  2. 2 Ana octombrie 31, 2007 la 3:08 pm

    Intre timp, indemnizatia pentru crestere copilului pana la varsta de 2(3) ani a iesit din sistemul asigurarilor sociale de stat si a trecut in sistemul prestatiilor finantate de la bugetul de stat, ca efect al OUG nr.148/2005.

    Conditia accesarii acestui drept este ca parintele respectiv sa fi obtinut in ultimele 12 luni vnituri profesionale, supuse impozitarii de gen.

    Desigur, initiativa dumenavoasta fiind depusa anterior aparitiei ordonantei, nu putea avea in vedere aceasta schimbare in sistem. Dar poate fi amendata corespunzator in Senat sau in Camera Deputatilor.
    Speram sa fiti foarte prezent la dezbaterea propunerii si sa o faceti cunoscute prin toate mijloacele. Este o solutie pentru problemele multor cetateni.
    Felicitari!

  3. 3 Instalatorul octombrie 31, 2007 la 3:13 pm

    SI CE JAVRA VINE DE LA CLUJ! As fi dorit, dupa cele doua postari de ieri, sa reintru in tacere si in treburile mele curente din care imi cistig si eu cornul si laptele. Interviul dlui Vasile Dincu ma indeamna din nou la comentariu. Am cunoscut Clujul, e adevarat ca nu am mai fost acolo dupa anul 2000: un oras curat, cu oameni frumosi si, mai ales, cu o impresionanta doza de bun simt. Dl Dincu reuseste sa-mi spulbere acest reper uman pe care il credeam deosebit, care era clujeanul. Nu stiu, nefiind din zona stingii, ce este dl Dincu, sociolog, politolog ori altceva, da dupa exprimarile de vinzator la alimentara il banuiesc ca nu este ceea ce pretinde a fi. Interviul sau merita luat la bucatica. Haide, dle Dincu, sa-ti iau declaratiile la bani marunti, in timp ce dl Mircea G. isi ascute bisturiul pentru operatiile de tiroida prin care sa faca curatenie in pesedeu.
    „Partidele joaca haotic, dupa o partitura…”, ne zice dl Dincu. Dincule, dupa partitura se cinta, nu se joaca! Iar daca partidele cinta, apoi cinta dupa partituri, bre, ca este mai multe (dar zicem este fiindca e sub 50)…., iar partitura ori partiturile sunt scrise de unul ori mai multi compozitori, nea! Cine e compozitorul care a scris partitura, dle Dincu, asta nu ne zici? …”care nu are prea mare legatura cu interesul national”, continua dl Dincu. Dar una mica-mititica are, nu? „nomenclatura rosie si noua oligarhie” Nomenclatura rosie, dle Dincu, din motive de virsta, se indreapta agale spre cimitire, dara sa se apropie de noua oligarhie. Asa ca, dle Dincu, nomenclatura dumitale rosie are numai un nume, Ion Iliescu. Doar ca matale te cam joci cu cuvintele si nu realizezi, in marea ta intelepciune, ca PSD si-a luat culoarea rosie sub dl Geoana, iar dl Ponta mai si initia portul tricourilor cu Che Guevara, ceea ce trimite la ideea ca nomenclatura rosie ar fi de fapt noua nomenclatura pesedista, adica dnii Geoana, Ponta, Rus,…mai domol doctore, unde dai si unde crapa. „A se vedea cum si cine…” Mai tineti minte raspunsurile tipice ale vinzatorului de alimentara? „Avem numai ce se vede!” un raspuns impersonal, neangajant si totodata nepoliticos. Adica dl Dincu nu ne zice cine ar trebui sa vada, o lasa atirnata si trimite cititorul la naiba – si ne mai baga si o exprimare aiuritoare care ar putea fi luata ca un infinitiv reflexiv, care sporeste si mai mult confuzia, poate ca dl Dincu zice ca doar acei cum si cine ar trebui sa se vada (ei) cum si cine a sustinut… Parca am de-a face cu misterioasa poezie „De ce eu/Cind ai intrat/ In parc/Ai iesit/Cind am intrat/Eu in parc?” …”dar cred totusi” dom’le, un politician roman care nu vorbeste cu dar-totusi nu e unul adevarat, aici dl Dincu ne confirma, este un politician roman veritabil, asteptam si virful de finete, adica exprimarea cu dar-insa-totusi, perla exprimarii in politica. „Taranisti nu au avut bani si au fost prea rigizi politic.” Hai,ma Dincule, pe cine crezi tu ca pacalesti? De aia au cazut taranistii? Da’ de Ciumara, cind a zis la televizor ca pot sa moara un milion de romani – fraza dupa care orice ministru onest pleca acasa si-si tragea un glonte in cap – iti amintesti? De combinatele de porci iti amintesti? Nu-ti mai zic de multe altele ca sa fac economie de timp, mustaciosule. „Este pacat ca au iesit de pe scena politica”, sa mori tu, Dincule? „se îndoaie cum bate vântul”: se indoaie dupa cum bate vintul, mai Soci Ologule, mai Polit Ologule,…”tradeaza orice cauza a liberalismului pentru a ramâne la putere” uite singura fraza adevarata din tot interviul, dl Dincu e totusi un performer, avem politicieni care reusesc interviuri fara nici o fraza adevarata. „Nu am demisionat din echipa de prea multa satisfactie. Dar nici nu as vrea ca istoria sa faca pasi înapoi”: sa observam ca dl Dincu pare a fi demisionat de satisfactie: nu prea multa, dar ceva satisfactie trebuie sa fi fost. Mai observ ca dumnealui isi acorda o importanta mega, nu timpul, ci de-a dreptul istoria ar trebui sa faca pasi inapoi. Si de ce sa faca istoria pasi inapoi? Ah, mi-am dat seama, mi s-a luat pinza de pe ochi: acum, dupa ce dl Dincu nu mai e VP, istoria a facut pasi inainte. Doamne, ce aiuritor! Ar rezulta ca foarte bine ca PSD nu-l mai are VP pe dl Dincu, dupa propria exprimare, adica foarte bine ca pesede a scapat de el. Nici n-am trecut de introducere si sunt deja coplesit de ce neuroni si sinapse are dl Dincu, de interviul sau ca un far in intuneric, ca un odgon rosu calauzitor, de exprimarea sa clara si precisa. Hai sa trec la un nivel superior, la o analiza ideatica a magistralului sau dialog cu reporterul. „Trebuie sa eliminam paralelismele de autoritate si toate formele de leadership artificial.” Dle Dincu, prin interviul dumitale nu doresti sa te arati ca o autoritate paralela, fiindca autoritatea neparalela ar trebui sa fie multiubitul si stimatul Mircea G.? Ei, dle Dincu, atunci trebuie sa fii si dumneata eliminat. Dar grozavia ideatica vine de-abia de acum: trebuie eliminate formele de leadership artificial ( ce subtil ne arata dl Dincu ca citeste un dictionar roman-englez inainte de culacare, ca sa adoarma); sa-mi trag un pic sufletul: artificial inseamna facut de mina omului si cumva opus naturalului. Ei bine, stimati domni, conceptia despre leadership (conducere, pentru prostimea care nu are cultura de dictionar) este ca leadership-ul in pesedeu trebuie sa fie unul natural. Hopa, dar dl Mircea G. a fost ales presedinte la un congres, adica de mina omului, si nu pe o cale naturala, de exemplu ca o recunoastere a unei forte ori virilitati peste cea a celorlalti pesedisti. Inteleg deci ca dl Dincu este un contestatar al dlui Mircea G., facut presedinte de miinile reprezentantilor la congres. Dar cum ar fi un „leadership” ( doamne, ce-mi place chestia cu ship, adica nava!) natural in pesede, concept care pare a fi unul calauzitor pentru dl Dincu? Cumva o cafteala intr-un ring intre toti candidatii dezbracati la bustul gol (in corpore sano), urmat de un concurs de intrebari (mens sana)? Ori pe baza unui clasament facut de organizatia de femei din PSD? „Trebuie pastrati batrânii intelepti, dar eliminate javrele batrâne” -uite in sfirsit fraza de CNN! Dle Dincu, vei intra in posteritate si multumeste-mi ca am o proprietate a cuvintelor mai buna ca a matale, daca era s-o zici mata sigur ziceai de intrare in posterior in loc de posteritate. Ce mai. Hai la digestie cu ea. PSD are un singur batrin intelept: Ion Iliescu. Iar printre javrele batrine se numara cu siguranta tot Ion Iliescu (dar am vazut ca si dl Dincu este incaruntit, o fi si el o javra batrina? Ei, aici dl Dincu va reveni pentru a discuta in extenso conceptele de batrin si de batrin pesedist). Claritate si finete din nou remarcabile ale dlui Dincu: sa-l pastram pe dl Iliescu, dar sa-l dam totodata afara! Sa mai trec peste alte minunatii maiastru spuse de dl Dincu (maiastrule!), cum ar fi aceea a terminarii scursorilor vechiului regim (nu scursurile? si daca in vechiul regim nu au fost scursuri, atunci nu-i terminati, nu? Si care este vechiul regim? Cel al dlui Iliescu? Cel al dlui Constantinescu? Cel al FSN? Cel de dinainte de 1989? Misterele Clujului!), dar si peste multe altele (cite doua pe fraza) ca sa ajung la opinia dlui Dincu despre dl Mircea G. „Nimeni nu este valoros în sine”, adica, dle Geoana, dl Dincu v-a tras-o, nu sunteti o valoare. Dar ca sa va consolez un pic, sa ne aducem aminte de economia politica din lyceu (cu y ca o replica la leadership-ul dlui Dincu, ce eu nu sunt cult?), unde printre chestiile cu tov.NC a spus, ni s-a zis nu doar despre valoare ci si despre valoarea de intrebuintare. Ei bine, dle Geoana, dl Dincu va contesta numai valoarea, nu si valoarea de intrebuintare pe care fara indoiala ca o aveti. Sa mai observam ceva inainte de a-l trasni cu barda pe dl Dincu, dupa ce l-am tot gidilat la talpi. Nu oricine in politica romaneasca isi permite sa faca pe cineva javra batrina. De pilda, eu nu-mi pot permite sa-i zic asa dlui Nastase. Ca sa poti zice in politica romaneasca javra batrina cuiva, trebuie sa parcurgi mai multe etape: mai intii trebuie sa strigi in cor numele viitoarei javre batrine la intruniri si congrese si sa te exprimi la adresa lui cu „stralucitul”, „locomotiva” – ori chiar „racheta”, am auzit cu urechile mele, partidului, sa te inghesui ca sa fii sub privirile persoanei ca sa te tina minte cind s-or imparti slujbele; apoi, cind partidul ajunge la guvernare, trebuie sa te pui tare pe furat la adapostul numelui persoanei respective, sa mergi in vama pentru marfurile tale si sa ceri scutire de vama zicind ca ar fi pentru el, sa pui la cale afaceri veroase in provincie zicind localnicilor ca asa vrea el si ca sa nu se ia dupa declaratiile oficiale ca alea-s de ochii lumii, sa ceri spagi de milioane de dolari zicind ca-s tot pentru el; apoi, cind electorii satui de partidul vostru va inlatura de la guvernare si te convingi ca „stralucitul, locomotiva” de ieri nu te mai poate readuce la cornul abundentei, ei bine, atunci ai ajuns in etapa finala, in care ii poti spune, de la adapostul unei averi pentru cinci generatii, stropind cu scuipati, javra batrina. Dle Dincu, hai sa nu ne mai lungim, pur si simplu noi suntem mai destepti decit dumneavoastra ceea ce desigur ne provoaca frustrari, fiindca ierarhia nu e una naturala, cum o doriti dumneavoastra: in mod natural, noi ar trebui sa fim mult deasupra dumneavoastra. Nu avem nevoie de pagini intregi de ziar in care sa ne dam combinatii intre Petrache Lupu si McCarty ca sa o zicem in citeva vorbe: voi stiti ca PSD va obtine un scor la europene la jumatatea scorului de la fostele parlamentare, in cel mai bun caz si ca pesedistii vor fi foarte nemultumiti, iar scaunul dlui Geoana va fi in mare pericol. Ca urmare, va ginditi sa o luati inaintea nemultumirilor si sa luati capetele dlor Iliescu si Nastase, cu mentiunea ca s-ar putea sa-l pastrati pe dl Iliescu daca-si pune lacat la gura, ca sa-l aratati in vitrina partidului. Asta va rezolva doua lucruri: va institui teroarea (disciplina, cum ziceti voi) in pesedeu si toti vor fi mucles si, al doilea, va trimite pe dnii Iliescu si Nastase sa-si faca partid in plina campanie electorala, cu consecinta ca nu vor avea timp sa mai ia si procente in alegeri, mai ales daca vor fi si nitel faultati la numararea voturilor. Ca urmare, noua pravalie politica va apare ca lipsita de priza la popor, desi, in mod normal, un domn Geoana ramas singur leader(ship) in pesedeu nu ar aduce minimul de 5 procente, mai ales cu popularitatea voastra electorala in Transilvania. Ar mai trebui sa mai scapati si de jupin Mitrea si de prezumatul cuscru prezidential. Daca mai si reusiti cupla cu votul ‘totul sau nimic’, atunci dl Basescu v-ar putea rasplati cu un bonus electoral la parlamentare, prin intelegeri la turul doi, pina la nivelul a 30 de procente ( ca de aia vorbiti de ele), ceea ce v-ar permite fie o participare la guvernare, fie o opozitie confortabila, cu participare la afaceri. Asta va insemna etapa de consolidare in opozitie, adica atit timp cit dl Basescu va fi presedinte. Dupa aceea, veti putea face schimb cu prietenii pedisti, cu care ar urma sa intrati intr-o nedeclarata fratie. Ce naiba va mai complicati atit, cu interviuri cit un cearsaf, in care nu faceti decit sa va aratati gaunosenia? Pa, Dincule.

  4. 4 diogenecainele octombrie 31, 2007 la 3:35 pm

    1.Nu prea îmi dau seama cum va fi pusă în aplicare efectiv obligaţia de a contribui. Poate aici ar trebui o coordonare cu alte legi, astfel încât sustragerea de la obligaţia de plată să atragă reducerea altor beneficii.

    2. Aceasta va fi percepută ca o taxă, deci va fi nepopulară. Aş mări alte beneficii astfel încât reducerea veniturilor (uneori foarte mici) să fie compensată.

    3. Eu suplimenta masurile astea prin altceva. Desigur, ea ajută pe cei mai tineri sau mai bătrâni care sunt condamnaţi prin condiţionările sociale (ştiu, un Literatul va urla că aşa ceva nu există) să rămână în gospodări şi nu dezvoltă o activitate remunerată. Totuşi e bine ca aceşti oameni să nu perpetueze această stare care îi condamnă la înapoiere şi sărăcie. Ce scriu mai jos se va aplica în special unui segment mai tânăr şi mai dinamic al populaţiei rurale.

    E vorba de un pachet destinat dezvoltării rurale, inclusiv dezvoltării umane şi ai carui beneficiari vor fi tocmai aceşti asiguraţi. Obiectivul este de a-i pune în situaţia de a desfăşura o activitate remunerată care să le ofere mai mult decât un minim la bătrâneţe. Măsurile ar trebui să vizeze în special calificarea în anumite meserii sau dezvoltarea unei activităţi cu caracter comercial. Poate aş lega anumite beneficii, eventual create expres (chiar in aceasta lege), foarte atrăgătoare, de participarea la aceste programe. Fondurile cred că se pot obţine prin FEADR.

    Conisder acest sistem de pensii mai degrabă ca o măsură de urgenţă. Obiectivul ar trebui să fie punerea pe picior de egalitate cu alţi lucrători a celora pentru care acest lucru e imposibil astăzi. Asta ar trebui să fie legea/pachetul următor.

  5. 5 Literatul octombrie 31, 2007 la 4:07 pm

    In primul rand trebuie definita notiunea de agricultor (d.p.d.v. economic) Un tigan avea o iapa si cara cu ea la ceapa. Era un agricultor? Trebuie sa aiba pamant? Cat? Lumpenproletariatul agricol este luat in consideratie? Desigur, criteriul ar fi contributia la sistem. Dar daca salariatul agricol prefera alt sistem?
    Sa nu uitam ca noi avem 35% din forta de munca ocupata in agricultura (daca nu ma insel) Trebuie sa ajungem in timpul cel mai scurt la 10-15% sau chiar mai putin.

  6. 6 vasile ion octombrie 31, 2007 la 4:28 pm

    Foarte bine gandit, ca de obicei. partea poyitiva va fi aplicarea lui efectiva. Ar fi bine daca ati cataliya un grup de tineri PSD din judete. Eu urmaresc blogul unui astfel de tanar Mircea Dolha, care e presedinte la Baia Mare. Vad ca se ybate, dar nu cred ca are sprijin. Asta cred ca e o maaaare problema in PSD, pentru tineri si nu numai.
    Sunt multe probleme de reyolvat, si ca tot vorbeam de Dolha, vad ca a atins un subiect care pe mine personal ma intereseaya foarte mult, rromii. De ce nu ne gandim la o solutie de integrare, de ajutor chiar si printr+o oarecare coercitie. Nu se mai poate asa.
    http://mirceadolha.blogspot.com/2007/10/cartierul-anghel-din-baia-mare.html

  7. 7 Ogaru` Afghan octombrie 31, 2007 la 6:25 pm

    @instalatorul
    D-le Instalatorule e simpatic comentariul facut la scriitura lui Goebelica, desi suna ca si cum l-as compara pe Plesita cu Guderian. Mie mi-a ramas adand inradacinata in sinergia sinapselor expresia „distopii fanteziste”…o sti Goebelica si niste utopii realiste? dar cincinale trienale? Mai copie din sociologii recunoscuti? I-a multumit lui Catuneanu? Ce indice de citare are in mediul universitar extern? Dar in interiorul partidului? Se cunoaste personal cu Scufita Rosie? Cate antirabice a facut cand era mic? Mai tine minte ce surogat de CMR pregatea exilului romanesc? Ii placea expresia „laboratoarele lui Dancu”? In general, e fericit? Merge intr-o directie buna? Daca duminca viitoare ar avea loc alegeri, cati ar vota cu Dancu?

  8. 8 Bibliotecaru octombrie 31, 2007 la 6:48 pm

    Ca şi diogene, cred şi eu că problema este la colectarea fondurilor. Vorbim aici de câteva probleme. Prima problemă este cea a schimbării statutului. Pai dacă sunt agricultor până la 45 de ani şi pe urmă sunt ales primar… mai sunt agricultor. Dacă mă mut în Parlamentul României, mai sunt agricultor? Şi mai important, amărâţii aceia de la ţară nu au după ce bea apă, deşi apă e destulă când „se inundă”. Sunt vai de ei. Pentru un ţăran 100.000 de lei este cam cât este 2 ori 3 mil. prin oraş. Nu este o soluţie să-i pui la încă o plată spre statul român. Nu mai vorbesc că aici nu este vorba de impozit agricol, de impozitul pe teren sau mai ştiu eu ce. Este clar că aici nu poate funcţiona sistemul casei de pensii. Mi-am adus aminte! De la anul guvernul îi sileste pe ţărani să-şi asigure casa, cultură… alţi bani, altă distracţie. Deja ţăranii au limba scoasă şi seamănă foarte bine cu cei spânzuraţi. Poate că ar trebui ca din subvenţii să se oprească o parte din bani sau aşa ceva. Un „ceva” care să nu afecteze veniturile şi aşa puţine ale ţăranilor. Eu visez la un organism gen Organizaţia Naţională a Agricultorilor din România care să ofere asistenţă generală ţăranului român, de la solunar pentru pescuit şi starea vremii, până la asistarea ţăranului român la întocmirea dosarelor pentru obţinerea de fonduri FARE sau SAPARD sau cum se numesc fondurile astea de ar trebui să ajungă la ţăran. Un astfel de organism ar putea să administreze problema colectării fondurilor pentru pensii în măsura în care are reprezentanţi măcar în toate primăriile ţării.
    Este o reticenţă la român atunci când trebuie să dea bani la stat. Când este vorba să ia, statul este coercitiv, când trebuie să dea, statul se face că nu înţelege şi se uită în altă parte. Şi văd agentul fiscal alergând după un cioban în vârf de munte să plătească contribuţia socială şi asigurările de sănătate. Eu aş spune altfel. Să existe o valoare minimă a pensiei, fie că cineva a plătit, fie că nu. Apoi, cine a plătit să aibă în plus. Mă gândesc că pentru un cetăţean care a ajuns la vârsta pensiei, cineva a plătit pentru întreţinerea lui, că doar nu a trăit pe cracă visând la apă şi mâncare. Acel cineva a plătit şi pentru pensie. Există deja noţiunea de pensie de urmaş, fiecare este urmaşul cuiva. Eu aşa văd lucrurile, fiecare o pensie minimă la care se adaugă ce se obţine din contribuţie. O astfel de lege ar face o delimitare între o zonă a fondurilor plătite de stat, adică zona pensiei minime, şi zona plăţii Casei de Pensii. O astfel de lege ar mării automat pensiile cu valoarea pensiei minime, toată lumea ar fi fericită şi ar exista un capitol distinct în buget relativ la pensii (nu s-ar mai lua bani aiurea după cum pică la pixul ministrului de finanţe). La fel aş face şi cu asigurările medicale. În ziua de azi valoarea actului medical constă de cele mai multe ori într-o aspirină, altfel se fac analize de miliarde de lei pentru a beneficia Asigurările de statistica rezultată. Nu se poate aşa ceva. Să avem o asigurare medicală minimă de la buget care să nu fie condiţionată de plata cetăţeanului şi care acoperă zona actului medical primar, apoi dacă cineva vrea să facă diferenţa dintre un salon obişnuit şi unul de lux, să se asigure suplimentar la o casă de asigurări care să-i ofere aer condiţionat şi asistente cu halate scurte. 🙂
    Mi-aduc aminte că am citit pe undeva că rolul statului este să aibă grijă de toţi cetăţenii săi (practic să-i ţină în viaţă). Hai să fie rolul statului ăsta, să ţină în viaţă orice cetăţean al ţării, orice ar face el. Fie că este puşcăriaş, fie că rămâne fără casă (să-i asigure un acoperiş şi un blid de mâncare) fie că nu a plătit niciodată nici un ban către statul român, să-i vină totuşi o sumă de subzidenţă… Dacă românul ştie că poate supravieţui în România orice ar face, oricât de sărac ar deveni, poate că nu o să mai fie atât de stresat.
    Sunt prea mulţi săraci şi prea puţini bani. Ei asta e o problemă.
    Atunci poate e cazul să ne gândim cum poate face ţara asta bani.
    Scuze pentru alambicare şi greşeli dar cred că am inaugurat deja perioada de gripă şi sunt cu mintea în valuri.

  9. 9 Ilie octombrie 31, 2007 la 8:22 pm

    Imi pare mie sau Aya nu prea mai scrie?

  10. 10 Stefan RADOVEANU octombrie 31, 2007 la 8:25 pm

    Domnule Nastase Adrian,

    Va rog sa nu mai incercati a descoperi ROATA, a fost descoperita acum 2000 ani.

    Modelul Elvetian, pensii agricole este cel mai potrivit pentru ROMANIA.
    Aveti nevoie de detali de aplicare, de resurse sau de logistique pentru a propune ceva concret este suficient a face apel.

    La ora actuala imaginea Nastase poate fi remediata prin proiecte clare si nu proiecte politice, constatari.

    Nu uitati ati fost un fel de premier, in partidele care au guvernat Romania cca 11 ani (ofcinele post decembriste).

    Nu ati realizat, natiunea asteapta dela Adrian NASTASE nu constatari ci fapte, proiecte realizabile, ceva ce se pot simti compatrioti nostri .

    Ati inceput cu invatamantul profesional, acum cu pensiile agricole, in Romania de azi, trebuie a incepe cu inceputul, NIMIC nu s-a facut.

    Va rog, schimbati de misiune, sunteti pamântean si trebuie sa deveniti un vizionar pragmatic.

    De teoreticieni fara nimic a spune suntem deja satui.

    Stefan RADOVEANU

    NB

    Va astept la elaborarea de proiecte concrete .

    – Invatamânt profesional
    – Maracherie ( legumicultura intensiva – sere)
    – Pensii agricole,
    – etc

    Sper sa lasati mesajul in blog

  11. 11 olimpiu popa octombrie 31, 2007 la 9:09 pm

    nu vi s epare domnule prim ministru ca aruncam o droaie de bani aiurea?ca incurajam lenea si asistenta? ca vorbim mult desi stim exact ca doar dupa ce vom avea o concentrare a pamantului in mana unor investitori , vom avea si agricultura eficienta si abia apoi vom vorbi de sustinerea nevoiasilor?
    ma rog suntem in campanie e normal sa deschideti subiecte !

  12. 12 Valeriu Mangu octombrie 31, 2007 la 9:23 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    N-ar fi, poate, mai bine sa postati pe blog textul proiectului de lege? Una recenzati dvs, alta citim noi.
    Cu multumiri,
    Al dvs., Valeriu Mangu

  13. 13 Valeriu Mangu octombrie 31, 2007 la 9:34 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    De principiu: au trecut 17 ani de cand au disparut CAP-urile; acum v-a trecut prin cap sa va ganditi la tarani – sau, fie si asa, agricultori? Pana acum ce-ati facut, fratilor? I-a fugit Partidului „bazinul electoral” de sub picioare asa de rau?
    Cand va veti gandi, de pilda, la copiii care primesc astazi o alocatie de stat echivalenta cu o paine pe zi? Cand vor ajunge la varsta la care vor merge la urne?
    De ce nu ganditi sisteme care sa creeze oamenilor locuri de munca, o economie care sa le asigure salarii corespunzatoare unui trai decent?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  14. 14 komy octombrie 31, 2007 la 10:03 pm

    Ceea ce vreti sa supuneti dezbaterii, sunt simple utopii care nu se vor aplica in Romania, nici in 1000000000 ani!
    Ce intelegeti prin taran?Si mai ales ce inseamna proprietate privata cand ei, taranii n-au bani nici sa isi schimbe pantofii!
    Vedeti ca toate terenurile au fost luate in arenda de fostii presedinti de CAP-uri si IAS-uri care pe langa faptul ca au luat la preturi derizorii tote utilajele agricole, acum returneaza pentru 1 ha de pamant luat de la proprietari 1 kg zahar si 2 kg ulei!
    Hai sa vorbim real si sa vedem ca ceea ce se intampla in Romania cu taranul roman si aici vorbim de cei peste 70 ani, caci in rest toti s-au tras la oras sau la Bucuresti(sic), este o mare batjocura si o umilinta fara de seama!
    Uitati-va prin spitale, primarii, institutii publice cum sunt priviti si cum sunt tratati si dupa aceea sa vorbim despre tarnul roman!
    Am curaj sa pun pariu cu dvs., ca in max 10-15 ani in satele romanesti vor mai exista cate 50-100 familii, care nu vor avea cu ce sa isi plateasca energia electrica!
    M-as bucura enorm ca atunci cand veti raspunde pe blog, veti avea vreo reactie vizavi de acest comentariu!
    Am onoarea sa va salut..

  15. 15 Valeriu Mangu octombrie 31, 2007 la 10:47 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    M-am interesat pentru dvs.: o pensie lunara CAP se ridica la aproximativ 1.200.000 lei (vechi). Adica a zecea parte din valoarea colectiei dvs. de timbre, declarata pe site-ul Camerei Deputatilor (450 euro).
    Asa se gandesc saracii la saraci …
    Al dvs., Valeriu Mangu

  16. 16 Valeriu Mangu octombrie 31, 2007 la 10:58 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Timpul a expirat.
    Daca ati fi acceptat pariul, cea mai buna solutie ar fi fost sa pierdeti, indiferent daca stiti sau nu raspunsul. V-ati fi pus in felul acesta in mod DIRECT la dispozitia cetatenilor timp de o saptamana. Si, poate, ati fi aflat si raspunsul la intrebare.
    Dar cum sa pierdeti dvs. in favoarea cetatenilor?! Dvs. pariati numai la castig – a se vedea cei peste 70.000 euro castigati din pariul cu dl. Ion Tiriac.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  17. 17 Ana octombrie 31, 2007 la 11:29 pm

    1. Observ ca multi dintre cei care sugereaza gazdei noastre alte tipuri de intiatice decat ca expusa pe firul acesta NU AU CITIT „Romania europeana”, ultima carte „de politica” a lui Nastase. Este usor delicat sa critici intiativa prezenta fara a cunoaste intitativele trecute ale respectivului. Te poti trezi ca-i recomanzi omului lucruri despre care a scris o carte (prezentata pe blog) publicata cu cateva luni inainte. Situatia este… cum sa spun…. Inclusiv Diogenecainele ????

    2. Pentru altii, am impresia ca finantarea sistemului de pensii ale agrigultorilor cu o parte de la viitorii beneficiari si cu doua parti de la buget este deja prea mult, este scandalos. Sigur, altele sunt vorbele folosite in interventi, dar…

  18. 18 G. Savitsky noiembrie 1, 2007 la 12:14 am

    Instalatorule,

    esti perfect. te rog sa nu renunti la postari. materiale are grija „clasa politica” sa-ti ofere… mi-ai daruit o seara mai optimista. multumesc.

  19. 19 diogenecainele noiembrie 1, 2007 la 1:11 am

    @Ana
    Daca cineva s-a gândit înainte la ce am zis eu si unde eu am scris doua randuri el a scris o carte, tant mieux – ma pot duce la culcare fericit.

    Dar înainte de asta i-as sugera sa prezinte ce a spus aici la pachet cu alte chestiuni din ”Romania europeană”. Poate pensiile agricole sunt o noutate pentru mine dar comunicarea nu-i (ba chiar am facut din astea pana mi s-a facut greaţă şi am decis că există lucruri mai bune în viaţă cum ar fi meseria mea de baza). Strip naked, ce s-a spus suferă de vulnerabilităţile de care pomeneam. Daca o prezinţi ca un program el va încasa obiecţii din astea. Dacă o prezinţi ca parte a altceva, lucrurile se schimbă.Mie aşa mi s-a spus, aşa am luat.

    Nu am citit cartea domnului Năstase. Dar daca nici eu nu am citit-o, fiţi sigur că ea nu nu va fi citită nici mulţi de alţii. Nu vă bizuiţi pe ea când AN iese cu ceva. Oricum funcţia sa trebuie să fie alta.

    Concluzii: atenţie la împachetare. Un argument incomplet e un argument slab. Atenţie la genuri: aici nu e vorba de o fundamentare în faţa unei comisii, care e interesată de cu totul alte lucruri decât interesează opinia publică. Prezentarea trebuie clar suplimentată de cu altceva. Parca rostul gestului era sa se spuna ceva şi nu sa se justifice in faţa unei comisii. Unii numesc asta contradicţie pragmatică.

    Nu am inteles intrutotul semnele de intrebare. Sunt prin urmare la fel de contrariat ca şi dv. Mi-aţi stricat buna dispoziţie cu care am venit de la concertul Deep Purple.

  20. 20 danieloctavian noiembrie 1, 2007 la 1:24 am

    Nu ma pricep. La subiectul in discutie imi recunosc ignoranta. Da’, ca de obicei, nu veti duce lipsa de comentarii. Ca e plin pe-aci de priceputi la absolut orice.
    Altfel, va transmit salutul meu traditional: trebuia sa-l beliti pe Geoana!

  21. 21 Ovidiu noiembrie 1, 2007 la 2:24 am

    D-le Adrian Nastase, azi seara m-am uitat la emisiunea „Nasul” B1Tv, foarte dur v-a atacat si pe dumneavoastra.

    In ziar nu s-a mentionat , dar cine a vazut stie.

    Merita de citit !!!!

    http://sarpe.ablog.ro/2007-11-01/basescu-la-nasul-chiuariu-este-un-mafiot-obraznic.html

  22. 22 anton stefan noiembrie 1, 2007 la 5:44 am

    @Ilie

    Nu stiu cat de bine iti pare tie, dar noi ne bucuram de-a dreptu’! Bine ca ne-a lasat!

  23. 23 anton stefan noiembrie 1, 2007 la 5:45 am

    @ Ilie
    …desi cred ca ea e Instalatorul.

  24. 24 Ina noiembrie 1, 2007 la 9:14 am

    si caltabosii….unde sunt caltabosii….???

  25. 25 ion adrian noiembrie 1, 2007 la 9:27 am

    @V. Mangu,
    Am reluat pe firul cu Fundatia Titulescu un subiect care nu a fost bagat in seama, decat de dvs dar doct si cam superficial, poate acum ma intelegeti mai bine …

  26. 26 alexandru petria noiembrie 1, 2007 la 9:29 am

    Pe lângă temă, dar de actualitate:

    Ce ziceţi de afirmaţia lui Băsescu de aseară că va cere repetarea referendumului dacă nu-i ies socotelile? Am scris despre tâmpenie.

  27. 27 Draghi Puterity noiembrie 1, 2007 la 11:02 am

    Basescu incearca sa distraga atentia de la fiascoul intalnirii cu Iuscenko tragand populist in tintele lui favorite. Degeaba. Urma capului in gura primit de la ucrainieni se va vedea pana la alegeri.

    Interesanta si observatia lui Bogdan teodorescu de ieri de la Sinteza Zilei. E nevoie de o alternativa pentru Basescu. Altfel, toate catastrofele produse de Basescu vor ramane nesanctionate.

  28. 28 Literatul noiembrie 1, 2007 la 11:15 am

    @Alexandru Petria
    Despre a cui tampenie vorbesti? O mare tampenie este boicotarea referendumului de catre partide si guvern. Cea mai buna politica ar fi transarea chestiunii. Altfel va fi o tema pierzatoare perpetua pentru acestea.
    Ura fata de Basescu le ia mintile multor politicieni.
    Si la urma urmei, ce-i rau ca se apeleaza la opinia electoratului ?

  29. 29 Ana noiembrie 1, 2007 la 11:19 am

    @Diogenecainele

    Sunt sincer dezolata daca v-am stricat dispozitia excelenta cu care ati venit de la concert. Nu am intentionat asa ceva.
    Sa fiu singura care a citit cartea dlui. Nastase? Nici macar nu ati frunzarit-o?

    Cu toata simpatia,

    Ana

  30. 30 mihneageorgescu noiembrie 1, 2007 la 11:30 am

    Este adevarat, e penibil ca avem procentul cel mai mare de tarani din Europa. Şi nu ii socotim si pe „orasenii” carora le curge tarana din buletin, care si-au lasat opincile la bariera etc. Si ce sa facem? Sa le dam in cap? Daca ei se simt bine asa… Totusi, ei mai „mananca de prin curte”, mai pun o ceapa, un cartof, pe care un pensionar de la bloc (era sa scriu blog) nu are unde sa le cultive.

    In alta ordine de idei, astept cu interes Conferinta de la Fundatie.

  31. 31 diogenecainele noiembrie 1, 2007 la 12:52 pm

    @Ana
    Nu, nici măcar nu am frunzarit-o. Sunt un simplu membru al publicului şi de aceea în foarte multe privinţe împărtăşesc trasaturile publicului în genere. Nu sunt din tagma analiştilor politici, nu membru PSD sau altceva astfel încât şansele să mă fi întâlnit cu cartea respectivă să crească exponenţial. Între timp am gasit-o în format electronic, şi va promit că o sa ma uit în perioada următoare pe ea.

    Cu toata simpatia si buna dispoziţie obişnuite,
    Diogene Câinele

  32. 32 cazza noiembrie 1, 2007 la 1:24 pm

    bravo, dle Năstase, pentru tema propusă spre dezbatere. adică „bravo”, pentru faptul că incerci să intri în pielea personajului pe care îl caută majoritatea celor care se se perindă pe blogul tău: un om politic de la care se aşteaptă ceva!
    din păcate, despre proiectul propus nu mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză, fiind cu totul în afara ariei mele de interes. doar căteva comentarii de ordin general:
    – mi se pare binevenită ideea unui asemenea gen de „contract social” în care să fie angrenaţi o parte din numeroşii cetăţeni ai României rămaşi în afara unor reglementări sociale civilizaţionale. cred că, pe termen lung, pe langă „veniturile de înlocuire”, un asemenea sistem ar aduce şi un plus de spirit civic în mediul nostru rural, rămas din păcate dezolant de departe de modernitatea europeană. cred că obligaţiile, drepturile şi ritmicităţile ce decurg dintr-un astfel de sitem de pensii i-ar putea transforma pe locuitorii ruralului in participanţi la viaţa cetăţii. este dificil de spus când se va întâmpla aceasta, dar un început este necesar.
    – dincolo de aspectele tehnice, un asemenea sistem de pensii, cu totul străin culturii rurale, trebuie promovat printr-o uriaşă campanie de public awareness. altfel nu îşi va atinge scopul, va fi privit ca un „corp străin” şi, chiar, s-ar putea constitui în muniţie politică a adversarilor.

  33. 33 cazza noiembrie 1, 2007 la 1:36 pm

    bravo Instalatorule pentru pamfletul la adresa lui Dâncu!
    citeam şi râdeam … citeam! un râs trist. încă ceva care îmi aduce aminte dureros de diagnosticul pus acum câteva zile de „Frankfurter Algemeine Zeitung” (v. Găndul din 29 oct.)durerilor României: „criza statelor est – europene este o criză a elitelor locale. nimeni nu poate să-i ajute, vor trebui să iasă singure din mizerie” (am citat aproximativ).
    Dâncu este o ilustrare excelentă a acestei concluzii. şi când mă gândesc că Dâncu nu este cel mai rău, mă curpinde deznădejdea.
    de aia mă „răstesc” la Năstase! chiar dacă are şi el păcatele lui, Năstase este evident un reprezentant autentic al acestei elite, chemată să dea nerv şi sens societăţii româneşti din secolul 21.

  34. 34 Instalatorul noiembrie 1, 2007 la 1:39 pm

    METODA PERFECTA PENTRU UN LEADERSHIP NE-ARTIFICIAL IN PSD: FERMENTATIA NATURALA IN BUTELII. Iata ca am aflat ca dl Dincu este profesor universitar si, drept urmare, m-am chinuit mult pina sa adorm. M-am tot gindit cum scoate el, an de an, generatii de studenti specialisti in boxul cu umbra, luptatori cu spume la gura impotriva nomenclaturii rosii si a javrelor batrine, cum faureste el in facultati noi caractere de hingheri spirituali. Dle Dincu, inca din 1991 – cind comunismul nu era asa de departe ca acum, cind dumneavoastra il combateti cu atita efervescenta si mai ales atit de lucrativ – eu ma gindeam la o lege a decomunizarii Romaniei, in doua articole: 1. Se expulzeaza din Romania, in 24 de ore, toti fostii membri ai PCR (PMR) care au fost trimisi din strainatate pentru a fi membri ai PCR (PMR), ori ramasitele lor pamintesti. 2. Se interzice, pe o perioada de 500 ani, tuturor urmasilor si rudelor persoanelor de la art.1 sa fie cetateni romani, sa domicilieze permanent sau temporar in Romania, sa tranziteze Romania, sa munceasca ori sa aiba afaceri in Romania, sa detina averi, bunuri sau proprietati pe teritoriul Romaniei. Desigur ca nu am gasit nici un parlamentar care sa-mi preia initiativa spre a o duce in parlament. Ce ziceti, dle Dincu, o punem acum de o lege Instalatorul-Dincu? Ah, am uitat ca dumneavoastra ati devenit un cruciat anticomunist la 18 ani dupa disparitia acestuia, un specialist in boxul cu umbra. Pai atunci, va fac o sugestie legislativa ca pentru dumneavoastra: uitati, de exemplu o lege prin care toti cetatenii, cu exceptia membrilor pesede ( care si-au ales oficial culoarea rosie sub dl Geoana) sa poata fi dezbracati si controlati de oricare alt cetatean, inclusiv in public, daca nu cumva poarta chiloti rosii, semn de criptocomunism; o alta lege pe care v-o sugerez ar fi scoaterea culorii rosii din spectrul culorilor. Hai, dle Dincu, le propuneti in parlament, sunt numai bune, ati deveni o glorie anticomunista mondiala, este? Parca va si vad cum ati putea navali pe platoul de la ‘Surprize, surprize’, in direct, ca sa o dezbracati pe ‘Zina’ si sa o controlati de anticomunism. Tentant, nu?
    M-a preocupat mult aseara cum as putea sa va ajut sa scapati de un leadership artificial in PSD. Fie vorba intre noi, va sugerez sa utilizati expresia leaderboat, fiindca procentele pesedeului sunt acum mai scazute si in orice caz sa evitati expresia leaderyacht care ar duce cu gindul la baroni. Imi este clar ca, in opozitie la artificial, nu va ginditi la un leadership supranatural – fiindca pe acest plan deja dl Geoana pare un leader destul de fantomatic si spectral, parca si scade temperatura cind apare el intr-o incapere – dar, desigur, daca va ginditi la un soi de zeitate cu puteri nelimitate, atunci va trebui sa-l aduceti pe dl Basescu in pesede, ceea ce e mai greu. Nu, sa ne gindim la naturalul-natural. Doua idei vi le-am dat de ieri. Astazi, sa examinam un pic selectia naturala. Aici, dl Mircea G. este in avantaj, dat fiind ca tot invita lumea la operatii pe tiroida, tot asa cum este adevarat ca dl Oprescu a pierdut competitia, din moment ce si-a lasat colegii pesedisti sa scape cu viata atunci cind au ajuns pe masa lui de operatie. Un concurent serios ar putea fi dl Vanghelie, care, dupa propriile declaratii, are vocatia urcatului cu genunchii pe piept si a strinsului de beregati. Cum presupun ca nu sunteti totusi un sanguinard, v-as propune o minunata alternativa si anume obtinerea leadershipului pesedist prin fermentatie naturala in butelii, fiindca imbina un natural de principiu cu un mic artificial mai ascuns. Reteta nu ar fi prea complicata, desi ar trebui sa intrati nitel in pielea lui Dom Perignon: se iau exemplarele pentru leadership, li se inlatura boabele stricate, se tescuiesc, li se adauga levuri selectionate (tip Rus, Dincu,.. vedeti ce frumos vorbesc eu despre drojdii?) si se pun la fermetat natural in butelii. Se pot consuma chiar din primul an, ori dupa citiva ani, in functie de soiul leadership-ului. O problema ar fi daca leadership-ul nu e sampanizabil, cu toate levurile selectionate, s-ar putea sa iasa o acritura. Ei bine, am solutia si pentru acest caz: macerarea in alcool. Dealtfel ma incearca o usoara senzatie ca si dumneavoastra erati nitel macerat atunci cind ati dat interviul, este?

  35. 35 Revox noiembrie 1, 2007 la 1:47 pm

    Cateva probleme de terminologie. In primul rand, se cuvine de lamurit ce se intelege „taran”. Se intelege „fermier” sau „muncitor agricol” ? E adevarat, „taranii” nostri au fost improprietariti dupa 1990, cu niscai pamant. Dar: 2-5 ha (adica majoritatea asa-ziselor „exploatatii agricole”) pot asigura pe baze economice organizare si functionarea, existenta deci, a unei ferme ? Ca atare, actualele „exploatatii agricole” sunt menite doar pentru autoconsum, ceea ce exclude din start capacitatea acestora sa produca venituri din care sa-si plateasca „fermierul roman” contributia la pensie. Asadar, se impune inainte de toate o aglutinare a proprietatii, fie sub forma unor asociatii de mici proprietari (dupa modelul francez, si nu numai), fie sub forma unor mari exploatatii aflate in proprietatea unei societati comerciale profilate pe productia agro-zootehnica (asa cum e, bunaoara, in SUA). In cazul asociatiilor de proprietari, acestia vor avea dubla calitate – de fermier si de muncitor agricol la propria asociatie. In cel de-al doilea caz, „taranii” vor fi doar muncitori agricoli. In al doilea rand, termenul de „agricultor” nu se poate utiliza otova, si in cazul fermierilor, si in cazul muncitorilor agricoli, chiar daca ii vom considera astfel (adica „agricultori”) numai datorita faptului ca 1. traiesc in mediul rural si 2. isi castiga existenta din activitati legate de muncile campului, zootehnice, legumicultura, piscicultura, pomicultura etc. In pus, va trebui sa se tina seama de randamentele diferite in constituirea veniturilor pentru fiecare domeniu de activitate „agricola”. Mi-am permis aceste cateva observatii, gandindu-ma la extrema complexitate a problemelor pe care le presupune acest subiect care inseamna agricultura si oamenii ei, probleme care nu incep neaparat cu aspectul pensiilor (desi e, desigur, si acesta de cea mai mare insemnatate). Fiindca degeaba solutionam pensiile, daca „taranul”, ma rog, „agricultorul” traieste tot intr-o bojdeuca fara apa curenta, lumina, cu glodul ulitei pana la fereastra si isi lucreaza „ferma” lui de 3 ha cu plugul cu brazdar de lem, tras de vaca… Asa incat, stimate domnule Nastase, doar cu pensii nu urniti satul romanesc din somnul lui mioritic de durata multiseculara ! Personal, doresc o POLITICA AGRICOLA in care fiecare aspect al problemei satului – de la sanatate, demografie, invatamant, conditii de trai si pana la aspectele propriu-zise ale productiei agricole – sa fie inglobat intr-un tot unitar, corenet si de perspectiva. Fara investitii masive in domeniu – si nu ma refer neaparat la bani, ci mai ales la investitii de gandire si creativitate in identificarea solutiilor – „taranii”, treaca de la mine, „agricultorii”, vor recita pe ruinele fostelor camine culturale, in loc de „Umbra lui Mircea (oh, nu G. Oana). La Cozia”, poeziile „Umbra lui Ciorbea. La Comtim” si „Umbra PSD.La Patrunjelu”…

  36. 36 Valeriu Mangu noiembrie 1, 2007 la 2:02 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Va lansez poate cea mai mare provocare a carierei dvs. de jurist, a carierei dvs. publice si, fie si asa, a carierei „politice”: dl. Ion Iliescu si dl. Traian Basescu nu au a raspunde penal , civil ori moral pentru nici una din faptele care li se imputa – mineriadele, teroristii respectiv flota, casa din Mihaileanu s.a.
    O astfel de concluzie este valabila si pentru dl. Emil Constantinescu si, respectiv, Regele Mihai, pentru fapte savarsite inaintea exercitarii mandatelor.
    Sa va vad – de ce?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  37. 37 Emigrantul noiembrie 1, 2007 la 2:17 pm

    O rugaminte adresata forumistilor si domnului AN

    Domnule A.N.,

    nu mai transformati himerele in probleme arzatoare (era sa zic ” chestiuni arzatoare la ordinea zilei ” ) PSD-ul actual este o umbra a fostului PSD,Cred ca aveti ata experientza si cunostinte de aritmetica incat sa puteti adimite ca 16% actual nu este egal cu 38% de pe vremea dumneavoastra. Decat sa orgazizati discutii fara nici o sansa de e influentza evenimentele politicii externe mai bine ati lua taurul de coarne si ati salva PSD de la disparitie.
    Domnilor forumisti,
    opriti-va cu criticile adresate lui Basescu referitor la comportamentul fata de Ucraina. Pozitia Romaniei 8deci implicit a lui Basescu ) este dictata de catre SUA. Daca nu stititi ca interesul SUA in Ucraina este de 10 ori mare decat cel fata de Romania, daca nu stiti ca pozitia lui Yuscenko este subredea in interiorul Ucrainei si ca intarirea acesteia este o prioritate de grad 0 ( zero) a SUA, daca nu stiti ca actiunile lui Basescu sunte 100% telecomandate de la Potomac nu va mai daqti cu parerea asa … de frunza frasinelului !
    Domnule A.N,
    stiu ca sunt dur, poate chiar nepoliticos, dar trebuia sa va zica cineva toate astea,
    Dumneavoastra sunteti o speranta ramasa la stadiul de blogger.Nu e de ajuns !. Trebuie sa schimbati actuala situatie, trebuie sa faceti curatenie eliminand tradatorii de tipul Dancu+Sarbu, trebuie sa redati credibilitatea PSD. Dupa asta aveti timp si de proiecte pentru agricultori si pentru elevi, si…. Dumneavostra ati fost la lansarea candidatilor ??? Eu am fost. Cand am vazut pupincurismul lui Geaoana am iesit afara. Oamenii va asteapta. Dar fara un nou Guse ! Va astepta pe dvs, pe Oprescu, pe Iliescu,….
    Fara Corlateni, fara Diaconesti, fara lichele .
    Veniti, privighetoarea canta ….!

  38. 38 Bibliotecaru noiembrie 1, 2007 la 2:20 pm

    Aveţi puţintică răbdare! Stimabile, dacă mă iubeşti, la cestiune! Credeam că discuţia este despre pensiile agricultorilor.

  39. 39 Bibliotecaru noiembrie 1, 2007 la 2:30 pm

    @ Stefan RADOVEANU
    Dacă ştiţi despre ce e vorba în propoziţie, de ce nu propuneţi direct soluţii. De ne învârtim după deget. Numai să vă gândiţi la cum poate statul să facă aceste lucruri prin propunere legală.
    De exemplu:
    – Maracherie (legumicultura intensiva – sere)
    Hai să spunem, fără chibzuinţă pro sau contra, că este un lucru BUN. OK. Ce lege ar trebui să dea parlamentul ca să se facă aşa ceva. Nu mai suntem în timpurile cânt preşedintele sau prim secretarul pe judeţ trasa sarcini de partid. Cum anume să facă parlamentarul român ca un ţăra să-şi facă sere legumicole intensive. Eu ca stat trebuie să-l încurajez cumva, trebuie să mă gândesc şi la faptul că serele costa mult în realizarea lor iniţială, mai costa mult încălzirea pe timp de iarnă, mai costa mult apa, mai costa mult reparatia în caz de inundaţie sau grindina sau… Ca stat trebuie să te gândesti la toate. Ca membru în parlament, poţi propune o lege. Cum ar trebui să fie această lege încât ţăranul să simtă el că trebuie să facă maracherie, să simtă că va putea să trăiască din asta. Nu ştiu ce părere are Adrian Năstase. Pe mine m-aţi făcut curios. Aştept amănunte.

  40. 40 diogenecainele noiembrie 1, 2007 la 2:44 pm

    @emigrantul
    Exista mesaje pentru publicul extern fara de care nu se poate. Chiar daca e foarte important, tauromahia sau bovimachia interna e de putin interes pentru publicul larg, daca nu dauneaza chiar (evident se poate folosi ca argument la exterior, dar asta ulterior).

    Astept alegerile europene, dar mai ales saptamanile de dupa. Sincer abia astept sa strig „ole!”. Sper sa nu trebuiasca sa emigrez in Spania pentru asta.

  41. 41 Aya noiembrie 1, 2007 la 4:54 pm

    Bonjour, sunt Aya
    (nu aceeasi fiinta cu prietenul meu Instalatorul- nici nu s-ar putea, caci, spre deosebire de mine, Instalatorul e barbat, va garantez)

    Am revenit de pe alte meleaguri (si virtuale) si am constatat- fie si cu o zi intarziere ca lipseste

    EDITORIALU’ DIN JURNALU’

    Vânătorii de licurici
    2007 10 31| de Adrian Nastase

    Deşi în jurul nostru se petrec multe, zi de zi, dominantă, din ce în ce mai agresivă a peisajului ce ne înconjoară, începe să devină tot mai evidentă: s-a deschis sezonul electoral de mângaiat pe creştet. Iar acest sezon e caracterizat şi printr-un fenomen de-a dreptul ecologic: dispariţia licuricilor.

    Tratat până mai ieri cu dispreţ, ca o creatură hiperomnivoră capabilă să înghită orice, alegătorul a devenit dintr-o dată o persoană cu nume, prenume, personalitate, probleme, inteligenţă şi demnitate. Politicianul cuprins de febra campaniei nu mai jură nici pe Biblie şi nici pe Constituţie. Jură cu mâna pe capul de locuitor.

    ” Să nu ne închipuim că electoratul e format din proşti”.

    „Să nu credem că alegătorii nu vor sesiza…”

    „Să nu avem impresia că românii nu vor sancţiona…”

    Deschideţi televizorul pe alte posturi decât cele muzicale sau sportive. Deschideţi ziarele la alte pagini decât cea de-a cincea. Acestea sunt propoziţiile care se aud sau se citesc tot mai mult.

    Aparent, e o formă de respect. De fapt, avem de a face cu o culme perversă a dispreţului manifestat vreme de trei ani faţă de public. Alegătorul e chemat brusc să constate, inteligent, că omul care vorbeşte – şi numai el- are dreptate. Că merită un vot. Evident, pe lângă deferenţă şi laude implicite, electoratul primeşte şi concluziile în plic. Pentru că omul de pe stradă nu are timp pentru sofisticării, politicianul trebuie să asigure servicii all inclusive.

    Din păcate, după invocaţiile rituale, mai sus pomenite, nu urmează nimic. Nicio demonstraţie. Nicio pledoarie consistentă. Ştim de la bun început ce trebuie să ne indigneze, ce trebuie să sancţionăm sau să sesizăm. Campania e scurtă şi nu e timp pentru argumente.

    „Să nu ne închipuim că populaţia se va lasa înşelată de propunerea guvernamentală de vot uninominal”, ne spune, de pildă, Traian Băsescu. Punct. Nu urmează nicio argumentare. Sistemul propus de guvern e unul posibil şi chiar aplicat în nişte ţări din lume. El nu e, de fapt, al guvernului. A fost aprobat de majoritatea partidelor şi propus de societatea civilă. În ce constă înşelătoria? Nu ar trebui, mai degrabă, o discuţie despre adecvarea unui sistem electoral sau altul la nevoile noastre de azi? La momentul politic şi social în care ne aflăm?

    E aşa doar în teorie. Vânătorii de licurici îşi propagă interesele mimând respectul faţă de inteligenţa unui electorat căruia nu se străduie să-i explice nimic. Oare acelaşi electorat nu a sesizat scandalul care ţine loc, de trei ani, unei guvernări adevărate? Fabrica de dosare caraghioase care ţine loc de justiţie? Absenţa oricărei dezbateri despre integrarea europeană chiar şi acum, în campania pentru alegeri europene?

    Ori de câte ori au pus la cale mişcări abrupte şi lipsite de conţinut, cei care conduc astăzi au avut în vedere imaginea alegătorului uşor de dus cu vorba. Acum, când invocă „românul” isteţ şi atent, o fac, în realitate, cu gândul la licuricii, din ce în ce mai greu de găsit şi de abordat.

  42. 42 Aya noiembrie 1, 2007 la 5:22 pm

    Replica mea la Editorialu’ din Jurnalu’

    VARFUL VARTEJULUI

    Intr-un amalgam de gemete si tipete, de zgomot de geamuri sparte cu intentia de a atrage atentia intr-o anumita directie si de vorbe suierate serpeste- fiecare are nevoie de un reper al luciditatii si al bunelor intentii (ii invit pe cei care citesc sa nu umble la citate- stiu ca acestea sunt „un celebru pavaj”; nu la asa ceva ma refer!).

    Observ o stranie „coincidenta” (repet, nu cred in coincidente).
    Ori de cate ori evenimentele se precipita pe scena politica, replicile si contrareplicile devin deturnante, ca si cum s-ar intentiona crearea unui „vartej”.

    Se stie ca, in vartej, un necunoscator sau un personaj mai putin stapan pe sine, in acel moment, se lasa furat de „dansul in cerc” si sfarseste prin a fi inghitit de hau. Putini sunt cei care fie stiu- fie au curajul sa puna in aplicare ceea ce stiu: anume ca, odata ce ai intrat in vartej, trebuie sa tragi adanc aer in piept, sa te duci in adancuri si sa iesi prin „varf”.

    Pentru a intelege ce trebuie facut, acum, cred ca trebuie procedat la fel. Trebuie ajuns la „varful vartejului”.

    A reaparut in mod ferm, o stire care a/ una dintre stirile care au starnit vartejul: Nastase urmeaza sa se intoarca in planul vizibil al deciziei politice si la varful PSD.

    Stirea a fost conexata, fie si indirect -PRIN presa- cu niste afirmatii ale lui Vasile Dancu, in plina campanie pentru europarlamentare si inaintea inutilului referendum basescian.
    Iata care e mesajul principal al multstimatului si multiubitului Dancu:
    NU Prostanacul trebuie sa-si asume raspunderea pentru faptul ca demersurile PSD, de pana acum nu au avut succes (implicit, ca procentajul acestui partid a scazut dramatic). Ci „altii” (de-numiti cvcsimetaforic).

    Cu un timp in urma, PRIN Marean-care-este se lansase ca Dancu trebuie sa plece (a se citi :”sa fie exclus”) din PSD.
    Afirmatia era cel putin ciudata!
    De ce?
    Daca Marean-care-este AR FI PARUT ca emite o parere personala, ne-am fi aflat in registrul obisnuit al opiniilor sale.
    Dar „almanahe” a spus, foarte clar- fara a fi contrazis, ulterior, in mod formal- ca opinia (as zice, chiar, decizia) ii apartinea organizatiei PSD-Bucuresti! Or, Dancu nu e membru PSD la Bucuresti.
    Pe cale de consecinta- repet, fiind vorba, in acel moment, de opinia, chiar decizia organizatiei PSD Bucuresti- afirmatia era semnul tentativei de declansare a unei miscari „de tulburare” (la comanda!) in PSD (gen „semnal la distanta”)!

    Totul se leaga cu totul.
    Lucrurile trebuie puse in conexiune, acum, cu actualele afirmatii ale lui Dancu.

    Privind lucrurile din aceasta perspectiva, se contureaza tabloul unei viitoare confruntari a taberelor: Adrian Nastase impreuna cu CEL PUTIN cei adusi de el in PSD (aflati pe pozitii decizionale extrem de interesante, la nivel central- unii, si local) fata in fata cu cei din a caror tabara PAREA (in momentul vechilor declaratii) ca face parte Marean-care-este.

    Ascensiunea politica ferma a lui Marean-care-este (in acest moment, presedinte PSD de Bucuresti) a aparut in timpul „adastarii” Prostanacului in pozitia de varf a Partidului Social Democrat!
    Lipsit de personalitate si de barbatie, Prostanacul a parut a uita ca, la Congresul din primavara anului 2005, „almanahe” il numise „maimutoi parasutat” (pe Ponta il numise „maimutoi implementat”- aceasta este „distributia” corecta a „apelativelor”, nicidecum cea inversata, asa cum apare, uneori, in presa).
    Subliniez ca personaje aduse de Nastase in PSD (nu ma refer la toate, bineinteles) reprezinta doar UN SEGMENT dintre cei care il sustin.

    In context (am precizat care), atitudinea lui Dancu (lansata PRIN presa) pare a fi partea cea mai interesanta a lucrurilor.
    Dancu este membru al Grupului de la Cluj -din „Republica de la Cluj”.

    Este binecunoscut ca Nastase si numita „Republica” s-au aflat pe pozitii opuse.
    Este binecunoscut ca Nastase a fost chiar „vandut” la prezidentialele din 2004 cu sprijinul aceleeasi „structuri”.

    „Republica de la Cluj” isi va fi schimbat opiniile si „obiceiurile”?

    Pe de alta parte, e stiut ca gruparea cu pricina l-a sustinut pe Prostanac (in ideea debarcarii acestuia, „structura” ar sustine la sefia PSD un individ lipsit de personalitate, ca el sau pe cineva cu persioalitate puternica, pe Adrian Nastase?).

    Punand lucrurile cap la cap si asociindu-le cu anumite mesaje discrete venite dinspre Cluj, concluzia logica e ca Dancu, prin afirmatiile sale recente, a facut „opinie separata”!

    De altfel, concluzia se verifica si privind in trecutul apropiat: PRIN „care-este” (lasat sa creasca politic odata cu Prostanacul) se lansase, deja, chiar mascat, stirea ca Dancu nu mai este in gratiile „Republicii de la Cluj”!
    (De aceea Marean spusese ca trebuie debarcat- anuntand o cel putin ciudata decizie a organizatiei PSD de Bucuresti, in acest sens, organizatie din care Dancu nu face parte; e adevarat ca nu a fost debarcat- dar tot atat de adevarat este ca, intr-un interesant puseu de „moralitate politica”, Dancu a demisionat din functia de conducere pe care o detinea!).

    „Fisura” in „Republica de la Cluj” constituie, de departe, cel mai interesant dintre toate „amanuntele”.

    In cadrul „Grupului de la Cluj”, Dancu face parte dintr-o „bisericuta” (sensul este, aici, strict sociologic) impreuna cu- de exemplu- Vasile Puscas (am luat exemplul cel mai reprezentativ, nefiind singurul).
    Puscas e, insa, un personaj discret.

    Ceea ce se intampla in PSD- relatia cu „Republica de la Cluj” (unde relatiile sunt transpartinice)- se petrece, logic, si in alte partide (de referinta fiind PNL).
    Ma refer la „fisuri” in atitudinea membrilor „Republicii” referentiale!

    Punand elementele unele langa altele, imi pare cel putin ciudat demersul lui Dancu de a-i ataca, fie si fara a pronunta nume, tocmai acum, pe Iliescu si- dupa anumite opinii, interpretand afirmatiile- pe Nastase.

    Imi pare cel putin ciudat ca, subtextual, Dancu face aceste afirmatii ca si cum ar vrea sa mascheze, prin zgomot, faptul ca Prostanacul, invitandu-l pe Basescu la lansarea candidatilor PSD pentru Parlamentul European, i-a ridicat mingea la fileu.
    Si, l-a absolvit de orice posibila vina, in sensul interpretarii prezentei nr.1 din Deal la lansarea candidatilor PD si a sustinerii acestora in mod explicit (atitudine considerata, imediat, si de presa, ca fiind neconstitutionala).
    Din acel moment, Basescu poate sa se duca- sau nu- sa fie invitat- sau nu- la lansarea candidatilor altor partide.

    „Gafa” politica initiala a lui Basescu a fost „stearsa” prin invitatia primita de la Prostaac (si onorata de nr.1 di Deal, cu abilitate).

    Atitudinea lui Dancu echivaleaza, intr-un fel, cu sustinerea unui guvern dorit de Basescu (previzibil, PD-PLD cu o „momeala” pentru PSD).
    Nu ar trebui sa para ciudat, in context, nici faptul ca, nu foarte demult, Gusa devenise (absurd!) foarte vocal la adresa lui Nastase!
    Faptul ca „unii” au ajuns la jalnica „solutie PIN” (un partid de buzunar de ceas!) ma face sa cred ca, pe de o parte, in PD sunt „furtuni de nesupunere” (inca nevazute in adancime) si, pe de alta parte, ca- probabil in urma unor cercetari discrete dar sigure- s-a aflat ca acelasi PD si-a pierdut puternic din influenta!
    Bref, ca nu mai e credibil!

    A „iesi prin varful vartejului”, acum, inseamna a actiona repede si ferm! Altfel, mesajul lansat PRIN Dancu ar putea avea efect!

    P.S. Ma preocupa „nuantarile vartejului”!

  43. 43 Instalatorul noiembrie 1, 2007 la 5:26 pm

    IN SFIRSIT, DESPRE PENSII. Am impresia ca dl Nastase a postat pe blog chiar textul proiectului de initiativa legislativa. Mi se pare laudabil si deschis. Am ocazia sa vad ca proiectul de intiativa legislativa este cu totul altceva decit nenorocirea de text produsa de dl Sirbu&Co. in initiativa legislativa privind majorarea globala a pensiilor, care mie mi-a stirnit atita revolta datorita modului pompieristic in care a fost facuta. Nu doresc sa ma implic in discutii de detaliu, fiindca detaliile pot fi finisate si pe parcurs. Mi se pare mult mai important ca aceasta initiativa sa devina cit mai repede lege, de preferinta inca in acest an, astfel incit sa fie operationala la 1 ianuarie 2008. Efortul de ceva mai mult ca 1 miliard usd este mare, dar merita. In concluzie, domnule Nastase, sugestia mea este sa dati drumul acestei initiative cit mai repede, urmind ca legea sa poata fi inbunatatita si ulterior. Ca sa nu insemne numai un efort bugetar, legea ar trebui sa-si depaseasca punctualitatea si sa fie o componenta a unui program de dezvoltare rurala, ceea ce, in timp, ar permite colectarea banilor chiar de pe acolo de pe unde ii dai. Succes in parlament cu aceasta lege!

  44. 44 Literatul noiembrie 1, 2007 la 6:34 pm

    Ar fi in spiritul acestui blog sa aparati alta victima, a unui nou dosar alcatuit la comanda politica: Nicolae Romulus Mailat. Si de data asta Macovei si Basescu s-au dovedit diabolici.

  45. 45 Aya noiembrie 1, 2007 la 7:59 pm

    Ante scriptum.
    Ca principiu, daca se doreste decredibilizarea unor adevaruri rostite de cineva, se incearca decredibilizarea persoanei depozitare a acelor adevaruri (si care le rosteste ferm si argumetat), de obicei, prin metode pe care eu le numesc „cadriste”.

    Asta inseama, de exemplu, atacarea penibila si publica a persoanei respective prin lansare unor neadevaruri jalnice, murdare, dar care „acroseaza”, in general, dezaprobarea FAPTELOR IN SINE, nemaicontand cine le-a comis sau daca le-a comis.
    Mai departe, se mizeaza pe efectul translatiei.
    De exemplu, daca se doreste decredibilizarea unei femei (si, prin asta, decredibilizarea oricarui adevar pe care l-ar rosti si sustine argumentat si in cunosctinta de cauza) se cauta acrosaje de genul: a fost (sau este) prostituata (subliniez, prostituata, nicidecum o femeie careia ii place sa se bucure, firesc, de tot ce e omensc).
    Ca necazurile si suferintele prin care a trecut nu s-ar datora aplicarii unor legi abuzive (sau aplicarii abuzive a legii) ci ca a ajuns intr-o anumita situatie dramatica in urma aplicarii ulei legi care condamna prostitutia.

    De obicei, se porneste de la o frantura de adevar- inseamna ca acea femeie chiar a avut de suferit in urma aplicarii unei legi (chiar daca nu a ajuns la puscarie). Asta e frantura de adevar.
    Ca acea lege nu se referea la prostitutie, nici nu mai are importanta.
    Degeaba ivoca femeia in cauza legea care a facut-o sa sufere.
    Indicarea unei legi prin numar si an (chiar prin titlu) e o informatie seaca, fara ecou in mintea celui care primeste stirea (cu mici exceptii).
    In schimb, „traducerea” acelor date seci de catre cineva (fals, dar „acrosant” psihologic) se retine.
    Actie pe principiul dezinformarii.

    Odata lansata „stirea decredibilizanta”, conexarea se face in urma unei fracturi logice:
    a. femeia a suferit prin aplicarea unei legi;
    b. legile condamnau prostitutia; deci, respectiva era prostituata.
    Se omite, astfel, „miezul”, care e chiar esentialul si, daca ar fi luat in seama, s-ar vedea ca nici gand sa fie vorba de prostitutie si de vreo lege legata de prostitutie, ci de aplicarea unei legi care masca pedepse politice, in special pentru intelectuali.
    Ma refer la anii ’80, cand desi traiam in plina dictatura, metodele se rafinasera.
    In plus, Romania achiesase, formal (a se vedea aici atat sensul juridic cat si cel curent) la tot ce inseamna respectarea drepturilor omului.
    Ca atare, formal, aici nu mai existau persoaje cu „probleme politice”. Mascarea „pedepsei politice” (care ducea la descocializare) se facea sub legi cu viza sinistra, legi speciale (care, se stie, prevaleaza asupra legii generale).
    Legi care, nu se refereau la prostitutie, sub nici o forma, ci, de exemplu, la
    „incalcarea eticii si echitatii socialiste”
    (Legea nr.5/1978, adaugita si republicata in 1982; art 64, lit.”t”).

    O astfel de tentativa de decredibilizare ma vizeaza pe mine, in ultimele zile.
    Am scris- atat pe blog cat si pe forumul lui Cristoiu, la Jurnalul national- niste adevaruri care s-ar fi dorit a fi tinute, petru totdeauna, sub obroc.
    Nemernicii prezente isi au originea in actiunile unor personaje- sinistre si in trecut (antedecembrist) si in prezent.

    Deloc intamplator- mergand pe firul adevarului- exact acele personaje sinistre sunt cele care au incercat sa acrediteze si incearca sa sustina, in continuare, mistificand realitatea, SI ideea ca Mihai Pacepa ar fi un criminal (ceea ce e complet fals; autorii acelor crime care ii sunt fals atribuite sunt EXACT UNII DINTRE cei care lanseaza acea mistificare- pe unii ii cunosc pe nume, i-am si intalnit, ne-am privit in ochi!).
    Totul se lega cu totul!

    Cand am postat ce au insemnat pentru mine „binefacerile comunismului” si ca am suferit cumplit (dincolo de ceea ce scriu sunt lucruri pe care refuz inca sa mi le amintesc in amanunt, nu am inca puterea sa o fac- „arunc amanutele inapoi” in memorie, cand incearca sa iasa la suprafata) au improscat cu noroi. „Zgomotul” care trebuia sa distraga atentia exact de la adevarurile pe care le detaliam!

    Am postat acele adevaruri subliniind ca totul era din cauza trecutului mamei mele (care a lucrat cu Mihai Pacepa, apropiat, si a murit- de ce sa ascund, a fosr asasinata- in 1978, la niste luni dupa plecarea lui).
    Toate acele lucruri mi s-au intamplat mie, fiica de demnitar comunist (asta era tata- care, spre deosebire de mama, nu a lucrat vreodata cu sau in Securitate, fie ea „interna”, fie „externa”).
    Nici tata nu a putut sa faca mare lucru pentru mine- desi, a facut maximum posibil.

    In disperare de cauza, vazand ca ma apropii de momentul adevarului total (e clar ca stiu totul!) s-a lansat ca as fi fost marginalizata social, practic desocializata si tinuta- absolventa a doua facultatii fiind- pe o rampa inghetata unde se descara peshte pentru ca eram prostituata.
    Si pentru ca vezi-Doamne, comunistii, morali, nu acceptau asa ceva.
    Fals!

    Iata povestea mea.
    O singura data- cu amanunte semnificative- nu asa cum am prezentat-o, ca principiu.

    De ce o scriu?
    Pentru ca EU SUNT DOAR UN EXEMPLU.

    Daca mie, fiica de demnitar comunist, mi s-a aplicat un astfel de tratament doar pentru ca voiau sa faca sa dispara orice umbra de relatie sau de adevar despre Mihai Pacepa, prin desocializarea mea (subliniez, iata nivelul, nicidecum unul „scazut”!) imaginati-va ce au avut de suferit altii.

    Daca tata, care avea intrare in CC si la orice ministru nu m-a putut salva, realizati ce i se putea intampla celui care nu avea o astfel de sustinere.
    Si care, ca si mine, intelectual fiind, ar fi avut contractul de munca desfacut pentru „incalcarea eticii si echitatii socialiste”!

    (In replica, pentru cei care dezinformeaza)

    DESPRE MINE: GAUDEAMUS, IGITUR !

    1. DE LA MOARTEA LUI NICHITA LA INCALCAREA ETICII SI ECHITATII SOCIALISTE
    In dimineata zilei de 13 decembrie 1983, il plangeam cumplit pe Nichita Stanescu.
    Vestea mortii sale, in noaptea precedenta, cazuse ca trasnetul.
    Era marti, din cate imi amintesc.
    Am plecat, dimineata, la serviciu, ca in fiecare zi.
    Eram, pe atunci absolventa a unei facultati (cu stagiatura incheiata) si studenta in anul III la Drept (a doua facultate).

    La neinsemnata intreprindere bucuresteana in care lucram, mi s-a spus ca, in jurul orei 9,00 a.m. va avea loc Adunarea Generala a Oamenilor Muncii.
    As fi vrut sa-l jelesc pe Nichita (in suflet, caci marile plansete de durere sunt mute- pe Nichita il si cunoscusem, dincolo de faptul ca ii iubeam poezia) si am cerut permisiunea sa nu particip. S-a insistat. M-am dus.

    Cu stupoare, am aflat ca pe ordinea de zi figura desfacerea contractului meu de munca in conformitate cu Legea 5/1978 (modificata si republicata- 1982), in baza art.64, lit.”t” (din legea republicata): „incalcarea eticii si echitatii socialiste”.
    Propunerea a fost formulata de director- colegii mei decideau prin vot (asa se scria in acel articol: „Adunarea Generala a Oamenilor Muncii poate decide desfacerea contractului de munca al unui angajat pentru incalcarea eticii si echitatii socialiste. Hotararea este inatacabila”.

    Nu mi-am blamat colegii pentru ca au ridicat mana, aproband, intelegeam felul temator de a fi in care ajusesera oamenii, care nu voiau sa aiba probleme cu „sefii” (cu exceptia unei singure fiinte, o femeie gracila si buna, cu un carcater puternic au votat toti; ea s-a opus plangand chiar si spunand ca o fata tanara, instruita, care nu a facut rau nimanui- si despre care, oricum, nu intelege ce rau a facut- nu merita o astfel de pedeapsa).

    Semnasem condica in acea zi.
    Decizia a devenit operanta, insa, chiar din acel moment. Ce mai conta o semnatura in condica?

    NU s-a invocat nici un articol din Codul Muncii (aplicandu-se o lege speciala, care prevaleaza asupra celei generale -in speta Codul Muncii).
    De ce?
    Simplu!
    Orice s-ar fi invocat din Codul muncii, ar fi fost atacabil in justitie- iar sanse de castig puteam avea (sau nu- dar, cel putin ma puteam apara).
    Asa, hotararea era inatacabila (o aberatie cumplita- criminalii se puteau apara in justitie, dar cei care, ca mine, zice-se, incalcasera „etica si echitatea socialista”- nu trebuia aici argumentat altfel decat ca atitudine politica- nu se puteau apara; pur si simplu nu li se primea dosarul in justitie).

    Tatal meu- om cu o pozitie sociala solida- fusese scos, cam fortat, la pensie in noiembrie 1983. Spun „cam fortat” pentru ca, fiind cadru de conducere (dar si cadru universitar), limita de pesionare ar fi trebuit sa fie mai avansata.
    Imediat dupa el, am urmat eu!

    Mi-am strans lucrurile si am plecat din acel loc, uluita, socata.
    Nu intelegeam ce am incalcat, ce se intampla cu mine.
    L-am vazut pe tata sfasiat de durere. El intelegea totul.
    Tata era un individ cu intrari sociale foarte puternice. A incercat sa mearga in audienta la toti ministrii care ar fi putut avea un cuvant de spus in schimbarea incadrarii (motivatiei) desfacerii contractului de munca.
    A incercat sa discute, sa-i sensibilizeze pe cei de la intrepriderea unde lucrasem sa invoce ceva, orice din Codul muncii (indisciplina- desi nu eram indisciplinata; ceva care ar fi dus la ideea de incompetenta- desi nu era adevarat; orice; le-a dat cuvantul lui e onoare ca nu voi ataca in justitie decizia- ar fi putu sa o atac daca era invocart Codul muncii)- spunadu-le clar ca voi avea probleme sa ma reincadrez, oriunde, cu acel articol de lege prezent in Cartea mea de munca.
    Nimeni nu a vrut.
    A mers in audienta la CC- i s-a spus ca ACEA LEGE SPECIALA FUSESE DATA LA DORINTA LUI CEAUSESCU si ca doar el putea dispune anularea sau modificarea deciziei (nu stiu daca era legal sau nu sa o faca- dar, sigur putea).

    La Ceausescu, tata nu a ajuns- s-a dus la Nicu Ceausescu.
    Eram foarte tanara si, desi nu eram membra PCR (refuzasem in facultate- ulterior, nu a fost cazul) eram inca in perioada in care (inca din liceu cand mai toti erau „inregimentati” astfel) eram membra UTC. Tata, abil, a vrut sa foloseasca acest lucru si a apelat la „seful utecist” (si asta se putea spune ca era Nicu Ceausescu, desigur, am „tradus”).
    Nici Nicu Ceausescu nu l-a ajutat- spunandu-i acelasi lucru, anume ca astfel de cazuri tin strict de „bunavointa” tatalui sau si ca nimeni nu a beneficiat de ea (se pare ca Nicolae Ceausescu turba cand auzea de cazuri precum al meu- cu contract de munca desfacut pentru „incalcarea eticii si echitatii socialiste”; nici nu discuta, nici nu se punea problema de „ajutor”).

    Nicu Ceausescu a fost totusi uimit- mi-a spus tata- de adoptarea unei astfel de decizii in cazul unei persoane atat de tinere si cu studiile mele (era evident ca preocuparea mea preponderenta fusese invatatura din moment ce, pana la acea varsta tanara, anii mei de studii insumau 18- fara sa fi repetat, vreodata, vreunul!).
    Era clar ca o fiinta care, la varsta mea, absolvisee o facultate si era in anul III la a doua, era serioasa.

    Tata era un om de stanga (nu ceea ce se intelege, peiorativ si dur prin „comunist”, nu; dar avea ferme convingeri de stanga; ca absolvent de filozofie, isi argumenta opinia; a mea, diferea, tot argumentat, de a lui, ceea ce ii provoca insomnii- avea sa-mi spuna dupa ’90- gandindu-se ca ma voi duce sa-mi expun si afara din casa opiniile, cu nonsalanta; sigur ca asa faceam: copila de demnitar fiind, nu aveam „imunitatea” majoritatii, in sensul ca nu aveam teama de institutiile represive, chestiue usor de explicat psihlologic; ceea ce e bine, e ca am pastrat acea „lipsa de imunitate”, in sensul de a nu ma teme de „represiuni”, in pofida a tot ceea ce avea sa mi se intample in viata; altfel spus, nu am ingenunchiat!).

    Pe de alta parte, tata era un personaj care sub nici o forma nu m-ar fi lasat „necertata” daca, intr-un fel sau altul, as fi intrat in conflict cu legea, prin faptele mele.
    Obiceiul lui- diferit de al majoritatii parintilor- era sa cantareasca tot ce mi se intampla din perspectiva posibilei mele grreseli.
    Ca fata- si fara mama- imi era greu sa suport cand, patind cate ceva (marunt, nu grav) si avand nevoie de mangaiere si sustinere psihologica, veneam sa-i spun tatii. Intai, ma certa (iar eu aveam nevoie de mangaiere) spunand ca nu trebuia sa ajung in acea situatie. Apoi, „diseca” impreuna cu mine situatia, jucand, intr-un fel, rolul „avocatului diavolului”. Chiar daca se vadea ca vinovatia nu era la mine, nu-mi dadea dreptate. „Nu trebuia sa se intample”, asta era, intr-un fel, deviza lui.
    (In copilaria mea, fusese cu totul si cu totul altfel!
    Atunci, tot ce imi placea mie, ii placea si lui! Sed fugit…)

    In situatia care aparuse in 13 decembrie 1983, tata s-a purtat diferit.
    Mi-a spus clar ca nu vreunei greseli a mea i se „datoreaza” totul.
    Ci unui alt lucru.
    Tata a stat de vorba cu mine.
    Mi-a explicat- nu direct, pentru a nu ma soca- un lucru pe care mi-a spus ca trebuia sa-l retin: „ceva” in trecutul familiei mele (a invocat-o pe mama) va cantari, totdeauna, greu in defavoarea mea. Cel putin, atunci.

    S-a trimis, de la intreprindere, hartia cu desfacerea cotractului de muca (si motivatia- „incalcarea eticii si echitatii socialiste”) la Facultatea de Drept.
    In mod pervers, respectiva „sanctiune” fusese asociata (printr-un tratat al Sandei Manu, profesor universitar de Dreptul Muncii) la „sanctiuni de munca”.
    Atat- altfel, nicaieri legea nu era considerata ca facand parte din „legislatia muncii”.
    De ce?
    Pentru ca ea mai prevedea, la celelalte articole si „altele”, cum ar fi sanctiuni pentru nerespectarea secretului de stat (ceea ce facea tirmitere la un alt tip de legislatie) etc.
    Eu nu aveam legatura cu acele articole- dar nu se poate spune ca o lege (fie ea si speciala) doar pentru ca are, intr-un articol, o referire la modalitatea (abuziva, incontestabil- dar nu asta era discutia!) de desfacerea a unui contract de munca, tine de legislatia muncii.

    Tata mi-a spus- cu mare amaraciune- ca legea are un mascat caracter politic.
    Trebuia sa fie foarte grav daca tata rostea acele cuvinte (in general- spre deosebire de mama- tata incerca sa nu ma „ostilizeze” fata de ceea ce vedeam imprejur, voind sa ma fereasca de manifestarile mele temperamentale si de felul liber in care vorbeam; mama, fusese exact inversul lui; or, daca tata sa spunea asa ceva, insemna ca situatia era foarte grava; am inteles gravitatea tocmai pentru ca a spus acele cuvinte).

    Tata era un tip ferm, care nu se oprea la mijlocul drumului: mi-a spus ca, important, in acel moment, e sa rezolvam situatia locului meu e munca.
    La facultate, unii au cerut exmatricularea mea (era aberant, caci nu exista suport legal explicit si nici implicit).
    M-au aparat profesorii Viorel Ciobanu si Dan Drossu Saguna.

    Pana la urma, m-au lasat in pace cu totii- dar nu mi-a fost deloc „cald” in facultatea de Drept!

    Tin minte de parca ar fi acum.
    In sesiunea de iarna 1983-1984, la examenul de Drept procesual civil (Viorel Ciobanu) a intrat in amfiteatru, chiar cu putin timp inainte de terminarea transmiterii subiectelor, secretara sefa (era examen scris) si i-a privit pe cei prezenti.
    Intamplarea fericita a facut ca, fiind asezata chiar in primul rand de banci in amfiteatru (deci, culmea, chiar sub ochii ei) sa nu fie tentata sa priveasca acolo.
    Inca mai intrau cativa colegi intarziati (afara erau troiene imense, trasportul in comun era blocat- Viorel Ciobanu a admis si intarziatii).
    I-a spus lui Viorel Ciobanu (am auzit cu urechile mele)- fara a verifica prezenta la examen:
    ” daca vine „Aya” sa nu o lasi sa intre in examen. O trimiti la secretariat. Are o problema. Nu avem ce-i face dar o oprim sa intre in examene. Incepem cu examenul la tine”.
    Viorel Ciobanu nu a spus nimic dar, dupa ce a iesit secretara (sefa secretariatului) a venit la mine, care nici nu mai suflam, si mi-a pus mana pe umar foarte amical, foarte incurajator.
    Am scapat stiloul din mana, apoi foile de hartie.
    Mi-a ridicat barbia si, privindu-ma in ochi mi-a spus incet „Lasa, scrie!”.
    Mi-a dat un stilou de la el.
    Tin minte ca acum ca, desi stiam drept procesual civil ca pe apa (mi-a placut mult aceasta materie) am tratat bine doar unul dintre cele doua subiecte mari (am mai raspuns bine si la niste intrebari, puse separat de subiectele mari).
    Eram ingrozita: orice, dar, facultatea, nu!
    Era mult prea nedrept!
    Intrasem la Drept cu examen de admitere (se abrogase legea coform careia absolventii unei facultati erau admisi la o doua fara examen), fusesem 36 pe un loc, intrasem „fluierad”, cum se spune.
    Mersesem acolo din voita mea, din dorinta de a invata la Drept.
    La celalalt subiect mare de la examenul cu Viorel Ciobanu am scris- eram cu mintile ratacite- ca si cum mi s-ar fi spus sa scriu despre cu totul si cu totul altceva. Nici macar „pe alaturi”- scrisesem despre altceva, din alt capitol, fara legatura.
    Am trecut examenul (era suficient cat scrisesem corect, asta era clar) iar Viorel Ciobanu mi-a spus:
    „Incearca sa te concentrezi in viitor. Nu-ti va fi usor, de tine depinde sa absolvi facultatea, sa te bati pentru asta”.
    Asa am facut.

    POVARA GULERULUI DE VULPE ARGINTIE
    Intre timp, incercam, si cu sprijiul tatalui meu sa ma angajez.
    Era imposibil.
    In pofida imenselor relatii ale tatalui meu, toti cei care vedeau ce scrie in cartea mea de munca (nu asa cum au scris personaje mizerabile pe forumul Cristoiu; nu erau nici „betii” nici „certuri”- pentru asta ar fi existat Codul muncii; si nici prostitutie!; era o lege speciala, cu bataie lunga, politica, data pentru desocializarea, marginalizarea unor anumite personaje) spuneau, cu jena, ca posturi de studii superioare nu au.
    Pe post de studii medii (altfel decat superioare, mai clar) nu voia nimeni sa ma angajeze, invocand un articol de lege care sugera „deprofesionalizarea”.

    Intre timp, acasa incepuse sa ma caute Militia (trimisesera hartia cu desfacerea contractului meu de munca- si motivatia, „incalcarea eticii si echitatii socialiste”- si la Militie).
    In acea vreme, era valid Decretul nr. 48 (cel mai jenant era sa te afli sub „aripile ” acelui drecret) care ii pedepsea cu inchisoarea SI pe cei care nu aveau serviciu. Or, eu eram necasatorita si majora. NU puteam fi considerata in intretinerea tatalui meu, legal.
    Era cumplit- daca m-as fi intalnit cu sectoristul, care ma cauta, probabil as fi ajuns dupa gratii. Asta ar fi fost o lovitura cumplita prin nedreptatea ei si, mai ales la acea varsta freageda, greu de suportat.

    Pana la urma tata s-a intalnit cu un vechi cunoscut, care era director general la o intreprindere bucuresteana ce avea in subordine cateva depozite de marfuri.
    Nici acela nu a indraznit sa ma angajeze pe post de studii superioare, dar a acceptat sa „forteze” legea si sa ma angajeze pe rampa, la un depozit.
    Mi s-a spus ca are locuri trimise la Fortele de Munca, pentru rampa.

    Am mers la Fortele de Munca- oficiul din sectorul meu (e o poveste intreaga, dar daca as scri-o as aluneca pe panta literaturii) am solicitat locul.
    Mi-a fost dat acel loc de munca pe rampa prin repartitie de la Fortele de munca.
    Apoi, am fost trimisa, direct, sa sortez cartofi la Gara de Est.
    Daca voiam sa am chiar si acel loc de munca, trebuia sa prestez celebra „munca volutara” (un paradox perfect!).

    Am fost, in acea zi, personajul unei scene grotesti.
    Am plecat la Gara de Est, sa sortez cartofi, direct de la Fortele, de munca- pe atunci, eram mai putin obisnuita cu diversele „sectoare de viata”.
    Mersesem la Fortele de Munca (fara a banui ce voi intalni acolo!!!) imbracata asa cum umblam de obicei: cu eleganta cochetarie.
    Am plecat la sortat cartofi la Gara de Est cu guler de vulpe argintie la elegantul meu tailleur de toamna, cu fusta lunga, mergand pe frumoasele mele tocuri inalte.
    Nu am avut de ales, nu am putut merge acasa sa-mi schimb imbracamintea, trebuia sa plec la Gara de Est direct de la Oficiul Fortelor de Munca- am fost trimisi mai multi, „incolonati”, intr-un fel.
    Mai tarziu, intr-un text pe care cred ca l-am ratacit, am numit asta „povara gulerului de vulpe argintie”.

    ‘DACA DISEARA O TIPA O SA FIE VIOLATA, AIA ESTI TU !”
    Am lucrat pe o rampa, in Valea Cascadelor, la depozitul frigorific (initial, fusesem in Panduri, la depozit, dar acela s-a desfiintat).

    Depozitul frigorific din Valea Cascadelor era supranumit „batalionul disciplinar”.
    Cei care lucrau pe acea rampa erau tipi crunti, care- cei mai multi- facusera ani grei de puscarie pentru violuri, talharii, fapte grave.
    Multi nu stiau sa scrie si sa citeasca- in condica sau pe cererile pe care trebuiau sa le transmita, dar erau, bineinteles, scrise de altii- nu semnau, puneau degetul.
    Unul dintre sefii de depozit (nu director, nota bene) lucrase la un penitenciar, am aflat ulterior (nu am verificat vreodata dar, dupa cum se purta, inclin sa le dau dreptate celor care afimau acel lucru despre trecutul sau).

    Era prima zi cand urcam pe acea rampa.
    Ma trimisese seful de depozit singura acolo, aratandu-mi daor drumiul, cu mana.
    Nimeni nu m-a insotit, nimei nu m-a prezentat.
    Eram, intre respectivii, o aparitie stranie.
    Supla, gracila, cu maini care scrisesera si cantasera la pian- atat (nu am mai cantat la pian de la moaartea mamei mele- nici nu o voi mai face, am jurat si imi respect juramantul).

    Sincer, cand am urcat prima oara pe rampa si am vazut realitatea, am avut un soc. Figurile lor erau specifice pentru o aumita categorie foarte putin frecvetabila (si, in nici un caz de o persoana ca mine).

    (Spre surprinderea mea, insa, tratamentul aplicat de ei mie -dupa mometul initial, pe care il voi povesti- a fost altul decat cel care ar fi putut fi banuit, tinand cont de tipurile de personaje reprezentate, pe de o parte, de ei- si, pe de alta parte, de mine. )

    Scena initiala, insa, e revelanta pentru atmosfera de acolo.
    Ma uitam dezorientata si destul de putin in largul meu, in jur.
    Deodata, am auzit o voce (depozitul era in camp):
    „Daca diseara o tipa o sa fie violata (vocea a spus cu totul altfel- ireproductibil, aici! n.A.) aia esti tu!”.

    Nu am apucat sa vad cum arata cel care vorbise- am vazut in fractiunea urmatoare de secunda o palma imensa aparand intre mine si „doritorul de violuri”.
    O lovitura cumplita, care l-a culcat la pamant.
    Tipul a cazut bufnind.
    Inca socata, aud un glas cumplit:
    „Sus!”
    Tipul s-a ridicat stergandu-si sangele de la gura.
    „Bai idiotule, tu nu vezi ca nu-i de-a noastra?” ii spune, „doritorului”, cel care ma aparase.

    Aparatorul meu era un tip care evident avea autoritate morala (aveam sa aflu ca fusese sef de camera la inchisoare, pe care o facuse cu altii tot de acolo).
    Mi-a pus intrebari scurte, ca la securitate.
    Am intuit ca de felul in care raspund (era de bauit ca va verifica, deci nu se punea problema sa spun ceva neadevarat- oamenii acestia au un sistem informational colosal, aveam sa constat) depinde ce va fi cu mine in viitor:
    „Cum de-ai ajus aici?”
    „Politic- incalcarea eticii si echitatii socaliste”
    „Am priceput. Ai carte?”
    „Da”
    „Cata?”
    „Multa”
    „Cata?”
    ” Doua facultati. A doua e Dreptul”
    „Adica, esti avocat?”
    „Pot sa ajung si avocat dar nu sunt”
    „Adica stii ce stie un avocat?”
    „Da”
    „Stii legea?”
    „Da!”
    „Ne ajuti si ne inveti ce sa zicem cand suntem la necaz?”
    „Da!”
    „Cornele, papagale, vino-ncoa si ai grija sa nu pateasca ceva domnisoara!”.

    A aparut, ca din pamant, numitul Cornel („Papagalul” cum ii spuneau toti).

    „Aparatorul” meu mi-a privit mainile:
    „Cu astea vrei tu sa faci treaba aici?”
    Am tacut.
    „Sa-ti pui pantofi fara toc (aveam niste sandale elegante, cu talpa ortopedica- erau comode, dar elegante, imi amintesc ca acum toate amanuntele; n.A.) si rochii sleampete. Suntem in camp si nu pot sa ma ingrijesc de tine tot timpul. Stii ce pateste o tipa ca tine, aici?”
    Am lasat ochii in jos. I-am spus ca auzisem ce-mi spusese cel pe care il lovise, aparadu-ma. I-am multumit pentru sprijin.

    De a doua zi, am inceput sa vin in pantaloni si in rochii care ascundeau formele.

    Erau oameni simpli, duri. Pe mine ma respectau.
    Ii invatam ce au de spus (aveau dese conflicte cu legea si erau chemati al Militie).
    Ii opream sa se „taie” intre ei (acolo, pe rampa).
    Ii tineam de maini, ma bagam intre ei, intre cutitele lor. Nu m-au ranit niciodata.
    Din contra, aruncau cutitele si zbierau unul la altul:
    „Ai noroc cu domnisoara !”
    (Unii imi spuneau pe nume- erau mai putin aspri, cu acestia chiar vorbeam despre lumea lor, despre problemele lor; asa am ajuns sa cunosc oamenii, sa stiu sa ma pot in orice situatie, sa nu-mi fie frica de nimeni; orice situatie are o „cheie”, totul e sa nu incerci sa deschizi o usa cu o cheie care nu i se potriveste, fortand-o!).

    RAMPA FRIGORIFICA- ZISA „BATALIONUL DISCIPLINAR”
    Eram pe rampa frigorifica.
    Zi de zi, de cele mai multe ori, si duminica. Eu eram chemata invariabil de seful de depozit, duminica- in momentele in care soseau vagoane- si, data fiind situatia mea, nu puteam sa spun „nu”. Un raport negativ al lui- propunere de desfacere a contractului de munca pentru cine stie ce- ar fi echivalat cu agravarea situatiei mele.

    Se dechideau in spate usile inalte ale imenselor camere frigorifice unde erau minus 22 grade Celsius.
    In fata, trenul frigorific cu peshte (i se spunea „uzina frigorifca”, nu stiu de ce) in care erau minus 15 grade Celsius.
    Noi, intre camere si vagoanele frigorifice.
    Afara, de jur imprejurul rampei, ger, uneori viscol. Asta, iarna.
    Mie imi puneau acei oameni aspri cartoane sub talpi. Si cate o suba a lor pe umeri (mie nu mi se daduse suba).
    Atat puteau face pentru mine.
    Ii port in suflet cu drag.

    Se descarcau marfuri si pe rampa din fata.
    Vara, acolo era de cosmar.
    Uneori, afara erau plus 44 de grade Celsius.
    Inauntru, in camera frigorifica, unde trebuia sa ajunga marfa, minus 22 grade Celsius.
    Socul termic era cumplit- uneori peste 60 de grade Celsius.
    NU aveam voie sa cad psihologic.
    Noaptea invatam.

    Bunica materna (care i-a supravietuit, ani buni, mamei) m-a parasit si ea, intre timp. Ramasesem doar cu tata.
    Il tin minte cum, pe zapezile cumplite ale acelor ani (circulatia era intrerupta) venea cu mijloacele de transport in comun- sau pe jos, cand nu circulau din cauza zapezilor- si ma lua, pe intuneric, de acolo.
    Nici un iubit- si nici un sot- din lume nu ar fi facut asta!
    Seara de seara, zi de zi.
    Acasa ma astepta macarea gatita de el- era un bucatar acceptabil.

    Noaptea invatam.
    Concediu de studii?
    Cine vorbea de asta, acolo?

    Absolvisem deja a doua facultate.
    Imi luasem si diploma (trecusem examenul de stat, cum se numea antedecembrist).
    Ramasesem pe rampa- nimeni nu ma muta de acolo.

    GAUDEAMUS, IGITUR !!!
    S-au implinit 10 ani de la terminarea primei facultati.
    Am primit invitatia.
    Eram bucuroasa ca am o raza de lumina, o intersectie cu viata pe care o traisem anterior.
    Era programat sa merg la Poiana Brasov cu fostii mei colegi de facultate, acolo se organizase totul- dar, mai intai, trebuia sa ne intalnim, toti in aula.

    Am lucrat multe duminici si multe zile de dimineata pana noaptea pentru a primi liber in acea sambata, fara probleme.
    Tata a venit personal si a vorbit cu seful de depozit care, aparent, a fost de acord.

    Mi-am facut cea mai frumoasa rochie cu putinta.

    Cu o zi inainte de acea sambata (deci, in vinerea care precedea ziua intalnirii de 10 ani de la absolvirea primei facultati), conform intelegerii prealabile, la pranz am vrut sa plec sa incep sa ma pregatesc pentru a doua zi .
    M-am dus la seful de depozit.
    I-am amintit ce vorbise cu tata- chiar si cu o zi inainte.
    S-a uitat la mine, a ranjit si a spus:
    „Stii de ce ai ajuns aici, asa-i? Incalcarea eticii si echitatii socialiste! Esti caz politic (nu s-a ferit! n.A.). Nu pleci nicaieri. Azi vin zece vagoane cu peste. Stai pe rampa!”.
    M-am supus.

    Tata a venit seara sa ma ia.
    M-a asteptat pana la miezul notii.
    Seful de depozit m-a coborat, luminand cu lantera de sus, pe calea ferata, sa adun pestii putreziti. Au coborat si acei oamnei aspri cu mine, si au facut multa treaba in locul meu.

    Cand am urcat pe rampa, sfarsita dupa 14 ore de munca- dar visand la minunata intalnire programata pentru a doua zi, cu colegii mei de facultate, seful de depozit mi-a spus:
    „Maine vine o alta uzina frigorifica. Vii aici, ai inteles? Nu te duci la nici o intalnire cu colegii tai! Daca nu, te dau afara si te paste puscaria!”.

    M-am dus, cu lacrimi in ochi, la tata, care ma astepta la poarta.
    I-am spus.
    L-am auzit cum scrasneste din dinti si a dat sa se duca inspre acel individ- seful de depozit- care statea, ostentativ parca, la niste metri distanta. Am simtit ca tata si-ar putea pierde cumpatul. L-am oprit.

    A doua zi am venit la depozit.
    Nici macar nu a sosit vreo uzina frigorifica (de fapt, stiam- astea se anuntau dinainte, pentru a se putea face loc in camerele frigorifice).
    Ma chemase degeaba.
    Fara comentarii!

    La ora 10,00, seful de depozit i-a adunat pe acei oameni duri in curte si le-a spus, in fata mea:
    „Asta isi bate joc de voi ca are carte si stie limbi straine. Cica vrea sa mearga la Poiana Brasov cu colegii ei de facultate. Nu are cum- uitati-va la ea, e necoafata, imbracata ca pe rampa. Nici nu are cum sa ajunga. Cica o duceti voi, care aveti masina !”.
    A hahait sinistru.

    Citiva tipi au facut un pas in fata.
    „O duc eu !”
    „Ba eu !”…

    Seful de depozit a zbierat:
    „Va dau afara!”.

    Tin mite ca acela care m-a aparat in prima zi s-a dus la el si i-a spus:
    „Ne dai afara ca ducem fata asta la colegii ei? Bine, da’ maine dimineata cine sta la blocul tau si-ti da tocanitza ( a facut un gest foarte sugestiv, batand cu latul uneia din palme, palma cealalta)? Eu (si-a spus pe porecla- asa se numeau aculo intre ei, prin porecle)!”.

    Seful de depozit s-a intors catre mine:
    „Vii si maine, ai auzit?”.
    A intors spatele. A doua zi era duminica.

    Sambata, atunci, la ora 11,00, m-am inchis in vestiar si am cantat, („teleportandu-ma spiritual” in aula) impreuna cu colegii mei: „Gaudeamus, igitur!’.

    Nici acum, dupa atata vreme,nu-mi pot opri hogotele de plans amintindu-mi asta.
    Din tot ce mi s-a intamplat, asta m-a durut cel mai mult.
    Da, lucrau pe „portretul interior” al fiecaruia.

    N-am avut forta sa port acea frumoasa rochie, facuta atunci, pentru intalnirea de 10 ani de la absolvirea primei facultati, decat la circa un deceniu distanta (din fericire, splendorile nu se demodeaza), la finele anilor ’90, la ziua de nastere a cuiva care imi e tare, tare drag.
    A fost primul moment cand am putut privi inapoi- prin simplul fapt ca am putut imbraca acea rochie.
    Teoretic, incepeam sa ma eliberez- practic, insa, nu m-am eliberat nici acum.
    Era vara, iar aniversarea in ultima decada a lui iunie!

    Asa a fost pana in decembrie 1989.
    In 1990, am intrat in presa.

    Astea au fost pentru mie binefacerile comunismului.
    Imi amintesc de ranjetul sefului de depozit, care o invoca sinistru de vulgar pe mama- cu referire la locul si la cei cu care a lucrat.

    GAUDEAMUS, IGITUR!

    P.S. SI pentru incalificabilele fiinte care, pe forumul Cristoiu de la Jurnalul national, au negat ca asta ar fi adevarul, au negat ca mi s-ar fi intampalt sa traiesc acele sinistre istorii- legate de facultate, de rampa- spunand ca eram prostituata, betiva si mai-stiu-eu-cum, motiv pentru care mi s-a aplicat legea care pedepsea prostitutia (ce miciuna incalificabila; nu m-am vandut niciodata fizic si nici nu m-am prostituat intelectual!): acesta e adevarul despre mine.
    In rest, am de spus despre acele fiinte, care au afirmat, public ,despre mine ceea ce am mentionat deja- forumul e un loc public- ca sunt exact ca aceia care fac parte din tabara celor care mi-au asasinat mama si mie au incercat sa-mi zdrobeasca personalitatea (atentie: am spus „din tabara”, ceea ce nu inseamna, neaparat, ca sunt, neaparat, chiar cei care au comandat asasinatul sau l-au executat).
    Nu au reusit sa-mi zdrobeasca personalitatea si nici sa ma faca sa ingenuchez.
    Au reusit, in schimb, sa-mi fure, marsav, o buna bucata din tinerete.

  46. 46 mircea Dolha noiembrie 1, 2007 la 9:35 pm

    Sa nu uitam ca ieri, colegii din conducerea PSD au prezentat Guvernului o „petiţie naţională”, semnată de aproape un milion de cetăţeni, prin care aceştia solicitau intrarea în vigoare a legii PSD de majorare a pensiilor de pe 1 noiembrie. Toti s-au obisnuit in trecut sa spuna ca orice miscare sociala a PSD este o „pomana” electorala. Dar si acum, in tara, taranii agricultori se roaga pentru sanatatea guvernului Nastase, care le-a dublat pensiile. Oare ei au simtit in asta o pomana?
    Dle NAstase, de ce nu ne implicam mai mult in concretizarea unor masuri sociale reale? De ce nu aratam ca ne pasa cu adevarat? Ca pana la urma a fi in opozitie nu inseamna a fi handicapat. Eu incerc sa fac tot timpul astfel de proiecte la mine in Baia MAre dar mi-ar placea sa ma implic si la nivel national. Mi-ar placea sa aud de la domnia voastra cateva sfaturi competente si idei cu aplicabilitate imediata, ca bunicii nostri, taranii care ne cresc painea pe camp, toti sunt disperati, tremura de frig, iar i stomac au numai minciuni portocalii…le este tare greu si asteapta de la noi ajutor.

  47. 47 Aya noiembrie 1, 2007 la 10:32 pm

    @

    Draghi

    Am gasit mesajul tau pe forum.
    Nu am reusit sa dau de fotografie.
    Pentru a reusi, incearca sa fii mai puti „criptic”: mai exact, da-mi, te rog, „titlul” pe care trebuie sa dau click.
    Oricum, dand search (pe Google) ceea ce mi-ai indicat tu, am primit raspuns „nu exista”.
    Bref, nu aceea era calea.

    Sau, „povesteste-mi”- eventual, doar sugereaza-mi.
    Stii bine ca subiectul prezinta interes maximal pentru mine!

    Oricum, venind din partea lui Corut, si in contextul in care a aparut postat textul lui- sambata 27 octormbrie 2007, pe forumul lui Cristoiu- nu poate fi vorba decat de o mistificare (sau „caramida” pentru construirea unei mistificari).
    Trebuie sa vad acea fotografie pentru a identifica TIPUL de mistificare- identificara tipului de mistificare poate duce la aflarea motivatiei lansarii ei (ceea ce duce la adevaratii faptasi si la realele lor motivatii, la faptele care doresc sa fie ascuse; un sir , paote, pe o „logica atipica”).

    Ai realizat usor ce atitudine are fata de subiectul MIhai Pacepa, care prezinta atata interes pentru mine (si afectiv, dar si pentru a face sa piara toata dezinformarea in legatura cu el ceea ce ar duce SI la aflarea unor adevaruri postdecembriste si chiar de mare actualitate).

    Ceea ce e cel mai penibil: Corut, ca fost sef DIA, se pateaza mintind (fiind clar ca stie adevarul, desi minte)!
    Se pateaza ca om- dar pateaza si onoarea de ofiter.
    De aceea i-am adresat, pe forum, acea scrisoare deschisa.
    O voi posta peste tot- in fiecare zi undeva.

    Dar, Draghi, sincer nu m-am asteptat sa-l scoata la inaintare- replicandu-mi-se cu un text al lui Corut- pe ditamai ex-seful DIA!
    Asta inseamna nu doar ca indivizii au realizat ca sunt pe punctul de a spune tot (si) PUBLIC- ceea ce ar fi o nenorocire pentru intreaga increngatura de indivizi manjiti, inainte si dupa 1989- dar ca subiectul e de importanta colosala.

    Ai vazut delirul cand am scris ca Vlado Dapcevic e una si aceeasi persoana cu Alexandar Opojevic (acesta e adevarul, dincolo de toate „ascunzisurile” si de faptul ca si-au „pasat” numele)?

    Ai vazut furia cand am afirmat ca nici macar Maria Opojevici nu e sigur ca stia adevarul (cu explicatia: i s-a ascuns fie si pentru a o proteja)?
    Si cum au reactionat furibund cand am afirmat ca e absolut logic sa nu se fi dat de urma „amandurora” (Vlado Dapcevic si Alexandar Opojevic) ci doar de urma „unuia singur”.
    Firesc, doar era vorba de una si aceeasi persoana!

    Ai vazut ca, dupa ce am dat numele iugoslavului (nu a romanului de la securitate- Directia I-a, care isi luase „nume iugoslav de actiune”) care a participat, din partea serviciilor lui Tito, au innebuit, parca (sfarsind prin a incerca sa ma decredibilizeze, prin nickname-ul „ala”, care a afirmat ca inainte de 1989 am suportat rigorile legii petru ca eram prostituata- Dumnezeule, ce miciuna marsava!; s-au si contrazis, intai au spus ca am suferit ce am suferit pe rampa pentru ca am fost condamnata pentru prostitutie, apoi ca nu e adevarat ca am trecut prin cele descrise- ma refer la perioada rampei, facultatea- ca m-am inspirat din Marin Preda , dar la miciuna „cadrista” ca as fi fost prostituata tot nu au renuntat; Draghi, recunosc, m-a durut acea minciuna; desi m-am clatinat psihologic de durere, nu am cazut- am dobandit „imunitate” si la asta)?

    Ai vazut cum au reactionat la numele acelui iugoslav, din serviciile lui Tito, TREBICI (sigur ca nu era numele lui real- repet ce am scris si acolo; cand mi s-a spus totul, s-a facut mentiunea despre Trebici ca dupa ce a trecut frontiera, ca sa-l duca la sinistra destinatie pe Opojevici – pe numele sau real, Vlado Dapcevic- s-a pierdut in ceata si apoi s-a aflat ca, de fapt, nici nu se numea Trebici).

    Ai vazut in ce dementa au intrat cand am spus (si e purul adevar) ca l-am cunoscut, de la tatal meu (subliniez, de la tatal meu) pe Nicolau, ex-sef DIA (stiu ei bine in ce perioada, legatura cu „furia” lor fiind clara!) care s-a dus dintre noi nu cu multi ani in urma (el si tata erau in relatii speciale- deci e clar ca tata nu era din Securitate!)?
    Daca le spuneam si ca tata si Nicolau (ex-sef DIA) se vizitau, se intalneau des si vorbeau la telefon foarte des (iar Nicolau a fost de multe ori in casa mea) cred ca innebuneau la propriu!
    Ai vazut furia doar cand am spus ca „predarea” lui Opojevici (Dapcevic) a fost orchestrata via Serviciile Armatei (si DIA)?

    Or, toata acea predare marsava (practic, o crima hidoasa, stiindu-se care va fi soarta celui predat) s-a vrut a fi pusa, mistificand realitatea, pe seama lui Mihai Pacepa (dupa plecarea lui, in 1978)- si a DIE.

    Te umfla rasul (daca nu ar fi fost clar ca viza e folosirea realitatii in scopul ascunderii adevaratilor tipi crimiali care au facut tot ce s-a intamplat cu Opojevic) doar imaginandu-ti scena, parca desprisa dintr-un film foarte prost, in care Doicaru (ditamai generalul cu rang de ministru- pe care si primul ministru il primea in picioare) statea, afara, in masina, in fata Hotelului Dorobanti asteptandu-l pe ditamai secretarul de stat si marele spion, generalul Mihai Pacepa, in timp ce acesta indeplinea, intr-o camera a numitului hotel, o „actie” de locotenent al „departamentului trebilor murdare” (vorba unui prozator roman)- „departamentel” care nici macar nu era in DIE! Dar cei doi- Doicaru si Pacepa- erau chiar sefii DIE!

    Furia maximala (de unde si insinuarile pe forumul AN din J.national miercuri- si atacurile directe pe forumul lui Cristoiu) dar si neputinta maximala a fost sigur atinsa cand am asociat numele securistului de la Directia I-a (care a participat la predarea lui Opojevici- repet, actiunea a fost orchestrata de compartimente legate de Armata)- pe care inca nu l-am dat, nici in varinta sa romaneasca, nici in cea „iugoslava”- cu anumite afaceri negre, postdecembriste, printre care cele cu fier vechi (Tepro Iasi, de exemplu; stii ca legat de Tepro Iasi si mizerabilele afaceri negre cu fier vechi de acolo se leaga asasinarea lui Sahleanu, liderul sindical; numai vazandu-l in fotografie pe Sahleanu puteai sa-ti dai seama ca era imposibil sa fie injunghiat, in plina zi, intr-un loc neferit de posibili privitori, de cel care a intrat in puscarie acuzat de acea crima- un debil mintal; aceluia, Sahleanu trebuia sa-i dea „o palma cu degetul” pentru a-l pune la pamant; Sahleanu a fost injunghiat de un ucigas profesionist, asta e clar, si cu sange rece; or, cum totdeauna lucrurile se leaga intre ele- chiar si numele acelui securist de care ti-am vorbit se leaga de numele Priplata, cel acuzat ca ar fi implicat in uciderea lui Sahleanu, in septembrie 2000- apropierea momentului in care voi face public totul ii face sa turbeze).

    Iata, deci, ca aflarea adevarului despre sinistrul „caz Opojevici” ar duce, pe principiul dominoului, la devoalarea unei intregi increngaturi de afaceri negre, ingrozitoare, postdecembriste (spalari de bani, jaf economic, criminalitate trasfrontaliera- ce sa mai vorbim de evaziune fiscala, doar acuza respectiva ar fi „fleac” fata de celelalte)- prin legatura cu anumite nume.

    Iata de ce se insista, cu atat incrancenare, pe eternizarea dezinformarii lansate, anume ca autorul „cazului” ar fi Mihai Pacepa (ceea ce e cu totul si cu totul fals- nici nu a fost si nici nu ar fi avut cum sa fie!).
    Iata de ce afirm, cu tarie, ca aflarea adevarului despre Mihai Pacepa duce, automat, la dezlegarea adevarului despre colosale afaceri negre, criminalitate organizata, de mare actualitate.

    De asta afirm mereu, Draghi, ca totul se leaga cu totul!

    Iti promit ca se va afla tot adevarul: eu, neinsemnata Aya, voi face lumina!
    Nu am nimic de pierdut, sunt o luptatoare si nu ma tem de nimeni si de nimic!
    Dincolo de asta, exista constata si vechea mea afectiune si incredere pentru si in Mihai Pacepa, pe care il cunosc si care e un punct luminos al existentei mele, un reper!

    Mihai Pacepa (in afara omului pe care il cunosc si imi e drag!) e cel mai mare spion roman, care a raspus de TS (tehnico-stiintific)- nu de „predari de rezidenti” si alte mizerii de gen!- si a adus Romaniei, prin „activitati specifice”, documentatie uluitoare, de urma careia a trait, multa vreme, o buna parte a industriei romanesti (tancul adus de el, care s-a fabricat in Romania, ulterior, se afla si acum in dotarea armatei; e doar un singur exemplu- stiu mult mai multe).

    Acea buna parte a industriei romanesti a trait (din documentatia adusa, prin metodele specifice unui mare spion, de catre Mihai Pacepa) pana au venit indivizi precum este SI cel care CU ADEVARART l-a predat pe Opojevici (ma refer la cel care atunci era in Directia I-a a Securitatii) si au inceput sa taie fabricile romanesti si sa le vanda la fier vechi!

    Desigur, argumentele afective legate de Mihai Pacepa ma motiveaza- dar eu voi convinge prin argumente efective!

  48. 48 Aya noiembrie 1, 2007 la 10:46 pm

    @

    Literatul

    Mailat- vreo legatura cu vechiul PNL (Campeanu)?

    Daca e vorba de vreo legatura cu acel nume Mailat (de la PNL- 1990 dar nu numai; nu neaparat acel Mailat, dar legat de el) e clar care va fi directia mistificarii (apoi, conexad, vedem si CUM a fost fabricata comada politica; daca ai date, te rog, da-mi-le; nu am nevoie de multe)!

  49. 49 diogenecainele noiembrie 1, 2007 la 10:53 pm

    @Literatul
    Mi se pare ca violarea constitutiei e un fapt la fel de grav. Statul nostru de drept este deja in comă. As sugera PD-ului (care a avut Internele pana acum cateva luni) sa nu mai dea la mitinguri carnati si chifle, ci colivă.

  50. 50 Bibliotecaru noiembrie 1, 2007 la 11:29 pm

    Încerc să readuc discuţia relativă la ţărani şi agricultură cu o poezie de Mircea Dinescu.

    Interviu

    La noi la tara e bine e frumos
    principiile-au imbatrinit putin
    afar spirtul medicinal dat prin piine intinereste
    si felcerul il recomanda pentru „uz intern”.
    La noi tinda bisericii a fost redata agriculturii
    porcul a molfait copilul uitat în copaie
    (oricum erau ai Statului si unul si altul)
    în general e bine la noi la tara
    ai mici stau cu canile sub televizor poate s-o da lapte
    la radio am terminal demult recoltatul
    si-n curând o să terminam si pe cimp
    în general e bine la noi la tara e beton e frumos
    daca-ti cumperi oul din City
    daca fabrica de salam n-o să mai traga
    cu coada ochiului inspre cai.
    La noi la tara e bine
    pompierii în general dau foc la case e frumos
    tractorul ara intre unii si altii
    intre unii si altii o brazda adinca
    e bine e frumos.

  51. 51 Ovidiu noiembrie 1, 2007 la 11:37 pm

    Cititi aici d-le Asrian Nastase !

    „Preşedintele a lansat şi un atac voalat la adresa celorlalţi doi preşedinţi ai PSD: Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Întrebat dacă îi este dor de Adrian Năstase, Băsescu a recunoscut că „oricui i-e dor de Adrian Năstase”. Totuşi a subliniat că nu îi este dor şi „de sistemul pe care l-a implement. Sistemul a fost preluat cu aroganţă de un alt arogant”.

    (dar a mai zis ceva in legatura cu dvs, despre oligarhii sau sistemul oligarh )

    http://stirea.wordpress.com/2007/11/01/emil-constantinescu-basescu-va-sfarsi-mai-devreme-sau-mai-tarziu-in-gunoiul-istoriei/

  52. 52 Stefan RADOVEANU noiembrie 2, 2007 la 8:16 am

    @ Bibliotecaru

    Simate Domn,

    Nu mi-am imaginat ca acesti guvernanti post decembristi sunt incompetenti sau rupti de realitate.

    Nu este vorba de legii, este vorba de bun simt si respect de natiune.
    Nu poti sa impui guvernantilor sa le stie pe toate, este imposibil.
    Bunul simt a lor trebuie sa se rezume a spune, ajutati-ne, nu stim cum sa iesim din acest cataclism.

    In lume aproape toate problemele cu care se confrunta ROMANIA in ultimii 18 ani sunt cunoscute si rezolvate.
    Mai zilele trecute, un „ministru” spunea ca ROMANIA duce lipsa de 1’500’000 de forta de munca, imaginati-va panica lui.

    Acest”ministru” este platit sa gaseasca solutii si nu sa anunte lipsa.

    Si sa revin la sere, ati facut calculul cât costa importul acestor produse, desigur nu.

    Va spun eu, de 3,5 ori mai mult decât ar fi cultivate in ROMANIA.
    Pretul utilitatilor in acest caz devine neglijabil pentru balanta financiara a ROMANIEI.
    In plus aceste produse se exporta si bine.

    Cum este posibil, foarte simplu, un singur lucru trebuie sa existe, interes de a produce acestea in tara.

    Desigur o asemenea afacere solicita munca, gestiune, precizie si respect de natura.

    Este capabil co-nationalul sa se angajeze la un asemenea sacrificiu sau prefera sa le importe si sa incaseze banii.

    Am trecut prin tara, am cunoscut un agricultor libanez, jos palaria.
    El poate, dece nu si Românul nostru ?

    Libanezul stie sa munceasca, stie meseria, si nu este ing. agronom.

    In final, va ofer posibilitatea sa reflectati, daca doriti detalii technice, implementare fizica si financiara se pot gasi foarte simplu.

    Cu stima,

    Stefan RADOVEANU

  53. 53 Stefan RADOVEANU noiembrie 2, 2007 la 8:34 am

    Buna Dimineata Domnule Adrian NASTASE,

    Sper ca nu va deranjez, am o intrebare, care este definitia la ce Dvs. numiti
    „agricultorii activi”
    si cine intra in aceast segment de activitate.

    Va multumesc si va urez o zi mai buna.

    Stefan RADOVEANU

  54. 54 ion adrian noiembrie 2, 2007 la 9:03 am

    @AYA,
    Mailat de la PNL Campeanu, a maincat bataie prin 1990 pe la galati. Nici-o legatura cu cetateanul roman criminal din ardeal si pe nume Mailat(asta este terminologia si nu roman, termen ce indica etnia iar etnia este tiganeasca-romani) .

  55. 55 ion adrian noiembrie 2, 2007 la 9:05 am

    PS. Se cunoaste ca ai rvenit, brusc s-a lungit cu cativa km firul doar stii: dupa colt apare un nas, hop si Cyrano dupa vre-un ceas…

  56. 56 ion adrian noiembrie 2, 2007 la 9:07 am

    @Literatul,
    VEZI CA S-AU SI PRINS IN PLASA INTINSA…HA,HA,HA

  57. 57 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 9:24 am

    Domnule Adrian Nastase,

    In editorialul dvs. din „Jurnalul Natinal”, transcris de dna Aya pe blog, afirmati despre votul uninominal in varianta Guvernului: „A fost aprobat de majoritatea partidelor si propus de societatea civila”.
    Intrebare: Care este temeiul constitutional care confera legitimitate APROBARII partidelor?
    In subsidiar: Ce inseamna „societatea civila”? Guvernul, partidele, „societatea civila” si chiar Parlamentul ori, inca, Presedintele Romaniei se pot substitui definitiv poporului? N-are totusi poporul facultatea, de vreme ce este – sau trebuie sa fie – proprietarul suveranitatii nationale, de a dezinvesti (cu i de dupa i) autoritatile publice si sa hotarasca singur?
    Mai afirmati: „Campania e scurta si nu e timp pentru argumente”. Dar atunci care este rostul, care este ratiunea campaniei? Sa vina fiecare la televizor si sa spuna ce ii trece prin cap?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  58. 58 sisi noiembrie 2, 2007 la 9:27 am

    @Aya
    Aoleo, doamna Aya, Sanda Manu este o regizoare, Sanda Ghimpu a fost profesoara de dreptul muncii! Bine ca nu ati zis Sanda Marin.

  59. 59 Alina noiembrie 2, 2007 la 11:05 am

    Domnule Nastase,

    Pentru ca sunt indignata de ceea ce se intampla in PSD si pentru ca inca imi pasa, m-am decis sa va scriu despre o sedinta care a avut loc ieri seara in organizatia municipala careia ii apartin.
    Subiectul nu are nimic de a face cu tema propusa de dumneavoastra si de aceea imi cer scuze inca de la inceput.
    Am avut ieri o adunare a Consiliului Municipal PSD unde s-au discutat tot felul de banalitati legate de campanie. Nimic interesant in ceea ce priveste subiectul sedintei. Dupa inceperea acesteia, la un moment dat, intra in sala si se aseaza la prezidiu un domn, pe care il cunoasteti bine, fost deputat PD in legislatura trecuta, mutat la PSD si trimis ambasador in vremea dumneavoastra pe nu stiu unde, domnul Baciu. Acest domn a devenit recent purtatorul de cuvant al organizatiei din care fac parte, dupa ce acum cateva luni negocia de zor cu cei de la PNG si se jura ca nici nu vrea sa mai auda de PSD din care si-a dat demisia pentru a pleca ambasador. Reprezentantii locali ai PNG erau disperati caci domnul Baciu nu se multumea sa negocieze la Iasi (fie vorba intre noi, nici nu aveau acestia ce sa-i ofere) ci negocia direct la Bucuresti cu domnul Pavel la vremea aceea „creierul” lui Gigi Becali. Cunosc povestea destul de bine…unde s-au intalnit, ce au discutat…oricum cei de la PNG au fost mai inteligenti ca noi.
    Aseara, in plen, l-am intrebat pe domnul Baciu, caci ma rodea curiozitatea, daca au esuat negocierile cu PNG sau a scazut prea tare in sondaje si nu mai prezinta interes. Saracu domn Baciu s-a facut grena caci habar nu are cine sunt. Adunat, nu cred ca a stat un an in PSD iar acum inainte de alegeri a aparut fara urma de bun simt la prezidiu „curat si uscat”. Oare cat de tampit trebuie sa fie cineva sa-l puna pe acest domn sa vorbeasca in numele partidului cand poate fi atacat de orice individ care are cat de cat idee de ce se petrece in politichia locala, adversar politic, ziarist sau chiar unul ca mine…
    Si chestia asta trebuie inghitita, pentru a oferi acestei minunate conduceri posibilitatea de a reforma clasa politica si a oferi un viitor minunat copiilor nostri !!!
    Dupa ce iubitul nostru presedinte ne-a dat cateva „capuri in gura” la noi acasa, in curtea lui conu’ Marian, un amic de-al meu mi-a spus:” Imi erati mai simpatici cand erati hoti…atunci macar aveam cu cine sa ma cert. Acum sunteti tampiti…nu mai are nici un haz.”
    Se simte nevoia de Nastase. Macar atunci ne respectau!

  60. 60 ion adrian noiembrie 2, 2007 la 11:08 am

    @TUTUROR

    Care vad ca ma ignorati un alt exemplu de tendentiozitate politica grava pe ziare.com care insa a retinut reactia mea de ieri ca si posturi de radio etc care au inceput sa-si corecteze exprimarea asa ca voi rezolva eu ce nu-i in stare Nastase sa faca:

    Titlul stirii:

    Guvernul italian a adoptat decretul de expulzare a infractorilor romani

    „Opinia cititorului
    ion adrian (2007-11-02 10:01) Iarasi stire tendentioasa
    Fals, guvernul italian a adoptat decretul de expulzare al infractorilor COMUNITARI care reprezinta un pericol la adresa sigurantei publice, a anuntat premierul Romano Prodi si nu ROMANI, adica exact cum spunea Presedintele Basescu ca retorsiunea nu poate fi indreptata pe o anume cetatenie sau etnie, dar dvs dati o stire ori tendentios politic fiind falsaori poate ca ati HOTARAT ca ieri, azi si in viitor doar cetatenii romani fac crime pe teritoriul italian fiind singurii expulzabili. „

  61. 61 Traian Gigi Ogica noiembrie 2, 2007 la 11:48 am

    Scuze ca deviez de la subiect dar nu puteam sa trec cu vederea faptul ca Trahan Basexu a devenit dupa interviul de ieri ,cea mai mare tzatza politica din Romania.Incredibil!!!!!!!!Si sugaciul ala de Radu Moraru(cica Nasul!).Ce mizerie de om! A reusit sa-i intreaca si pe Gheorghe(pe care apropo -ma autodenunt la DNA-daca am sa-l vad vreodata in fata mea am sa-i trag o flegma intre ochi) ,pe Tatulici,Turcescu,Sorin Ionita,…Chiar ma intrebam zilele astea ce mai fac cunoscutii „praduitori” Carol Sebastian si Mona Reade Musca!!!

  62. 62 Petronius noiembrie 2, 2007 la 1:00 pm

    Sarutmana Aya 🙂

    Ma regasesc in postura cadiul din poveste, care nu poate decat sa dea dreptate ambilor impricinati 😦

    Imi esti draga (habar n-am de ce) si tind sa te cred in povestea cu neimplicarea lui Pacepa (oricum, este abernata povestea cu ditai sefu’ care face injectii prin camere de hotel) Nu trebuie sa fi cine stie ce initiat ca sa iti dai seama ca trebuirle murdare se fac intr-un mod … deniable (scuze pentru barbarism – traducerea ar fi „contestabil”, adica intr-o maniera care sa nu poata acuza faptuitorul).

    Totusi, esti singura care il apara pe Pacepa de aceasta acuzare punctula. El insusi nu se disculpa de vina de politie politica si afirma chiar ca toti ofiterii de securitate au facut la un moment dat politie politica si ii sfideaza pe cei care neaga acest lucru (as putea cauta citatul).

    Da-mi voie sa formulez o ipoteza. Dupa cum spuneai, au existat in Secu’ (nu prea fac oamenii simplii distinctie intre diversele servicii) doua grupuri, iar Pacepa facea parte dintr-unul dintre acestea. Din cate am auzit, Pacepa era pro-american, iar ceilalti pro-rusi (pare plauzibil – gresesc?). Dupa tradarea lui Pacepa (tradat tara, sau regim, sau Ceausescu, nu conteaza deocamdata – pur si simplu nu vreau sa continui cu barbarismele si sa spun „defectat”, care in romaneste inseamna altceva), grupul sau a fost spulberat, moartea mamei tale fiind, in opinia mea, un aspect al acestui tablou general. Pana si tu impreuna cu tatal tau ar fi trebuit sa dispareti, dar in mod paradoxal dupa o tentativa nereusita ati fost „gratiati” (semne de intrebare aici …).

    Ce s-a intamplat cu resturile „grupului Pacepa” ? Mai exista ? De ce nu il apara nimeni deschis, asa cum o faci tu ? De ce esti singura in lupta asta ? „Ceva” nu se leaga cu „totul” … Personal, eu inca mai cred ca Pacepa a facut tarii mai mult rau decat bine prin fuga lui, dar sunt deschis la informatii care sa imi completeze imaginea de ansamblu.

    Suntem pe blogul Domnului Nastase si se vorbeste despre pensii, deci nu ar trebui sa intreb aici toate astea. Imi cer explicit scuze. Cum as putea intra in corespondenta cu tine ? 🙂

  63. 63 Draghi Puterity noiembrie 2, 2007 la 1:56 pm

    @Aya

    Linkul respectiv era: http://sitadeasa.wordpress.com/2006/09/04/141/

    Ce incercam sa iti spun e ca probabil cel care a postat pe forumul JN sub numele Pavel Corut, nu a fost Pavel Corut, ci cineva care a copiat textul de la acest link sau alt loc similar. Altfel nu are sens referirea la poza. Deci vorbesti cu televizorul cand il interpelezi pe Corut…

    Totusi, nu vrei sa incheiem, macar aici, discutia despre Pacepa? Am impresia ca ne irosim energiile pe ce nu trebuie.

    Uite, hai mai bine sa vorbim despre pensiile din agricultura. Eu cred ca e prematur sa vorbim despre sisteme de pensii, atata timp cat increderea oamenilor in stat tinde spre zero (cu ajutorul dezinteresat al asimetricului). Chiar ne imaginam ca un tzaran isi va rupe de la gura sa puna bani azi intr-un fond de care va benficia, eventual, in zeci de ani?

    Poate ar trebui sa vedem mai intai cum ii convingem pe oameni de seriozitatea unui astfel de proiect.

    De exemplu s-ar putea trimite in fiecare luna (sau trimestru, an, etc.) o scrisoare in care sa i se arate cat s-a strans in acest cont, cat va insemna asta la pensie, eventual corelat la o rata estimata a inflatiei, etc.

    Sau s-ar putea ca din primii bani care intra in acest fond, sa fie platite imediat pensii pentru batranii de peste 70 de ani, chiar daca nu au cotizat, pentru a arata ca sistemul functioneaza.

    In alta ordine de idei, poate s-ar putea generaliza ideea aceasta, ca omul pune o suma si statul pune si el o suma (direct, sau indirect prin renuntarea la impozit), pentru a canaliza banii oamenilor in proiecte agreate de stat, de ex. construcita de locuinte. In Germania exista de ex. un sistem de economisire numit Vermögenswirksameleistung (aprox. fond de formare a averii) in care statul scuteste de impozit o suma (limitata) din salariul brut al angajatului cu conditia ca si angajatorul sa plateasca aceeasi suma. Banii obtinuti astfel pot fi folositi doar in scopuri agreate de stat (asigurari, constructii si renovari de locuinte, taxe de studii, etc.). E o idee care incurajeaza ideea de parteneriat intre persoana privata si stat (sau/si angajator) iar mesajul transmis e foarte puternic: ne asumam impreuna riscuri, tragem impreuna spre obiective de interes comun.

    Ce zici Aya, ar avea un astfel de sistem sanse de reusita in Romania?

  64. 64 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 2:26 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Recitind textul postat de dvs. in capul paginii am descoperit un fapt incredibil: doar 2,5 % (doi virgula cinci la suta) din agricultorii activi isi asigura riscul imbatranirii!!!
    Aceasta inseamna, rotunjind prin adaos, ca dor 3 agricultori de varsta activa dintr-o suta vor avea, in conditiile actuale, pensie.
    Dar cum s-a putut ajunge, dupa 17 ani, la o asemenea situatie? Ce au pazit „guvernantii” in toata aceasta perioada?
    Cate milioane de agricultori sunt, respectiv vor fi, fara pensie? Daca mai adaugam toti cetatenii care au muncit – ori muncesc – pe baza unor conventii civile ori la negru, deci fara carnet de munca, adica fara contributii sociale, cate milioane de ani neacoperiti in directia asigurarilor sociale se aduna pentru intregul popor roman?
    Procentul celor DESCOPERITI ne loveste in moalele capului: 97,5 % (nouazeci si sapte virgula cinci la suta) din agricultorii de varsta activa n-au, pe numele lor, depus nici un leu pentru pensie!!! Adica milioane de oameni!!
    Nu stau acum sa caut prin rezultatele Statisticii, dar procedand invers – scazand numarul copiilor si tinerilor cuprinsi in scoli, al contributorilor la fondul de pensii de stat, al pensionarilor cu acte in regula -, rezulta numarul astronomic de 10.000.000 (ZECE MILIOANE) de cetateni care nu au reglementata in nici un fel problema pensiei!!
    Noroc, nu-i asa, cu gaselnita cu pensiile private, privitor la care este prudent sa mai asteptam …
    Dar aceasta poblema ridica o alta: a asigurarilor de sanatate. Lucrurile stau tot asa.
    Pe urma alta: a posibilitatilor de subzistenta.
    Apoi alta: a bunurilor ce pot fi achizitionate de toti acesti oameni, care nu vor avea bani nici de paine goala.
    Si altele, in cascada.
    Unde va ajunge poporul roman, domnule Adrian Nastase, peste 10-15 ani? Unde va ajunge Tara, parcelata si cumparata, bucata cu bucata, de straini?
    Dvs. nu aveti nici o responsabilitate? Dvs. aveti azi proiecte? Dar pana azi n-ati avut proiecte? Unde sunt rezultatele?
    De ce nu raspundeti? A intepenit tastatura?
    Cine raspunde, cum trebuie sa raspunda pentru acest dezastru?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  65. 65 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 2:29 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Corectez: „… doar 3 agricultori …”.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  66. 66 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 2:43 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    De pe blogul dnei Anca Alexandrescu aflu ca astazi mergeti la Crevedia. Sa nu uitati, va rog, sa implementati incubatoarele tehnologice aduse din Israel, asta daca la Crevedia mai exista picior de oratanie.
    Si fiindca suntem la acest capitol: ati reusit sa finalizati raportul catre conducerea Camerei Deputatilor privind deplasarea in Israel? Daca da, ni-l puneti si noua pe blog?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  67. 67 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 3:43 pm

    @ ION ADRIAN

    Domnule Ion Adrian,

    Intrebarea dvs. postata pe pagina anterioara este adresata tuturor, deci inclusiv mie.
    Raspunderea penala este personala – fiecare raspunde pentru faptele lui; raspunderea morala poate fi colectiva.
    In cazul pe care il semnalati, o colectivitate poate fi raspunzatoare moral fie daca fapta unui membru al sau este aprobata de colectivitate, fie daca este conforma cu principiile morale ale comunitatii. Cazul semnalat nu este nici aprobat de morala publica cetateneasca din Romania, nici nu este rezultatul educatiei morale specifice societatii civice romanesti.
    Problema se pune din punctul de vedere al moralei de ordin etnic, dar morala etnica romaneasca nu incurajeaza astfel de fapte. Cat priveste morala etnica a etniei romilor, nu am date ca ar incuraja ori descuraja fapta, dar chiar trebuie luata in calcul situatia daca o astfel de morala este cristalizata.
    Confuzia provine in primul rand din utilizarea termenului „roman” pentru a desemna atat cetatenia, cat si etnia – sau nationalitatea. Potrivit Constitutiei, putem vorbi in afara granitelor despre ROMANI, fara orice alta mentiune, numai in sens etnic -ori national. Astfel, art. 7 vorbeste despre „romanii din afara frontierelor tarii” si despre sprinjinul pe care statul roman trebuie sa-l acorde acestora pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor ETNICE, culturale, lingvistice si religioase, cu – atentie! – respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt.
    Pe un exemplu concret, dl. Omar Haysam este cetatean roman, dar nu roman. Daca, de pilda, i se retrage cetatenia romana, statul roman n-are nici un fel de obligatie fata de acesta in sensul celor de mai sus, caci nu este etnic roman.
    Confuzia este sporita de folosirea cuvantului „rom” pentru a desemna grupul, etnia caruia, se spune, ii apartine persoana de care faceti vorbire.
    Asupra acestei chestiuni sunt, desigur, necesare precizari de ordin oficial, istoric, psihologic s.a., care nu prea exista.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  68. 69 Bibliotecaru noiembrie 2, 2007 la 4:06 pm

    @ Stefan RADOVEANU
    Ceea ce văd eu pe piaţă este că roşiile vândute de ţăranul român sunt mult mai scumpe decât cele de import. Probabil că cele din România sunt roşi cultivate pe 200 metri patraţi iar cele de import pe sute de hectare.
    Nu cunosc „zona agrară” foarte bine, din punct de vedere legislativ, ştiu doar semnale de alarmă. Ceea ce intuiesc însă este că soluţia găsită de guvern în domeniul economic trebuie implementată fără a trasa „linii directoare”. Guvernul nu mai poate impune economiei să o ia într-o direcţie sau alta. Ceea ce poate face guvernul este să construiască un cadrul legislativ care să încurajeze sau să descurajeze un domeniu al economiei. În agricultură soluţiile sunt mai greu de dirijat în „direcţia bună” pentru că în mediul rural guvernul se impune, se face cunoscut, ceva mai greu. De aceea vă întreb… ce ar trebui să facă guvernul. Credeţi că la noi guvernul suferă de impotenţa ideilor bune… OK, daţi mură în gură, soluţia la pachet. Spuneţi ce legi ar trebui să dea guvernul. Nu cred că cineva din guvern se va supăra că primeşte sugestii de la un „civil” politic.

  69. 70 Bibliotecaru noiembrie 2, 2007 la 4:14 pm

    @ Valeriu Mangu
    🙂
    Nu vă supăraţi fără sens.
    Nu vor fi atâţi agricultori fără pensie. Guvernul are, de asemenea, grijă ca agricultorii să nu sufere din cauza lipsei de pensie. Face acest lucru în colaborarea sa cu Casa de Sanătate, face ca oamenii să moară masiv înainte de 60 de ani, astfel încât să nu pupe pensia dar să-şi depună contribuţia până aproape de pensie. Aşa că problemele se vor rezolva de la sine.
    La fel şi creşterea mediei pe cap de locuitor. Nu este necesar să crească PIB-ul, este îndeajuns să se reducă populaţia. Este vorbă de simplă aritmetică. Raportul creşte pe măsură ce scade numitorul şi numărătorul rămâne constant. Ori PIB-ul rămâne constant, pentru că în masă mor cei săraci nu cei bogaţi care îngraşă PIB-ul.

  70. 71 Literatul noiembrie 2, 2007 la 5:59 pm

    @Alina
    Practica asta a primirii din alte partide s-a practicat in tot PSD-ul. Au venit mai multi PD=isti la PSD care nu suportau sa stea in opozitie. Sasu, Severin, Baciu etc. Si bineinteles securistul Darie.V-as aminti ca au mai venit in PSD, direct in functii de conducere, si altii . De exemplu Cozmin Gusa. Era suficient cuvantul d-lui Nastase.

  71. 72 Ana noiembrie 2, 2007 la 6:01 pm

    @Draghi Puterity

    Exista o lege ” a economisirii si creditarii in sistem colectiv” in scopul construirii sau achizitionarii unei locuinte, adoptata inainte de 2004, la intiativa unui grup de PSD-isti parca.
    Anagajatorul roman nu pune nimic, poate doar biciul – daca ar putea! – pe angajatul roman.
    Dar legea spunea ca pentru fiecare suma economisita intr-un cont individual, statul punea si cam 30% din cat economisise anual persoana, dar nu mai mult de vreo 200 Euro.
    S-a facut si o banca speciala pentru asta, cu nemtii sau cu austriecii, nu mai tin minte.
    Deja erau peste 40.000 de contracte de economisire si creditare (daca economiseai cativa ani in conditiile spuse mai sus, apoi puteai face un credit de suma dubla in raport cu suma economisita, in conditii avantajoase de dobanda ).
    Ce credeti? In 2005, una dintre primele masuri ale guvernarii PNL-PD a fost sa reduca finantarea de la buget pentru incurajarea economisirii. Partea pusa de stat a fost redusa la 15% din suma economisita.
    Cum romanii nu prea aflasera de lege si banca functiona doar de vreun an, n-a fost mare scandal public.
    Dar e pacat. Sute de mii de familii, mai ales de tineri, ar fi putut spera la o locuinta proprie.
    Cam asta e cu participarea patronilor romani la formarea patrimoniului oamenilor obisnuiti. Si la atat se reduce inteligenta politica a partidelor de dreapta.

  72. 73 Valentin ROIU noiembrie 2, 2007 la 6:05 pm

    @
    Bibliotecaru
    „De aceea vă întreb… ce ar trebui să facă guvernul”.

    Guvernul trebuie sa armonizeze,
    Interesele natiunii cu cele ale executivului.

    In cazul de fata, se impune limitarea importurilor produselor agricole compatibile cu agricultura nationala.

    Fortata agricultura la rezultate prin munca si nu prin importuri paguboase natiunii si jutoase importatorilor.

    O parte din acet capital sa fie utilizat in incurajarea a celor numiti de Adrian NASTASE, “agricultorii activi” a dezvolta acest segment de activitate.

    Acest segment bine aplicat reprezinta o mina de aur.
    „Cantonul Genève asigura hranirea populatie cantonale in proportie de 70% anual, iar in sezon la 100% marcat produse de Genève.
    (in sezon p.e. tomatele de import sunt limitate total).

    Deasemenea o parte din productia sa este exportata in SUA, va mira, calitatea si maniera bio. au facut succesul acestor produse.

    Dece Nu si ROMANIA ?

    Cetateanul Român are calitati si defecte aidomacetateanului European si Elvetian, diferenta, este bine guvernat.

    Trebuie stiut, marile suprafete comerciale, Intermarchè, Carefour, etc vând produse marachere importate din CHINA (p.e.castraveti, rosi, ardeii grasi, etc) pe piata lor iar productiile lor completate cu cele din TURCIA sunt exportate, in ROMANIA la preturi bine sustinute.

    Daca aceste produse ar fi cultivate in ROMANIA pretul lor nu ar depasi 1/2 din cel actual.
    Cine ar câstiga, natiunea si nu importatorul care face parte dintr-un sistem ascuns undeva.

    In acest caz se contravin anumite interese, deaceea nu se doreste dezvoltarea acestui segment de activitate in ROMANIA.

    Peste putin timp, max un an, vom asista la un alt fenomen, aceste mari suprafete commerciale isi vor dezvolta ele insasi activitatea aceasta in ROMANIA, preturile vor aceliasi sau sigur mult mai mari.

    O singura recomandare, grabiti-va stimate co-national, altfel veti fi slugi in tara voastra.

    In afaceri nu exista notiunea de sentiment, $ & Eu, regleaza piata.

    Merci a celor care au intervenit pe acest subiect

    Valentin

  73. 74 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 6:50 pm

    @ BIBLIOTECARU

    Domnule Bibliotecaru,

    Umorul negru are, si el, rostul lui si este, in anumite situatii, chiar terapeutic. Dar taranii – denumiti azi pompos „agricultori” – au constituit secole de-a randul – si constituie chiar si azi – segmentul de populatie care a sustinut Tara. Astazi, unii, speculand naivitatea, nestiinta acestora, s-au facut miliardari in euro – a se vedea afacerile cu pamant. Este o anomalie a istoriei care ne va costa scump, extrem de scump.
    Parlamentul va ajunge, intr-o buna zi, sa adopte legi speciale pentru protejarea ori salvarea unor enclave taranesti romanesti, asa cum se intampla in America cu indienii.
    Mi-aduc aminte de un reportaj tv. prezentand cativa oameni scotocind in gunoi pentru a gasi fragmente de carbuni, pe care le vindeau. Mi-aduc aminte ca mergeam, copil fiind, impreuna cu mama, impreuna cu alte familii, pe camp, sa culegem spice ramase dupa masinile de treierat, sa dam gainilor sa manance. Mi-aduc aminte ca, in tren fiind, pe langa Cernavoda, acum cativa ani, am vazut un copil spargand cu ciocanul un ciot de beton ramas probabil din 1989 pentru a scoate barele de otel cu care era armat – sa zicem, 2-3 kg. Si imi mai aduca aminte ca un prieten, acum 6-7 ani, m-a dus sa vad vilele din Baneasa.
    Iata istoria noastra fara logica.
    In ce tara traim?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  74. 75 Literatul noiembrie 2, 2007 la 7:35 pm

    Agricultura este cel mai bun exeplu care ilustreaza lasitatea politicienilor romani. Problema cea mai importanta este concentrarea proprietatii. Se poate face in doua feluri
    1.Cooperativizare. Este o politica de stanga pe care nimeni n-are curajul s-o promoveze cu hotarare, Sprijin financiar numai pentru asociatii de peste 30 ha (suprafata pentru un tractor-daca nu ma insel)
    2.Impozit agricol consistent. Masura de dreapta care sa duca la ruinarea micii proprietati disparitia agricultorilor de duminica si a celor care nu lucreaza pamantul.

    Ambele cai duc la micsorarea numarului de persoane ocupate in agricultura. Acestea vor trebui sa mearga in industrie (!?) servicii (!?) sau sa someze. Sau,bineinteles, in strainatate.
    Ambele masuri sunt nepopulare si dureroase.Guvernele care s-au succedat n-au avut curajul sa actioneze.
    Rezolvarea problemelor agriculturii nu inseamna rezolvarea problemei taranilor. A rezolva problema agriculturii inseamna a provoca ruina micilor gospodarii (a agriculturii de subzistenta), migratia fortei de munca, dezradacinarea unor familii etc.
    Nici un om politic n-are curajul sa spuna adevarul.

  75. 76 Valeriu Mangu noiembrie 2, 2007 la 9:42 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Cum se face ca un simplu membru PSD, cum sunteti dvs., are intalniri cu sefi locali PSD din teritoriu, la ei acasa? Sau o puneti de-o fractura?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  76. 78 ion adrian noiembrie 2, 2007 la 10:48 pm

    O inrebare pentru politie;
    De fapt unde a fost asasinata si ce cauta dna amiral prin respectiva zona. Mergea pe jos, cu autobuzul, cu taxiul sau cu masina personala si eventual si cu sofer?
    Nu stiu daca a inceput Danut sa se ocupe si de treaba asta, ca cu cealalta crima cred ca s-a saturat. Are multe intrebari cred eu si in acest caz. sa vedem ce vor face genitalii nostrii politioto care cred ca ginta latina si ei, concureaza cu succes in perspicacitate cu maresale sau carabiniere etc

  77. 79 Bibliotecaru noiembrie 3, 2007 la 1:13 am

    @ Valeriu Mangu
    Din păcate umorul meu negru este clădit pe realitate. Ori poate nu vedeţi că bătrâni din România sunt exterminaţi? Dar cine să mai judece pe cei ce conduc ţara de genocid, o revoluţie la 200 de ani. A noastră a trecut. Mai ţineţi minte la procesul lui Ceauşescu „Aţi înfometat poporul!”.

  78. 80 taranul noiembrie 3, 2007 la 3:43 am

    Cum sa va zic? Vaz ca sunt singurul de p-aci vizat direct de daravela asta. Mie nu-mi trebuieste. Numai mie? Tot e la moda cu referendumdumul. Ia dati-i unu, sa vedeti cati din aia 97,5 la suta (dupa calculele dlui Mangu) se preocupa.

    Pe langa calculul funebru al Bibliotecarului, mai e de numarat cati dintre aia de se incadreaza nu-s prin strainataturi…

    … numai din 40 pana in 90 sa socotesc cat au dat statului – in produse – taranii romani, ca sa nu li se cuvina o recompensa baneasca la batranete!

    Ei, las! Cum sa aniversezi/comemorezi Flamanzi 1907? Bine-i si-asa…

    Ma duc sa mulg vaca.

  79. 81 taranul noiembrie 3, 2007 la 3:47 am

    (continuarea) Ah, da, ca sa vand laptele, sa strang bani pentru pensie. Hm… Dar cui sa-l vand, domnule Nastase? Nu-l ia nime. Pot sa cotizez la pensie cu o galeata de lapte, cu un fir de iarba macar sau numai covrigul din coada cainelui e bun?

  80. 82 Draghi Puterity noiembrie 3, 2007 la 10:43 am

    @Ana

    Multumesc pentru info. Nici eu nu stiam de aceasta lege.

    S-ar putea face ceva pentru ca astfel de legi, care au efect pe o perioada indelungata, sa nu poata fi schimbate atat de usor odata cu schimbarea ideologiei guvernului? Se pare ca doar vointza alegatorilor nu e suficienta, pentru ca la noi, cand nu se fura voturile, se alege pe baza de charisma, nu de programe. Ar avea sens sa se inscrie astfel de legi in Constitutie, pentru a nu putea fi schimbate asa usor? S-au ar fi prea periculos pentru ca nu ar mai permite statului sa reactioneze flexibil la realitatile economice?

    Fara o garantie ca aceaste constructii functioneaza pe termen lung, cred ca ele vor fi sortite esecului, iar in timp vor distruge definitiv increderea in sistem. A le pasa sectorului bancar privat, nu mi se pare o solutie, ba chiar dimpotriva.

    In conditiile in care in Romania incepe sa apara o criza a fortei de munca, poate ar fi momentul ca acum sa fie inclusi si angajatorii in sistemul asta. Statul renuntza la impozite pentru acesti bani cu conditia sa fie folositi in „cum trebuie”, angajatorul are interesul sa ii dea o „bomboana” (subventionata de stat) angajatului pentru a-l tine la firma, angajatul are interesul sa economiseasca.

  81. 83 ion adrian noiembrie 3, 2007 la 1:48 pm

    @Mangu,
    As fi dorit sa va referiti strict la ce am spus eu ptr ca eu am dat si solutia si repet:
    Incorect: un roman sau un cetatean de nationalitate romana daca nu este etnic roman;
    Corect: „un cetatean roman” cu sau fara continuarea „de etnie x” care insa nu este obligatorie , daca este cetatean al statului numit Romania si daca suplimentar este cu adevarat si de etnia x
    Corect: un roman daca este de etnie romana urmand ca cetatenia sa fie precizata ulterior

    Ce spun eu este valabil ptr orice situatie de cetatenie si etnie ,restul fiind afirmatii tendentioase.
    Eu nu doream teorie sau nu teorie faa concluzie clara dar totusi va multumesc pentru raspuns asa cum este.
    Se pare ca spiritul cartesian este greu de insusit.

  82. 84 ion adrian noiembrie 3, 2007 la 1:54 pm

    @AYA,
    Daca ai suferit atatea tu si familia ta, te mai indoiesti ca marxismul, marxism-leninismul si toate variantele acestuia secreta inexorabil aceste situatii sau tot crezi ca alde Iliescu cu zicerea „…a intinat idealurile nobile ale marxism-leninismului, comunismului sau doar marxismului ” poate avea vre-o relevanta alta decat cea negativa.
    Problema este importanta si as discuta-o in amanunt cu tine, daca chiar te intereseaza astfel de aspecte teoretice.

  83. 85 Bibliotecaru noiembrie 3, 2007 la 3:58 pm

    @ taranul
    Eu adresez întrebările direct, nu mă ascund după cuvinte împopoţonate. Aveţi domnule cotă? Dacă da, pentru câte vaci?

  84. 86 ion adrian noiembrie 3, 2007 la 7:55 pm

    @Mangu,
    Am mai citit odata raspunsul dvs si intradevar printre multe consideratii se afla si cele ce le-am mai repetat mai jos.
    Ma bucur ca suntem de acord dar ce facem cu Dl fost prim ministru care daca ar interveni pe corso cu o opinie avizata de inaltimea fostelor functii si atitlurilor univ. ar atarna mai greu in balanta. Dar Dlui are desigur probleme electorale europene la Puchenii de jos…

  85. 87 el che noiembrie 4, 2007 la 1:42 am

    da domnule Nastase abia abia acum ati pus punctul p I da agricultura afost si va ramane o sursa de prosperitate pentru poporul roman dar sa fie lasat sa lucreze pamantul asa cum vrea.din pacate agricultura ca si multe alte segmente ale economiei afost lasata sa se autodistruga prin indiferenta din partea statului.mi~e groaza cand intru intrun seper market si observ ca mai bine de 50% din produsele alimentare sunt din import cum e posibil asa ceva domnule Nastase cu un teren atat de fertil k al nostru .O cred si jur ca renasterea economiei romanesti se va face oadata cu agricultura D~zeu sa ne ajute.si nu uitati „cat timp sangele este rosu si cerul albastru socialismul va fi vesnic pe pamant”!cu respect un alt tanar de stanga

  86. 88 taranul noiembrie 4, 2007 la 6:51 pm

    @Bibliotecaru: N-am cota, domle! Si nu ma ascund dupa impopotonaturi, numai ca le cam vorbiti de pe pereti. Daca vrei sa vorbesti despre tarani in cunostinta de cauza, iesi domnule din biblioteca si documenteaza-te la tara. Daca nu, lasa-ne! Ori vorbiti sa va aflati in treaba… Ce, ne numarati ca pe oi? Suntem numere?… Raspuns, nu ca ar avea vreo importanta: Cota e o fictiune pe unde mi-s eu. Si n-am domle numa o vaca, am spus-o clar: ma duc sa mulg vaca. Acu iar o venit vremea. Bei un pahar, domle? E de gratis…

  87. 89 nora noiembrie 6, 2007 la 2:54 pm

    Nu s-a comentat asa despre romanii care muncesc cinstit in alte tari. Am gasit un spot interesant desprea realizarile romanilor care au muncit afara: http://www.youtube.com/watch?v=u6oOZNm6-JU
    bravo lor , mai bine asa promovam romania, decat prin infractori si necinstiti.

  88. 90 Adi PSD-istul noiembrie 6, 2007 la 3:11 pm

    Pt. binele partidului si al stangii , fa toate eforturile si revino acolo sus unde este nevoie de tine . Fara oameni exponentiali stanga se duce de rapa cu toate eforturile si initiativele personale pe care le ai sau pe care vrei sa le propui . Explica-le si invata-i notiunea de munca colectiva care este total diferita de cea in „echipa” si fara de care , cu toate iesirile fortate pe media ale unora , un program politic asumat nu se pune in practica. VIGILENTA MAXIMA..!!!!

  89. 91 marius fox martie 26, 2008 la 4:12 pm

    HI, avem un sistem de camere si vidio dezvoltate in israel care pote da respuns la supravegere si alarme pe teren..prez la un 1000 euro..
    pentru may multe detale, dacime email si va trimit.

    http://www.reachout.ro
    marius fox


  1. 1 Stropi de emoţie [ 31 oct. 2007] « Teologie pentru azi Trackback pe octombrie 31, 2007 la 11:48 pm
  2. 2 Raspunsuri la comentariile privind proiectul de “pensii pentru agricultori” « ministru >> prim-ministru >> blogger Trackback pe noiembrie 5, 2007 la 3:37 pm
  3. 3 Mai bine pentru pensionarii agricultori « ministru >> prim-ministru >> blogger Trackback pe octombrie 15, 2008 la 2:03 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!
Reclame

%d blogeri au apreciat asta: