De la Tel-Aviv la Marea Galileii (I)

Nu va voi povesti – deocamdata – despre intalnirile politice de ieri. Voi incerca, in schimb, sa va descriu drumul spre nord, pe care l-am strabatut,  de la Tel-Aviv la Tiberias, pe malul Marii Galileii.

Vremea aici este, inca, foarte calduroasa si, desigur, langa mare, umiditatea este foarte ridicata.

 Am plecat din Tel-Aviv spre nord, spre Caesarea. M-au impresionat noile cartiere, la iesirea din oras, cu constructii foarte moderne. Am realizat mai tarziu, in cursul zilei, prin comparatie, ca in Tel-Aviv nu sunt case ci doar blocuri. De sus, nu se vad acoperisuri, ci doar platformele drepte de beton, cu instalatiile solare pentru incalzit apa. Aproape toate cladirile sunt albe, pentru a nu absorbi caldura. Cele mai noi sunt placate cu piatra de calcar, ce se gaseste din abundenta in Israel. Nu intamplator, Tel-Aviv este supranumit „orasul alb”. Obisnuit cu ambianta colorata, uneori stridenta, a oraselor europene, am avut un sentiment ciudat, de atmosfera ireala.

Mergand, de-a lungul malului Mediteranei, spre nord, am ajuns, destul de repede, la Caesarea, unul din porturile infloritoare din antichitate, de la fenicieni, la romani, la mameluci si otomani. Au ramas numeroase marturii arheologice si constructii din vremurile acelea. In afara de ruinele orasului cruciatilor, un zid impresionant poate fi vazut, in apropiere. Este un apeduct imens, chiar pe malul marii.

Ruinele apeductului din Cesarea

Din pacate, nu am avut timp pentru o baie adevarata in Mediterana

81 Responses to “De la Tel-Aviv la Marea Galileii (I)”


  1. 1 Sky-Hunter septembrie 18, 2007 la 9:46 am

    Imi place ca odata cu vizita in Tel-Aviv poti face si o excursie prin locurile biblice la Galileia Crestina. Nazaret – orasul copilariei si bunavestirii lui Isus Hristos. Tabha – locul minune al belsugului de piine si peste. Tveria – centrul istoric. Riul Iordan – locul botezului pelerinilor. Lacul Chineret – marea Tiveriad; poti face o plimbare prin aleele parcului vechiului oras-port Iaffo, locul de unde incepe calea elerinilor in Ierusalim. Vizitarea centrului national al diamantelor si inneditul muzeu al Baronului Oppengheimer, Marea Moarta … etc …
    Tel-Aviv este prea frumos 🙂

  2. 2 constantin25 septembrie 18, 2007 la 12:20 pm

    vrem poze!!!

  3. 3 Ilie septembrie 18, 2007 la 1:17 pm

    Domnule Nastase am si eu o intrebare : Dc s-a preferat sa se dea oamenilor tichete de masa si nu bani?

  4. 4 Bibliotecaru septembrie 18, 2007 la 1:20 pm

    Nu uitaţi să cereţi amănunte despre cabale.

  5. 5 Bibliotecaru septembrie 18, 2007 la 1:31 pm

    Pentru că evit să mai scriu mult aici… la mine pe blog încă un episod din telenovela moţiunii.

  6. 6 ionika septembrie 18, 2007 la 1:40 pm

    Calatorie placuta!

  7. 7 dan toader septembrie 18, 2007 la 2:44 pm

    @Ilie – desi nu sunt A. Nastase – pentru intrebarea ta exista un raspuns in toate tarile care utilizeaza sistemul :
    Tichetele de masa sunt utilizate strict pentru mancare, produs de stricta necesitate -> de aici posibilitatea de a stimula consumul unor produse in defavoarea altora (cafea,tigari etc.) – in alta ordine de idei valoarea tichetului e suficient de mare sa acopere 70-80% dintr-o masa si suficient de mica pentru a nu utiliza un bloc de tichete pentru a cumpara alimente odata pe saptamana. aceasta are un efect benefic asupra ramurii restauratiei. implicit pauzele de masa neglijate in mod constant si de aici incep incet incet sa isi faca loc intre obiceiurile angajatilor si masa de pranz. deci, in ultima instanta este un act de sanatate publica.

    Sistemul functioneaza mai ales in marile orase. Eu cred ca si cei din orasele mai mici vor intelege incet incet importanta mesei de pranz. Eu cat am lucrat in tara am prins un ulcer de toata frumusetea de care cu greu am scapat (lucru care s-a intamplat cu 1/3 din fostii mei colegi, prieteni, cunoscuti tineri din tara). Si asta fiindca fiind tineri nu prea realizam ca si organismul are nevoie de o oarecare protectie.

  8. 8 diogenecainele septembrie 18, 2007 la 2:59 pm

    Domnule Nastase, de ce sa bateti atata drum sa vedeti niste ruine. Uitati-va la PSD! Iar daca ati prins gustul, sa vedeti Romania dupa inca un mandat cu pessimus princeps si irozii sai!

  9. 9 Ilie septembrie 18, 2007 la 4:10 pm

    Dan Toader

    Iti multumesc mult pt informatie..Chiar voiam sa stiu raspunsul,acum am inteles problema.

  10. 10 Aya septembrie 18, 2007 la 6:08 pm

    ZIUA SI RECIDIVA

    Cu riscul de a ma repeta, afirm: Prostanacul nu rateaza nici o ocazie pentru a demonstra cat de multa dreptate a avut Ion Iliescu in momentul in care i-a ales inspiratul cognomen.

    Ca si in alte zile, ieri, Prostanacul a recidivat.
    La Ploiesti, a declarat ca Ordonanta care reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului ar putea sa nu treaca de votul Senatului. Era de la sine inteles ca el va vota impotriva.
    Ceea ce nu intelege Prostanacul- orbit de bobarnacele pe care le primeste permanent- este ca respingerea respectivei ordonante nu echivaleaza defel cu caderea Guvernului!
    Sigur ca daca Ordonata nu trece de Parlament (in speta, de Senat) se produce, pe moment, o bulversare a activitatii Executivului. Dar, lucrurile nu sunt nici pe departe atat de grave pe cat ar dori sa le prezinte Prostanacul. La rigoare, Guvernul poate veni cu o noua Ordonanta- lucrurile intrand intr-un cerc vicios, total defavorabil, in primul rand, asa-zisei imagini a celui care are aberanta idee ca este, cu adevarat, presedintele PSD doar pentru ca se afla plasat pe scaunul nr.1 din Kiseleff!

    Daca tot nu a reusit, cu motiunea de cenzura, mai mult de o jalnica balba, si-a zis sa „zgandare” activitatea Guvernului pe care, tot el- Prostanacul, mai exact- l-a votat in data de 3 aprilie 2007!

    Astept cu interes sa aud ce va spune dupa ce, pe ordinea de zi a Senatului, va fi inscrisa Ordonanta 24/2007, care contine SI Hotararea Parlamentului nr.19/ 03.04.2007, de investitura a actualului Guvern.
    Va anunta ca nu este de acord nici cu votarea acesteia- dupa ce a participat cu voiosie la adoptarea numitei Hotarari a Legislativului?

    PSD trebuie sa se decida cat mai repede: nu se poate si cu Prostanacul in interiorul formal decizional- si cu spiritul in inaltimile performantei politice!

    P.S. Am o nelamurire. De ce a avut nevoie, Prostanacul, sa bata drumul pana la Ploiesti pentru a demonstra, din nou, ca isi merita cognomen-ul? Nu era mai simplu sa mearga, inca o data, doar pana la Turcescu, in studiou?

  11. 11 Aya septembrie 18, 2007 la 6:24 pm

    @

    Sandu

    Unde esti?
    Mi-e dor de tine!
    Mi-e dor de spiritul tau incisiv!

  12. 12 Bibliotecaru septembrie 18, 2007 la 6:41 pm

    @dan toader
    Foarte interesant punctul domniei voastre de vedere asupra efectului „benefic asupra ramurii restauratie”.
    Mă gândesc la nişte tichete pentru şuruburi, pentru parchet, vopsea, piuneze, instrumente muzicale, gaz de sondă… să punem toată economia pe picioare.
    Dincolo de glumă, sistemul acesta are un singur beneficiu… asigura hrana fiecarui posesor de tichet. Dacă s-ar da bani in loc de tichete, poate omul i-ar da pe băutura sau pe tigări. Trebuie însă mai întâi să se construiască un sistem care să nu permită decât cumpărarea de mâncare şi netransmiterea tichetelor, adică schimbarea lor pe bani… Poate ar fi mai nimerit sistemul de cupoane, foarte folosit în occident. Citeşti un ziar si ai acolo 10 cupoane de reclamă care reduce produsul cu 25%, 50% la diferite produse… Dacă eşti sărac, strângi cupoanele şi rezolvi problema. Au fost cupoane un timp în România, dar nu la produse ieftine, de necesitate. Decupai un cupon si luai o mobila cu 100 milioane si nu cu 120 milioane… Se reduceau 20 de milioane, dar cine îşi permitea să cheltuiasca 100. Au fost cupoane date şi de guvern, economate… nu sunt viabile. Viabil e sistemul de reclamă, iei oul cu 2 mii de lei şi nu cu 5 mii dacă citeşti ziarul cutare. Ajungi să-ţi scoţi valoarea ziarului dar şi să faci o economie. Toată lumea fericita. Firma face promoţia la un anumit tip de oua, omul învaţă acea firmă, se fidelizează ei, ziarul se vinde pentru că lumea îl cumpără pentru cupoane, există şi informarea, magazinul este OK pentru ca el rămâne cu adaosul comercial intact şi are şi vânzare mai mare. Aparent firma care furnizează oua pierde, dar ea are reclama de cupoane o lună şi „pierderea” e mai mică decât o reclamă pe TV şi cu efect mult mai important. Luna viitoare va fi reducere la pasta de dinţi… şi aşa mai departe.

  13. 13 Valeriu Mangu septembrie 18, 2007 la 6:42 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Respingerea ordonantelor de urgenta nr. 24 si 25 din 2007 ar implica, potrivit unor interpreti, ramanerea Guvernului fara baza juridica. Asupra aprobarii, respectiv respingerii unei ordonante de urgenta am scris colateral pe blog. De 16 ani nu s-a inteles, de pilda, ca neadoptarea proiectului de lege de aprobare a ordonantei nu este echivalenta cu respingerea ordonantei de urgenta – aici s-a comis o eroare logica pe cale sa devina celebra. Nu s-a inteles, de asemenea, ca aprobarea sau respingerea unei ordonante de urgenta nu se face prin lege, ci prin HOTARARE a Parlamentului in calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului roman. Nu s-a inteles cum anume trebuie revizuita Constitutia, nu s-a inteles cum anume trebuie exercitata suveranitatea nationala s.a. S-a ajuns in felul acesta la o situatie de-a dreptul exceptionala, pe care, cu toata modestia ce (nu) ma caracterizeaza, am anticipat-o.
    Cand, acum doi ani, am semnalat problema ordonantelor de urgenta dlui. consilier prezidential Stefan Deaconu, domnia sa a fost de acord ca la mijloc este o anomalie, pe care, de altfel, o sesizase. Dar discutia s-a oprit aici. Cu dl. prof. univ. Ioan Muraru n-a fost chip sa discut – „sfatul” domniei sale a fost sa las juristii sa se ocupe ei de Drept … Sa asteptam, deci, sa vedem cum vor evolua lucrurile. Dumneavoastra aveti solutii la aceasta problema?
    In alta ordine de idei, va felicit pentru decizia de a posta pe blog textul meu privind deplasarea in Israel. Chiar daca vor exista ecouri negative, un lucru este castigat, datorita dvs.: acela ca birourile permanente ale celor doua Camere vor analiza atent solicitarile de plecare in strainatate.
    In sfarsit, daca imi ingaduiti o sugestie, dublata de o rugaminte: stati de vorba cu cetatenii care au plecat din Romania si comunicati-ne si noua cum vad ei Romania, ce pot face pentru Tara in care s-au nascut.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  14. 14 ingi septembrie 18, 2007 la 7:08 pm

    scuze,dar plecand de la romani,eu am ajuns la senat(al romaniei)
    respingerea oug privind restructurarea guv deschide pasul spre negocieri mai aprinse intre pnl-psd dar si o noua portita spre „medierea” prezidentiala(ma refer la faptul ca pres poate face cea mai tare gluma ,promulgand legea de repingere a oug)
    azi si maine am inteles ca se intrunesc forurile psd.obsesia motiunii mi-e teama ca va duce la lucruri neplacute pt.psd si va da din nou apa la moara comandantului de nava,care,desi a schimbat integral garnitura de consilieri are avantajul ca oponentii politici ii ridica mingae la fileu

  15. 15 Aya septembrie 18, 2007 la 7:31 pm

    @

    ingi

    O noua Ordonanta- legitima, in cazul de fata, pentru ca Guvernul trebuie sa functioneze!- poate rezolva problema de moment (in cazul promulgarii).
    De rest, s-ar ocupa presa!

  16. 16 ingi septembrie 18, 2007 la 8:26 pm

    @aya
    cu totul ok.orice guv(executiv) trebuie sa functioneze. ce nu inteleg este faptul ca:parlamentul a acordat votul de inv actualului guv(cu titulari la ministerele propuse-fiind votat in intreaga sa componenta si structura)
    titularii ministerelor au depus juramantul in fata pres,devenind din acel moment indreptatiti sa execite functia ministeriala.
    cat ne putem permite joaca de-a promulgarea,respectiv de emitere a unei noi oug care poate fi respinsa iar? revenim in absurdistan ?

  17. 17 alex septembrie 18, 2007 la 8:56 pm

    Domnule Nastase, apropo de Israel, as dori sa stiu cat de logica vi se pare Kabbalah? Si aici ma refer ca si scriere…fata de Biblie, e cu totul si cu totul altceva.

  18. 18 alin septembrie 18, 2007 la 9:41 pm

    Domnule Presedinte,

    Subscriu si eu scrisorii pe care un grup de tineri social-democrati din Bucuresti v-au adresat-o, va rog sa nu abandonati lupta politica, sa nu plecati din partid si va asigur ca va bucurati de un sprijin substantial din partea membrilor simpli din aceasta formatiune, membri ce dau de fapt adevarata forta a partidului.

    Un TSD-ist.

  19. 19 iuli71 septembrie 18, 2007 la 9:47 pm

    Chiar daca nu are nicio legatura … nu l-ati intrebat pe acel individ care a dezintegrat PSD-ul , pe nume Geoana cand are de gand sa plece ? este deja peste limita de suportabilitate si mai mult decat penibil.
    In alta ordine de idei, mai aveti putina rabadare dle Nastase , in 6 luni veti reveni in conducerea PSD, cu conditia sa nu mai aveti intitative pripite gen „conducere colectiva in PSD”. Am vazurt ca pana si lui Vacaroiu ii displace ideea. Singurul care v-a inteles a fost Iliescu.
    Va asteptam, iuli71.

  20. 20 Ilie septembrie 18, 2007 la 10:19 pm

    Domnule Nastase: cand ve-ti obtine o functie mare in partid abia atunci voi intra in PSD,pana atunci voi sta in umbra si voi vota cu dumneavoastra cand este cazul..sunt convins ca ve-ti fi un bun presedinte al tuturor romanilor..a-ti trecut prin momente grele k multi romani si stiu ca acum cunoasteti ce inseamna greutatile de zi cu zi ale oamenilor..Succes

  21. 21 Arina septembrie 18, 2007 la 11:18 pm

    Frumos editorialul din Jurnalul National
    Asteptam si poze.. atasate mailului:)

  22. 22 Valeriu Mangu septembrie 19, 2007 la 8:14 am

    @ AYA

    Doamna Aya,

    Aceasta sectiune a blogului – „Comentarii” – are ca ratiune comentarea textelor, ideilor, enervarilor s.a. dlui. Adrian Nastase. Vazand insa textul dvs. adresat dlui Sandu („Mi-e dor de tine!”), imi dau seama in ce fel percepeti dvs. sensul semantic al cuvintelor, logica frazelor s.a.
    Punct.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  23. 23 Ovidiu septembrie 19, 2007 la 9:09 am

    Buna ziua,
    Domnule Mangu, imi puteti da si mie adresa dumneavoastra de blog? Adresa de mail pe care imi puteti trimite raspunsul este: ileaovi@yahoo.com
    Cu stima,
    Ovidiu

  24. 24 Sandu septembrie 19, 2007 la 10:35 am

    @Aya
    Zau ca esti nostima. Ceeace faci tu este santaj sentimental. Cred ca am asistat destul agonia d-lui Nastase. Asa cum am mai spus blogul acesta il face sa-si evalueze gresit situatia. Admiratorii sai de aici sunt fiinte ciudate. Surori de caritate capabile sa sarute leprosii , adolescenti in cautare de idoli carora sa se devoteze, pesedisti obscuri fara curaj, clienti ai justitiei care si-au gasit fratele, autori fara public s.a.m. d.
    Chiar daca d-l Nastase ar avea cel mai stralucit viitor pentru mine ramane destul de plictisitor. Nu sunt in stare sa mai citesc impresiile sale de calatorie lipsite de nerv, plansul pentru necazurile saracilor, xenofilia vulgara. D-l Nastase este in cautarea resorturilor sufletesti ale publicului. Domnia sa face greseala de a crede ca discursurile sale functioneaza ca un mecanism, care trebuie sa provoace reactii previzibile.
    Daca spune saracie, saracii vin la el, daca spune pensioari, acestia il aplauda, daca vorbeste de scolari ,parintii voteaza. Greseala asta o face tot PSD-ul. Scoala comunista, ce vrrei !
    In realitate d-l Nastase uita ca in Orient, unde suntem, inferiorul face daruri superiorului. Paradoxal, cei care au daruit pensiile se plaseaza in situatia de inferioritate fata de beneficiar.
    Eu i-as pune d-lui Nastase urmatoarea intrebare: de cate ori si-a platit masa cand a avut ca partener un inferior?
    Ce vreau sa spun cu palavrageala asta?
    D-l Nastase trece prin momente grele. Singur si le-a provocat. Daca ar fi fost nevinovat si nu alegea calea amanarilor,procesul era terminat de mult.
    Dar, vinovat fiind, inca n-a traversat desertul. Politica? Politica, mai apoi.
    Nici o vorba nu-l ajuta acum. Doar sa-l iei la pieptul tau si sa-l mangai pe crestet
    Cu afectiune, Sandu

  25. 25 Aya septembrie 19, 2007 la 10:45 am

    @

    Valeriu Mangu

    Ai o „problema semantica” legata de cuvantul „dor”?
    Sau de numele Sandu?
    In ceea ce ma priveste, le asociez (fara legatura cu semantica!).

  26. 26 Aya septembrie 19, 2007 la 10:47 am

    @

    ingi

    A la guerre, comme a la guerre!

  27. 27 Aya septembrie 19, 2007 la 11:38 am

    @

    Sandu

    Ca sa-l parafrazez pe Will- ce-i un cuvant („What is a name?”)?
    Daca dorul se cheama si santaj sentimetal- numeste-l asa.
    (Nu e nevoie sa-ti reproduc superba trimitere la trandafir, pusa de Will ca pledoarie a afirmatiei sale continute in interogatie: oricum ai numi ceva, esenta sa nu se schimba).

    Dragul meu, nu suntem in Orient. Faptul ca, pe cai nestiute (logica nu le poate strabate) am dobandit multe din sofisticarea bizantina nu echivaleaza cu „orientalizarea” noastra.

    Poate, metafora „portile Orientului”…
    Imi amintesc ca, in „Principele” lui Barbu, „Magnificul”- cum il numea Ottaviano- ii spunea Exaporitului ca, aici, traim pe nisipuri miscatoare. Sensul: ca, la propriu sau la figurat, nu se poate construi durabil- cu atat mai putin pentru ceea ce noi, muritorii, intelegem prin „eternitate” sau „totdeauna”.

    Vulgarizand (sens etimologic- fara legatura cu enervarile unui coleg de blog care pare iritat de faptul ca mi-e dor de tine) poti construi aici doar daca alegi terenul cu migala, il fortifici si ii identifici fara gres pe cei pe care ii poti (in sens de a merita incredere) lua in echipa care ridica edificiul.

    Greseala lui Adrian Nastase a fost ca nu si-a luat maxime precautii- mizand pe totala incredere in sensul schimbariii in bine SI a celor din jurul sau. Nu te apuci sa construiesti pana in momentul in care nu esti sigur ca fiecare dintre cei pe care ai acceptat- sau, dupa caz, ai ales- sa-i ai in preajma va face asta, impreuna cu tine. Daca procedezi altfel, s-ar putea sa ai dureroasa surpriza ca unii „apropiati” te fac sa ai- mutatis mutandis- experienta lui Manole (deloc „metafizica”- etimologic, desigur).

    Sandu, cifra biblica a anilor traversarii desertului este o divina metafora.
    Ce inseamna mult? Ce inseamna putin?
    Imi amintesc ca, un personaj tare drag mie imi spunea, zilele trecute, ca nu se pune problema sa putem fi fara pacat. Ca nimeni nu este definitiv condamnat oricate pacate ar avea. Ca poate fi iertat. Desigur, se referea la relatia cu Dumnezeu. Dar- vin eu si spun- nu avem cum sa nu ne amintim, mereu, ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui!
    Eu spun ca a traversat desertul.
    Cu afectiunea de mereu,
    Aya

    P.S. Spirit incisiv ce esti!
    Povestea cu masa platita: cred ca nu te indoiesti de faptul ca, la propriu, raspusul la intrebarea ta este, totdeauna.
    La figurat- festin afectiv (Doamne, cum suna!)?
    De asta exista iertare- de asta sutem facuti dupa chipul si asemanarea Lui.

    P.S.2 Ce bine ca exista SI „vocea” ta!

  28. 28 danieloctavian septembrie 19, 2007 la 12:05 pm

    Cumva pierdeti timpul aici discutand despre lucruri ne-esentiale. Ce stiti voi despre maestrul Rudarel Ciumidagles? Despre Mama universului si luptatorii tridimensionali? Despre Marele Maestru Lorin si lupta sa fara istovire cu fratele lui Lucifer Babomedos si partenara sa principala Mandragori ?
    Pai vedeti. Hai ca va ajut eu. O sa aflati pe blogu-mi despre toti acesti imbe.. oameni remarcabili.

  29. 29 Odin septembrie 19, 2007 la 12:09 pm

    Oare afectiunea nu-si pune precipitat pudica palaria in zona inghinala cand este expusa public cu ostentatie?

  30. 30 V septembrie 19, 2007 la 1:34 pm

    nu va place ce spune Tulus?! eu am gasit ca fiind f interesant..

  31. 31 mb septembrie 19, 2007 la 2:07 pm

    @Sandu

    In sfarsit inteleg de ce ai nevoie de Aya, interesant ! Esti destul de bun, ma mir ca domnul Nastase nu reactioneaza la postarile tale !

  32. 32 Valeriu Mangu septembrie 19, 2007 la 2:16 pm

    Domnule Adrian Nastase,
    Domnule/doamna Administrator al blogului,

    La 17 septembrie 2007, ora 12:41, pe blog a fost postat, sub semnatura Marian Valer, un text care face referire la mine. Prin continutul sau, textul contine aprecieri discriminatorii la adresa mea, precum si dispozitii de a fi discriminat. Vazand dispozitiile Ordonantei nr. 137/31 august 2000, republicata, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu respect va solicit, date fiind calitatile domniilor voastre in raport cu blogul, sa va delimitati de afirmatiile dlui Marian Valer si sa-mi comunicati, fie prin intermediul blogului, fie prin intermediul adresei mele e-mail, toate datele de identificare pe care le detineti privindu-l pe dl. Marian Valer, in vederea sesizarii autoritatilor competente.
    Cu deosebite multumiri,
    Valeriu Mangu
    19. septembrie 2007

  33. 33 horea septembrie 19, 2007 la 2:30 pm

    Incerc sa gandesc in locul dumneavoastra:”psd va depune motiunea.presedintele ii promite lui Geoana ca il pune prim-ministru si nu se tine de cuvant punandu-l pe Stolojan.Astfel ajungem la anticipate.Se formeaza guvern pd-pld majoritar.Adversarii domnului Basescu sunt condamnati pt fapte de coruptie comise,printre care va aflati si dumneavoastra.Din acel moment sunteti terminat din toate punctele de vedere.Si atunci va veti intreba cum de numai anumiti oameni politici sunt anchetati ,in timp ce altii prospera.Ii cunoasteti,stiti grupurile de interese din jurul presedintelui,din jurul lui Stolojan si va dati seama ca nu puteti face nimic impotriva lor.tocmai am definit politica romaneasca(exact asa s-a actionat si pe vremea guvernului pe care l-ati condus cum se actioneaza si-n zilele de fata).Drama politicii de tip balcanic.

  34. 34 mircea septembrie 19, 2007 la 2:38 pm

    D-nule nastase tocmai am citit in presa ca s-a mai amanat o data unul din numeroasele procese pe care le aveti…fain motivul ..ca nu sunteti in tzara, in acest sens fiind adusa de catre avocatul dvs. o hartie de la parlament.nu stiam ca in israel ne reprezentati oficial!!nu cred ca ne-ati impartasit si chestia asta..”ati omis” cred..poate imi raspundeti si mie va rog la o intrebare simpla si de 5 puncte: Va aduceti cumva aminte de fraza ”de-abia astept sa imi dovedesc nevinovatia in fata instantei…”
    Avea dreptate Sandu mai sus: daca va stiati nevinovat procesul se incheia de mult..
    Rog moderatorul sa incerce sa nu mai cenzureze mesajele celor care nu voteaza pe blogul lui andronic in dreptul lui nastase…

  35. 35 Darius Groza septembrie 19, 2007 la 3:31 pm

    Pentru Valeriu Mangu:

    Cred că citatul „răspunderea morală, juridică sau de orice alt tip a celor prezentate, aparţin în totalitate autorului, fie el al blogului (Adrian Năstase) sau al comentariilor (cititorii)„, de la secţiunea Disclaimer a acestui blog, vă lămureşte aspectul privind ceea ce aţi denumit „delimitarea de afirmaţiile domnului Marian Valer”. În calidate de admin, o să mă rezum la a vă spune că declaraţiile făcute în cadrul acestui sistem de comunicare online nu au avut şansa să se prea încalece unele peste altele, astfel încât să n-aibă o diferenţiere, fiind util categorisite pe articole, comentarii etc. Aşa că, dacă oricine a avut ceva de zis şi nu a încălcat limite ale decenţei, a putut s-o facă pe propria răspundere, dar, mai important, a putut spune acel ceva oricum liber, lucru promovat şi de principiile mele personale de blogger în timpul liber.

    Cât despre numerele alea, pe care le-aţi enumerat, ce alcătuiau o ordonanţă, vă anunţ festiv că, cel puţin la noi în ţară, Internetul este un spaţiu liber neregelemtnat, iar dezvăluirea unei identităţi nu se prea practică, nici nu poate fi forţată. Orice contribuţie se bazează pe încredere. Însă, transmiterea unor date personale fără acordul persoanei căreia-i aparţin poate avea consecinţe legale. Deşi ce vorbim noi aici e sub taina unui pseudonim.

    Îmi pare că situaţia ce-o semnalaţi dvs. nu are legătură cu Adrian Năstase în mod direct, ci cu mine, care mă ocup de un pic civilizaţie în cadrul secţiunii de discuţii.

    Aşa că o să vă rog politicos să nu-mi solicitaţi informaţii despre vizitatori, fiindcă vă veţi toci tastele degeaba.

  36. 36 Robert K. septembrie 19, 2007 la 3:37 pm

    Cu adevarat interesanta remarca d-lui Mangu cum ca aici se comenteaza, intre altele, ideile d-lui Nastase… Problema este insa: care idei? Cu greu descrierile de peisaj din Tel-Aviv si Jaffa se incadreaza (desi sunt pe deplin de acord, locurile sunt cu adevarat minunate).

    Ori, cunoscand cat de cat „in direct” puterea creatoare a omului Nastase, nu pot trage decat concluzia ca se intampla una din doua:

    a. D-l Nastase este obosit, tracasat si plictisit – si „bifeaza” constiincios o obligatie ce pare a fi o moda interesanta

    b. Textele sunt scrise de altcineva (un „voluntar”) – caz in care nu pot decat sa recomand calduros schimbarea scribului.

    De ce spun asta? Relativ simplu: care e ideea? Unde sunt mesajele? Unde este puterea de creatie si de conducere pe care personajul in discutie o are cu certitudine? Ceea ce am putut eu citi pana acum e o palida umbra internautica a d-lui Presedinte (stiu, sunt incapatanat, nu ma las cu chestia cu Presedintele – si da, ma refeream la „al tarii”).

    Si – pentru a incheia „en fanfare” – la cate din replicile de mai sus s-a ostenit d-l Nastase sa raspunda (le-o citi oare, sau sunt tot „voluntarii”)?
    Asa dupa cum am spus, sunt nou „in locatie” dar am incercat sa imi fac tema si sa ma uit din urma cat de cat si impresia s-a accentuat…

    Decat blog facut asa, mai bine lipsa… La altceva ma refeream cand vorbeam despre „o campanie de imagine” domnule Presedinte!

    Cele bune,
    Robert K.

    P.S.
    a. 100% in sync cu Sandu.
    b. Merci mult Ariel – dar nu cred ca „mi-am dat eu seama devreme” – pur si simplu fusesem luat de val – si era valul cel bun.
    c. Merci mult Aya – dar poate cam prea sentimentale mesajele. Pana la urma, Omul nostru isi merita loviturile de pedeapsa. Din plin. Si este barbat, asa ca face fatza 🙂

  37. 37 Isaia Faur septembrie 19, 2007 la 3:40 pm

    Adica daca din intamplare cantam Vasile Mangu înfoaie şlangu` ….insemna discriminare?! Sau nu?! Mie imi place Stratan.

  38. 38 Aya septembrie 19, 2007 la 4:30 pm

    @

    mb

    Ia-te de mana cu cel care parea „etimologic” atins de un apel al meu catre Sandu (probabil ca tu intelegi ce vrea sa spuna- mie mi-a scapat mesajul sau ca fiind abscos!).
    Sunteti „simetrici” ca adresabilitate!

    P.S. Noroc cu tine ca salvezi situatia, reactionand!

    P.S. Zilele trecute, in autobuz, am auzit o expresie remarcabila: „Logica lui X este ca funia in sac”.
    A propos de cine are nevoie de cine: expresia ti se potriveste de minune!

  39. 39 Aya septembrie 19, 2007 la 4:36 pm

    @

    Isaia Faur

    Dar daca am spune despre persoana in cauza, citand din Stratan (care si mie imi place) ca „facea bal-bal”, ar fi discriminatoriu?

  40. 40 Aya septembrie 19, 2007 la 4:41 pm

    @

    Robert K.

    Vorba lui Adrian Nastase: sa disjungem cauzele!
    N-a spus nimeni nu face fata, cu barbatie, loviturilor de pedeapsa.
    Necazul este ca le primeste pentru ce nu a facut.
    Si, tocmai asta pare a fi cea mai mare pedeapsa (ma rog, lovitura de).

    P.S. Dar, vorba olteanului: ajunge o maciuca la un car de oale!

  41. 41 Aya septembrie 19, 2007 la 4:56 pm

    @

    Valeriu Mangu

    Cred ca te-a mahnit foarte faptul ca nu ai reusit sa obtii date despre cel care „te-a discriminat” in acest spatiu- astfel incat sa-l actionezi in instanta.
    (Asta e, nu le putem avea pe toate!)

    Dar, cred ca am identificat o solutie pentru tine.
    Sfatul meu este sa ceri aplicarea prevederilor legale, privind discriminarea, in cazul profesorului Muraru.
    S-ar putea sa ai mai mult succes- macar pentru ca stii unde sa-l citezi (la Universitate- numele sau este public). .

    Demonstratie.
    Din cele afirmate legat de incercarea de a purta o discutie cu profesorul Muraru s-a inteles foarte clar ca acesta nu si-a facut timp pentru asa ceva. In plus, a afirmat- cu evidenta referire la tine- ca de chestiuni juridice trebuie lasati juristii sa se ocupe. Or, preocuparile-ti legate de ingenioasa interpretare a Constitutiei sunt publice (a se vedea postarile de pe blog).
    Excluziune discriminatorie, nu-i asa?

  42. 42 mb septembrie 19, 2007 la 5:12 pm

    @ Aya
    Am inteles, esti o fire visatoare , nimic rau in asta, dimpotriva ! Sandu insa este puternic ancorat in realitate , modul duios in care te completeaza ma face sa cred ca are acelasi talent pentru politica precum ai tu pentru literatura !

  43. 43 Robert K. septembrie 19, 2007 la 5:35 pm

    @ Aya

    Permite-mi sa te contrazic intr-un singur punct: ba le primeste fix pentru ce a facut!

    Si pentru ca intunericirea sa nu fie totala, da-mi voie sa precizez: prin „ceea ce a facut” nu ma refer la motivele stupide si rizibile pentru care este purtat de la Ana la Caiafa (nici copii nu cred…), ci pentru momentele „astrale” de aroganta, incurajarea activa a pupincuristilor si promovarea multor lepre si non-valori (cateva nume aici ar fi utile, dar am sa ma abtin).

    In cu totul alta ordine de idei, sa nu uitam ca dl. Geoana (am vazut ca este in mod particular simpatizat in comentariile de pe acest site) nu a ajuns in conducerea partidului din spuma marii… Si nici cei care l-au propulsat nu au fost complet lipsiti de motive.

    Cu simpatie,
    Robert K.

  44. 44 neinfectat de comunism septembrie 19, 2007 la 6:49 pm

    Oroarea de orice forma de autonomie a spiritului, dispretul pentru intelectuali, ura pentru taranime, viziunea conspirationista asupra istoriei, pe scurt o alergie la orice inseamna valoare, provin din chiar proiectul leninist. Lenin a fost creatorul tuturor institutiilor care au permis ororile absolute ale stalinismului/comunismului lui iliescu si nastase

  45. 45 Marius Pusta septembrie 19, 2007 la 7:36 pm

    Sunt unul din semnatarii scrisorii deschise adresata dvs.Astept cu nerabdare sa reveniti din Israel.Va asteptam sa reveniti in prim-planul scenei politice romanesti si alaturi de alti lideri marcanti ai PSD sa revigorati social-democratia romaneasca.Mult succes.

  46. 46 diogenecainele septembrie 19, 2007 la 8:00 pm

    @sandu
    Nu avem de a face in cazul d-lui Nastase cu o fiinţă boema şi spectaculoasa care îşi bate soacra în seara nunţii şi care prin aceasta capata simpatia tuturor fiinţelor îndragostite de mirabil. Astfel de personaje dau de regula oameni politici catastrofici. Stiti, Nero era un personaj mai mare ca natura si printre altele si poet. Nu stiu cat de reusite erau productiile sale, dar cert nu asta era ”job description”-ul lui. Oamenii politici au alta fire, dar l’esprit de finesse trebuie educat si prin frecventarea altor caractere decat cele care ar popula un roman romantic de duzina pentru a ajunge sa-i apreciezi pe aia care merita.

    Nu pot fi decat de acord cu bestiarul in care ii aranjati pe preaadmiratorii domnului Nastase. Foarte multe postari din sectiunile de comentarii sunt ilizbile. Daca te intereseaza firi cu ochi umezi sau simptomul maniacal in exercitiu acest blog iti furnizeaza material pentru perversiuni intelectuale. Insa nu acesta e interesul lui. Unele postari sunt interesante. Ale dv de pilda, si mai sunt si altii care posteaza chestiuni palatabile si uneori delicioase. Desigur Adrian Nastase nu o sa gaseasca aici calea spre acea parte a sistemului nervos responsabila pentru aruncarea votului in urna. Dar nu cred ca isi inchipuie ca daca vorbeste de pensii declansa reflexe pavloviene in electoratul cu pricina.

    Eu cred ca Adrian Nastase are nevoie sa se exprime, ceea ce e foarte greu sa o faci pe cai batatorite in situatia dumnealui. Si probabil ca are nevoie si de un comitet de sustinere care sa se manifeste public in conditiile in care alte voci inca tac si isi tin capul la cutie. Insa nu mi-as gratula naivitatea sa spun ca asistam pe acest blog la scene induiosatoare ale familiei personaj politic care si-a trait traiul. Pur si simplu incerc sa fac si sa spun ceea ce e drept, adevarat si frumos. Personal asta ma face sa ma simt mult mai bine decat contemplarea uratului sau alte mostre de comportament estetizant.

  47. 47 Valeriu Mangu septembrie 19, 2007 la 8:49 pm

    @ DARIUS GROZA

    Domnule Darius Groza,

    Intai de toate, va multumesc pentru raspuns.
    In legatura cu solicitarile mele catre dl. Adrian Nastase si, respectiv, dvs. se impun o serie de precizari, dupa cum urmeaza.
    Potrivit dispozitiilor constitutionale (v. art. 30 alin. (6) din Constitutie), „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”. Potrivit alineatului (8) al articolului sus-citat, „raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.
    Din aceeasi categorie de dispozitii trebuie retinuta si cea potrivit careia (v. alin. (7), ibid) „sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”.
    Internetul constituie un suport tehnic in masura sa faciliteze libera exprimare, dar si pentru primirea informatiilor. El este, asadar, un mijloc de comunicare in public, mijloc de care vorbeste alineatul (1) al articolului sus-citat.
    In ceea ce priveste Ordonanta nr. 137/2000, citez:
    Art. 2:
    Alin. (1): ” Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de (…) convingeri (…) (am retinut prevederile relevante in caz -n.n.), apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”;
    Alin. (2): „Dispozitia de a discrimina persoane pe oricare dintre temeiurile prevazute in alin. (1) este considerata discriminare in intelesul prezentei ordonante”;
    Alin. (3): „Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile APARENT NEUTRE care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1) fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare”;
    Alin. (4): ” Orice comportament activ ori PASIV care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale”;
    Art. 15:
    „Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia”.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  48. 48 Aya septembrie 19, 2007 la 8:57 pm

    REPLICA LA EDITORIALU’ DIN JURNALU’

    „COINCIDENTE” POLITICE ATEMPORALE

    Ante scriptum.
    Analiza s-a oprit la anul 2006. De ce? Pentru ca totul e la fel: doar ca au aparut niste nume noi- precum Tulus, de o parte…sau Chiuariu- de cealalta parte…
    NU cred in coincidente!

    Perioada 1997-2006 (apoape un deceniu) se caracterizează, printre altele, prin apariţia constantă şi concomitentă, la anumite intervale, a două “evenimente”:
    -realizarea sau încercarea de realizare a unei false reprezentări parlamentare pentru partide care fie nu au existat pe eşichierul politic în momentul alegerilor, fie nu au reşit să depăşească pragul electoral;
    -incercarea de a-l marginaliza politic pe Adrian Năstase şi, în final, de a-l îndepărata din zona deciziei (implicit politice).
    Permanent, regia şi scenariul au fost dublate de deturnarea mediatică.
    O trecere în revistă a unor astfel de momente cu evidenţierea unor “amănunte conjucturale” de o deosebită importanţă internă poate fi lămuritoare pentru situaţie.
    Într-un limbaj atipic pentru politică, s-ar putea spune că, în ultimul deceniu, am asistat la variaţiuni ale aceleeaşi regii, cu un scenariu modificat minimal. Este adevărat că s-au mai schimbat actorii!

    1997 : “Se va realiza o nouă majorittate parlamentară fără a fi nevoie de alegeri anticipate”.
    Afirmaţia îi aparţine lui Meleşcanu- pe atunci, senator PDSR- şi era formulată, în faţa unui jurnalist, în primele luni ale anului 1997. La previzibila întrebare a jurnalistului “Are PDSR în vedere atragerea de parlamentari de la alte grupuri?” Meleşcanu a dat un răspuns care, dacă ar fi fost reţinut şi analizat la timp ar fi dus, poate, la construirea unei contra-strategii la încercarea de destabilizare a echilibrului politic. “NU- a răspuns el- dar ŞI PDSR va fi parte a acestei mişcări”.

    Consiliul Naţional PDSR- 1997
    Cu relativ puţin timp înaintea acestui moment politic, în PDSR încep să se audă- aparent spontan!- voci anti Adrian Năstase. Toate acele voci aveau o constantă: atacul la poziţia sa de decizie politică de prim vicepreşedinte al PDSR. Cea mai stridentă voce i-a aparţinut lui Iosif Boda. În context, este deosebit de important de previzat că Boda fusese consilier prezidenţial (în peruioada în care şef al statului fusese Ion Iliecu) apoi ambasador în Elveţia. Precizările se impun căci elementele semnalate vor fi esenţiale în ampla încercare de deturnare a adevărului şi de legitimare a unei atitudini prin translaţie psihologică (cu fals recurs la numele şi autoritatea lui Ion Iliescu).
    La adăpostul stridenţei (perdelei de zgomot) se insinuează ştirea conform căreia marele opozant al lui Adrtian Năstase (inclusiv sub aspectul poziţiei sale în conducerea PDSR ar fi Ion Iliescu. Informaţia se rostogoleşte (PRIN presă, unde a fost ţintit dirijată) şi dobândeşte volum în pofida negării sale de către cei nominalizaţi (Ion Iliescu şi Adrian Năstase). Credibilitatea informaţiei era construită şi întărită printr-un mecanism psihologic subntil: translaţia, pe subliminal, Boda-Iliescu. Întrucât a fost folosită presa, se poate afirma, fără putinţă de tăgadă, că a fost un caz tipic de deturnare mediatică.

    Deturnarea mediatică
    Pe findalul consolidării menţionatei ştiri apare un nou element: Ion Iliescu “l-ar prefera” pe Meleşcanu în locul lui Adrian Năstase pentru primvicepreşedinte al PDSR.
    Chiar în preambulul Consiliului Naţional apare “în peisaj” Meleşcanu care- ce-i drept, diplomatic – se arată “dispus” să primească funcţia lui Adrian Năstase în conducerea partidului!
    Asupra lui Ion Iliescu se fac presiuni directe (mai ales indirecte, prin deturnare mediatică – lansarea unor teme şi ştiri – unele, de natură a tensiona relaţiile la nivel de conducere, altele, cu mare încărcătură afectogenă). I se prezintă chiar pericolul ruperii PDSR în cazul în care nu ar accepta să susţină sacrificarea politică a lui Adrian Năstase.
    (S-a oferit public “argumentul” sub forma unei ştiri “din surse”- care, prezenta lucrurile ca deja împlinite: “Ion Iliescu doreşte să se debaraseze de Adrian Năstase şi să-l susţină pe Meleşcanu pentru a deveni prim-vicepreşedinte întrucât PDSR a pierrdut alegerile”. În general, astfel de tehnici de manipulare dau roade, cu atât mai mult cu cât se mizează – de regulă cu succes- pe reacţiile omeneşti ale celui “lovit”. În cazul în speţă manipularea NU şi-a atins scopul. Pentru cazul în speţă, atrăgea, totuşi, atenţia că unicul culpabilizat pentru pierderea alegerilor era AN).
    La Consiliul Naţional se face propunerea expresă de înlocuire a lui Adrian Năstase cu Meleşcanu (pentru funcţia de prim-vicepreşedinte).
    Nici delegaţii, nici Ion Iliescu nu susţin propunerea. “Grupul Meleşcanu” se desprinde din PDSR (mişcarea a purtat numele de presă de “Războiul coloneilor”).

    Un partid cu FALSĂ reprezentare parlamentară
    Pe scena politică apare un nou partid: Alianţa pentru România (preşedinte previzibil, Meleşcanu). Formaţiunea reuşeşte- tot prin deturnare mediatică- să impună, la nivel perceptiv-public (percepţie falsă) imaginea de partid parlamantar. În Parlament, ApR împrumutase comportamentul unui partid parlamentar (de exemplu, Meleşcanu lua cuvântul în plen “din partea ApR”). În conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor şi cu cel al Senatului, un parlamentar care părăseşte grupul partidului pe listele căruia a ajuns în Legislativ, devine independent, indiferent de formaţiunea la care ar adera, ulterior. Dar, o astfel de ştire nu putea servi deturnării mediatice!
    Voci informale au acreditat, ferm, ideea că încercarea de fragmentare a Parlamentului şi de formare a unei noi majorităţi parlamentare ar avea în spate un grup- generic numit “grupul Măgureanu”. Din el făceau parte cadre (ŞI foste) active ale vechii Securităţi, specialişti în manipulare (dar, de şcoală veche).

    Încercarea de a forma o “nouă majoritate parlamentara” (unde mai auzisem asta?)
    Treptat, “independenţilor aperişti” li se alătură şi alţi parlamentari (din diverse grupuri). La un moment dat, “polul independenţilor aperişti” chiar părea dotat cu un “magnetism” periculos pentru reprezentativitatea Parlamentului. “Hemoragia” de parlamentari PDSR a fost stopată cu greu. Cei care cunosc istorie îşi amintesc cum au acţionat concomitent două elemente: autoritatea lui Iliescu (în Senat) şi o bine-găsită remarcă a lui Adrian Năstase (pe atunci, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi liderul grupului parlamentar PDSR din Cameră) într-o şedinţă de grup: ”deputaţii şi senatorii care părăsesc PDSR trebuie să ştie că devin independenţi, conform, Regulamentului; independenţii nu pot fi parte a unor delegaţii oficiale în străinătate; le atrag atenţia doritorilor, pentru a nu spune că nu au ştiut”.

    Observaţie (într-un fel de altă ordine de idei)
    În 1997, la Madrid, România află că a “pierdut trenul NATO”. Cel care se opusese admiterii României – cu un cuvânt greu de spus- fusese Bill Clinton, preşedintele SUA (reprezentantul Partidului Democrat). După “momentul Madrtid”, Ioan Talpeş îşi dă demisia din funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) – pe care o deţinuse încă din timpul mandatului de preşedinte al lui Ion Iliescu.
    Voci informale au acreditat ferm ideea că Ioan Talpeş a a vut un rol activ în furmizarea de informaţii, la Washington, care să ducă la atitudinea americană anti-admiterea României în NATO. Filiera ar fi fost contactele, la nivel CIA, care reprezentau şi “conexiuni” ale vechiului KGB (după alţii, şi ale vechiului serviciu al Armatei, URSS).
    La conducerea SIE este numit Cătălin Harnagea- fost jurnalist.
    Ioan Talpeş este numit ambasador al României la Sofia.

    1998 – “Grupul 100” (încercarea de a forma un nou centru de putere/presiune) si “nevinovată” întâlnire între organizaţiile de tineret şi Matei Brătianu:
    În prima parte a anului are loc un “banal” simpozion pe tema relaţiilor dintre tinerii implicaţi politic (în organizaţiile de tineret ale partidelor) şi sindicate. La întâlnire au participat reprezentanţi de vârf ale organizaţiilor de tineret (partide parlamentare- implicit cu falsă reprezentare parlamentară, ApR!- dar şi neparlamentare).
    De reţinu este ca, din partea sindicatelor, a participat DOAR Matei Brătianu. Semnificaţia prezenţei sale avea să se revele, plenar, mult mai târziu. (Matei Brătianu este, esenaţial, un “indiciu” clar al continuităţii regiei dintr-o zonă exterioară celei a “politicului consacrat”!).

    Propunere subversivă la o întâlnire cu tentă de conspirativitate:
    Marius Lazăr (reprezentantul la vârf al Organizaţiei de Tineret Partidului Socialist- P.S.- Mohora) le propune participanţilor un plan de viitor (care poate fi catalogat, fără rezerve, ca fiind subversiv). Concret, punctual: tinerii din toate partidele trebuie să se insinueze pe listele parlamentare, pe locuri eligibile; trebuiau să ocupe fotolii parlamentare (implicit era vorba, într-o primă etapă, cel puţin, despre Camera Deputaţilor) cel puţin 100 dintre respectivii tineri (în diverse grupuri parlamentare); după constituirea Parlamentului cei 100 trebuiau să formeze un grup compact, de presiune; grupul ar fi trebuit să condiţioneze oprice demers parlamentar, orice iniţiativă legislativă, etc; Marius Lazăr a specificat că mobilizarea (în privinţa încercării de insinuare pe locuri eligibile pe listele electorale) astfel încât planul să poată fi pus în aplicare şi în cazul alegerilor anticipate; Marius Lazăr a dat şi reţeta succesului: tinerii trebguie să se “lipească” de lideri carismatici care I-ar putea impune pe liste (a făcut chiar precizarea că o corectă şi susţinută activitate politică nu garantează accesul lla un loc eligibil pe listele electorale).
    “Coincident” (pentru cei care pot crede în coincidenţe!), în epocă, OT-PDSR făcea insistente demersuri pentru a-şi dobândi, formal, autonomia faţă de “partida seniorilor”.
    Esenţa întâlnirii (planul “Grupului 100”) “transpiră” printr-o ştire de presă (spre neplăcuta suprrindere a participanţilor şi iniţiatorilor).
    La nivelul partidelor politice, se înţelege gravitatea intenţiei şi se iau măsuri de prevenire a vizatei viitoare dezintegrări a structurii parlamentare, aşa cum urma să fie decisă de votul electoratului.

    Din nou, presiune pentru marginalizarea lui Adrian Năstase:
    În vara anului 1998, la Poiana Braşov se desfăşoară a întâlnire “lărgită” a OT-PDSR. Nu participă Adrian Năstase. Participă Ion Iliescu.
    Preşedintele OT-PDSR din epocă (Răzvan Ionescu) are un discurs vitriolant. Îl acuză, direct, pe Ion Iliescu, de a fi “o locomotivă care trage o garnitură de vagoane ruginite”. Discursurile îl vizau negativ pe Adrian Năstase. Sub o altă formă, în 1998 se repeta scenariul din 1997 (presiune pentru marginalizarea lui Adrian Năstase (mai mult, era vorba despre planul unei viitoare marginalizări- altfel spus, Adrian Năstase continua să rămână un personaj total incomod pentru autorii regiei şi scenariului!). Circulau formulare prin care cei prezenţi erau îndemnaţi să precizeze ce funcţii doresc să ocupe după alegeri (anticipate sau la termen).Este uşor de realizat planul în desfăşurare al unei manipulări psihologice în masă-“captarea”.

    Reflex politic imunitar:
    Ion Iliescu surprinde un formular şi asociază ştirea legată de “Grupul 100” cu “îndemnurile” distribuite în sală. Presiunea internă (din partid) asupra lui Năstase scade.
    În presă apar informaţii detaliate legate de “Grupul 100”.
    Lucrurile fuseseră gândite şi puse la punct în timpul unei excursii în Portugalia, organizată pentru reprezentanţi ai tuturor Organizaţiilor de Tineret. Cel care “supervizase” acea deplasare era Mugur Ciuvică- în epocă, personajul care, la Cotroceni, se ocupa de relaţiile cu tinerii! Voci informale au susţinut opinia că între Ciuvică, Măgureanu şi Talpeş ar fi existat o strânsă colaborare, în pofida “plasării” lor pe poziţii “politice” greu conciliabile!
    Se acreditează ideea unei lucrări transpartinice, chiar extrapolitice. Se remarcă faptul că schema formării “grupării ApR” (şi a declaratei intenţii a lui Meleşcanu de a forma o nouă majoritate parlamentară fără alegeri anticipate) este aceeaşi cu cea care a stat la baza “Grupului 100” (cu aceeaşi intenţie declarată de viitor). Se recunoaşte “amprenta grupării Măgureanu” (cu indiciile apropierii de Talpeş, via Ciuvică!!!).
    Este de remarcat diseminarea cel care acţionau, în cele mai diverse zone , astfel încât asocierea lor să fie nu numai greu de realizat, la nivel logic şi perceptiv, dar chiar şi de respins, logic.

    Evenimentul anului 1998 :
    În aprilie 1998, pe Otopeni aterizează un avion cu ţigări, care venea de la Sofia. Era un transport clandestin. Operaţiunea este descoperită (în urma unui anunţ clandestin apărut în presă).
    Este “sacrificat” colonelul Truţulescu (SPP).
    “Operaţiunea Ţigareta II”- cum avea să rămână în memoria publică- a rămas un caz nerezolvat încă, la nivel formal.
    Voci informale au afirmat că Talpeş- în epocă, ambasador la Sofia- era in directă legătură cu acel transport. Ştirea apare la suprafaţă, dar i se pune repede “surdină” (chiar ani mai târziu).
    De reţinut că Truţulescu fusese transferat la SPP de la o unitate specială a fostei Securităţi (Bacău).
    Mergând în “istorie” (înainte de 1989): Talpeş a lucrat pentru Direcţia Politică a Armatei (implicit, cu serviciile speciale ale Armatei), iar Măgureanu a lucrat (bineştiut) în Securitate (deci Interne!).
    Minţi sofisticate au avansat ideea colaborării- NU NUMAI în “Ţigareta II”- între „zona” Măgureanu (ex-serviciile speciale ale Ministerului de Interne, în speţă, Securitate) şi „zona” Talpeş (asociabil, într-un anumit plan, cu fostele servicii speciale ale Armatei, înainte de 1989- dar director SIE, deci “concurenta” serviciilor Armatei- după 1990!).
    În mod ferm a fost formulată ideea existenţei unor grupuri de foşti membri ai serviciilor speciale, foarte buni cunoscători si “drumurilor” aşa-numitelor “operţiuni speciale” dinainte de 1989. Aceştia şi-au folosit vechile relaţii şi informaţii pentru a perpetua astfel de “operaţiuni” în folos personal sau de grup (interese nelegitime). Este elementar că astfel de operaţiuni nu se pot desfăşura fără “colaborare” (uneori chiar dependenţă) externă organizată. Ştirea implicării lui Ioan Talpeş (fost director SIE ŞI în primul an de preşedinţie a lui Emil Constantinescu, apoi ambasador la Sofia, locul de unde venea avionul cu ţigări) în “Ţigareta II” a fost vehiculată, în presă (şi, o singură dată, pe un post de televiziune) în 2005.
    “Ciudat” pentru modul rapid în care se “mobilizează” organele de anchetă, în cazul lui Talpeş s-a aşternut tăcerea asupra lucrurilor. În plus, nu a fost “deranjat” de procurori!În cazul vehiculării (şi argumentării logice) a implicării lui Talpeş în Operaţiunea “Ţigareta II”, procurorii nu s-au autosesizat în urma unor materiale de presă (aşa cum s-a întâmplat în diverse alte cazuri).
    “Ciudăţenia” sporeşte dacă se ia în calcul un alt “amănunt”: în momentul în care s-a vehiculat ştirea legată de implicarea lui Talpeş în “Ţigareta II”, acesta era, încă, senator PSD! Este cu atât mai ciudat cu cât, pornind de la datele existente la nivel public, s-a apreciat că anchetele împotriva pesediştilor erau dirijate politic.

    Decembrie 2004- ianuarie 2005- salt peste timp-incercare de falsă legitimare parlamentară:
    Imediat după formarea noului Parlament (decembrie 2004) PRIN vocea lui Cosmin Guşă, ajuns deputat pe listele PD, se lansează, strident, “chemarea” la formarea unei grupări “populare” (numele “de piaţă” pentru creştin-democraţie -denumirea are, în mentalul colectiv, o conotaţie negativă fiind perceputată, în cel mai bun caz, ca desuetă).
    În ianuarie 2005 (punere în operă- februarie 2005) “se desprind” cei cinci parlamentari AI LUI MATEI BRĂTIANU, care îşi dobândiseră mandatul pe listele PRM. Anunţă că vor să pună bazele (ŞI în Parlament) unei “grupări” (formaţiuni politice) populare! (Cosmin Guşă continuă ofensiva , în mod strident).
    La scurt timp, din PRM (sub acelaşi pretext) se mai desprind câţiva parlamentari, grupaţi în jurul lui Ciontu.
    PD are un reflex politic imunitar bun (astfel de „reflexe” aveau sa-i dispara, subit!) şi îl “scoate în afară” pe Guşă (îi dă, totuşi, posibilitatea retragerii cvasionorabile).
    Aparent inexplicabil, logica multor parlamentari părea a fi bulversată. Ideea “populară” (respectivii parlamentari- INDEPENDENŢI- au continuat să rămână diseminaţi, neapărând, încă, momentul optim pentru formarea “polului poipular”!) părea a “atrage” adepţi din toate partidele parlamentare.
    În PNL are loc o extrem de periculoasă presiune.
    Apare un fel de “grup de lucru” (informal) care pledează ideea transformării PNL într-un partid popular (în urma fuziunii PNL-PD!; acest subiect trebuie tratat separat, fiind de o foarte mare complexitate).
    Apar la “rampă” voci şi figuri liberale (foarte intens mediatizaţi pozitiv). Este vorba despre Valeriu Stoica, Mona Muscă şi- deşi formal în afara PNL- consilierul prezindenţial Theodor Stolojan.
    Apare o presiune enormă pe Călin Popescu Tăriceanu- cel care, printr-o mişcare rapidă a autenticei grupări liberale din PNL de a organiza Congresul la începutul anului 2005, ajunsese preşedintele acestei formaţiuni politice.
    Tăriceanu era oponentul transformării PNL (membru al Internaţionalei Liberale) în partid popular!
    Presiunea se transferă, de pe LIBERALUL Tăriceanu (preşedintele PNL) asupra PREMIERULUI Tăriceanu. Îi sunt intens mediatizate negativ demersurile guvernamentale. Se mediatizează ideea înlocuirii lui Tăriceanu cu Stolojan- atât la conducerea PNL cât şi la conducerea Guvernului.
    Este lesne de observat că, şi în această perioadă, se aplică aceeaşi “schemă” folosită în cazul “grupării ApR-Meleşcanu” (1997) sau în cel al intenţionatului “Grup 100” (1998).
    Este şocant de vizibil faptuil că PRIMII DESPRINŞI de grupul parlamentar corespunzător partidului care îi propulsase în Parlament au fost cei cinci proveniţi din gruparea Brătianu (Matei Brătianu participase, în 1998, la întâlnirea în cadrul căreia se lansase strategia de formare şi acţiune a “Grupului 100”, în 1998!).

    Presiunea pe Adrian Năstase (marginalizare, debarcare din zona politică decizională):
    “Iniţiaţii” în diversele încercări de destabilizare a clasei politice româneşti (şi de disoluţie a reprezentării electorale, aşa cum a rezultat în urma scrutinului) cunoşteau faptul că personajul politic care a dejucat, într-un fel sau altul, încercările respective, a fost Adrian Năstase. Este UNUL dintre motivele pentru care Adrian Năstase a fost o “ţintă” constată pentru regizorii şi scenariştii menţionatelor încercări.
    Încă de la începutul anului 2005 se lansează o dublă temă (intens mediatizată):
    – marginalizarea lui Adrian Năstase în PSD (iniţial, retragerea sa de pe poziţia nr.1, de preşedinte al partidului- de bunăvoie sau prin forţă);
    – înlăturarea lui Adrian Năstase din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Prima parte a “mişcării” reuşeşte, într-un prim pas.
    La Congresul PSD, afirmînd că nu vrea să fie contracandidatul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase nu candidează pentru poziţia nr.1 în partid.
    Adrian Năstase devine preşedinte executiv (formal, nr.2) al PSD.
    Paralel, apare, tot intens mediatizată, încercarea de a-l “debarca” din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
    Este cât se poate de uşor sesizabil (iar analiştii politici au remarcat acest lucru) că aşa-zisa încercare de “debarcare” a lui Văcăroiu din funcţia de preşedinte al Senatului era o falsă ţintă, destinată legitimării presiunii asupra lui Adrian Năstase.
    Un ochi avizat putea realiza că respectiva presiune este, de fapt, “o perdea de mare zgomot” căci funcţiile de preşedinte al Camerei Deputaţilor (şi cea de preşedinte al Senatului) se obţin (conform Constituţiei) în urma unui vot uninominal, acordat de membrii respectivei Camere a Parlamentului.
    Se fac presiuni pentru modificarea Regulamentului (deşi nu era revelant pentru “debarcarea” preşedintelui Camerei Deputaţilor).
    NIMENI NU MAI DĂ ATENŢIE încercării de formare a “polului popular” (falsă legitimare politică) în Parlament.
    Cel care realizează situaţia, în pofida presiunilor asupra sa, este Adrian Năstase. Presiunile asupra sa se diversifică. Curtea Constituţională se pronunţă, iar Adrian Năstase îşi păstrează5, in acel moment, funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

    Presiuni paralele pentru marginalizarea în zona deciziei politice:
    Apare, intens mediatizat, un scandal legat de o moştenire a SOŢIEI lui Adrian Năstase (totul va purta numele public de “Mătuşa Tamara”). Scandalul – ca demers în sine- era demult programat. “Mătuşa Tamara” (moştenirea Danei Năstase) era doar detonatorul.
    „Regizorii” se folosesc de anumite “slăbiciuni omeneşti” ale Prostanacului (devenit preşedinte al PSD, în urma votului Congresului, cu sprijinul Grupului de la Cluj- parte a Republicii de la Cluj) şi intensifică presiunea politică asupra lui Adrian Năstase.
    Se remarcă implicarea Prostanacului -pe poziţii inamicale- în această presiune.
    Se remarcă implicarea pozitivă explicită a lui Ion Iliescu în susţinerea lui Adrian Năstase pe care îl consideră “cel mai valoros om politic al momentului”.
    Se mai remarcă şi opiniile analiştilor care, în pofida presiunilor (exercitate şi PRIN aceştia) îl cataloghează pe Adrian Năstase “cel mai viguros politician al PSD, unul dintre cei mai buni ai momentului la nivelul întregii clase politice”.

    “Coincidenţa” dosarelor penale:
    Un observator atent putea realiza cu mare uşurinţă că situaţiile (şi tipurile de presiuni) din PSD şi din PNL erau identice. Identice erau şi tipurile de presiuni asupra lui Adrian Năstase (în PSD) şi asupra lui Călin Tăriceanu (în PNL).
    Sunt similare presiunile exercitate asupra celor doi sub aspectul poziţiilor “administrative”:
    -tentativa de debarcare a lui Adrian Năstase din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor;
    – tentativa de debarcare a lui Călin Tăriceanu din poziţia de premier.

    a) Dosarul Năstase
    Iniţial pentru “Mătuşa Tamara” se încearcă declanşarea urmăririi penale împotriva lui Adrian Năstase.
    Nu se reuşeşte.
    Se încearcă deschiderea unui dosar penal (tot legat de soţia sa) sub aspectul cercetării legalităţii obţinerii unei sume de bani, mostenire de la tatal ei, depusă de Dana Năstase, în 1999, la o bancă din România (nu se reuşeşte).
    Întrucât fusese redeschis un mai vechi dosar (“Dosarul Zambaccian”) se “plusează” în această direcţie.
    Nu se reuşeşte- existau doar zvonuri aberante, nicidecum probe.
    Apare un ciudat autedenunţ (ulterior, aşa-zisul autor al autodenunţului, Sergiu Sechelariu, avea să declare, public, că nu a scris aşa ceva ci a dat o declaraţie de martor, atunci când procucorii îi ceruseră).
    Mai apare o declaraţie de “oferire şi primire de foloase necuvenite” din partea unei doamne (este sesizabil, aici, penibilul situaţiei: respectiva doamnă afirma că-i oferise tâmplărie şi geamuri!).
    Suspect de repede, procurorul care conduce Departamentul Naţional Anticorupţie formulează o solicitare de percheziţie a caselor lui Adrian Năstase (penibilul se accentuează: pentru a vedea geamurile şi tâmplăria nu e nevoie de percheziţie; pe de altă parte, orice constructor predă o construcţie cu geamuri şi cu tâmplărie!).

    b) Dosarul Tăriceanu:
    Paralel, se lucrează la dosarul penal al lui Tăriceanu.
    Motivaţia acestui dosar este la fel de incorectă şi stupidă ca şi în cazul “Dosarului Năstase” (ce-i drept, este mai puţin ridicolă, la prima vedere).
    Tăriceanu este vizat penru a fi cumpărat acţiuni pe Bursă (Rompetrol Rafinare Constanţa) în urma dobândirii de “informaţii privilegiate” (de la Dinu Patriciu, patronul Petromidia).
    Este clar şi pentru un necunoscător că acuza nu poate fi valabilă: Tăriceanu a cumpărat acţiuni Rompetrol la un preţ suficient de mare pentru a nu putea fi acuzat că a primit informaţii privilegiate.
    PREMISA în cazul Tăriceanu era dosarul deja deschis lui Dinu Patriciu în care este cercetat, printre altele, de “difuzare de informaţii privilegiate”. Este evident, în acest caz, că dacă s-ar fi renunţat la a-l acuza pe Tăriceanu de folosire de informaţii privilegiate pentru cumpărarea de acţiuni Rompetrol, ar trebui să se renunţe şi la acuza adusă lui Patriciu de “furnizare de informaţii privilegiate” (şi invers).

    “Coincident”, şi în aceste presiuni apare numele lui Talpeş: Dosarul “Rompetrol” (Dinu Patriciu) îşi are sorgintea într-o manipulare grosieră, urmare a unui abuz de funcţie.
    În perioada în care era şeful Departamentului de Securitate la Cotroceni. Talpeş a transmis la Ministerul Justiţiei (de unde, firesc şi obligatoriu, trebuia să ajungă la Parchet) un “dosar” cu o “sesizare” în care asupra lui Dinu Patriciu “plana”, printre altele, bănuiala de a fi comis ilegalităţi în momentul listării Rompetrol Rafinare Constanţa.
    Era binecunoscut (şi recunoscut de părţi) că acel “dosar” a fost “pus pe cale” de Talpeş DUPĂ ce Dinu Patriciu refuzase să îi cedeze, lui Ovidiu Tender (unul dintre cei care au dus la falimentul RAFO-CAROM) jumătate din acţiunile Rompetrol la schimb cu acţiunile falimentarei rafinării din Oneşti.
    Este binecunoscută relaţia “specială” între Tender şi Talpeş.
    Este binecunoscută, printre altele, relaţia “penală” dintre Tender şi Matser (acuzat de spălare de bani şi de relaţii de afaceri cu Tender; cel care i-l prezentase- unii spun “impusese”- pe Matser lui Tender fusese Talpeş, dovadă fiind declaraţia publică a celui din urmă).

    “Coincident”, Talpeş se pregateste să fie creştin-democrat (popular):
    În timp ce începuseră presiunile asupra lui Adrian Năstase, pretextând ceva care nici măcar nu a fost formulat credibil, Talpeş a demisionat din PSD. În acest mod “simplu”, a devenit senator independent.
    În timp ce, în Parlament, se reiau presiunile pentru constituirea “polului popular” (falsă legitimare politică!) Talpeş declară, public, că vrea să se înscrie în PPCD! Nu merită comentată veridicitatea “ataşamentului” lui Talpeş faţă de doctrina creştin-democrată!

    Pe scurt, în “sistem” apar:
    -încercări de destabilizare a clasei politice şi de delegitimare a Parlamentului (prin falsa legitimare a unor partide care fie nu au existat, fie nu au reuşit să treacă pragul electoral);
    -presiuni puternice de marginalizare (anihilare din perspectivă decizională) a lui Adrian Năstase (cel care a zădărnicit demersurile);
    -încercărtile apar în momente-cheie pentru România;
    – în astfel de momente-cheie (legat de regia negativă şi de încercarea de punere în operă a demersului negativ) apare, constant, numele lui Ioan Talpeş (în anumite cazuri este uşor sesizabilă asocierea cu ceea ce poate purta numele generic de “zona Măgureanu”;
    – “aderarea” lui Talpeş la “polul popular”, fals legitimat parlamentar, este, direct, acceptul regiei “zonei Măgureanu” (din care a făcut parte, de exemplu, şi “Grupul 100”);
    -numele Talpeş este asociat cu cel al lui Tender (care a dus la „desăvârşirea” falimentului RAFO!) şi direct legat de presiunea periculoasă exercitată asupra celui mai mare contrinutor la Buget (Rompetrol- Petromidia)- în acelaşi timp cea mai puternică rafinărie din România şi din această parte a Europei;
    -numele Talpeş, se leagă- prin forţa consecinţei logicii- de presiunile exercitate asupra lui Călin Tăriceanu (opozantul puternic al dispariţiei PNL prin transformarea sa în partid popular şi care, ca premier, nu s-a dovedit un om slab, aşa cum s-a crezut la început). Nu trebuie uitat că, după demisia din PSD, unul dintre primele drumuri pe care le-a făcut Talpeş a fost la Cotroceni, pentru a-si oferi serviciile „in Deal”.

  49. 49 Sandu septembrie 19, 2007 la 9:39 pm

    @Valeriu Mangu
    Conf art 2(1) din Ord 137/2000 puteti califica drept discriminare numai restrangerea unui drept. Ce drept v-a restrans d-l Valeriu.
    O intrebareŞ cum pot sa+i spun unui dobitoc sa taca din gura fara sa fiu acuyat de discriminare.M-ar interesa raspunsul dv. competent.
    Cu admirate, al nimanui ,Sandu

  50. 50 mb septembrie 19, 2007 la 10:17 pm

    @Aya

    Interesanta teoria conspiratiei expusa de tine, totusi lipseste imaginea generala , si anume ca in fapt sansele cele mai mari de promovare in zona politica romaneasca o au fariseii santajabili, cu cat se cred mai destepti cu atat sunt mai promovati, dupa care e suficient sa fie lasati sa-si faca in mod inconstient treaba !

  51. 51 george septembrie 19, 2007 la 10:33 pm

    Inca astept ziua despre care am mai scris aici , ziua in care sa citesc rinduri asemanatoare celor de aici, pe un blog a dlui. Vanghelie, Geoana sau cine se mai vrea in frunte, „in frunte” insemnind pentru dinsii . Adevarul este ca, pentru a simti ca NU esti in stare, trebuie sa stai bine cu bunul-simt si, din pacate, multi (chiar dintr-ai nostrii) considera bunul-simt, ca pe acea calitate pe care o are o persoana, de a nu face „pirt” in timp ce altcineva vorbeste, de exemplu. Sunt chiar multi, intr-adevar, care NU stiu ca, in politica, bunul simt inseamna sa te intinzi cit sti ca iti este plapuma, cit sti ca POTI. Sau ca, tot din categoria bunului simt, face parte si muscatul miinii celui care te-a hranit. Bine, lipsei bunului simt… Sau celui datorita caruia, mama ta a reusit sa iti vada fotografia la loc de cinste prin ziare. Bineinteles, pina te-ai facut de… necinste. Chestia cu „mi-a venit” pe doua cai: (1) auzindu-l pe saracul Sorin Oprescu intr-o discutie cu Ciutacu, (2) citind cele scrise de Sandu; ordinea nu are importanta. Sorine, ai dreptate, „nici nu merita sa vorbim sau sa ne pierdem timpul”. Apropo: tu nu poti opera de bun-simt ???

  52. 52 george septembrie 19, 2007 la 10:35 pm

    Scuze ! A se citi: ….“in frunte” insemnind pentru dinsii, in capul mesei…..
    Internetul a fost de vina.

  53. 53 Bibliotecaru septembrie 20, 2007 la 12:20 am

    @Aya
    Văd ca deja percepi totul la nivel istoric. Foarte bine.
    Am şi eu o problemă de istorie apropiată a PSD. Ce anume este cu scandalul acelei coli de hârtie cu mesaj de protest semnată de câtiva tineri din TSD? Ce s-a întâmplat de fapt?

  54. 54 Bibliotecaru septembrie 20, 2007 la 12:32 am

    @Sandu
    Dragă domnul Sandu. Probabil că domnul Mangu vă va oferi un răspuns mai complet. Din punctul meu de vedere, dacă mi se permite, clasificând un om drept dobitoc practic restrângeţi mijloacele lui de exprimare de la cuvântarea articulată la un simplu MUUUUU!, libera exprimare fiind un drept garantat de sistemul legal al României. Dincolo de glumă, este bine să ne aducem aminte de toleranţă, altfel cădem în cealaltă extremă, aroganţa. Cred că tot suntem egali, chiar dacă uneori „egalitatea” noastră ne apare mai evidentă decât „egalitatea” celuilalt. Spiritul incisiv trebuieşte făcut şi el totuşi cu spiritul (după cum este şi enunţat), adică inteligent şi nu vulgar. Ar fi păcat să apară aici şi cea mai mică tensiune între cei care postează comentarii.

  55. 55 George Ban septembrie 20, 2007 la 8:46 am

    Sunt alaturi de Dl Marius Pusta si de ceilalti tineri cu mintea limpede, care doresc revenirea Dlui Adrian Nastase la conducerea partidului.
    Si iata o si o adresa utila pentru cei care vor sa nu piarda timpul citind lungi, mult prea lungi cugetari „din putul gandirii”. Daca cenzura aberatiilor nu e posibila din partea administratorului (si e bine asa), haideti sa facem fiecare din noi curatenie pe blog:
    http://www.inforomania.ro/1001/valeriu_mangu.htm

  56. 56 Alandra septembrie 20, 2007 la 10:00 am

    Jawohl !
    A la guerre comme a la guerre !
    Poliglot Dl. Gioana . S-o fi referit oare la ceva victime colaterale?
    A uitat insa ca razboiul il incepem cand vrem, dar il terminam numai cand putem .

  57. 57 Aya septembrie 20, 2007 la 10:44 am

    Din Ciclul: „Abisalele ziceri ale Prostanacului”

    Citez:
    „Motiunea este DECAT (s.A.) ultimul gest pentru scoaterea de la guvernare a acestui guvern”.

    Daca Prostanacul va recidiva, zilnic, SI cu inteligente formulari de tipul celei citate, s-ar putea ca Marean-care-este-almanahe (si, mai nou, asfalte) sa-i ceara drepturi de autor.

  58. 58 Aya septembrie 20, 2007 la 10:55 am

    @

    Bibliotecaru

    Sandu a pus o intrebare interesanta contextual si impecabil formulata.
    Folosirea cuvatului „dobitoc” era obligatorie pentru acuratetea mesajului, in ideea inlaturarii oricarui dubiu asupra tipului de personaj referential.

    Legat de aprecierile tale: am o nelamurire.
    Cum trebuie sa se manifeste toleranta in cazul dobitocului de tip agresiv (dobitocul de tip bovin nu creeaza probleme) astfel incat agresivitatea sa sa nu devina „poluanta”?

  59. 59 Valeriu Mangu septembrie 20, 2007 la 1:34 pm

    @ SANDU

    Domnule Sandu,

    Eu NU am solicitat dlui Adrian Nastase si, respectiv, dlui Darius Groza sa inchida gura cuiva, ci sa se DELIMITEZE. De alfel, Ordonanta citata de mine dispune, in art. 2 alin. (8), ca „prevederile prezentei ordonante NU pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie si a dreptului la informatie”.
    Solicitarea mea, care, vad, a trezit interes printre corespondentii blogului, este de ordin personal, dar si de principiu. Asupra ei voi reveni cu detalii si precizari.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  60. 60 Darius septembrie 20, 2007 la 2:26 pm

    Pentru Valeriu Mangu:

    Repet, dacă vrei un răspuns strict tehnic: prin disclaimer, prezent la pagina respectiva a acestui blog, se atribuie responsabilitatea celor scrise autorului. Adică: Adrian Năstase e reponsabil de ce scrie, fiecare comentator e responsabil de ce comentează, eu sunt reponsabil de ce scriu şi tot aşa. Eu, spre exemplu, nu tre’ să mă „delimitez” de ce zice nimeni anume, în afară de mine însumi. La fel şi alţii, la fel şi Adrian Năstase. Dacă cineva răspunde sau dă o replică la ceea ce se scrie, atât timp cât e decent exprimată, fie şi legat de cineva, nu trebuie să se dezică o terţă persoană de una sau alta dintre cele aflate-n dialog.

    Dincolo de asta, din punct de vedere legal, Internetul nu intră sub incidenţa ordonanţelor enumerate de tine. Pur şi simplu, aşa şede treaba. Mai mult, la noi nu există oficial nici conceptul de semnătură digitală, deci, de pildă, dacă eu înjur de-a dreptul pe cineva, mă semnez nesimţit cu numele, îmi dau şi adresa şi tot ce pofteşti, tot nu mi se poate atribui juridic, fiindcă eu, într-un moment de luciditate, neg cu seninătate, să zicem.

    Deci totul se rezumă la a vrea eu sau a nu vrea, că de obligat nu mă poţi, să-ţi dau datele persoanei respective. Or eu nu vreau, nu c-aş avea ceva personal cu tine, e prima dată când dau atenţie aparte la ce scrii, ci pentru că doresc să păstrez încrederea contributorilor la discuţie, să nu o facă ascuns, să nu o facă ferit, ci relaxat.

  61. 61 conu' Mishu septembrie 20, 2007 la 3:01 pm

    Adrian Nastase:: „pornind de la premisa ca Autoritatea palestiniana trebuie sa controleze, de fapt sa stopeze, actele de terorism pe teritoriul israelian”

    Care este teritoriul israelian?

    ONU a stabilit urmatoarea repartitie teritoriala: http://domino.un.org/unispal.nsf/cf02d057b04d356385256ddb006dc02f/3cbe4ee1ef30169085256b98006f540d!OpenDocument

    In 1948, lupta dintre evrei si arabi (din Palestina+tarile arabe din jur) s-a soldat cu ocuparea unei bune parti din teritoriul pe care ONU il recunoscuse ca fiind al comunitatii arabe din Palestina.

    In 1949, evreii (acum statul Israel) incheie un armistitiu cu statele arabe cu care s-au luptat si stabilesc o granita intre statul Israel si tarile vecine, dar nu tin cont de partitia stabilita de ONU si, practic, confisca o buna parte din teritoriul arabilor palestinieni (se vede limpede diferenta pe harta).

    Asadar, „teritoriile ocupate” (denumite asa dupa razboiul din 1967) reprezinta doar o parte din teritoriile care reveneau arabilor palestinieni conform partitiei hotarite de ONU.

    Cu terorism sau fara, ipocrizia generalizata prin care se accepta ca Israelul sa negocieze (cu nenumarate preconditii) pentru o fractiune din ceea ce constituie, conform ONU, teritoriul arabilor palestinieni reprezinta motivul fundamental pentru care nu se va ajunge niciodata la o pace echitabila (deci la stabilitate).

    Indirect, pentru a se mentine situatia actuala, principalii sprijinitori ai Israelului (SUA – politic, militar, economic – si tarile UE – politic si economic), produc instabilitate in zona si incearca sa loveasca sistematic in orice stat sau coalitie de state care ar putea reprezenta o amenintare pentru Israel. Mai pe sleau, noi(Occidentul) facem politie pentru Israel si in acelasi timp nu avem interes sa existe o situatie de calm si de stabilitate pentru ca atunci nu ar mai putea fi acceptate, la nivel interational, incalcarile flagrante, din partea Israelului, ale normelor si acordurilor internationale (ar fi pusa in discutie inclusiv detinerea unui important arsenal nuclear, chiar daca Israelul nu face parte din tratatul de neproliferare).

    Dublul standard a fost si va fi mereu generator de nedreptate, resentimente si conflict.

  62. 62 Marius Pusta septembrie 20, 2007 la 3:35 pm

    Revin cu informatii pentru bibliotecarul.Ceea ce numesti tu o coala de hartie cu mesaj de protest nu este nici pe departe asa.Este un mesaj adresat dlui Adrian Nastase din partea unui grup reprezentativ de tineri din conducerea TSD Bucuresti si sectoare (nu cum a zis dl.Banicioiu,ca nu ne cunoaste)in care il invitam sa revina in prim-planul scenei politice romanesti.Asa zisul scanadal a fost probabil in mintea unora din partid.Insa acolo noi nu cerem nici sa cada dl.Geoana sa vina dl.Nastase,nici sa plece dl.Vanghelie,nici vreun alt lider.Spunem doar ca alaturi de alti lideri importanti e timpul sa se uneasca impotriva adversarilor politici.Insa unii au crezut ca incercam vreun inceput de haos sau de a dorii sa schimbam pe cineva.S-a cosntatat ulterior ca nu e asa.Ea a aparaut in toata presa centrala si la stiri.iata si un extras dintr-un ziar.
    17 tineri din PSD Bucureşti îşi iau inima-n dinţi
    „Domnule Năstase, avem nevoie de dumneavoastră”
    Un grup de 17 tineri din PSD Bucureşti îi cer lui Adrian Năstase, printr-o scrisoare deschisă, „să se implice activ în viaţa politică românească”, să fie în „prima linie a disputelor politice, alături de personalităţile marcante” ale partidului.
    „România are nevoie de un Partid Social Democrat puternic! România are nevoie de un Partid Social Democrat care să lucreze pentru cetăţeni! România are nevoie ca Adrian Năstase să se implice activ în viaţa politică românească! Domnule Adrian Nastase, avem nevoie de dumneavoastră în prima linie a disputelor politice, alături de personalităţile marcante ale PSD!”, se arată în scrisoarea făcută publică ieri şi care începe cu formula „Către domnul Adrian Năstase, de la un grup de tineri social democraţi din Organizaţia PSD Bucureşti”. Semnatarii se declară convinşi că fostul lider al partidului urmăreşte evenimentele de pe scena politică şi că atacurile adversarilor asupra sa şi a PSD sunt de natură să-l întristeze. „Suntem convinşi că spiritul dumneavoastră de acţiune şi energia dovedită în numeroase ocazii sunt gata să se exprime iar în favoarea PSD.
    Suntem convinşi că nu v-aţi spus ultimul cuvânt pe scena politică românească. Considerăm că experienţa pe care aţi acumulat-o în diplomaţie, în Parlamentul României şi în 17 ani de democraţie în România pot face diferenţa între PSD şi celelalte formaţiuni politice din România, în beneficiul PSD”, se arată în scrisoare. Tinerii reamintesc că „este indispensabil ca toate valorile din PSD să strângă rândurile şi să înfrunte adversarii politici. Pentru PSD nu trebuie sa existe decât locul I!”, scriu ei.
    Formula de final a scrisorii este: „Semnat: un grup de tineri social democraţi din organizaţia PSD Bucureşti care cred în dumneavoastră şi sunt alături de dumneavoastră!”: ei sunt Popescu Alexandru, Iliescu Elena, Olteanu Florina Mariana, Georgescu Adrian, Ghenghea Gabriel, Pusta Marius, Armăsaru George, Filimon Elena, Radu Alexandru, Stoica Silviu, Dragomir Cosmin, Dragomir Ciprian, Pisică Bogdan Alexandru, Panait Cosmin, Pintilie Horia, Marchene Dana, Petre Mircea.
    Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, ieri, că scrisoarea ţine de opinia lor personală. „E dreptul fiecăruia să-şi spună părerea. Nu mă deranjează, este un lucru firesc. Fiecare membru trebuie să spună ce gândeşte. Dar mai întâi, vreau să văd dacă este reală. M-ar deranja dacă nu ar fi reală”, a spus Vanghelie.
    La rândul său, preşedintele TSD, Nicolae Bănicioiu spunea că nu îi cunoaşte pe tinerii care au semnat scrisoarea, aceştia exprimând o opinie personală, care nu reprezintă TSD.
    Contactat de MEDIAFAX, fostul premier Adrian Năstase a precizat că nu a citit încă scrisoarea care îi este adresată de grupul de tineri din PSD Bucureşti, întrucât în acest moment, se află într-o vizită în străinătate.
    Năstase a spus că va reveni în ţară duminică şi va face atunci comentarii.

  63. 63 Bibliotecaru septembrie 20, 2007 la 4:35 pm

    @Aya
    Exact contrar folosirii cuvântului dobitoc. Violenţa se naşte din frustrare. Vorbind omeneşte cu un om agresiv ai să ai poate surpriza de a constata că acel om agresiv este de fapt mult mai sensibil decât media şi agresivitatea se naşte din auto-protecţie. Am făcut experienţa vorbirii calme si omeneşti de sute de ori pe IRC, acolo unde agresivitatea este maximă. Nici nu-ţi pot spune ce fel de oameni se aflau în spatele agrersivităţii. Dumnezeu mântuieşte prin cuvânt şi nu prin spadă.
    Dacă alungi un membru al societăţii cu aceleaşi drepturi ca şi tine, oricum ar fi el, orice limbaj ar avea, oricât de neplăcut sau plicticos ar fi el… comiţi un păcat. Ar trebui să-ţi iubeşti aproapele cu păcatele lui, pentru ca şi el, la rândul lui, să te iubească pe tine cu păcatele tale. Cel ce foloseşte sabia pentru a ucide, de sabie va fi ucis. Lucrurile sunt ca un bumerang. Folosind agresivitatea împotriva cuiva, ea se va întoarce la un moment dat înapoi.
    Desigur, este părerea mea… poţi fi alături de ea sau împotriva ei… de aceea este liberul arbitru, pentru a putea alege calea care îţi pare mai aproape de Adevar.

  64. 64 ingi septembrie 20, 2007 la 6:51 pm

    pt. cei interesati:
    uneori imi pun intrebarea:”de ce nu folositi telecomanda?”

  65. 65 conu' Mishu septembrie 20, 2007 la 10:24 pm

    Cer iertare, comentariul pe care l-am scris ceva mai inainte ar fi trebuit sa-l pun la „Situatia din Orientul Mijlociu” (de unde am luat si citatul d-lui Nastase).

  66. 66 Bibliotecaru septembrie 21, 2007 la 12:43 pm

    @ Marius Pusta
    Mulţam pentru bunăvoinţă… Am aflat între timp 🙂 Eu citeam discuţiile în jurul actului dar nu ştiam efectiv despre ce este vorba. De aceea am întrebat.
    Nu sunt un tip care stau cu ochii prin lentile roze, chiar dacă nu sunt angajat politic sau nu am simpatizanţi clari printre oamenii politici. Pe vremuri simpatizam cu Ion Ratiu deşi nu-mi plăcea nici o secundă de PNŢ-CD. Sunt un om sucit în astfel de privinţe. Din păcate, de la Ion Raţiu încoace, politica nu mi-a mai dat motive de admiraţie, nici în interiorul ţării, nici în exteriorul ţării. Iau de obicei atitudine pro sau contra funcţie de un eveniment. Am intrat deci la TSD, am intrat deci la PSD, am intrat pe blogurile PSD-iştilor, pe site-urile lor. Ştiţi domnul Marius Pusta ce am constat? Am constatat ca PSD-ul are foarte multe parole, nu poţi face nimic important acolo dacă nu ai user şi parolă la ei pe site. Am constatat că ţi se cere numar de telefon ca sa transmiţi un mesaj?!?!?!
    Parcă faci nu ştiu ce chestie, zău aşa, parcă e ca în filme, cu nivele de securitate.
    Şi, mai ales, toţi se feresc de mesaje publice, le ţin ascunse undeva.
    Am reuşit însă să dau câteva mesaje, sunt curios la câte dintre ele mi se va răspunde.

    Măcar cei de la PSD au cât de cât site-uri publice, şi asta e ceva.
    Ei… am cerut câtorva oameni să-şi precizeze poziţia faţă de actul celor 17. O simplă părere.
    Dacă domnul Geoană citeşte acest blog, aşa cum spune Aya, domnule mirceag, ce părere aveţi despre cei 17?
    Am să intru şi la el pe blog, dar nu a mai trecut pe acolo de pe la începutul lui august.
    Atât cât reprezint eu opinia publică, orice act care implică „curajul” de a afirma o opinie sinceră şi contrară curentului grupului, va avea susţinerea mea publică. Poate e puţin, mai mult nu am ce să fac însă.

  67. 67 Aya septembrie 21, 2007 la 12:58 pm

    @

    Bibliotecaru

    Nu a alungat nimeni pe nimeni. Asta, inainte de orice.
    Pe fond, problema nu este cea a lipsei de toleranta. Ci, a manifestarilor tolerantei (recunoaste, este cu totul altceva).
    Oricine isi are locul in orice tip de comunitate? Ce e de facut daca apare factorul entropic, care refuza- sau nu poate- sa se „armonizeze” (subliniez asta!)? Asumam riscul inevitabilei spargeri a armoniei (intr-un fel, aspectul echivaleaza cu pacatul suicidului)?

    Cei care ma cunosc, stiu ca eu cred cu tarie in forta cuvantului, ca ma plec cu umilitate (nu umilinta!) in fata sa.
    Am trecut, observ, prin experiente similare. Am imblanzit multe furii prin cuvant. Furii, subliniez. Dar, spiritul deviant este nereceptiv la mesajul cuvantului, din pacate.

    Liberul arbitru? Doamne Dumnezeule!
    Calea si Adevarul sunt una! Si poarta un singur Nume!

  68. 68 Bibliotecaru septembrie 21, 2007 la 3:45 pm

    @Aya
    Ai ridicat multe probleme care ţin de filosofie.
    Toleranţa este un lucru complicat, pentru că toleranţa nu poate fi afişată ci simţită. Nu pot să fiu tolerant pentru simplul motiv că o lege îmi interzice intoleranţă, chiar dacă acea lege este cea a bunului simţ sau desprinsă din cei 7 ani de acasă. Se simte imediat asta într-o perioadă mai mare de timp. Dacă spui „casă de toleranţă” nu vei simţi în minte nimic pozitiv. Înţelegi ce vreau să spun, unde anume bat eu? Toleranţa care este parte a unei măşti este la fel de condamnat precum şi intoleranţă. Eu am fost dintre cei care nu l-au condamnat pe Băsescu pentru reacţii de intoleranţă. El s-a comportat firesc. Mai mult l-aş condamna pe Băsescu pentru reacţiile pe care şi le înfrânează, le preface în bagaj electoral. La fel şi în acest caz, orice reacţie la acea scrisoare este o reacţie a intoleranţei. De aceea reacţia asupra reacţiei trebuie solicitată de la toţi.
    Indiferenţa, chiar dacă este adevărat că urmează calea comodă, dar atrage după ea şi epitetul de laşitate. O astfel de indiferenţă, o astfel de atitudine, a permis comunismului să se cocoaţe la vârful României.
    Despre entropie, discuţia este foarte lungă. Entropia comunitară, dacă pot spune aşa, este acel ceva care face grupul eterogen să reacţioneze elastic si nu plastic. Eu asa vad analogia entropiei din calitatea sa fizico-chimie.
    Liberul Arbitru, Calea, Adevărul… Pentru asta este necesară scrierea unei biblioteci. Aş menţiona o realitate. Accesul oprit către Adevăr este cauzat de faptul că fiecare dintre noi avem cel puţin un adevăr personal. Suntem prea orbiţi de propria cunoaştere pentru a mai percepe realitatea. Ochiul are în vederea o pată neagră, o gaură pe care mintea s-a obişnuit să o pună acolo din ceea ce vede împrejurul nimicului, astfel încât să nu sesizăm lipsa. Noi nu percep realitatea ci o reprezentare personală a ei. Iată de ce este important cuvântul (cum începe o evanghelie… 1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. 2. Acesta era întru început la Dumnezeu.), el reprezintă direct un abstract care nu este influenţat de percepţia realităţii. Din păcate ne-am obişnuit şi cu asta şi atribuim cuvintelor tot percepţii ale realităţii.
    Sper din tot sufletul că prin Nume, scris cu majusculă, ai înţeles Dumnezeu şi nu Adrian Năstase. Cuvântul Dumnezeu are un înţeles deosebit în religia iudaică. Ceea ce îmi aminteşte să amintesc domnului Adrian Năstase să nu uite să se intereseze despre cabale, este un lucru foarte important pentru poporul nostru.

  69. 69 Aya septembrie 21, 2007 la 6:08 pm

    @

    Bibliotecaru

    Ma vei ierta ca iti spun: desi vorbesti stralucitor despre toleranta, nu pari a le acorda celorlalti (sau unora dintre ceilalti) credit intru cunoastere. O anumita limita a tolerantei- greu sesizabila ca atare, caci, unii, ar putea-o confunda cu un alt fel de pacat. Eu, nu.

    O observatie: esti dintre acei intelectuali care nu au „sistem imunitar”. Din fericire, exista altii, de alt tip, care reusesc sa salveze comunitatea.
    Mutatis mutandis, as da exemplul stupului de albine. Stii, desigur, ce se intampla cu un soarece care intra acolo.

    Adevar personal?
    Intre realitate si cunoastere, intre existenta si esenta, se lasa umbra?
    Eu cred ca (macar) unii dintre noi ajung sa „cunoasca” si altfel decat fizic. Ca, dincolo de diferentele de perceptie, stiu ca exista esenta imperceptibila.

    Iti spusesem ca fac parte dintre cei care cred cu tarie in forta cuvantului.
    Imi acorzi acest credit?
    Daca da, inseamna ca accepti existenta credintei mele in ceea ce ai citat din Biblie.

    Ma intristeaza intrebarea continuta (legata de semn-inficatia Numelui, pentru mine). Sau, posibila ipoteza (tot continuta) formulata in ceea ce ma priveste. Credeam ca nu te indoiesti de faptul ca, SI pentru mine, Numele este Dumnezeu. Vorbisem despre Cale, despre Adevar…

    P.S. Nu am inteles la ce scrisoare faci trimitere.
    S-ar putea sa fi abordat doua subiecte diferite: eu ma refeream la replica pe care i-ai dat-o lui Sandu, legat de toleranta.
    Si de contrareplica mea, data tie.
    Intre toleranta si afect se lasa umbra?

  70. 70 Ovidiu septembrie 21, 2007 la 6:13 pm

    @ Bibliotecaru

    Tu scrii „lupta se duce pe criterii religioase” atunci cum explici ca Fatah a recunoscut statul israel ? Sa stii ca totul depinde de statul isaelian, razboiul nu aduce pace. Foarte important este faptul ca israelul a avut toate sansele ca sa faca pace inca inaintea de a aparut Miscarea Hamas, au ratat ocazia . Israelul a avut o strategie ca prin razboiae impotriva poporului palestinian se va rezolva problema, nu uita ca palestina nu este stat, palestinenii au muncit zeci de ani la constructie in israel, ei sunt tinuti ca in lagerile naziste sunt izolati prin zid , populatia palestiniana nu are nici un fel de drept nu au pasapoarte sunt tratati ca niste animale armata israeliana bombardeaza palestina multi copii nevinovati mor multe cladiri sunt distruse cu buldozere. Isaelul nu are constitutie , o tara occidentala si democrata are constitutie. Aici este vorba de o lupta crunta intre Armata israeliana si populatia palestiniana care nu are armata organizata nu au avioane de razboi . Tocmai Benjamin Nethaniahu era primul care a dezvoltat piata economica a liberizat economia a inflorit dolarul numai se cumpa la negru, in momentul de fata la conducere sunt niste oameni fara ideologie fara pragmatism, o gasca de corupti care continua vechea strategie adica de a desfiinta poporul palestinian prin bombardari din avioane de vanatoare, tancuri, si comando – au adus un milion de rusi, in care majoritatea dintre ei sunt din casatorii mixte ei nu au dreptul sa se casatoareasca cu evreii care mama lor este evreica toate acestea porneste de la faptul ca in israel nu exista constitutie, religia a inlocuit constitutia, nu e de mirat ca au aparut grupe neo-naziste – ruse.

    Ca sa fim drepti fara SUA israelul nu exista sau mai bine zis fara multi miliardarii americani care tine in mina lor economia americana, adevarul doare dar asta este, inca ceva un arab de cetatenie israeliana nu poate candida la postul functia de presedinte sau prim-ministru deci o imensa discriminare in israel impotriva arabilor israelieni, si evreii sefaradim erau si sunt discriminati , sunt priviti ca un popor necivilizat etc.. Evreii sefaradim (in majoritate) ori sunt someri ori curata strada, foarte putini sunt avansati in politica aici este vorba de o tactica adica ii folosesc la alegeri ca partidele sa le castige voturile.

  71. 71 Bibliotecaru septembrie 21, 2007 la 11:34 pm

    @Aya
    „nu pari a le acorda celorlalti (sau unora dintre ceilalti) credit intru cunoastere”
    Modul meu de a „vorbi”, mod care ar putea fi caracterizat aşa, recunosc, este o modalitate banală de a afla ceea ce cunoaşte cel cu care vorbesc, un fel de provocare. Ascult cu atenţie ce are de spus cel cu care vorbesc şi îl provoc să se îndrepte în zona mea de interes. Uite, de exemplu Ovidiu. Ştie foarte multe despre ce anume s-a întâmplat şi se întâmplă în Israel, nu pun la îndoială ceea ce spune, nu am motive să-l contrazic pe aceste informaţii… El nu acoperă însă domeniul despre care vorbesc eu. Ceea ce spune ele este ceea ce se prezintă la un buletin de ştiri, ceea ce spune eu este partea profundă a umanului care nu apare la TV. Nu pot opera cu ştiri pentru că nu sunt pregătit cu o astfel de informaţie, nu sunt nici interesat să acumulez astfel de informaţie. Eu sunt interesat de mecanismele reacţiei, de modalităţile de a ieşi din crize, de pronosticul evolutiv, de componetele gnoseologice ale situaţiilor, de indentificarea unor mecanisme primare.
    Ştirea în sine nu este un lucru foarte important (pentru mine), acolo sunt prezentate efecte. Importante sunt cauzele şi evoluţia. A fost ştirea aceia cu pisica. Nici nu m-am putut uita la aşa ceva, mi-a fost rău foarte mult timp. Atunci pe loc nu am avut gânduri tocmai lipsite de violenţa la adresa acelor tineri. După ce a trecut efectul de anestezie a spiritului, m-am gândit cum a fost posibil aşa ceva. Şi asta deja e ceva mai important. Nu am văzut însă pe Realitatea TV, au ei tot felul de emisiuni de analize, un psiholog care să vorbească despre… un psihiatru care să vorbească despre… un sociolog care să vorbească despre… Şi atunci mă întreb cum s-ar schimba ceva? Să spunem că-i va prinde poliţia şi le va da câte 20 de milioane amendă. Ce va schimba asta. Mă întreb iară, părinţi văzând imaginile şi recunoscând odraslele la televizor, au avut imboldul să-i ducă la doctor sau să-i acopere să nu plătească amenda.
    La început, când ascultam ştirea eram furios. Eram furios pe ştire, că a fost dată la TV, eram furios pe tineri, pe părinţii lor, pe cei care îi educă. Apoi am simţit milă, pentru că oricât de multă furie ai simţi faţă de ei, nu poţi să nu te gândeşti că ei chiar trăiesc în pielea lor, chiar trebuie să se suporte.

  72. 72 Marius Pusta septembrie 22, 2007 la 12:40 am

    Multumesc mult bibliotecaru,pentru sustinere.Apreciez ca tu care nu ai o obtiune ptr un anume politician sustii demersul nostru.Ca si tine sunt tare curios sa vad reactia dlui Geoana la acest demers.Dupa cum am zis,reactia dlui Banicioiu se inscrie in tiparul politicienilor care nu au nimic de zis.Si cand sunt intrebati de astfel de lucruri,raspund invariabil „nu cunosc persoanele respective,nu sunt membrii activi,etc.”Daca ar avea ceva de zis prin politica reactia ar fii ca cea a dlui Vanghelie.Insa in politica romaneasca pe unii inca ii mai deranjeaza ca unii mai au curaj si ies din tipare.Sau merg impotriva curentului.Si ceea ce am facut noi am facut ptr ca asta vrem si credem.Nimeni nu ne-a cerut sa facem asta.Asta nu inteleg unele capete de prin politica ,cum ca mai poti gandii si singur nu doar cu mintea altora.

  73. 73 ion adrian septembrie 22, 2007 la 9:59 am

    @Darius,
    Cu oarecare intarziere.Ai dreptate si dl Mangu ar trebui sa accepte si sa nu se supere, ce naiba suntem pe un blog si mai este nevoie si de putin simt al hmorului(noroc cu Sandu)
    Imi pare rau pentru dl Mangu, dar sa stiti ca firul se poate despica in 2 la orice putere si pe dlui il pasioneaza chestia asta, un exemplu este si AYA dar ea/el este dragalas(a) si daca ai chef, nu pierzi cine stie ce daca citesti numai in diagonala(poate la completari de cultura generala).
    Sandu cu chestia cu „dobitoc ” a, zic eu, deslegat ontic si formal intr-un mod adorabil nodul problemei.
    Recunosc AYA are gust daca-l iubeste formal si sper ca nu voi fi acuzat de alte inclinatii daca recunosc ca el este unul din cei care da sare si piper acestui blog.

  74. 74 ion adrian septembrie 22, 2007 la 10:01 am

    @Toti,
    Am sugerat si pe alt fir sa renuntam la discutiile inutile despre evrei etc…este o groapa fara fund…

  75. 75 Aya septembrie 22, 2007 la 2:25 pm

    @

    ion adrian

    Multumesc.
    Nu-i putin lucru pentru o femeie (ai raspunsul la intrebarea continuta) sa afle ca e dragalasa.

    Citez din postarea ta:”Recunosc AYA are gust daca-l iubeste formal (pe Sandu; n.A.) „.
    Cum sa-l „iubesc formal”, dragule? Poate n-ai retinut, dar sunt impotriva oricarui tip de „institutie” care ar face „formala” iubirea!
    Il iubesc pur si simplu pe Sandu!
    Daca vrei, „informal”!

  76. 76 Aya septembrie 22, 2007 la 2:45 pm

    @

    Marius Pusta

    Nu este necesar sa-ti detaliez de ce sustin si eu demersul respectiv.
    Ma refer la scrisoarea voastra, desigur.

    Legat de reactia pe care o astepti de la Prostanac, incerc sa emit o ipoteza.
    Nu cred ca i se va permite sa ia atitudine directa, transanta. Cel putin, nu in faza de inceput.

    „Regiile” politice de gen au urmatoarea reteta.
    Totul incepe, invariabil, cu o sedinta a organizatiei careia ii apartin autorii gestului in care sunt infierati cu manie proletara (nu rade, asa se intampla). Or, toti sunteti de la TSD.
    Pe de alta parte, cel mai probabil, apartineti unor filiale TSD diferite. Ca atare, vor exista acolo sedinte de gen, la care vor fi „invitati” presedintii organizatiilor „mari”, corespunzatoare.
    Vai de urechile celor care sunt la organizatiile sectoarelor 1 si 5 (ultima, condusa, in continuare, de Marean-care-este-almanahe si, mai nou, asfalte)! Ce vor auzi de la Mihalache si de la prepusul lui „care-este”, este usor de imaginat.

    Vine si sedinta „mare” TSD (tot cu „invitarea” diversilor care, acum, penibil, stau cocotati in varful deciziei politice).

    Conform regiei- repet, asta este schema- urmeaza, „convins ca este vocea majoritatii”, „cuvantarea” Prostanacului.

    Sa nu uit.
    Dupa fiecare astfel de intrunuri se redacteaza Comunicate de presa, se cheama jurnalistii. Diversi „maniosi” ajung pe la talk-show-uri.
    Si, evident, este „bombardat” cel sustinut de cei „pusi in discutie’.
    In cazul de fata, ghicesti din prima despre cine e vorba: Adrian Nastase.
    Daca dati inapoi, e mare pacat!

    P.S. Ti-am spus toate acestea MAI ALES pentru a te (va) preveni.

    TOTDEAUNA, repet, totdeauna se aplica aceasta schema.

    Un om prevenit este un om informat.
    Cel care foloseste informatia (nu doar o detine) este un om puternic.
    Succes!

  77. 77 Aya septembrie 22, 2007 la 3:17 pm

    @

    Bibliotecaru

    Marturisesc ca banuiam cum esti. Si ca doream, din suflet, ca banuiala mea sa se confirme. S-a confirmat.

    Ca si tine, sunt fundamental preocupata de mecanisme- cele care, odata cunoscute, iti dau acces la previzionarea re-actiilor viitoare.
    Sublinierea unei nuante este esentiala, insa, in context.
    Pentru a accede la structura intima a mecanismelor ai nevoie de informatie.
    Oricat ti-ar parea de imposibil, informatiile colosal de importante apar in stirile de o crunta banalitate. Analizarea lor de o maniera atipica- si, obligatoriu, contextuala- duce al concluzii socate.
    Din pacate, pentru cei mai multi- indeobste inclinati catre concluziile derivate din asocierea formal-logica a „vizibilului”- astfel de concluzii rezultat par incredibile.
    (Afirmand „din pacate” am avut in vedere posibilitatea folosirii lor SI de catre indivizi cu forta general decizionala. In departamentele de analiza- y compris ale politicului si mass-media- rareori sunt cei care pot face ‘legaturi atipice”, dar si mai rari sunt politicii care chiar privesc cu maxima seriozitate concluziile respective).
    Tot in maniera atipica ajungi la mecanisme.
    Stapanesti taina mecanismelor- poti stopa crizele (chiar preveni).
    De la societate la individ (si invers) e mai putin de un pas.

  78. 78 ion adrian septembrie 22, 2007 la 6:06 pm

    @AYA,

    Sorry , am vrut sa spun virtual, adica de fapt in spatiul virtual (si pe tema asta am vazut un film interesannt in care cei din virtual devenisera incapabili sa revina in real(dadeau bir cu fugitii la o asemenea proba) dar cred ca odata ce se vor putesi vedea si auzi ruperea de realitate, adica de simturi va fi mai putin totala) si mi-a iesit formal ptr ca mai la deal folosisem acest termen.

  79. 79 Iliescu Elena septembrie 22, 2007 la 6:25 pm

    @ Marius Pusta
    Frumos spus si eu raman pe lista in continuare.
    Vreau sa se vada aici pe blog la domnul Nastase. Sunt pe lista in continuare.

  80. 80 Marius Pusta septembrie 22, 2007 la 10:12 pm

    @ AYA

    Multumesc mult pentru sfaturi.Intradevar maine,duminica adica,avem intalnire tineretul din capitala cu dl.Geoana si dl.Vanghelie.Imi pare rau ca din pricina serviciului nu voi putea sa particip la aceasta intrunire unde sigur se va infiera cu manie proletara aceasta scrisoare de sustinere.

  81. 81 Marius Pusta septembrie 22, 2007 la 10:14 pm

    @Iliescu Elena

    Da elena.Ramanem in continuare pe lista.Nu vom ceda pana cand nu ne vor da afara din partid probabil.Iar atunci eu cel putin voi cere public dlor.Iliescu si Nastase sa facem un partid cu adevarat de stanga,cu adevarat social-democrat,nu un partid anexa al palatului lui Traian.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: